Anicius Manlius Severinus Torquatus Boethius @WRATATE TEOLOGICE Editie bilingva Traducere din limba latina si note de Octavian Gordon $i Bogdan Tataru-Cazaban Postfaja de Anca Vasiliu POLIROM 2003Anicius Manlius Severinus Torquatus Boethius patrician de vaza si nobil din ordinul exconsular Contra lui Eutyches $i Nestorius Domnului sfant’ $i vrednicului de cinstire pdrinte Ioan diaconul, de la fiul sdéu, Boethius Multa vreme te-am asteptat cu nerabdare si vorbim despre problema pusi in discutie in adunare. Dar, de vreme ce nici tu n-ai putut sa vii, refinut fiind de treburi, iar eu, in perioada urmitoare, voi fi implicat in activitatile randuite, incredingez scrisului lucrurile pe care le pastrasem spre a le discuta fata catre fata. fti amintesti c4, atunci cand se citea in adunare scrisoarea, sa spus cd adepfii lui Eutyches méarturisesc ca Hristos este alcatuit din doud naturi, dar ci nu este in doua naturi, in timp ¢e drept-credinciosii cred in amandoud afirmatiile, cici cei care urmeazi dreapta credinj4 cred ca El este deopotriva $i din dou naturi, si ? doud naturi. Foarte surprins fiind de noutatea acestei afirmatii, am inceput sa cercetez deosebirile fntre uniunile formate din doud naturi si cele care consista in doud naturi, socotind ci este de mare importanta si cd nu trebuie trecut cu vederea, dintr-o lenes4 nepdsare, faptul ca “épiscopul care a scris scrisoarea n-a vrut sd treacd peste acest ‘punct, a cdrui discutare se impunea degraba. Atunci tofi au strigat cd diferenta e limpede gi cd nu este in aceasta privintad nici o umbri de confuzie si de amestec, dar nu s-a gasit, intr-o * Formula curentd in secolul al Vi-lea, pentru orice crestin cu viata sfanta, cdlugdr sau nu.CONTRA LUI EUTYCHES $1 NESTORIUS 17 atare agitatie, nici unul care mdcar sd atingd putin problema, fecum sd o rezolve. - Eu ma agezasem mai departe de cel pe care doream foarte mult sd-l vid si, dacd-ti amintesti cum erau dispuse locurile, " fftiteam intors si intre noi se aflau mai multe persoane, astfel tncat, chiar dacd md striduiam din rasputeri, nu puteam sa-i | id fata si expresia, din care sd-mi dau seama de opinia lui. | Fotusi, nici eu n-am contribuit la discutie mai mult decat ceilalti, ba chiar am fost mai prejos. Caci, in ce priveste | problema discutat4, nu gandeam deloc la fel ca ceilalti; dar | am avut o contributie mai mica decat restul in insusirea unei | gtiinte de buna seamd false. Marturisesc cd am rabdat anevoie ' gi, impresurat de o mulfime de nepriceputi, am tacut, teman- : ym si nu par nebun de-a dreptul, dac4 mi-as fi dat oste- vala sd mA ardt sAndtos intre smintifi. Asadar, dupa aceea, cump&nit in minte toate problemele [discutate] si nu 3 hiteam ce auzisem, ci le rumegam iar si iar, intr-o necon- ti cugetare. In sfarsit, la batdile mintii mele, portile s-au Schis, iar adevdrul, aflat dupa insistente cautdri, a risipit tofi pti rat4cirii lui Eutyches. Atunci, deodat4, am inceput si ma Hnunez foarte de catd indrazneald dau dovada oamenii tia nepriceputi, care se silesc s4-si acopere lipsa de stiinta ‘ndrul unor presupuneri neruginate, de vreme ce nu numai Be adesea, nu stiu despre ce se vorbeste, dar, in dispute de wl acesta, nici macar nu inteleg ceea ce ei ingisi afirma, ca vina nestiinjei n-ar fi mai mare atéta vreme cat o d. Par trec de la ei la tine, cdruia iti trimit acest tratat, oricat de neinsemnat, pentru a-l cAntari tu mai intai si pentru a-l . Dacd vei spune cd este cum trebuie, te rog sa-l agi si pe el intre scrierile ce-mi poart4 numele ; daca ins4 Muie eliminat sau addugat ceva sau daca trebuie modificat freun fel, iti cer sd mi-l trimiti inapoi, ca sd transcriu Wificarile in copiile mele de indatd ce se va intoarce de la Numai c4nd acestea vor fi ajuns la forma finala, i le voiCONTRA LUI EUTYCHES $1 NESTORIUS 19 trimite celui cdruia ma adresez de obicei, spre a le supune judecatii lui. Dar, o data ce chestiunea in cauzd trece de la vorbd la condei, sd indepartam mai intdi ratacirile extreme si contradictorii ale lui Nestorius si ale lui Eutyches!; iar apoi, guajutorul lui Dumnezeu, voi potrivi calea de mijloc a g#edintei crestine. $i fiindcd in chestiunea ereziilor contradic- -secii se pune problema persoanelor si a naturilor, trebuie de iabun inceput si definesc acesti termeni si s4 ii separ prin diferentele lor specifice. be I on y-, Agadar, natura se poate rosti fie despre corpuri in parte, i fig de: spre substante in parte, corporale si incorporale, fie pre orice lucru despre care spunem cd existd in vreun fel. 1, dacd se poate spune ,natura” in trei feluri, fara indoiala uie si o definim in trei feluri. Caci, dacd acceptam ca a se poate rosti despre toate lucrurile, vom da o definitie = sd poatd cuprinde toate lucrurile care exist4. Deci va fi 4 cum urmeaza: »Natura au acele lucruri care, de vreme ist, pot fi cuprinse ecare ur_cu_mintea”. ta definitie sunt incluse si intamplirile, si substantele, j.acestea toate pot fi cuprinse cu mintea. Se adauga, insd, is-@ oarecare mdsura”, fiindcd Dumnezeu $i materia nu pot inse cu mintea in intregime si in chip absolut, cu toate -un fel, pot fi intelese prin inlaturarea celorlalte lucruri’. ea am addugat ,de vreme ce exista”, fiindcd pana si ” jnseamnd ceva, dar nu natura”. Caci acesta nu inseamna eya este, ci, mai degraba, c4 nu este, pe cand orice natura . Iar dac&i acceptam ci putem vorbi de natura despre pat , lucrurile, atunci definitia naturii ar fi tocmai cea pe care @.propus-o mai sus. Dar, dacd vorbim de naturd numai in legaturd cu sub- ele, fiindcd o substanja este fie corporala, fie incorporala,st im. Hm OC ica 1 CONTRA LUI EUTYCHES $1 NESTORIUS 21 vom da o definitie a naturii — pentru a desemna »substantele” — dupd4 cum urmeazi : ,,Naturd este ceea ce poate face sau suferi ‘o actiune”. Pe de o parte, ,,a suferi” si ,a face” o actiune, sunt proprii lucrurilor corporale si sufletului celor corporale, cdci acesta face sau suferd o actiune in corp si cu ajutorul corpului. Pe de alta parte, numai ,a face o actiune” este propriu lui Dumnezeu si celor divine. Ai, agadar, si definitia acelei semnificatii a naturii, care se aplici numai substantelor. in aceasta este cuprinsd si definitia substantei. Caci, daca termenul ,naturi” indica substanta, cand am descris natura, am facut, implicit, si o descriere a substantei. Tar dacd sensul termenului ,naturd” se restrange la sub- Stanjele corporale, lMsandu-le deoparte pe cele incorporale, tfel incat s4 para cd numai substanfele corporale au natura, aga cum socotesc Aristotel si ceilalti adepti at&t ai filosofiei fui, cat si ai altor filosofii, vom defini natura asemeni celor Gare au presupus c3 ea nu existd decat in corpuri. lar definitia éste dupd cum urmeazi : ,Natura este principiul misc4rii prin sine, si nu accidental”. $i am afirmat cd este ,principiul mis- e&rii”, pentru ca fiecare corp are miscarea sa proprie, asa cum fScul [se misc] in sus, iar pamAntul in jos. De asemenea, este iitocrnai cum am postulat, si anume cA natura este ,principiul Yaige4rii prin sine”, si nu ,accidental”, fiindca gi un pat de ‘Wmn trebuie sd fie purtat in jos, si nu este adus in jos in mod Mecidental. Caci din aceast4 cauzd, pentru ci este lemn, adicd Palnant, este tras in jos prin propria sa pondere si greutate. ft se duce in jos fiindcd este pat, ci fiindcd este pamént, dailic’ fiindcd se intampld ca pamantul si fie pat ; in consecinta, .afirmam c4 lemnul este ceva natural, in timp ce patul este ‘ mrtificial. $i mai existd o semmnificatie a naturii, prin care $punem c4 natura aurului este diferitd de cea a argintului, iMoind prin aceasta sd demonstrim proprietatea lucrurilor. -Aceasta semnificatie a naturii se defineste astfel: ,Natura este specifica ce di forma fiecArui lucru in parte”. Asadar, ‘hperucdt natura se defineste si se precizeaz4 in atatea feluri, |CONTRA LUI EUTYCHES $i NESTORIUS 23 atat crestinii drept-credinciosi, cat si Nestorius, conform ultimei definitii, sunt de acord cd in Hristos exista doud naturi, dar c& nu se potrivesc aceleasi diferente [specifice] si Tui Dumnezeu $i omului. _ a I _ Dar mari semne de intrebare se ridicd in legatura cu persoana: ce definitie i s-ar potrivi? Caci, dacd orice natura are persoand, ne aflam intr-o incurcaturd de nedezlegat : care ar fi deosebirea intre natura si persoand? Sau, dacd persoana gi natura nu sunt echivalente, ci persoana se situeazi sub limita si proportiile naturii, este greu de spus pand la ce naturi poate ajunge persoana, cu alte cuvinte care sunt naturile pe care le poate avea persoana gi care sunt cele ce trebuie disociate de acest termen. Este limpede si urmatorul fapt: persoana este subordonatd naturii, iar in afara naturii nu se poate vorbi de persoand. Asadar, trebuie, in cercetarea noastra asupra acestor fapte, s4 procedim dupa cum urmeaza. . De vreme ce persoana nu poate exista in afara naturii gi de yreme ce unele naturi sunt substanfe, iar altele sunt accidente’, si vedem cd persoana nu poate exista in accidente {eAci ciné ar putea spune cd exist4 o persoana a culorii albe orp. Intre substantele corporale unele au viata, altele nu; (gintre cele care au viatd unele sunt inzestrate cu simturi, le nu; iar dintre cele inzestrate cu simfuri unele sunt nale, altele sunt irationale. r Si tot aga, intre cele incorporale, unele sunt rationale, le prea putin, ca de te vietile animalelor; iar dintreCONTRA LUI EUTYCHES $I NESTORIUS 25 creatie, schimbatoare $i pasiva, doar dacd, prin harul substanfei impasibile, nu se transforma, ajungand la o trie a impasibilitayii, precum cea a ingerilor si a sufletului. Din toate acestea, reiese limpede cd nu se poate vorbi de persoana nici $n corpurile fara viaya (caci nimeni nu zice cA existd o persoana a pietrei), nici in cele care au viata, dar sunt lipsite de sensibilitate (cAci nu existd o persoand a arborelui), si nici in cele private de inteligenta si ratiune (caci nu existd o persoana a calului, sau_a boului, sau a celorlalte animale care-si duc viata numai prin simyuri, mute gi fara ratiune), ci afirmam cd exist o persoand a omului, a lui Dumnezeu sia ingerului. $i jarisi, dintre substanfe, unele sunt universale, altele sunt $ particulare. Cele universale sunt numite toate cu un singur 3 euvant, precum omul, animalul, piatra, lemnul si celelalte de it acest fel, care sunt fie genuri, fie specii: cAci spunem ,om” t, pentru fiecare dintre oameni, ,animal” pentru fiecare animal, i- spiatra” si ,lemn” pentru fiecare piatri gi lemn in parte. Parti- in eulare sunt cele al ciror nume nu este valabil si pentru alte el §acruri, precum Cicero, Platon, cutare piatwra din care a fost ris lopli statuia lui Ahile, cutare lemn din care a fost facutd ur. @atare masa. in toate acestea, nu se poate vorbi.niciodata de persoana tn cazul lucrorilor universale, ci numai in cazul gelor singulare si individuale; c4ci nu existd o persoand a @iimalului sau a omului in general, ci spunem cd existd per- gpana lui Cicero, sau a lui Platon, sau a fiecdrui individ in parte. : i 5: lil x” -his ~, Prin urmare, daca persoand exista numai in substanfe, si uni- ; ygaume in cele rationale, si dacd orice substanfa este natura, > est | : a se referi la lucrurile universale, ci la cele individuale, 1 nos | "em, descoperit definijia persoanei: ,substanta individuala de icunt ; ‘@aturd rafionala”. Dar n i inat prin aceast4 definitie unde | seea ce grecii numesc ci termenul ,persoand”a s CONTRA LUI EUTYCHES $1 NESTORIUS 27 pare imprumutat din alta parte, si anume de la acele ,masti” b care, in comedii si in tragedii, fi reprezentau pe oamenii interpretati pe scend. Persona deriva de la personare, avand silaba penultima lung3‘. Jar dacd s-ar accentua silaba : antepenultima, de bund seam4 s-ar vedea cd deriva de la sonus; si vine de la sonus pentru cd sunetul, in mod necesar, ‘se amplificd datorita adanciturii insegi la mastii]. Grecii numesc aceste masti ApOd@RG, de la faptul c4 sunt puse pe faa gi Seo” 5 acopera4 chipul inaintea ochilor: napd tod npdg tods dnac t individuale ‘$i parti- em -tilare. Caci intelegerea lcrarilor universale pleacd de la cele en- | #asticulare. De aceea, de vreme ce esenfele insegi sunt in que | Secrurile universale, dar primesc substanya in cele particulare, sub- \ geedrept cuvant [grecii] au numit brootéoetg aceste sub- , @istente care capatd substanya in lucrurile particulare. Caci la care va cerceta mai adanc si mai pdtrunzator nu va ipeoti ci subzistenfa $i substany4 sunt acelagi lucru. nos fe@rinu-adevar, ceea ce grecii spun odaiwais sau odordoda, , ali f peiarumim subsistentia sau subsistere, dar ceea ce ei numesc stare dabortacic sau ‘bolermurtin, noi traducem prin substantia sauCONTRA LUI EUTYCHES $1 NESTORIUS 29 substare. CAci subzist4 ceea ce nu are nevoie de accidente ca | si poata fi, in vreme ce estg substant4 ceea-ce.oferd acciden- telor un anume suport, prin care ele s4 poatd exista?; cAci este sabstangi pentru lucruri, atata vreme cat este subiect pentru accidente. Astfel, genurile si speciile au doar subzistenya, cAci accidentele n-au nici o legdturd cu genurile sau cu speciile. Dar lucrurile individvale au nu numai subzistenta, ci si sub- stant, cdci nici ele nu au nevoie de accidénte ca sd existe; ele sunt deja informate cu diferenjele lor proprii si specifice si oferd accidentelor posibilitatea de a exista, de bund seama atdta vreme cat sunt subiecte pentru ele. De aceea, observim t4 echivalentele lui efvan si obovd0001 sunt_a fi si a subzisia, pe.cand echivalentul lui deiatacbe. este a avea substanjd. G&ci Grecia nu este sdraci in cuvinte, asa cum insinueazd ironic Marcus Tullius®, ci redid ideea de eseny4, subzisteny’, substangi, persoand prin tot atatia termeni, numind esenta obdeta, subzistenta odcimots, substanta dbxdotacig iar per- soana xpédcmmov. Dar motivul pentru care grecii au numit substantele individuale ixootéceic este faptul cd sunt sub celelalte si sunt subiecte pentru anumite lucruri, cum ar fi accidentele ; si de aceea numim si noi substanje acele lucruri sub-puse, pe care grecii le numesc bxootécetc, si, de vreme é€ ei numesc aceleasi substante xpdcona, le putem gi noi fini persoane. Asada, odaia este acelasi lucru cu esenja, = Bstmors cu subzistenta, dndotacrg cu substanta, iar spP6dexov en | 6té-acelagi lucru cu persoana. Motivul pentru care grecii nu el | plicd termenul dxéotacis la vietuitoarele lipsite de ratiune, od | 4% cum noi folosim pentru ele cuvantul ,substanyi”, este 0G |. ‘altindtorul : acest termen a fost aplicat unor lucruri mai insem- inis | wate, astfel incdt ceea ce este superior sd se distingd intr-o o1¢ | @akecare masurd, dacd nu printr-o descriere a naturii in na; | S@nformitate cu ceea ce intr-adevar inseamnd doiotacbar $i ero | @@ avea substanta”, atunci mdcar prin cuvintele bréatmots sau saig | Muwbstanja”. Asadar, omul are esenga, adicd odota, subzistenta, wae | Hdicd odoimaic, dxdcractc, adici substanyd, si npdconov, ' BREESaAB Baan < BTPe ee Re CONTRA LUI EUTYCHES SI NESTORIUS 31 adicd persoand; esenta si odio. pentru cd existd, obciwots si subzistenfa pentru cd nu se aflé tntr-un subiect, dxda0ta01¢ si substanja pentru ca este suport pentru celelalte lucruri care nu sunt subzistenje, adicd obciacers ; si mpdcwnov sau persoand pentru ca este individ rational. Dumnezeu este odcia si esenfa, in virtutea faptului cd este si, mai ales, pentru cd este cel de la care provine fiinta tuturor. Este odsimots, adici subzistena, cAci el subzisti, fri si aibd nevoie de nimic; si boiotaoba, pentru ci este substan{i. De aceea spunem ci divinitatea are o singuri obota sau odoiweic, adicd o singuri ésenfa sau subzistentd, dar are trei bnootécers, adicd trei substanje. $i astfel s-a vorbit despre o singurd esent a Treimii, despre trei substante si despre trei Persoane. $i daca limbajul Bisericii n-ar interzice s4 se afirme trei substante in Dumnezeu, s-ar parea cd predicdm substanta despre Dumnezeu nu pentru el ar fi substrat pentru lucruri, ci pentru ca, dupa cum el este mai presus de toate, este si principiu al tuturor lucrurilor, de vreme ce le oferd tuturor oda1o@a1 sau subzistenta, IV ,. JAM spus toate acestea cu scopul de a arata diferenja dintre natura $i persoana, adicd dintre obcia si bxdotacic. Dar mane ca limbajul Bisericii si decida prin ce termen se cuvine gf fie numit fiecare dintre aceste concepte. Deocamdatd, si @eneptam diferenta formulat4 mai inainte intre naturd $i per- tggand, si anume cd natura este Proprietatea determinatd a :oricirei substanje, pe cand persoana este substanta indi- ‘Widuald a naturii rationale®. Nestorius a stabilit 4 persoana ugste dubla in Hristos, de bund seama4 ademenit fiind de acea } esiiticire, socotind cd se poate vorbi de persoand in orice waturd. Caci, cu aceast4 supozitie, fiindcd socotea ci in Hristos -gatura este dubla, a mdrturisit cA si persoana este dubla. Ci a -gresit.in aceasta privinta o poate dovedi definitia afirmata mai ee