INTRODUCERE Limba latin’ face parte din familia limbilor indo-europene, vorbite de un numir mare de popoare, intre care amintim pe indo-iranici, grec, italici, celti, slavi germani, traco-daci, armeni. Neatestatd prin vreun document scris, limba indo-europeana a fost reconstituit’ de lingvisti prin compararea trasaturilor comune ale limbilor care au continuat-o. Aceste limbi se caracterizeazi prin faptul_ 8, pentru_a exprima diferitele raporturi gramaticale, cuvintele isi modificd terminatiile, uneori chiar gi rdacina; de aceea ele se numesc limbi flexionare (flexi indoire, flexiune) Limba latina este idiomul vorbit mai intai in Latium, regiune a Italiei antice, asezata la sud de cursul inferior al Tibrului, unde s-a intemeiat $i a inflorit cetatea Roma. Dupi rizboaie de cucerire purtate timp de secole, Roma ajunge capitala unui vast imperiu. Legiunile romane, magistratii si negustorii Romei, in numele "Senatului si al Poporului Roman", poart& limba latin’ de la Oceanul Atlantic pani la Marea Neagré, din Britania pani in Africa, de la Rin gi Dundre and la Tigru si Eufrat si pana la Marea Caspica. Multe din popoarele acestei intinse imparafii au pierit, numele multora a fost uitat, dar limba latin in atatea veacuri nu a incetat de a fi vorbiti, scrisa si studiatd. Departe de a fi o "limba moarti, cum este numité deseori, limba latina continud si triiasc& in limbile romanice, care, daci nu sunt vorbite azi_pe intregul teritoriu stipanit odinioar& de poporul roman, in schimb au patruns gi in ‘America, din Canada pana in Tara de Foc’. Limbile romanice sau neolatine sunt forme evoluate ale limbii latine (in varianta ei populara vorbit8), asupra cAreia s-au exercitat influente variate si putemice. intre aceste limbi, un loc deosebit il ocupii limba roman, continuatoare a latinei populare vorbite in Dacia gi in nordul Peninsulei Balcanice, Structura gramaticali. a limbii roastre, sistemul ei fonetic, precum si o bun parte din lexic sunt latinesti, pastrdnd in chip uimitor aseménarea cu limba latina. in consecinf’, studiul limbii latine are o deosebiti important ma numai pentru cd prin aceasta limba s-a transmis timpurilor modeme cultura antichitatii greco-romane, ci si pentru ci este calea fireasci de cunoastere a evolutiei limbii romane si instrumentul indispensabil pentru insusirea ci pe baze stiintfice. Nu se poate concepe astizi un filolog care s% nu cunoascil regulile de baza ale gramaticiilatine. "5, Marouzenu, Le latin, Paris, H. Didiee, 1927, p. 38, 4i J. Michel, Grammaire de base du latin, Klinokaieck, Pais, 192, p 6,