ELENA DIMITRIU DIALOG TERAPEUTIC DESPRE TIMIDITATE Bucuresti, 1998Editor: Prof. dr. CONSTANTIN RUSU Tehnoredactare: Eugen-Mihai Dabuleanu Toate drepturile sunt rezervate Editurii “PROHUMANITATE” Tiparul executat la Tipografia SEMNE ‘94 CUPRINS CUPRINS CUVANT INAINTE.... ARGUMENT Cui ne adresdm si de ce? Scurta radiografie a timiditati copilul cuminte, adolescentul mult - visator, tandirulizolat. 4, FETELE TIMIDITATII Teama de oameni, blocajul aditional, constiinta constiinjei.... 18 2. TOTI TIMIZII SUNT LA FEL? Criterile varst’, sex si istorie de via timiditai. 3. DE CE SUNTEM TIMIZI? DETERMINANTELE TIMIDITATII Defectele tipice, factorii afectogeni, psiho - intelectual, motivationali si de perturbare a constiinfet de sine, factorii socio-educational 4. “CERCURILE VICIOASE” ALE TIMIDITATII SAU MECANISMELE El PSIHOLOGICE Perseveratia, hipermnezia, afectivitatea relatiilor sociale, radicalizarea afectiva, atentia interioara, falsa evocare, rationamentul post - actional, complexul de inferioritate gi supracompensajia — 5, “BLOCURILE DEFENSIVE” ALE TIMIDULUI $I DEZLEGAREA LOR Un nou model de terapie a timiditatii;psihoterapia comunicationalé —— ees in autoconstructia 27 39 554 6. PRINCIPIILE PSIHOTERAPIE! COMUNICATIONALE Activismul, prezentificarea, emofia corectoare, anticipatia pozitiva, redecizia, desensibilizarea, programarea comportamentului prosocial.. 7. SA DEPASIM TIMIDITATEA IN 21 DE ZILE! Program psihoterapeutic de scurta durata 8, EDUCATIA SOCIO - AFECTIVA POZITIVA Educatia pentru succes, educafia pentru noutate si descoperire, educatia extraversiei, educatia pentru actiune, educatia pentru spontaneitate, educatia pentru comunicare, educatia compensatiei pozitive, educatia pentru simpatie si ‘empatie, educatia pentru zambet, educatia aptitudinilor sociale . 9. $I ALTH AU FOST TIMIZI! Studi de caz...... 65 10, CONCLUZII. ANEXA 1. Inventar de timiditate (dup Zimbado).... 133 CUVANT INAINTE Desi persoane diferite, timizii seaména intre ei ca aspect fizic: stangacia, privirea ocolité, mersul caraghios, ,pe langd ziduri’, felul de a se aseza pe marginea scaunului, vocea prea jnaité ‘sau prea joas&, tcerea tensionaté, mimica si gestica ‘impietrite sau teatrale, manieriste, toate acestea exprima up numitor comun al timizilor: fimbajul corpului. inc&rc&tura psihologicé comun si pune amprenta pe infatigarea fizic& a lor. Inalti sau sounzi, grasi sau slabi, timizii pot fr recunoscuti chiar dupa infatigare. Pozitia spatelui mereu aplecati sub greutatea lumii, mainile cu care timidul nu stie niciodaté ce s& fac, strdngerea de mana defensiva, conver- satie fragmentart, laconic’, semitonala, schizoida si, mai ales, t8cerea. | Pe timid jl caracterizeaz& técerea. Dar cate feluri de taceri cunoaste timidul gi le oferé cu generozitate partenerilor? Tcerea cuminte, supus’, ascultétoare: técerea stimulativé pentru ceilalfi. Timidul este un bun ascultator. Tacerea incrun- tata, tensionati, agresiva, inhibanta $i autoinhibanté. Este bld- cajul cel mai freevent la timid. Técerea ironic’, dezaprobatoare, defensiv-ofensiv. Tacerea meditativa, filosoficd in armonia cu universul, transcendent’. Timidul este un ,filosof”, un idealist, un spirtist nobil, un ateluric, Tcerea golita de prea mult sens sau mustind de sensuf, t&cerea brusc’ sau prelungita este, poate, in chip paradoxal, modul cel mai specific de comunicare al timidului. Limbajul tacerii. A cunoaste timidul inseamna a-i intelege in primul rand tacerile. Nici o at& dispozitie a personalitatii nu este atét de mult mareat de ticere ca timiditatea. Tacerea, la timid, este ge- nerata de singurdtatea interioara gi, din celalalt sens, de fricé: nevoia de singurétate, plicerea singuratétii si teama dispretuitoare, cu réloameni. Teama ancestrala, matriceala, atavicd, de catastrofé, foame, boala, filtrndu-se in teama generic-temperamentala sau in constructul constient, in teama personala inconstient’ sau fn constructul constient de teama: teama de teama. Teama, si nu ori ce fel de teama, ci teama de oameni, de prezena sau reprezentarea lor. Daca aceasta teama poate fi reali — 0 ameninjare real din partea oamenilor -, specific timidului este ameninfarea mai mult imaginara, presupusé, Timidul se teme de ,social” pentru ca nu fl cunoaste, nu fl injelege, nu si-a dezvoltat acel ,spirit de turma’, in sensul pozitiv al cuvantului. Find un dominat introvertit, experienta de grup i-a fost, de la inceput, nefavorabilA. Introvertit, autocentrat, neempatic, timidul isi creeaz’ o imagine fals& asupra »Socialului” — fie fl supraestimeaza, in sensul ci acele com- portamente sociale, armonioase, eficiente sunt transformate in idoli, inaccesibil, de neatins si, ca urmare, se contureaz& complexul de inferioritate sociala al timidului — fie il subes- timeaza, reducdndu-| la masca, tatralism, manierism, contu- randu-se la timid un complex de superioritate personala. in ambele cazuri, la timid ,patern-ul" social este grav afectat. In prima ipostaza timidul va ramane descoperit in fata socialului, El nu are instrumentele necesare pentru a se raporia la ceilalti, De aceea, timidului fi este teama c& nu va fi infeles bine, c4 nu va fi apreciat corect, c& nu-i va infelege pe celal. Ei stiu s4 zambeasc, s& priveasca interlocutorul in ochi, sé ‘intretind 0 conversatie, totul la ei se desfasoara intr-o spontaneitate si o normalitate extrem de curioasa pentru timid. Neincrederea funciara a timidului in forjele sale, expectanta egecului il va conduce la egec. ,£u nu voi putea niciodata sa fiu alat de natural ca ei. Eu ma impiedic, ma balbai, ma Inrogesc. Nu voi reusi niciodata.” Supraestimarea socialului se coreleazi in mod necesar cu subestimarea forjelor proprii. in celalalt caz, timidul subes- timeaza ,socialul’, fi minimizeaza, ji reduce matricea la masc, ingroas& conturutile, caricaturizeaz& comportamentele sociale. Dac’, in primul caz, timidul egueaz4 intr-un individualism ‘impietrit, in cel de al doilea se cantoneaza intr-o socializare forfata, intr-un colectivism abrutizant. Timidul cauté dar nu gaseste echilibrul intre individual si social. El eueaza, pendu- ind intre cele doud extreme: fie izoléndu-se pana la narcisism, fie arunc&ndu-se in valtoarea socialului (manierism, teatralism, eroism, perfectionism, orgoliu, agresivitate). Neinjelegand conventia sociala, 0 creeaz& sau 0 exa- cerbeaza. Nevoia si fuga de oameni, gustul pentru singuratate si dorinfa ardent& de sociabilitate, bogaitia afectiva si stracia Saul masca expresiv-comportamentala il pot conduce la ambi- valenta socio-afectiva. Functia social a emotiei, de comuni- care, capacitatea empatic’ a timidului de transpunere in situajia interlocutorulul este grav afectata. Transpunerea este un tise. Teama de risc, de experiment, de necunoscut esie atat de mare la timid, incat el prefera sd gandeasca viata decat sa 0 trdiascd. Trdirea mentalé a vietii este strategia pe care timidul 0 adopt pentru a se pune la ad&post. El se apara prea tare i exacerbeaza simful autoapai Timidul este un luptator care igi pune armura in fiecare dimineat& si nu o scoate decat la culcare. Numai in somn rimane descoperit. El se aparé atét de tare, pentru od este extrem de fragil. Din punet de vedere emotional, timidul este ca ‘© mimoz&. Atingeti-| numai gi se va inchide in turnul de fildes pentru a nu-i fi ranite petalele. Prea-plinul afectiv, lovindu-se mereu de marginile lumii, se intoarce mereu c&tre sine, intr-un reflux continuu, care se autoconsuma gi se mistuie in labirintul propriu. Turnul de fildes al timidului este in interior. Prea sensibil pentru lumea aceasta, el tréieste intr-o lume imaginar& si viseaz& la cza reali. Raportul dintre imaginar gi real se inverseaza. Cu aripile prea mari pentru a putea merge, el zboard gi de acolo, deplangand din inditime soarta lumii gia lui, fundamental diferite. Turul de fildes fi este refugiu dar si Inchisoare. inchisoarea dorintelor, a tendintelor, a aspiratiilor sale c&tre lume, inchisoarea avantului séu lumesc. Dincolo deziduri, nu se aude nici inclestarea armelor — rézboiul tuturor ‘impotriva tuturor —, nici strigatul disperdri, nici chemarea iubiri. Dincolo de ziduri este linigte. Incendiar in interior si glaciar in afar, turnul de fildeg ramane o lume a oglinzilor care se autoreflect si dau iluzia lumii reale. Timidul stie c& aceasta este 0 iluzie, dar nu se poate desprinde singur din cercul vicios. Este ca un dans macabru, pe o muzica vrajita, din ritmul cdreia nu te poti desprinde. Muzica nu se mai opreste, iar ritmul prins in tornada ei se roteste intr-un perpetuum mobile inebunitor, pana la autodisolutie. Timidul are nevoie de o znd bund, care s& rupa vraja, iluzia. lar iluzia nu poate fi rupt decat printr-o alta iluzie. Cea mai frumoasa dintre iluzii - psihoterapia. Sa intram, deci, in aceast lume contradictorie, dar fas- cinanta a timiditatii, traversand etapa copiliriei si a copilului cuminte, a adolescentei si a adolescentului mult visator, a tinerei $i a tandrului izolat. Ne adresdm timizilor in general, timizilor de diferite varste gi, mai ales, celor care vor sa-gi depaseasca timiditatea. Acest lucru este posibil, dar trebuie sa stifi c& transformarea nu se realizeazA de la sine. Constien- tizind necesitatea depasirii timiditatii proprii, afi facut deja primul pas in procesul psihoterapeutic. Daji-mi voie s& ma situez in rolul unui psihoterapeut care sia depaisit propria timiditate si haideti sa vizualizim, pas cu pas, demersul c&tre autoterapie. Da, autoterapie, asta insem- nand o&, pana la urm&, va voi preda ,fréul". Va invit s va angajaii in acest joc imaginar, in acest dialog incomod intre timid, in rolul de avocat al diavolului, gi psihoterapeut, pand cand veli reusi sa st&panifi ,caii” sdlbatici ai timiaitati. Succes! Autorul ARGUMENT CUI NE ADRESAM SI DE CE? SCURTA RADIOGRAFIE A TIMIDITATII: COPILUL CUMINTE, ADOLESCENTUL MULT - VISATOR, TANARUL IZOLAT — Te urmareste timiditatea dintotdeauna? Ai sentimentul c& de o viafa te pandeste ca o umbra, se insinueazé in gandurile si gesturile tale? igi amintesti un moment cand s-a declansat, cand s-a aprins beculetul (atentiei)? Desigur, poate cu un efort, ai putea localiza un eveniment de care s&-i legi inceputurile! Dar ai sentimentul cA esti dintotdeauna timid(&)?! Ei bine, asa este, ceva din structura noastra a pregatit aceasta stare, aceastd realitate neplacut, incomod’, dureroasa, dar atat de a noastra: timiditatea. ~ Dar de unde stim c este timiditatea si nu altceva? — Am fost ceea ce se numeste ,copii cuminti’?! Att de cuminti cat pot fi copiii?! ~ Bine, dar copii cumini nu exista = Stdteam mai mult pe langa casa, jucéndu-ne doar cu cAtiva copii, ocolindu-i pe cei galagiogi, obraznici, bataugi?! La scoala, cand toji copii iegeau in pauzd noi preferam sA rémanem singuri in clas?! Nu jucam aproape niciodat& jocuri de societate?! Intr-un grup cand nimeream intamplator eram cei mai tacuti copii?! lar mai tarziu compania noastra incepe s4 fie din ce in ce mai putin c&utata?! ~ Ce se intmpla,, de fapt? — Se crea un fel de stanjenealé, tensiune, incomoditate. Parca se ridicau niste obstacole intre noi si ceilalil — $i totusi copii se zbenguie, alearga, sar, se suie in copaci, fac pozne! ~ Este energia copilariei ce trebuie consumata! Dar unde erau ceilalti copii? Eram dependenti de ei, eram intr-o relatiestrans& cu el, eram impreund? = Greu de spus! Eram mai mult aléturi, in grupuri mici, niciodata mari. Apoi, la gcoal, in excursii, in vacante, cellalfi erau mai mult sau mai putin’ decor, unul la care parcd nu aveam niciodat& acces reall Pe care niciodata nu-| puteam cunoaste cu adevarat, simfi, controla. Era un decor imprecis, instabil si, de aici, cumva nesigur, incomod. Nu stiai la ce s& te astepti? De aceea era atragaitor dar nu atat inc&t s&-{i doresti contopirea cu el! O distant, 0 oarecare distanté fajé de grup era mai atragatoare decat contopirea cu grupull — Bine, dar adolescenja? Varsta prieteniei gi a prie- tenilor? — Doamne, prietenial Aveam prieteni? Multi? Nu, nici- decum. Desi prietenia a inceput si devind si a ramas, nu-l aga, poate cel mai important lucru din viata! Ei bine, prietenia a fost gasité cu greu dar in mod definitiv! Ea, ca 0 oaza far de care nu poti trail Unu, doi prieteni inseamna mutt! Plimbaiile, lungi plimbari f&r& de sférgit, in care parca te contopeai in celalalt! intreaga lume se concentrase parca in acea relafie unicé in care te pierzi si te regasestil Toaté insatisfactia de grup se sterge si ramane misterul, savoarea, binecuvantarea prieteniei. F&r& oprelisti, unde aerul vibreaza in ritmul gandutilor si sentimentelor celuilalt. — Dar aceasta prietenie nu seaman prea mult cu dragostea? ~ O lunga latent a prieteniei cétre dragoste, care poate din cauza asta n-a fost niciodata realizaté cu adeviirat ‘Asteptand atat de mult de la prietenie, am transferat aceasta agteptare $i la iubire, Si cum avea sa se realizeze jubirea cand atatea obstacole o impiedicau: teama de necunoscut, nesi guranta surprizei, nevoia controlului situatieil Apoi, problema contactului, nu numai fizic ci si de privire, de gand, de simtire. = De ce este atét de greu de realizat? Celéialt, ceilalt sunt chiar atat de diferiti fafa de noi?! — in mod paradoxal toomai acum c&nd nu se mai punea problema de a realiza totul singur, se cristalizeaz& problema timicitati. = Bine, dar la varsta adolescentei este absolut firesc s& apara problemele dragostei! = Sigur, aga este, dacd aceasta problema se rezolv acum gi nu se perpetueazd devenind un permanent conflict intern si nu numail Dar daca ea se reia iar si iar, atunci ineep 8& se ridice semne de intrebare. Semne de intrebare c& ceva nu este in regula, relafia nu funofjoneaza, comunicarea sociala este atinsa fn nucieu! ei! — Care este acest nucleu? Este el de continut sau de manifestare a acestui continut? Ne lipseste oare ceva socio - uman specific sau acest ceva existé dar nu se poate manifesta?! — Vis-a Intamplat ca toomai atunci cand simtiti mai mult s& nu puteti exprima, si nu va gasifi cuvintele, s4 nu gasiti gestul potrivit, s& rimAnefi impietriti? Ei bine, cineva este Tesponsabil de aceasté stare de stupoare, stupiditate, »paralizie”! Cineva din interiorul nostru, care ne reprezinté foarte bine, totusi nu aga cum am vrea noi: eul nostru social. El nu este inca suficient de matur pentru a se desprinde de sine (psihologii ar spune a se decentra) si a se apropia de celéialt. Deschiderea faf& de altul, fat de alteritate nu este su- ficient de mare pentru a putea patrunde si altceva decat Eul propriu proiectat in altul gi reintors in interior. Este nevoie de o zdruncinare, de un cutremur care s& dizloce cAteva din ca- ramizile eului (narcisismul) pentru a inc&pea celélalt, altul, nedeformat. Ei bine - stiti asta, nu-i aga, numai de zdruncinari nu am fost noi scutifi! Dar inc& nu ne-au invins! Si daca nu esti invins, esti inving&tor! Si ce fac invingatorii decat sd lupte! Pentru a Invinge! Ei bine, asta v8 propun, s& luptam! — Cum? impetriva cui?~ Impotriva tuturor. $i a noastré in primul rand, ‘impotriva acestui dintotdeauna care ne urmareste, impotriva prejude- céiilor c& timiditatea este 0 etapd normal a copilariei, este specifica adolescenfei, este o caracteristica mai mult a femeli decat a barbatului, sau o trasatura pozitiva a personalitafi — Cat am vrea ca intr-adevar, aceste prejudecati sd devind realitate! SA nu se perpetueze, si nu ne marcheze definitiv, s2 nu ne incarcereze in cercul singurétatii ~ Dar transformarea nu se produce de la sine. Pentru asta trebuie sa luptém! FETELE TIMIDITATI TEAMA DE OAMENI, BLOCAJUL ADITIONAL, CONSTIINTA CONSTIINTEL — Bine, dar specialistii nu s-au ocupat de timiditate, nu au cercetat-o, nu au tratat-o? — Specialistii spun c& termenul de timiditate apare pentru prima oard in literatura anglo - saxond, intr-un poem seris in jurul anului 1000. Se folosesc cuvinte ca: a se speria usor, a fi greu abordabil prin rezerva, prudent, neincredere, lipsa Ugurintet gi siguranlel in societate. Unele dictionare chiar nici rnu-| pomenesc. ~ Deci, nu este chiar atat de important pentru stiinta = Nu, numai noi stim ct de mult suferim din cauza unui fenomen care nici macar nu este trecut in dicfionar! — Ei unele lucruri se mai pot schimba! ~ In diferite lucrari de se vorbeste despre emotie, team, contlict, inhibitie. Dar © definifie a timiditatii unanim acceptaté nu s-a formulat inc&. Nu s-a straduit nimeni s& lumineze acest culoar intunecat al personalitafil! Cine s& se uite la timizi, cine sai cerceteze, s&-i infeleaga, s&-i ajute? — Terenul timiaitafiieste incalcit, alunecos, neprimitor! = Tot noi trebuie s-o facem: timizil! — Bine, dar in acest fel nu am putea fi acuzati de subiectivism? — In mod firesc, da. Dar daca netimizii g&sesc superflud problema, netraind suferinfa timiait&ti, timizii trebuie s& fac& un efort de detasare de suferinjé pentru a o cunoaste si depasilSa intrém deci cu grij& gi speranta, cu incredere, pe terenul timiditaii inc& nedetrigat si sé descoperim pas cu pas, in aventura cercetéiri, alte si alte fefe ale timiditatii, care se reflect unele in altele, credind monstrul care ne {ine impietrf in vraja nemiscarii, a t&ceri si singurétai. Emotia este fenomenul cel mai evident in raport cu timiditatea. Emotia, cu tremurul vocii, al mainilor, al intregului corp, lipsa curajului de a privi fn ochii celuilalt, de a da mana cu el inclestarea maxilarului toomai atunci cdnd ar trebui sA spunem si noi ceva important gi, in final, fuga - evitarea confruntarii ~ Dar este de dorit evitarea confruntarii? ~ Dimpotriva, 0 data evitaté confruntarea, eul nostry social incepe sa invefe ca aga-i mai ugor $i mai comod, iar date vitoare, dupa o asteptare incordata, nici nu mai intra in arene confruntarii. $i, in mod paradoxal, cu ct se retrage mai mult cu atat isi va dori mai mult s& infrunte monstrul, care - nici nu stie bine - este in afar sau induntrul su?! = Care este, de fapt, confinutul emofiei in timicitate pozitiv sau negativ? ~_Continutul emote: este predominant negativ, fiine teama. Teama este /eit - motivul tuturor studillor si cercetaritor despre timicitate. ~ Daca termenul de teama revine atat de des, inseamni c& timidul este un mare fricos! Se teme de orice, ca un iepure. De fapt, s-a si f&cut aceasta comparatie, fricos ca un iepurel De ce s&-i acordam atata importanta? — $i totusi, timidul nu este un banal fricos, nu se teme de orice, chiar daca reactioneaz& mai intens si mai freovent le anumifi stimuli. Teama lui este cu totul specifica, diferentiata de orice teamal El se teme de oameni, de prezenfa sau reprezentarea lor. ~ De ce de oameni? El nu este la fel cu ei? ~ Aici, poate, intrebarea atinge un punct sensibil. Timidul este la fel cu ei, ins nu stie acest lucru. Are sentimentul c& nu este. $i aceasta deosebire nu este in favoarea lui. ~ Bine, dar de unde poate proveni acest sentiment atat de ciudat? ~ Intr-adevar, in grup timidul nu se poate manifesta liber, degajat, spontan, nu poate fi el insugi. Ceea ce arata el celorlalfi este fie o nemigcare, técere absolutd, lipsi de initiativa, fie 0 masca, o caricatura care nu mai seamna cu originalul. De aici concluzia ui cA el nu este la fel cu toti ceilalfi. ~ Si de ce nu poate fi el insusi? Acest lucru nu vine de fa sine, nu te comporfi asa cum esti in mod firesc, fara efort? ~ Pentru timid, acest lucru este cel mai dificil, pentru c& lui nu-i reugeste firescul, ca si cum intre el gi el intre comand si executie, ar evista un spiridug care-i incurca itele. — Bine - s-ar putea spune - dar emofia este si pozitival Nu ea, emofia, este muza tuturor poetilor, a pictorilor, muzicienilor, artistilor, cea care-i inspira gi-i face s& transforme banalul in poezie, pictura, muzica. Emotia care ne inflaicdreaza spiritul, ne inaripeaza gandul si ne lanseaz& din lumea singular a eului nostru in lumea larga a celorlali - Da, este adevarat, emotia are gi acest efect! ins& trebuie s& supor‘e un proces de transformare, de decantare $i separare a zgurei de esena ei divina: focul sacru - binefaicator gi tamaduitor, nu mistuitor gi distrugator. = Cum si producem aceasti decantare? Cum s& extragem sensibiltatea din emofie? — Nelasdnd-o s& ard& pana la cap&t in labirintul nostru intim, ci scofand-o la lumina zilei. In stare pura, emofia arde tot ce intdlneste in cale, inclusiv pe noi insine! Va trebui s& invatim s-o cuncastem s-o transformam gi s-o stipanim! ~ Sa stpanesti nestp4nitul, spontanui, primitivul, fiaral ~ bine, da, trebuie s& ne iransformam in imblanzitori de fiare. = Dar céind se produce emotia ce duce la timiditate? — Emofia se produce inainte, in timpul si dupa actiune, este puternicd, anticipatoare si persistent’. = Tofi timizii sunt la fel de emotivi?— Nu, persistenta $i fixarea emofiei este si nu este criteriu de clasificare a timiditaji. Nu tofi timizii sunt la fel de emotivi! Unii autori vorbesc despre timiditatea spontana si timiditatea sistematizata. Tracul, de exemplu, - reactia spontand la un stimul puternic gi care dureazé atata timp cat dureaz si stimulul, dar fr& alte complicati. — In acest sens, poate ca nu exist cineva care nu a fost “timia® m&car o dat in viata. ~ De altfel, timiditatea - vorn vedea - este o variabilé continua a personalitatii. Tracul, insa, nu este forma cea mal specific’ a timiditéti, decat dac& aceasta se repeté, se inten- sificd, dobandeste caracteristica anticiparii, desprinz&ndu-se oarecum de stimulul prezent si pregatind condifile unei noi intimidari. Astfel, intors asupra lui insusi, tracul se siste- matizeaza, tsi atrage $i alte forme de energie care s&-i susting gi se transforma in timicitate autentica sistematizata. — CAnd sunt emotionati timizii autentici? ~ CAnd vorbesc gi cand nu vorbesc, cand actioneaza si cand nu actioneaza, printre cunoscuti sau necunoscufi, in locuri familiare sau strine, dar cand nu sunt emotionati? Timidul este un emotiv nativ. El se scalda in emotivitate ca intt-o baie permanent’. — Dac tof timizii sunt emotivi, care ar fi deosebirea intre timid si emotiv? Nu este suficient sA fii emotiv pentru a nu reactiona adecvat, pentru a avea blocaje, pentru a te adapta mai dificil la realitate? — Sigur, aga este. Tof{ timizii sunt emotivi. Nu exista timid neemotiv. $i totusi cele dou’ notiuni nu se identifica. Nu orice emotiv este timid. Exist persoane emotive: colericii, de exemplu, care reactioneaza puternic, uneori violent la stimuli emotionali, dar nu se blocheaza, dep&sesc momentul tocmai prin risipa mare de energie care le este specifica. Deci ei se agit’, vorbeso, se exteriorizeazi i, mai mult sau mai putin adecvat, depagesc momentul, nu se blocheazé. ‘Asta inseamna c& timiditatea se caracterizeaz& in mod necesar prin blocaje actionale? eee ~ Ceea ce deosebeste in mod esential emotivitatea de timiditate este blocajul (inhibitia = Ce determina totusi acest blocaj actional, care bineinfeles ca nu poate fi inndiscut? = Acest element determinant este tot structural si se numeste introversiune. Introversiunea este elementul nodal al timiaitati. = Ce este aceasta introversiune? = Orientarea timidului spre sine, spre eu si nu spre obiect sau spre altii este cauza imediata, gi nu numai, a blocajului jnregistrat de acesta in actiune. El este predispus spre aceasta atitudine, este o predispozitie complexé din punct de vedere cognitiv, afectiv, volitiv, comportamental. —'Adicd timizil gandesc, simt, iau decizii si actioneaza altfel decat ceilalfi oameni? ~ Aga este, fimizii- chiar daca intre ei exista si deosebiri, fiind predominant introverti - au un mod comun de a géndi, simi gi actiona. ~ Cum am putea infelege mai concret acest lucru? — Dupa cum Darwin, de exemplu, ar putea reprezenta tipul de gandire extrovertité, Kant ar putea fi desemnat ca tip opus de gandire introvertit&. Gandirea introvertitului aspira spre aprofundare si nu spre extindere. Ideile sale nu izvorise din datul obiectiv, ci din temeiul subiectiv. C. G. Jung vorbeste despre o relafie negativa cu obiectul la introvertit, care merge de la indiferen{& pana la respingere. “Chiar daca in constructia lumii sale ideatice nu-| sperie nimic si nu da inapoi din fata nici unei indrazneli, oric&t ar fi de riscante i nu renunt& niciodata s& gandeasoa un gand pentru ca ar fi periculos, subversiv, eretic sau jignitor, e totusi cuprins de cea mai teribil& ingrijorare dac& gandul sdu temerar urmeaza s& devina efectiv o realitate exterioara. Asta 1l infioard. Chiar dac& Ii scoate ideile in lume, nu le vegheaza pasii ca un parinte grijuliu, ci le expune doar gi se infurie ingrozitor dacé acestea hu-gi croiesc drum singure. Lipsa sa de simt practic, de obicei enorma, sau aversiunea sa fata de reclama vin in orice caz saidea concursul in acest sens (C. G. Jung, Descrierea tipurilor psihologice, p. 88). ~ Asta inseam c& timidul este predominant un gan- ditor? ~ Nu neaparat, dar aici trebuie fcut& o precizare. El are intr-adevar tendinta spre meditafie, dar mai mult asupra ui {insusi, este un autoreflexiv, un autoanalitic dar, din nefericire, poate aluneca spre zone nefertile: ruminatii in gol care il detaseazai de actiune. Caracterul hiperautoanalitic al timidului, care se degradeaz pnd la dualitate si uneori duplicitate, este descris in mod plastic de Amiel, care numeste in acest sens timiditatea “constiinfa constiinjer.. ~ Dar asta inseamna ca timizii au o constiin{a in plus? ~ intr-adevar, s-ar putea spune gi aga. Daca oamenii au, in general, 0 singur& constiinté mai mult sau mai putin unitara si care-i supravegheazai si autoregleaz&, timizii au 0 constiinté care exercita o cenzura dubla, este un cerber si mai necrufator dec&t supraeul descris de Freud. Si astfel, incorsetat din toate direcfile, de jos in sus, de la emojie spre constiinta gi de sus in jos, de la constiinté spre emofie, in dorinfa de a simpatiza cu ceilalfi si incapacitatea acestei_ simpatizéri sau, mai bine zis, sentimentul acestei incapacitati, timidul se blocheaza in conflictul dintre tendinfe contrare, devenind un abulic, iar pe plan social, un handicapat social. ~ Mereu planul social de care se loveste timidul. Exista cineva care-i incurcé itele timidului, cineva din afara lui? ~ Acest cineva este, de fapt, dinléuntrul lui, un spiridug care se {ine numai de incurcéituril ~ Dar acest spiridug nu ar putea fi cunoscut si stipanit? Ce face coneret spiridugul, in ce consta incurcatura lui? — In primul rand, spiridugul “cheama”, pregateste, anticipeaza incurcatural Aceasta nu vine de la sine, decat Poate prima data, dup aceea, o dat “intamplata’, ea se fepeta tocmai chematd de acest “spiridus" al timidului. Si cu cat incurcatura s-a repetat de mai multe ori, cu atat ea devine mai elaborata, mai putemica si mai inrdécinaté. Ca urmare, In loo de reactia fireascd, adecvata la stimulul ce apare, este arun- cata in joc “incurctura” gata pregatit’, acest amalgam, aceas- t& reaotie fals, nedorita si neadecvata. ~ Bine, der de ce “spiridugul” nu pregateste 0 reactie adecvata, corecté, bine-venita? ~ El este un spiridug rdu-crescut, infantil, un avorton care se fine numai de pozne, ~ Atunci inseamn& c& acest “spiridug" ar putea fi binecrescut, educat pentru a pregati reactii adecvate chiar gi la stimulii neasteptati? — Sigur, asta vom incerca s& facem impreunal Wee| TOT! TIMIZII SUNT LA FEL? CRITERIILE VARSTA, SEX $I ISTORIE DE VIATA IN AUTOCONSTRUCTIA TIMIDITATIL. Ce mai spun specialistii? ~ Unii spun c& timiditatea se mosteneste, aga ca statura ~ Asta inseamna c& nu avem nici o sans s-o depasim, s& devenim altceva decat suntem. = $i totusi, noi stim c& nimic nu se mosteneste in forma definitiva, ci doar ca tendint&, deci nu mostenim timiditatea, ci |tendina spre timiditate. Daca va uitaf| bine la parinfi vosti, la fraji, la surori, la alte rude de sage, nu se poate s& nu identificati anumite manifestari asemandtoare cu ale voastre: un anumit tip de reactie, un gest, un cligeu mental sau ‘comportamental. | Alii sustin c& timizii nu au invatat aptitudinile sociale necesare pentru a stabili raporturi satisf&cdtoare cu cellallj. = Asta inseamna c& mai avem o sansa, putem inc& linvata, putem s& ne dezvoltém! = Altii spun c&, de fapt, noi nu stim de ce suntem timizi, ‘eoarece timiditatea nu este decat varful aisbergului, acolo, in profunzimile psihicului nostru, se afla “ceva” despre care nu ‘stim gi nici nu vrem s& stim (conflict inconstient).. Dar societatea, grupul social, nu are nici un rol in aparitia timiditai — intr-adevar, timiditatea a fost pus’ si pe seama societifi. Ea este de vind, ne eticheteaza ca atare, iar noi nu facem decat s ne conformam acestei etichete. Exist societziicare genereaz timizi prin conditi creeazi. Ei ne creeaza si ei ne eticheteaza ca timizi. = Dar se pare c& nici una dintre aceste orientari nu ofert in intregime rspunsul asteptat de noi! — Putem s& descoperim, totusi, in fiecare dintre ele unele elemente explicative. Timizii stiu c& au primit in zestrea lor ereditar& anumite tendinje contrare uneori. De exemplu: aceea de a reaction: intens gi frecvent la stimulii emofionali sau, altfel spus, tot cect ce misc ne impresioneaz dar, deoarece aceasta {inere it prizd ne oboseste, ne retragem uneori fugind din fat pericolului. Aceste tendinfe ne-au impiedicat sa iesim in areni gi s& ne dezvoltim aptitudinile sociale, s& comunicdm, s intrm intr-un schimb real cu ceilalti, s& punem ceva in jol impreund cu ei. Sigur c& si societatea ne-a ajutat s& devenin timizi, ca un efect al bumerangului care s-a intors impotriv noastra, noi fugind de societate, aceasta treptat, treptat ne izolat gi ne-a marginalizat. $i iaté-ne timizi, pe toate planurile, asaltati de timiditat din toate directile. = Dar chiar tofi timizii sunt la fel? — Nu, acest lucru nu este posibill Unii_ nu au voin} necesara si facd cea ce isi doresc, sa treacd la act. Ali inteligenti chiar, in anumite situatii emotionante, devin deodati stupizi gi se comport ca atare. Au impresia c& nu mai au nimi in cap. lar alii, in sfargit, au sentimentul unui gol sufletesc say dimpotriva, traiesc un adevarat haos afectiv. Timizii la care predomina emotivitatea sunt eruptivi. Cei h care predomina inactivitatea sunt mai taciturni iar alfii ties mai mult in trecut sau viitor, fiind oarecum despringi de prezent ~ Dar varsta are vreun rol in manifestarea timidititi? Sut copii mai timizi decat adulfi, chiar dac& se intimideaz& me des? = Este adevirat cA trebuie s& facem distinctie inty timiditate gi intimidare, care nu este decat o faz& necesard, ri concurer si suficient& pentru instalarea timiditafi. Copiii nu sunt timizi decét daca se transforma in adolescenti, tineri si adulti timizi. Timiditatea, aga cum vom vedea, este un autoconstruct cvasi patologic. = Dar adolescentii timizi prin specificul varstei lor sunt timizi veritabili? — Timiditatea veritabil este prezenta in copilérie, se intesific’ in acolescenté, descreste odatA cu varsta, se deformeaza, se deghizeazA, dar nu dispare de la sine. = Dar intre baieti gi fete, existé deosebiri in ceea ce priveste cota de timiditate? "= Specialistii constata (Zimbardo, 1979), in urma expe- rimentérii pe un lot de 10.000 de persoane, cu ajutorul testului Stanford, c& nu exist diferente intre cota de timiditate prezentd la adulti de sex diferit. Voi stiti bine c&, indiferent dacd esti faté sau baiat, timiditatea nu te ocoleste chiar daca se manifesta in forme diferite. Sigur c&, intr-o lume masculina, dominata de principii si valori masculine, aga cum este lumea noastra, femeile par mai timide prin contrast. Dar numai barbafii timizi stiu cat de greu le este s& recunoasca, intr-o astfel de lume, c& sunt si ei timizi, iar, in anumite situafi, par chiar mai timizi dec&t femeile. $i acum, dac-ar fi si v4 ganditi si s& descoperifi o idee fundamentala pe care s-o considerati baza timiditatii voastre, care ar fi aceasta? Va intereseaza opiniile celorlalfi despre voi = Nu, noua ne place sa stim mai mult deoparte, s& privim, s& analizim, nu intram fn arena, nu ne amestecdm, nu ne implicdm. Nune intereseazé opiniile celorlalti despre noi, — Aga este, dar v-ati intrebat de ce? \V-ati dori ca ceilal{i si aib& o impresie buna despre voi, s&i putefi privi pe ceilalti in ochi, s& exprimati clar, deschis, direct cea ce aveti de spus, faré si vA tremure glasul, genunchii, s& va putefi apara opinia fard s-o considerati mai important sau mai putin important decat a celorlati, oi pur si simpu a voastra?— Este normal s&-ti doresti ca ceilalfi s& aib& o impresie bund despre tine! — Nu cumva sunteti mai sensibili decat alti fat& de opinia celorlati?: Cand va simfiti mai nesiguri si mai tematori in arena, atunci cénd stifi ce va asteapta sau cand nu stti? ~ Sigur, in al doilea caz. ~ Tocmai dorinta de a face o impresie cat mai buna va accentueazé starea de insecuritate psihologica, de neincredere in sine, va blocheaza implicarea in tranzactia inter-relational’. Experimentele au dovedit c& situatile nestructurate sunt mai dificile pentru timizi decat cele structurate, ~ Si totugi, tof timizii sunt nesociabili? — Anumite cercetari (Cheec and Buss, 1981) au dovedit, corelnd timiditatea cu sociabilitatea, c& exist doua tipuri de timizi: timizi sociabili gi timizi nesociabili, ca gi netimizi sociabill si netimizi nesociabili. ~ Ceea ce inseamna c& cele doua concepte nu sunt identice. ~ Timizii sociabili s-au dovedit a fi chiar mai inhibaji decat timizii nesociabil. = Dar care ar fi deosebirea intre timizii sociabili gi cel nesociabili? ~ Timizii sociabili ar putea fi mai deschigi, mai vorbarefi, mai activi decat cei nesociabili, ar putea sd doreasc& mai mult decat cei nesocabili, s& se integreze in grup si, din aceasta cauza, SA intampine chiar dificult&ti mai mari. Aceasta tendin{a de a iesi din serie (decentrare), lovindu- se de dificultatea specifica timidului de comunicare, empatie, relationare, conduce la o inhibitie mai puternicA dec&t la timizi, care nu-gi doresc cu ardoare s se implice, s& se manifeste, sA se integreze. ~ Daca neincrederea in sine, teama de ceilalfi ni se par familiare, teama de evaluare social ridic& poate un semn de ‘ntrebare. Ne temem de ceilalti, de contactul social, poate chiar de evaluarea social. De ce? — Nu cumva, poate tocmai pentru c& va dorifi foarte mult sa fifi apreciatj, dar nu oricum, ci c&t mai bine? Dac& de cele mai multe ori pana acum vedeam c& nu ne place s& fim in centrul atentiei, s& fim observati, masurali, apreciali, nu cumva, are, pentru c& punem prea mare pre{ pe aprecierea celorlalti?3 DE CE SUNTEM TIMIZI? DETERMINANTELE TIMIDITATH DEFECTELE TIPICE, FACTORII AFECTOGENI, PSIHO-INTELECTUALI, MOTIVATIONALI $I DE PERTURBARE A CONSTIINTEI DE SINE, FACTORII SOCIO-EDUCATIONALI Si acum, dacd i-am l&sa gi pe cercetatori sé-gi formuleze rezultatele stiinfiice gi s& le comparam cu gandurile i simtirile noastre, am putea constata cd ele se aseamand oarecum: Astfel, factorii rAspunzaitori de timiditate au fost clasificati in: 1. Factori organici neuro - endocrini: 1. constitutia fizioa; 2. tipul de sistem nervos; 3. activitatea glandulara. Am descoperit deja faptul c&, dacd ne uitém bine la pArintii nostri la rudele de sdnge, nu se poate sa nu identifica unele aseménari ca energia vitala, ritmul de viata, viteza de reactie, rezistenfa la efort, gesturi asemandtoare. ~ La ce se refera constituia fizic&? Tofi cei cu anumite defecte sau, pur gi simplu, mai putin reusifi din punct de vedere fizic sunt timizi? — Nu. Defectele morfo-functionale nu constituie tn sine cauze ale timiditifii. Dovada c& exista copii sau adulfi cu astfel de defecte care nu sunt timizi. ~ Ce spun specialistii despre manifestarile tempera- mentale ale timidului? Ce fel de temperament are timidul?~ Nu existé un tip de temperament sau 0 zona tem- peramentalé destinata timidului. Cercet&torii si-au disputat manifestarile temperamentale ale timidului: excitatia sau inhibitia? - introversiunea sau extraversiunea? - activitatea sau pasivitatea? ~ Hiperemotivitatea timidului, pe care nimeni nu o pune sub semnul intrebarii, se manifest printr-o reactivitate puternica in ceea ce priveste frecventa, intensitatea, durata si extensiunea. Deci, am putea spune cé timidul este excitabil. Pe de alt parte, aceasta reactivitate este predominant interioara, deci nu se manifesta; timidul se blocheaz, devine inhibabil in toate cazurile in care stimulii sunt putemici, rapid schimb&tori gi semnificativi din punct de vedere calitativ. ~ Care este concluzia? ~ In realitate, problema nu este bine pusa! Cele doud procese nervoase fundamentale — excitajia si inhibilia - nu acjioneaza independent. Tocmai datorita excitabilitatii si sen- sibilitji crescute ale sistemului nervos, timidul reactioneaz& intens gi freevent, dar numai la stimulii semnificativi pentru sine: prezenja umand sau reprezentarea ei. Rolul de intensificare a reactiei pe care fl are formatia reticular conduce la inhibarea, la blocarea reactiei exterioare. Timidul este excitabil pe plan intern si inhibabil pe plan extern, prezint& ceea ce se numeste reactivitate interioara. inhibitia extern se instaleaz& tocmai pentru a proteja sistemul nervos de bombardamentul informational al. lumii Acest tip de reactie este specific introvertitului, care isi cen- treaza atentia si interesul spre propriul eu. Daca, intr-adevar, formatia reticulata are rolul de comu: tator principal (R. Craciunescu, 1980), atunci, in cazul timidului ea orienteaz reactia acestuia spre interior, instalandu-se blo- cajul in exterior. — In mod normal, timidul nu este spontan, activ, dinamic. Tot datorita temperamentulul? — Non - activismul séu temperamental 1l predispune la lipsa de initiativa, la nehotarare. — Asta inseamnd c& el nu se poate corecta, nu poate deveni mai activ, mai dinamnic, mai implicat, mai prezent? ~ Nu, timidul se poate antrena in acest sens, dar in mod organizat si pe 0 perioada de lunga duratat = Dar asta nu conduce la schimbarea tipului temperamental al timidului? — Nu, atunci cand este singur, cAnd gi-a indeplinit misiunea de a fi activ, redevine mai mult sau mai putin inactiv. Il, Factorii afectogeni: 1. teama anxioaso - fobica; 2. emotivitatea; 3. introversiunea; 4. distimia Nu va speria{i de acesti termeni pomposi. Despre teama am tot vorbit - teamd, nelinigte, teama fra obiect determinat, teama - angoasd, teama - team. Emofia, ce s& mai vorbim; suntem emotionati cdnd vorbim si cand técem, cand acjionam si cand nu acjionam, printre cunoscufi sau straini, in locuri familiare sau necu- Noscute, dar cand nu suntem emotionafi? Introversiunea, ei, iata un termen, nu-i asa, pe care nu-| prea recunoaste{!! Fuga de lume, intoarcerea spre sine, cu toatd nemul{umirea c& nu ne-am putut exprima aga cum ne-am fi dorit. Timizii sociabili sau nesociabili, cu tendinte sociale nesatisfcute sau fara aprehensiuni sociale, timizii inchisi, tacuf}, orientati spre ei insisi, spre Eul lor contorsionat - suntem, ‘cum spun specialist, niste introvert. Distimia ~ Timidul face parte din categoria oamenilor “seriosi" din fire (K. Lenhard 1979). — Chiar aga, tof timizii sunt tristi, lipsifi de umor, nu stiu s& zémbeasoa, sa radi, si fie neseriogi? = Da, intr-adevar, poate ca timizii sunt cei care fac insesi lucrurile neserioase in mod serios! Ei intr-adevar intampind dificultafi in a recepta rolul vesel al lumii, tocmai pentru cA Pa Oe ennnRREEEEIREEEEEE TP 00S? OC PRE EET PRE REE EEE OREEEEEEEEETIEEEEIEEEEEEIEEEEEEIEEEEEEEEEIEEEIEEEEEEEEOIEEEEEEEDaceasta ar presupune © anumité destindere, relaxare, nein- cordare gi deschidere, pe care timidul nu le are. lar, chiar dacd receptia se produce, se instaleaza inhibitia segmentului expresiv - comportamental. Este blocajul comu- nicarii care, de fapt, se poate manifesta la diferite niveluri gi segmente ale acesteia. Il, Factorii psiho - intelectuali — Rafionamentul timidului este unul afectiv, hiperauto- analitic, intuitiv. = Cum poate fi rafionamentul afectiv? Nu este o contradicfie in termen? Are timidul 0 logicd radical deosebita de ceilalti? ~ fin primul rand, trebuie f&cut’ precizerea ca timidul are un astte! de rationament numai in relafia cu ceilalti; fie in prezenfa lor sau sub presiunea lor mental, ceea ce am putea numi afectivizarea reiatiei de comunicare. ~ Cum se explica acest lucru? ~ in relatia de comunicare cu ceilalti timidul este bom- bardat nu numai de inc&rcdtura informational, dar gi de cea afectiv’ care, de cele mai multe ori, 1! bulverseaza. Deoarece este un receptor afectiv foarte sensibil, el este pregatit s& pri meascd gi s& digere mai ales acest confinut afectiv. De cele mai muite ori se produce un dezechilibru intre componenta informationala gi cea afectiva a comunicari. Timidul este centrat pe afect si pe ingurgitarea acestuia; rméane in urma cu relatia informationala. in acest fel, se mai produce un dezechilibru intre aspectul intuitiv gi cel discursiv al comunicaril. Centrat pe sine si pe reacfia afectiva, timidul este interesat de imaginea globalé intuitiva a comunicarii, care pune ‘in umbr aspectul discursiv-diferential si conduce spre genera- lizarea forfata. Hiperautoanaliza timidului in prezenta_altora gi in momentul acfiunii determina dedublarea lui in Eul individual - sentimental, cel analizat, gi Eul social, judecdtor al emotilor Eului individual (Dugas, 1903). = Dar cum este posibil ca 0 persoana normalé sé se dedubleze, s& devind dou persoane? Inseamna c& timidul nu este normal? — Nu, timidul este 0 persoana normal. Dar pentru el, stimulii cei mai puterici si semnficativi sunt oamenii in ipostaza lor hipereritica. Aceasta ipcstazé a celuilalt, pe care timidul il vede tot timpul cu degetul ridicat amenin{ator la adresa sa, este intro- iectat gi dezvolta Eul social si cenzorul Eului individual. Ca urmare, Eul sentimental se va controla tot timpul pentru a face pe plac Eului social, iar aceasta team de a nu gresi fl va conduce, in cel mai bun caz la blocajul actiunii IV. Factorii motivationali si de perturbare a constiintei de sine = Fenomenele de conflict, complex, frustrare, stres si raporturile de interdependent dintre ele aotioneaza fa nivelul personalitaii timide - Eul. = Asta inseamna c& timidul este o persoana intr-o per- manent conflictualitate, complexata, frustrata, stresaté, care nu se relaxeazé niciodata, nu este linigtit si satisfacut nici- odaté? — intr-adevar, poate cA timidul este una dintre per- soanele cele mai incordate, prizonierul propriei sale carapace. ~ Cu cine are timidul acest permanent conflict? Este el un certéret? = Nu, in nici un caz. El intr& in conflict cu ceilalfi (conflict interpersonal), cu netimizii, tocmai pentru c& ei nu pot comu- nica, nu pot pune nimic in comun, nu pot face nici un schimb. insA aceast situafie conflictual nu se exteriorizeaza, ci réméne in stare latent gi tocmai lipsa de reactie conduce la intarirea conflictului. — Cum o reactie nemanifestata poate duce la perpetuarea si chiar la intarirea conflictului? — in cazul timiditafii brute, spontane, o reactie neadecvata a timidului se ascciaz& cu o anumita situatie, dar mai ales cu 0anumit persoana, si ori de c&te ori timidul se afl intr-o imprejurare asemanatoare, legile memoriei afective determina, in mod automat, reacfia neadecvata. Specific este faptul cd lupta intre timid si situatie se personalizeaza gi afectivizeaza gi devine conflict intre persoana si persoana intre timid si netimid. ~ La fel se peterec lucrurile gi cu timiditatea sistematizata autentica? — Timiditatea sistematizata, autenticd se dezvolté prin meditatia timidului asupra posibiltati de a se intimida. Expectajia esecului, conflictul intre Eul spiritual si Eul social, intre Eul fundamental si Eul secund, intre Eul manifest si cel latent. Conflictul timidului cu el insusi este forma cea mai semnificativé a conflictului timicitati. Astfel, se poate spune cA specific timiditéjii brute, spontane este conflictul interpersonal iar timiditatii sistemati- zate, conflictul intrapersonal. Circuitul intre aceste doud tipuri de conflicte este atat de la exterior spre interior, cat si de la interior spre exterior. —Cum se realizeaza acest circuit? = Conflictul interpersonal prin repetare si generalizare forjat& se fixeazé, se interiorizeaza in conflict intrapersonal iar acesta, prin mecanismele de aparare ale Eului, se exterio- rizeaz in conflict interpersonal, creand noi persoane - stimuli negativi. Stifi, de altfel, cum treptat, treptat se adaugai si alte situatti traumatizante, alte personaje ameninfatoare pentru timid, alte tari conflictuale interne. Complexul, aga cum a fost definit de Freud, ca organ de dezvoltare psihicd, ne duce cu gandul la faptul ca timiditatea autenticd este un autoconstruct, o suprastructura maladiva, ru integrata in structura personalitafii. — Aceasta inseamna c& tofi timizii sunt niste complexafi, nigte personaje ciudate, care abia se tardsc sub povara com- plexului lor si care nu ne oferd imaginea cea mai pldcut posibila! Daca sunt complexafi, inseamné c& au o anumita inferio- fitate care-i face s& se simt& aga? — Intr-adevar, toti timizii sunt complexati, dar inferio- titatea de care sufera ei se numeste sentiment de inferioritate. Ei cred c& sunt inferiori celorlalfi pentru c& nu sunt la fel cu ei, la fel de spontani, naturali, relaxati si, mai ales, nu reugesc sa fie nici macar ei insisi. Deci, atunci cand tsi vor da seama ca ei sunt cei mai mari dugmani ai lor gi c& nu ceilaii le vor raul ci ei ingisi, atunci vor infelege c& nu sunt inferior, nu sunt complexati, nu sunt timizi. = De ce sunt timizii atat de frustrati, ce le este lor refuzat sialtora le este dat din plin? — Timizii sunt infometati gi insetati de afectiune, de simpatia, atentia, dragostea celorlalti. Ei se simt frustra{i de afectiune. — Dar cine ar trebui s& le dea aceasta afectiune si in ce conditil? Aceasta so da sau se obtine? ~ Aici este problema care nu le este clara timizilor, ei nu stiu s& regleze contul intre a da gi a primi. Ei asteapta foarte mult, vor s& primeasc&, vor s& daruiasca afectiune, dar de cele mai multe ori nu sliu s-o facd, pentru c& se refugiaza la polul fricii gi al neincrederii in ceilaiti. Teama personal’, concreté, constienta este filrata si int&rita de cea impersonala, abstracté, inconstienta, atavicd, atemporala, arhetipala. Din punct de vedere al contului afectiv cu ceilalfi timidul este in faza de debut al socializarii, cu un picior in grupul social si cu unul in afara lui, neputndu-se hotari unde si se stabileasc&! Aceasta instabilitate, nehotirare, neliniste il frus- reaz& intr-adevair de afectiunea celorlalti. ~Timidut este mai stresat decat alte persoane? ~ Sigur c& stresul nu exist in sine. El este un raport intre fenomen si receptarea lui. S-ar parea, intr-adevar, ca timidul este mai receptiv la stres decat netimidul. El este autocentrat $i are impresia ca orce stimul din exterior jl atacd, il agreseazal Ca atare, isi intensific& mecanismele de aparare, iar unul dintre cele mai puternice este izolarea. — De ce are timidul o astfe! de impresie si netimidul nu?~ Tocmai pentru c& el este un autocentrat, centrat pr propria persoana, tot ceea ce vine din exterior este mart intensificat de tentilele unui Eu deformat de distanja fata d ceilali. V. Factorii socio - educationali Timiditatea este 0 socio - fobie, 0 team& de oameni. Daci exista tot felul de temeri, despre orice exist sau nu exist iati si teama de oamenil ~ Bine, dar cum este posibil ca oamenii si se teama de oameni? De obicei animalele se tem de oamenil ~ Interesant ce spuneti! Intr-adevar, poate cd aceasti teama de oameni este o ramasifai atavicd, este un reflex de apérare a naturii impotriva societati, a individului tmpotrive grupulul fn faza de inceput a organizari sociale, trecerea de le formula individuala la cea social a organizarii sociale, ~ Si acest inceput se reediteaza in familie, scoala, grup profesional? De cate ori este vorba despre un inceput social timidul repune problema inceputurilor organiza sociale, ¢ resocializarii initiale? ~ Se poate spune gi agal A. Berge analizeaza o serie de defecte ale périnfilor ca: incapacitatea de a iubi, teama hiperprotectionismul, perfectionismul, spiritul posesiv, narcisis- mul, nervozitatea dar gi defectele copillor. — Cum adic’, gi p&rintii pot avea defecte, nu numai copii? Trebuie cumva si ei 4 invete sa fie parin{i, nu este suficient si aibe copii ca sa devina parinti? ~ Dacé pentru copii nu e suficient s4 se nasca pentru a deveni oameni, pentru parinfi cu atét mai mult nu e suficient si aib& copii. __~ Bine, dar exista parinti ineapabili de a iubi, sau de a-si iubi proprii copii? Aceasta nu este un instinct care se trezeste, care devine activ o dat& cu aparitia copiilor pe lume? Instinctul matern sau patern? ~ intr-adevar, pare foarte normali aceasta intrebare. Instinctul matem sau patern exist latent; el nu face decat s& astepte trezirea. ins& el nu asigura de la sine dragostea de care au nevoie copii, afectiunea simpla, pura, neamestecata, echilibrata - deci hrana vitala de care au nevoie copii pentru a creste. ‘Acest instinct, pregatit cu grid de specia noastrd, intra in relatie cu alte instincte si mai ales primeste incarcatura istoriei de viaf’i a parintior, a raporturilor dintre ei, a conditilor reale si concrete in care ei trdiesc sau a aspirafilor ideale gi abstracte pe care si le construiesc. La ce se referd aceste conditiireale gi concrete? = Copii veniti prea devreme sau prea tarziu, mai inteligenti sau mai putin inteligenti decat ei, mai cuminti sau mai putin cuminti decat vroiau ei, mai frumogi sau mai putin frumosi decat ali copii, sunt copili care nu satisfac asteptarile parintilor si au ganse la neubirea acestora. ~ Dar aceste sanse nu pot fi prevenite sau combatute? - Parintii au nevoie de ceea ce s-a numit scoala parintilor pentru a preveni aceste posibile defecte ale lor si la care 88 se formeze ca parinti. — Ce este aceast scoala a parinjilor? Unde trebuie ei s& se inscrie pentru a urma aceasta scoala? ~ Educatia este una dintre cele mai dificile si complexe meserii si ea implica ambii parteneri: in familie — parintii si copili, in gcoal& — profesorii gi elevii, pe strad& — pietoni si automobilisti etc. Ca urmare, scoala parinfilor este procesul de inv{are reciproc interactiva intre parinti si copii prin recep- tivitate si flexibilitate la transformare. — Prin ce putem caracteriza educatia in familie? — Educatia in familie are un specific al ei, dar nu se deosebeste in mod radical de educafia gcolara: acelasi prin- fundamental trebuie respectat la echilibrul dintre cerere si oferta, fara a se trece de la o extrema la alta. Copili nu sunt macheta in miniatura a parinfjlor, ei nu au menirea de a satisface dorintele si visele neimplinite ale acestora, ei sunt niste persoane unice, cu propria lor perso-nalitate, care nici gata format nu este dar nici o tabula rasa pe care puteti s& scrieti ce vretil — Deci, cum trebuie s8 procedam ca parin{!? - Descoperiti ceea ce au ei specific, personal, mai deosebit de al altora si mergeti pe acest fir, eviténd extremele. Nu este ugor s& va detagati de propria persoand, nu este usor s& va mentinefi la distanja necesard, dar acest lucru se invata. Print timizi au copii timizi, Dar oare numai datorita elementelor ereditare din structura timiditaii sau pentru ca aga v-ati educat copiii?! A fi primul” iat& una din exigentele anumitor medii gi grupuri sociale care constituie un factor exogen al timiditati. ~ Le cere cineva timizilor s& fie primii? = Uneori explicit, alteori implicit, da. Périntii timizi nere- usind s& se realizeze, poate toomai din cauza timiditati asteapta de la copii lor cuminti gi ascultStori s& depaseascd baremul pe care ei nu |-au putut atinge; dacd este cel mai mare, primul n&scut, asupra copilului planeazi o si mai grea responsabilitate, iar daca este cel mai mic, dimpotriva, ridicarea jugului responsabilitatii de céitre parinfi sau ali frati conduce la acelasi rezultat - timiditatea. ~ Bine, gi atunci cum s& se comporte bietii p&rin{i? ~ Calea de mijloc este cea mai inteleapté, dar si cel mai greu de realizat. A nu astepta nici prea mult, nici prea pufin fat de ce pot ei da; a-i cunoaste foarte bine dar oarecum detasat, ca pe nigte persoane vii, concrete, originale, in formare; a arunca in arena cu un adversar pe masura, insuflandu-le mereu incredere in forfele lor. Eticheta de timid — Vi s-a spus vreodata c& sunteti timizi, sau daca nu vi s-a spus deschis, dacd nu s-a rostit cuvantul timiditate, s-au folosit alti termeni mai vagi, ca rusinos, retras, izolat sau pur si simplu aga e el sdracu'l, cu o compatimire cam dubioas&? ~ Desigur, dar ce importan{a are asta, noi chiar aga‘eram, oamenii n-au facut decdt s& observe ceea ce era reall BREEUTICN MIDI | = Dar compaitimirea dubioas’, ironia sau chiar sarcas- | mut? ~ Da, poate c& este adevirat timizi suporta foarte greu aceste etichete dure, necrutétoare chiar daca sunt realiste. | ~ Pe de o parte, le suporta greu, iar pe de alta parte se si | | | | , sensibili cum sunt complac la adépostul lor; este mai comod aga! — Nu cumva, in acest fel, timizii se transforma in niste masochisti care, cu cat suferd mai mult datorité acestor etichete, cu atat incearcd mai mult sd se conformeze lor? ~ lata cercul vicios! Cum s-ar putea iesi din el? — Terapia. Psihoterapia. Autoterapia. Invatarea socio - negativa ~ Timidul poate invita s& se teama, poate invaja sa aib& ‘emotii, poate invaja s& se comporte inadecvat? Nu este acest lucru foarte curios? ~ Este adevarat. Daca se poate invata reactia pozitiva la orice stimul, se poate invifa si reacjia negativa. Timidul invata In urma unor egecuri repetate s& agtepte cu incordare un alt esec, si se teama de acesta, atrégandu-| sé-i imite propriile esecuri, sA se antreneze in procesul construirii esecului. — Bine, dar se poate spune c& timizii nu doresc succesul? Este posibil asa ceva? — Nu, dimpotriva, ei doresc succesul, de cele mai multe ori il doresc prea mult, sunt supramotivati - ar spune specialisti; ei situeazi atat de sus succesul incét orice succes real le pare un egecl ~ $i atunci, ce se poate face? Apar din ce in ce mai multe cercuri vicioase din care nu putem iesi! ~ Incepe sa se contureze faptul c& timidul este cel mai mare dugman al siu? | —Cum este posibil acest lucru? — Specialistii numesc acest mecanism ciudat feed-back, care, in mod normal, ar trebui s& regleze relafia noastré cuceilalti, dar care iat c& la timid nu funcfioneazd sau are un anumit specific. = Prin ce se caracterizeaz acest feed - back la timid? | — Jn primul rand prin disproportia intre cauza si efect! Timidul face din {antar - armésar in relattile interumane. | “Tin minte cum fugarindu-ma prin clas [sio!, an| “CERCURILE VICIOASE” ALE TIMIDITATII rasturat vaza cu flori peste catalog. Pentru mine acest lucru fost catastrofal si cred 124 de atunel am inoeput 28 ma Inchid ‘| SAU MECANISMELE El PSIHOLOGICE mine. Ma deranjeaz& orice observatie gi, daca fac 0 greseal cat de micé, ma mustré constiinta séptéméni in gir (A. PERSEVERATIA, HIPERMNEZIA, AFECTIVITATEA Jurnal intim). RELATIILOR SOCIALE, RADICALIZAREA AFECTIVA, ATENTIA INTERIOARA, FALSA EVOCARE, RATIONAMENTUL POST - ACTIONAL, COMPLEXUL DE INFERIORITATE $I SUPRACOMPENSATIA — Timidul este un personaj foarte ciudat, un fel de struto- | camilé. Prin ce mecanisme psihologice se construieste un | astfel de personal? — Este bine spus ,se construlegte”, pentru ca timidul este principalul autor al acestui personaj. — Pe ce taste apasa timidul pentru a se programa? lata cteva dintre ele: 1. Perseveratia sau tendinfa la stereotipii. Si ce poate s& | repete timidul dac& nu egecul sau, mai bine spus, credinta in | esecul inter - relational. — Bine, dar de ce timidul crede in egec si tinde s& repete egecul, iar netimizii nu? Timizii nu au constiinta credinfei lor in egec, ei nu stiu c, de fapt, ei ingisi pregéitesc egecul, nu le este clara aceasta atractie spre egec. — Asta inseamna cA in momentul in care ar deveni constienti de aceasta tendint& nu ar mai fi timizi? = Este un prim pas in procesul lung $i intortocheat care duce spre netimiditate.2. Hipermnezia, adica incapacitatea sau dificultatea de @ incheia acfjunile, mai ales pentru stimulii negativi. = De ce este timidul un hipermnezic? Hipermnezia, ca fermen, nu inseamna asta c& fine minte prea mult anumiti stimuli gi mai ales stimuli negativi? — Aga este timidul, se fixeaza pe acesti stimuli negativ, fi anticipeazi sii pregateste, [sand oarecum in suspensie acfiunea. 3. Hipersensibilitatea unanim admisi a timidului conduce la efectul invers, neasteptat hipoexpresivitatea. = Daca timidul este un sensibil, chiar supra-sensibil, deci reaciioneaz& intens, rapid, frecvent la stimulli emotional semnificativi pentru sine, de ce el nu este la fel de dinamic, activ, expresiv, pe masura acestor stimulul? — Exist, intr-adevar, un fenomen specific introvertitului reactivitatea interioara, care conduce la un efect specific timidului - hipoexpresivitatea. = Dar nu este paradoxalé aceasta hipoexpresivitate determinat& de hipersensibilitatea timidului? = Mecanismul feed - back este raspunzator de aceasta transformare a hipersensibilitatii in hipoexpresivitate. Emotivitatea, care funcfioneazé ca o schema ereditar’, perturba raportul excitafie - inhibitie, crescand efectul excitatiel, determinand inhibijia incompleta deci _nediferentierea, dezorganizarea actelor de gandire, afect, vointa. “Aceasta sensibilitate ma face sa ma simt deseori in afara celorlalti pe care fi cunosc iar relafiile mele cu cei din jur constituie pentru mine 0 problema. De multe ori nu pot sé ma ‘manifest In mod firesc, intr-un grup oarecare, de cele mai multe ori, nu particip la discufii iar cdnd ma duc la o petrecere ma simt oarecum stréind’ (D. A., Jurnal intim). = Deci, iat c& timiditatea nu-i decdt o problema de manitestare, de dificultate de manifestare! De ce nu se poate manifesta timidul aga cum este, de ce nu se poate exterioriza, nu se poate lansa in grupul social ca-ntr-un mediu familiar, de ce nu se poate arunca in arena confruntarii sociale? — Comportamentul exterior al timidulul este separat de cel interior - de ceea ce gandeste timidul despre acest comportament. El nu se poate manifesta tn mod liber, autentic in grup, pentru c& sia construit niste scheme mentale si comportamentale neautentice, neadecvate. 4, Afectivizarea relatiilor sociale — Ce inseamna aceasta afectivizare? — Timidul, in relatile cu ceilalti, se comporta ca un suflet imens care, in loc de creier, gandeste cu sutletul, in loc de idei, produce emofii si sentimente, in loc de plimani, respira cu sufletul. = Bine, dar daca timidul produce altceva decat se ag- teapta de la el, inseamna c& este un prosténac, un nepottivit, un neadeovat?! ~ El poate s& para astfel. Daca relatile inter-umane sunt extrem de complexe, iar semnificatiile comunicarii se migca in toate sensurile, confinuturile vehiculate sunt diverse, ca si fortele implicate, timidul nu vede, nu aude, nu vorbeste decat in sentimente. Este un fenomen de lérgire, de dilatare a functiel afective, fatice, expresive. Fluxul afectiv este cel care inghite fluxurile cognitiv, volitiv. = De ce se produce aceasta inundatie afectiva? $i nu devine ea o inflatie, un exces de afectivitate neacoperit $i care Incearca s& ja locul celorlalte functii? Este timidul 0 personalitate predominat afectiva, tn alti termeni, un sentimental care nu este interesat si de alte schimburi cu ceilalti decat de natura efectiva? ~ Timidul este, intr-adevr, un emotiv, un sentimental dar aceasta tris&turé temperamentala este accentuata in relattile inter-umane. In contextul acestor relafji, dezechilibrul feed-back = ului se produce intre cei doi poli: afectiv si cognitiv ai comunicairii in afara contextului tranzactional fata in fata cu el insugi sau in activitatea sa profesionala, timidul poate fi o perso-nalitate predominant cognitiva interesat& mai mult de idei decat de sentimente, mai mult de actiune decat de meditatie. 5. Radicalizarea atectiva in relafile sociale, funcjia de globalizare a afectivitati produce si un alt efect — radicalizarea afectiva. Ce este radicalizarea afectiva? — Pentru timid nu exista cale de mijloc, el interpreteaza telatiile sociale fie, ca foarte favorabile, fie ca foarte nefavora- bile! 6, Ambivalenta socio - afectiva = Timidul este 0 persoana ambivalent, care nu stie ce vrea, are sentimente contradictorii si comportamente neadec- vate? Cum se explicd aceasté ambivalenté? Insearnna ca timidul nu este un om normal? ~ Nu, timidul se situeaza intre limitele din ce in ce mai largi ale normalitati, fiind un ambivalent din punct de vedere socio - afectiv. — Cum se manifest aceasté ambivalent? Prin ce se coneretizeaza ea? = Nevoia si fuga de oameni, gustul pentru singuratate gi dorina ardenté de sociabilitate, bogatia afectiva si sdrdcia expresiv-comportamentalé sunt dovezile acestei ambivalente socio-afective, Aceasta se explic prin dereglarea funcfiei sociale a emofiei, a capacititii empatice a timidului de transpunere tn situatia interlocutorului S. Marcus (1987) descrie trei mecanisme psiho - sociale ale empatiei: conditia externa (un model de comportament), ~ conditia interna (sensibilitate, imaginatie, dorinja e comunicare) si - credinja in convenfie. Daca cea de-a doua conditie este indeplinita la timid, conditia externa a modelului si credinfa in convenfie nu sunt respectate. Timidul este, prin definitie, un aconventional. = Cum adica, timidul nu se simte mai in sigurant& daci igi eee ‘GHERAPEUTIGDES! alege, ca tofi ceilalt, un model pe care si-l urmeze, sau 0 structur conventicnala pe care s-o respecte? Timidul care nu se opune, care nu are curaj sé-si expund punetul de vedere, care nu iese in evident, pare mai mult un conservator, un conventional. — Pare, intr-adevar, ins aceasta atitudine conservatoare este o aparenta! — Atunci inseamna cA timidul este un revolutionar, un deschizator de drumuri, un innoitor de idei! — Nu, dar poate devenil! Timidul este un aconventional, in sensul c& este in afara conventillor sociale. El nu are acel impuls spre viata comunitara, nu fgi dezvolta spiritul de turma, de a se conforma normelor sociale, de a se amesteca cu cel- lalfi, nu se antreneaz& in maratonul social, ramane un privitor, un spectator, un izolat, un marginal. — Timidul este 0 persoand neatenté, dezorganizaté, care nu este niciodaté pe faz&? Cum poate fi cineva atent pe jumatate sau permanent neatent? = Semiatentia sau inatentia este tot efectul emotivitati timidului, mai ales In prezenta oamenilor. Daca lucreaza singur, sau pe plan profesional, el poate fi chiar deosebit de meticulos, de atent. ~ Dar emotia social nu are si un efect pozitiv, stimulativ? — intr-adevér, emofia social, prezenta umana, relatia inter-uman& are un efect pozitiv-stimulativ dar si negativ- inhibitiv. Atunci cénd depéigeste o anumita limita specifica, dar diferité de la timid la timid, emotia dezorganizeazé atentia, transformand-o in semiatenfie sau inatentie; dispersia atentiei sau incapacitatea ei de a se fixa. — Dar de ce se numeste semiatentie, adic atentie pe jumatate? — Exist un fenomen aparent contradictoriu, acela al inatentiei exterioere si al comutarii atenfiei asupra propriei persoane. Acest mecanism a fost pus in evidenfa de W. R.Crozier (1982). Timberlake M. H. (1985) considera inversarea perspec- tivei actor - spectator drept factor cauzal al timiitafi — Ce efect are fenomenul atentiei interioare? ~ Semiatentia, autocentrarea atentiei, orientarea atentiei spre propria persoand este, de fapt, un mecanism al introiec- ‘aril criticului social. Din exterior, acest critic social devine interior si se transforma in cel mai aprig cerber al propriului comportament, un supraeu hiperexigent. 8. Evocare, postevocare, semievocare, falsé evocare ~ Asta inseamné c& timidul este un mincinos care falsific& informatia gi nu o prezinta in mod corect $i autentic? — intr-adevar, exist& un proces de falsificare a informatiei, dar nu in mod intentionat; deci timidul nu este un mincinos, mai mult, el chiar uragte minciuna. Acest mecanism acjioneaza inconstient, memoria filtrea- ZA informatia externa, prin schemele sale interne de asteptare incordata, anticipare negativa, pregatire a egecului_inter- relajional. Deci informatia, din foarte pozitivi, devine foarte negativa, lipsa succesului total devine esec total. 9. Hiperautoanaliza, disocierea_eului, inactiune, rationament postactional — Timidul este un ganditor analitic care desface firul in patru sau este un fel de debi mintal, un neinteligent, care nu gaseste niciodata replica potrivitd, care nu stie ce, cum, cui s& réspunda? ~ Interesanta intrebare! Intr-adevar, timidul este si una gi alta, Prima parte a intrebairii, caracterul hiperanalitic, dar mai ales hiperautoanalitic, induce blocajul réspunsului, astfel incat el pare un neinteligent, un prostanac fara replica. De altfel, el insugi crede ca nu are replicd, degi acest lucru este parfial adevarat. R&spunsul pe care timidul ar trebui s-1 dea intr-o situatie conereta este vazut de timid ca replica, ceea ce implica un raport relafional conflictual. Pare o butada, dar timidul devine inteligent abia dupa ce totul (actiunea) a luat sfarsit. Ca urmare, rationamentul pe care-I va formula va fi postactional. in afara situatiei stresante, timidul se caracterizeaz& printr-o preocupare mai mare pentru gandire si meditatie, decat pentru actiune, este inclinat mai mult spre gandirea abstract, decat pentru cea conoret. — De unde stim acest lucru? $i cum ar putea un astfel de ganditor s& devina tn timpul actiunii un prostaénac? ~ Timidul ru este in mod special un gandifor, ci un non- acfional, el prefer s& nu se implice in actiunea comuna, in grupul social, s& stea deoparte, la margine, ceea ce favorizea- 22 reflectia. Daca ajunge sau nu un génditor depinde, desigur, de nivelul su intelectual cultural, de contextul social etc. Dar este cunoscuté inclinatia timizilor spre activitati pasive, cum ar fi cititul, vizionarea filmelor, tot ceea ce fi fine la distant& de grupu' social, de decizii inter-relationale si de actiuni concrete. — Dar de ce se spune despre timid c& are un spirit analitic sinu sintetic; este cumva un dezechilibru intre tendinta analitica si cea sintetica a gandirii timidului? = Acest dezechilibru noi Lam mai constatat, asta nu inseamna ins& dul nu este capabil de sinteza. in situatia inter - relational, teama de ceilalfi se transforma intr-un cerber nefndurator, iar timidul coboara pe scara spiritului analit pentru a gasi rspunsul cel mai adecvat, nereusind s& mai urce scara spiritului sintetic pentru a reface intregul. Tocmai aceasté autocentrare a timidului, faptul ca el insusi asteaptd foarte mult de la el, inhib& actiunea. Aceast& dedublare si autoanali critic& se interpune jntre ‘inceputul si sfarsitul acfiunii, blocand-o. 10. Limbajul verbal si nonverbal ~ Timidul are un limbaj specific lui, propriu, personal si care-| diferentiazé in mod esential de limbajul celorlalti, a netimizilor?~ ntr-adevéir, asa este. In primul rand timidul tace foartefot o caracteristica a limbajulul intern, care Se manifesta in mult. Cel care intr-un grup social tace cel mai mult, desi alimbajul extern al tiridulul? avea ceva de spus este un timid, ~ Relatia de comunicare este profund tulburata la toate —De unde stim c& el are ceva de spus? erigile acesteia: emifStor, cod, mesaj, receptor. Timidul are un ~ Ti urmatim reactiile, el nu este un inert, un absent, cieamp de referin{A reprezentat de neincrederea in sine, reactioneaz& non-verbal, prin privire, mimic&, gestic’, toaleesociabilitate, susceptibiltate. supraincdrcate. — De ce nu are timidul incredere in sine, ca gi cum ar fi wFacerea ar putea fi interpretatd ca o tras&tur& carajeondamnat in mod aprioric la neincredere? teristicd a timicitaii? — Dacd ne-am folosi de inconstientul colectiv al lui Jung, aga este, tacerea, cu diversele ei expresii, este dam spune ci aceasta nefnoredere in sine, dar $i7n alfi, este un caractereted a imiditati, este un element de diagnostic afarhetip, o schema atemporald gi aspafjall, pe care timidul a timiaitati. mostenit-o de la predecesorii si timizi. vac erea la timid este 0 forma de manifestare a limbajuly " - Dar de ce neincrederea se manifest atat fata de inter, in forul s&u interior, timidul géndeste asupra ane persoand cét gi fafa de alti? concrete, acfionale, inter-relationale. Ins& forma cea mai fret Nu este o contradicfie intre aceste doua forme ale nein vonté de exteriorizare a acestul limbaj este ticerea. LimbalUcrederit? El nu simte nevoia s& aib& incredere, aceasta in- extern sau comunicarea, atunci cand se manifest’, argcredere securizanta, protectoare? Caracteristicle limbajului intern, este sincopaté, fragmentaré) — — Neincrederea in sine este un reflex al neincrederii in supraconcentrat, lapidard. |alfi, o neincredere in oglinda in altii, in alteritate. El are extrem —Cum se prezint& acest tip de comunicare? de mare nevoie de securitatea gi protectia oferita de incredere, « Fimidul prezinté concluzille rationamentului s&u, nu ginsd timidul suferd deoarece nu poate sA cAstige si sa pastreze desfagurarea lui, neimplicdnd interiocutorul in acest demers. Baceasta incredere. Aceasta este marea lui suferintél Ca ur- ee Set mai mare economie de cuvinte, se manifest ca ulmare, timidul emite un mesaj fn care componenta cognitiva innotsitor Inoepator, care so teme s& se arunce in apa, nestini(informatia) pe care doreste s-o transmité explicit se impleteste ce-l va astepta. ‘cu componenta afectiva - implicit (neincrederea), care va * Tasoamnd c& se teme de reactia neasteptata a celorlatitransmite o prima contradictie la nivelul mesajului. de spontaneitatea gi firescul lor, negtiind cum s& controlez Un mesaj disonant, disociatintre componenta cognitva $ aceasta reactie, neavand o schema pregatité pentru o astfel décea afectiva. reactie?_ Indiferent de mesajul informational, acesta va purta am- ~ intr-adevar, timidul simte nevoia s& aib& fraul cu el, siprenta neincrederii in sine, dar si fn alti, nevoia dar si teama de se controleze permanent si sé-i controleze gi pe ceilalti pentru ‘comunicare. se simti in siguranté. Neavand aceasta siguranté a controluli ~ Cum este posibil aga ceva? Inseamna cA timidul nu si a autocontrolului nu intré pe piaja comunicarii, temandu-steste niciodaté sigur pe informatia pe care vrea s-o transmi 5, cA nu va avea cu ce sa plaiteascl schimburile fScute chiar dacd aceasta este verificata de el gi de alfii? $1 inc’ ceva: tranzacfile. « iH : mba redere 11 sine, In informatia pe care 0 de| r n Necoordonarea limbajulul verbal cu cel non-verbal est"™ °° incredere 1a sine, tn informatia pe care 0 detine, dar de— Asta inseamna c& timidul igi edific& propria timiditate, este responsabil de propria sa suferin{a. Dar face el acest lucru constient? — Autoconstructia timiditétii este din ce in ce mai | constient&, daca s-ar putea spune asa ceva. — Cum se poate explica asta? ~ La timid, la nivelul factorilor afectogeni, se produce o | prima alterare a imaginii de sine: narcisismul; la nivelu | factorilor psiho-intelectuali o alterare de gradul |I ~ disocierea Eului, la nivelul congtinfeio atterare de gradul tll - reconstruc- | {ia Eului absolutist, supracompensat. La toate aceste niveluri se | realizeaza treptat 0 instrainare a mecanismelor de compensatie | de rolul lor original: din mijloace ele devin scopuri in sine, | compensatia devine in sine, pentru sine, fara agent corector | (celdlalt), se hipertrofiaz4, trasnformandu-se in supracompen- | safie goal, intr-un circuit inchis. — Si care ar fi aceste mecanisme de compensatie ale | eului? | — Adler (apud Claparéde 1936) clasificé urmatoarele mecanisme de compensatie ale Eului: compensatia eroicd, protectoare, agresiva etc. SA urmarim functionarea acestor mecanisme de compensatie ale Eului la timid. Compensatia eroicd = Ce inseamna acest lucru? Ar putea fi considerat timidul un erou? Ce sactificd el pentru a deveni erou? Timidul care nu indrazneste s& ridice capul din pamdnt poate s& aspire la titulatura de erou? Nu este o contradicfie in termen? Timidul erou! — intr-adevar, timidul este un fel de erou cu totul special, care sacrific& totul pentru a obfine aprecierea, simpatia, increderea celorlalj fara s-o objina. Sacrifica linigtea, relaxarea, buna - dispozitie, ins& cu cat sacrificd mai mult, cu att obtine mai putin! — Cum se manifest coneret compensatia eroicd? — Aceasta prezinté mai multe forme: perfectionismul, hiperexigenta, vedetismul social. 1. Perfectionismul se referd la faptul cd tot cea ce face el este perfect sau mai mult la nevoia lui de perfectiune? Timidul ezité sf inceapa actiunea de team sa nu rateze perfectiunea. El igi ia un avant prea mare, aticipeaz& prea mult acliunea, se pregdteste prea mult s& inceapa gi, o data ince- putd, aceasta este reluata iar si iar, tinzdnd cétre perfectiune. = Cum se explica perfectionismul timidului? = Daca demarajul dificil in actiune a timidului se poate explica, atat din punct de vedere bio-dinamic, prin mobilizarea energetica deficitara, cat si din punct de vedere intelectual, prin anticipatia negativa, repetarea acjiunii in sine este explicabilé prin mecanismele sale de perseveratie. — Dar aceasta nu inseamna ca timidul are probleme de natura intelectuala (cu mansarda?). — Perseveratia la timid nu se datoreaza nici inerfiei mentale, nici lipsei de fluiditate in ideatie, deci nu este de natura intelectualé ci motivational. — Adic& nu este motivat suficient sau este supramotivat? — Timidul doreste s& ating perfectiunea ins& aceasta nu va fi atins tocmai datorité neincrederii funciare a timidului in sine, tn proprille forte gi a nemultumirii sale permanente. Teama de a nu atinge perfectiunea este cauza perfec- fionismului su, inclusiv a esecului. Perfectionismul, sau mala- dia absolutului, provine din atitudinea defensiva fafa de viata si ‘oameni, funcfionand ca un mecanism de supracompensatie. 2. Hiperexigenta = Dac& este atat de exigent, nu ar fi normal s& objina rezultate si succese exceptionale, sA fie apreciat, stimat, adulat? — Intr-adevar, si totusi, nu se intampla aga. Nu c4 nu ar obfine rezultate oune, ins& acestea sunt putin cunoscute; iar timidul nu este niciodata multumit de ele!= Datorité opacititii sale sociale gi autoizolérii, timidul este dificil de cunosout de c&tre grup sau fals perceput, prin prisma esecutilor sale sociale, reale sau autoreprezentate. Ca Urmare, timidul este subestimat de cétre ceilalti. Prin efectul halo-ului, subestimarea sociald a timidului este extinsa de cdtre grup si cftre timidul insusi (feed-back) la intreaga sa personali- tate. Curioasd reactie. De ce se subestimeazA si timidul insugi? — Timidul isi fixeaz& scopuri greu de atins, supracom- pensatori, pentru a corecta aceasté imagine neconvenabilé. Alegerea acestor sarcini dificile este o cursa pe care timidul si-o | Intinde singur. El alege aceste activitati dificile nu atat pentru a le rezolva (competent profesionala) ci pentru a demonstra altora ca! poate sé le rezolve (competenta social). — De ce simte nevoia timidul s& demonstreze celorlalt competenta sa social? Se indoieste cumva de asta? — Atitudinea demonstrativa a timidului funcfioneazé ca mijjoc de supracompensatie gi conduce la egec. Ambitia semi - patologica de a-si fixa scopuri greu de atins este generata de neincrederea funciara a timidului in sine si de imaginea reala sau presupusa a unui Eu social incompetent. | 3. Vedetismul social | — ‘Dorinta de a face impresie buna, de a placea cu orice | pret, este o trasatura constanta a tututor timizilor. — Cum, timidul care este un nesociabil, un izolat t&cut, nu se simte mai bine la distanté de ceilalfi, acolo unde este protejat de agresivitatea oricdnd posibila a celorlalti? El se teme de oameni, nu are incredere in ei, este nelinistit, tensionat chiar | in prezenta acestora. De ce doreste sa le plac si, mai ales, cu orice pret ? Este efectul legii compensatiei. Ei vor s& facd | impresie bund, tocmai pentru c& nu gi-au dezvoltat acel magnetism social normal in virtutea cdruia s&-si atraga semenii. Ei se tem de nereusit& sociala gi incearca s& o previna. Dar, cu ct incearc& mai mult s& fac impresie bund, cu atat doresc mai mult s& fie simpatici, s cAstige bunavointa celorlalti, cu atat devin mai stangaci, agasanti sau trec in cealalta extrema: artificialitate, teatralism, manierism. Compensatia consolatoare ‘Daca realitalea nu-| poate consola pe timid, el isi gaseste un alt spafiu de refugiu — visul gi ficfiunea. — Dar reveria sau ficliunea nu pot deveni periculoase, indep&rtndu-| tot mai mult pe timid de realitatea comuna de viat&, de societate? — intr-adevér, refugiul timidului in reverie gi fictiune poate avea aspecte pozitive dar si negative, care pot evolua pana la creatie gi spre cealalta extrema, pana la boala psihica. = Timidul poate deveni deci poet dar si alienat de sine si ceilalf! Dar unde este limita dintre cele doua variante? ~ Limita este destul de fragila, iar transformarea com- pensatiei in suprecompensatie este un semn de alarma. Dar trecerea timidului din zona liminaré a normalitatii in cea a patologiei nu depinde numai de timiditate. Compensatia agresiva = Timidul este un agresiv? El, saracul, care nu indriiz- neste nici s& se apropie de ceilalti, cum poate deveni agresiv? ~ Heteroagresivitatea timidului se manifesta in grade si forme diferite, de la cea inofensiva (taceri, priviri distante des- curajante), pana la cea ofensiva, c&nd timidul autentic sare calul, devenind din non-agresiv prin definitie, agresiv prin supracompensatie (dominator, autoritar, tiran). — Este extrem de ciudat, cum poate deveni timidul un tiran? Tiranii sunt percepufi ca personalitéti puternice duce, inflexibile, dominatcare. Ori timidul este la cealalt extrema: 0 personaliate slaba, instabila, dominat. Cum este posibil acest lucru?— Tot supracompensatia este responsabili de aceasta trecere de la 0 extrema la alta. Nestiind unde s& se opreasca, cum sa-gi manevreze controlul gi autocontrolul, timidul balan- seaz intre supunere si dominafie, intre st&pan si slug’. — Dar heteroagresivitatea este specifica timidutul? ~ Specificd timidului nu este agresivitatea orientat asu- pra celorlal{i ci asupra lui insusi si se manifest prin tendinte de autopedepsire, ce pot s& ajunga in cazurile grave pana la sinucidere. ~ De ce acest lucru? $tie cumva timidul c& el insugi este responsabil de propria sa timiditate, de esecul su social real sau imaginat, de insuccesul sdu gi vrea s& se pedepseascd pentru asta? ~ Nu, timidul nu este constient c&, de fapt, el este cel mai mare dusman al su, pentru cd daca ar sti cu adevarat, ar reusi s& depaseasc& aceasta situatie gi sA se corecteze singur. Sentimentul de vinovatie pe care il are este fata de ceilali; el crede c& nu poate, o& este altfel decat ceilalti, c& nu este capabil, in stare, competent pe plan social, iar nereusita socialé este 0 modalitate de sanctiune din partea celorlaltj. ~ El se autopedepseste pentru ca este convins c& merita, c& asa ar trebui sé-l pedepseascA ceilalfi sau se auto- pedepseste tocmai ca sa nu-! pedepseasca el? ~ De cele mai multe ori, el repet& egecul social, nereusita, insuccesul. [gi stabileste de fiecare dati obiective care-| depasese, igi alege mereu prieteni neloiali, parteneri de viata nepottiviti ~ Si cu sinuciderea cum este? ~ Timiditatea poate fi impulsul spre actiune (sinuciderea) dar, prin deficitul volitional, ea este in acelasi timp si bariera care opreste aceasta actiune. in cazuri cu totul exceptionale, timidul ajunge la sinucidere. Autoagresivitatea se perpetueazd prin menfinerea si intarirea cligeelor timidit&tii in circuit inchis si vicios (stangacie, stupiditate, stupoare). “BLOCURILE DEFENSIVE” ALE TIMIDULUI $I DEZLEGAREA LOR UN NOU MODEL DE TERAPIE A TIMIDITATH: PSIHOTERAPIA COMUNICATIONALA ~ Ce mai spun specialist’? Pot fi ajutai timizii? Ce s-a facut pand acum pentru ei? Timiditatea ramane in continuare 0 problema minora, dar cu efecte majore de durat&? Sau a verit, in sfarsit, momentul cAnd nu se mai poate, cdnd trebuie sa facem ceva si pentru timizi, ceva fundamental, esenfial cu toata responsabilitatea! = Sigur, asa este, dar asta nu depinde numai de specialisti, ci gi de timizii ingigi. — Cum aga? Este posibil ca timizii s& nu vrea s& se vindece, s4 se corecteze, sd se adapteze la ei sila lume? = "Nu, nici chiar aga, dar timizii trebuie s& stie c& sunt timizi, s& constientizeze cA acesta nu este un lucru pozitiv, ca nu trebuie s& amdne terapia, c& si ei au un rol alaturi de specialisti in propria lor vindecare. — Este destul de greu, deoarece exist tendinfa natural, la fiecare dintre noi de a apara ceea ce este al nostru, inclusiv boala sau tulburarea, care devine atat de mult a noastra incat se confunda cu noi insine, cu structura noastré, cu esenta noastra. Disocierea de boali sau tulburare ar presupune 0 detasare si chiar o ruptura, iar acest lucru este dureros. ~ Trebuie puse in balanté cele doua tipuri de suferinte; suferinja operatiei chirurgicale de disociere de timicitate, prezent pe toatd perioada terapiei, sau suferinta care creste data cu timidul si care se transforma, se distorsioneaza gicontorsioneaz, ajungand la sfarsitul vietii la forme de nerecunoscut. — Este chiar atat de periculoasa aceasta timiditate si dureazé chiar atat de mult, pe parcursul intregii vieti? = Bineinjeles, timizi tréiesc un permanent cogmar al strafundurilor, deoarece nu reugesc s& iasa la suprafatai, la lumina gi linigtea pajistilor verzi. ~ Cum evolueazd suferinta timizilor? $i prin ce se deosebeste ea de alte tipuri de suferinte? ~ Ei suferd in tacere — ticerea este forma de limbaj cea mai bogat in confinut la timizi. Se izoleaza din ce in ce mai mult, renunf& la cuplu, la grup, la succes social sau trec in tabara advers&, devin morocdnosi, nesuferiti, antipatici, se in- chisteazd in tot felul de ticuri, gesturi stereotipe, cligee compor- tamentale asociale gi antisociale. = De ce suferai timizi? = Ei suferé pentru c& nu pot valorifica ceea ce intuiese sau stiu c& au mai bun, c& nu pot decanta sensibilitatea de zgura culorilor prea intense, profunzimea gandurilor spalaté de malul indoieli, raiul bunelor intenfii de teama ca acesta se poate transforma in iad. ~ Timizii care sufera, c&rora li s-a spus c& sunt timizi, care stiu c& sunt timizi sau cei care nu stiu dar nu se pot adapta| la grup aga cum ar dori, au nevoie de ajutor, au nevoie de ceilalf, membri ai familiei sau prieteni dar si de specialist, psihologi, psihoterapeuti sau timidologi! — Minunata concluzie! P&rin{i, prietenii, profesorii trebuie s& deschida ochii gi asupra timiditatii si timizilor. Sa-i observe, s& le acorde atentia lor, s&-i incurajeze, sd-i stimuleze s& se manifeste pentru a iesi din cercul izolairi, sau s& solicite sprijinul unui specialist si s& se angajeze intr-un proces psihoterapeutic complex gi adecvat. ~ Ce indicii sau semnale de alarma au parintii, prietenii, profesorii pentru a-i putea descoperi si indruma pe timi — Intr-adevar, ei nu sunt, de la sine, actori sociali, ci trebuie s& invete sd devind pArinti, profesori la o scoala non DIALOGH formala a parintilor, a prieteniei, a profesorilor. Astfel, vor invaja s& observe c& unii copii sunt mai técuti, mai tristi, mai izolafi, mai sensibili, mai tem&tori, mai neincrezatori, ca nigte mimoze gata s& se inchidéi la orice atingere. Ei sunt timiziil Ei au nevoie de ajutorul nostru. Au nevoie s& fie ajutati sa se ajute. = Putem noi face acest lucru, in rol de parinfi, prieteni, profesori? Nu este prea greu, avem timpul necesar, avem pregattirea si dispozifia necesara? = Nimic nu este prea greu pentru a ne ajuta semenii, iar pentru specialisti este o adevérata treaptd de fincercare; se poate naste o noua ramuré a psihoterapiei — timidoterapia — in care aceasta isi m&soara toate fortele in lupta cu timiditatea. ~ Psihoterapia? Dar aceasta nu se adreseaz bolnavilor psihic, mai mult sau mai putin alienafi, mai mult sau mai putin normali? Timizii, sunt ei normali, anormali sau bolnavi? = Este foarte greu de f&cut distincfia intre normalitate, anormalitate gi boalé, chiar si pentru specialist! Timizii fac parte din categoria din ce in ce mai larga a normalitatii ~ care are $i ea nevoie din ce in ce mai mult de atentia si de sustinerea specialistilor — pentru c& viata este din ce in ce mai complexa gi din ce in ce mai anevoios de parcurs de la un capat la altul. = Bine, dar timizii nu comunica, nu intra intr-o relatie de comunicare inter - umana real! ~ Poate, tocmai de aceea terapia pe care o vom aplica este cea comunicajionalé, care pune in centrul atentiei sale comunicarea, injeleasa in cel mai larg sens. ~ Care este sensul cel mai larg al comunicarii? ~ in psihoterapia timiditatii am formulat problema comuni- c&rii pozitive sau negative intrasistemice intre sistemul corporal (S.C), sistemul emotional (S.E.), sistemul discursiv (S. D.), in cadrul sistemului psihic uman sia comunic&rii inter-sistemice intre individ si ceilalti sau sistemul socio-familial (S. S. F.). — Cum poate fi comunicarea pozitiva si negativa si ce sunt aceste sisteme, denumite atét de abstract corporal, emo- {ional, discursiv?GCURIEEIOE — Comunicarea, in sensul cel mai larg al cuvantului, este definit& ca un schimb. Comunicarea interna intre corp, emotie si discurs este pozitivl, sanogend atunci cand nu apar distor- siuni sau perturbari, biocaje si patogend, atunci céind aceste distorsiuni se produc. —Ce este sistemul corporal si cum se manifesta la timid? — La timid este extrem de semnificativ pentru sistemul corporal fenomenul numit cuirasa muscular (W. Reich), Eul piele (Anzieu), anvelop& corporala, carapace care permite construirea unei anvelope interne. — Acest termen este foarte des intdlnit, in limbajul de toate zilele: timidul se ascunde in sine, in propriul corp ca-ntr-o carapace. Exist cu adevarat aceasta carapace? — Intr-adevar, manifestarile corporale ale timidului sunt atat_de evidente incdt fenomenul carapacei corporale se materializeaza si poate fi vizualizat i — imobilitatea facial gi corporal sau agitatia extrema; = facies de Sfinx pe care nu pofi citi nimic sau 0 multitudine de imagini care se reflecté una in cealalta gi care nu se unesc intr-o imagine unica, unitard, ci alcdtuiesc un fel de caricatura, o masca caricaturala; - mersul aplecat pe lénga ziduri sau cat mai departe de oameni - principalul pericol al timidului; ~ strangerea de mana defensiva, ca gi cum ar regreta — in momentul in care a dat mana — acest tucru. — Bine, dar, in general, prezenta umand este securizanta pentru om. De ce la timid aceasta functie nu se realizez sau intampina intarzieri, blocaje? ~ Dupé piramida lui Maslow, trebuinfele de securitate i aparare sunt situate pe o treapta inferioara celor sociale de afiliere Ia grup si asociere. Nefiind satisfacut nivelul securit&i, cel social nu devine activ. Nevoia de securitate este mai puternicA decat cea de afiliere. La timid se constati 0 exci tabilitate crescuta la acest nivel al securitétii, care determina chiar trecerea acestei trebuinte in forma ei negativa: frica de oameni. — Cum se explicd aceasta trecere paradoxala? - Timidul se apara prea tare, anticipand $i intensificand pericolul. igi construieste 0 carapace pentru a se apdra, dar ramne claustrat in propria carapace gi nu mai poate iesi, pentru a se apropia de ceilaltj. — Ce este sistemul emotional (S. E, ~ Timidul este un emotiv, un hipersensibil care nu stie gi nu poate sé transmit acest surplus emotional. Ce se intémpli in mod real, de ce nu se transmite emofia sau de ce apar perturbarile la acest nivel comuni- cational? Noi stim c& emofia se transmite mult mai facil si mai rapid decat infelesurile. Este poate cea mai rapida conduit de comunicare. ~ Intr-adevar, semnalul emotional este mai rapid dar si mai global, mai pujin diferentiat, nu are supletea si subtiitatea infinit& a semnului lingvistic. Emotia este un dispozitiv inerfal, tributar originilor, apropiat de expresia instinctuala primar. A Pali, a striga, a pldnge, a tremura, c&ile emofiei sunt limitate si urmeaza drumul ereditar. — Bine, si atunci, daca aceste ci sunt ereditare, de ce emoia nu se transmite de la sine, in mod automat, si are loc blocajul emotional specific timidului. ~ Surplusul emotional si globalitatea semnalului intéresc inerfia dispozitivului biologic. fn psihologia timidit&tii inhibitia expresiva este un adevarat nod gordian. ~ De ce timidul este un inhibat din punct de vedere emo- tional, de ce la nivelul comunicarii emotionale se produce blo- cajul, unde se opreste emofia, de ce nu se transmite in mod adecvat partenerului comunicarii i nu se intoarce de la acesta rAspunsul asteptat de subiect? — La timid, in relatia de comunicare emotionalé, blocajul se produce atat la nivelul emitatorului ct si la nivelul mesajuluigi al receptorului. Dar mecanismele responsabile de aceste Jistorsiuni ale comunicéril emofionale sunt atat feed-forward-ul = asteptarea emotional — c&t gi feed-back-ul ~ raspunsul etectiv. Feed-forwardul emotional este totdeauna supradi mensionat din punct de vedere cantitativ dar gi calitativ; timidul se agteaptd, mai mult sau mai putin constient, la o simpatie neconditionat din partea interiocutorului. Feed-back-ul_nu corespunde feed-forwardului, pentru c& nimic nu este necon- ditionat si atunci se produce distorsiunea comunicairii, Nepr: mind ceea ce se asteapt, timidul este nel&murit, se blocheaz’, se Inchide in sine gi da si el mai putin decat se asteapta in mod legitim interlocutorul. Astfel, relatia de comunicare emotionald s&rdceste din ce in ce mai mult. Surplusul emotional, emotia ‘inmagazinaté de timid, nemanifestaté, neexteriorizata va bloce| comunicarea ulterioara. Ge este sistemul discursiv (S. D.)? — Comunicarea prin cuvant ~ functia semantic a limber jului — este si mai dificilé pentru timid. Blocajele comunicéti ‘apar la cea ce $-a numit sensul comunicafii, realizat prin tra versarea filtrului propriu (sistemul de valori) si a halo-ulu (rezonanta simbolica). ~ De ce timidul are un repertoriu de valori cu totul special fata de ceilaltiinterlocutori? — Adevarul, dreptatea, cinstea, corectitudinea sunt valor| ce tind, in viziunea timidului, spre absolut; el crede cu toati fiinta c& aceste valori pot fi realizate la modul absolut $i fy situeazA asteptarile cognitive la acest nivel valoric. Imagined absolut& a asteptarilor cognitive ale timidului este tulburaté de efectul real, de feed-back-ul cognitiv primit care, in schimb, ny produce in mod automat corectarea imaginil inifiale, ci arg nevoie de un ajutor. — Asta inseamna ca timidul se asteapta ca ceilalti s2 fig absolut sinceri, cinstiti, corecti cu el? Dar aga ceva ni inseamné cd timidul este un idealist? ~ Este adevarat, timidul este unul dintre marii idealist | lumii, El insugi se str&duieste s& rman la indltimea valorilo eS DATOS ERAPEGGIG absolute, intémpinand tocmai de aceea dificultéti foarte mari de punere la treaba a ideilor, a ideilor absolute. Acestea se lasé foarte greu modelate de realitatea dura gi, de aici, noi surse de suferin{& pentru timid. Fiind un defensiv, el mai mult se aparé decat atacd lumea, ori pierde batdlia inainte de a o incepe. Devine din nou un neinfeles, un neadaptat, un neajutorat. = Ce este sistemul socio - familial (S. S. F.)? = Sistemul socio - familial realizeaza procesul de interio- rizare a valorilor sociale dar si pe cel al interdictilor sociale. = Cum este mediul socio - familial al timizilor? Exist& un astfel de mediu unic, general valabil? = Mediul socio - familial al timidului este supradirijat gi hi- persecurizant, ducdnd la formarea unui supra-eu socio-familial puternic, un cenzor moralizator absolutist. = Indiferent de familia concreta, de condifile si relatille interfamiliale? = Indiferent de condifile concrete, timidul fiind mai sen- sibil la interdictii decat la libertati datorita fricii sale structurale, int&reste constient sau, mai ales, inconstient acele interdictii elementare: sa fii cuminte, corect, cinstit! Copilul cuminte este modelul format de acest supra - eu socio - familial! ~ Bine, dar asta inseamna ca parinfii sA nu-gi mai invete copiii s& fie cumini, ascult&tori, s& respecte adevarul, cinstea, corectitudinea? — Nu, noi nu pledim pentru un liberalism prost infeles, Pentru un exces de libertate, dar atata timp edt pairinfii observa & proprii lor copii sunt inclinati ei ingigi spre aceste valori, ele trebuie doar subliniate sau intarite. Altfel se poate produce o suprasolicitare a tendinjei naturale care, mai devreme sau mai tarziu, va determina efectul invers. Acei copii supercuminti vor deveni deodata obraznici, libertini, viciosi. ~ Pentru timid exist un astfel de pericol? ~ Este foarte greu de spus, daca un timid igi valorific& cu adevérat aceasta posibilitate. Dar este cunoscuta expresia a ‘sari peste cal, care exprimé atitudinea paradoxal a timidului de indrzneala, sau chiar obréznicie.De altiel, aceasta posibiltate va fi exploatata printr-un program terapeutic de antrenament al extraversiei, a deschi- derii spre ceilalti, in care exercifile de a sari peste cal sunt binevenite. = $i atunci vom transforma timizii in categoria lor opusé, de obraznici, conflictuali, rAzboinici? = Acest pericol nu exist, chiar daca in anumite limite ar fi de dorit, deoarece e! intampina obstacolul structurii predo- minant introverte a timidului si a istoriei sale de viata inchisa in tumul de fildes. Comunicarea intra-sistemic& $i infrapsihicd, intre toate aceste sisteme — corporal, emotional, discursiv si socio-familial ~ se realizeaza fie pe o cale sanogené, prin fenomenul numit articulare, fie pe o cale patogena, prin constituirea blocului sau amalgamiului defensiv. ~ Ce este acest amalgam, acest bloc defensiv? ~ Amalgamul este un obiect hibrid care blocheaz co- municarea real intre sisteme si stimuleaz conduita repetitiva de esec. = Ce blocuri defensive are timidul? ~ Carapacea_muscularg este un astfel de bloc sau amalgam defensiv, intre inhibitia expresiva (S. E.) si soma- tizarea ei (S. C.). Emotia in surplus, blocata fiind, se somatizeaza, se cimenteaza, daca vreti, intr-o statuie a emotiei. Clivajul arhaic al obiectului in p&rfle lui bune si rele (S. E,) si ideologizarea obiectului de dragoste (S. D.) formeaza un alt amalgam. Astiel, timidul idealizeaz prietenia, dragostea, relafile inter-umane in general (dupa pattern-urile arhaice si perfecte de mama, tata, bine, adevdr, iubire, frumos), inc&t nu mai are acces el insusi decat la idee si nu la relafia concreta. Un al treilea amalgam este intre ideologizarea obiectului de dragoste (S. D.) gi ideciogizarea proiectului parental (S. S. F.). Exemplu: “Tot ceea ce spune mama este adevarat' (A. B 45 ani, Jurnal intim).. — $i cum se pot corecta aceste blocuri defensive? — Traiectoria terapeutic’ se adreseaza acestor blocuri defensive vizand dezlegarea lor, pentru a se deschide spatiul intersistemic de joc si a se instaura comunicarea, articulatia in locul amalgamului. — In ce const& specificul terapiei comunicationale la fiecare nivel in parte? Si prin ce se deosebeste aceasta de alte tipuri de terapii? = Daca in psihanaliz& problema este una de sens si evolufia const in deplasarea energetica si substitufie, daca in psihoterapia reichian& se acorda o importanjé excesiva pali- erului corporal in detrimentul expresiei emofionale in psiho- terapia comunicationalé complex (apud Pagés, 1993), la nive- lul traitului terapeutic specificul consta in polifonia simturilor. Raspunsul adecvat emofionalului este emotional: a privi, a atinge pacientul (se renun{é la interdictia atingerii), a-l as- culta, a comunica cu el la nivel emotional, nu numai semantic sau corporal. Angajarea emotional a celor doi parteneri in jocul psihoterapeutic const nu in a spune un sentiment, ci de a-1 arta, de a exprima afectele fundamentale prin gest, mimic, privire. Specificitatea S. E. const in funcfja sa integratoare de a uni intr-un ansamblu solidar afectul, imaginea si expresia. Terapia la nivelul sistemului emotional const in a opune ciclului vicios inhbitia expresiva -> suprimare afectiva > efulare imaginativa, ciclul virtuos dezinhibarea emotiei > revirimentul afectului > defularea prin tehnici de relaxare, retraire, psihodrama emofionala. Strategiile terapeutice cele mai eficiente sunt cele combinate, folosind o metoda dominant gi alte metode complementare. Astfel, transferului clasic i se adauga transferul emotional gi social. Restabilirea comunicaiii emofionale cu figurie transferenfiale din istoria timidului permite infruntarea clivajelor si conflictelor arhaice. Mai tarziu, intr-un alt registru, angajarea in conflictele oedipiene si socio-familiale antreneaza subiectul sa le infrunte gi sa le depageasca.Transferul inteles ca un apel de comunicare, ca o des- chidere a timidului c&tre altul (psihoterapeutul, grupul social) este cea mai buna proba de comunicare. Fiecare sistem (S. C., S. E., 8. D., S. S. F.) are libertatea lui si numai in virtutea acesteia poate comunica cu celelalte sisteme. Elaborarea afectiva, cognitivé comportamentala, perlaborarea psihotera- peutic igi propune s refacd libertatea relativa, intersistemica si intrasistemica pentru a deschide calea comunicarii cu sine gi cu attul, PRINCIPIILE PSIHOTERAPIEI COMUNICATIONALE ACTIVISMUL, PREZENTIFICAREA, EMOTIA CORECTOARE, ANTICIPATIA POZITIVA, REDECIZIA, DESENSIBILIZAREA, PROGRAMAREA COMPORTAMENTULU! PROSOCIAL = Am vazut ca timiditatea nu este 0 boala. Atunci ce este? Daca timidul este un emotiv nativ, un introvert de la na- tur, putem spune cd se vindeca in urma terapiei? ~ Intr-adevar, timiditatea nu este o boala ci o tulburare a personalitatii. Ca urmare, termenul de vindecare nu este adec- vat ci cel de corectare gi reconstructie. — Daca nu putem schimba cea ce este innascut cum se poate interveni pentru corectarea tulburdrii numita timiditate? — Specialigtii (Melchior, 1991) araté cd timiditatea are in structura sa un factor global care corespunde timiditatii dispozi- flonale si factori specifici (cognitivi, afectivi, volitionali, compor- tamentali). Ca urmare, terapia timiditafii se adreseaz& mai ales factorilor specifici, care pot fi modificati, si factorului general, ce poate fi doar controlat. — Prin ce se deosebeste terapia timiditatii de alte psiho- terapii? — Depagind neutralismul freudian si spatiul inautentic (cabinetul psihologic si divanul) promovam o psihoterapie ac- tiv, bazata pe principiul emotiei corectoare postfreudiene, pe principiul interactionist al psihoterapiei umaniste, pe acel con- cept de unu — unitate de baza (M. Litle, 1991) sau R ~ rspun- See eee SOE SOS isul total al analistului la problemele clientului care graviteaza in jurul responsabilitaii. oe — Pe ce se pune accent in psihoterapia timiditafii pe cauza, problema sau solufie? — Descoperind si constientizand cauza problemei, a- ceasta nu se rezolva de la sine, aga cum considera psihanaliza, dar ignorarea cauzelor gi focalizarea interventiei psihotera- peutice numai pe problema sau solufie conduc la ruperea con- textului firesc cauza - efect si promoveaza tehnicismul. jntre cauz&, problema gi solutie exist& o interactiune con- tinu, 0 circularitate, accentul muténdu-se de la una la alta in functie de situatia concret& (tipul si gradul timiditati, varsta, sexul, pregatirea subiectului). — Cat timp dureaza psihoterapia timiditaqii? - Timpul atectat tratamentului psihoterapeutic trebuie adaptat relatiei concrete: subiect - timiditate - psihoterapeut. Astfel, in acest mod teoretic, o timiditate situafionalé poate fi trataté Intr-un interval de pan& la gase luni; timiditatea constitutional poate beneficia de o interventie intensiva in sensul psihoterapiei comunicajionale de unu - doi ani si o consiliere adecvata periodic pe parcursul intregii vieti. = Ce relatie exist intre trecutul timidului, istoria sa de viata gi prezentul sau viitorul sau? ~ Daca predominarea cauzei in conceptia psihanalitica inseamna fatalismul trecutului iar predominarea problemei in conceptia psihoterapiei umaniste, ruperea trecutului de prezent, predominarea solutiei promovate de cea de-a treia directie in psihoterapie poate conduce la izolarea problemei nu numai de istoria ei ci si de subiect. Terapia timiditatii implic& in mod necesar atat o abordare istoric& a problemei (prin anamnez&, conversatie) cat mai ales prin actualizarea acesteia, prezenteificarea ei cu scopul orien- t&rii tehnologiei psihoterapeutice spre concret, actual, specific, anticipnd si prefigurénd un comportament dezirabil, - Cui se adreseaza interventia psihoterapeutica, care este continutul acesteia? SS | = Aceasta se adreseazi conflictului afectiv intre Eul individual gi Eul social, comportamentului social neadecvat {handicap social), gandurilor automatizate si false (complex de inferioritate, iminenfa egecului) gestalturilor_neterminate (privirea indecisa, ocolita, mersul sténgaci pe langa ziduri, agezarea pe marginea scaunului, strangerea ezitanta de mana, neglijenfa in finuta vestimentard), perturbérile de comunicare (vocea prea inalta sau prea joasa, tacerea sau hiperdiscursul, inexpresivitatea sau manierismul, clovneria). ~ Dar metodologia psihoterapiei comunicationale este o suma de refete general valabile, un ansamblu eterogen de metode si procedee ale celorlalte tipuri de psihoterapi ~ Metodologia psihoterapiei timiditatii nu preexista inter- ventiei concrete decat in sensul pregatirii complexe a psihote- rapeutului. Ea trebuie construit& si reconstruité (perlaborarea Little, 1991) pe baza relafiei de parteneriat dintre client si psihoterapeut. Momentul esentia! in conturarea definitiva a acesteia este acel insight, iluminare care face posibila patrunderea psihoterapeutului in lumea autentica a timidului, $i totugi, in ce masura pot fi valorificate elementele specifice ale celorlalte tipuri de psihoterapie? a) Principiul psihanalist al constientizarii_ nu asigura rezolvarea problemei, cu atat mai mult cu cat timidul este constient de tulburarea sa, el suferd chiar de hiperconstien- tizarea, obsesia ei Intelegand hiperconstientizarea obsesiva ca 0 cauzi a timiditati, in acest caz devine benefic antrenamentul relaxdrii, al decentraril timidului. b) Emotia corectoare din psihoterapia umanista, fi se adreseaz evenimentelor din trecut sub forma retrairli pozitive, fie evenimentelor din prezent sau viitor prin anticiparea pozitiva, expectanja succesului gi programarea pentru succes, este semnificativa pentru terapia timiditati, cu atat mai mult cu cat timiditatea este o tulburare afectogena,c) Redecizia cognitiva se adreseaza timidului in sensul reducerii autocentrarii tn timpul actiunii, al decentrarii gi orien {aril interesului c&tre ceilalti si al neutralizarii proceselor cog- nitive defectuoase: abstractiunea selectiva, inferenta arbitrara, supergeneralizarea, magnificarea sau minimizarea, personali- zarea, gandirea dihotomica. ‘d) Terapia rational-emotiva (R. E. T.), conceputa parca special pentru timiditate, se adreseaz& corectrii celor trei trebuie (eu trebuie sé fiu perfect, ceilalti trebuie s& se poarte perfect cu mine, situafia trebuie sa fie pertecta). ¢) Metodele comportamentaliste se aplic’ in cele dou etape: deconditionarea prin desensibilizare sistematica, imersi- une, implozie si condifionarea succesulul prin sugestie, autosu- gestie, tratamentul asertivitéyi, metode de grup (de intainire, de lucru, de stimulare a creativitati). - 'f) Programarea neuro-lingvistica. Limbajul folosit de timid este extrem de semnificativ, atat In continut cat mai ales in forma, cu atét mai mult cu cét intercomunicarea este suferinfa timidului. Daca limbajul structureaza experienta lumii, atunci blocajele comunicarii, técerile anxioase, detuméirile subiective de sens vor edifica la timid o lume schizoida. in terapie, accentul pus in structura cartelelor V. A. K. O. trebuie deplasat de pe vaz si auz pe migcare, verbalizare, discurs, conversatie, povestire. 7 {g) Analiza tranzactionala poate construi un nou echilibru interior intre cele trei ipostaze ale Eului — p&rinte, adult, copil -, cat si exterior in relatile cu ceilalfi. Daca inter-relafile cu cella, ca si cele cu sine, vor fi construite pe principiul echivalentei de la parinte la parinte, de la adult la adult, de la copil la copi! se va asigura maturitatea necesara gi eficienfa lor. Timidul, in relatiile cu ceilali, se situeazé in ipostaza _copilului neindeménatic, nepregatit, mereu pus la punct iar in relafille cu sine imbracd haina périntelui autoritar, necrufator. = Bine, dar in cursul psihoterapiei comunicationale nu pot interveni si erori pe care psinoterapeutul ar trebui sa le evite? — intr-adevar. — interpretarea prematur& a semnificatiei simptomelor — interpretarea materialelor in ordinea aparitiei lor, fri a fine cont de structura tulburarii gi stratificarea ei - inceperea analizei inainte de a neutraliza rezistenfele psihicului sau eludandu-se rezistenja latent sunt doar céteva erori posibile in tehnica interpretarii (W. Reich, 1992). ~ Terapia timiditati cuprinde, s-ar parea, atat in conceptie cat gi in metodologie, elemente psihanalitice comporta- mentaliste, cognitiviste, gestaltiste, R. E. T. umaniste, P. M. L. tranzactionale. C&ror factori din structura timiditatii se adresea- ZA aceastA metodologie in mod concret gi diferenfiat de la un timid la altul? ~ Factorii afectogeni corelati cu cei socio-educationali vor fi tratai in viziune psihanalitica; astfel, prin intoarcerea la copilarie, se pun in evident tenomenele de hiperprotectic, autoritarism, lipsd de afectiune. Frica de oameni isi are originea in copilarie si prin verbalizare, vis, nevrozd de transfer - psihanaliza poate determina accesul la nivelul constintei a impulsurilor bazale infantile. invatarea socio-negativa cu procesele de conditionare negativa a esecului, anticipatia negativa care determina comportamentul defensiv al timidului: stangacia, blocajele in acjiune sau inacfune, manifestarile extremiste de hiper sau hipoexteriorizare pot fi cunoscute printr-un demers psihotera- peutic comportamentalist. Factorii psiho-intelectuali pot fi tratafi la modul cel mai adecvat in maniera cognitivista. Ideile false, schemele mentale defectuoase, ca sentimentul de inferioritate sau cei trei trebuie din RET vor duce la filtrarea incorecta a evenimentelor realitati, la distorsiunea proceselor cognitive la timid: rationament afectiv, hiperautoanaiitic intuitiv, magnificarea sau minimizarea, Personalizarea, gandirea dihotomicd. Redecizia este pivotul corectarii acestor disfunctionalitaf. Factorii motivationali, de verturbare a constiinfei de sine, care constituie de fapt nucle; structural al timiditati pot fi pusi in evidenta de psihoterapia umanista. SaAtitudinea psihoterapeutului_ de incredere, respect, empatie, deschidere gi implicatie totala in limitele responsabili- tAtli va stimula aceeagi atitudine la timid, va conduce la con- stientizarea fenomenelor de conflict, complex, frustratie, stres care afecteazA nucleul personalitati timidului, Perturbarea constiintei de sine, prin accentuarea ei, poate evolua pana la disocierea Eului, intre componenta sa individuala si cea social’. Astfel, emofia corectoare, retrairea fenomenelor, intensitatea relafiei psihoterapeut-timid sunt res- ponsabile de redimensionarea constiinfei de sine. Privirea, mersul, gestica specifice timidului sunt surprinse prin metodele gestaltiste, de citire a limbajului corporal. Limbajul verbal specific timidului atat in continut c&t mai ales in forma poate face obiectul studiului P. N. L. Astfel, prin sugestie si autosugestie P.N.L. poate restructura spafiul! vital al timidului — Din aceasta prezentare rezuita faptul cd fiecare catego- rie psihoterapeutica se adreseaz cu precédere unui ansamblu de factori cauzali ai timiditatii: astfel, psihanaliza vizeaz& mai ales factorii afectogeni; terapia comportamentalist& demontea- 24 conditionarea negativa si comportamentul defensiv al timi- dului; terapia cognitivista se adreseaza factorilor psiho-intelec- tuali; psihoterapia umanista vizeaz factorii motivafionali etc. Dar ‘acest mod de funcfionare a psihoterapiei timiditajii_nu depinde si de timid sau de tipul sdu de timiditate? — Bineinfeles, pentru a se aplica o forma sau alta de psihoterapie, timidul trebuie cunoscut de caitre psihoterapeut. Cunoasterea timidului se realizeaza prin chestionare de intelect, raporturi sociale gi caracter (Chartier, 1994). De asemenea, forma sa de timiditate poate fi cunoscuta prin chestionarul Standford in una - dou saptamani sau patru ore, in urma c&ruia se poate face o prima deosebire intre timidul autentic constitufional dispozitional si timidul situational (vezi Anexa 1). Psihanaliza formei specifice de timiditate se face prin ‘anamnez una - dou séiptémaini, patru ore gi conversatie una - ee doud sfptamani, patru ore. . Punerea problemei, formularea gi reformularea el, patrunderea in cémpul psihic intim al timidului, descoperirea cheil potrivite (acel ceva de care se apara timidul) conduc la structurarea terapiel in jurul nucleului descoperit. ~ in ce const totusi analiza, interpretarea si depasirea rezistentelor? ~ Se aplic& metodele psihanaiitice de constientizare, de sugestie gi autosugestie (gase saptiméni, douisprezece ore) stimularea transferului gi contratransferului pozitiv mentinand controlul asupra transferului negativ. ~ La ce se refer transferul si contratransferul, pozitiv si negativ? — Transferul este pozitiv daca timidul identificd perso- najele pozitive din viata sa cu persoana psihoterapeutulul si negativ daca aceste personaje identificate sunt negative. Contratransferul pozitiv sau negativ se instaleaz& din directia psihoterapeutului o&tre pacient. — Dar dacé psihoterapeutul a fost si el timid? Ce fel de contratransfer se instaleaz&? ~ in aceasta situatie, cand psihoterapeutul a fost timid si si-a depasit timiditatea, in cazul in care acesta identifica in mod Voit un personaj pozitiv din viata sa cu clientul timid, contratransferul este pozitiv. ~ Dar transferul negativ? Acesta nu impiedic& psiho- terapia? = Transferul negativ este cel responsabil de instalarea rezistentelor in procesul terapeutic. Dar rezistenta provocata de transferul negatv nu trebuie ocolit{ ci actualizaté, consti- entizata si depaisita. Acest lucru este posibil deoarece de obicei transferul negativ si cel pozitiv convietuiesc. Dar in ce const in mod concret si desféisurat terapia? Dac& aga cum am vazut psinicul timidului este aglutinat din mai multe Euri, terapia se adreseazé fiecdrui Eu in parte? ‘Aga este. Pentru Eu fizic se face o pregatire igienico - fizic’, esteticd, vestimentara prin sfaturi, sugestii si exercififizice. Controlul gi autocontrolul igienei zilnice, a cosmeticii, coafurii, schimbarea vestimentatiei vor duce la formarea unei noi imagini de sine (doua sAptamani; patru ore). = Dar imaginea de sine prezinta si aspecte compor- tamentale, nu numai fizice. ~ Este adevarat. Comportamentul timidului cu aspectele sale formale si de confinut contribuie gi el la formarea imaginii de sine. Astfel, aspectele formale constau in: antrenarea vorbitii clare, puternice, modulate prin exercifii de vorbire si citire; se antreneaz& mersul drept, suplu, elegant, prin exercifii de mers; pozitia pe scaun in centrul lui si nu pe margine, in centrul unei incperi si nu la extreme; se dé o tema de conversatie, se discut doua minute apoi cinci - zece - cincisprezece - douazeci de minute, inti cu psihoterapeutul apoi, cu doua - trei - cinci persoane cunoscute gi necunoscute; se evalueazd continuitatea conversatiei, logica ei, relaxarea subiectului; se educ orientarea privirii c&tre partenerul discutiei; se evita impiettirea gestici, ca si excesul de gesturi, care ar crea impresia de teatralism, clovnerie; se exerseaza salutul politicos, stréngerea de mana. ‘Aspectele de continut: ordinea - discipiina, consecventa, punctualitatea se antreneaz4 prin alcatuirea, impreun& cu timidul, a unui program ziinic, riguros respectat (sase s&p- tamani, douasprezece ore). —Fiind vorba despre un Eu comportamental inseamna c& se folosesc metodele comportamentaliste? ~ Este adevarat. Desensibilizarea treptata fai de situ- atile si persoanele intimidante este 0 metoda comportamen- talisté. Dar la intrebarile referitoare la identificarea acestor si- tuatii si persoane si fa motivele pentru care sunt intimidante va rspunde psinanaliza. Apoi se folosesc implozia, imersiunea, metoda cugca cu lei, retrairea, redecizia (opt sAptimani, dous- sprezece ore). La toate aceste metode vom reveni. ____~ Dar, de fapt, marea problema la timid nu este atat Eul fizic, comportamental cat cel psihic, constiinta de sine, care SEEEIREIEE TEIN TEUESETEETEEES | EINESEETEEIEEIE TESTE TE TEEEIEESETEETECES TEE TEIEEEIEEIEIEEIEEIEIEET determina acest Eu. Pentru interventia asupra Eului psihic ce fel de metode se folosesc? an — Se face psihanaliza sentimentelor, gandurilor timidului {in timpul actiunii si in afara ei. Se constientizeaza consecinfele negative determinate de aceste sentimente si ganduri care se reformuleaz’, luandu-se decizia ca in timpul acfiunii timidul s& nu se gandeasca decat la actiune; se retraieste in minte gi apoi fn realitate aceasté noua hot&rare. Se face psihanaliza ideilor false, a complexelor de inferioritate, urmérindu-se depasirea lor prin sugestie, autosugestie, metoda competentei (opt sAptmani, doudisprezece ore). : ~ Timiditatea a mai fost definita gi ca un handicap social, deoarece blocajul actional, inter - relational al timidului se produce la nivelul Eului social. Ce se intamplé cu Eul social in timpul terapiei comunicationale? ~ Eul social este supus modificarii prin antrenamentul asertivititi, prin metoda grupului de intélnire, de lucru, sau Training Group. Se stimuleaz& exprimarea gandurilor, senti- mentelor, discutia in contradictoriu, cearta chiar, orice duce la exteriorizare. — Pentru interventia asupra Eului social, pentru trans- figurarea gi adaptarea acestuia la ceilalfi si la lume, probabil c& se folosesc metode i procedee extrem de diferentiate. ~ Este adevarat, Eul social fiind cel responsabil de toate incurcéturile timidului, pentru transfigurarea lui se folosesc metodele: a) Metoda programarii comportamentului prosocial Cunoscénd situafile si persoanele intimidante se ela- boreaz impreun’ cu timidul o list de réspunsuri posibile. De exemplu, in cazul in care timidul este atacat la aspectul fizic, intelectual, comportamental réspunsurile posibile sunt: surdsul, fiecare este priceput in domeniul sau; nici marii oameni sau genie nu au fost infelesi intotdeauna; adevarul absolut nu exist dar asta nu inseamna sa pyeferam minciuna; totul este posibil in anumite limite.— Dar nu putem elabora si noi timizii astfel de rspunsuri? — Sigur, este chiar recomandat. Faceti o list& cu situatiile intimidante tréite in ultima sptimana, cu reacfiile nepotrivite pe care le-afi avut si intr-un tabel al&turat treceti reactiile pe care afi fi dorit s& le aveti! — Timizii obignuiesc s& accepte tot cea ce li se propune din afara. Tocmai pentru c& ei se supun si nu se opun celorlaifi. Ca urmare, de multe ori ajung s facd lucruri care nu le plac sau pe care le regret’. Este bine s&-i refuze pe ceilalfi? Nu este refuzul o dovada de agresivitate? — A invata s& refuzi ceea ce nu-ti convine si a exprima clar dar nu agresiv acest lucru s-a constituit in metoda negatiei. Invajati sA spuneti Nu. Este un foarte bun exercifiu pentru a obtine siguranta gi stpanirea de sine. — Este suficient, totusi, s respinga propunerile celorlalti pentru a deveni mai activ si mai dinamic? - Intr-adevar, nu este suficient s& spun Nu, timidul trebuie sa mai fac antrenamentul initiativei acas&, printre rude, prieteni, cunoscut, la serviciu si apoi transferul acesteia printre necunoscuf. Este ceea ce am numit Metoda initiativel. = Dar, ce fel de oameni igi alege timidul ca model? Nu cumva igi alege el tot timizi pe care in mod inconstient 1i imit& gi cu care ajunge sa se identifice!? ~ Alegerea de catre timid a metodelor de viata poate fi analizata, controlata si supervizata in aga fel incat acesta si-si aleag’ modele de personalitate puternic’, hotrat, invinga- toare. Aceasta este Metoda modelului. — Creativitatea are vreun rol in terapia timiditatii? Timidul are resurse cel putin emotionale pentru a fi creativ. Si totusi, aceast tendin{a spre creativitate este adeseori blocatal — Stimularea creativitatii prin metode ca brainstorming, sinectica, conduce la educarea spontaneitatii in gandire iar prin constientizare la transferul acesteia in comportament. Alte metode: psihodrama, teatrul ca spectacol privit sau jucat, dansul, c&latorille, vizitele, jocurile de societate vor sti- mula impulsurile creatoare ale timidului, ee — Dar realizarea pe plan profesional {I ajuta pe timid in depasirea timiditaii ui? = "- Realizarea pe plan profesional poate constitui o bazé a realizirii pe plan social prin transfer dar gi o modalitate de autoaparare, automulfumire, Timidul foloseste orice cale pentru autoaparare. Aspiratja ctre un statut profesional bun si accesul la el poate constitui o puternicd motivatie pentru accesul la un statut social bun. Stimularea pregatiri pentru un anumit domeniu de activitate poate crea baza de discutje pentru te- rapia timiditafi. Aceasta am numit-o Metoda statutului pro- fesional. = Dar numai planul profesional poate avea acest rol? = Nu. L. Dugas spunea c& orice competenta este un brevet de siguranja. Deci formarea unei competente inseamna atat mobilizarea cognitiva, insusirea unor cunostinte, deprin- deri, priceperi cat si st&pnirea gi transmiterea lor, adica mobilizarea afectiv-volifionala. Aceasté energie afectiv-voli- tional poate fi transferata prin sugestie si autosugestie Eulul social.SA DEPASIM TIMIDITATEA IN 21 DE ZILE! PROGRAM PSIHOTERAPEUTIC DE SCURTA DURATA = $iacum, dupa testarea care pentru un timid dureaz, in medie, sapte ore, sa trecem efectiv la terapia timiditatii. — Care este primul moment fundamental pentru psiho- terapia timicitayii? — Un moment fundamental pentru terapia comunica- tionala a timiditatii este incheierea contractului psihoterapeutic prin care subiectul ia hotararea de a nu mai fi timid, ~Bine, dar este suficient ca subiectul s4 spun ca nu mai este timid pentru a nu mai fi ? Are vreo importanta dac& el declara ca nu mai este timid ? ~ Aceasta nu este o simpla declaratie ci o hotarare, care reprezinté de fapt primul program informational introdus in psihicul subiectului. Este un program care se va integra in strategia cognitiva a terapiei timiditati. — Cum arat& acest contract ? El trebuie semnat de cdtre timid 2 — Spuneti cu voce tare, cu convingere, in asa fel incat s&-i convingeti gi pe altii! * M-am hotarat si nu mai fiu timid. + Voi urma programul de 21 de zile in mod regulat. + Nu voi lipsi sau intarzia. + Imi voi mobiliza toate forjele pentru a invinge timidi- tatea, Voi face toate exercitile, oricét ar fi de dificile. + Vreau gsi pot sd-i ajut pe colegii mei din grupul terapeutic. .+ Numa grdbesc, am rabdare cu mine. + Nu astept minuni, ci rezultatele pe care le pot obfine singur prin forfele mele. + Sunt actorul propriei mele evolutii Am incredere in mine gi in forfele mele neexplorate. — Dar cum s-a nscut acest contract? Cum s-au selectat aceste propozitii si nu altele? = Acest contract psihoterapeutic este rezultatul practici terapeutice, in care rezistenjele psihice s-au manifestat sub forma de: absenje, intarzieri, blocaje actionale, refuzul de a participa la grup. Trecute in contract, ele alcatuiesc programul cognitiv care mobilizeaza forfele psihice pentru obiectul urmérit. Desigur c& acest contract nu este infailibil, rezistentele apar si dupa incheierea contractului Contractul insugi poate stimula aparitia rezistentelor, aceasta fiind chiar mai important’ decat blocajul lor, deoarece numai astfel pot fi depasite, eliberandu-se totodata energia terapeutica necesara. = Ce se intampla a It - a zi? - A doua zi terapia se adreseazi cuirasei reichiene, carapacei musculare printr-o strategie complex de relaxare. Relaxarea se realizeaz in trei etape, prin care se urmareste obtinerea decontractéri fizico - psihice din ce in ce mai simple: caseta Screm, Training Autogen Schultz iar, in final, se ajunge lao singur& fraza: Sunt calm, voi avea succes! = De ce relaxarea se realizeaza in trei etape ? $i in oe constau acestea? — Caseta de relaxare confine o metoda de relaxare special elaborata de italianul M. Screm, pentru timiditate, pe muzica gi text adecvate, tradusé din francez si refacuta cu vocea psihoterapeutului. Dupd o introducere pe muzica de Bach, urmeaza o parte de text pe muzicd, apoi textul propriu - zis de relaxare pe un fond sustinut de bataile metronomului, Textul de relaxare este elaborat dupa aceleasi principii (gre- utate, cdldurd, vizualizare) ca si metodele de relaxare Schultz si Jacobson, Starea de relaxare objinuta se verifica prin atingerea TT pacientilor de catre psihoterapeut in momentul relaxarii (se renunté la interdicjia atingeri) si prin discutile si sondajele de dupa relaxare (vezi Caseta). Dupa relaxarea Screm, invatafi relaxarea mai sourt& Schultz si facei aceste exercifii acasa. Exercitile ce relaxare se vor repeta in cabinetul psihoterapeutic si acasa, pand c&nd se va objine relaxarea pe 6 singura fraz&, printr-o singura auto comanda adresata ps hhicului: “sunt calm, linistit, voi avea succes!” = Ce se intémpla a Ill - a zi? = Ce este timiditatea si ce fel de timid sunt eu, este tema discufiei ce se va declanga dupa incheierea Contractului psihoterapeutic gi dup invatarea relaxari. intr-o atmosfera de relaxare, fiecare membru al grupului se va prezenta si va povesti celorialti, va retrai flmul vietii sale. Ceilalfi au rol de ob- Servatori activi, puténd s& intrerupa actorul, s& puna intrebari, 8A formuleze solutii la problemele pe care acesta le ridic’, facand trimiteri la proprille probleme. Aceast& psihanalizi de grup va continua pe traseul psihoterapeutic pan cdnd se Constientizeaza contlictele inconstiente ale subiectului actor si se descoperd in grup acele cligee mentale gi comportamentale, gestalt-uri neterminate, care in automatismul lor blocheaz& comunicarea si adaptarea. ~ Cat dureazéi aceasta etapa ? ~ in tunetie de durata filmului viefii si de numarul mem- brilor de grup (trei-cinci) psinanaliza si programul psihotera- peutic vor dura mai mult sau mai putin (trei-cinci zile). — Ce cligee mentale si comportamentale pot fi descope- rite ? ~ De exemplu: ¢ MCL 15 ani 4. “Tofi se uitau la mine ca la ceva neobisnuit’ (complex de inferioritate); 2. “Toi vor réde de mine” (anticipatie negativa); 3. “Nu sti dacd as mai putea suporta sd ma despart de ea’ (anticipatie negativa).+ BL. 15 ani 1. “Prefer s& fiu singura, decat sa am prieteni care nu se ridica la nivelul cerinfelor mele” (perfectionism); 2. “Probele cele mai grele mi-au fost date mie” (autoagresivitate); 3. “M-am gandit s& nu deranjez’ (anticipatie negativa) S.T.15 ani “Autoagresivitatea porneste dintr-o placere pasionala de a ma pedepsi. Consider ca merit si aceasta nu tocmai pentru c& am savérsit un fapt urdt, ci pentru ca aga sunt eu, Mie teama si prevad c mi-o vor spune cei din jur, dar pentru a nu-mi face un dublu proces de constiinfé, m& autopedepsesc cu mult inainte’ (autoagresivitate, hiperexigenta, anticipatia negativa). + AL. 17 ani “Nu suport séi fie cuiva milé de mine” (autoagresivitate). + BA.15 ani 1. “De atunci nu cred s& mai fi fost atat de obraznicd si atdt de indrazneata."(fals& identificare); 2."Tot ce spunea mama despre mine era adevarat, asa c& am crezut-o $i de atunci nu m-am mai bagat jn grupurile de fete si baie(? (generalizare forjat’). + GRE. 15 ani 1."Simpla idee de a actiona astfel (de a ma bate si certa) ma facea sé ma eschivez, sé ma ascund ca intr-o carapace” (hipersensibilitate); 2, “Intotdeauna am dat atenfie pérerilor oamenilor si toate evenimentele, chiar nesemnificative, mi-au * (supraevaluare rimas adane sculptate in memorie sociala); 3. “CAnd a inceput scoala, m-am refugiat in invajature? (supracompensatie); 4. “Ardtam ca o stafie* (complex de inferioritate). . 415 ani 4. “Ma priveam ca pe o proasta’ (complex de inferioritate); 2. “Eu am venit mult mai tarziu decat colegele mele cu 0 fust& scurta si asta deoarece consideram acest lucru 0 neobrazare” (fals& identificare). Cum ies la suprafata aceste propozitii si de ce sunt ele cligee mentale si comportamentale? — Ele sunt descoperite in grup, in cursul discutiilor cu ajutorul psihoterapeutului, nefiind de fapt decat multiplicari infinite ale cAtorva scheme automate si false de gandire gi comportament: - anticipatie negativé - complex de inferioritate - supracompensatie - generalizare forfata - identificare fals& care functioneaza intr-un cere vicios ca mecanisme psihologice ale timicltai ‘Atat descoperirea cat si aducerea lor la un numitor comun prin denumirea sliintificd pune in evident functionarea timidit&tii dar gi antidotul ei. Faceti urm&torul exercitiu: descoperiti si analizati singuri sau in grup aceste propozitii ca scheme false de gandire, trec&ndu-le intr-un tabel. Apoi elaborati cu ajutorul grupului si treceti in tabel aléturi de ele schemele corecte, flexibile de gAndire si comportament printr-o noua programare mentala gi comportamentalé. — Cum sa reugim acest lucru? = Fiecare cligeu mental, desi mecanism psihologic al timiditaji, define in el insugi antidotul sau: astfel, anticipatiei negative i se opune anticipatia pozitiva, complexului de infe- tioritate - decomplexarea, compensatiei negative sau supra-compensatiei - compensatia pozitiva, cercului vicios - spirala. —Darputem pune in migcare singuri aceste mecanisme psihologice ? — incercafi! Dac& intémpinati dificultati, apetafi la psihoterapia comunicafionala complexa. = Ce se intampla in a IV - a zi? = Deoarece psihologia timiditatii graviteaz in jurul imaginii si constiintei de sine, se procedeaza la Autoportretul imaginar. Realizati in scris autoportretul real, ierarhizind le gi defectele proprii ca si autoportretul imaginar, cu tra- saturile psihice gi fizice la care aspirati. Dupé ce afi facut aceasta ierarhie, urmairifi céte calitati si cate defecte v-ati descoperit. Veli avea surpriza sd constatati c& defectele sunt in numar mai mare decét calitafilel Cum se numeste aceasta ? ~ Anticipatie negativa. Autoagresivitate. ~ Asa este. Afi invajat. Autoportretul real are ca obiectiv constientizarea autoperceptiei negative prin disproporfia dintre calitatjle si defectele, autopercepute atat ca numar cat si ca importanta. ~ Ce scop are autoportretul imaginar? ~ Autoportretul imaginar urméreste orientarea psiho- terapiei c&tre interperceptia pozitiva care, prin feed-back, va conduce la autoperceptia pozitiva. ~ Ce inseamna acest lucru, c& pentru timid este important s& aib& ceilalti o impresie buna despre el pentru a avea in consecint& el insusi o astfel de impresie? La aceasta se refera feed-back-ul? ~ Este adevarat. Descoperind care este imaginea de sine idealé a timidului, prin exercifile care urmeaz, se va forma cu ajutorul grupului aceasta imagine pozitiva. ~— Ce urmeaza ina V-a zi? ~ Ina cincea zi se poate trece la ceea ce am numit limbajul corpului si educarea lui, deci a comunicarii non-verbale. Se elaboreaza impreuna cu subiectii un proiect de comunicare non-verbal. Faceti aceste exerci, 1. Privirea la partener — De ce evita timidul s& se uite la partener, intr-o relatie social si de ce este atat de important acest lucru? Nu iar fi mai ugor s& se concentreze daca nu s-ar uita la partener? = Acest exercitiu este foarte semnificativ, deoarece ti- midul nu are curaj s& infrunte partenerul, nici mécar prin privire. Privirea este o forma de contact social, iar ocolirea priviril face parte din conduila de evitare a riscului pe care contactul Lar putea implica (autosupraprotectie). Teama timidului de a nu fi intimidat prin privire (anticipatie negativa) poate fi contracarata, find invafat s& priveasc el intai partenerul. A nu te lisa privi (atacal), ci a privi (a ataca) tu insu! 2. Zambetul pe buze = Timidul nu prea stie s& zambeasca. Cum lam putea face s& zambeasc&? — Zambetul pe buze este una dintre solutille magice pentru a obfine succesul. Distimia constitutional a timidului, ca i handicapul social obsedant, constrange timidul la o Incrun- tare perpetud. Zambetul este o conduité de deschidere, de extraversie si de acceptare care, adresata interlocutorului, se constituie intr-un feed - back automat de acceptare a timidului. Teama fundamentala a timidului de respingere poate fi contracarat printr-o conduité anticipativa de acceptare a partenerului prin zambet. Prin urmare, zAmbiti! 3. Vocea ferma, puterni toare, cald’, nuantaté , sigura, deschisd, primi- — Cum influenteaza vocea timidului relatiile sale sociale? — Timidul are tendinfa sd vorbeasca incet, nesigur, cu 0 voce nenuantati, inert’, rece, nonafectiva. Vocea transmite fidel starea fundamentala a timidului de teama, nesiguranté, neincredere gi se constituie intr-o carte devizitd neatractiva pentru interlocutor. Orice informatie ar trans- mite cu o astfel de voce, timidul este neconvingator. Faceti exerciii de voce cu cei apropiati si cu cei mai putin apropiati! Fifi atenti sau rugati pe cineva sa va corecteze de fiecare data cand vocea nu este putemica, sigur’, deschis’, calda si pri- mitoare. 4, Mersul drept, flexibil, elegant, hotarat —Mersul este gi el un indiciu de timiditate? — Intr-adevar, mersul comunicd gi el interlooutorului starea afectiva negativa a timidului. Timidul merge aplecat, ca si cum fntreaga greutate a lumii este sustinuté de umerii s&i, Conduita de Atlas se corecteazi atat prin metode cogritiviste, prin constientizarea conduitei de supunere (aplecat = supus) cét si prin metode comportamentaliste de deconditionare si conditionare corecta. Se educ& un nou stil de mers atat in cabinetul psihologic, pe scené, cat si in arena vietii, prin actiuni organizate cu grupul. 5. Asezarea pe scaun, intr-o incapere, in centrul ei, nu in spate, sau intr-un loc ascuns Timidul si-a format o ciudata abilitate de a gasi locurile cele mai ascunse, dintr-un spatiu oarecare (conduité de auto- protectie). Faceti exerciii de agezare pe scaun, in centrul tui si in mod sdn&tos nu pe margine, iar intr-o ineapere, in centrul atenfiei si nu intr-un loc ascuns. Controlaji acest lucru, indiferent unde va ducefi! 6, Mimica gi gestica bogatd, deschise, nuantate — Cum ar putea fi deschise mimica si gestica timidului? Cu ce cheie? — Timidul are tendinja de a-si forma un comportament mimico-gestic inert, de Sfinx, care mai mult blocheaza informa- — —————eeeeeeeeEEE tia decét 0 transmite. Constientizarea acestor conduite afective non-expresive, ca $i formarea unor conduite noi se realizeaza prin exercifi, atat in cabinetul psihoterapeutic, c&t si in afara lui, in mediul familial, de prieteni sau scolar. ~ Ce se intampla in cea de a VI - a zi? — A gasea zi sti sub semnul artei conversatiei. Astfel, timidul stie ce, cAnd gi cum s& spuna ceva intr-o conversatie, va face exercitii de vorbire in grup (exteriorizare) de con- versatie (contact social) gi chiar de cearté (dominare). in rela- {ille inter-umane, timidul se plaseaz intr-o situatie cu adevarat paradoxal, deoarece una dintre rezistentele cele mai puternice la timid este comunicarea. Astfel, discutile banale, de complezenté, i se par nedem- ne de atentia sa (perfectionism), iar pentru discutiile mai sofisticate, se consider nespecialist (complex de inferioritate). Ca urmare, timidul tace, ceea ce nu este altceva decat insta- larea conduitei specifice de evitare sau de fuga. ~ Si atunci, nu exista nici o solutie ? - Ba da. Pentru discufile banale, timidul este pus in situafia de a rspunde zilnic la aparent cea mai banal dintre intrebari: ce mai faci? Dar i se cere s& réspunda cat mai detaliat, cat mai expresiv, cu multe cuvinte si gesturi. Evaluarea se realizeazA prin cronometrarea si aprecierea réspunsurilor cele mai lungi. Pentru discutiile mai sofisticate, i se recomanda preocuparea pentru o cat mai buna informare, in cat mai multe domenii. Aceasta informare fi va procura starea de securitate care este vitala pentru timid, Faceti exercitii de conversatie: => cu o persoana de acelasi sex si varsta; = cu o persoana de sex opus si aceeasi varsta; = cu 0 persoana ce reprezinté 0 autoritate; = cu un grup mic; > ou Un grup mare.De exemplu: + drumul catre casa (scoala) cu un coleg, colega; + discutia cu mama (tatal) unei colege (coleg); + discutia cu un profesor pentru o nota; + discuia cu o vanzétoare, figanct, politist, mester, muzician; + discufia cu un grup de prieteni dupa vizionarea unui film; + faceti un anunt important in grup (clasé); + conferinté pe o tema data sau la alegere. ~ A Vil-azi prin ce se deosebeste de celelalte? — Inaceasta zi ne certam. Pentru exercitile de cearté (dominare) faceti o listé cu injurile pe care le-atj primit de-a lungul timpului i o lista ala- turata cu argumnetele impotriva acestor injurii, cu rspunsurile pe care nu le-ati dat niciodaté, dar care puteau fi date. Listele cu injurii se schimba intre subiecfii aceluiasi grup, se pun in scena situatiile respective, iar timizii in rol de actori jac’ pe rand rol de victima si agresor. Astfel, se ating doua obiective psihoterapeutice: pe de o parte se contracareazi injuriile reale, primite de timid in timp, se inchele gestalturile neterminate (réspunsurile nedate si care functionau ca gi conflicte incon- stiente), pe de alt parte se exerseazi exteriorizarea, confrun- farea, dominarea partenerului, care elibereaza energia tera- peuticd in prezent. "= Bine, dar timidul a primit in decursul vietii sale numai injurit? — Nu, bineinfeles! In a Vill - a zi, pentru a completa exercifiul cu injurille, se face exercifiul cu complimetele, prin care se cere subiectilor sa alcatuiasca liste cu complimentele care li s-au adresat pana in prezent si liste cu complimente pentru colegii de grup, pe baza porteretului lor ideal. Si acest exercitiu vizeazé imaginea de sine a timidului, negativa si aspiratia psihoterapeutica de pozitionare a ei. Facet list& cu injurii si complimente gi observati tendinta pe care o aveti de a scoate in eviden{a injurile (autoagre Biitatea) gi de a ascunde sau a reduce complimentele (complex de inferioritate). 7 ‘Constientizand aceasté tendint’, invajafi s&_punell accentul pe complimente, mai mult, incercafi s& transformali injuriile in complimente! = ‘De unde stim ce persoane si situatie sunt intimidante pentru fiecare timid in parte? — In a IX - a Zi, se face lista persoanelor si situatillor intimidante. Psihanaliza va descoperi de ce aceste situatii $1 persoane sunt intimidante, iar psino - gi socio-drama vor ast gura retréirea poztiv’ a acestor evenimente, reinvestiros Persoanelor intimidente cu valoarea neutralitati. De exemplu, ‘AB, de 15 ani, eleva, a pus in scend situatia cumpararil urior faitigole intime dint-un magazin. Unul dintre colegi a jucat Scena vanzatorului, iar apoi au inversat rolurile. T.S., 15 ani, eleva, a jucat rolul cu regizorul de la Timigoara. H.C., 15 ani, a interpreat scena cu vizita pe care directorul tatalul el, (mpreund cu fiul su au facut-o la ea acasa. Facet! lista persoanelor $i situatilor intimidante propril, Punefi in scend aceste situafi si g&sif! o noua rezolvare care S& va satisfacd. in functie de dificultatea scenelor si numarul membrilor grupului, psihoterapia are o durata ciferita. — Urmeaza aceeasi intrebare logic pusd mai devreme. Timizii au intAlnit numai persoane si situafii intimidante in viata tor? — Nu. Lista situafilor intimidante este contracaraté de lista succeselor si a raspunsurilor de succes. ‘Alcatuii lista suoceselor obfinute pana fn prezent si des- coperiti singuri sau in grup mecanismele acestor succese care Vor constitui modele pentru succesele viitoare. Notafi-va si apreciati toate succesele pe care le obfineti pundnd in aplicare exercifile pentru acas& de pana acum! Este metoda autogra- tificatiei. — Dupa atatea exerciti, timidul nu este obosit?~ ina X\- a i, adic la jumatatea timpului rezervat pro- cesului terapeutic se foloseste a doua caseté Screm, cu exer- de autosugestie, elaborate special pentru timiditate. dezbat nofiunile de spatiu natural, loc de concentrare, consilier mental, ce apar pe caseta si se dau exercifii de alegere a celor trei elemente pentru a educa simful vizualizarii si forta auto- comenaii (vezi caseta) si relaxarea. —Ce se intémpla in a Xit - a zi? — Se exerseaza strangerea de mana. Este un exercitiu psinoterapeutic de contact, care face parte in acelasi timp din strategia emofionala cat gi din cea comportamentala. Imaginati-va c& intra{i intr-o incdpere: bateti la uga, intrafi i spunefi “Bund ziual”, va prezentati si strangeti mana fiecdruia din cei prezeni. Se evalueaza fora bataii la usa, apasarea pagilor, siguranta vocii, firescul strangerii de mana. Fiecare subiect va juca rol de actor si observator, acor- dand 0 nota pentru exercifile colegilor sai Este un exercifiu dificil, care va fi urmat de unul si mai dificil, contactul facial si s&rutul. — Cum adic&? ~ In cea de a Xill - a zi se creeaza o situatie psiho- dramaticé in care se imagineaz sarbatorirea zilei de nastere a subiecfilor din grup. Fiecare subiect trebuie sd treac& pe la s&rbatorit, s&| felicite pentru ziua sa si s8-1 sarute pe ambi obra. La acest exercitiu de contact emotional si comporta- mental se manifesta de obicei rezistenfele, care vor fi cu atat mai eficiente din punct de vedere psihoterapeutic cu cat se vor manifesta gi vor fi depasite mai repede. = Ce se intémpla dac& un subiect intampina dificultai la aceste exercitii? — Nedepdsirea lor poate conduce la ineficienta psiho- terapeuticd sau chiar la intreruperea programului psihotera- peutic (este cazul elevei A.B., care a intrerupt pentru moment psihoterapia in urma acestui exercifiu. De ce timidul nu poate si spund NU, nu are curaj sa se tees i i sA se impuna? CP eV ca zieste pusa sub semnul nega Bulwer-yton (1863) considers moartea tui Hercule datorat& timiditatii sale, f&cand apel la un eseu al lui Plutarh, care se retera la deficitul numit dusopia sau dificultatea oe spune nu. A spune NU este perceput de timid ca 0 forma de Miolent&.verbal& incipient, un prim pas catre heteroagrest Vitate. sar timidul nu trebuie s& invete tntr-o anumita masuré sivitatea? . hetero idl prefer autoagresivitatea, autopedepsirea ca- re-i satisface necesitatea de autocompatimire gi-i reduce riscul de a iegi in arena gi a fi atacat. Pentru a nu fi atacat, se ae singur. Autoagresivitatea poate fi in mod paradoxal o forma de autoprotectie. De exemplu, T.S., 15 ani: Mi-e team c& mi-o vor spune cei din jur, dar pentru a nu-mi face aa dublu proces de congting, m& autopedepsesc cu mult inainte™. ‘Ca urmare, facefi c&t mai multe exerciti' de “iesire in arend” heteroagresive, care marese cota de rise personal si de acestuia. . eee "Dar daca nu poate spune NU, datorité perturbari conduitei de opozitie, asta jnseamna c& timidul este un supus? . Ce cate cot tipuri de conduite, de dominatie si de nere, sunt corelate in mod semnificativ. . naan Explicatia acestui aparent paradox const4 in faptul ca ambele conduite se ‘subordoneaza conduitei de contac! social. Ca urmare, timidul va ‘intampina dificultai nu numai in cazul in care trebuie sa se opuna celorialti, ‘84 spuna nu, ci $i in situalia In care el trebuie sai le mulfumeasca. Atat negatia oat gi muifumirea pun la incercare conduita de contact social, care la timid este grav afectata. a . Facet o listA cu cét mai multe situali gi persoane cérora le-atj spus nu in mod justificat sau cérora le-afi multumit in ‘mod adecvat.AXV-azi = Timizi,fiind hipersensibili, sunt in general dotati pentru una seu aul dnte domenile arte: poeze, muzic, teat jesen. Cum poate fi folosita aceasta zestre pentru cor 2 propriei timicita? Peni corectaea — Art-terapia este 0 metoda veche si binecunoscut n ee eu efecte benefice. Fiecdrui membru al grupului i se cere sa pregateascai gi s4 sustina in fata coloralti un mic recital care este apreciat i stimulat de grup. Identifcali-va talentele artistice propri $i pregatij-va pentru recital! Paralel vai putefi inscrie la cursuri iC ‘eae de muzica, dans, AXVI-azi = Timizii nu si-au dezvottat conduita de colab = Timiz orare. Ei Considerd o& sunt alét de deosebif, chiar stitini de cola inet nu au gi nu pot pune in comun nimic cu ei 2 | corecta acest lucru? oh Gum se poate = Se constientizeaz prin metode i " e psihanalitice conduita fals de diferentiere, apoi se stimuleaza prin sugestie si autosugestie conduita de aseménare, Se pot organiza exercifii | diferite in functie de varst&: jocul tip puzzle, o tema pentru dezbaterea céreia fiecare membru al grupulul trebuie s& pun& ceva in comun. De aitfel motto-ul lucrului in grup “Ajuté-te pe tine, ajutdndu-i pe af’ este un leitmotiv de colaborare. AXVII-azi = Din autoportretul schifat la inceputul psihoterapiei s-a conturat deja imaginea de sine ideal, pe care fiecare membru al gtupului a prezentat-o colori. La ce ne ajuté aceasta’? ~ Acum se descopera prin discutie un mi I ra }odel, un personaj teal sau imaginar, care sd incameze aceasti imagine si co it lecizia ca fiecare s se apropie cat mai mult de acest model, pentru a-si asuma rolul respectiv. Redecizia si asumarea rolului va imobilizeaz’ psihicul pentru transformarea imaginii ideale in imagine reala. Este metoda modelului gi rolului asumat! Ce se intampla in a XVI - a zi? ~ A fin centrul atentiei, atat in rolul de receptor cat si de intervievat, este conduita care poate fi reinvestit& pozitiv prin jocul de-a interviul — Bine, dar aceast conduita la timid este valorizata negativ, determindnd de cele mai multe ori conduita de evitare si fuga! ~ Tocmai de aceea. Se cere fiecdrui membru al grupului s& fie pe rand reporter $i intervievat. Interviul este inregistrat. Tema poate fi la alegere. Interesanté s-a dovedit in cursul ‘experimentului inséigi tema timiditati. In acest fel, se constien- tizeaz& inc o dat cauzele, mecanismele, solufille timiditaii gi se lese in arena succes © extroversie ¢ actiune). ~ Educatia sub latura ei formativa mai mult decat infor- mativa este interesat& de armonia gi echilibrul personalitati Cum poate contribui aceasta la armonizarea personalitati timidului care este conflictual, complexat, frustrat? = Analizand fenomenele de personalizare, interiorizare $i afectizare prezente in relatiile inter-umane ale timidului se poate proiecta 0 educatie nonconflictualé pentru echilibrul si armonia personaiitatii. Complexul ca autoconstruct, super- structuré. maladiva, raspunzétor de sistematizarea timiditatiiyrute, spontane, in cea autentica, reflexivé sub actiunea me- sanismelor defensive ale Eului, duce la forme neadecvate de adaptare, la cea ce am numit adaptare negativa. Mecanismele defensive ale Eului, compensatia sub forma si de supracompensatie negativa (Adler) explica forme negative fe adaptare intoleranta, agresivitatea, autoritarismul, nanierismul comportamental. Hiperexigenta timidului devine ntoleran{é, comportamentul defensiv devine ofensiv, conduita Je supunere se transforma in conduité dominatoare, chiar erorizanta. — Ce poate face educatia in acest caz deoarece meca- nismele defensive ale Eului sunt in mod normal inconstiente? — Rolul educatiei este de a le constientiza gi orienta spre Dolul lor pozitiv, valorificdind supracompensatia pozitiva (eroism, perfectionism) si treptat compensatia pozitiva (sublimarea, sreatia), proiectand educatia competentei pozitive. — Timidul traieste intr-un permanent climat de tensiune, rustrare, stres, avand gi constiinja acestora. Dreptul de care se simte frustrat timidul este dreptul la simpatia necondifionaté a semenilor. In acest caz, educatia ar trebui s-i asigure aceasta mult asteptata simpatie neconditionata? — Educatia poate si trebuie sA creeze un climat de simpatie, treptat conditionata, pornind de la cea necondifionata, irecdnd prin metoda recompensei si a pedepsei, pana ia cea corect conditionata. Acest tip de terapie ar putea fi numita educatia pentru simpatie. Relatia educatie-timiditate este complex’, dar gi contra- dictorie. De exemplu, datele statistice (Zimbardo, 1979) araté c4 in farile civilizate exist un numar mai mare de timizi decat in farile nedezvoltate. S.U.A. si Japonia sunt considerate de Zimbardo ca farile cu cel mai mare procent de timizi. ~ Cum se explica acest lucru? Aceasta ar insemna c& civilizafia, cultura, educatia determina in mod direct timiditatea, iar ritmul mai lent de evolujie culturalé ar conduce fa nedez- voltarea timiltaqi? ~ Cultura si educatia inseamna, intr-o anumité masurd, a ee eee te, a tendintelor spontane gi formarea inhibitia porniritor imec conduitelor intarziate, invajate. Dar accentuarea inhibitiei, excesul de autocontrol gi hi- perconstientizarea pot conduce la instalarea unor conduite retinute — specifice timicitai. Corectarea acestor conduite, prin terapia timiditatii, nu const in gradul redus de civilizatie si educatie, ci in educarea echilibrului intre manifestarile spontane si cele invatate sau chiar invajarea spontaneit&{i, educafia pentru spontaneitate (terapia umanista). Dac& educatia implic& si mecanismul de constientizare, se poate constientiza de timpuriu chiar pericolul hiperconstientiz&rii si hipercontrolului, = S-a constatat, de asemenea, c& societéttle bazate pe principiul competifiei sunt generatoare de timicitate. Cum se explicd aceasta? = Competitia in sine creeaza o falsa cursa de valori, in care timidul se angajeaz datoritd nivelului su de aspiratio foarte ridicat, dar care fl va conduce la egec, nu datorité limitelor competentei sale ci, mai ales, datorité nedezvoltarii aptitudinilor sociale, esentjale in competitie. Competitia implica nu numai o infruntare cognitiv-informationala, c&t mai ales una socio-comportamentala. De asemenea, competitia in sine cre- eaza acele scheme mentale de dezvoltare a Eului individual si deformarea Eului social. — Atunci, terapia educational mai poate interveni in acest caz? - Bineinteles, competitia poate stimula formarea aptitu- dinilor sociale daca este coordonata, supervizata de formator si daca intra in armonie cu colaborarea. — Nucleele microscopice ale societji, ca familia, scoala, grupul socio-profesional au vreun rol? ~ In literatura de specialitate (A. Berge, 1967) s-a vorbit despre defectele educatiei in familie: lipsa de afecfiune (copii nedoriti, familii dezorganizate); hiperprotectionismul (copilul nic, copilul cel mai mic); perfectionismul (copilul cel mai mare);spiritul posesiv (copilul mic); teama (parinti timizi, narcisismul patintlor). Aceste defecte ale educatiei in familie sunt intanite si in coal, cand accentul este pus pe informare gi nu pe formare, And obiectivele educatiei sunt preponderent cognitive si nu afectiv - volitiv - comportamentale. ~ Prin ce se manifest aceste defecte in scoala? ~ Perfectionismul in scoala poate fi rezultatul competitie {in sine. Efectul hallo-ului in evaluarea scolar poate conduce la hiperprotectionism sau la conduita invers& de autoritarism. Nervozitatea educatorilor poate induce stari de anxietate la elevii hipersensibili. Conflictele interpersonale intre elevi, neobservate gi nerezolvate, pot duce la instalarea contlictului intrapersonal la timid. Eticheta de timid cu incdircéitura ei socio- negativa intretine si intéreste o tendin{A constitujionalé a timizilor. = Prin ce mecanisme psihologice se traduc in com- portamente aceste defecte ale educatiei in scoala? ~ Invafarea socio-negativa, prin conditionarea emotilor de team, medierea centrala, intelectuala a invatarii sociale este mecanismul formarii deprinderilor de izolare, de compor- tament nesocial sau asocial. De asemenea, contradictia status-rol-self poate fi nucleul nereugteor In cagrul grupui sock - profesional. In concluzie, s-ar parea ca la timid relatia asimilare- acomodare, privita ca un proces de acomodare, este perturbat& la nivelul ei social: astfel, formarea schemelor mentale de acomodare sociala este filtrata de reflectarea deficitara, afecti- vista a informatiei de asimilare sociala (relatile interumane). Ca urmate, terapia educationala a timiditaifi st sub sem- nul educatiei sociale de formare a aptitudinilor sociale si de dezvoltare a Eului social, printr-o metodologie complex de na- tur& cognitivista, comportamentala, umanist’, familial, comu- nicationala. — Cum s-ar putea sintetiza aceasta? — Educafia socio-afectiva pozitiva s-ar putea sintetiza in: ee 1 1, Educatia pentru succes, prin dezvottarea sentimen- tului de succes si a constientei succesului prin: metoda auto- gratificafiei, metoda paharului pe jumatate plin. 2, Educatie pentru noutate i descoperire, prin dezvol- tarea placerii descoperirii, prin metodele ‘niciodata surprins'”, “niciodata fara réspuns!", “si eu am un rol aici”. 3. Educatia extraversiel, prin dezvoltarea limbajului non- verbal: mimic, privire, gesticA - in unitate cu cel verbal si a sentimentului AGORA prin exercitii de tip Agora (Iesirea in lume fntr-un spatiu din ce in ce mai complex gi mai larg). 4, Educatia pentru actiune pentru migcare, dinamism, inifiativ, in familie, scoala, in grupul social (sarcini precise in familie, scoala), excursii (sport). 5. Educatia pentru spontaneitate, prin dezvoltarea sen- timentului de incredere in sine: spune ceea ce gandesti, ceea ce Iti vine in minte, cea ce vrei. 6. Educatia pentru comunicare in familie, in grupul so- cial, in scoala prin educatia pentru schimbul echitabil cu ceilalti: ce pot s8-ti ofer, ce-mi poti oferi? 7. Educatia compensatiel pozitive prin valorificarea as- pectelor specific - pozitive ale personalitai 8. Educatia pentru simpatie i empatie prin dezvoltarea conduitel asemanarii si nu a deosebirii, a reflectarii imaginii proprii in oglinda sociala si a jocului de oglinzi. 9. Educatia pentru zambet, pentru un facies deschis, primitor, prin gimnastica rasului. 10. Educatia aptitudinilor sociale, prin constientizarea si dezvoltarea tuturor conduitelor anterioare.$I ALTII AU FOST TIMIZI! STUDII DE CAZ 1. 7.M. ‘Timiditate autentica, volitiva transparenta S-a nascut la 3 aprilie 1972, in localitatea D, Judetul S P&rintii sunt tehnicieni radiodifuziune la B, profesiune care a avut o influent pozttiva asupra orientarii fiului lor la Facultatea de Electronic, ca si a sorei lui mai mici, N, spre liceul de Informatio’. De altfel, atmosfera din familie este perceputa de subiect nu numai influent&, ci si autoritard, pana in anul II de facultate, chiar constrangatoare. Este fiul cel mare, acest rang fn structura grupului familial este, de asemenea, semnificativa pentru timizi. in ascendenta familial are o bunica ce a stat in spital ultimii ani de viafé, cu diagnosticul de melancolie. Aceas- t& informatie este semnalul de alarma pentru o posibila evolutie marcata de dificultifi de adaptare sociala pentru subiect. Subiectul deciara c&, find cel mai mare, simte 0 res- ponsabilitate crescuté fafa de problematica existentiala, cu atat mai mult cu cat ceilalti, parinji, profesorii, colegii, cer acest lu- cru de la el. Rezuitatele gcolare obfinute pana in clasa a Xia sunt foarte bune (premiul -I), ceea ce atest una dintre caracte- risticile timizilor - orientarea spre perfectionalism. Acesta este intrefinut si chiar propulsat de climatul de hiperexigenta din e si de mediul scolar concurential. in urma testarii psihologice preterapeutice, obfine urma- YStoarele rezultate: emotivitatea (E) 62, introversiunea (I) 12, timiditatea Zimbardo (T) 47, rangul | la testul Zapan. Deci, este un timid autentic, constitutional autoperceput si interperceput ca timid. in schimb, in discutia pentru alcdtuirea figei personale, subiectul are tendinja de a deplasa accentul, de pe elementele| de structura constitutional, spre cole de mediu familial gi so-| cial. Aceast& tendin{& a fost valorificata intens in strategia terapeuticd, in sensul cresterii increderii in posibiltatile propri de a modela mediul social. Juralul intim, conversatia cu sine, convorbitea cu psiho- terapeutul, care au pregatit terapia propriu-zisa, au soos in evidenta urmatoarele manifesta Conduita de evitare: prefer sé ocoleascé situatile so- ciale, s& evite anturajul, s& facd totul singur. Aceasta din urma este una dintre cele mai periculoase manifestari, care poate conduce la totala izolare. Conduita de autoagresivitate: neincrederea in sine, chiar plicerea de a spune cA el nu este in stare de nimic, c& nu se va csdtori niciodata, cA nu va reusi si depaseascé starea| in care este. Supraestimarea celor dintr-un grup mai mare. Acest lucru este subliniat si prin metoda Situafillor si persoanelor intimidante, cate sunt toate situatiile care cer spontaneitate si voie buna si toate persoanele care degaj o buna dispozitie si verv continua. { Conduita meditativa. in situatiile sociale create, are nu-| meroase momente de aga-zisa ,c’dere pe gnduri’, dar dincolo) de care se poate observa un gol afectiv deosebit; in cazul in care este intrebat la ce se gandeste, repetd propozitia ,Nu ma gandese la nimic, nu simt nimic’, sau incepe s& vorbeascd dezlanat, cu o usoard tendinfa de fuga de idei. Prin aplicarea metodei Autoporiretului real, reiese ci] numéarul defectelor este perceput a fi mult mai mare decat al calitatilor propri, iar principalul defect este considerat tim tea. Autoportretul ideal scoate in evident& aspiratia funda- mentala a subiectului de a nu mai fi timid, Aceste informatii sunt fundamentale pentru momentul de incepere al terapiei, ca si pentru conturarea parghiei principale a acesteia. Faptul ca subiectul este in faza in care principala sa problema este timiditatea, iar principala sa aspiratie nevoia de a © depasi, arata c& el este pregatit pentru terapie si pentru obfinerea succesului. Dominanta psihologica fiind creat in mod naural, psihoterapeutul nu trebuie decat s8 o valorifice in mod pozitiv. De altfel, in disoutia referitoare la autoperceptia solufilor, subiectul mérturisegte cA vrea sa se corecteze i igi propune sa se mobilizeze pentru efort. Etapa terapeuticd T.M. este subiectul care a urmat programul psihotera- peutic in mod regulat, cu mult bunavointa, tn ciuda dificultatitor reale, legate de gcoalai si cémin. Grupul psinoterapeutic in care a fost introdus este alcatuit din 4 baieti, colegi la E.A. si 4 fete din clasa a Xi-a sia Xlla la Lic. E.R. Aceasta structuri pe varst si sex a fost format in- tentionat, pentru a stimula stabilirea de relatii permisive gi a favoriza principiul terapeutic al intainirii. Perioada de formare a grupului a fost de 3 luni, iar perioada terapeutica propriu-zisd de inca trei luni. Contractul psihoterapeutic a fost incheiat gi respectat in mod satisfacator. In faza psihanaliticA a terapiei, subiectul intémpina dificultati in constientizarea cligeelor mentale gi com- portamentale, a gestalt-urilor neterminate, care blocheaz’ comunicarea $i adaptarea. lese in evidenta o puternica tendint’S de autoagresivitate (Eu sunt de vin&), care este cligeul cognitiv fundamental, dar care, in acelasi timp, incorporeaza alte clisee minore, dar intercorelate. Limbajut corpului are succes in ceea ce priveste as- pectele cantitative: subiectul injelege si se adapteaz& noilor cerinte de vestimentatie, cu scopul de a-gi forma o imagine | - |fizic& mai agreabili. Aspectele calitative, de dinamica faciala si corporala, sunt mai greu de realizat. Subiectul are un facies impietrit, © cuiras& musculara incordaté, © pozitie inert, inhi- ati, necomunicativa. Relaxarea are efecte, mai ales in prezenta psihote- rapeutului, dar in grup, este in continuare ultimul care vorbeste sau se manifesta. Exercitile de privire, strangere de mand, zambetul, bataia in us, mersul, sunt realizate, de asemenea, destul de incordat, neconvingator. Invaté s& intervina in discutie, sd-si apere punetele de vedere, dar numai susjinut de psihoterapeut. jin plina terapie, se contureazé o intens& pendulare ‘intre transferul pozitiv gi cel negativ. De la faza de dependenta fata de psihoterapeut, trece in faza de agresivitate fata de acesta. Este momentul in care se manifest rezistenta principata a subiectului. El identific& psihoterapeutul cu tatél su, care era foarte exigent, dar de care subiectul se simlea puternic depen- dent, nu numai material, ci si afectiv. Neaga rolul psihote- rapeutului cu virulent puternica. Psihoterapeutul accept noul status acordat de subiect, de fapt detfonarea sa, $i transfer forele terapeutice asupra subiectului. El este facut sd infeleagé cd numai el deine forta de a corecta si are ca pacitatea de a lua singur decizia asupra vietii sale. ‘Acestui moment i-a urmat o etapa de succese relative, de dezinhibare si chiar de extraversie, ajutate de exercitile de tip ‘Agora (plimbare, film, petreceri). Este insotit de colegi spre scoala si spre c&min, participa la numeroase petreceri, dar pentru inceput are tendinta de a folosi alcoolul ca mijloc de dezinhibare. Metoda negatiei incepe si fie aplicati cu succes. Ulti- mele exercifi ale programului psihoterapeutic: interviul, dis- cursul, modelul gi rolul asumat nu au putut fi realizate cu subiectul. T.M. a solicitat 0 perioad’ de psihoterapie individuala, care ins& nu s-a materializat datorité condifilor administrative necorespunzatoare. Concluzii Dupa gase luni de psthoterapie de grup, subiectul T.M., cu diagnosticul de timiditate autenticd, constitutional’, pu- ternic&, cu un accentuat complex de inferioritate int telectuala, caracterizat prin teama de evaluare si respingere afectiva, dar nuclearizata volitiy, obtine urmatoarele rezultate: emotivitatea scade de la 62 la 50, exiraversia creste de la 12 la 19, iar timiditatea Zimbado scade de Ia 47 la 37. Scara autoperceptiei Inregistreaz& o diferent minima de 2 puncte (8-6), datorit’ dificultatilor sublectului de constientizare. ‘Aceste rezutate, din punct de vedere statistic la nivelul grupului, nu sunt semnificative, ele sunt ins importante pentru studiul de caz. Subiectul a fost informat c& a obtinut rezultate pozitive la testul post-terapeutic gi s-a urmarit comportamentul sau ulterior. Din cele c&teva intélniri post-terapeutice, rezulté c& si colegii s&i de grup psihoterapetic au observat schimbari poziti- ve in evolutia sa. Subiectul T.M. este in continuare in atentia psihoterapeutului.2. S.T. Timiditate endogen-exogend, ascunsé, supracompensata S-a ndscut pe 6 martie 1978 in |. Copilria gi-a petrecut-o la bunicii din partea tatalui, care, mai tarziu, i-au devenit parinti adoptivi. In ordinea copiilor are rangul |, fiind urmata de alti doi copii. Acest rang este semnificativ pentru copilul timid. Poves- tea vietii ei este una dintre cele mai cutremuratoare. Mediu! familial natural a fost marcat de neintelegeri intre parinti, aleo- olism din partea tatalui, agresivitate verbalé si fizica. Relatiile subiectului S.T. cu périnfii erau de a mentine un echilibru relativ in familie: ,datoria mea era de a le ardta aman- durora cé 1i iubesc in egala masurd si c& nu sunt partinitoare". Frica este sentimentul care a marcat prima copilérie a subiectulul si care s-a condifionat in relatiile sale cu oamenii. ‘Tns& evenimentul cel mai grav, cu adevarat tragic, s-a petrecut © dat cu accidentul sorei ei mai mici, M. Subiectul S.T. era in clasa |, venea de la scoali, mama ei era acasd, iar sora mai mica a avut un accident mortal de masina. S.T. a fost invi- novatitd de mama el pentru moartea sorei mai mici, fiind batut& pentru aceasta. Evenimentul tragic s-a petrecut in acelagi an cu divorful parintilor. ‘Acest cuplu de evenimente negative a agravat foarte mult fondul de emotivitate, hipersensibilitate gi introversiune nativa, conducand la instalarea unei crize existenfiale grave, care ar fi putut evolua spre o forma sau alta de tulburare psihica. ins, cursul evenimentelor negative continua: este adop- tat& de bunici, se separa de mama agresiva (mama castra- toare) si de fratele ei mai mic. Noua familie are o structura nefireasca: doi bunici in varsta, in rol de parinfi si un tata alcoolic somer, in rol de frate. Bunica, deci mama adoptiva, decedeaza. Bunicul, tatal adotiv, sufera 0 operatie grav la picior. Moartea bunicii are un efect frustrant, extrem de puternic, deoarece subiectul S.T. declara c& acest lucru i s-a parut nereal si, de atunci, o cauta in fiecare zi. Este al doilea moment in care s-ar fi putut decianga o tulburare psihicd, dar care ins nu s-a produs. Bunicul, fiind internat la T, subiectul S.T. paraseste orasul | gi se inscrie la scoala la T. Acolo locuieste, de asemenea, intr-un mediu familial nefavorabil, la o sor a mamei ei, actrité, necdsaitorita si cu anumite tulburairi psihice. jn acest mediu, intalneste o ,persoana de prestigiu”, cum © numeste subiectul, cu care a intrat intr-o relatie speciala, ins total negativa: ,M-am simfit urmarita, din toate pairtile, mi s-au f&cut reproguri c& nu infeleg viata, c& sunt doar un biet copil. Ma simjeam constransa, de parca nu mai puteam face nici o migcare”. Tn urma unei noi frustrari afective, se hotéiraste sa se mu- telal. Stres-ul familial, complexul de vinovaitie legat de moartea sorei ei, divor{ul périnfilor, inversarea rolului bunici-parinti, adoptia, moartea bunicii-mama, operatia bunicului-tata, alco- olismul tatalui-frate, relatia cu matuga-sora si ,persoana de prestigiu’ sunt elementele unui film existential predominant negatiy, frustrant. Situatia gcolard este de exceptie, subiectul S.T. avand un nivel intelectual deosebit, o perseveren{a si constinciozitate deosebite (premiul | din clasa | pana in clasa a IX-a). Dincolo de nivelul intelectual, situafia scolar dovedeste tendinta spre perfectionism a timizilor. Portretul real prezinté. un dezechilibru_puternic intre percepfia calitatilor si a defectelor, atat ca numar (4-10), cat si din punct de vedere calitativ. Interesant este faptul cA anumite trasaturi, ca severitatea, singuratatea, sunt percepute ca pozitive. Aceasta inversiune calitativa a contribuit la accentuarea timiditatii autentice a subiectului. Printre defectele percepute, cele specifice timiditatii suntsemnificative: complexul de inferioritate, nesiguranta, incer- itudinea, dorinfa de a fi inteleas’. mel Powell teal reflect aspiratile profunde ale unei timide autentice: ,vreau s& devin sigurd pe tot ce realizez, mulfumita de mine, infeleasé, iubite". _ . Lista persoanelor si situatiilor intimidante releva o timiditate situatjonala afectiva in relatia cu sexul opus, de naturé cognitiva, in raporturile cu persoanele importante $i manifestat prin teama de evaluare. Planul volitiv nu este afec- tat, mai mult, este singurul care o sprijin& in raport cu dificul- aiile existentei. ; “ Programul psihanalitic descoperi cligee mentale si comportamentale specifice subiectulul: autoagresivitatea, hi- permaturizarea, superexigenta, - Constientizarea autoagresivitatii se realizeaz usor, iar motivatia pe care o percepe subiectul este specifica pentru timiditate. |Autoagresivitatea porneste dintr-o pléicere pasionala de a ma pedepsi. Consider ca o merit (supraexigenta) $i aceasta nu tocmai pentru ca am savarsit un fapt urdt, ci pentru ca aga simt eu. Mi-e teama $i prevéd ci mi-o vor spune cei din jur, iar pentru a nu-mi face un dublu proces de constinja, ma ‘autopedepsesc cu mult inainte (autoperceptie negativa)”. La testarea initial obine E=70; I=12; T=38, ceea ce releva 0 timiditate autentic’, grava, puternicd, endogen- exogend, cognitiv-afectiva, supracompensata. Contractul psihoterapeutic este incheiat si respectat in condifii pozitive, datorita nivelului intelectual superior gi axului volitiv al personalitatii sale. _ . Avand in vedere aceste caracteristici ale personalitii sale, se elaboreazé o metodologie psihoterapeutica cognitiv- vote» mobilizeaza atét pentru efortul cogntiv, de injelegere a propriei timiditati, ct gi pentru cel volitiv-comportamnetal, de depasire a blocajului interrelational. eee NE Transferul si contratransferul pozitiv determina valori- ficarea aspectelor pozitive ale personalitafi, treptat in grupul psihoterapeutic cAstiga rolul gi statutul de lider si copsiho- terapeut (ji ajuta pe ceilalfi sf se deschida, s& se exteriorizeze, sé realizeze exercitile cele mai grele, de tip Agora), obtinand rezultate deosebite gi in exercifile de relaxare. Limbajul corpului este metoda valorificata cu deosebit succes de caitre subiect. Treptat, Lista injurlilor si a complimentelor primite de subiect incepe sa fie perceput in favoarea complimentelor, se reface echilibrul calititi-defecte. Metodele ca retrairea, redecizia mentalé conduc la redu- cerea gradului de suferin{a fafa de evenimentele negative tréite inifial, iar comportamental incheie toate gestalt-urile neter- minate sau blocate de subiect. Astfel, subiectul va realiza efectiv tot cea ce nu putea realiza inainte de terapie: merge la mormantul sorei ei, Ti face 0 vizité mamei de la S, vorbeste cu tail alcoolic. Metoda autogratificarii se dovedeste a fi extrem de eficienté in cazul S.T. — in urma antrenamentului de autogra- tificare se muta accentul de pe hiperautoexigenta (cruzimea fata de ea insagi) pe mulfumire si rabdare fafa de propria Persoana. Exercitile de tip Agora sunt executate cu deosebit succes, nu numai de catre subiectul S.T., ci si de colegul de grup pe care ea jl ajut’, Automatismele legate de metoda limbajului corpulul se formeaza rapid gi temeinic. Interviul, exercitiu prefinal, si petrecerea, exercifiu final de evaluare, sunt realizate cu deosebit succes, Conelus Rezultatele obfinute la post-test: E=70, [=18, T=30. Emotivitatea rimane neschimbata, creste extraversia de la 12 la 18, timiditatea Zimbardo scade la 30, se modificd Fangul Z (de la Ill la lV), subiectul nu mai este perceput ca timidin grupul scolar din care face parte. Pe scara autoperceptiei se produce o deplasare de la 7 la 2 puncte, diferenta fiind deosebit de semnificativa. Aceste rezultate se explica asttel: = cresterea extraversiei se realizeaz in urma exercitilor de tip Agora, limbajul corpului, incheierii gestalt-urilor neter- minate. — variabila T-Zimbardo, endogen-exogen, se modifica in urma exercitilor de retraire si redecizie, ca gi a schimbarii reale a situatjei de viata. — variabila endogend E ramane in mod surprinzator neschimbata, desi subiectul nu pare emotiv, mai ales in com- paratje cu colegii din grup. ‘Aceasta se explicd prin forma ascunsa de timiditate, prin vointa bine dezvoltaté care controleazé emotivitatea. insd aceasta exist, iar dupa terapie nu a suferit modificari. Subiectul S.T. constituie una dintre cele mai mari reusite ale programului psihoterapiei comunicationale. Timiditatea autenticd, endogen-exogend, ascunsa, su- pracompensata, cognitiv-afectiva, a fost corectata printr-o metodologie predominant cognitiva, in strans& corespondenta cu cea relational. 3. L.A. Timiditate_endogen-exogend, transparenta, afectiva, supracompensata S-a n&scut la 7 august 1976 in |, Tatl este tehnician proiectant in B, mama confectionera la |. Intre parinfi, exist o diferent& de varsta de 14 ani, ceea ce s-ar parea cA nu are 0 influenta negativa asupra armoniei familiale. Are 0 soré mai mare, student la Fac. de Medicina Veterinara si un frate mai mic, de 13 ani, la o scoala generala. ‘Acest rang familial, favorabil in mod teoretic reducerii cotei de timiditate, a fost folosit ca o parghie a comunic&ri intrafamiliare, incét subiectul a reusit in final s& se impuna in familie. Rezultatele solare sunt bune si forte bune (premiul II, 1), cea ce intareste ipoteza ca timidul este o personalitete concu- renfjal, orientatd spre perfectionism. De altfel, ea deciaré c& 0 caracterizeaza: ambitia, corectitudinea, sinceritatea, curiozitatea etc. Acest tip de personalitate a fost stimulat gi de mediul scolar concurentiai al Lic. E.R. Are o gama foarte larga si divers de interese: sd invat, sd dansez, sd cant, sd fac cadouri, si ma plimb, sa fac croitorie, sa ofer flor. Este un temperament pasional, dinamic, care induce nevoia de a trai intans, in contrast cu dificultatea de a o face. La testarea initial preterapeutica, obtine urmatoarele rezultate: E=62, 1=22, T=47, Z=I. Deci, este o timid autenticd constitutionala, se auto- percepe gi este perceputai ca timida. Are un puternic complex de inferioritate fizic& (legat de greutate) si psihic’, legat de un defect real si grav de vorbire (balbaiala). Este inteligenta gi, in urma conversatiei introductive, con- stientizeaza rapid una dintre cauzele majore ale timiditafii sale, autoagresivitatea: .Ma urasc pentru neputinfa de a trece acestprag, de a-f depigi. Nu am fost batuta, dar biciul interior mea sficiuieste mai tare”. - Autoagresivitatea compenseazé o atitudine hipering&du- toare fat de ceilalti: ,sunt respectuoasa, constiincioasa, hamica, sincera, simt nevoia s& fii ajut pe ceilalf?. Acest dezechilibru dintre atitudinea fata de sine gi cea fafa de ceilalti va fi constinetizat in programul psihoterapeutic gi va fi corectat. Este adus& la psihoterapie de psihologul scolar, intr-o situatie de criz& existenjiala puternica, atunci cand se instalase refuzul de a mai invata, o lipsa de motivatie grava, dificultati de adaptare familial gi sociala. ‘Contractul cu psihoterapeutul este de la inceput favorabil. intre subject si psihoterapeut s-a creat un transfer pozitiv puternic, care a avut si momente mai dificil, dar care a fost predominant pozitiv si s-a menfinut si dupa incheierea pro- gramului psihoterapeutic. Contractul psihoterapeutic a fost respectat, cu o pen- dulare initiala, intre dou& atitudini opuse fata de terapie: una constienta (vreau s& ma corectez) gi una inconstienta (pentru c& sunt grasa si ma balbai, nu merit s& ma corectez, vreau s& ramén timid&, departe de oameni), deci intre vreau sé m& corectez gi nu vreau sA ma corectez. Astfel, se instaleaza ,cercul vicios” intre atitudinile: sunt timid pentru c& ma balbai si ma bélb4i pentru c& sunt timida. Constientizarea acestui cerc vicios s-a facut psihanalitic. Cligeele mentale descoperite astfel sunt: Nu ma suport pentru cd ma balbai” TAs vrea séi-mi daruiese sufletul tuturor, dar mie nu. De ce?” Dacdi nu am s& réspund bine?!" "imi este teama sd ma manifest deschis in relafille cu baiefil.” in relafille cu porofesorii, nu pot sé ma manifest tot- deauna dupa pregatirea mea.” Cercul vicios al subiectului L.A. are doud elemente pu- temice: autoagresivitatea gi complexul de inferioritate. O data descoperite aceste cligee mentale, a urmat 0 pericada de retraire gi redecizie, reprogramare mentala si comportamentala. Anticiparea si autosugestia negative au fost inlocuite cu anticiparea si autosugestia pozitive: 1. ,Vreau s& am mai multa rabdare cu mine, atét cat am sicu ceilalfi.” 2, , Tin la prestigiul meu.” 3. ,Pot s& vorbesc cu fiecare in parte." 4, ,,Raspund la lectie, in funcfie de cum ma pregatesc. Nu raspund nici mai bine, nici mai réu decat alfi colegi.” 5. ,Renunt de bund voie si nesilité de nimeni la esecuri.” Metoda psihoterapeutica ce a dat cel mai bun rezultat a fost metoda succesului. Lista succeselor, pe care subiectul trebuie s& 0 facd siptmdnal, a devenit din ce in ce mai bogata si mai diversa. Acestea s-au succedat in felul urmator: —miercuri, raportul intre succes gi egec a fost de 50%; ~ joi, de 75% in favoarea succesului; ~vineri, de 100% in favoarea succesului. 1. ,in aceast& saplamand, mi-am dat seama ca mai sunt sialte fete in clasd, in afard de colega mea de bant 2. ,Pentru prima dati anul acesta, am ridicat mana la Franceza ca sé fiu ascultaté la oral.” 3. ,Am stiut si ma fac placuta in vacan{a." 4. Un baiat a spus cé fi place de mine.” 5. ,Am r&spuns la Romana gi nu m-am lsat intimidatd.” 6. ,Am ridicat mana la Englezé.” 7. ,Marti, am r&spuns la Franceza." 8. ,,Miercuri, am raspuns la Engleza gi am luat 9.” 9. ,Marfi, am citit 0 compunere la Franceza. Un baiat imi admird curajul. Colega mea mra felicitat.” 10. ,Saptamédna trecuté am avut o surprizi’ deosebita, primind vizita a doud cunostinfe din satul bunicilor. Eu am fost 0 gazda bund si am luat inifiativa de le plimba prin |.” Succesele se refer atat la rezultatele scolare, la initiativa subiectului de a raspunde la oral, in clas, in fata colegilor, cat sila cele extrascolare, vizite la colegi, corespondenté cu fete si ee