© VARA PERFECTA. O IUBIRE SECRETA.O poveste despre familie, prietenie, prima iubire si cum si fii sincer fata de o persoana pe care o iubesti, fara s-o tradezi pe alta. »Excelentul roman al lui Fitzpatrick surprinde intensitatea primei iubiri [...], manipularea oamenilor si coruptia personajelor aflate la putere... in timp ce granitele dintre ticdlosi si eroi se intrepatrund, cititorilor li se va aminti ca alegerile <> si <> sunt rareori clare si simple.“ = Publishers Weekly »Intre Samantha gi Jase, atractia scoate scantei: tocmai potretul primei iubiri, tandre, stangace, pasionale, ametite de fericire, este ceea ce da cu adevarat aripi romanului.” — Horn Book »Personajele au dinamism gi autenticitate. Ritmul narativ alert adauga un plus de calitate compozitiei fermecatoare, solare, de aceeasgi clasd ca a lui Sarah Dessen.* — School Library Journal »Fitzpatrick surprinde perfect imbatatoarea bucurie a primei iubiri, in timp ce indragostitii continua infruntarea cu realitatile, de fiecare zi.“ — VOYA ISBN 978-606-8754-04-8 MR a | | | | il MM pentru adolescenti si tineri. 9 www.edituraepica.ro Za COG Bla OE,INTR-O SEARA DE VARA, TOTUL SE SCHIMBA. Viata in casa Samanthei Reed este linistita, curata gi ordonata - planuita cu preci- zie de mama ei politician. In casa de alaturi, insa, la familia Garrett, lucrurile sunt galagi- oase, in dezordine, dar irezisti- bile. lar cand chipesgul Jase Garrett urca pe spalierul de flori de sub fereastra dormi- torului si intra in viata ei, Samantha se indragosteste pasional de el gi de tot ce il priveste. Singurul impedi- ment e c trebuie si ascunda acest lucru de mama ei. Apoi se intampla ceva de nein- chipuit, iar Samantha trebuie s& fac o alegere care pare imposibila. Pe care familie per- fectd s-o salveze? Saue timpul s& se salveze pe ea insasi? Jase si Samantha traiesc 0 poveste de dragoste emotionanta, pe care toate fetele o vor invidia.” —Simone Elkeles, autoarea seriei Chimie perfectd, bestseller New York Times * nO poveste de iubire plina de idei profunde." — The Boston Sunday GlobeHUNTLEY FITZPATRICK CESE INTAMPLA CU NOI?HUNTLEY FITZPATRICK CE SE INTAMPLA CU NOI? Traducere din limba CRISTINA NNGAEditor: Anca EFTIME Redactor: Raluca MIHESAN Tehnoredactare computerizata: EPICA DTP My Life Next Door by Huntley Fitzpatrick Copyright © 2012 by Huntley Fitzpatrick Published by arrangement with Dial Books for Young Readers, a division of Penguin Young Readers Group, a member of Penguin Group (USA) LLC, A Penguin Random House Company. All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form. Toate drepturile asupra editiei in limba romana apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-04-8 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adauga 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei FITZPATRICK, HUNTLEY Ce se intémpli cu noi? / Huntley Fitzpatrick, trad. din limba englezd gi note de Cristina Jinga. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-04-8 1 Jinga, Cristina (trad. ; note) 821.111Bineinteles, lui Colette Corry. Cuvintele ,cea mai buna prietena” nu vor fi niciodata indeajuns.Capitolul unu Cei din familia Garrett au fost interzisi din start. Dar nu asta era important. : Se intémpla acum zece ani, in timp ce ne aflam in curtea noas- tra, cand sedanul lor harbuit a oprit in fata casei de alaturi, cu fundatie joasi, acoperita cu sindrila, chiar in spatele camionului care le aduse mobila. — Oh, nu! a suspinat mama, iar bratele i-au cizut pe langi corp. Speram si scap de asta. — Asta... care? a intrebat sora mea mai mare, care se afla pe alee. Sora mea avea opt ani si isi pierduse deja rabdarea cu sarcina gospodireasca a zilei stabilita de mama: plantatul bulbilor de nar- cisd in gridina noastra din fata. Ducdndu-se repede la gardul cu uluci care despartea proprietatea noastri de cea de-alituri, s-a ridicat pe varfuri ca si-i cerceteze pe noii vecini. Eu mi-am lipit fata intre doua uluci, privind cu uimire cum doi parinti si cinci copii se revarsi din sedanul ca o masini de clovni de la circ. — Genul asta de treaba. Mama a facut semn spre masina cu lopatica de gradina, risu- cindu-si parul blond-argintiu intr-un coc. — E c€te una in fiecare cartier. Familia care nu-si tunde nici- odati peluza. Care are jucdrii imprastiate peste tot. Cea care nu planteaza niciodatd flori sau, daca le planteazi, le lasi si moara. Familia dezordonati care scade valoarea proprietitilor. Iat-o. Chiar alaturi de noi. Ai pus bulbul ala invers, Samantha. 7Am intors bulbul, tarandu-mi iute pe genunchi ca sa ajung mai aproape de gard, ochii mei nedezlipindu-se de tatal familiei, care luase in brate un bebelus de pe un scaun al masinii, in timp ce un baietel cu par inelat i se cAtarase in spinare. — Sunt draguti, am zis. Mi-amintesc ci urmase o ticere, si atunci mi-am intors ochii Ja mama. Ea deja clatina din cap spre mine, cu o expresie ciudati pe fata. — Nu daca sunt sau nu draguti este problema aici, Samantha. Ai sapte ani. Trebuie sd intelegi ce e important. Cinci copii. Dum- nezeule mare! Exact ca-n familia tatalui vostru. Ticneala. Si-a dat ochii peste cap. M-am dat mai aproape de Tracy si am racait cu unghia 0 coaja desprinsaé de vopsea alba de pe gard. Sora mea mi-a aruncat 0 privire amenintitoare, genul ala de privire pe care 0 folosea cand o intrerupeam in timp ce se uita la televizor. — Ele dragut, a zis ea, zgaindu-se din nou peste gard. M-am uitat si eu intr-acolo si am vazut un baiat mai mare iesind cu greu de pe bancheta din spate a masinii, cu o manus de baseball in mana, ducandu-se la portbagaj ca s scoat o cutie plina cu echipament sportiv. Inca de pe atunci lui Tracy ii plicea si fie Gicd-contra, si nu bage de seami ct de greu ii era mamei si fie parinte. Tata plecase fara nici macar si-si ia la revedere, lasand-o pe mama cu un copil de un an gi un altul pe cale de-a se naste, o grimada de deceptii si, din fericire, cu fondul fiduciar primit de la parintii ei. * Dupa cum anii o dovedisera, vecinii nostri, familia Garrett, erau exact cum prezisese mama. Peluza lor era tunsa sporadic, in cel mai bun caz. Beculetele lor de Craciun ramaneau atarnate pana la Pasti. Curtea lor din spate era un talmes-balmesg, cu o pis- cind gi o trambulina, doua leagine si bare de catarat. Din cand in 8cand, doamna Garrett facea efortul si planteze cate ceva de sezon, crizanteme in septembrie, sporul-casei in iunie, numai pentru a lisa florile s4-si dea duhul si sd se ofileascd, in timp ce ea se ocupa de altceva mai important, cum ar fi cei cinci copii ai sai. Care au devenit opt, cu trecerea anilor. Toti la aproximativ trei ani distant unul de celalalt. — Greul incepe abia cand implinesc douazeci si doua de luni, am surprins-o pe doamna Garrett explicand intr-o zi, la super- market, cand doamna Mason comentase despre prolificul ei pan- tec. Atunci, ei brusc nu mai sunt bebelusi. Si mie imi plac bebelusii atat de mult! Doamna Mason isi inaltase sprancenele si z4mbise, apoi ii in- torsese spatele cu buzele stranse si clatinand descumpanita din cap. Dar doamnei Garrett n-a parut s4-i pese, fericita in sinea ei si multumiti cu familia ei haoticd. Cinci baieti si trei fete, cand am implinit eu saptesprezece ani. Joel, Alice, Jase, Andy, Duff, Harry, George si Patsy. * in cei zece ani de cand familia Garrett se mutase alaturi, mama nu cred cd privise vreodat afara, pe vreuna dintre ferestrele casei noastre, fara s4 pufneascd nervoasd. Prea multi copii pe trambu- lind. Biciclete abandonate pe peluzi. inci un balon roz legat de cutia de scrisori, fluturand nebuneste in voia vantului. Partide de baschet galagioase. Muzica duduind, in timp ce Alice si prietenele ei se bronzau. Baietii mai mari spaland masinile si stropindu-se cu furtunul. Daca nu erau acestia, atunci era doamna Garrett, alap- tandu-si calma cel mai mic dintre prunci pe treptele din fata sau stand acolo in poala domnului Garrett, in vazul lumii. — E indecent, spunea mama, privind. — E legal, contracara mereu Tracy, viitoare avocati, dandu-si pe spate parul platinat.Se posta langi mama, inspectandu-i pe sofii Garrett de la fereastra mare laterala a bucatiriei. — Legislatia a reglementat dreptul mamelor de a alapta in public. Este perfect legal si alapteze pe propria veranda. — Dar de ce? De ce s-o faci, cand exista biberoane si formule de lapte speciale? $i daca trebuie, de ce si n-o faci in casa? — Ii supravegheazi pe ceilalti copii, mama. Adici exact ceea ce se cuvine si facd, remarcam si eu citeodati, raliindu-ma pozi- fiei lui Tracy. Mama ofta, clitina din cap si scotea aspiratorul din debara de parc-ar fi fost o pastila de valium. Cantecul de leagan al copilariei mele a fost mama dand cu aspiratorul, trasand linii perfect sime- trice pe covorul bej din livingul’ nostru. Liniile pareau cumva importante pentru ea, intr-atat de esentiale, incat didea drumul aparatului cand Tracy si cu mine eram incd la micul dejun, apoi ne urma incet pana la usd, in timp ce ne imbracam si ne luam ghioz- danele. Dupi aceea se intorcea, faicdnd sa dispara si urmele noastre de pasi si pe-ale ei, pana ce ajungeam afari. In cele din urmi, lisa cu grija aspiratorul si se odihneasca in spatele unuia dintre stilpii verandei, doar pentru a-! plimba din nou induntru, cand ajungea acasa de la munca. * A fost clar de la bun inceput ca noi 7-0 sd ne jucdm cu ai lui Garrett. Dupi ce le dusese obligatoria lasagna de ,bine ati venit in cartier”, mama a facut tot ce i-a stat in puteri si nu fie primitoare. Raspundea saluturilor zambitoare ale doamnei Garrett cu incli- nari de cap glaciale. li respingea ofertele domnului Garrett de a ne tunde peluza, de a ne mitura frunzele sau de a ne da zapada la o parte cu lopata cu un rispicat ,Avem pe cineva care se ocup4, mul- fumim totusi”. in cele din urmi, sofii Garrett au incetat si mai incerce. 10Cu toate c4 locuiau alaturi si se mai intampla cAteodata ca vreunul dintre copii s4 treacd cu bicicleta pe langi mine in timp ce udam florile mamei, era simplu sd nu ne intersectim. Copiii lor mergeau la scoli publice. Tracy si cu mine mergeam la Hodges, singura scoala privata din micutul nostru oras din Connecticut. * Un lucru pe care mama nu I-a stiut niciodati si pe care |-ar fi dezaprobat in mod special era ci eu ii urmaream pe membrii familiei Garrett. Tot timpul. Dincolo de fereastra dormitorului meu € 0 mica portiune plata de acoperis, marginita de un gardulet. Nu chiar un balcon, mai degraba o politi. Se afld intre doud mansarde, ferita vederii si din curtea din fata si din cea din spate, si di drept spre casa familiei Garrett. Inci de dinainte si se mute ei, era locul unde stiteam si ma gandeam. insa, dupa aceea, era locul unde visam. Teseam dup§ ora de culcare, ma uitam spre ferestrele luminate si o vedeam pe doamna Garrett spiland vasele, cu unul dintre copiii mai mici cocotat pe bufet, alaturi de ea. Sau pe domnul Garrett jucandu-se de-a luptele cu baietii mai mari, in living. Sau luminile continuand si fie aprinse in camera unde bebelusul ar fi trebuit si doarméa, si silueta domnului sau a doamnei Garrett plimbandu-se de colo colo, mangaind o spinare micuta. Era ca si cand m-as fi uitat la un film mut, unul atat de diferit fata de viata pe care o duceam eu. De-a lungul anilor, am devenit mai indrazneata. Uneori, ii pri- veam si-n timpul zilei, dupa scoala, ghemuiti, cu spatele rezemat de acoperis, incercand sa le asociez fetele cu numele, atunci cand ii striga. Era destul de greu, pentru cd toti aveau parul saten, pielea mislinie si corpurile musculoase, ca 0 ras numai a lor. Joel era cel mai usor de identificat — era cel mai mare si cel mai atletic. Fotografia lui aparea adesea in ziarele locale pentru diverse reusite sportive — il recunosteam far4 niciun dram de 11efort. Alice, urmatoarea din serie, isi vopsea parul in culori fante- ziste si purta haine care starneau comentarii din partea doamnei Garrett, asa cd si pe ea o remarcam usor. George si Patsy erau cei mai mici. Pe cei trei baieti mijlocii, Jase, Duff si Harry... nu reu- seam si-i deosebesc. Eram foarte sigura ca Jase era cel mai mare dintre ei trei, dar asta nu insemna cd era si cel mai inalt? Duff ar fi trebuit si fie cel istet, fiindcd participa la diverse concursuri de sah si de ortografie, dar nici nu purta ochelari, nici nu dadea vreun alt semn vizibil de genialitate. Harry era mereu autorul vreunui poci- nog — ,Harry! Cum ai putut sa faci asta?” era refrenul. Iar Andy, fata mijlocie, intotdeauna parea sa lipseasci, numele ei fiind cel mai indelung strigat ca si vind la cind sau ca si se inghesuie in masina: ,Aaaaaaaan-diiiiiiiiiiii!” De la inaltimea ascunzatorii mele studiam curtea de jos, incer- cand s-o localizez pe Andy, si-mi inchipui ultima boacani a lui Harry sau sa vad ce alta tinutd scandaloasd mai purta Alice. Fami- lia Garrett era povestea mea de dinainte de culcare, cu mult ina- inte de a-mi trece prin cap ci ag face si eu parte din ea. 12Capitolul doi E prima noapte inabusitor de fierbinte din iunie si sunt sin- guri acasi. Incerc si m4 bucur de liniste, dar ma trezesc umblind din camera in camera, neputand si stau locului. Tracy iesise cu Flip, incd un jucator de tenis blond din nesfar- sita ei serie de iubigi. Nu putusem si dau de Nan, cea mai buna prietend a mea, care isi pierduse complet mingile dupa iubitul ei, Daniel, avand in vedere c& scoala se terminase de o siptimani $i el absolvise. Nu era nimic la televizor care sé-mi placa, niciun loc in orag care si mi atrag’. Incercasem sa stau afar’, pe veranda, dar, Ja reflux, aerul este imbacsit cu izul de mal adus de briza dinspre rau. Asadar, stau in livingul nostru cu bolti, rontaind gheata ramasa in paharul cu api minerali, rascolind prin teancul de reviste In Touch ale lui Tracy. Deodati, aud un bazait puternic si continuu. Cum nu se mai opreste, m4 uit in jur, alarmatd, incercind si-1 identific. Uscatorul de rufe? Detectorul de fum? In cele din urma, imi dau seama cd e soneria de la intrare, sundnd si sundnd, la nesfarsit. Ma grabesc si deschid, asteptandu-ma — cu un oftat — la vreunul dintre fostii lui Tracy, care, iata, indriznea, dupa prea multe cocktailuri cu rom la clubul country, si vind s-o recastige. In schimb, o gisesc pe mama, lipiti cu spatele de sonerie si s4rutat4 cu foc de un barbat. Cum eu deschid usa brusc, amandoi sunt gata si cadi, insi el se prinde cu mana de toc gi continua s-o sarute. Eu riman ca tintuita in loc, simtindu-ma stupid, cu bratele incrucigate, in camasa mea de noapte subtire, care flutur’ ugurel in aerul devenit dintr-odatd irespirabil. De jur imprejurul meu se aud 13vocile veri. Fognetul valurilor pe tarmul indepirtat, turatiile unei motociclete stribatand strada, soapta vantului in arbustii de san- ger. Niciunul dintre aceste zgomote si, cu siguranfii, nici prezenta mea, nu-i opreste pe mama si pe tipul ei. Nici macar cand moto- cicleta, bubuind rateuri, isi face intrarea pe aleea familiei Garrett, ceea ce, de regula, o scoate pe mama din minti. intr-un tarziu, cei doi fac 0 pauzi ca si-si recapete suflul, iar mama se intoarce spre mine, razand stingherita. — Samantha. Doamne! M-ai speriat. E imbujorata si vocea ii e pitigiiat’, de fetita alintati. Nici pe departe vocea autoritari de ,,am zis, aga ramane”, pe care o folo- seste acasd, sau vocea sirop-cu-lame-de-ofel pe care © foloseste la serviciu. In urmi cu cinci ani, mama a intrat in politica. La inceput, ‘Tracy si cu mine n-o luaserim in serios — abia ne aduceam aminte ca mama si fi votat vreodati. Dar, intr-o zi, venise acasa de la o intrunire, ambalata si hotaratd si devina senator. A candidat, a cAstigat, si viata noastra s-a schimbat complet. Fuseserim mandre de ea. Bineinteles ca fuseserim. Ins’, in loc 8 pregiteasci micul dejun si si scotoceasca printre cirtile din ghiozdanele noastre ca si fie sigur cd ne facuserim temele, mama pleca de acasi la cinci dimineaa gi se ducea la Hartford ,inainte si se aglomereze traficul”. Ramanea pani tarziu pentru comisii si se- dinge speciale. Weekendurile nu mai erau despre antrenamentele la gimnasticd ale lui Tracy sau despre concursurile mele de inot. Erau despre prospectarea voturilor viitoare, participarea la sedinte speciale si evenimente locale. Tracy a bifat toate prostiile clasice de care se apucd un adolescent zinatic. A incercat drogurile si alcoo- lul, a sterpelit din magazine, s-a culcat cu o multime de baieti. Eu am citit mormane de cArti, m-am autodeclarat democrat’ (mama e republicanj) si am petrecut mai mult timp decat de obicei urmi- rindu-i pe alde Garrett. 14Asadar, in seara asta, stau in prag, inlemniti in fata acestei neasteptate si prelungite etalari de afectiune in public, pana cand mama ii di drumul tipului. Cand el se intoarce catre mine, tresar. Dupi ce te piriseste un barbat, insarcinati si cu un copil mic, nu-i pastrezi fotografia pe polita caminului. Aveam doar vreo cateva fotografii ale tatalui nostru gi toate erau facute in camera lui Tracy. Cu toate acestea, l-am recunoscut — linia maxilarului, gro- pitele, parul stralucitor, blond ca graul, si umerii lati. Barbatul acesta avea toate semnalmentele. — Tata? Expresia mamei se transforma din’ pierduti in.visare in com- plet socati, de parca as fi injurat. - . Tipul se desprinde de lang& mama gi isi intinde o mana spre mine. Odata ce intra in lumina veniti dinspre living, imi dau seama cd e mult prea tanar pentru a fi tatal meu. — Salutare, draguya! Eu sunt cel mai nou — gi mai entuziast — membru al campaniei de realegere a mamei tale. Entuziast? Pugin spus. Imi ia mana gi mi-o zgilsaie, in pofida lipsei mele de participare. — Eleste Clay Tucker, zice mama, cu tonul reverentios pe care 1-ar folosi cineva vorbind despre Vincent van Gogh sau Abraham Lincoln. Se intoarce si-mi aruncd o privire mustritoare — fara indoiala pentru comentariul cu ,,tata” —, dar isi revine rapid. — Clay se ocupa de organizarea campaniilor nationale. Sunt foarte norocoas ci a acceptat si mi ajute. In ce calitate? mi intreb eu, cind ea isi infoaie parul cu un gest care nu poate fi decat unul de flirt. Mama? — Dupi cum fi-am spus, Clay, continua ea, Samantha nu e mica. Ma blochez. Am un metru cincizeci si opt. Cu tocuri. Ca n-ag fi ,mic&” e o figura de stil. Apoi ma prind. Se referd la varsta. Sunt mare, pentru o femeie atat de tanara ca ea. — Lui Clay nu i-a venit si creada ci am o fica adolescent. 15Mama isi da pe dupa ureche o suviti din parul proaspat tapat. — A spus cA arat eu insimi ca o adolescent. Ma& intreb daca i-a pomenit si de Tracy sau daca are de gind s-o tind ascunsi, o vreme. — Esti la fel de frumoasa4 ca mama ta, imi zice el, si, prin urmare, acum o cred. Are genul de accent sudist care te duce cu gandul la unt topit pe biscuiti si leagine pe veranda. Clay isi roteste ochii prin living. — Ce cameri grozavi, zice. Pur si simplu te invita si-ti odih- nesti picioarele dupa o zi grea. Mama zambeste radioasi. E mandra de casa noastra, tot tim- pul renoveazi camerele, reparand ceea ce e deja perfect. El se plimba prin camera, incet, examinand uriasele tablouri cu peisaje de pe peretii de un alb imaculat, studiind canapeaua bej atat de pufoasi, incat e greu si stai pe ea, si imensele fotolii, oprindu-se, in cele din urmi, in fata semineului. Eu sunt perplex. Strecor 0 privire spre mama. Barbatii cu care se intalneste se opresc intot- deauna la usa. De fapt, abia dacd pot spune cd iese la intalniri. ins4 mama nu aplica formula ei obisnuita de a arunca o privire la ceasul de la mand si a exclama ,Oh, Doamne, ia te uitd cat e de tarziu”, dandu-l apoi politicos pe usa afari. In loc de asta, scoate un hohot de ras alintat, se joac4 putin cu cercelul cu perla si spune: — O si fac o cafea. Se intoarce spre bucitarie, dar, mai inainte de a apuca sa faci un pas, Clay Tucker vine spre mine, punandu-mi o mana pe umar. — Mie mi se pare, zice, c& esti genul de fata care ar face ea cafeaua si ar lisa-o pe mama si se relaxeze. Fata imi ia foc si ma dau involuntar un pas inapoi. Adevarul este ca, de regula, chiar fac o cana de ceai pentru mama, cand vine acasi tarziu. E un soi de ritual. Insi nimeni nu mi-a cerut vreodati s-o fac. O parte din mine crede ci n-a auzit bine. L-am cunoscut pe tipul asta cu nici doua secunde in urmi. Cealalta parte se simte 16méahnita — cum mi se intampla la scoala, cand uit si fac problema pentru un punct in plus la matematica, sau acasa, cand imi indes hainele proaspit spalate intr-un sertar al comodei, fara sa le impa- turesc. Sovai, ciznindu-mi sd gasesc un raspuns, dar nu-mi vine nimic in minte. In cele din urmi, dau din cap, m4 intorc $i ma duc in bucatarie. in timp ce masor cafeaua ragniti, aud murmure si chicoteli inabusite dinspre living. Cine e tipul asta? Oare Tracy I-a intalnit? Banuiesc cA nu, din moment ce eu sunt fata cea mare. Si, oricum, Tracy e mereu plecati s4-l incurajeze pe Flip la meciurile lui de tenis, de cand au absolvit, saptimana trecuta. In restul timpului, o ard in decapotabila lui, pe aleea noastra, cu scaunele lasate pe spate, cat st{ mama la munca. — Gata cafeaua, scumpo? strigi mama. Lui Clay i-ar prinde bine un energizant. A tras azi ca un taur ca si m-ajute. Taur? Torn cafeaua proaspit fiarti in cesti, le asez pe o tava, pun alaturi frigca, zaharul, servetelele si ma intorc in living. — Pentru mine e bine asa, scumpo, dar Clay preferi o cani zdravana. Nu-i asa, Clay? — Intr-adevar, zice el cu un zambet larg, dandu-mi inapoi ceasca lui. Cea mai mare pe care o ai, Samantha. Eu nu pot functiona fara cafeina. E o dependent. $i-mi face cu ochiul. La intoarcerea din bucitirie, a doua oar, trantesc cana in fata lui Clay. Mama zice: — Os-o adori pe Samantha, Clay. E asa o fata desteapta! Anul trecut, s-a inscris la toate cursurile de avansati. Si a trecut toate examenele cu brio. A fost in anuarul scolar, in ziarul scolii, obis- nuia sd fie si-n echipa de inot... Un star, fata mea. Mama imi daruieste un zambet sincer, unul care ii lumineaza si ochii. fi zambesc gi eu. — Aschia nu a sarit departe de trunchi, zice Clay, iar ochii mamei aluneca inapoi spre fata lui si se pironesc acolo, vrajiti. 17Schimbi o privire cu subinteles, iar mama se apropie si se agaz pe bragul fotoliului in care sta el. Ma intreb pentru o secunda dac& mai sunt si eu in camera. In mod clar, sunt ,,concediata”. Bine. Sunt scutiti de posibilitatea certi de a-mi pierde stapanirea de sine si a-i turna lui Clay cafeaua inci fierbinte din cana lui mare in poala. Sau de a-i turna mamei ceva foarte rece in cap. * Raspunde, réspunde! implor eu la capatul celalalt al liniei tele- fonice. In sfargit, se aude un declic, dar nu e Nan. E Tim. — Casa Mason, zice el. Daca esti Daniel, Nan e pe-afara cu tipul celilalt. Ala cu o sculi mai mare. — Nu sunt Daniel, ii spun eu. Dar e adevarat, cu Nan? Partea cu ,€ pe-afara”? — Neah, bineinteles cd nu. Nan? E norocoasi ca-l are pe Daniel si asta-i destul de trist, dracului. — Unde e? — Pe-aici, pe undeva, incearci Tim sa-mi fie de ajutor. in camera mea. Te-ai intrebat vreodati la ce foloseste parul de pe degetele tale de la picioare? Tim e drogat. Ca de obicei. Inchid ochii. — Pot s& vorbesc cu ea, acum? Tim promite c-o cheam, dar peste alte zece minute eu inca astept. Probabil a uitat si c-a raspuns la telefon. Inchid si ma intind pe pat un moment, cu ochii la ventilatorul din tavan. Apoi deschid fereastra gi ies pe terasa. Ca de obicei, la familia Garrett majoritatea luminilor sunt aprinse. Inclusiv cele de pe alee, unde Alice, cativa dintre prietenii ei prost imbracati si cativa dintre baietii Garrett joaci baschet. Ar putea fi si vreo cativa iubigi de-ai ei printre acestia. E greu de spus, fiindcd toi sar atata in jur, cu muzica bubuind din boxele iPod-ului, puse pe treptele verandei. 18Nu mi pricep la baschet, dar pare distractiv. Ma uit spre fereas- tra sufrageriei lor si-i vid pe doamna si pe domnul Garrett. Ea se sprijina de speteaza fotoliului in care sta el, cu bratele incrucisate, uitandu-se in jos, in timp ce el ii arata ceva intr-o revista. Lumina din dormitorul lor, unde doarme si bebelusul, este incd aprinsa, chiar daca e atat de tarziu. Ma intreb daca lui Patsy ii e frica de intuneric. Apoi, deodata, aud o voce, chiar langi mine. Chiar sub mine. — Salut! Speriat’, sunt gata si-mi pierd echilibrul. Atunci simt o mana care ma sprijind de glezn4 si aud un fosnet, iar cineva, un biiat, se cafara pe spalier si apoi pe acoperis, in spatiul meu secret. — Salut! zice din nou, asez4ndu-se langa mine de parcd m-ar cunoaste bine. Ai nevoie si fii salvata?Capitolul trei Ma& holbez la baiatul asta. Evident e un Garrett, si nu e Joel, dar care dintre ei o fi? De aproape, in lumina ce vine din dormito- rul meu, arati diferit faté de majoritatea biietilor Garrett — mai inalt, mai zvelt, cu parul ondulat de un saten mai deschis, in care se vid deja suvitele mai blonde pe care unii brunet le capatd vara. — De ce-ag avea nevoie si fiu salvata? Asta e casa mea, acope- risul meu. — P4i, eu stiu? Asa mi s-a parut, cand te-am vazut aici, ci ai putea fi Rapunzel. Printesa din turnul dla. Cea cu parul lung si blond si... stii tu... — lar tu find? Stiu deja c-o si rad dac& spune ,printul’. In schimb, el rispunde: — Jase Garrett. Dupa care imi ia mana si mi-o strange, de parca am fi la un interviu la colegiu, si nu, intamplator, doud persoane care stau pe acoperisul meu, noaptea. — Samantha Reed. imi las mana intr-a lui, automat politicoas’, in pofida impreju- rarilor bizare. — Un nume foarte princiar, zice el aprobator, intorcindu-si capul si-mi zambeasci. Dingii lui sunt foarte albi. — Nu-s nicio printesa. M4& studiaza atent. 20— Ai spus-o cam cu patos. Existd ceva important pe care ar trebui si-I stiu despre tine? Toatd conversafia asta e suprarealist’. Faptul cd Jase Garrett ar trebui sa stie sau ar avea nevoie si stie ceva despre mine e cu totul absurd. Insa, in loc de a-i spune asta, m4 trezesc marturisindu-i: — P&i, de exemplu, acum o secunda am vrut sa rinesc pe cineva pe care tocmai |-am cunoscut. Jase lis si treaci o pauzd lunga inainte si raspunda, de parc4 si-ar fi cantarit gandurile si cuvintele. — Ei bine, zice el, in cele din urma. {mi inchipui ci o multime de printese s-au simfit asa... cdsdtorii aranjate si toate cele. Cine stie cu cine te-ai putea trezi pe cap? Dar... persoana pe care ai vrut s-o ranesti sunt cumva eu? Pentru ci eu por si inteleg o aluzie. Mai degraba imi ceri si plec de pe acoperisul tau decAt si-mi spargi rotula. igi intinde picioarele, punandu-si mainile sub cap, instalindu-se ob-atat-de-confortabil in ceea ce ob-nu-era-deloc teritoriul lui. In pofida acestui lucru, ma trezesc povestindu-i totul despre Clay Tucker. Poate pentru ci Tracy nu e acasa si mama se poarti de nerecunoscut. Poate pentru ci Tim e vraiste si Nan e MIA‘. Sau poate e din cauza lui Jase insusi, a felului in care sta aici, calm, asteptand s4 auda povestea, de parci a-si pierde timpul cu vreo fat intlniti intamplitor i se pare interesant. In orice caz, fi spun. Cand termin, urmeazd o pauza. Apoi, din jumitatea intunecati, cu profilul conturat de lumina care vine dinspre fereastra mea, zice: . — Pai, Samantha... i-ai fost prezentat tipului astuia. De aici incolo lucrurile au luat-o razna. Asta ar putea justifica 0 omuci- dere. Din cand in cind, eu am vrut sd ucid oameni pe care i-am cunoscut gi mai putin decat pe tine... necunoscuti in supermarket. Adic& sunt pe acoperigul meu cu un psihopat? In timp ce incep si ma indepartez usurel, el continua: 1 Abreviere de la Missing In Action (mil.) — disparut in misiune. 21— Oamenii dia care vin la mama tot timpul, cand suntem cu totii in preajma ei, si-i spun: ,Stii, existi metode de contraceptie”. De parci a avea o familie mare ar fi, eu stiu, un foc in padure si ei sunt Smokey Bear’. Cei care ii vorbesc tatilui meu despre vasectomie si despre costurile educatiei la colegiu, de parca el n-ar avea habar despre niciunul dintre lucrurile astea. Nu o data am vrut s4-i pocnesc. ‘Wow! Nu mai intalnisem vreodata un biiat, la scoala sau in alte parti, care s4 scurteze partea introductiva a conversatiei atat de rapid. — E o idee buna si fii cu ochii pe cei care cred cd stiu singura cale demna de urmat in viata, zice din nou Jase, meditativ. Ar putea si te secere cat ai clipi, daca le stai in cale. Imi amintesc toate remarcile mamei mele despre vasectomie gi colegiu. —imi pare r4u, spun. Jase se intoarce, parand surprins. — Ei bine, mama mea zice si-i compatimim, si ne fie mild de tofi cei care cred cA ceea ce li se pare lor corect ar trebui si fie un fel de lege universala. — $i tatal tau ce spune? — El si cu mine suntem pe aceeasi lungime de unda in pri- vinta asta. La fel si restul familiei. Mama e pacifista noastra. Zambeste. Un hohot de ras rasuna dinspre curtea in care se joacd baschet. M4& uit intr-acolo si vid un baiat ludnd o fata pe dupa mijloc, invartind-o, apoi lasand-o la pamant si strangand-o la piept. — Tu de ce nu esti cu ei, acolo? intreb. EI se uita lung la mine, din nou de parc-ar fi cantarit ce si spuna. In cele din urma: — Tu si-mi spui, Samantha. Apoi se ridica, se intinde, spune ,,Noapte buna!” si coboara pe spalier. ' Mascota de pe panouri publicitare, desene animate etc. creata pentru a educa publicul din SUA in privinga incendiilor forestiere. Sloganul lui e ,Numai tu poti preveni incendiile in padure”. 22Capitolul patru in lumina diminetii, spalandu-mi pe dingi, trecind prin ritua- lul meu matinal obisnuit si privind in oglinda la infatisarea mea dintotdeauna — par blond, ochi albastri, pistrui, nimic deosebit — mi-e usor sa cred ci a fost un vis cA as fi stat in cimasi de noapte, vorbind despre sentimente, cu un strain — mai mult, cu un Garrett. La micul dejun, o intreb pe mama unde 1-a intalnit pe Clay Tucker, dar nu reusesc sd aflu nimic, fiindcd mama, preocupati s-si aspire drumul spre iesire, rispunde numai: — La un eveniment politic. De vreme ce numai la dintr-astea se duce ea acum, e greu s4 tragi vreo concluzie. . CO incolgesc pe Tracy in bucitarie, in timp ce se da cu rimel rezistent la apa in oglinda de deasupra chiuvetei, pregitindu-se pentru o zi la plaja cu Flip, si-i povestesc ce s-a intamplat aseara. Mai putin partea cu Jase pe acoperis. — Si ce mare scofald? raspunde ea, aplecindu-se spre propria-i reflexie. Mama, in sfarsit, a gisit pe cineva de care ii place foarte mult. Daca o poate ajuta si in campanie, cu atat mai bine. Deja e innebuniti cu alegerile astea din noiembrie. isi flutura genele rimelate spre mine. — Asta are cumva de-a face cu tine si cu teama ta de intimitate? Urisc cand Tracy ma ia cu tampeniile de genul self-help si psihanaliza. De cand faza ei de rebeliune adolescentind s-a lisat cu un an de terapie, se simte calificata si-si etaleze cunostintele. 23— Nu, e in legaturi cu mama, insist eu. Era complet schim- bata. Daca ai fi fost aici, ai fi vizut. Tracy deschide larg bratele, cuprinzand cu un gest bucitiria noastra, complet dotati cu electronice de ultima generatie, conec- tata cu masivul nostru living si uriasul antreu. Toate sunt prea mari pentru trei persoane, prea pompoase si nici nu stiu ce mesaj ar trebui s& transmiti. Casa noastri e probabil de trei ori mai mare decat a familiei Garrett. $i ei sunt zece. — De ce-ag mai fi aici? intreab ea. Ce cauti oricare dintre noi aici? imi vine s4-i spun ,Ew sunt aici”. Dar inteleg ce vrea si spuni. Casa noastra contine tot ce e mai sofisticat si mai performant in materie de electrocasnice si straluceste de curatenie. Cu toate astea, gizduieste si trei persoane care ar prefera si fie oriunde, dar nu aici. * Mamei ii place rutina. Asta inseamna c4 avem anumite man- caruri, in anumite seri — supa si salatd, lunea, paste, martea, frip- turd, miercurea —, ati prins ideea. Tine pe perete diagrame cu activitatile noastre gcolare, chiar daci nu are timp efectiv si se ocupe de ele, si se asigura ci nu avem prea mult timp liber pe perioada verii. O parte din rutin a fost abandonata de cand a devenit senator. O alta parte s-a intensificat. Cina de vineri la C/u- bul Stony Bay Bath and Tennis a ramas sfanta. Clubul Stony Bay and Tennis e genul de local pe care toati lumea din oras l-ar socoti de prost gust, dacd nu s-ar intampla ca »toata lumea” sa vrea sa fie membru. Cladirea a fost construita in urma cu cincisprezece ani, dar arati ca un castel din epoca Tudor. Se afl pe dealurile ce strajuiesc oragul, asa cd ofera o priveliste grozava asupra raului si asupra canalului, cu cele doua bazine, Olimpic si Laguna. Mama adori B&T. {ntr-atat incat face parte din comitetul executiv. Ceea ce inseamni ci, gratie echipei de inot, 24eu am fost ,racolata” de salvamarii de-acolo, vara trecut’, si sunt inscrisi din nou anul acesta — de doua ori pe saptamAna, ince- pand de luni. Asta inseamnA doud zile intregi la B&T, plus cina de vinerea. $i de aceea, pentru cd astizi este vineri, iati-ne, Tracy, Flip si cu mine, intrand pe usile impozante de stejar, in urma mamei. in ciuda eternei concurente a lui Tracy si Flip pentru medalia de aur la olimpiada de afisare a afectiunii in public, mama il place pe Flip. Poate si pentru ca tatal lui conduce cea mai mare companie din Stony Bay. Indiferent din ce motiv, de cind Flip si Tracy au ince- put sa se intalneasca, in urmi cu sase luni, el intotdeauna a reusit s4 ne insoteasca la cina cu dans marindresc de vineri seara. Noro- cos biiat. Ne asezim la masa noastra obignuitd, sub gigantica pictur’ a unei baleniere inconjurate de balene enorme, strapunse cu har- poane, dar inci in stare sA clefaie c4tiva marinari ghinionisti. — Trebuie si ne stabilim planurile de vari, zice mama cand soseste cogul de paine. Sa ne limurim cum facem. — Ma-ma! Am mai vorbit despre asta. Eu ma duc la Vineyard. Flip are o slujba placuta, preda lectii de tenis la vreo cateva familii, iar eu mi-am inchiriat o cas cu prietenele mele si 0 sa fiu chelne- rita la Salt Air Smithy. Ne mutdm incepand de saptamana asta. Totul e aranjat. Mama di la o parte servetul de pe farfuria ei si il despatureste. — Ai pomenit despre asta, Tracy, e adevarat. Dar eu nu mi-am dat acordul. — Asta e vara mea, in care pot si mA distrez. Mi-am castigat-o, zice Tracy, aplecindu-se peste farfurie dupa paharul ei de apa. Nu-i asa, Flip? Flip a atacat intelept cosul cu paine, intinzand din belsug unt de artar pe chifla lui, si nu poate raspunde cu gura plina. — Nu maie nevoie si mi gandesc la colegii. Sunt la Middlebury. Nu mai trebuie si dovedesc nimic. 25— Sa fii sarguincioasa gi si treci examenele cu bine inseamna doar si dovedesti ceva? intreaba mama, cu sprancenele ridicate. — Flip? zice Tracy din nou. El inca igi analizeaza fascinat chifla, adaugand si mai mult unt, in timp ce continua s4 mestece. Mama isi indreapti atentia asupra mea. — Deci, Samantha. Vreau si fiu siguri cd ai totul stabilit pen- tru vacanta de vara. Cate dimineti pe saptam4nd i¢i ocupa slujba ta de la Breakfast Ahoy? Ii daruieste chelnerului care ne toarni apa cu gheati zambetul ei de fermecare-a-publicului. — Trei, mami. — Atunci nu-ti riman decat doua zile la salvamar. O cuti mic ii increteste fruntea. — Asta inseamni trei dup’-amiezi libere. Plus weekendurile. Hmm. O urmiresc cum taie o chifla Parker House si o unge cu unt, gtiind c4 n-o s-o manance. O face doar ca sd se concentreze. — Mami! Samantha are saptesprezece ani! Doamne! ripos- teaza Tracy. Las-o sa aiba si un pic de timp liber. in timp ce spune asta, o umbrii cade pe masa noastri i cu tofii ne ridicim privirile. E Clay Tucker. — Grace — o sarutd pe un obraz, apoi pe celilalt, isi trage un scaun lang’ mama, intorcandu-I invers si asezandu-se cilare — si restul familiei tale draguye. Nu mi-am dat seama ca ai si un fiu. Tracy si mama se gribesc si-i corecteze deductia gresitd, in timp ce chelnerul soseste cu meniul. E cumva inutil sa i-1 ofere, de vreme ce B&T are acelasi meniu de cini, vinerea, inci de pe vre- mea cAnd dinozaurii haladuiau nestingheriti pe pimant. — Tocmai spuneam cd Tracy ar trebui si-si faci un plan mai orientat pe obiective, pentru vara, zice mama, intinzandu-i chifla cu unt lui Clay. Ceva cu un scop mai clar decAt s& se distreze la Vineyard. 26El isi incruciseaz4 bratele pe speteaza scaunului gi se uitd la Tracy, lisandu-si capul putin intr-o parte. — Eu cred cd o vara plicuta departe de casi s-ar putea si fie biletul cAstigator pentru Tracy, Grace — un antrenament bun pentru plecarea la colegiu. Si ti-ar da si fie mai multi libertate ca sa te concentrezi pe campanie. Mama ii cerceteaza fata pentru o clipa si, se pare, gaseste un semnal invizibil acolo. — Bine, atunci, incuviinteazi ea. Poate cd m-am pripit si trag concluzii, Tracy. Daca imi poti da numele, numerele de telefon si adresele acelor fete cu care vei imparti tu casa si, de asemenea, orele tale de program... — Gracie! Clay Tucker chicoteste, cu voce joasa si amuzati. — Asta e parentaj, nu politic’. Nu avem nevoie de adresele exacte.. Mama ii zambeste, si imbujorarea ii infloreste in obraji. — Ai dreptate. Poftim! Ma perpelesc pentru toate lucrurile neimportante. Perpelesc? De cand foloseste mama mea un cuvant ca asta? S-a transformat in Scarlett O’Hara chiar sub ochii mei. Asta 0 s-o ajute s& cAstige in Connecticut? Imi scot telefonul din buzunar pe sub masi si-i trimit un SMS lui Nan: Mama rapita de extraterestri. Rog sfat. la ghici! imi raspunde Nan, ignorandu-mi mesajul. Am casti- gat premiul Laslo pentru literatura! Eseul meu despre Huck Finn si Holden Caulfield e in Revista literara a statului anul trecut, si el zice ca in mod clar |-a ajutat sa ia nota maxima la MIT!!! Columbia, vin! imi amintesc de eseul ala. Nan a muncit mult la el, dar mie mi s-a parut cd subiectul fusese o alegere ciudati, fiindca stiam ca ea 27nu putea suferi De veghe in lanul de secara — , Toate injuraturile alea. Sie nebun’”... Super! rispund, cand mama imi smulge telefonul, il inchide brusc si il pune in poseta ei. — Samantha, azi m-a sunat Mary Mason, in legatura cu Tim. Ta deliberat o inghititura de apa si apoi mi-arunci o privire, din nou cu sprancenele ridicate. Asta nu-i a buna. ,In legatura cu Tim” e intotdeauna codul pentru ,,dezastru’, zilele astea. — Vrea si trag niste sfori ca sa-i fac rost de o slujba de salva- mar, aici. Se pare ca slujba de la Hot Dog Haven nu i s-a potrivit. Corect. Pentru ca, daca ai probleme sa pui ketchup si mustar pe un hotdog, de bund seamé c-ar trebui si treci la salvat vieti. — Celilalt post de salvamar e disponibil la club, acum, cd au deschis bazinul Laguna. Ce crezi? Ai, catastrofi? Combinatia Tim si salvamarul nu e tocmai grozavi. Stiu ci poate inota bine — a fost in echipa celor de la Hodge, inainte de a fi dat afara —, dar... — Ei? intreaba ea nerabdatoare, in timp ce eu imi musc buza. Cand sunt eu de turd, abia de-mi dezlipesc ochii de la bazin pentru o secunda. Mi-] imaginez pe Tim in scaunul de salvamar si tresar. Dar am tot ascuns ce face el — si fat de paringii lui, si fay de mama, vreme de atatia ani... — Mami, e oarecum... distrat, zilele astea. Nu cred... — Stiu, vocea ei e nerabdatoare. Asta-i ideea, Samantha — de ce o treabi ca asta i-ar prinde bine. Are nevoie si se concentreze, sa iasd la soare si la aer curat. Mai presus de toate, o si dea bine in dosarul lui de admitere pentru colegiu. O si garantez eu pentru el. Intinde mana dupi telefonul ei mobil, ficindu-mi din cap semnul de am-incheiat-discufia. — Deci, zice Clay, zambind spre mine, Tracy si Flip. Va supa- rafi daca mama voastri si cu mine o s4 discutim chestiuni profe- sionale? 28— Discutati, discutati! aproba Tracy vesela. Clay incepe abrupt. — M-am uitat la recomandirile tipului celuilalt, acelui Ben Christopher impotriva caruia candidezi de data asta, Grace. $i uite ce cred eu: trebuie si fii mai relatabila. Existé cuvantul asta? Mama mijeste ochii la Clay de parc-ar vorbi o limba straina, deci probabil ci nu exista. — Ben Christopher, isi incepe el rezumatul, crescut in Bridgeport, familie siraci, scoala pregititoare cu o bursa ABC’, si-a infiintat propria companie de fabricare a panourilor solare, asigurandu-si voturile ,verzilor” cu asta. Se opreste putin, ca si ungi cu unt si cealaltd jumatate a chiflei mamei, din care ia apoi o musc4tura zdravana. — Se foloseste de chestia cu omul-dedicat-poporului. Tu, draga mea, poti pirea un pic rigida. Glaciala. Inci o muscatura din chifl, pe care o mesteci indelung. — Ex stiu ca lucrurile stau altfel, dar... Puab! Ma uit la Tracy, asteptandu-mi s-o vad la fel de ingre- fosatd de asta ca si mine, dar ea e preocupati de Flip, pe care il tine de mana. — $i ce sa fac, atunci? O cuti i se adanceste intre sprancene. N-am mai auzit-o vreo- data cerandu-i cuiva sfatul. Nu-i vine usor nici s4 ceara indicatii pe strada cand ne raticim. — Linisteste-te. Clay pune o mani pe bratul ei si il strange usor. — O sf artim ce exist aici. Partea mai delicata din Grace. Sund ca 0 reclamé la detergent. 1 Abreviere de la A Better Chance — numele unui program de burse de studii (pentru colegiu) oferite elevilor de culoare din familii defavorizate, in vigoare din 1963 in SUA. 29El igi bagi mana in buzunar si scoate o hirtie, ridicand-o ca s-o vedem cu tofii. Unul dintre vechii fluturasi de campanie ai mamei. — Uite la ce mi refer: sloganul tau de campanie la ultimele alegeri: Grace Reed — in slujba bundstarii comune. E pur si simplu groaznic, dragi. Mama spune, aparandu-se: — Dar am céstigat, Clay. Sunt un pic impresionati ci el fi vorbeste fara niciun fel de menajament. Tracy si cu mine ne luaseram portia de tachinari la scoala in privinta sloganului de campanie. — Intr-adevar — ii oferd el o strifulgerare de ranjet —, sia fost un omagiu adus farmecului si priceperii tale. Dar ,bunastare”? Ma lasi? N-am dreptate, fetelor? Flip? Flip mormiie cu gura plind, aruncand o privire spre usa, de parca ar vrea si evadeze. Nu-I invinuiesc. — Ultima persoani care a folosit asta intr-o campanie politica a fost John Adams. Sau poate Alexander Hamilton. Cum spuneam, ai nevoie sa fii mai relatabila, sa fii cea de care au nevoie oamenii. Mai multe familii, familii tinere, se muti in statul nostru tot timpul. Aceasta e comoara ta ascunsi. N-o si incerci si castigi votul omului de rand. Ben Christopher a inchis drumul asta. Dar uite care e ideea mea: Grace Reed munceste cu révund pentru familia ta, deoarece familia este centrul ei de interes. Ce parere aveti? in momentul acesta, chelnerul soseste cu aperitivele noastre. Nu se aratd deloc surprins de prezenta lui Clay la masa noastra, ceea ce mi face si mi intreb dac nu fusese plinuita de la bun inceput. — Pe cuvantul meu, aratd excelent! zice Clay Tucker, cand chelnerul ii pune in fafa un castron mare cu supa de scoici. Proba- bil unii ar spune ci noi, sudistii, nu stim s4 apreciem genul asta de lucruri. Dar mie imi place si apreciez ceea ce se afl in fata mea. Tar asta — indreapti lingura spre mama, daruindu-ne scurt un ranjet tuturor celorlalti — este delicioasa. Am senzatia cA o sa-l tot vid pe Clay Tucker. 30Capitolul cinci Cand ajung acasa de la munc, a doua zi, transpirat dupa dru- mul parcurs pe jos prin dogoarea verii, ochii mi se intorc imediat spre casa Garrett. Locuinta lor pare neobisnuit de tacuta. Stau in loc, uitandu-mi lung, apoi il vad pe Jase pe alee, intins pe spate, mesterind ceva la o motocicleta urias4, negru cu argintiu. Vreau sa precizez cd nu sunt, nici pe departe, genul de fata care gaseste atragitoare motocicletele si jachetele de piele. Catusi de putin. Michael Kristoff, cu helincile lui negre si poeziile triste, a fost maximul de ,baiat riu” pe care l-am putut suporta si a fost destul cat si ma indepirteze de ei pe viata. Ne-am intalnit aproape toat’ primavara, pana mi-am dat seama c4 era mai mult o tortura in sine decAt un artist torturat. Acestea fiind zise, fara si mi gan- desc, m4 indrept spre capatul curfii noastre, pe lang’ inaltul gard de bund vecinatate” al mamei — o palisada de un metru optzeci pe care a instalat-o la vreo cteva luni dupa ce s-a mutat familia Garrett alituri — gi o pornesc pe alee. — Salutare! zic. Geniala deschidere, Samantha. Jase se ridicd intr-un cot, uitandu-se la mine vreun minut fara s4 zicd nimic. Pe fafi are o expresie imposibil de citit si deja imi doresc sa nu fi venit. Apoi el remarci: — Banuiesc ci asta e o uniformi. 31Rahat! Uitasem ci inc o mai port. Ma uit in jos la mine, la fusta mea scurt4 albastra, bluza bufanta alba, ca de marinar, si cu esarfa rosie, cu un aer jucdus, in jurul gatului. — Bingo! raspund, jenata pana la Dumnezeu. El da din cap si-mi zambeste larg. —Nu prea imi spune Samantha Reed. Unde naiba lucrezi? Isi drege glasul, adaugand: $i de ce tocmai acolo? — Breakfast Ahoy. Langa doc. Strang bani pentru o masina. — Uniforma? — Seful a facut designul. Jase ma cerceteaza in tacere pentru vreo cAteva clipe, apoi spune: — Probabil ca duce o viata plina de fantezie. La asta nu stiu ce sa raspund, asa cd imprumut una dintre mis- carile nongalante ale lui Tracy si ridic din umeri. — Pliteste bine? intreaba Jase, intinzand mana dupi o cheie. — Cele mai grase bacsisuri din oras. — Nu mi indoiesc. Habar n-am de ce port aceasta conversatie. $i nicio idee cum s-o continui. El se concentreaza la desurubatul a ceva sau la slabi- tul a ceva sau cum s-o fi numind treaba asta. Asa ci il intreb: — E motocicleta ta? — Ea fratelui meu, Joel. Se opreste din treabi si se ridicd in capul oaselor, de parca ar fi nepoliticos si continue, in caz cd intr-adevar purtim o conversatie. — Ii place si cultive toata imaginea aia de rebel inndscut” si mai presus de lege. O prefera pe aia in locul celei de atlet popular, cu toate cd este, de fapt, un atlet popular. Zice ci agati fete mai destepte aga. Dau din cap, de parca as sti. — Sio face? — Nu sunt sigur. Jase igi increteste fruntea. Mie chestia cu cultivarea imaginii mi s-a parut intotdeauna oarecum falsa si manipulatoare. 32— Deci tu n-ai o persona? M& asez pe iarbi, lang alee. — Nu. Ce vezi, aia e. Ranjeste din nou la mine. Ceea ce vad, sincer, de aproape si la lumina zilei, e foarte atraga- tor. Pe langi pirul castaniu ondulat, cu suvite decolorate de soare, si dintii albi, perfect aliniati, Jase Garrett are ochii verzi si una dintre acele guri interesante, care arata de parc sunt intotdeauna gata si zambeasca. Plus aceastd privire care emana incredere in sine, de »f-am nicio problema si mi uit in ochii tai”. Oh, Doamne! M4& uit in jur, incercand si ma gandesc la ceva de spus. Apoi: — Cam liniste pe-aici, astzi. — O fac pe bona. M4 uit din nou in jur. — Si unde e copilul? fn trusa de scule? El igi duce doua degete la cap, salutand gluma. — E ora pentru nani, explica el. George si Patsy. Mama e la cumpiraturi, la bacinie. Tia ore. — Cred si eu. Desprinzandu-mi privirea de la fata lui, observ ca tricoul ii e ud de naduseala la guler si la subsuori. — Ji-e sete? intreb. Zambeste larg. — Da. Insi n-o si-mi risc viata ca si-ti cer si-mi aduci ceva de baut. $tiu ci noul iubit al mamei tale e pe lista neagri pentru ci fi-a cerut sd-I servesti. — $i mie mi-e sete. $i mi-e foarte cald. Mama face o limo- nada buna. Mi ridic si o pornesc spre casi. — Samantha. — Hmm? — Si te intorci, bine? 33Ma uit la el o secunda, dau din cap, apoi intru in casi, fac un dus, ocazie cu care descopar ci Tracy mi-a consumat in mod perfid tot balsamul de par, din nou, ma schimb in pantaloni scurti si un maiou si ma duc inapoi, cu doua pahare uriase de plastic, pline cu limonadé si gheaga. Cand intru din nou pe alee, Jase e cu spatele la mine, ocupandu-se de ceva la una dintre roti, dar se intoarce auzind zgomotul facut de papucii mei. fi intind paharul de limonadi. {i priveste cu aceeasi atentie pe care o acorda tuturor lucrurilor, neldsand s4-i scape niciun detaliu. — Wow! Cuburile au si niste buciti de coaja de limiie si menti induntru. $i din e/e face limonada. — E oarecum o perfectionista. Te simti ca in laboratorul de stiinte cand o urméresti preparand limonada. El isi goleste paharul dintr-o singura inghititurd, apoi intinde mana dupa celalalt. — Asta-i al meu, protestez. — Oh, drace! Bineinteles. Scuze. Chiar mi-e sete. Ii intind paharul de limonadi. — Poti s-o bei tu. Intotdeauna mai e, acasi. EI clatina din cap. — Nu te-ag putea priva niciodati. Simt cd stomacul imi face chestia aia ciudatd ca un mic flip-flop de care tot auzi povestindu-se. Nu e bine. Asta e a doua oar’ cand stim de vorbi. Nu e bine deloc, Samantha. Tocmai atunci aud uruitul unui motor intrnd pe aleea casei mele. — Hei, Samantha! E Flip. Opreste motorul si apoi vine cu pasi mari spre noi. — Bun, Flip! zice Jase. — Il cunosti? — A fost iubitul surorii mele, Alice, anul trecut. Flip mi previne imediat: 34— Nu-i spune lui Tracy. Jase mi-arunci o privire, cerandu-mi parca explicatii. — Sora mea e foarte posesiva, il limuresc eu. — Enxagerat, adaugi Flip. — Le antipatizeaza pe fostele iubite ale iubitilor ei, spun. — La culme, intireste Flip. — Draguuut..., zice Jase. Flip trece in defensiva. — Dar este fidela. Nu se culcd cu partenerul meu de tenis. Jase tresare. — Stiai in ce te bagi cand te-ai incurcat cu Alice, frate. Eu mi uit cand la unul, cand 1a altul. Flip zice: — Asa, deci... nu stiam ca voi doi v4 cunoasteti. — Nu ne cunoastem, spun eu, in acelasi timp in care Jase ras- punde: — Da, ne cunoastem. — OK. Ma rog. Flip flutur’ din mani, in mod clar neinteresat. Deci unde-i Tracy? — Ar trebui si-ti spun cd e ocupati toatd ziua, marturisesc eu. Sora mea, maestra in a se lisa greu cucerita. Chiar si-atunci cand e deja cucerita. — Misto. Si unde e, de fapt? — La plaja, in Stony Bay. — Am fugit intr-acolo. Flip se intoarce si pleaca. — Du-i revista People si un FrozFruit de cocos, strig in urma lui. $i te-ai scos. Cand ma intorc iardsi la Jase, el imi zambeste din nou larg. — Esti de treaba. Pare incantat, de parc4 nu s-ar fi asteptat la acest aspect al personalitatii mele. 35— Nu chiar. E mai bine pentru mine daci e fericita. Fiindc4 atunci imprumutd mai putine haine de la mine. $tii cum sunt surorile. — Da, stiu. Dar ale mele nu imprumuti haine de la mine. Deodati aud un tipat puternic, un vaiet prelung ca de banshee’. Tresar speriatd, cu ochii bulbucagi. Jase mi-arat& spre statia radio de supraveghere a copilului, varata in prizd dupa usa garajului. — George. ‘Di sd porneasca spre cas, apoi se intoarce si-mi face si semn sa-l urmez. $i, uite-asa, intru in casa familiei Garrett, dupa tofi acesti ani. Slava Domnului cd mama lucreazd pana tarziu. Primul lucru care mi izbeste e culoarea. Bucitiria noastra are alb si cenusiu-argintiu peste tot — perefii, blaturile dulapurilor, frigiderul Sub-Zero, masina de spalat vase Bosch. Peretii din bucitiria familiei Garrett sunt galben-solar. Draperiile sunt de aceeagi nuanti de galben, cu frunze verzi pe ele. In rest, toate celelalte sunt o explozie de culori diferite. Frigiderul e acoperit cu picturi si desene, o multime dintre acestea fiind lipite si pe pereti. Cutii de plastilina Play-Doh, animale de plus gi cutii de cereale acopera tejghelele bufetelor verzi melaminate. Farfuriile formeazd un turn inalt in chiuvetd. Exista o masa indeajuns de mare pentru intreaga familie Garrett, dar nu indeajuns de mare si poat’ gazdui vrafurile de ziare si reviste, si ciorapi, si ambalaje de snacksuri, si ochelari de inot, mere pe jumatate mAncate $i coji de banane. George ne iese in cale cand suntem abia pe la jumatatea dru- mului prin bucatirie. Tine in brate un mare triceraptor gi e imbra- cat doar intr-un tricou pe care scrie Gradina Botanica Brooklyn. Vreau sd spun ci n-are pantaloni, n-are chiloti. — Hopa-asa, prietene! ? Spirit ferninin din mitologia irlandeza care prevesteste moartea prin fipete stridente. 36Jase se apleaca, facand semn cu mana spre jumitatea goala a fratelui sau. — Ce s-a intamplat? George, cu lacrimile inc siroindu-i, dar fara si mai fipe, trage adanc aer in piept. $i el are parul saten si ondulat, dar ochii lui mari, care inoatd in lacrimi, sunt albastri. — Am visat despre gauri negre. — Te-am prins. Jase da din cap, ridicandu-se. — Ai udat tot patul? George da din cap spasit, apoi se uita pe furis la mine, pe sub gene. — Cine e? — Vecina de alituri. Samantha. Ea probabil stie totul despre gaurile negre. George mi-arunci o privire neincrezatoare. — Sti? — Pi, zic, eu, 44, stiu c4 sunt stele care si-au consumat toati energia si apoi s-au prabusit in interior, din cauza fortei propriei gravitatii, si, 44, cd odatd ce intra ceva in campul lor de atractie, dispare din universul vizibil. George incepe din nou si urle. Jase il ia in brate, asa cum e, cu fundul gol si murdar. — De asemenea, ea stie si cd nu e niciuna in apropiere de Connecticut. Nu-i asa, Samantha? Mi simt groaznic. — Nici micar in universul nostru, fi spun eu grabit’, desi sunt foarte sigura ci e una in Calea Lactee. — E una in Calea Lactee, se jeleste George. — Dar nu e deloc aproape de Stony Bay. intind mana si-1 mangai pe spate si din neatentie ii ating mana lui Jase, cand si el da si facd acelasi lucru. Mi-o retrag brusc pe a mea. 37— Asa cd esti in perfecta siguranti, prietene. Tipetele lui George se domolesc in suspine, dupa care dispar in totalitate, sub influenta unei acadele cu lime. —imi pare foarte, foarte rau, ti soptesc lui Jase, refuzand aca- deaua ramasi in cutie, cu portocale. Oare le vrea cineva vreodata pe cele cu portocale? — Cum ai fi putut sti? imi sopteste el. $i cum as fi putut eu sti cd esti un astrofizician? — Am trecut printr-o faz de studiat stelele. Fata imi ia foc, gandindu-mi la toate noptile in care statusem pe acoperis, privind stelele... si pe familia Garrett. El ridicd o spranceana la mine, de parca nu i-ar fi fost clar de ce asta ar fi ceva de care si mA rusinez. Partea cea mai proastd cand esti blonda este cA tot corpul tau rogeste — urechile, gatul, totul. E imposibil sa treci neobservata. Izbucneste un alt plans de la etaj. — Asta e Patsy, zice Jase si-o porneste spre scari. Asteapti aici. — Mai bine ma duc acasd, spun eu, desi chiar n-am niciun motiv sa plec. — Nu. Rami. O si dureze doar 0 secunda. Sunt lasati cu George. El isi suge acadeaua meditativ citeva clipe, dupa care intreaba: — Stiai cd in spatiu este foarte, foarte frig? Si cd nu e oxigen? Si ca, dac& un astronaut cade dintr-o rachetd fara costum, moare imediat? Invag repede. — Dar asta n-o si se intample niciodati. Pentru ci astronautii au foarte mare grija. George imi daruieste un zimbet, acelasi zimbet orbitor i dulce ca al fratelui siu mai mare, desi, in clipa asta, dintii lui sunt verzi. — As putea si mi cdsatoresc cu tine, admite el. Vrei o familie numeroasa? incep sd tusesc gi simt o mana batandu-ma pe spate. 38— George, de regula e mai bine si discuti genul asta de lucruri cu chilofii pe tine. Jase ii arunci la picioare o pereche de boxeri, apoi o asaza pe Patsy langa el. Ea poarta un costum de baie roz si are o codita din acelea care iti fac parul sa stea drept in sus, in varful capului, toaté numai brate dolofane si picioare cracinate. Are, cat, un an, acum? — Ata? intreabi ea, aritind spre mine cu un gest usor razboinic. — Ata e Samantha, zice Jase. Se pare cd o si-ti fie cumnatd in curand. Ridic’ o spranceani la mine. —Tu si George va miscati repede. — Am vorbit despre astronaut, ii explic eu, tocmai cand usa se deschide si intra doamna Garrett, clatinandu-se sub greutatea a vreo cincizeci de sacose de cumpiraturi. — Te-am prins. Imi face cu ochiul, apoi se intoarce spre mama lui. — Buni, mama! — Bun, scumpule! Cum a fost sd ai grij de ei? Este complet concentrata asupra fiului ei mai mare si nu pare si ma fi observat. — Rezonabil, raspunde Jase. Trebuie si-i schimbam lenjeria de pat lui George, totusi. Ii ia cteva sacoge de plastic si le agaza pe podea, lang’ frigider. Ea igi mijeste ochii la el. Sunt la fel de verzi ca ai lui Jase. E frumoasi, pentru o mami, cu o fata deschisi, prietenoasa, riduri la colfurile ochilor de parca ar zambi mult, pielea maslinie a intregii familii si parul cret, saten. — Ce poveste le-ai citit inainte de culcare? — Maméi! Curious George’. Am si editat-o. Era un mic inci- dent cu un balon cu aer cald, pe care l-am considerat problematic. 1 Curious George este protagonistul unei serii de cari pentru copii cu acelasi nume, scrisi de Hans Augusto Rey si Margaret Rey. 39Apoi se intoarce spre mine: — Oh, iartéi-ma! Samantha, ea e mama mea. Mami, Samantha Reed, de alaturi. Ea imi daruieste un zambet larg. — Nici nu te-am vazut. Cum de-am putut s4 nu observ o fata atat de frumoasi, nu stiu. Chiar imi place glossul de buze sclipitor. — Mami... Jase pare un pic stanjenit. Ea se intoarce din nou spre el. — Astea-s doar primul val. Poti s-aduci tu celelalte sacose? In timp ce Jase aduce in casi ceea ce pare o nesfarsit’ serie de sacose de bac4nie, doamna Garrett sti de vorba cu mine de parc ne cunoastem dintotdeauna. E atat de ciudat sa stau aici, in buci- tarie, cu femeia asta pe care de zece ani am urmirit-o numai de la distant. Ca si cand te trezesti in lift cu o celebritate. Abia ma abtin s4 nu spun ,,Sunt un mare fan”. O ajut sa pund alimentele la locul lor, lucru pe care il face in timp ce-o hrineste la sn pe mezina. Mama ar muri daca ar vedea asta. Eu incerc si ma prefac cd sunt obisnuita sd vad treaba asta tot timpul. O ora in casa Garrett si deja l-am vazut pe unul dintre ei pe jumatate dezbricat si chiar mult din sanii doamnei Garrett. Tot ce-mi mai trebuie acum e ca Jase si-si scoat tricoul. Din fericire pentru sinitatea mea mintali, el n-o face, desi anunt, dupa ce termina de adus toate sacosele, ci are nevoie de un dus. Imi face semn si-I urmez si porneste spre sciri. Eu il urmez. Asta e partea demengiala. Nici macar nu-l cunosc. Habar n-am ce fel de persoana este. Desi imi inchipui ca, dacd mama lui, care pare normalé, il lasa si ducd o fata in camera lui, nu e un violator ficnit. Totusi, ce-ar crede mama mea acum? Sa intru in camera lui Jase e ca si cum ag pagi in... ei bine, nu sunt sigura...O padure? O rezervatie de pasari? Unul dintre habi- tatele alea tropicale pe care le au la gradinile zoologice? E plina cu plante, unele foarte inalte, altele agatitoare, altele suculente, si 40cactusi. Sunt trei perusi intr-o colivie si un cacadu cu infitisare ostild intr-alta. Oriunde mi uit, mai exista cate o vietate. O broas- cd-festoasd intr-un acvariu lang’ birou. Cativa gerbili intr-o alta cusca. Un terariu cu o chestie inauntru care arati ca o soparla. Un dihor domestic intr-un mic hamac, intr-o alti cugca. Un animalut neidentificabil, cu bland cenusiu cu negru, ca o rozatoare. $i, in sfarsit, pe patul bine facut al lui Jase, o enormé pisica alba, atat de grasa incat pare un balon cu niste mici apendice blinoase. — Mazda. Jase imi face semn si iau loc pe un scaun de langa pat. Cand mi asez, Mazda sare in poala mea gi incepe si naparleasc’ nebu- neste, incercind s4-mi sug pantalonii scurti si torcand zgomotos. — Ce prietenoasi e! — Putin spus. Ingarcata prea devreme, zice Jase. O si ma duc s& fac dusul ala. Simte-te ca acasi. Desigur. In camera lui. Nicio problema. fi mai vizitasem, cand si cand, camera lui Michael, dar de regula pe intuneric, unde el recita poezii sumbre pe care le invatase pe dinafara. Si fusese nevoie de mai mult de dou conversatii ca s4 mi aduci acolo. Ma intalnisem o scurta perioada si cu Charley Tyler, toamna trecuta, pana cand imi dadusem seama ci, dacd mie imi pliceau gropitele lui si lui ii plicea parul meu blond sau, hai s-0 recunoastem, sanii mei, asta nu era o bazd prea solida pentru o relatie. El nu reusise si ma aducd niciodata in camera lui. Poate ci Jase Garrett e un soi de sarpe hipnotizator. Asta ar explica anima- lele. Ma uit din nou in jur. Oh, Doamne, chiar e un sarpe aici! Unul dintre aceia fiorosi, cu portocaliu, alb si negru, despre care gtiu cA sunt inofensivi, dar care mA sperie totusi in ultimul hal. Usa se deschide, ins nu e Jase. E George, acum purtand chi- lofi, dar fara bluzd pe el. Vine si se tranteste pe pat, aruncandu-mi © privire sumbra. — Stiai cé naveta spatiali Challenger a explodat? Dau din cap. 41— De mult. De atunci au perfectionat mult toate lucrurile. — Eu o si fiu in echipa de la sol, la NASA. Nu in rachet’. Nu vreau si mor niciodatd. M& pomenesc cA-mi vine si-] imbriatisez. — Nici eu, George. — E deja stabilit ca Jase o sd se insoare cu tine? Incep si tusesc din nou. — Ai. Nu. Nu, George. Eu am doar saptesprezece ani. De parc asta ar fi singurul motiv pentru care nu suntem logoditi. — Eu am atitia. George ridicd patru degetele murdare. Dar Jase are saptesprezece ani $i jumitate. Ati putea. Apoi ai putea veni si stai aici, cu el. $i si aveti o familie numeroasa. Jase se intoarce in camera, bineinteles, la jumatatea acestei propuneri. — George. Sterge-o! Televizorul e deschis pe Discovery. George iese din camera, dar nu inainte de a spune: — Patul lui e chiar confortabil. $i Jase nu face niciodati pipi in el. Usa se inchide si amandoi izbucnim in ras. — Oh, Doamne! Jase, imbracat acum cu un alt tricou verde si o pereche de pan- taloni scurti bleumarin, se asazi pe pat. Parul lui e mai ondulat cand e ud si mici picaturi de apa ii cad pe umeri. —E OK. imi place de el, zic eu. Cred ci 0 sd ma mirit cu el. — N-ar fi rau sd te mai gandesti. Sau cel putin s4 fii foarte atenta la ce citesti inainte de culcare. Zambeste lenes la mine. Trebuie si ies din camera baiatului astuia. Repede. Mi ridic, incep si traversez camera, apoi observ fotografia unei fete lipita pe oglinda, deasupra comodei. Ma apropii s4 m4 uit mai bine. Are parul cret si negru, prins in coadd, si o expresie serioasi. E, de asemenea, foarte frumoasi. — Cine e? 42— Fosta mea iubita. Lindy. A facut abtibildul asta la mall. $i acum nu mai pot s-1 dau jos. — De ce fosta? De ce intreb? — Devenise prea periculoasi, zice Jase. Sti, acum, cd m4 gan- desc, cred c-as putea lipi un alt abtibild deasupra. — Ai putea. Ma§aplec mai mult spre oglinda, examinandu-i trisaturile perfecte. — Deefineste periculoasa. — Fura din magazine. Mult. $i nu voia si ne intalnim decat in malluri. Era greu sa nu pari complice. Nu e tocmai modul meu prefé- rat de a-mi petrece seara, in arest, asteptand si fiu scos pe cautiune. — $i sora mea sterpelea din magazine, spun eu, de parca asta ar fi un lucru gic pe care-l avem in comun. — Te-a luat vreodata cu ea? — Nu, slavi Domnului. As muri dac-as intra in bucluc. Jase mi tintuieste cu privirea, de parca as fi zis ceva profund. — Nu, nu-i adevarat, Samantha. N-ai muri. Ai fi doar in bu- cluc, apoi fi-ai vedea de drum. Std in spatele meu, din nou prea aproape. Miroase a sampon mentolat si a piele curatd, curata. Aparent, orice distant inseamna tot prea aproape. — Da, pai, chiar trebuie si-mi vad de drum. Acasa. Am treaba. — Esti sigura? Dau din cap viguros. Exact cand ajungem la bucatarie, usa de plasa se deschide larg si intra domnul Garrett, urmat de un baietel mai mare decat George. Duff? Harry? Nu il mai vazusem pe tatil lui Jase decat de la distanti. De aproape, araté mai tanar, mai inalt, cu genul de farmec personal care poate umple o camera cu simpla lui prezenta. Parul lui e la fel ca al lui Jase, ondulat si saten-inchis, dar inspicat cu guvite carunte, nu blonde. George da fuga si se prinde de piciorul tatalui sau. Doamna Garrett face un pas inapoi de la chiuveta si fi zambeste. 43Se lumineaza la fata la fel ca fetele de la scoala atunci cand ii vid biietii pe care ii iubesc in capatul celalalt al unei incperi aglome- rate. — Jack! Te-ai intors mai devreme de la serviciu. — Am batut recordul de trei ore fara niciun client. Domnul Garrett ii da la o parte de pe fata o suvita de par gi i-o asaza dupa ureche. — Mi-am dat seama cd mi-ag putea folosi mai bine timpul facind un pic de antrenament cu Jase, aga ci l-am luat pe Harry din casa prietenului sau de joacd si acum iati-mi aici. — Eu si folosesc cronometrul! Eu o sa folosesc cronometrul! strigt Harry. — Randul meu! Tati! E randul meu! Fata lui George se boteste. — Tu nici nu stii si citesti cifrele, zice Harry. Oricat de repede sau de incet aleargi el, tu mereu spui c-au fost unsprezece minute. E randul meu. — Am adus acasi un cronometru in plus de la magazin, spune domnul Garrett. Esti gata de actiune, Jason? — E Samantha in vizita..., incepe doamna Garrett, dar eu intervin: — Tocmai plecam. Domnul Garrett se intoarce spre mine. — Ei, bund, Samantha! Ma§na lui mare o cuprinde pe a mea gi se uitd la mine cu o privire patrunzatoare, apoi zambeste. — Deci tu esti misterioasa fata de alaturi. Arunc o privire spre Jase, dar fata lui e inscrutabila. — Sunt vecina de alaturi. Dar nu-i cine stie ce mister. — Pai, e bine c4 acum te pot privi mai de aproape. Nu stiam ca Jase are... — O conduc acasi, tata. Apoi o si mi pregatesc sa ridic greu- titi... asta fac prima dati, astazi, nu? 44In timp ce ne indreptim spre usi, doamna Garrett imi spune s& mai trec pe la ei, oricind. — Mf& bucur c-ai venit, zice Jase cand ajungem la capitul aleii. Imi cer din nou iertare pentru George. — Imi place de George. Pentru ce te antrenezi? — Oh, 44, sezonul de fotbal. Sunt extrema pe apirare, anul asta. Ar putea fi o sans pentru o bursi, care, trebuie si recunosc, ar fi bine-venita. Stau acolo, in dogoarea soarelui, mijindu-mi ochii, intreban- du-mi ce si mai spun, cum si ies frumos din scend sau cum si ies in general si de ce m-am ostenit sé-mi fac iesirea, cand mama oricum nu se va intoarce decat peste cateva ore. Fac un pas inapoi, dau peste un bidon de plastic gi imi pierd echilibrul. Jase imi intinde imediat mana. — Usurel. — UF. Corect. Hopa. Ei, bine. Pa! Dupi ce-i fac cu mana, agitat4, ma grabesc spre casi. Hopa? Doamne, Samantha. 45Capitolul sase Flip si Tracy se intorc, bronzati i ciufuliti, cu scoici fripte, bere Birch si hotdogi lungi de treizeci de centimetri de la Clam Shack. Le pun pe toate pe insula din bucitirie, oprindu-se si se apuce unul de altul pe dup’ mijloc, s4 se ciupeasci unul pe altul de fund, s-si sdrute unul altuia urechea. Imi doresc si fi stat mai mult la Garrett acasi. De ce nam stat? Tim probabil are in continuare telefonul lui Nan in custodie, pentru ci iata ce obtin cind sun: — Uite, Heidi, chiar nu e o idee buna si mai iesim impreuni. — Sunt Samantha. Unde e Nan? — Oh, pentru Dumnezeu! $tii bine ci nu suntem gemeni sia- mezi, nu-i asa? De ce mi tot intrebi pe mine rahatul Asta? — P&i, nu stiu. Poate pentru cA tu tot continui si rispunzi la telefonul ei mobil. E acasa? — Cred c4 da. Probabil. Sau nu, zice Tim. Inchid. Telefonul fix sund ocupat, iar familia Mason nu are apel in asteptare (,Doar un mod electronic de a fi nesimtit”, potri- vit doamnei Mason), asa ca hotarasc si ma duc cu bicicleta pana la Nan acasi. Tracy si Flip s-au mutat pe canapeaua din living, de unde se aud multe chicoteli si murmure. Cand ajung pe hol, il aud pe Flip soptind, pe un ton foarte presant: — Oh, iubi, ce-mi faci tu mie. Vomit.— Ma faci si ma simt atat de bine pe interior’, cant eu, drept raspuns. — Dispari! striga Tracy. * E vremea fluxului gi e argitd, ceea ce inseamni c4 mirosul sarat dinspre stramtoare e deosebit de puternic, aproape acoperind izul milistinos al raului. Cele dou parti ale orasului. Eu le iubesc pe amandoua. Imi place cum poti ghici anotimpul si ora din zi doar inchizand ochii gi inspirand adanc. Inchid gi eu ochii acum, inha- land aerul cald gi greu, apoi aud un fipat speriat si ma uit exact la timp ca si ocolesc o femeie cu un cozoroc roz si sandale cu sosete. Stony Bay e pe o mica peninsuli, la gurile raului Connecticut. Avem un port larg, de aceea turistilor le place ordselul nostru. E de trei ori mai aglomerat pe timpul verii, asa cd probabil ar fi trebuit s& tiu cd nu e cazul s4 merg cu ochii inchisi pe bicicleta. Nan deschide usa cand bat, cu telefonul casei la ureche. imi zambeste, apoi duce degetul la buze, ficandu-mi semn din barbie spre living, spunand in receptor: — Pai, suntefi prima mea optiune, asa ca intr-adevar as vrea sd obtin in avans o cerere de inscriere. Am mereu aceeasi senzatie cand intru in casa Mason. Exist figurine Hummel cu fete fericite peste tot, mici plici decorative pe pereti, cu talismane irlandeze pe ele, si milieuri intinse pe toate fotoliile si chiar si pe televizor. Cand te duci la baie, hartia de toa- let e ascunsi sub crinolina roz crosetati a unei papusi cu ochi goi. Nu exist’ carti pe rafturi, doar mai multe bibelouri si fotografi cu Nan si Tim, ca doui picaturi de api, in primii lor ani de viati. Le studiez pentru a nu stiu cata oard, in timp ce Nan dicteaza adresa ei. Bebelusii Tim si Nan, costumati ca Mos Craciun si Craciu- nita. Tim si Nan ceva mai mari, cu parul pufos si ochii rotunzi, costumati ca puisori de Pasti. Prescolarii Tim si Nan, in costume populare nemtesti. Fotografiile se opresc abrupt cand copiii par a 1 You Make Me Feel So Good Inside (1981), piesa a pop-starului Mary Wells. 47avea vreo opt ani. Daci-mi amintesc eu bine, au fost costumati ca Uncle Sam si Betsy Ross, pentru 4 Julie, anul acela, iar Tim I-a muscat pe fotograf. In fotografii seamina mai mult decat acum. Amandoi sunt roscati si pistruiati. Dar, pentru cd viata e nedreapti, parul lui Nan e un blond-roscat pal, de culoarea cipsunelor decolorate, si are pistrui peste tot, chiar si pe pleoape. Tim a ramas cu doar un pic de spuzeali de pistrui pe nas, iar sprancenele si genele lui sunt inchise la culoare, in timp ce parul ii este rogu-cafeniu intens. Ar fi un biiat frumos, daci n-ar fi intotdeauna atat de strain de toate. — Vorbesc la Columbia, mi-am pus apelul in asteptare... sa-mi iau cererea de inscriere, imi sopteste Nan. Ma bucur c-ai venit pe-aici. Am fost complet pe alta lume in ultima vreme. — Te-am sunat pe mobil, dar am dat de Tim, si el nu vrea si te caute. — Deci la el e! Doamne! Si-a papat toate minutele si-acum a trecut la telefonul meu. O si-l omor. — N-ai putea si intri pe site-ul Columbiei gi s4 ceri formula- rul? soptesc eu, desi cunosc raspunsul. Nan e fara speranta in privinta computerului ei — tine atat de multe ferestre deschise simultan si nu le inchide niciodati, incat laptopul ei crap constant. — Laptopul meu e in operatie cu Macho Mitch, din nou. Mitch arata incredibil de bine, chiar daca putin sinistru, si e tipul care repari computere si care face vizite la domiciliu pentru PC-ul lui Nan. Nan crede ca arati ca Steve McQueen, idolul ei. Eu cred ci arata ursuz si plictisit pentru ca repara constant aceleasi probleme. — Multumesc... da, si asta cand va fi trimisa? zice Nan la tele- fon, in clipa in care Tim intra in camer, cu parul zbarlit in toate directiile, imbracat intr-o pereche de pantaloni de pijama tartan de flanela si un tricou Ellery Prep Lacrosse. Nu se uita la noi, doar se plimba pe lang’ expozitia Arca lui Noe de figurine Hummel de pe pervaz si rearanjeaza figurinele in combinatii obscene. 48Tocmai a sfarsit de pus doamna Noe si 0 camila intr-o pozitie compromifitoare si anatomic dificil, cand Nan inchide. — Am tot vrut si te caut, zice ea. Cand incepi slujba ca salva- mar? Eu o sa fiu la magazinul de cadouri, incepand de saptimana viitoare. — Sieu. Tim cascd zgomotos, se scarpini pe piept si plaseazi doua maimufe si un rinocer intr-un improbabil trio. fi simt mirosul din locul in care ma aflu: iarba si bere. — Ai putea micar si-i spui salut Samanthei, Timmy. — Buuuuni, pustoaico! Am senzatia cd am mai vorbit, adineauri. Oh, corect. Am vorbit. Scuze. Nu stiu unde naiba imi sunt manie- rele. N-au mai fost aceleagi de cand au intrat la apa, la ultimul spalat de rufe. Vrei si tu? Scoate o sticluta de picdturi de ochi Visine, din buzunarul de la spate, si mi-o intinde. — Mersi, nu. Incerc s4 mi las, zic eu. Ochii cenusii ai lui Tim au nevoie de Visine. Nu pot sa sufar si vad pe cineva alert si receptiv, petrecindu-si tot timpul devenind incefosat si tamp. El se prabuseste pe spate, pe canapea, cu un gea- mit, pundndu-si o mani peste ochi. E greu si-mi amintesc cum era Tim inainte sd inceap4 si mearga la auditii pentru Betty Ford’. Cand eram mici, familiile noastre petreceau multe weekenduri de vari impreuni, pe plaja Stony Bay. Pe atunci, eram mai apropiata de Tim decat de Nan. Nan si Tracy citeau gi stiteau la soare, varandu-si numai varful degetelor de la picioare in apa, dar lui Tim nu-i era fricd si se balaceasc4 si ma lua cu el in cele mai mari valuri. El a fost, de asemenea, cel care a descoperit curentul de suprafata din estuar, cel care te ia pe sus si te arunci departe, in larg. — Deci, scumpo... ti-ai mai tras-o, zilele astea? mi face semne din sprancene, din pozitia lui rasturnata. ‘ Betty Ford Center — centru californian de tratament pentru dependentii de alcool si de droguri. 49— Charley a ficut-o pe nebunul pentru ci nu i-ai prefuit podoabele, daca ingelegi ce vreau s4 spun. — Amuzant, Timmy. Acum pofi si taci, zice Nan. — Nu, pe bune, e o treaba buna c-ai rupt-o cu Charley, Samantha. Era un mfgar. Eu nu mai sunt prieten cu el, pentru ci, destul de ciudat, el a fost de parere ci ew eram magarul. — Greu de imaginat, zice Nan. Timmy, du-te la culcare. Mama o sa fie acasa curand si n-o s4 mai inghita povestea cd ai luat prea mult Benadryl din pricina alergiilor tale. $tie ci n-ai alergii. — Dar am, zice Tim tare, exagerat de indignat. Scoate un joint din buzunarul din faga al tricoului si-1 flutura triumfator spre ea. — Sunt alergic la ierburi. Apoi izbucneste in ras. Nan si cu mine schimbim o privire. Tim e, de regula, drogat si beat. Dar acum emand un soi de energie nervoasa, amplificatd, care sugereaz4 chestii mai grele. — Hai si iesim de aici, zic. Mergem in centru. Ea da din cap. — Ce zici de Doane’s? Am nevoie de niste inghetati cu malt si ciocolata. Isi insfaci poseta dintr-un fotoliu inflorat si se apleaci, zgalta- indu-l pe Tim, care inca mai chicoteste. — Du-te sus, zice. Acum! Pana nu adormi. — N-o si adorm, surioara. Doar o si-mi odihnesc ochii, mor- miie Tim. Nan il inghionteste din nou in umar. Cand da si se indepar- teze, Tim o apuci de poset si-o opreste, smucit. — Nano. Surioar’. Nan, pustoaicd, am nevoie de ceva, zice el st&ruitor, cu fata toatd o disperare. Ea ridicd o spranceand palida la el. — Un vagon de drajeuri-jeleu de la Doane’s, OK? Dar nu de-alea verzi. Alea ma sperie. 50Capitolul sapte Pe veranda, o iau de mani pe Nan si i-o string. — Stiu! zice ea. E mult mai ru de cand a fost dat afara de la Ellery. Toata ziua si-o pierde asa, cum ai vazut, si Dumnezeu stie ce face noaptea. Paringii mei sunt complet si absolut pe dinafara. Mama ii inghite toate minciunile astea: ,Oh, in punga aia e iarba-mafei, mama. Oh, pastilele a/ea? Aspirina. Praful ala alb? Niste sare”. Dar il admonesteaz daca injura — il pun si bage bani in cutia de injuraturi. Prin urmare, el doar sterpeleste mai mult din poseta mea. Jar tata? Ma rog. Ridicd din umeri. Doamna Mason e cea mai vesela persoana pe care am cunos- cut-o vreodati. Tot ce spune incepe cu exclamatii: Asa! Vai de mine! Ei! Doamne! Spre deosebire de domnul Mason, care abia daca deschide gura. Cand eram mici, aveam o jucdrioara cu cheiti, un pui de plastic dintr-un cos de Pasti si il consideram gi pe el tot asa ceva. Ram4nea nemiscat intr-un fotoliu cadrilat din clipa in care ajungea acasa pana la cind, apoi isi relua pozitia dupa cina pana la munci si si se aseze gi si se ridice de la masa. — Ela acceptat ghiveciul cu iarbi al lui Tim printre plantele lui, ingrijindu-l cu nutriengi. Ce barbat care a fost tanar in anii optzeci nu recunoaste marijuana? Rade, dar vocea ei are o nota isterica. — E ca si cand Tim s-ar ineca, iar ei si-ar face griji pentru culoarea costumului sau de baie. 51— Dar tu nu pofi si le spui? intreb, nu pentru prima sau a doua, sau a suta oara. Desi cine sunt eu si dau sfaturi? Nici eu nu i-am marturisit mamei adevarul in privinta lui Tim. Nan rade, dar nu-mi raspunde. — in dimineata asta, cand am coborat la micul dejun, tata spunea ca poate Tim ar avea nevoie de o tabard de instructie mili- tari care si faci om din el. Sau o perioada in armata. Iti poti inchi- pui? Stii sigur cd el ar fi soldatul ala care si-ar enerva superiorii atat de rau, incdt l-ar vari in vreo temnitd oribild subterand gi ar uita de existenta lui. Sau I-ar scoate din sarite pe batdusul taberei si s-ar trezi omorit in bataie. Ori s-ar incurca poate cu mai stiu eu care nevasti a sergentului de instructie si apoi ar fi impuscat in spate de soul infuriat. — M& bucur cA n-ai petrecut prea mult timp facandu-ti griji pentru diversele posibilitati, zic eu. Nan igi pune un brat pe dupa umerii mei. — Mi-a fost dor de tine, Samantha. imi pare rau. Am fost absorbita cu totul de Daniel — si ma duc la petrecerile lui de absolvire —, numai ca s4 stau departe de casi, de fapt. — Cum merg lucrurile? mi dau seama ci moare si deschida subiectul, ca si scape de drama lui Tim. — Daniel..., ofteaza. Poate ar fi trebuit s4 raman indragostit4 de Macho Mitch si Steve McQueen. Nu pot sé-mi dau seama ce se intémpl cu el. E foarte incordat si innebunit ci o si meargi la MIT, dar stii cit e de destept, iar scoala nu incepe decat peste trei luni. Vreau si spun, suntem in iunie. Nu se poate relaxa? — Corect! O imping cu umérul. Pentru ci tu stii totul despre asta, ca o fat care isi comanda cataloagele de prezentare de la colegii in milisecunda doi de la incheierea penultimului sau an de liceu. — De-aia el si cu mine suntem perechea perfect, nu? zice ea, cu o mica strambatura. 52Cand cotim pe Strada Principal, ne intampina briza, scutu- rand frunzele din arfarii ce strajuiesc drumul, facdndu-i si scoata un fosnet slab ca un oftat. Aerul sarat venind dinspre stramtoare miroase a vegetatie luxuriant’. In timp ce ne apropiem de Dark and Stormy, barul local cu hamburgeri, dou persoane ies pe usa, clipind putin in soarele orbitor. Clay. $i o foarte frumoasi brunet, imbricata intr-un costum de designer. Ma opresc, odatd ce mi-au atras atentia, in timp ce el ii zambeste, apoi se apleacd s-o sarute. Pe buze. Cu un pic de mangiiat pe spate, pe deasupra. M-as fi asteptat si vid mai multe din partea lui Clay Tucker, dar nu in felul asta. — Ce-i, Samantha? intreaba Nan, tragdndu-mi de brag. Ce se intampla? N-a fost un sarut frantuzesc, dar cu siguranta n-a fost nici de ea-e-sora-mea. — Alae noul iubit al mamei mele. Acum Clay ii strange umarul femeii si-i face cu ochiul, conti- nuand sa zimbeasca. — Mama ta are un iubit? Glumesti. Cand s-a intamplat asta? Femeia rade si-i mangaie maneca lui Clay. Nan imi arunci o privire, tresarind. — Nu stiu cand s-au cunoscut. Pare ceva serios. Vreau si spun, parea. Din punctul de vedere al mamei mele. Acum, bruneta, care observ ci e cu cel putin zece ani mai tanara dec4t mama, deschide o servietd si ii da lui Clay un dosar. El inclina capul in genul esti-cea-mai-buna. — E cumva cdsitorit, sti? intreaba Nan, cu voce soptita. Imi trece brusc prin minte faptul ci noi stim nemigcate pe trotuar, evident holbandu-ne la ei. Exact in clipa aceea, Clay isi intoarce privirea si ne vede. imi face cu mana, aparent netulburat. Daca o inseli pe mama, gandesc eu, dar las fraza din capul meu neterminati, pentru ci, pe bune, ce-o sa fac? — Probabil e doar o prietend, sugereazi Nan, neconvingitoare. Vino, hai s4 ne ludm inghetata aia. 53Ii arunc lui Clay o ultima privire, sperand si-i comunic astfel iminenta vatamare a partilor corporale prefuite in eventualitatea in care o insal pe mama. Apoi o urmez pe Nan. Ce altceva as putea face? * Incerc si mi-I scot din minte pe Clay, cel putin pani o si pot si ajung acasi sé ma gandesc. Nan nu redeschide discutia, slava Domnului! M4 simt usurat’ cand intram la Doane’s. Localul e intr-o cla- dire micufa, cu acoperis in panta, de langa debarcaderul care separa gurile raului de ocean. Doane’s a fost magazinul de bomboane, pe vremea cand exista conceptul de bomboane la vraf. Acum marea sa atractie e Vargas, gaina care ciuguleste graunte — o imitatie de gaind mancata de molii cu pene adevarate, pentru care trebuie si platesti douadzeci si cinci de cenfi ca s4-i activezi frenetica tulbu- rare obsesiv-compulsiva de a ciuguli dropsurile in forma de boabe de porumb. Din nu stiu ce motiv, ea este marea atractie turisticd, la egalitate cu inghetata cremoasi a casei si o vedere buna spre far. Nan se scormoneste prin portofel. — Samantha! Aveam douazeci de dolari. Acum nu mai am nimic! {1 omor pe frate-miu. — Nu conteaza, ii spun eu, scotand cAteva bancnote din buzunar. — Ti-i dau inapoi, imi spune Nan, luand banii. — Nicio problema, Nanny. Deci mai vrei inghetata? — O si vreau. Deci, oricum, Daniel m-a dus la New Haven ca s4 vedem un film, aseara. Mie mi s-a parut ci a fost o seara foarte placuta, dar el nu mi-a trimis azi decit un mesaj pe telefon si tot ce-a scris a fost ,LVYA’, in loc sa scrie toate cuvintele. Tu ce crezi c4 inseamna? Daniel a fost intotdeauna indescifrabil pentru mine. E genul de tip istet care te face si te simti prost. — Poate ca se grabea? 54— Cu mine? Daca e sa-ti faci timp, n-ar trebui si incepi cu iubita ta? Nan isi umple punga de plastic cu butoiase de bere, ursuleti gumati si mingi de ciocolatd acoperite cu malt. Terapie prin cum- parare de energizante zaharoase. Nu stiu ce s& zic. in sfarsit, fird si mi uit la ea, las si-mi scape un gand pe care il nutresc de ceva vreme: — Se pare ci Daniel te face intotdeauna nervoasi. E in regula asta? Nan o contempli acum pe Vargas, care pare a fi in toiul unei crize de epilepsie. Nu mai ciuguleste dropsurile-graunte, ci doar se smuceste inainte si inapoi. — N-am de unde si stiu, zice ea, in cele din urma. Daniel e primul meu iubit. Tu i-ai avut pe Charley si pe Michael. Plus Tay- lor Oliveira, intr-a opta. — Taylor nu se pune. Ne-am sirutat o dati. — $i el a spus la toatd lumea ca afi mers pani la capit! zice Nan, de parca asta ar demonstra cd are dreptate. — Corect, uitasem de asta. Ce mai print! El a fost iubirea vie- tii mele, pe cuvant! Cum a fost filmul cu Daniel? Vargas zvacneste din ce in ce mai rar, pana cand se cutremuri si se opreste. — Filmul? zice Nan, vag. Oh, da... The Sorrow and the Pity. Pai, a fost frumos pentru un film alb-negru de trei ore si jumatate despre nazisti, dar dupa aceea ne-am dus la o cafenea, iar acolo erau niste fosti studenti de la Yale. Daniel a devenit subit pretios si a inceput s& foloseasci termeni precum ,tautologic” si ,subtext”. Izbucnesc in ras. Desi mintea lui Daniel a fost ceea ce 0 atra- sese pe Nan, stilul lui pretentios de a vorbi e o tema recurenti. — P4nd la urmi a trebuit sa-1 iau pe sus pana la masina gi si-1 fac s4 ma sirute ca si nu mai vorbeasca. Nici nu rosteste bine cuvantul ,srut”, ci eu revid cu ochii minfii buzele lui Jase Garrett. Buza de jos plina, dar nu ca a unui 55om bosumflat sau posac. Ma intorc si ma uit la Nan. E aplecati peste drajeurile ei, cu parul ei blond-capsuna dat pe dupa o ureche, cu un deget cu unghia roasa in gura. Nasul ii e putin parlit de soare, se cojeste, iar pistruii i s-au mai accentuat saptamana tre- cut. Deschid gura sa-i povestesc Am cunoscut un baiat, dar nu prea pot rosti cuvintele. Nici macar Nan n-a stiut vreodatd cA eu ii urmaream pe membrii familiei Garrett. Nu neaparat c4 voisem sa pastrez secretul fata de ea, doar ci nu-i pomenisem niciodati des- pre asta. De altfel.... Am cunoscut un bdiat? Povestea asta putea duce oriunde. Sau nicaieri. Ma intorc la bomboane. — Ce zici? intreabi Nan. i ducem lui Tim drajeurile? Tu esti cea cu bani. — Da, hai si-i ducem. Dar numai din alea verzi care-! sperie. Nan inchide punga fosnind zgomotos. — Samantha? Ce ne facem cu el? Pun o cascada zorniitoare de Jelly Belly de mar verde intr-o pungi alba de hartie si-mi amintesc de-un episod de cand aveam sapte ani. Pe mine ma intepase o meduza. Tim a plans pentru ci mama lui si a mea nu I-au lasat sd facd pipi pe piciorul meu, fiindca auzise el cd Asta ar fi antidotul pentru intepaturi. ,,Dar, mama, am puterea s-o salvez!” se smiorcdia el. Asta a rimas o glumi intre noi ani de-a randul: Nu uita cd am puterea sa te salvez! Acum se pare ci nu se poate salva nici micar pe el. —%In afaridea spera cd astea sunt boabe magice’, zic eu, n-am nicio idee. 1 Aluzie la boabele de fasole magice (magic beans) din povestea Jack si urejul de _fasole de Joseph Tacobs. 56Capitolul opt In dupi-amiaza urmitoare, imi scot pantofii de munca pe veranda, pregitindu-ma sa intru in cas4 si m4 schimb, cand o aud pe doamna Garrett: — Samantha! Samantha, poti si vii aici putin? Sta la capatul aleii noastre, tinand-o in brate pe Patsy. George e lang ea, numai in boxeri. Ceva mai departe pe alee, Harry se igeste din spatele unui cArucior cu un pistol, din acelea ce se fixeaz4 la furtunul de stropit gridina, in mana, evident jucindu-se de-a banditii. Cand mi apropii, vid ci o hraneste din nou la san pe Patsy. Imi daruieste zambetul ei senin si imi spune: — Oh, Samantha... stii, ma intrebam. Jase mi-a spus ce bine te-ai impacat cu George... si ma intrebam daca vreodati... Se opreste brusc, uitandu-se mai bine la mine si ficand ochii mari. Mi uit in jos. Ob! Uniforma. — E uniforma de la munca. Seful a conceput-o. Nu stiu de ce adaug asta mereu, poate pentru a puncta ca altminteri n-as fi prinsd nici moart4 imbracata intr-o fust’ mini albastr si o bluzd de marinar. — Se vede ci a fost facut’ de un barbat, zice sec doamna Garrett. Dau din cap. — Fireste. Oricum... Reincepe sa vorbeasci foarte grabita. — Mai intrebam dacé ai fi interesata s-o faci pe bona. Jase n-a fost de acord si te intreb. Se temea c-o sA crezi ci el ademeneste 57fete care nu banuiesc nimic in casa noastr, ca si le pot eu exploata pentru nevoile mele. Ca o versiune de sclavie a unei mame dispe- rate. Rad. — Nu m-am gindit la asta. — Bineinteles c4 nu. Imi ofera iar un zambet larg. — $tiu ca probabil toaté lumea crede ci fac asta, o intreb pe fiecare fat pe care o vad daci n-ar putea s-o faci pe bona, dar nu-i asa. Foarte putine persoane se inteleg din prima cu George, iar Jase a spus c& tu |-ai cucerit imediat. Pot sa-i pun pe copiii mei mai mari sd faca asta, bineinteles, dar nu vreau si creada cd astept asta din partea lor. Alice, de pilda, intotdeauna se poarta de parca ar fi o extraordinar’ povara sa faci asta. Vorbeste atit de repede, incit pare emotionati. — Jase n-are nimic impotriva, ins4 slujba lui la magazin si antrenamentul fi ocup4 majoritatea timpului, asa cd e mai mult plecat de-acasi, mai putin o dup4-amiazi pe siptimAni si, bine- inteles, o parte din weekend. Oricum, eu n-ag avea nevoie decat de vreo cateva ore, din cand in cand. — E in regula, zic eu. N-am experienti, dar invat repede si mi-ar plicea sa fiu bona. Céata vreme nu ii spunefi mamei mele. Doamna Garrett imi daruieste o privire recunoscitoare, apoi o desprinde pe Patsy de la san si, dupa ce isi duce mana s-si des- chida nasturii bluzei, o muti la celilalt. Patsy plinge in semn de protest. Doamna Garrett isi da ochii peste cap. —Ii place un singur sin, imi mirturiseste ea. Foarte incomod. Dau din nou din cap, desi habar n-am de ce e asa. Gratie cuprinzatorului discurs ,corpul tau se schimba” al mamei mele, sunt Himuritd in ceea ce priveste sexul si sarcina, dar sunt inca in ceata in privinta aliptarii. Slava Domnului! In acel moment, George intervine: 58— Stiai ca, dacd arunci un penny din varful Empire State Building, poti omori pe cineva? — Stiam. Dar asta nu se intampl4 niciodat4, spun eu repede. Pentru ca oamenii de pe terasa de observatie sunt foarte, foarte grijulii. Si terasa e inconjurata de un mare perete de plastic. Doamna Garrett clatina din cap. — Jase are dreptate. Esti calificata. Simt cd ma imbujorez de incantare pentru ci Jase a considerat c& am facut ceva bine. — Oricum, continua ea, ai putea s4 vii o dati sau de doud ori pe saptaména — dup4-amiaza, daca se potriveste cu programul tau de lucru? Incuviingez, ii comunic programul, chiar inainte ca ea si-mi ofere mai mult decat castig la Breakfast Ahoy. Apoi mi intreaba, din nou, aratand un pic stingherita, daca as avea ceva impotrivd s4 incep de azi. — Bineineles cd nu. Doar permiteti-mi si ma schimb. — Nu te schimba, zice George si intinde mana si-mi ating’ fusta cu un deget murdar. imi place asa. Ariti ca Sailor Supergirl. — Ma& tem ci mai degrabi ca Sailor Barbie, George. Trebuie s4 ma schimb, fiindcd am lucrat in tinuta asta toatd dimineata si miroase a oud cu sunci. — Mie imi plac oudle cu sunci, imi spune George. Dar — faa i se intuneci — stii ci sunca este — ii apar lacrimi in ochi — Wilbur'? Doamna Garrett se las imediat pe vine, langi el. — George, am mai discutat despre asta. Mai tii minte? Wilbur nu a fost transformat in sunca. — Adevarat, ma aplec gi eu, cand lacrimile incep sa se reverse de pe genele lui George. Paianjenul Charlotte |-a salvat. El a trait o viati lunga si fericita cu fiicele lui Charlotte, 44, Nelly, Urania gi... 1 Numele purcelului din romanul pentru copii Charlotte's Web (1952), al autorului american E.B. White. 59— Joy. Doamna Garrett conchide: Samantha dragi, esti o comoara. Sper cd tu nu sterpelesti din magazine. Incep s& tusesc. — Nu. Niciodati. — Atunci sunca e Babe', mama? E Babe? — Nu, nu, Babe e inca paznic de oi. Sunca nu e Babe. Sunca e facuta numai din porcii foarte-foarte marsavi, George. Doamna Garrett ii mangaie parul gi ii sterge lacrimile. — Porci rai, clarific eu. — Exist porci rai? George pare tulburat. Hopa! — Pai, porcii cu, 44, fara suflet. Nici asta nu sund bine. Sarjez la intamplare dupa o explicatie valabila. — Cum sunt animalele din Narnia care nu vorbesc. Tampito! George are patru ani. Cum sa stie de Narnia? E inca la Curious George. Editata. Dar o sclipire ii lumineaza fata, semn ci a inteles referinta. — Oh! Atunci e OK. Fiindca mie chiar imi place sunca. Cand mi intorc, George sta deja in piscina gonflabil, in vreme ce Harry pune apa in ea cu furtunul de gridina. Doamna Garrett ii schimba cu indemanare scutecul lui Patsy, punandu-i un soi de chiloti bufanti de plastic, impodobiti cu mici sori. — Pe Harry inca nu I-ai cunoscut. Harry, ea e prietena lui Jase, Samantha, care o si vada de voi o vreme. Cum am ajuns sa fiu prietena lui Jase? N-am vorbit cu el decat de doua ori. Uau, doamna Garrett e atat de diferita fata de mama. Harry, care are ochii verzi caracteristici familiei, dar parul drept si aproape negru, si o multime de pistrui, se uita la mine ca si cum ar vrea s{ ma puna la incercare. + Numele personajului principal din filmul cu acelasi nume (1995), regizat de Chris Noonan, adaptare dup romanul The Sheep-Pig, de Dick King-Smith, care spune povestea unui purcel ce vrea sd fie cdine ciobanesc. 60— Poti si sari pe spate in bazin? — Aa. Da. — M&A inveti si pe mine? Acum? Doamna Garrett ne intrerupe. — Harry, am mai discutat despre asta. Samantha nu te poate duce la bazinul mare, pentru cd trebuie sa stea cu ochii pe cei mici. Harry se bosumfla. — Ar putea s-o puni pe Patsy in hamul BabyBjérn, cum faci tu, si sd intre in ap. Pe George poate 4-1 tind de mand. El inoata destul de bine cu colacul. Doamna Garrett se iti la mine cerandu-gi scuze din priviri. — Copiii mei se asteapti ca toata lumea sa facd multitasking dus la extrem. Harry, nu! Fie piscina asta, fie nimic. — Dar acum pot si inot. Pot sa inot chiar bine. $i ea stie cum se sare in apa cu spatele. M-ar putea invata sd sar cu spatele. In timp ce as avea bebelusul atarnat de mine si l-as fine de mand pe George? Chiar c-ar trebui sa fiu Sailor Supergirl. — Nu! repet’ ferm doamna Garrett. Apoi isi indreapti privirea spre mine si imi spune: — O voinga de fier. Spui nu si nu. Pana la urm, ii trece. Ma conduce in casi, imi arat4 unde sunt scutecele, imi spune s& iau ce doresc din frigider, imi di numirul ei de mobil, imi arati lista cu numerele de telefon pentru situatiile de urgenti, imi atrage atentia sd nu deschid discutia despre tornade de fat cu George, se urca in minivanul ei si pleaca. Mi lasi cu Patsy, care incearca si-mi ridice bluza, cu George, care vrea si afle daca stiu ci nu trebuie s4 atingi niciodata o caracatifa cu inele albastre, si cu Harry, care arati de parc-ar vrea s4. m4 omoare. * De fapt, n-a fost chiar asa de rau. In general am evitat s-o fac pe bona. Nu c4 nu mi-ar plicea copiii, dar urasc lipsa unui program bine stabilit. N-am vrut niciodata 61sam de-a face cu printi care se intorc tarziu acasi si isi cer scuze sau cu stanjenitoarea situatie cand tatal ma conduce acasi cu masina, incercind si porneasci o conversatie. Dar copiii Garrett sunt destul de usor de supravegheat. fi iau pe la noi acasi, ca si pot imprumuta stropitorul nostru de gridina — un suport de cupru complicat, cu brate rotative. Harry, din fericire, il socoteste nemai- pomenit, si impreuna cu George petrece o ori si jumitate jucdndu-se cu el, apoi sarind inapoi in piscina gonflabild, in timp ce Patsy sta la mine in poald, molfaindu-mi degetul mare cu gingiile si um- plandu-mi mana de bale. Am terminat treaba cu gustirile si-i conduc pe copii inapoi, afar, la piscina, cand intra motocicleta pe alee. Ma intorc, infiorata de emotie, dar nu e Jase. E Joel, care se da jos de pe motocicletd, se sprijini de ea si face figura cu examina- rea-lenta-apreciativa-din-cap-pana-in-picioare, de care sunt satula de la Breakfast Ahoy. — George. Harry. Pe cine-ati adus acas? zice Joel. Arata bine, dar e un pic prea mult pe scala si-o-stie-prea-bine. — Eae Sailor Supergirl, zise George. Stie totul despre giurile negre. — $i despre saritul pe spate in bazin, adauga Harry. — Dar tu nu pofi s-o ai, pentru ci o sd se marite cu Jase, in- cheie George. Splendid. Joel arata surprins, de bund seama. — Esti prietena lui Jase? — Pai, nu chiar, vreau s4 spun, abia ne-am cunoscut. Sunt aici s& vad de copii. — Dar a fost in camera lui, adaugi George. Joel ridicd o spranceani la mine. Tardsi partea cu inrositul pe tot corpul. Cu atat mai vizibil intr-un costum de baie. — Sunt doar bona. 62George ma ia pe dupi talie, pupandu-mi pe buric. — Ba nu. Esti Sailor Supergirl. — $i de unde ai venit, totusi? Joel igi incruciseaz bratele, lisindu-se pe spate, pe motocicleta. George si Harry se intorc in fuga sub stropitoarea de cupru. Eu o fin pe Patsy pe un sold, dar ea tot incearc4 si-mi scoata suti- enul costumului de baie. — Mut-o pe partea cealalti, imi sugereaza Joel, fara s clipeasca. — Oh! Asa e. Patsy, bebelugul cu un san preferat. — Ce spuneai? Joel inca se sprijina lenes de motocicleta. — De alaturi. Sunt vecina de alituri. — Esti sora lui Tracy Reed? Bineinfeles. Fireste ca n-avea cum sd n-o fi remarcat pe Tracy. In vreme ce eu sunt blond’, Tracy e O Blonda. Adici eu am parul galben-pai si pielea oarecum ca mierea, cu pistruii de la tata, in vreme ce Tracy are parul blond-nordic si are pielea alba, curati. Ea, in mod nedrept, arati de parc4 n-ar fi vazut-o niciodat& soa- rele, cu toate cd isi petrece cea mai mare parte a verii pe plaji. —im-hm. Atunci, deodata, ma intreb dac& sora mea a interactionat si ea in secret cu alde Garrett. Insi Joel nu e blond, criteriul ei esential pentru un iubit, din punctul de vedere al lui Tracy, pe langd un rever imbatabil, asa cd probabil nu. Doar ca si fiu sigura, intreb: — Joci tenis? Joel nu pare surprins de aceasta intrebare veniti de niciieri, fara indoiala obignuit cu fetele fastacite vorbind aiurea. — Prost. Intinde mainile dupa Patsy, care se pare ci a hotirat, la momen- tul acesta, ci orice sin e bun. Degetelele ei se intorc cu hotarare spre sutienul meu. — Mada, jacheta de piele iti incetineste probabil voleul de retur. 63ii pun bebelusul in brate. E] mi saluta zeflemitor. — Sailor Supergirl si spirituala. Dragut. Exact in clipa asta un Jeep intra pe alee, cu mare vitezi. Alice coboara trantind portiera, intinzandu-si mana ca si descalceasc4 bareta posetei din schimbatorul de vitezi, apoi smuceste poseta. Parul ei, in clipa asta, este albastru-electric, strans intr-o coada prinsa pe o parte. Poartd un maiou decupat la spate si niste panta- Joni scurti, scurti. — Stiai datele problemei, Cleve! se risteste ea la soferul din masina. it stiai situatia. isi indreapti spatele, pornind cu pasi mari spre usa bucitiriei, pe care o tranteste in urma ei. Spre deosebire de fratii ei, e micuti de inaltime, dar asta nu-i stirbeste cu nimic aerul ei autoritar inconfundabil. Cleve, un tip cu infatisare blajind, intr-un sort cu imprimeuri hawaiiene si un tricou PacSun, nu arata deloc ca si cum ar fi stiut datele problemei. Se prabuseste in spatele volanului. Joel mi-o pune inapoi pe Patsy in brate si se duce spre masina. — Nevricale, tipule, ii zice el lui Cleve, care inclina usor capul incuviintand, dar nu zice nimic. M4i intorc la stropitoare si ma asez. George se planteaza lang mine. — S$tiai cd o tarantuld mancdtoare de pasiri e mare cAt mana ta? — Jase n-are si una dintr-astea, nu-i asa? George imi daruieste un zambet cald ca o zi de vara. — Nu. Obignuia sa aiba o tarantula obisnuitd, pe nume Agnes, dar — ia un ton grav, funebru — a murit. — Sunt siguri cd e in raiul tarantulelor acum, il asigur eu gra- bitd, cutremurandu-mi cand mi gandesc cum ar arta asa ceva. Minivanul doamnei Garrett opreste in spatele motocicletei, desertandu-i pe cei care presupun cA sunt Duff si Andy, amandoi 64rosii la fata si batugi de vant. Judecand dupa vestele lor de salvare, au fost in tabara de sporturi nautice. George si Harry, sustinatorii mei loiali, imi laud pe intrecute priceperea in fata mamei lor, in timp ce Patsy izbucneste imediat in plans, aratand cu un deget acuzator la mama ei si jelind: — Tish — A fost primul ei cuvant, explici doamna Garrett, luand-o din bratele mele, fari a biga de seam costumul de baie ud al lui Patsy. E un cuvant bun de trecut in cartea nou-nascutului.Capitolul noua Cu mama ¢i Tracy plecate in oras, casa e atat de linistita, noap- tea, incat pot numara sunetele care se aud. Zbrrr—troscul ghetii cazand din masina de facut gheata in racitor. Trecerea centralei de la o viteza la alta. Apoi un zgomot la care nu ma astept, cand stau intinsi in patul meu, pe la zece, in seara aceea, intrebandu-ma dac& ar trebui s4-i spun ceva mamei despre femeia cu care |-am vazut pe Clay. E un dang, bang, bang, ritmic, afari, sub fereastra mea. O deschid, ies pe teras’, mi uit in jos gi-1 vad pe Jase, cu cio- canul in mani, batand ceva in cuie pe spalier. Isi ridici ochii, tinand cuiele intre dinti, si-mi face cu mana. M& bucur sa-l vad, dar e un pic ciudat. — Ce faci? — Aio scandura desprinsa aici. Scoate un cui din gura, il pozitioneaza pe spalier si incepe din nou sa bat cu ciocanul. — Nu parea sigur. — Pentru mine sau pentru tine? — Tu si-mi spui. Mai da o ultima lovitura cuiului, lasi ciocanul in iarba si, in cAteva secunde, a si urcat pe spalier si sti acum lang’ mine. — Am auzit c-ai fost inghititi de familia mea. Imi cer iertare pentru asta. — E-n regula. M& trag o idee mai inapoi. Sunt iardsi in camasa de noapte, ceea ce pare un dezavantaj in fata lui. 66— Sunt cei mai buni membri ai familiei pe care i-as putea avea, dar pot fi un pic... Face o pauza, de parca ar cauta o definitie. — ...coplesitori. — Nu sunt usor de coplesit. Jase se uit la mine, cu ochii aceia verzi cercetandu-mi fafa. — Nu. N-ai putea sa fii, nu-i asa? Imi trece prin minte, in timp ce stau aici, cd pot fi oricine vreau eu cand sunt cu el. Apoi observ ceva miscandu-se pe umarul lui. — Ce-i aia? Jase intoarce capul intr-o parte. — Oh, te referi la Herbie? Duce mina gi ia o veverita — un iepure, ceva cu blana — de pe umirul lui. — Herbie? — E o Petaurista’. Intinde mana, care acum cuprinde o creaturA pufoasi care arati ca o veveriti zburatoare, cu o dung’ mare, neagri, pe spate si cu pete negre in jurul ochilor. O mangii pe cap, nesigura. —Ii place asta. Jase isi aduce si cealalt’ mani, tinand-o pe Herbie intre palme. Mainile lui sunt aspre si competente. Jase pare mai degraba un barbat decat un baiat. — Esti... ca... Dr. Doolittle sau ceva de genul asta? — Doar imi plac animalele. Tie? — Pai, da, si mie. Dar nu am o gridina zoologici in camera mea. Arunci un ochi peste umarul meu — spre fereastra —, apoi di din cap. — Nu, sigur ci n-ai. Ce camer ordonata! E intotdeauna asa? + Veveripi-zburitoare originari din Australia. 67Ma simt defensiva si apoi si mai defensiva, pentru ci mi simt defensiva. — In general. Uneori, si eu... — Ifi faci putin de cap si nu-fi atrni halatul de baie la locul lui? sugereaza el. — Toata lumea stie cé mi se mai intampla. Sta atat de aproape, incat ii pot simi rasuflarea pe obraz. Sto- macul meu face o tumbi, din nou. — Am auzit ci esti o supereroina. — Da. CAteva ore cu familia ta, si acum am puteri supranaturale. — $io si ai nevoie de ele. Se las pe spate, punand-o pe Herbie pe burta lui, apoi se spri- jina in coate. — Plus cd faci sarituri in bazin pe spate. — Fac. Sunt in echipa de inot. Jase da din cap incet, uitandu-se la mine. Tot ce face pare atat de bine gandit si cu scop. Sunt obisnuita cu biiefii care se aruncad doar cu capul inainte in viata, cred. Charley, care in esenga a tot sperat la sex, si Michael, la bunul plac al toanelor sale, fie jubiland, fie adancit in neagri deznadejde. — Vrei si mergem si inotim? intreabi Jase, in cele din urma. — Acum? — Acum. in piscina noastra. E atat de cald! Atmosfera este indbusitoare, aerul fiind aproape irespirabil. Hai sé vedem. Inotat. Noaptea. Cu un bdiat. Care, practic, e un strain. Si un Garrett. Ma ia cu ameteala la cate reguli de-ale mamei incalcd treaba asta. Saptesprezece ani de predici si discutii si reamintiri: , Gandeste-te cum va arita asta in ochii celorlalti, Samantha. Nu doar cum te simi tu. Fa alegerile corecte. Gandeste-te intotdeauna la consecinte”. In mai putin de saptesprezece secunde spun: — Ma duc si-mi pun costumul de baie. 68Cinci minute mai tarziu, stau in curtea noastra, sub fereastra dormitorului, asteptand incordati si se intoarca Jase, care s-a dus sa se schimbe. Mi tot uit spre aleea casei noastre, temandu-ma ca am sa vad niste faruri in departare si o s& fie Clay conducand-o pe mama acasi, care o si m4 gaseascd stand aici, in costumul de baie negru, intr-un loc atat de neasteptat. In loc de asta, aud vocea calma a lui Jase. — Hei! zice el, venind pe alee, prin intuneric. — N-o mai ai pe Herbie, nu? — Nu, nu-i place apa. Vino. Ma& conduce de-a lungul baricadei de un metru optzeci a mamei, pe aleea familiei Garrett, spre curtea lor din spate si spre gardul inalt de plas care incercuieste piscina. — OK, zice, te pricepi la catarat? — De ce sarim gardul? E piscina voastra. De ce nu intrim pur si simplu pe poarta? Jase isi incrucigeaza bratele, sprijinindu-se cu spatele de gard, zambindu-mi, o strafulgerare alba in intuneric. — E mai amuzant asa. Daca tot incalci regulile, micar fa-o pana la capat. M& uit banuitoare la el. — Nu esti unul dintre acei cdutitori de senzatii tari care vari fetele in bucluc doar de dragul plangerilor la Politie, nu? — Nu sunt. Urcd. Ai nevoie de sprijin? Nu mi-ar strica, dar n-as recunoaste. Imi indes degetele de la picioare intr-un ochi de plasd si urc pana sus, trecand dincolo, agitandu-ma de partea cealalta, inainte s4 imi dau drumul. Jase ma urmeazi aproape imediat. Bun catarator. Bineinfeles, gandesc eu, amintindu-mi de spalier. Aprinde luminile de sub api. Piscina contine mai multe jucirii gonflabile, ceva de care mama intotdeauna se plange.,,N-ar trebui sa stie ci se presupune sa scoti alea in fiecare noapte, altminteri filtrul nu functioneaz4? Dumnezeu stie cat de insalubri e piscina aia.” 69