CONSILIERE - Curs I

1. Definitii 2. Relatia consiliere – psihoterapie - educatie dupa Tomsa, G. (2003) ‘Consilierea si orientarea scolara’

1. Asisten a psihopedagogică în şcoală Termenul de asisten ă desemnează situa ia de a fi permanent alături de cineva, iar conceptul de asisten ă implică ac iunea individualizată bazată pe cunoaşterea obiectivă a cazului şi pe posibilitatea de a interveni eficient. Din punct de vedere etimologic cuvântul asisten ă provine din verbele latine assisto-ere şi adsisto-ere care înseamna a veni lângă, a sta lângă, a fi lângă. În sens larg termenul de asisten ă reprezintă ansamblul ac iunilor organizate pe plan social cu scopul de a se asigura condi ii optime pentru individ sau de a preveni şi înlătura situa iile de suferin ă din via a persoanei. În func ie de specificul obiectivelor urmărite şi de situa ia vizată s-au conturat mai multe tipuri de asisten ă : A. Asisten a medicală care include ansamblul măsurilor şi îndrumărilor ce se referă la dezvoltarea biofiziologică, la starea, de sănătate la condi iile şi regimul de via ă precum şi la deciyiile dependente de aceşti factori. Asisten a medicală este oferită de către medic şi personalul din sistemul sanitar. B. Asisten a socială se acordă atunci când este vorba de probleme în legătură cu în elegerea transformărilor care au loc în societate, de probleme de natură materială sau culturală, de modul de via ă al familiei individului, de problemele de socioterapie, etc. C. Asisten a psihologică se acordă atunci când existâ probleme ce in de caracteristicile de personalitate, de prevenirea sau de dezvoltarea unor situa ii stresante şi înlăturarea consecin elor acestora, de în elegerea structurii psihologice a individului, de deciziile ce trebuie luate în func ie de aptitudinile sau de dominantele personalită ii. După M. Golu asisten a psihologică trebuie să fie unitatea a 3 secen e opera ionale : diagnosticconstatativă, formativ-profilactică şi terapeutică-recuperatorie. D. Asisten a pedagogică se acordă atunci când se ridică probleme ce in de educa ie şi instruire, de regimul educativ, de tratarea diferen iată a unor cazuri date , de stabilirea nivelului de preg tire al elevilor, etc. Ac iunile de asisten ă psihopedagogică pot fi exercitate în mod direct, prin contactul nemijlocit dintre specialist (consilierul şcolar, profesorul) şi persoana 1

asupra căreia se exercită, fie în mod indirect prin intermediul altor persoane.Eficien a acestor ac iuni depinde în foarte mare măsură de nivelul de colaborare dintre institu iile implicate (grădini ă, familie, şcoală, centre de asisten ă psihopedagogică, etc). Obiectivele fundamentale ale asisten ei psihopedagogice vizează: consolidarea stării de sănătate fizice şi psihice ale fiecărui elev facilitarea procesului de adaptarea socială şi şcolară şi ameliorarea rela iilor copilului cu şcoala, familia şi societatea crearea condi iilor psiholgice de accesibilitate pentru diferitele ac iuni formative desfăşurate la nivel general sprijinirea elevului în procesul orientării sale şcolare şi profesionale

Institu iile care realizează aceste obiective sunt Centrle Jude ene de Asisten ă Psihopedagogică (C.J.A.P.) care desfăşoară următoarele tipuri de activită i : consilierea elevilor, părin ilor şi a cadrelor didactice în probleme ce in de orientarea şcolară şi profesională organizarea şi realizarea programului pentru orientarea carierei elevilor, inclusiv pentru copii din mediul rural şi pentru cei dezavantaja i din punct de vedere material sau cultural strângerea datelor ce privesc dinamica profesiilor la nivel de jude şi folosirea acestora în munca de consiliere şi orientare Importan a deosebită pe care o prezintă ac iunile de sistan ă psihopedagogiecă este determinată de valoarea pe care o are pentru şcoală procesul de adaptare a copilului la complexitatea activită ii instructiv educative.

2. Rela ia dintre consiliere, psihoterapie şi educa ie În sens larg consilierea este ac iunea psihopedagogică de ajutor în via a şi dezvoltarea omului, alături de psihoterapie şi educa ie. Toate aceste 3 forme de sprijin îl ajută pe individ să înve e cum să îşi modifice sentimentele, atitudinile, gândurile şi comportamentele pentru a avea o via ă psihică echilibrată şi, prin urmare o existen ă mai bună. În esen ă consilierea este atât o activitate distinctă, cât şi o profesiune emergentă acesteia. Consilierea este văzută ca un serviciu adus oamenilor afla i într-un anumit grad de confuzie sau intr-o stare de stres care doresc să discute să rezolve acestă problemă. Consilierea se bazează pe persuasiune şi pe respectarea libertă ii de op iune a celui consiliat. 2.1 Rela ia dintre consiliere şi psihoterapie Anumi i autori printre care şi C. Rogers sus in că termenii de consiliere şi psihoterapie sunt mai mult sau mai pu in sinonimi deoarece se referă la aceiaşi metodă fundamentală : o serie de contacte indirecte cu individul care încearcă să îl ajute să îşi modifice atitudinile şi conduita. 2

Dintr-o astfel de perspectivă C. Rogers spune că termenii de consiliere şi psihoterapie sunt echivalen i sau aproape echivalen i. În schimb, al i autori încearcă să diferen ieze consilierea de psihoterapie prin compararea defini iilor. Analizând defini iile C.H. Patterson discută asemănările şi deosebirile prin prisma a 4 criterii : A. Severitatea problemei - mul i autori consideră consilierea o activitate care îi ajută pe indivizii normali să depăşească obstacolele apărute în calea dezvoltării personalită ii lor iar psihoterapia este o activitate de sprijin pentru persoane cu probleme mult mai grave, persoane a căror dezvoltare emo inală a fosta grav afectată. O astfel de distinc ie a fost sus inută teoretic de M.E. Hahn şi acceptată în 1956 de către Asocia ia Psihologilor Americani. După opinia celor doi autori consilierea vizează oamenii normali, iar psihoterapia pe cei care deviază de la normalitate. B. Natura problemei acestuia – natura problemei poate să ne spună dacă ceea ce se face în mod practic este consiliere sau psihoterapie, din această perspectivă consilierea se ocupă în principal de probleme orientate spre realitate, de probleme ale mediului şi, deci, de natură situa ională, în timp ce psihopterapia are ca obiect sentimentele şi diversele stări emo ionale ale persoanei, atitudinile acesteia. Aşadar, consilierea este centrată pe probleme cognitive, iar psihoterapia este centrată pe probleme afective ale persoanei, dar această distinc ie nu este solidă deoarece nu toate problemele orientate spre realitate sunt de natură cognitivă. C. Scopurile urmărite în cadrul celor două activită i – unii autori consideră că problematica scopurilor celor două activită i este relativ confuză, în timp ce L.E. Tyler încearcă să demonstreze că psihoterapia este direc ionată spre o schimbare de personalitate iar consilierea urmăreşte să îl facă pe individ să folosească şansele pe care le are pentru a face fa ă problemelor vie ii. D. Metodele şi tehnicile utilizate – majoritatea specialiştilor sus in că nu există tehnici utilizate numai de consilieri sau numai de psihoterapeu i ci ambele apelează la metode şi tehnici similare. În concluzie, deşi există numeroase asemănări între consiliere şi psihoterapie cele două activită i nu pot fi confundate. Consilierea este un proces diferit şi nu un caz limitat al psihoterapiei, cei care sus in acest lucru reduc consilierea la dimensiunea sa pur psihologică. În realitate, consilierea şi psihoterapia au atât asemănări cât şi deosebiri după : finalitate, adresabilitate şi metodologie. Sub aspectul finalită ii cele două activită i urmăresc să ajute prin mijloace psihologice şi pedagogie o persoană în rezolvarea unor probleme critice.Când problema este de dificultate mare accentul se pune pe psihoterapie, iar când problema este de dificultate mai redusă se va apela la consiliere. Însă ambele activită i au la bază stailirea unei rela ii interpersonale între cel 3

bazată pe cooperare şi pe căutarea împreună a solu iei la problemele clientului. Totuşi unele modele psihotarapeutice cum ar fi cele de tip psihanalitic merg mai în adâncime efectuând sondaje în trecutul şi inconştientul individului.2 Rela ia dintre consiliere şi educa ie Consilerea este o func ie esen ială a întregului proces de educa ie. cum ar fi: întârirea personalită ii la indivizii anxioşi. Această rela ie este empatică. iar pedagogia oferă ajutor dezvoltării copilului aflat într-o stare psihică normală. cooperarea. Sub aspect diferen ial consilierea este o activitate dezvoltată în direc ia care acordă prioritate recuperării problemelor şi conflictelor. De obicei consilierea urmăreşte rezolvarea unor probleme specifice care nu pot fi încadrate într-o unitate nosologică anume. Din punct de vedere al adresabilită ii şi consilierea şi psihoterapia se adresează niveluilui conştient al organizării psihice şi se preocupă de problemele actuale ale persoanei.precum şi majoritatea tehnicilor specifice celor trei abordări generale ale consilierii şi psihoterapiei: psihodinamică. Rela ia dintre educatorul matur şi copilul sau adolescentul constituie baza rela iei pedagogice în timp ce consilierea se desfăşoară în contextul rela iei de consiliere. persuasiunea şi convingerea. dezvoltarea sferei afective în nevroze şi bolile somatice. educa ia are în vedere viitorul celui educat.care solicită asisten ă psihologică şi cel care o oferă. întărirea conştiin ei prin dezvoltare sentimentului de bine în caz de boală. 2. Din punct de vedere al metodologiei utilizează modalită i asemănătoare uneori chiar identice cum ar fi comunicarea verbală. Motivele care stau la baza celor trei activită i. Totuşi în unele cazuri psihoterapia are coordinate metodologice mai riguroase spre deosebire de consiliere care are un caracter mai liber deoarece este de cele mai multe ori situa ională.3 Diferen ele tipice dintre consiliere psioterapie şi educa ie Există 6 criterii de diferen iere a celor trei modalită i de sprijin : 1. cum ar fi înlăturarea unor atitudini şi sentimente negative. comportamentală şi umanistă. În multe privin e educa ia este centrul actvită ii de consiliere uneori identificându-se cu consilierea. angoasa i şi hipersesnibili. practica şcolară arată faptul că rela iile educatorului cu copilul se pot modifica radical şi pot intensifica educa ia pe o anumită direc ie sau se pot axa pe o problemă determinată de educa ie. Psihoterapia intervine în rezolvarea unor probleme de mai mare profunzime şi amploare. 2. iar consilierea are în vedere mai ales prezentul acestuia drept urmare educa ia nu se identifică cu consilierea. Însă. Consilierea este necesară în situa ii de dificultate şi în problemele acute sim ite în 4 . celei educative rezidă în stadiul în stadiul unei persoane aflate într-un moment temporal al procesului evolutiv şi în nevoia de a reduce distan a dintre această situa ie reală şi cea ideală a unui stadiu superior de dezvoltare – ac iune realizată prin învă are.

mijloacele educa iei reprezintă ajutoare pentru dezvoltarea personalită ii copilului şi adolescentului. alegerea este dificilă . generalizată. Psihoterapia devine necesară atunci când dificultă ile şi problemele produc stări de criză. 2. Din perspectiva scopurilor urmărite.Consilierea se centrează pe problemele care pornesc de la dificultă iile de alegerea până la diverse forme de comportament deviant. În ceea ce priveşte mjloacele utilizate. între educa ie şi psihoterapie. 3. Educa ia se desfăşoară intensiv în primii ani de via ă şi dezvoltă la copii şi adolescen i personalitatea în conformitate cu idealul pedagogic al comunită ii sociale. una mai educativă şi alta mai terapeutică.Din această pozi ie consilierea se poate apropia uneori de educa ie şi alteori de psihoterapie. în rela ia de consiliere (consilier-client). discontinuă în compara ie cu educa ia dar durata ei este de obicei mai lungă decât cea a consilierii. În rela ia de consiliere este vorba de ampatie. situa ia în care a ales un drum greşit şi nu este capabil să îl treacă singur . Consilierea este un proces discontinuu şi relativ scurt iar psihoterapia este. educa ia vizează formarea şi dezvoltarea personalită ii copilului în plan cognitiv afectiv şi psihomotor. pozi ia consilierii în contextul activită ilor de sprijin psihopedagogic este una intermediară. În concluzie. Sub aspectul timpului caracteristic. Persoanele implicate în cele trei activită i de sprijin. 4. situa ia în care comportamentul elevului dă naştere la conflicte. în rela ia educa ională (educatoreducat). educa ia este un proces relativ continuu desfăşurat intens în primele decenii de via ă şi prelungit apoi sub forma educa iei permanente. Consilierea vizează sprijinirea subiectului pentru ca acesta să îşi rezolve singur problemele cu care se confruntă iar scopul psihoterapiei este restructurarea personalită ii individului pornind de la o situa ie de tulburare gravă. 5 . de asemenea. 6. 5.plan subiectiv de către elev ca o povară sau ca ceva ce presupune solu ii dificile (situa ia în care se află la răscruce de drumuri. iar psihoterapia se adresează persoanelor ajunse în stare de criză personală îi existen ială. în cadrul căreia subiectul consiliat poate decide cu mai multă libertate şi spontaneitate în vederea rezolvării problemelor. fapt pentru care în domeniul consilierii se vorbeşte de două variante. În ceea ce priveşte rolurile jucate de persoanele implicate. este o rela ie de roluri sensibil egale. carianta educativă a fost multă vreme marginalizată dar în ultimul timp a câştigat teren mai ales în spa iul şcolar. rela ia psihoterapeutică (psihoterapeutpacient).iar varianta terapeutică a consilierii s-a afirmat destul de puternic în plan ştiin ific şi institu ional. consilierea recurge la mijloace de incitare şi de sprijin iar psihoterapia realizează mai întâi o muncă de înlăturare a obstacolelor pentru a putea folosi ulterior alte forme de sprijin.

Principiile si scopurile consilierii 4.Curs II 3. simte şi face . B. Practicienii din domeniul consilierii trebuie să acorde aten ie la ceea ce subiectul gândeşte . În cazul unui eşec consilierul evită să se autoblameze deoarece de multe ori eşecul poate fi generat de cauze de ordin social ( familia. Consilierul trebuie să informeze clientul că activitatea de consiliere poate avea rezultate pozitive numai în condi iile în care clientul seva implica activ în propria sa dezvoltare. grupul şcolar etc ) . Principiile şi scopurile consilierii psihopedagogice în şcoală 1. în caz contrar rela ia de consiliere dobândeşte dimensiuni coercitive. (2003) ‘Consilierea si orientarea scolara’ În realizarea consilierii psihopedagogice se are în vedere analiza abordărilor şi concep iilor generale ale consilierii punându-se accentul pe factorii cognitivi şi de gândire. 1. profesor. Rela ia de consiliere este permisivă. Responsabilitatea pentru dezvoltarea clientului îi revine acestuia şi nu consilierului. Deschiderea şi închiderea interviului sau a şedin ei de consiliere dupa Tomsa. Aşadar persoana care realizează consilierea psihologică în şcoală trebuie să aibă drept obiectiv principal sprijinirea subiectului ( elev. Încă de la început consilierul trebuie să manifest respect pentru clientul său. pe experien ă şi sentimente sau pe ac iune şi comportament . Procesul de consiliere psihopedagogică vizează dezvoltarea la subiect a unui sistem coerent de scopuri in via ă şi întărirea comportamentului inten ional. abordarea eclectică ( eclectic = extras din mai multe surse ). părinte ) să se integreze eficient în via a cotidiană şi să promoveze rela ii pozitive cu cei din jurul său .1 Principiile consilierii Pentru ca rela ia dintre consilier şi elev să fi eficientă consilierul trebuie să respecte în activitatea sa de consiliere şcolară câteva principii fundamentale : A. Etapele unui demers de consiliere 5.CONSILIERE . opinii şi convingeri de către consilier clientului. să-l accepte ca pe un individ unic. cu calită ile şi defectele sale. G. să abordeze probleme de via ă din perspective diferite fără a se bloca în anumite situa ii . 6 . o persoană orientată spre scop este capabilă să pună în ac iune modele alternative de comportament. Permisivitatea rela iei constă în acordarea libertă ii propriilor sale idei şi concepte. motiv pentru care majoritatea consilierilor contemporani adoptă abordări şi modele de consiliere care provin din mai multe modele de consiliere . să respecte dacă clientul va avea succes sau va eşua în activitatea de consiliere.

Datoria consilierului este de a evita pe cât posibil „să gândescă despre” client. „ a gândi pentru cineva ” adică consilierul trebuie să gândească împreună cu clientul problemele acestuia. ca o consecin ă a ipotezelor consilierului ipoteze ce privesc cauzele pentru care elevul manifestă anumite atitudini şi comportamente indezirabile. Stabilirea scopurilor în cadrul activită ii de consiliere este de dorit să fie un proces consultativ şi interactiv. limitele. Conform acestui principiu consilierul trebuie să accepte clientul aşa cum este el în realitate. 2. să îşi exprime op iunile sale în concordan ă cu ceea ce vrea. Scopurile elevului vor avea întotdeauna prioritate fa ă de scopurile consilierului şi cele ale părin ilor. apar.C. Consilierul trebuie să facă distinc ia între „ a gândi cu ”. Deoarece. poate şi trebuie să facă.2 Scopurile consilierii psihopedagogice în şcoală Consilierea are un rol proactiv şi încearcă : 1. 2. Stabilirea scopurilor în procesul de consiliere 7 . educa ională şi socială a elevilor. d) Scopurile elevului apar în timpul unor şedin e de consiliere. de asemenea el va manifesta un respect real pentru drepturile clientului. c) Scopurile stabilite de consilier. 1. Aplicarea consecventă a tuturor principiilor şi regulilor în conformitate cu idealurile şi valorile democratice. să aibă o atitudine pozitivă fa ă de situa ia sa reală. „a gândi despre ”. Consilierul trebuie să gândească problemele clientului împreună cu acesta. cu participarea elevilor şi părin ilor acestora. Urmăreşte dezvoltarea personală. Scopurile pot fi grupate şi descrise pe 4 nivele relativ distincte : a) Scopurile fundamentale au aplicabilitate globală pentru to i elevii afla i în consiliere şi pe tot parcursul unui ciclu de şcolaritate consilierul va permite elevului să îşi recunoască for ele şi capacită iile sale. cu calită ile şi defectele sale. Urmăreşte dezvoltarea mentală a elevului şi în elegerea că acest lucru este jalonul său principal de atins. D. este voba despre scopuri proprii copilului. ipotezele consilierului în procesul de consiliere pot fi greşite se impune ca în permanen ă scopurile stabilite de consilier să fie reactualizate. Să prevină situa iile de criză personală sau educa ională în şcoală. 3. de regulă. b) Scopurile formulate de părin i bazate pe comportamentele curente ale copilului şi pe rezultatele sale şcolare deoarece părin ii doresc pentru copii lor ca întotdeauna să înve e mai bine. să se adapteze la mediul în care trăieşte. generate de materialul cognitiv şi afectiv adus de el în şedin a de consiliere. uneori.

comportamentul dorit de client este indezirabil problema este că clientul nu ştie că manifestarea lui comportamentală este nepotrivită problema clientului este un conflict de alegere problema clientului este interesul de a nu identifica nicio problemă Cât mai repede posibil. 3. identificarea condi iilor în care a apărut problema şi identificare evenimentelor situa ionale care pot fi modificate pentru a produce consecin e diferite pentru client. În încercarea de a defini scopurile clientului consilierii trebuie să depăşească mai multe obstacole : clientul priveşte problema lui ca fiind comportamentul altcuiva clientul îşi exprimă problema ca pe un sentiment problema clientului este absen a unui scop problema este că. formularea scopurilor care urmează să fie atinse. Etapele unui demers de consiliere 8 . Scopurile care pot fi formulate în procesul consilierii pot fi grupate în 2 categorii : 1. clientul manifestă rezistan ă la stabilirea scopurilor. consilierul şi clientul trebuie să identifice scopuri precise şi comportamentale. Ex. Consilierul trebuie mai întâi să în eleagă natura problemei clientului după care să treacă la transformarea acestuia într-un scops au mai multe scopuri specifice. Procesul de exminare de în elegere a problemei poate fi concretizat în . Scopurile ini iale pot fi modificate în cursul procesului de consiliere în urma în elegerii mai profunde a problemei. împreună cu clientul. 2. Uneori. Ele pot fi vagi şi imprecise sau specifice şi precise. Scopuri – proces. Scopurile . sunt legate direct de motivele pentru care clientul are nevoie de consiliere. consilierul trebuie să înceapă. respingând ideea stabilirii unui scop. comportamentul său. uneori.rezultat. Participarea clientului la stabilirea scopului este o ac iune personală care necesită un efort total din partea clientului. Consilierul trebuie să plece de la premisa că întotdeauna comportamentul omului are un scop. crearea unei empatii pentru client. ca urmare putem descoperi că clientul care respinge stabilirea scopului îşi protejează. crearea unui cadru adecvat consilierii.Încă de la debutul procesului de consiliere. de fapt. care in de competen ele şi responsabilitatea consilierului şi sunt legate de asigurarea condi iilor educa ionale şi terapeutice necesare pentru schimbarea atitudinală şi comportamentală a clientului. precum şi a dezvltării unor atitudini şi comportamente noi care vor elimina treptat respectiva problemă cu care se confruntă clientul. Stabilirea rela iei cu clientul.

2. Monitorizarea evolutiei clientului. informatiile noi. securitate emotionala care invita clientul sa se deschida si sa comunice. In acest stadiu clientul este capabil sa transfere si generalizeze aspectele invatate in procesul consilierii si comportamentele adaptative dobandite in viata sa. transformarile care au avut loc pana la momentul re-evaluarii situatiei. In functie de caz. Evaluarea finala si incheierea. Culegerea de informatii. empatie. evaluari intermediare si redefinirea scopurilor – monitorizarea este un proces continuu de raportare a evolutiei clientului si procesului consilierii la scopurile si obiectivele inital formulate . Interventia este etapa cea mai lunga si consistenta a procesului de consiliere. deschidere. interviu. In prima sedinta se discuta ‘contractul’ de consiliere care ofera un cadru de desfasurare si o structura procesului consilierii.consilierul . tipului de personalitate) si rezultatelor urmarite (ex.). Definirea obiectivelor consilierii. stabilirea unor scopuri initiale. Incheierea relatiei de consiliere este un moment important care are nevoie de o atentie si focalizare speciala. depasirea unei crizei existentiale. Interventia propriu-zisa – consta in demersul de consiliere si strategiile folosite care trebuie adaptate clientului (ex. Durata ei variaza foarte mult in functie de cele 3 variabile implicate in procesul consilierii : clientul . 5. Evaluarea se poate realiza prin metode diferite : fie pe baza de convorbire. 3. spatiu. are loc separarea si individuarea clientului. deontologie profesionala (confidentialitate) si aspecte financiare. varstei. incheierii i se poate aloca una sau mai multe sedinte de consiliere. 6. permit re-definirea scopurilor initiale in acord cu schimbarile. observatie care furnizeaza informatiile necesare clarificarii problemelor. intrucat clarificarea problemelor ajuta la clarificarea scopurilor. a rezultatelor dorite – se bazeaza pe informatiile si rezultatele evaluarii. Stabilirea relatiei si cadrului in care are loc consilierea - presupune crearea unei atmosfere de acceptanta. cresterea stimei de sine etc. Generalizarea si transferul invatarii – monitorizarea continua ne indica momentul la care sunt atinse obiectivele propuse in consiliere si /sau este indicate incheierea consilierii.1. reiesite pe parcurs. fie pot fi adaugate probe de evaluare psihologica a personalitatii clientului. definirea rolului consilierului. definirea problemei – in etapele initiale ale unui proces de consiliere se impune un demers de evaluare a clientului si situatiei sale in scopul clarificarii dificultatilor cu care se confrunta.problema de rezolvat. Discutarea contractului inlcude aspecte legate de timp. anamneza. 9 . 4. structureaza procesul consilierii si a sedintelor care urmeaza si ajuta la alegerea strategiilor de lucru in consiliere. ca o ultima etapa a consilierii in care se ‘dizolva’ transferurile.

Scopul principal este de a ne asigura că s-a produs o schimbare în conduita clinetului şi că el va ac iona pe baza celor învă ate. scopul problemei trebuie să devină tot mai clar. Este vorba aici de scopurile-rezultat. după care va sumariza diferitele puncte de vedere şi va reformula problemele individuale ca o problemă a întregii familii. definirea problemei şi identificarea păr ilor pozitive ale clientului. Tot aici se vor preciza şi scopurile-proces care in de competen a şi responsabilitatea consilierului. 5. Al doilea stadiu presupune ob inerea de informa ii. Ultimul stadiu îl constituie generalizarea şi transferul învă ării. stabilirea scopurilor. consilierul va asculta cu aten ie şi se va concentra asupra familiei în ansamblul său. consilierul va cere fiecărui membru al familiei să definescă problema din punctul lui de vedere. Al treilea stadiu îl constituie determinarea rezultatelor dorite. se va privi atât ca membru al familiei cât şi ca observator definirea problemei. Pe măsură ce consilierul şi clientul exploarează natura unei anumite probleme. 3. consilierul stabileşte scopurile comune familei explorarea de alternative.Abilitatea de structurare a unei şedin e în 5 stadii Cel mai eficient cadru este organizarea şedin ei în 5 stadii sau etape : 1. În cazul consilierii de grup sau familie se vor ine cont de particularită iile celor 5 stadii : stabilirea rela iei şi structurarea. Accentul trece de la individ la interac iunea familiei. Aici deprinderea cea mai utilă o reprezintă încurajarea minimală bazată pe tehnica întrebărilor. 4. care sunt direct legate de motivele pentru care clientul are nevoie de consiliere. Deschiderea şi închiderea şedin ei de consiliere Consilierul ar trebui să ină cont de următoarele opera i şi ac iuni : să reducă anxietatea ini ială a clientului până la un nivel care să permită clientului să vorbească despre el însuşi 10 . de obicei familile pot avea teme concrete pentru a putea pune în practică şi a aplica acasă situa iile discutate 4. consilierul trebuie să stabilească rela ii între el şi fiecare membru al familiei. iar familia îşi va găsi singură solu iile la problemele ei generalizarea. 2. Al oatrulea stadiu constă în ezplicarea alternativelor şi găsirea solu iilor. Primul stadiu constă în stabilirea rela iei de consiliere şi structurarea şedin ei. Scopurile sale in de elaborarea unei liste cu posibilită i de rezolvare avându-se în vedere şi stabilirea anumtor priorită i.

Ei bine. Urmează formula introductivă de salut cum ar fi : “ Bună ziua ! Vă rog lua i loc !„. În general. precum şi unele observa ii despre procedurile şi tehnicile care vor fi utilizate. In prima şedin ă de consiliere este foarte util să se creeze o structură minimală a procesului de consiliere. De obicei consilierul începător este nesigur asupra momentului în care trebuie să încheie şedin a. Consilierul trebuie să lase clientului o mică pauză dându-i şansa de a vorbi iar dacă trec mai mute secunde şi clientul nu are de gând să vorbească atunci consilierul trebuie să ini ieze o anumită formă de comunicare. această structură include comentarii despre limitele de timp şi despre confiden ialitate.momentul de începere poate fi marcat de un simplu zâmbet asociat cu o mişcare a mâinii ca o invita ie de a lua loc. maximum admis este de 1 h după care apare satura ia. Consilierul poate folosi unele fraze scurte şi explicite la încheierea unei şedin e. Excep ie se face în cazul în care clientul prezintă o problemă care este extrem de urgentă pentru el iar el singur se consideră incapabil să o rezolve . O altă strategie de încheiere a şedin ei o constituie feedback-ul reciproc. Clientul trebuie să fie conştient de faptul că sedin a s-a încheiat. consilierul trebuie să fie pregătit pentru scurte conversa ii banale. cred că e timpul să ne oprim aici pentru astăzi. consilier-client. încheierea se referă la ceea ce a avut deja loc şi niciun material nou nu mai trebuie discutat. Un alt mod de încheiere a şedin ei îl constituie îl constituie fie concluzia trasă de client fie folosirea rezumării de consilier. cum ar fi : Se pare că timpul nostru s-a terminat pentru astăzi. colaterale problemelor propriu-zise. Lucru care reduce întro mare măsură neliniştea sau anxietatea clientului. Încheierea şedin ei reprezintă acceptarea unor limite de timp foarte importante. În permanen ă. durata eficientă a unei şedin e de consiliere este de 45-50 de minute. 11 . Formulele uzuale de salut recunosc dificultă iile începutuli dar oferă totuşi o sugestie verbală.- să fie re inut în a vorbi excesiv să asculte cu aten ie ceea ce spune clientul şi să încerce reconstruirea imaginii lumii aşa cum o descrie el - să fie conştient de faptul că alegerea unor anumite subiecte de client îi oferă o viziune asupra scării de priorită i a clientului său Consilierul trebuie să fie punctual. Această strategie îi implică pe ambii termeni ai rela iei de consiliere.

G. cum este cea de consilier-consiliat el ia decizii şi formulează concluzii bazate pe cunoştin ele actuale şi niciodată bazate pe convingerile din trecut empatizează. ceea ce sus ine teoretic să aplice şi în practică să fie conştient de tendin a fiecărui om de a transfera propriile sale nevoi. 7. o interac iune mutuală în care indivizii se satisfac reciproc 12 . vorbeşte cu clientul şi nu vorbeşte clientului el trebuie să asculte nu numai cu urechile ci cu toate sim urile consilierul nu încearcă să se ascundă sub fa ada autorită ii şi nu dovedeşte valoare pozi iei lui în virtutea unor succese deosebite pe care le-a avut el este receptiv la critică şi poate critica în mod constructiv pe ceilal i fără să îi jignească el respectă autonomia. 8.Curs III 6. (2003) ‘Consilierea si orientarea scolara’ ABILITĂ ILE DE BAZĂ ALE CONSILIERULUI În primul rand consilierul trebuie să aibă capacitatea de a construi şi men ine rela ii umane pozitive cu cei din jur. probleme şi sentimente asupra celorlal i să nu tragă concluzii bazate pe zvonuri şi nici sş nu dea răspunsuri superficiale problemelor complexe să fie flexibil şi adaptabil la experien e noi să işi asume responsabilitatea într-o rela ie. Acest lucru presupune : să fie capabil să-şi rezolve problemele şi să-şi coordoneze via a să se identifice cu persoanele şi nu cu lucrurile să fie confiden ial şi sincer stilul lui de via ă să oglindească principiile şi credin ele lui. Abilită ile de bază ale consilierului Deprinderile fundamentale de asistare sau ascultare Deprinderile fundamentale de influen are dupa Tomsa. independen a şi nevoile celorlal i de a-şi păstra individualitatea acordă oricărei persoane dreptul de a-şi păstra propriile convingeri men inând în acelaşi timp acest drept şi pentru el însuşi consideră valoroasă reciprocitatea într-o rela ie.CONSILIERE .

acestea au la bază câteva principii : a) Necesitatea de a asculta înainte de a ac iona şi de a da sfaturi b) Clientul va vorbi despre subiecte pe care consilierul este capabil şi doritor să le asculte c) Consilierul trebuie să se focalizeze pe aspectele pozitive d) Consilierul poate fi eficient dacă este sincer cu el însuşi şi încearcă să-şi definească stilul prpiu de consiliere e) Consilierul trebuie să câştige încrederea clientului pentru a putea să asculte eficient DEPRINDERILE FUNDAMENTALE DE ASISTARE SAU ASCULTARE 1. sentimentelor şi comportamentului persoanei consiliate. dar nu să-l privim fix. distant.atunci când vorbim cu cineva trebuie să ne uităm la el. 85% din comunicarea noastră este non-verbală stiluri de vorbire ( vocea ) . 13 . Comportamentul de asistare sau deprinderea de a-l asculta pe client Acest comportament include 4 dimensiuni principale : contactul vizual . Consilierul trebuie să re ină faptul că stilul comportamentului de asistare diferă în plan cultural şi individual. el este democrat şi nu autocrat. volumul şi tonul vocii indică deseori interes sau dezinteres comportamentul verbal – consilierul nu trebuie să introducă în discu ie un subiect nou. Acestea pot fi grupate în două categorii : deprinderi fundamentale de ascultare sau asistare . limbajul corporal aten ional – în procesul consilierii şi nu numai.- el acceptă că uneori po i să pierzi în ciuda faptului că face eforturi şi investeşte emo ional într-o rela ie deşi celălalt nu răspunde la fel - nu este suspicios. ( ASCULTAREA ). autoritar. înclinat să puncteze pozitivul Abilită ile necesare în procesul de consiliere psihopedagogică sunt : deprinderi de ascultare. Exemplu : islamicii stau mai aproape unii de al ii. Deprinderi fundamentale de ascultare sau asistare. de comunicare eficientă şi de influen are a atitudinilor. fa ă de americani şi europeni . deprinderi fundamentale de influen are.fluxul vorbirii . el trebuie să revină la cele comunicate de client în şedin a de consiliere şi să raspundă acestui lucru într-un mod natural.

Aşadar comportamentul de asistare este un fenomen cultural universal. Consilierul poate utiliza două tipuri de întrebări : întrebări închise care pun accentul pe fapte concrete cum ar fi de exemplu 14 . deprinderile de asistare se manifestă diferit la persoanele apar inând unor culturi diferite. 2. să extragă din spusele clientului răspunsurile pe care trebuie să i le dea În consilierea de grup sau în cea de familie se are în vedere câteva elemente esen iale : echilibrarea asistării acordate. o treime din timp să fie dedicată persoanelor individuale cu comportamentele. persoanele care sunt în conflict exprimă acest lucru prin evitarea contactului vizual şi prin manifestarea unor semne de tensiune corporală existen a problemelor multiculturale. consilierul trebuie să cunoască problemele culturale specifice membrilor grupului de consiliere asistarea grupului sau familiei ca întreg.contactul vizual la locuitorii din sud estul SUA poate reprezenta un act ostil . o treime din timp să fie acordată problemelor speciale ale grupului. DESCHIDEREA ) În general clientul vine la consilier pentru că are o anumită problemă sau o anumită preocupare. folosind gesturile şi pozi ia relaxată. cosilierul trebuie să folosească în mod deliberat propozi ii care să con ină cuvintele grup sau familie O regulă generală pentru consilierea de grup este ca o treime din timp să fie dedicată activită ii cu întreg grupul. în ideea că vocea lui comunică emo iile să păstreze subiectul abordat şi să nu întrerupă clientul. Sarcina consilierului este să asculte ceea ce spune client„ „ul şi chiar să îl invite deschis la discu ie. Scopul consilierului pe parcursul unei şedin e de consiliere este de a fi un bun ascultător. Deprinderea de a utiliza întrebările sau invita ia deschisă de a vorbi ( ÎNTREBĂRILE. consilierul constată că unii membri ai grupului sunt considera i lideri pentru anumite teme puse în discu ie. gândurile şi sentimentele lor. tonul vocii standard al englezilor poate fi plictisitor pentru cei de origine latină. În realizarea acestui scop consilierul trebuie : să utilizeze un contact vizual variat pentru a comunica cu clientul să men ină o postură aten ională. invita ie care se realizează prin intermediul întrebărilor. consilierul trebuie să ia în considerare pe to i membrii grupului sau familiei particularită ile comportamentului de asistare. utilizând corpul pentru a comunica implicarea să folosească un ton vocal natural.

ajută la exemplificarea unor comportamente specifice ( ai putea să îmi dai un exemplu concret ?). În structura parafrazării pott intra elemente ca : numele clientului. „deci ? “. 3. îl ajută pe client să discute despre o anumită problemă ( cum v-a i sim it când s-a întâmplat acest lucru ? ). ele îl ajută pe consilier în deschiderea şedin ei de consiliere ( ai putea să îmi spui despre ce ai dori să vorbim azi ? ). În fazele ini iale al procesului de consiliere este indicat să existe un echilibru între întrebările închise şi deschise. utilizarea frecventă a acestor întrebări poate demonstra o lipsă de interes din partea consilierului întrebărle deschise oferă clientului un spa iu mai larg de exprimare a propriilor opinii. Există mai multe modalită i de încurajare minimală : încurajarea minimală non-verbală – este o elaborarea a comportamentului aten ional. spre exemplu clientul va vorbi mult mai uşor dacă vom men ine un contact vizual adecvat încurajările minimale verbale – sunt rostiri scurte uneori monosilabice prin care consilierul îşi determină clientul să continue discu ia. îl ajută pe consilier să descopere modele de gândire ale clientului. Întrebările deschise sunt foarte utile în diverse situa ii. „ce „. aceste întrebări încep cu „cum „ . care nu sunt observabile la prima vedere ( la ce vă gândea i când a i spus asta şefului dumneavoastră ?). ea este un tip special de asistare prin carea consilierul îşi demonstrează abilitatea de a arăta clientului că a ascultat ceea cei i s-a spus.„ ce vârstă au fetele ”. Parafrazarea Aceasta facilitează acuratea ea în elegerii şi indică faptul că clientul este ascultat. „apoi ?“ tăcerea – consilierul trebuie să îi dea clientului timp pentru a răspunde sau pentru a continua relatarea refolosirea cuvintelor cheie – cosntă în repetarea a unu sau două cuvinte cheie sau o frază scurtă spusă de client dar exact cu cuvintele lui 4. 15 . ajută clientul să-şi focalizeze aten ia asupra sentimentelor sale ( cum te sim i când îmi spui toate acestea ? ).Încurajarea minimală Scopul acestei deprinderi constă în ajutarea clientului să îşi exploreze în profunzime problemelor puse în discu ie. cuvinte cheie din relatarea clientului. spre exemplu „da ?“. „ ai putea „. o frază prescurtată a consilierului care să surprindă esen a celor comunicate de client. Mai târziu întrebările deschise oferă cea mai bună perspectivă asupra situa iei.

Cuvintele afective carea exprimă supărarea pot fi grupate în 4 categorii : atacul. De exemplu. lucru care poate fi făcut prin „cuvintele afective” folosite de cleint. ei pot fi îndrăgosti i dar nesiguri de rela ia lor. respingerea. 5. competen a . reprezintă reac ia unei persoane pentru a evita un pericol. În procesul de refecatre a sentimentelor consilierul trebuie să parcurgă următorii paşi : identificarea sau denumirea sentimentelor. Teoriile consilierii au demonstrat că este ideal ca clientul să ajungă singur la interpretare fără ca aceasta să i se ofere.Parafrazarea nu trebuie confundată cu interpretarea. Deseori clien ii pot prezenta sentimente confuze sau amestecate. Consilierul trebuie să fie atent la unele sentimente care pot exprimate prin 16 . dragostea. Aceste cuvinte afcetive se grupează în 5 categorii : bucuria. Sentimentele de supărare sunt revocate de diverşi stimuli printre care frustrarea şi amenin area. în astfel de situa ii departajarea sentimentelor mixte este o parte importantă a consilierii. îndoiala. Acest lucru îl poate ajuta pe client să-şi exploreze mai adânc şi mai corect sentimentele respective. prin metaforele sau comunicarea nonverbală folosită de acesta parafrazarea contextului este folosită pentru a ob ine o clarificare adi ională (Păre i ca sunte i…deoarece…) valorificarea percep iei consilierului cu privire la emo ia respectivă. Identificarea sentimentelor poate fi făcută prin recunoaterea cuvintelor afective din relatarea clientului. Mesajele afective desprinse din relatarea clientului includ trăiri şi sentimente care apar in unuia dintre următoarele 3 domenii : sentimentele de afec iune sunt stări şi trăiri pozitive ce se referă la propria persoană îi la ceilal i. Reflectarea sentimentelor Aceasta este o abilitate prin care consilierul poate ajuta clientul în autoacceptarea şi autoân elegerea de sine. fericirea şi speran a. apărarea şi cearta Sentimente de teamă sau frică. Parafrazarea îndeplineşte 3 scopuri : exprimă clientului faptul că consilierul încearcă să în eleagă ceea ce clientul spune face mai concis comentariul clientului şi direc ionează astfel interviul oferă posibilitatea de verificare a acurate ei percep iei consilierului Parafrazarea şi încurajarea minimală pot fi folosite ca modalită i de clarificare a subiectului în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă. Cuvintele afective carea exprimă sentimentele de teamă pot fi grupate în 5 categorii : teama. triste ea. deoarece aceasta din urmă reprezintă punctul de vedere al consilierului. Cel mai important lucru este ca consilierul să răspundă la sentimentele exprimate de client ci nu la con inutul comunicat. durerea şi evitarea.

Sumarizarea sau integrarea comportamentelor. este asemănătoare cu parafrazare dar presupune o concentrare mai amplă asupra afirma iilor făcute de client şi sintetizarea unui număr de afirma ii într-un tot unitar. Scopul principal al sumarizării este de a-l ajuta pe client să-şi integreze comportamentele. a discrepan elor dintre sentimente şi fapte folosirea întrebărilor şi a încurajărilor minimale pentru a arăta clientului că şi acordăm aten ie acordarea unei aten ii speciale principalelor informa ii din şedin a de consiliere în diferite momente ale şedin ei consilierul trebuie să sumarizeze şi pentru client ceea ce a relatat până atunci utilizarea întrebărilor de verificare pentru a verifica modul în care consilierul a în eles problema clientului Sumarizarea poate fi folosită de către consilier în diverse situa ii: începerea unei şedin e de consiliere (Spune i că vre i să mă vede i în legătură cu …) clarificarea a ceea ce se întâmplă mai ales când este vorba de o problemă complexă (Am putea să ne oprim un moment pentru a vedea unde ne aflăm acum ?) trecerea mai uşoară de la o temă la alta pe parcursul unei şedin e (până acum a i spus că…) pentru a aduna la un loc tot ceea ce s-a spus pe parcursul şedin ei (Astăzi am vorbit despre…) pentru a aduna la un loc cele discutate pe parcursul mai multor şedin e (Săptămâna trecută spunea i că…şi astăzi spune i că…) 17 . Căutarea modelelor care se repetă. Reflectarea sentimentelor este de fapt o parafrazare de către client a por iunii afective din relatarea clientului şi se poate aplica şi în consilierea de grup. gândurile şi sentmentele. gândurilor şi sentimentelor Scopurile consilierului sunt : să-şi ajute clientul să se organizeze să-şi clarifice gândurile şi sentimentele să se privească pe sine într-un mod mai clar Sumarizarea este o deprindere relativ uşoară dar punerea în practică este destul de dificilă. De asemenea consilierul trebuie să ştie că observarea limbajului corporal al clientului poate oferi adesea indicii mult mai multe şi mai bune referitoare la ceea ce se petrece cu el.metafore. 6. gândurilor şi sentimentelor din şedin na de consiliere. sarcina consilierului este să descopere ceea ce se află ascuns în spatele acestor metafore şi trebuie să ceară clientului să îşi imagineze ceea ce simte şi să descrie ce înseamnă aste pentru el. Utilizarea sumarizării în consiliere presupune şi luarea în considerare a următoarelor comportamente şi idei : observarea şi identificarea comportamentelor.

În concluzie sumarizarea diferă de reflectarea sentimentelor prin faptul că acoperă o perioadă mai îndelungată de timp şi implică un evantai mai larg de sentimente exprimate de client. Scopul principal al sumarizării sentimentelor şi con inutului este integrarea gândurilor. 18 . sentimentelor şi comportamentelor clientului.

Rogers respectul pentru client şi orientarea spre pozitiv sunt elemente esen iale pentru dezvoltarea acestuia. se referă la punctarea părerii celorlal i depre problema clientului focalizarea pe problema sau subiect focalizarea pe familie. (2003) ‘Consilierea si orientarea scolara’ DEPRINDERILE FUNDAMENTALE DE INFLUENTARE Deprinderile fundamentale de influen are presupune cunoaşterea şi utilizarea în prealabil deprinderilor fundamentale de asistare. uneori cauzele problemei clientului pot fi generate de mediul socio-cultural sau de situa ia socio-contextuală 2. O modalitatea de căutare a aspectelor pozitive constă în eviden ierea momentelor în care nu se manifestă problema. Confruntarea Este o deprindere de influen are prin care clientul este îndemnat : să-şi îndrepte aten ia spre sine să sesizeze discrepan ele şi incongruen ele vie ii sale Confruntarea trebuie să fie realizată deschis. Abilită ile de bază ale consilierului : Deprinderile fundamentale de influen are dupa Tomsa. Pentru a în elege viziunea clientului consilierul trebuie să cunoască faptele circumstan ei. consilierul trebuie să încurajeze clientul să-şi prezinte propriile idei despre familie.Focalizarea relatării clientului Este o deprindere fundamentală. scopul acesteia este să ajute clientul să vadă aceiaşi situa ie din perspective diferite : focalizarea pe client.Curs IV 1. fără moralizarea sau judecarea celui din fa a noastră. sentimentele clientului şi organizarea pe care o dă clientul despre situa ie. presupune ascultarea relatării clientului din perspectiva sa focalizarea pe consilier. via a individului fiind profund afectată de familie focalizarea pe contextul cultural sau de mediu. Există 2 modalită i de realizare a confruntării în procesul de consiliere: 19 . 1. G. După opinia lui C. consilierul îşi autodezvălui unele reac ii şi eperien e pe care le-a avut în momentul luării unei decizii focalizarea pe alte persoane.CONSILIERE .

Confruntări focalizate pe consilier C. Împărtăşirea de către consilier a unei experien e personale sau a unei povestiri metaforice care să aibă legătura cu experien a şi povestea clientului. Directivara sau impunerea propriilor idei Consilierul comunică pentru a influen a clientul şi pentru a produce o schimbare în planul atudinilor. 3. sentimentelor. Feedback-ul este o deprindere de influen are importantă şi puternică dar folosită în exces poate afecta negativ conceptual de sine şi sentimentul de valoare al clientului. Feedback-ul din partea consilierului Feedback-ul este deprinderea prin care se comunică clientuluil modul în care el şi ac iunile sale sunt văzute de ceilal i. Fragmentarea con inutului relatării clientului. Confruntări dual focalizate Confruntarea constă în punctarea discrepan elor dintre atitudinile. astfel clien ii sunt puşi direct în fa a faptului că spun cu totul altceva dacât gândesc sau fac. Confruntări focalizate pe client B. sau fac cu totul altceva dacât spun. gândurile şi comportamentele clientulului. În consiliere pot fi folosite 3 tipuri de confruntări : A. Consilierul sumarizează discrepan a existentă după care clientul lucrează pentru lămurirea discrepan iei.A. Utilizarea eficientă a feedback-ului presupune respectarea unor principii : consiliereul trebuie să fie concret şi specific în răspunsurile sale consilierul nu trebuie să judece clientul focalizarea trebuie axată pe competen e şi nu pe slăbiciunile clientului consilierul trebuie să sublinieze faptele şi nu impresiile consilierul trebuie să verifice modul în care a fost recep ionat feedback-ul 5. Destăinuirea 20 . Deprinderea de influen are are 3 dimensiuni principale : comportamentul de exprimare constă într-un comportament verbal şi nonverbal care să sus ină directiva sau indica ia dată concretizarea consă în specificarea verbală a instruc iunii date clientului verificarea presupune stabilirea faptului dacă individul sau grupul a în eles instruc iunile primite 4. gândurilor şi comportamentelor sale. B.

Reformularea prezintă 2 variante de ac iune: I. Ariile de focalizare pot fi folosite pentru a ajuta clientul să vadă problema şi din alte puncte de vedere. În cazul reformulării sunt folosite alte cuvinte decât cele folosite de către client pentru a revărsa mai multă lumină asupra problemelor cu care acesta se confruntă. consilierul găseşte ceva pozitiv în relatarea clientului şi se axează pe acel ceva. Nu trebuie să se confunde autodezvăluirea cu exprimarea confesivă sau cu presiunea pe care propriile valori. utilizarea de către consilier a secven ei de ascultare şi sumarizare. etnic sau religios pe care îl are clientul Există 2 modalită i principale de reformulare şi interpretare : I.Aceasta este o deprindere de influen are care constă în împărtăşirea datelor şi experien elor personale de către consilier clientului său. Utilizarea focalizării pentru a genera gândirea din mai multe perspective. consilierul îşi încurajează clientul să relateze întâmplările aşa cum le-ar fi perceput altcineva focalizarea pe problemă. consilierul foloseşte propriu cadru de referin ă pentru a interpreta sau reformula problema focalizarea pe alte persoane. Utilizarea destăinuirii depinde de respectarea câtorva condi ii esen iale: sinceritatea consilierului relevan a celor destăinuite efectuarea destăinuirii la timpul trezent utilizare verificării 6. clientul este ajutat de faptul că poate vedea cum problema sa a fost generată în contextul familiei focalizarea pe conteztul cultural şi de mediu. Există câteva modalită i de focalizare descrise la deprinderea fundamentală de influen arefocalizare : focalizarea pe client. II. 21 . poate ajuta clientul să privească situa ia sa din exteriorul ei focalizarea pe familie. Interpretarea sau reformularea Interpretarea constă în restructurarea realită ii existente dintr-o nouă perspectivă. creadin e şi convingeri ar putea să o exercite asupra clientului. Reformularea presupune 3 paşi : a. consilierul trebuie să se convingă de faptul că propozi iile clientului sunt de tipul „Eu“ focalizarea pe consilier. Reformularea pozitivă. Reformularea direc ionată spre client ajută clientul să gândească mai creativ situa ia respectivă. reprezintă un mod specific de a exterioriza problema. este un lat mod de exteriorizare concentrat pe focalizarea pe stilul cultural.

reformularea focalizată. aici clientul este rugat să privească problema din perspective consilierului a altor persoane. consilierul este mai activ în împărtăşirea propriilor sale idei şi percep ii asupra situa iei. consilierul este nevoit să eviden ieze calită iile pe ca clien ii le de in iar uneori poate fi atât de copleşit de problemă încât va accepta uşor viziunea mai pozitivă a consilierului reformularea focalizată. Reformularea facilitată de consilier. consilierul continuă şedin a folosind ascultarea după care întreabă „Cum ai numi sau ai vorbi sepre aceste lucruri într-o nouă modalitate?”. a problemei. . 22 . ajută clientul să relateze problema pe care nu este capabil să o prezinte în şedin a de consiliere reformularea teoretică constă în sprijinirea clientului în a-şi reformula ideile din perspectiva mai multor orientări teoretice. lucru care păstrează deschisă conversa ia.reformularea pozitivă. a familiei şi contextului sau mediului cultural II.b. În cazul utilizării interpretării un rol esen ial îl are verificarea în care consilierul trebuie să verifice modul în care clientul a recep ionat fiecare reformulare sau interpretare. numirea constă în stabilirea unui nume nou pentru problemă. ultimul pas constă în utilizarea cătorva metode e consiliere pentru a-şi împărtăşi noua perspectivă asupra problemei clientului . Primii 2 paşi sunt la fel ca şi la reformularea direc ionată de client. exprimat printr-un cuvânt sau o frază scurtă reformularea pozitivă. ini ierea unei conversa ii care să şi sugereze cleintului că ar fi de mare utilitate o nouă perspectivă . c. are loc atunci când consilierul pune întrebări depre competen ele clientului. după care urmează. punerea de întrebări şi îndrumare discu iei prin utilizarea următoarelor modalită i: numirea.

Tăcerea – poate fi folosită de consilier atât ca tehnică de consiliere cât şi ca tip de răspuns. Repetarea – poate fi definită ca o propozi ie simplă. Odată alegerea făcută. Stimulii verbali minimali – este vorba despre acele verbalizări şi vocalizări pe care oamenii le folosesc atunci când îi ascultă vorbind pe al ii. G. oameni şi lucruri.Curs V 1. complexă sau un fragment de propozi ie emis de către consilier cu scopul reflectării afirma iei anterioare a clientului şi eviden ierii rolului activ al consilierului.. Astfel de stimuli au valoare de întărire a celor spuse de client. altfel poate produce un efect de papagal cu consicinăe negative asupra clientului. Consilierul poate comunica clientului dorin a de a-i transfera posibilitatea alegerii temei de discutat. Repetarea trebuie folosită prin asociere cu alte tipuri de răspuns din partea consilierului. stimulii verbali minimali. Modul în care trebuie să răspundă consilierul la con inuturile cognitive şi afective exprimate de client dupa Tomsa. În mod normal însă. el are tendin a de a răspunde la componenta finală a relatării clientului. 23 . mmm…da. Cele mai eficiente tehnici şi procedee de lucru ale consilierului pentru a răspunde la con inuturile cognitive ale comunicării clientului sunt : tăcerea.în eleg. repetarea şi întrebările. Practica activită ii de consiliere demonstrează că. astfel clientul are ocazia să prezinte informa iile considerate de acesta ca fiind cele mai importante. ooo…. efectul alegerii respective va deveni baza pentru alte alternative posibile. Con inuturile cognitive se referă la evenimente. (2003) ‘Consilierea si orientarea scolara’ Modul în care trebuie să răspundă verbal şi nonverbal consilierul la con inuturile cognitive şi afective exprimate de client Un efect deosebit de important al răspunsurilor date de consilier îl constituie schimabrea modelului de comportament verbal al clientului.CONSILIERE . Întrebările – sunt folosite pentru a răspunde la con inuturile cognitive exprimate de client. în situa ia în care consilierul are mai multe alternative de răspuns. Consilierul trebuie să se asigure că alegerea alternativei de discu ie reflectă o decizie referitoare la nevoile clientului şi nu la nevoile sale. de exemplu. aşadar fiecare relatare a clientului prezintă alternative pentru consilier în ceea ce priveşte con inutul la care el răspunde. Răspunsul consilierului la astfel de con inuturi se referă la alternative şi alegeri conştiente pe care el trebuie să le facă în cadrul şedin ei de consiliere. el trebuie să răspundă la ideea care o mai mare relevan ă pentru preocupările clientului.

triste ea. verbe şi adverbe) exprimă sentimentele clientului fa ă de ceva sau fa ă de cineva. Sentimentele de teamă se asociază în mod frecvent şi cu unele elemente ale comunicării non-verbale. Uneori supărarea constă în atitudini şi sentimente negative fa ă de propria persoană sau fa ă de al ii. dragostea. Teama . Consilierul trebuie să se asigure că de ine atitudine empatică. etc. Indiciile non-verbale ale emo iilor şi sentimentelor rezultă dintr-o serie de elemente ale comunicării sale : mişcarea capului. clientul rămâne cu gura deschisă ca într-o stare de şoc ). este reac ia unei persoane pentru a evita un pericol sau mi poate fi descrisă ca fiind un set de sentimente negative fa ă de ceva sau cineva al cărui rezultat este nevoia subiectului de a se proteja. Indiciile verbale care sugerează sentimentele de supărare po fi grupate în 4 categorii : atacul. respingerea. reflectă nişte stări pozitive referitoare la propria persoană şi la ceilal i. calitatea vocii. Acestea pot fi identificate prin cuvintele afective sesizate în relatarea clientului (bucuria. Elementele verbale (substantive. adjective. Supărarea mai poate reprezenta şi o formă de acoperire pentru durere. îndoiala.Impactul general al mesajului clientului asupra consilierului include atât elemente verbale cât şi non-verbale. evitarea privirii directe spre consilier. fericirea şi speran a) Sentimentele de supărare. Consilierul poate utiliza două modalită i de răspuns verbal la mesajele afective comunicate de client : reflectarea sentimentelor ( reprezintă o oglindire a sentimentelor sau a emo iilor prezentate în mesajul subiectului consiliat) şi rezumarea sentimentelor ( este o extensie a reflectării sentimentului exprimat 24 . Conştientizarea de către consilier a diverselor cuvinte afective şi elemente non-verbale care exprimă sentimentele de afec iune. De obicei elementele non-verbale transmit informa ii despre natura şi intenaitatea emo iilor cu mai multă acurate e decât elementele verbale. evitarea. Elementele verbale care indică sentimentele de teamă sunt reprezentate de o serie de cuvinte negative : teama. pozi ia corpului. mimica şi gesturile. Mesajele afective ce pot fi desprinse din relatarea clientului includ diverse trăiri şi sentimente : Sentimentele de afec iune. durerea. apărarea şi cearta. prin apari ia indicilor faciali ( dilatarea ochilor. supărare şi teamă ale clientului îl va ajuta să identifice cu acurate e starea generală şi componentele afective ale mesajului acestuia. iar alteori frica este ascunsă printr-o izbucnire de mânire. sunt provocate de diversi stimuli printer care frustrarea şi amenin area. competen a. considera ie pozitivă şi o serie de tehnici de comunicare verbală care să faciliteze rela ia consilier-client.

25 . Reflectarea sentimentului răspunde doar la una din păr ile din care este compus mesajul clientului. în timp ce rezumarea sentimentului este o integrare a mai multor componente afective ale clientului.de către client ).

CONSILIERE .1. 1. Aceasta strategie este utila in cazul clientilor care sunt incapabili din motive diferite sa aiba un raspuns emotional adecvat. Astfel rolul consilierului este de a gasi modalitati prin care sa il ajute pe client sa se examineze si sa se exprime pentru ca mai apoi sa ajunga la o schimbare pozitiva. 1. Clarficarea si reflectarea sentimentelor este foarte utila atunci cand sentimentele foarte puternice il impiedica pe client sa ia masuri in vederea atingerii scopului sau.2. (2003) ‘Consilierea si orientarea scolara’ STRATEGIILE UTILIZATE ÎN PROCESUL CONSILIERII Consilierul scolar trebuie sa posede o gama variata de strategii de lucru prin care sa il ajute pe clientul sau pentru a-si atinge scopurile propuse. Clarificarea si reflectarea sentimentelor clientului.exprimate si reduse in intensitate indivizii ii invinovatesc pe altii de problemele lor 1. Consilierul poate sa arate cum s-ar simti el daca ar fi fost in locul clientului sau. Strategiile consilierii pot fi grupate in patru mari categorii: STRATEGII DE ABORDARE A ATITUDINILOR SI SENTIMENTELOR NEGATIVE 1 Strategiile de identificare a atitudinilor si sentimentelor negative De cele mai multe ori clientul nu este capabil sa-si identifice si sa-si exprime sentimentele si atitudinile care ii provoaca starea de disconfort psihocomportamental. Modelarea sentimentelor de catre consilier Aceasta este una dintre cele mai eficiente modalitati de a-l ajuta pe client. Strategii de schimbare a sentimentelor indezirabile sau neadecvate dupa Tomsa. In general daca sentimentele de jignire sau suparare nu sunt clarificate.Curs VI 1. Strategia cercurilor concentrice 26 . Examinarea si intelegerea propriilor sentimente apare in situatia in care consilierul clarifica si reflecta atitudinile si sentimentele clientului asa cum acesta le expune in cadrul sedintei de consiliere. G.3. Strategii de identificare a comportamentelor indizerabile sau inadecvate 2.

Aceasta strategie este utilizata pentru a provoca sentimente clientului si se foloseste indeosebi in cazul clientilor care refuza sa-si dezvaluie sentimentele. 1. adica consilierul il determina pe client sa se cnfrunte cu imaginea de sine distorsionata pentru a inlocui cu una mai realista. Cautarea gandurilor ascunse sau neexprimate Unii clienti evita sa se angajeze in comportamentele dorite de ei datorita consecintelor pe care ei isi imagineaza ca le-ar avea actiunile intreprinse. Confruntarea clientului cu imaginea de sine In unele cazuri clientul poate sa nu fie capabil sa se comporte intr-o anumita maniera din cauza modului in care el gandeste despre sine. 1. In asemenea situatii este indicata strategia confruntarii clientului cu imaginea de sine. In astfel de cazuri este recomandata examinarea gandurilor nexeprimate sau ascunse ale clientului. In timpul acestei examinari consilierul constata ca clientul sau are anumite temeri ce au legatură cu rezultatele la care se poate ajunge. temeri irationale simulate de o gîndire ilogica. Procesul de confruntare si cel de intalnire a sentimentelor sugereaza faptul ca consilierul est capabil sa accepte sentimentele pozitive si cele negative ale clientului. 1. fiecare cerc reprezentand nivelurile de profunzime ale sentimentelor clientului. dialog care are loc la timpul present si continua pana in momentul in care una din parti castiga in raport cu 27 . Dialogarea si inversarea rolurilor Clientul poate prezenta conflicte intre propriile sale sentimente si ganduri sau in relatiile cu alte personae.5. Treaba consilierului este de a identifica sentimentele clientului si de a incuraja exprimarea lor sistematica pe masura ce ele cresc in intensitate.7. situatie in care strategia dialogarii si inversarii rolurilor este recomandata a se utiliza. Consilierul deseneaza cinci cercuri concentrice pe care le noteaza cu litere din interior spre exterior. Prin confruntarea cu imaginea de sine consilierul il ajuta pe client sa vada care este discrepanta sau contradictia dintre sentimentele lui despre sine si comportamentul pe care il manifesta. in timp ce pentru altele exprimarea sentimentelor negative.4. Consilierul ii cere clientiului sa interpreteze conflictul respectiv printr-un dialog imaginar. de iritare si suparare este un lucru riscant. 1. Astfel clientul afla ca exprimarea sentimentelor nu are ca rezultat automat consecinte negative. Confruntarea si intalnirea sentimentelor Pentru unele persoane exprimarea sentimentelor pozitive de afectiune este cea mai dificila operatie.6. Atunci cand consilierul sesizeaza anumite comportamente sau sentimente despre care clientul nu pare a fi constient el trebuie sa prezinte observatiile sale clientului sau.

fie pentru ceilal i. Pe măsură ce clientul va îndeplini activită iile respective.1 Aproximarea succesivă a sentimentelor In cadrul acestei tehnici consilierul întocmeşte împreună cu clientul o listă cu situa iile care ar produce rezultate satisfăcătoare pentru client. În momentul în care gândul ira ional apare intervine consilierul şi întrerupe brusc gândul respective şi I se cere clientului să-şi schimbe ordinea gândurilor. în timp ce el îşi imaginează scena. sentimentele sale se vor apropia din ce în ce mai mult de starea de fericire.cealalta. 2. Clientul va trebui să repete tehnica de stopare a gândirii si în afara sedin ei de consiliere. fie pentru el însuşi. 2.3 Strategia de identificare a rolului Această strategie se foloseşte în cazul în care clientul are un comportament dăunător.2 Tehnicile de stopare a gândirii Tehnicile de stopare a gândirii sunt utile mai ales în cazul conştientizării de către client a gândirii sale ilogice dar acesta nu ia masuri în cederea schimbării comportamentului său. consilierul îi poate cere clientului să repete sarcina respectivă în cadrul şedin elor de consiliere. Mai întâi clientului i se sugerează situa ia care produce secven a de gândire ira ională. la comandă direc ia gândurilor. orientate spre realitate. Clientul este pus în situa ia de a se identifica cu inta propriului său comportament. 2. Acest proces este repetet şi continuat cu vizualizarea diverselor situa ii până în momentul în care clientul îşi poate schimba cu uşurin ă. Strategii de schimbare a atitudinilor si sentimentelor Practica propriu-zisă din domeniul consilierii au demonstrat că simpla exprimare a sentimentelor şi atitudinilor în cadrul şedin elor de consiliere nu duce în mod automat la schimbarea acestora. În func ie de tema specificată . Consilierul trebuie să implementeze o serie de strategii prin care să-şi ajute clientul pentru ca acesta să-şi schimbe atitudinile şi sentimentele indizerabile. Acest mod de dialogare serveste nu numai pentru ca clientul sa isi exprime sentimentele si opiniile sale ci ofera si o baza realista pentru raspunsurile probabiliste ale celeilalte parti din conflict. lucru care îi permite consilierului să îi ofere clientului său un feedback şi să îi facă sugestii care îl vor ajuta să-şi asigure succesul în afara şedin elor de consiliere. 2. STRATEGII DE ABORDARE A COMPORTAMENTELOR INDEZIRABILE 28 . după care i se cere să verbalizeze gândurile care apar.Această strategie elimină gândirea negativă şi o înlocuieşte cu idei constructive.

1. Această strategie îl va ajuta pe client să vadă mai clar modul în care ac iunile sale contribuie la rezultatele nedorite.1 Vizualizarea rolului În cazul utilizării acestei strategii consilierul îi cere clientului sa se gândeacsă la o persoană pe care o cunoaşte. O altă modalitate de a ab ine acelaşi gen de informa ii constă în a-i cere clientului să facă inventarul unei zile obişnuite din via a sa. în comportament mai sunt implicate şi motivele. cu rol de support energetic.3 Strategia dialogării şi inversării rolului Această strategie este utilizată în vederea identificării comportamentelor neadecvate şi permite clientului să identifice într-o manieră mai obiectivă atât comportamentele sale adecvate cât şi pe cele neadecvate. Această strategie constă în a-i solicita clientului să descrie lucrurile pe care le face într-o situa ie dată iar clientul trebuie să prezinte ac iuni precise. Strategii de identificare a comportamentelor indizerabile sau inadecvate Psihopedagogic. De asemenea. Strategii de schimbare a sentimentelor indezirabile sau neadecvate Atunci când consilierul doreşte să schimbe şi să elimine un comportament indizerabil la elev. o admiră şi o respectă . adică la o persoană care reprezintă descrierea modului în care iar plăcea lui să fie. Comportamentul exprimă atitudini multiple.2 Descrierea şi inventarierea comportamentului Este una dintre cele mai eficiente strategii prin care poate fi ajutat clientul să-şi identifice comportamentele. comportamentul se referă la totalitatea reac ilor şi ac iunilor (motorii. el trebuie să întreptindă câteva ac iuni esen iale: să analizeze dimensiunile problemei 29 . Dupa care i se spune clientului să se vizualizeze pe sine ca fiind persoana respectivă. nu generalită i. el fiind rezultatul configura iei totale a atitudinilor. Clientul este încurajat să încerce aceste comportamente atât în timpul şedin elor de consiliere. Este isntruit să descrie modul în care se simte şi să specifice comportamentele pe care le are în timpul procesului de vizualizare. şi scopurile ca medele care prefigurează şi orientează anticipat comportamentul. cât şi în afara lor. cognitive şi afective) prin care individul sau grupul răspunde la anumite imbolduri interne sau la solicitări ale lumii externe. 1. 1. 2. Pe urmă i se cere să facă o listă cu lucrurile pe care persoana respectivă este capabilă să le facă şi cu tipurile de ac iuni pe care această persoană le-a făcut în situa ii diferite. verbale. 1.

clientul trebuie să fie încurajat de către consilier să facă paşi mărun i care duc la progres treptat spre scopul final. Important este ca fiecare pas făcut de făcut de client să fie încununat de succes.2 Strategia contractelor comportamentale şi procedeelor de întărire Una dintre strategiile cele mai eficiente pentru câştigarea cooperării şi angajamentului din partea clientului este strategia contractului comportamental. în care se specifică ac iunile cu care este de acord clientul ca să le desfăşoare pentru atingerea scopului dorit. 2. Consilierul poate asigura întărirea comportamentului pozitiv al clientului prin răspunsuri verbale de aprobaresau prin recunoaşterea progresului clientului. Întărirea trebuie să urmeze imediat după ce sa derulat comportamentul dorit. adică dacă clientul va ob ine o recompensă care să rezulte din îndeplinirea termenilor contractului. Consilierul îi cere clientului să practice comportamentul care îl deranjează cel mai mult. Astfel consilierul îşi încurajează clientul să-şi ofere propria întărire. Consilierul trebuie să îi precizeze clientului că 30 . Aceasta are loc atunci când clientul înva ă un nou comportament şi trebuie să fie continuă. Recompensa devine efectivă după îndeplinirea de către client a termenilor contractului. Frecven a întăririlor este un alt factor care influen ează succesul ac iunii. Contractul trebuie să fie unul scris .- să analizeze evolu ia ontogenetică şi socială a copilului să precizeze finalită iile schimbării comportamentale să identifice strategia de corectare Prin realizarea acestor ac iuni consilierul poate stabili structura şi dinamica “tulburării comportamentale” şi cauzele interne şi externe ale comportamentului. 2. 2. Este indicat ca clientul să practice activitatea respectivă până la epuizare. Practica din domeniul consilierii a demonstrat că de cele mai multe ori contractele comportamentale au mai mult succesatunci când sunt îmso ite de modalită i de întărire a comportamentului.1 Aproximarea succesivă a comportamentului Schimbarea comportamentului nu se poate realiza de la o şedin ă la alta. Contractele comportamentale au mai mult succes dacă sunt înso ite de modalită i de întărire a comportamentului .3 Strategia practicii negative Una dintre cele mai simple strategii pentru tratarea fricii este practica negativă.

aceasta implică prezentarea unui material de citit clientului astfel cleintul înva ă din experien ele altora şi din consecin ele lor. O strategie de modelare indirectă este biblioterapia. 2. 2. nefiind în situa ia respectivă are un grad mic de anxietate. de anxietate va persista atâta vrem cât se va men ine evitarea situa iei care provoacă 2. activitatea mai pău in preferată are şanse mari de a fi realizată. Una dintre aceste proceduri este autopedepsirea 31 . În selectarea modelelor vii consilierul trebuie să ia în considerarea sentimentele clientului pentru persoana respectivă.6 Strategia modelării indirecte În abordările indirecte consilierul îl ajută pe client să-şi schimbe comportamentul prin observarea comportamentului pozitiv prezentat de alte persoane. Consilierul trebuie să ajute la sensibilizarea proofesorului şi a părin ilor pentru detectarea celor mai mici progrese comportamentale la copil.idei sau sentimente. În strategia contractului de grup sunt implica i atât consilierul cât şi clientul. B.răspunsul teama. Conducătorul grupului precizează comportamentele adecvate şi neadecvate. Modelarea – are un impact mai mare atunci când ea e precedată de instruc iuni detaliate. care pot recompensate. Avantajul constă în faptul că elevul.4 Strategiile operante de întărire Condi ionarea operantă demonstreaă că posibilitatea apari iei răspunsului unui individ este direct legată de consecin ele acelui răspuns sau ale unui răspuns similar din trecut. Această strategie s-a dovedit a fi eficientă în formarea unor deprinderi corecte şi civilizate de conduită. obişnuin e. prcum şi recompensele acordate pentru cele adecvate. sentimente care trebuie obligatoriu să fie positive. Condi ionarea operantă constă în întărirea sistematică a comportamentelor dorite de clien i i ignorarea celor de nedorit.5 Strategia contractului de lucru Contractul cu grupul se bazează peprincipiul care spune că dacă desfăşori o activitate mai pu in preferată după ce ai primit o recompensă. 2. Succesul acestei strategii depinde şi de respectarea următoarelor principii şi reguli de lucru: A.7 Strategia automonitorizării sau autocontrolului Automonitoruzarea presupune contabilizarea şi reglarea sistematică de către client a unei deprinderi. Procedeele şi tehnicile de autocontrol sunt considerate drept cele mai eficiente strategii de schimbare comportamentală.

iar al doileapas este listarea comportamentelor pe o durată mai mare de timp. 2. 32 . Primul pas în automonitorizare este numărarea comportamentelor. în care consilierul începe prin a-i cere clientului să identifice o situa ie în care el doreşte să-şi exprime ideile sau opiniile. Staregia este cunoscută şi sub numele de antrenament asertiv. lucru ce prmite clientului să observe comportamente care nu sunt vizibile pe alte căi. Situa ia respectivă este interpretată pe roluri în cadrul şedin elor de consiliere până când clientul poate fi comunicativ fără niciun fel de teamă.care este destinată slăbirii unui anumit răspuns.8 Strategia antrenamentului asertiv Această strategie este una prin care individul caută să se impună şi poate fi utilizată atât ca modalitate de sensibilizare a copilului cât şi ca modalitate de formare şi dezvoltare a abilită iilor de a face fa ă diverselor situa ii de via ă. Cercetări recente sugerează că autopedepsirea şi autorecompensa pot fi mai eficiente atunci cand sunt folosite ca procedee separate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful