MARCILE (Partea a Il-a) 1, Aspecte introductive Prin functia sa de identificare a originii comerciale si a calitiii produsclor, de organizare a concurenjei pe piafd, marca a dobandit o valoare economica foarte importanti in economia contemporana. Consecutiv, a crescut si interesul pentru amenajarea unui cadru juridic adecvat pentru ca marca sa poata fi transmisa de la un subiect de drept la altul. Spre deosebire de creatiile intelectuale industriale (de exemplu, inventiile, desenele/modelele), marca - cel mai important semn distinctiv - nu da nastere niciunui drept personal nepatrimonial, ci numai unor drepturi patrimoniale. Cum drepturile patrimoniale sunt de regula transmisibile, rezult& ca, de plano, toate drepturile asupra mércii pot fi transmise. fn ipsa unci cnumerari legale, vom identifica urmatoarele drepturi nascute in legatura cu marca: dreptul de prioritate,' dreptul la cliberarea certificatului de inregistrare,” dreptul provizoriu exclusiv de exploatare a marcii,’ dreptul exclusiv de exploatare a marcii’ si dreptul de a obtine despagubiri pentru incalcarea oricdruia dintre drepturile mentionate anterior.> Dintre toate aceste drepturi, dreptul la despagubiri nu este propriu-zis un ,drept asupra marci”, ci este un drept de creanja nascut din incalcarea unui drept asupra marci. Find un drept de creanji, dreptul la despagubiri se poate transmite potrivit regulilor de drept comun ce guvernea transmiterea creanfelor®. Transmiterea dreptului la desptigubiri nu face obiectul prezentului studiu Catt priveste dreptul de prioritate, dat fiind caracterul sau de drept accesoriu al dreptului exclusi’ ge exploatare a mircii’, se va transmite deodati gi in acelasi mod ca gi acest drept exclusiv.® Dreptul la eliberarea certificatului de inregistrare reprezint o etapa in devenirea dreptului exelusiv asupra marcii si are un caracter esenjialmente temporar. Cum eliberarea certificatului de inregistrare confera dreptul exclusiv asupra marci, transmiterea dreptului {a eliberarea certificatului de inregistrare reprezint’ 0 transmitere sub condifie suspensiva a dreptului exclusiv asupra méarcii In fine, dreptul provizoriu exclusiv de exploatare a mércii este accesoriu dreptului la eliberarea certificatului de inregistrare si, deci nu poate fi transmis decat impreuna ou acesta. Ca si dreptul la cliberarea certificatului de inregistrare, dreptul provizoriu de exploatare exclusiva are caracter esenfialmente temporar, fiind recunoscut doar pana la data si sub condifia rezolutorie a eliberarii certificatului de inregistrare. Totusi, spre deosebire de dreptul la eliberarea certificatului de istrare, dreptul provizoriu de exploatare exclusiva nu se naste Ja data constituirii depozitului nafional reglementar, ci la data publicarii cererii de inregistrare a marcii, in orice caz, dreptul voriu de exploatare are acelasi continut cu dreptul de exploatare exclusiva a marci conferit de Art. § din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice prevede c&: ,.Dreptul la maredt apartine solicitantului care a dispus primul, in conditiile legii, cererea de inregistrare a marcit” Art 9-12 din Legea nr, 84/1998. Art, 37 din Legea nr, 84/1998. Art, 36 din Legea nr. 84/1998, Art, 92.coroborat cu art, 90 din Legea nr. 84/1998, Art. 1566-1592 C, Dreptul de prioritate al titularufui mareii este posibilitatea sa juridict de a se opune inregistrarii ulterioare de citre o alt persoani a unei méci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare. Desi se naste la data constituirii depozitului najional reglementar al marcii Ja OSIM, dreptul de prioritate se consolidear4 numa prin cliberarea certificatului de inregistrare a méreii, Certificatul de inregistrare conferd dreptul exclusiv de exploatare a mateii pentru o perioadd de 10 ani, cu incepere de la aceeasi data a constituirié depozitului najional reglementar, Dreptul de priritate pare astfel ca un mijloe de apérare a dreptuluiexclusi asupra mel fn raport eu orice tert care ar pretinde ulterior inregistrares unei marci identice sau simitare Pentru un rafionament similar in materia invenjiiior, a se vedea A. Petrescu, L. Mihai, Drept de proprietate industriald. Introducere fn dreptul de proprietate industriald. Inventia. Inovajia, Universitatea din Buouresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1987, p. 140-141 si 187-188,certificatul de inregistrare, astfel incat transmiterea sa va produce, mutatis mutandis, efecte similate cu cele ale transmiterii dreptului exclusiv de exploatare a marci, in cele ce urmeaza, vom examina problemele care se pun in Jegatura cu transmiterea, in tot sau in parte, a dreptului exclusiv de exploatare a marcii Potrivit art. 40 alin, (1) din Legea nr. 84/1998, «Drepturile asupra marci se pot transmite prin cesiune, licenga sau pe cale suecesoraliiy Din acest text rezulti c& exist doud forme principale de transmitere a drepturilor asupra marci, respectiv contractul de cesiune si contractul de licena. A, CESIUNEA DE MARCA 2. Contractul de cesiune de mared (cesinnea voluntara) 2.1, Notiune. - Contractul de cesiune de mared este contractul prin care titularul méreii, in calitate de cedent, transmite cesionarului, in tot sau in parie, cu titlu oneros sau cu titli gratuit, dreptul exclusiv de exploatare a méireti Specific cesiunii de marca este obiectul siu, care consti in insasi transmiterea dreptului subiectiv de proprietate industriala asupra marci 2.2, Clasificare 2.2.1, Dupé_intinderea _dreptului_transmis, cesiunea poate si fie torald (daca dreptul este transmis in intregime) sau parfiald (dac& dreptul este transmis numai in parte). Teoretic, in materia marcilor ar fi posibile cesiuni parfiale din punct de vedere teritorial si cesiuni parfiale din punctul de vedere al claselor de produse sau servicii la care se referd. a) Cesiunea parfiala din punct de vedere teritorial. - Din rajiuni de protectie a concurentei si a liberei circulasii a bunurilor, precum si de evitare a confuziei tn randul consumatorilor, legea a interzis cesiunea de marc par{iala din punct de vedere teritorial. Astfel, potrivit art. 41 alin. 2, teza finala, «cesiunea, chiar parfiald, nu poate limita teritorial folosirea marci pentru produsele sau serviciile la care se refer», Spre exemplu, este interzisi cesiunea dreptului la marca pentru teritoriul unui singur judet sau al unei singure regiuni istorice. Sancfiunea aplicabilé unui contract de cesiune parfiala din punct de vedere teritorial este nulitatea absoluta a unui astfel de contract, dat fiind ca legiuitorul a urmirit si ocroteasci un interes general. Temeiul de drept aplicabil este art. 41 alin, 2, coroborat cu art. 1250 si art. 1253 C civ. Actiunea in constatarea nuliti{ii absolute poate fi intentaté de orice persoana interesata (partile contractante, consumatorii indusi in eroare, OSIM). De asemenea, nulitatea absoluti poate fi invocata si de instanja de judecata din oficiu. b) Cesiunea parfiali din punct de vedere profesional. - Este permist, in schimb, cesiunea partialé din punct de vedere al clasclor de produse sau servicii. ’ Astfel, art, 41 alin, 2 teza I prevede ca «transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra méareii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este inregistrata sau numai pentru_o parte dintre acestea» Funcfia distinctiva a marcii si necesitatea de a evita confuzia in randul consumatorilor impun ins& o limitare si tn privinfa cesiunilor parfiale din punctul de vedere al produselor sau serviciilor la care se refera. Astfel, potrivit art. 41 alin, 4, «Mércile identice sau similar aparfindnd aceluiasi titular si care sunt folosite pentru produse sau servicil identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decdt in totalitate si mumai cétre o singurd persoand, sub sanctiunea nulitdfii actului de transmitere.» vedere situafia in care o marca a fost fnregistraté pentru mai multe clase de produse sau servicil (de exemplu, pentru clasa 3 ~ detergenti, respectiv pentru clasa 32 ~ sucuri de fructe) si se cesioneaza numai dreptul de folosire exclusiva a mareii cu privire la o parte din aceste clase de produse sau servicii (de exemplu, doar pentru clasa 3 ~ detergen{i). Titularul mareii inregistrate pentru cele doua clase poate, de asemenea, st cedeze marca pentru clasa 32 unui cesionar, iar pentru clasa 3 unui alt cesionar. fn acest caz, contractul se analizeazi ca o dubli cesiune partial’ q ‘Avem 2Rafiunea sancfiunii instituite de acest text indreptiteste calificarea sa drept nulitate absoluta si totalé a contractului de cesiune pentry caracterul ilicit al obiectului. Actiunea in constatarea nulitatii absolute poate fi intentata de orice persoand interesat (parfile contractante, consumatorii indusi in croare, OSIM). De asemenea, nulitatea absolut’ poate fi invocata si de instanta de judecata din oficiu. Refinem ins& cA sub incidenfa acestei sancjiuni nu vor intra decdt acele cesiuni partiale privind marci identice sau similare deja folosite pentru produse identice sau similare pana la momentul incheierii contractului. '° Per a contrario, este valabil contractul de cesiune avénd drept obiect o marc’ deja folosits la momentul incheierii contractului, care este similar cu o alti mared inregistrata de acclasi titular (cedentul), dar care nu a fost folosite pentru produse identice sau similare. Tot astfel, este valabil contractul de cesiune avand drept obiect 0 mared inregistrata care nu a fost folosité pind la momentul incheierii contractului gi care este similara cu o alt& marci inregistrataé de acelasi titular (cedentul), dar care a fost folosité pentru produse identice sau similare. in fine, @ fortiori, este valabil contractul prin care titularul a dout marci identice sau similare inregistrate pentru aceleasi clase de produse, dar care nu au fost folosite cedeaa numai una dintre aceste marci, pe care cesionarul urmeaz’, evident, sé 0 foloseasca in toate aceste ipoteze insd, titularul marcii inregistrate, dar care nu a fost folosita pan’ la momentul incheierii contractului de cesiune, poate incepe folosirea marcii ulterior acestui moment, fara ca titularul marcii identice sau similare s& fie obligat s& inceteze folosirca acesteia, In aceste situapii, ca urmare a incheierii contractului de cesiune, se crceaza condififle ca marci identice sau similare s& poatd fi folosite concomitent, pe aceeasi piafa, pentru produse identice sau similare de citre doi titulari diferifi. Accasti imprejurare este de naturd si producd o confuzie grava in rindurile consumatorilor, mai ales atunci cand produsele celor doi titulari sunt de calitate diferita, De aceea, pentru a respecta in totalitate spriritul reglementarilor moderne din materia marcilor, care urmaresc in primul rand protectia consumatorilor, consideram ca, de lege ferenda, se impune ca art, 41 alin, (4) sa fie modificat prin inlocuirea termenului ,folosite” cu termenul ,,inregistrate”. Pe de alla parte, observam cA in actualul stadiu al legislatiei, posibilitatea ca, in urma cesiunii, doi titulari diferiji si foloseasc’ marci identice sau similare pentru produse identice sau similare este prejudiciabilé chiar pentru interesele comerciale ale parjilor contractante. Spre exemplu, in ipoteza in care unul dintre titularii marcilor similare promoveaza mai bine produsele sale (reclama, publicitate, nivel calitativ mai ridicat ete), el suport& costuri care fi vor profita si titularului celeilalte marci similare. De aceea, este recomandabil ca obiectul contractului de cesiune sa il constituie toate marcile identice sau similare pentru produse identice sau similare ale cedentului, chiar dac& acesta nu le-a folosit pe toate pana la data incheierii contractului, Daca acest lucru nu este posibil, cesionarul ar trebui sé insiste pentru introducerea in contract a unei clauze prin care cedentul si se oblige si nu foloseasca in viitor marcile similare refinute. Aceast prevedere ar trebui insofita si de introducerea unei clauze penale prin care si se evalueze anticipat despagubirile care urmeazii a fi primite de cesionar in cazul incalcarii de citre cedent a acestei obligatii. In acest mod sunt protejate in mod corespunzator atat interesele consumatorilor, cdt si acelea ale parfilor contractante insesi 2.2.2. Dupa scopul_urmarit de parti_la incheierea contractului, cesiunea poate fi ew title gratuit sau cu titlu oneros. Cesiunea cu titlu gratuit se poate realiza prin act unilateral sau prin contract. Cesiunea cu titha gratuit prin act unilateral poate fi facut numai pentru cauza de moarte si are natura juridied a unui legat testamentar. Ef O alta interpretare a art, 41 alin. 4 ar contraveni nu numai principiului potrivit cAruia normele sanctionaterii, inclusiv acelea care instituie nulitafi, sunt de stricta interpretare (art. 10 C. civ.), dar ar lipsi de orice aplicabilitate art 6 alin, (6) . S-ar inetlea astfel si regula de interpretare potrivit cu care norma juridies trebuie interpretaté in sensul in se aplice, iar nu in sensu! inlaturarii aplicavii ei (actus inferpretandus est potius ut vateat quam w pereat). 3Contractului de cesiune cu titlu gratuit i se vor aplica regulile prevazute de Codul civil pentru contractul de donatie. in cazul cesiunii cu titlu oneros, contractul va fi supus regulilor generale previzute de Codul civil pentru contractul de vanzare sau de schimb, in functie de natura contraprestatiei, 0 sum’ de bani sau, respectiv, un alt bun. 2.2.3. Dup’ raportul cu transmiterea unui alt bun, cesiunea de marca poate fi principald sau accesorie Cesiunea de marca este principalé atunci cdnd este independenta de transmiterea altui bun. Legea (art. 41 alin.1) permite transferul mircii independent de fondul de comert din care face parte. De asemenea, conform art. 41 alin. 3, «fn cazul in care patrimoniul titularului marcii este transmis in totalitatea sa, aceasté transmitere are ca efect si transferul drepturilor eu privire la mared. Transmiterea unor elemente din patrimoniul tituarului nu afecteaza calitatea de titular al dreptului la marca». ‘Teza finala a art. 41 alin, 3 are in vedere transmiterea unor elemente de activ ale patrimoniului, adicé atal ransmiterea unor bunuri wf singuli, cAt si transmiterea unui fond de comer (care este o universalitate de fapt si nu se confunda cu patrimoniul titularului macii). Cu toate acestea, in opinia nostra, textul nu fnléturd posibilitatea ca, in lipsa unei prevederi contrare, transmiterea marci s& opereze automat prin efectul cesiunii fondului de comer} céruia fi este atasata.!’ Consideram ca, daca parjile nu au dispus altfel, marca va fi considerata un element intrinsec fondului de comer} transmis, gstfel incat transmiterea fondului de comert va atrage dupa sine si transmiterea dreptului la marea.'® Ne aflam in cazul unei cesiuni de marca accesorii.!* Voinja contrar’ a parfilor poate fi expresa, atunci cénd parfile au exclus in mod explicit marca din randul elementelor fondului de comer} transmise, sau implicit, atunci cénd, spre exemplu, far a preciza ci se wansmite fondul de comert in ‘otalttatea lui, parfile au enumerat, limitativ clementele fondului de comer{ transmise si nu au inclus in enumerare si dreptul la marca." 2. Condifii de forma, Opozabilitatea cesiunii fata de terti 2.3.1,Contractul de cesiune a marci este un contract solemn. Potrivit art, 41 alin, 1 teza finala, «Cesiunea trebuie facutd in scris si semnaté de parfile contractante sub sancfiunea nulitdfii.» Rezulta ci legea impune ad validitatem condifia formei scrise a contractului. Tot ad validitarem, Ht Avem in vedere ipoteza cea mai frecvent intalnité in practic, ipotezi in care marca este folositi ca semn distinctiv al unci activitagi comereiale. Cu toate acestea, marca poate fi integistratd si folosita ca semn distinetiv si de unele subiccte de drept care nu desfigoard activitaqi comerciale (asociatii, fundagii, partide politice, ministere ete). De aceea, considerim cA este criticabilé formularea art. 36 alin, 2, care pare a restrénge exclusivitatea de care beneficiaz& titularul dreptului asupra mircii doar fa domeniul activititii comereiale: “Titular! mrcii ponte core instanjei Judecctoresti competente s& interzicd tertilor sd foloscasca, in_activitatea lor comercial, feet cconsimydimdntnl situ...” 7 “in virtutea principiului c& accesoriul urmeaza soarta principalului, cesiunea unui fond de comert atrage de la sine gi pe aceea a marcilor care intra in compunerea lui, cu exceptia ca7ului c€nd pariile au stipulat contrariul, Faptul c& in contractul de cesiune nu s-a spus nimic despre marca ce ficea parte din fondul de comert cedat, nu poate fi interpretat decat in sensul unei cesiuni totale, mai ales end in contract se prevede obligatia pentru cedent de a mu face nici 0 coneurefi cesionarilor, in orice loc s-ar afla.” (Curtea din Bourges, decizia din $ februarie 1935, in Annales de la propriété industrielle, 1936, p. 291, apud B. Scondacescu, D. Popovici, Mércile de fabrice si de comer, Bucuresti, 1938, p. 73, speqa nr. 11). ‘O marc exploataté numai in interesul unui fond de comert constituie un clement al acestuia, Doneia fondului de comer{ cuprinde si donafia marcii, care formeaza unul dintre elementele sale, cAnd din imprejurarile cauzei rezulté c& parfile nu au injeles s& separe marca de fabric& de intreprinderea de care este legata, concluzie justificata chiar dact actul de donayie au cuprinde nici o menfiune cu privite la marca.” (Curtea de Apel din Par decizia din 1 iunic 1965, in Révue internationale de propriété industrielle et artistique, nr. 6 octombrie 1965, p. 201 siurm., apud B. Holban, S. Marinescu, op. cit, p. 212, spefa nr. 11) i Ase vedea, in acelagi sens, A. Chavanne, J. J. Burst, op. cit, p. 653. Avem in vedere situatia in care parfile au dispus «se transmite fondul de comer} apartinénd cedentului, compus din urmatoarele elemente:...” , dup care urmeazi o enumerare limitativa in care nu figureazi si dreptul la marci, desi acesta a ficut parte din fondul de comer al cedentului pand la data transmisiunii, Intr-un esemenea az, dreptut la mara va rimane in patrimoniul cedentului. 4consimfaméntul trebuie si fie exprimat prin semnatura partilor seu a reprezentanilor lor, aplicatt pe inscris. fn situajia in care contractul de cesiune este incheiat prin mandatar, alunci procura trebuie data de asemenea in forma scrisé si semnati de mandant (art. 2013 alin. (2) C. civ.)."° Sancjiunea nerespect&rii oricdreia dintre aceste dou’ condiii de forma - forma scris& sau ‘itura parfilor - este nulifatea absolutd a contractului de cesiune. : Aceste reguli sunt aplicabile doar in cazul in care marca este transferata wt singudi. In cazul in care transmiterea marci opereazi in cadrul transmiterii fondului de comert, a patrimoniului sau unei fractiuni din patrimoniu, forma aplicabild este aceea prevazutéi pentru categoriile de transmisiuni respective, Dac& nu exist’ reguli speciale se aplica prineipiul consensualismului si regulile generale de proba. Yn cazul in care cesiunea marcii este cu titlu gratuit, contractul astfel incheiat are natura juridic’ a unui contract de donatie gi, in consecinf&, este supus regulilor de forma prevazute de Codul civil pentru acest contract. Prin urmare, in acest caz, cesiunea de marca trebuie si imbrace forma autenticd ad validitatem (art. 1011 C, civ.) Deoarece dreptul asupra mérefi este un bun mobil incorporal, el nu poate forma obiectul unei donatii sub forma darului manual. Cat priveste donatiile indirecte sau deghizate, sunt aplicabile pe deplin regulile dreptului comun.'® In toate cazurile, intrucét dreptul asupra miércii este un bun mobil incorporal, el trebuie nu numai mentionat, ci si evaluat printr-un inseris, care poate fi si sub semnatura privata. Absenta evaluarii atrage nulitatea absoluta a donatiei, conform art. 1011 alin, (3) C, eiv in ipoteza in care cesiumea cu titlu gratuit s-a realizat prin act juridie unilateral (adica prin legat testamentar), vor fi aplicabile pe deplin condifiile de forma ale testamentului 2.3.2, Potrivit art. 42 alin. 3, «La cererea persoanei interesate si cu plata taxei prevdzute de lege, OSIM inscrie cesiunea in Registrul mdrcilor si o publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industrialé, Cesiunea este opozabilé tertilor de la data publicarii acesteia. » Aceasti regula de opozabilitate se aplica si In cazul in care marca este transmis in cadrul transmiterii fondului de comer{, a patrimoniului sau unei fractiuni din patrimoniu, in acest eaz, in ipoteza in care contractul s-a incheiat valabil prin simplul acord de voinfa (solo consensu), el va da nastere — printre altele - si unei obligatii de a face, adicd de a intocmi un inscris referitor la cesiunea de marca, pe baza caruia urmeaza sd se indeplineased formalitajile de inscriere a cesiunii pentru opozabilitate fata de terti. in cazul in care cedentul nu isi indeplineste aceasta obligajie, cesionarul se va putea adresa instan{ei judec&toresti cu ac{iune in constatare, intemeiata pe art. 35 C. proc. civ. Prin aceasté acfiune, cesionarul va solicita si se constate existenfa in patrimoniul sdu a dreptului asupra marcii, cu incepere de la data incheierii valabile a actului prin care s-a transmis marca (spre exemplu, contractul de cesiune a fondului de comert). in cadrul acestui litigiu, cesionarul va putea proba incheicrea valabila a contractului cu orice mijloc de proba. Pe baza hotirarii judecatoresti definitive, cesionarul va putea solicita indeplinirea formalitayilor de opozabilitate la OSIM 2.3.3, Potrivit art. 42. alin. (1) si (2) din lege, ,, Cererea de inscriere a cesiunit va fi insofite de actul doveditor al schimbérii titularului mércii. OSIM refuzd inscrierea transmiterti cesiunit dacéi rezulté in mod evident faptul ct prin aceasta publicul este indus in eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geograficé a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost inregistratd, in afard de situafia in care beneficiarul transmiterii acceptd sé limiteze transmiterea mércii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este ingeldtoare.” Se are in vedere ipoteza in care, aplicata la produsele cesionarului, marca ar deveni deceptiva pentru public. De asemenea, potrivit art. 40 alin. (3) ./nscrierea transmiterii de drepturi asupra médreilor aflate in litigiu se suspendé pana la data raménerii definitive a hotdrarilor judecdtoresti cu privire la acestea.” Considerim c& solugia legiuitorului este profund criticabila intrucdt ca impiedicé i Procura (sau mandatul, dac& este cazul) formeazA un tot indivizibil eu actul in vederea incheierii caruia a fost dati, Pentru amanunte, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridie, Bucuresti, 2001, p. 313, precum si autorii citati la nota de subsol nr, 7. a A se vedea Fr, Deak, op. cit. p. 140-148.opozabilitatea fafa de terti a unor acte care pot fi incheiate valabil de titularul marcii pe perioada unui litigiu prin care dreptul sau este contestat netemeinic. 2.3.4, De la data inscrierii, cesiunea devine opozabila tertilor care nu au cunoscut-o pe alta cale (art. 22 C. civ.), Terti in aceasti materie sunt cesionarii subsecventi, beneficiarii unei licente asupra marcii transmise gi ai oricaror alte drepturi privind aceasti marca. in schimb, tertii care sivargesc acte de contrafacere nu pot invoca lipsa opozabilitayii, intrucat formalitatile de publicitate sunt menite s& protejeze numai interesele legitime ale tergilor faya de actul juridic, Or in masura in care exploateaza fara drept un semn ce trezeste confuzia cu o marca inregistrata, terful se afla in culpa chiar daca nu cunoaste cine este titularul actual al marcii, astfel incat interesul su de a nu raspunde fayi de acest titular pentru exploatarea ilegala a semnului nu poate fi considerat legitim. Sunt ipoteze in practica in care, desi contractul de cesiune este valabil incheiat si nu existi niciun impediment pentru efectuarea inscrierii la OSIM, cesionarul s& aibi interesul economic de a aména inscricrea marci. Avem in vedere, de exemplu, situatia in care cesionarul urméreste 8’ se lanseze intr-un nou domeniu de activitate prin achizifionarea acfiunilor sau a partilor de interes ale unei societi{i atractive care ins nu define si un portofoliu de marci de succes. In acest caz, cesionarul va incerca sa pastreze caracterul confidential al contractului de cesiune a unei marci de succes in domeniul vizat pentru a nu dezvalui intenfiile sale de extindere pe o nou’ piaf’i de produsse sau servicii. 2.4, Efectele contractului de cesiune de marea in cele ce urmeaza, ne vom referi Ja efectele contractului de cesiune de marc& cu tithu oneros, care este mai frecvent intalnit in practict si ridicd cele mai numeroase probleme. Deoarece efectele acestui contract nu se bucura de o reglementare speciala, ele urmeazi a fi guvernate de regulile prevazute de Codul civil pentru efectele contractului de vanzare, inclusiv cele referitoare Ia efeciele cesiunii bunurilor ineorporale. Contractul de cesiune de marcd cu titlu oneros este un contract sinalagmatic intrucat da nastere Ja obliga{ii in sarcina ambelor parfi, care sunt reciproce si interdependente. In cele ce urmeazi, vom examina obligatiile cedentului si obligatiile cesionarului 2.4.1. Obligafiile cedentului Cedentul are urmatoarele obligatii - obligatia de a transfera dreptul asupra marci; - obligaia de predare: - obligatia de garantie pentru evictiune. 2.4.1.1. Obligatia de a transfera dreptul exclusiv asupra mircii Potrivit regulilor de drept comun din materia contractului de vanzare (art. 1.674 C. civ.), transferul dreptului asupra marci opereazi automat intre parti, prin efectul incheierii valabile a contractului. in consecinta, exceptand cazul in care, printr-o clauzi expres, parjile au convenit si supuna transferul dreptului asupra marci unei modalitéyi determinate ~ termen sau conditie — efectul translativ de drepturi al contractului de cesiune de marc& se produce in chiar momentul ‘inch acestui contract. Transferul dreptului asupra marci implica si transmiterea dreptului de a introduce actiunea in contrafacere, care apare ca un accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare, in legdtura cu acest aspect se tidied urmatoarele probleme: a) Inidi, se pune problema cine are calitatea procesuala de a introduce actiunea in contrafacere si/sau in concurenta neloiala pentru actele de contrafacere si/sau de concurenyd neloiala sdvargite anterior cesiunii de marca. in lipsa unei prevederi contractuale contrare, se 6consideri ci, impotriva acestor acte, cedentul pastreazi dreptul de a introduce actiunile corespunzitoare, Prin prevedere contractuala contrard intelegem 0 clauza prin care partile convin s& transmita gi creanja la despigubiri izvorata din delictul civil de contrafacere sau de concurenja neloiala. in acest caz, contractul de cesiune va avea un obiect juridic complex, compus din dreptul exclusiv asupra méreii (ca drept real asupra unui bun incorporal) gi dreptul la despagubiri (ca drept de crean{Z). Opovabilitatea fai de debitorul cedat (autorul actelor de contrafacere si/sau de concurenf& neloiala) a cesiunii de crean{f este supusi formalititilor de publicitate previzute de dreptul comun al cesiunii de creanfa. in consecinfa, independent de inscrierea contractului de cesiune la OSIM, cesiunea creanjei la despigubiri va deveni opozabilé autorului delictului civil prin notificare, sau, cel pufin teoretic, prin acceptarea cesiunii fcuté de debitorul cedat (autorul delictului civil) (art. 1.578 C.civ.). in cazul in care, la data incheierii contractului, era pendinte un litigiu referitor la acte de contrafacere sdvarsite anterior de catre un tert, in lipsa unei prevederi exprese, calitatea procesuala activa a cedentului nu se va transmite prin contractul de cesiune ca accesoriu al dreptului asupra marci b) Apoi, se pune problema de a sti cine este persoana care are calitate procesuald activa in actiunea in contrafacere si/sau concurenfa neloiala introdusa pentru reprimarea actelor s&varsite de terti faire momentul incheierii contractului de cesiune i momentul inserierii cesiunii la OSIM. in acest caz, cesionarul nu ya putea introduce cu succes actiunea in contrafacere, intrucat, in absenja formalitajilor necesare pentru opozabilitatea cesiunii, din punctul de vedere al terjului autor al delictului civil, cesionarul nu este titularu dreptului exclusiv asupra marcii. in schimb, cedentul ar putea pretinde despagubiri din partea terfului pentru actele stvarsite de acesta dupa incheierea contractului de cesiune, dar inaintea inscrierii acestui contract. Desi intre parji contractul de cesiune valabil incheiat produce efectul translatiy de drepturi fra indeplinirea nici unei alte formalitati, fafa de terfi acest efect este inopozabil, indiferent daca ci injeleg (ori au interesul) s& se prevaleze ori nu de lipsa inscrierii, Daca, in urma intentirii actiunii impotriva terjului culpabil de acte de contrafacere si/sau de concuren{é neloialé sAvarsite dupa incheierea contractului de cesiune, dar inainte de inscrierea acestuia la OSIM, cedentul a objinut despagubiri, considerim cai, in lipsa unei prevederi contractuale contrare, cesionarul este indreptait si solicite de la cedent restituirea acestor despagubiri, ‘Temeiul cererii de restituire astfel formulata il reprezint& comtractul de cesiune care, intre parti, este valabil si opozabil inca din momentul incheierii sale in condifiile legii. Cu alte cuvinte, marca s-a transmis din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului la momentul incheierii contractului de cesiune, astfel incat atingerile aduse de ter{ dreptului la marca reprezinta - din perspectiva partilor - 0 pierdere patrimonialé a cesionarului, In consecin{d, in raporturile cu cesionarul, cedentul ar pastra fri drept despigubirile primite pentru aceasta atingere. c) in fine, pentru actele savarsite de terti wlterior inscrierii contractului de cesiune, calitatea de a introduce actiunea in contrafacere si/sau in concurenja neloiala, revine intotdeauna cesionarului 2.4.1.2. Obligatia de predare in materia cesiunii de mares se concretizeazA in obligatia de a remite certificatul de inregistrare a marci, Nu exchadem posibilitatea ca in cadrul obiectului obligajiei de predare s& fie inclusa si transmiterea unei descrieri detaliate a mércii, Insofite eventual de un prototip (spre exemplu in cazul marcilor tridimensionale, consténd in forma produsului sau a ambalajului stu), precum $i orice alte clemente de naturi de a-i permite cesionarului st reproduc in mod fidel marca dobandita. 2.4.1.3, Obligatia de garantie pentru evictiune, in accasta materie, cuprinde: garantia pentru fapta proprie, garantia pentru fapta terfilor si garanjia pentru viciile juridice ale certificatului de inregistrare. a) Obligatia de @ garanta pentru fapia proprie reprezinta obligatia cedentului (precum si a suecesorilor s&i universali si cu titlu universal) de a se abfine de la orice act sau fapt de natura a-1 tulbura pe cesionar in linistita folosinja a dreptului asupra marci, Praetic, eedentul are obligagia 7de anu mai folosi marca cedaté. Chiar daci accast& obligatic este contractuala, atunci cénd cedentul exploateaz’ marca ulterior incheierii contractului de cesiune, la alegerea cesionarului, raspunderea cedentului va putea fi angajaté atat pe tarém contractual, cat gi pe tiram delictual (pentru sdvarsirea delictului civil de contrafacere). Dupa cum se stie, cea mai importanta exceptie de la principiul neadmiterii optiunii intre cele doua tipuri de raspundere este aceea c& optiunea este permis’ in cazul in care neexecutarea contractului constituie, in acelasi timp, si o infractiune.'? Or, potrivit art, 90 folosirea fir drept a unei marci in prejudiciul titularului acelei marci reprezinté infractiunea de contrafacere, astfel incat optiunea intre cele dou’ forme de rspundere este permisi. Solutia propusa prezint’ un evident interes practic: Daca, in temeiul prineipiului non-cumulului cclor doud forme de raspundere civila, cesionarul ar fi fost finut si introducd actiunea in rispundere civili contractuala, el nu ar fi putut obfine o reparatie decat in limita prejudiciului previzibil. Dimpotriva, solujia pe care o impartasim permite cesionarului care opteaza pentru rispunderea civilé delictuala si objind repararea atat a prejudiciului previzibil, cat si a prejudiciului imprevizibil. in plus, atunci cand cesionarul a incheiat un contract de licenta de marca, oricare dintre licenjiati poate sa intervind in procesul avand ca obiect actiunea in contrafacere intentata de ciitre cesionar, solicitand repararea de catre cedent a prejudiciului cauzat prin contrafacerea marci (art. 44 alin. 3 din lege). O asemenea posibilitate nu ar fi existat dacd cesionarul ar fi fost obligat s& intenteze o actiune in garantie pentru evictiune, care este de natura contractuala. Un alt caz de garanjic pentru evictiunea decurgand din fapta proprie este acela in care, anterior inscrierii contractului de cesiune, cedentul incheie cu un ter} un nou contract avand ca obiect acelasi drept asupra méreii, Dacd terjul inscrie primul contractul prin care a dobandit marca, el va fi preferat cesionarului care nu si-a inscris cesiunea. Acesta din urma se va putea intoarce impotriva cedentului cu o actiune in garantie contra evietiunii. 2) Obligajia de a garanjie contra evictiunii rezultnd din fapta unui ter} reprezinta obligatia cedentului (precum gi a succesorilor sii universali si cu tithi universal) de a-l garanta pe cesionar impotriva tulburarii sale in exercitarea prerogativelor de titular al dreptului asupra marci, provenind din partea unei tere persoane. Obligajia de garantie a cedentului subzisti dacd sunt indeplinite urmitoarele condijif cumulative: (i) s& fie vorba de o tulburare de drept, iar nu de fapt; (ii) cauza evictiunii si fie anterioara cesiunii; (iii) cauza evicjiunii s4 nu fi fost cunoscutd de ctre cesionar. Din multitudinea de tulburari care pot proveni din fapta terqului, le vom examina in continuare pe cele mai importante, distingdnd intre tulburairile care determina réspunderea cedentului pentru evictiune si cele care nu angajeaz rispunderea cedentului pentru evictiune. A. Tulburari care pot determina angajarea raspunderii cedentului pentru evictiune: jTerful a inregistrat 0 marcé similaré anterior contractului de cesiune gi a folosit aceast’ marci timp de cinci ani (ori implinirea termenului de cinci ani este iminenta). In acest caz, cesionarul nu se mai poate opune folosirii marci posterioare de catre terf, cu cexceptia situafiei in care inregistrarea marci posterioare a fost cerutd cu rea-credingé (art. 48), in cazul in care, la momentul incheierii contractului, cesionarul nu a fost informat de citre cedent sau nu a cunoscut, pe orice alta cale,'* situatia marci similare, cedentul va fi chemat sa raspunda pentru evictiune, ii) Tertul poate invoca impotriva cesionarului beneficiul unui contract de licen consimit de cedent anterior contractului de cesiune. in acest caz, daca licenja anterioara a fost inscrisd, ea este opozabila cesionarului care este obligat si o respecte. In ipoteza in care, la momentul incheierii contractului de cesiune, cesionarul nu a cunosout existenta licenfei, el se va putea intoarce impotriva cedentului in temeiul obligatici acestuia din urma de a-l garanta pentru evicjiune. Dupa A se vedea C. Statescu, C. Birsan, op. ctl, p. 132. Spre exemplu, dacii folosirea timp de cinci ani a marcii similare inregistrate este notorie, se poate presupune c& cesionarul a cunoscut aceasta situajie, astfel incét si-a asumat riscul de a suporta concurenfa titularului marcii similare, 8cum s-a aratat,'? indeplinirea formalititilor de opozabilitate a contractului anterior (in speta, a contractului de licenfi) nu inltur’ garanfia pentru evictiune a instraindtorului, intrucat opozabilitatea nu presupune cunoasterea efectiva a cauzei evictiunii la momentul incheierii contractului de instrainare, Necesitatea unui comportament onest, loial, de bund-credinga, la momentul incheierii contractului fi impune cedentului indatorirea de a face cunoscute cesionarului contractele de licen}& asupra marci aflate in vigoare la acel moment. ii)Aceleasi solutii sunt aplicabile mutatis mutandis $i in ipoteza in care ter{ul invoc’ un drept de uzuftuct, de ipotect mobiliard sau un privilegiu asupra méreii,?” precum gi atunci cnd terful a objinut acordul cedentului pentru inregistrarea unei méici identice sau similare, conform art. 6 alin. (6) din lege B. Tulburdri care nw determina angajarea réspunderii pentru evictiune a cedentului HUlterior inscrierii cesiunii, terful sivarsegte acte de contrafacere sau de concurenja neloiala (prin ulilizarea rd drept a marci). Deoarece aceste acte ilicite nu reprezinta o tulburare de drept (in sensul cJ nu au un temei juridic), ci o simpli tlburare de fapt, cedentul nu raspunde. Cesionarul insusi, in calitate de titular al dreptului Ja marca, poate intenta acfiunea in contrafacere si/sau actiunea in concurenfa neloiala ii) Terful inregistreazi sau numai declanseazi procedura de inregistrare a unci marci identice sau similare cu cea dobandit& de cesionar. Nici in aceasté ipotezd cedentul nu va raspunde. Cesionarul va putea si facd opozitic la inregistrarea marcii, Ja OSIM, in temeiul art. 19-21, sau ~ daci marca a fost deja inregistraté — si introduc actiune in anularea inregistrarii marci, Ia Tribunalul Bucuresti, in temeiul art. 47. iijin opinia noastra, nu reprezinté o evicfiune definerea, oferirea spre vanzare sau comercializarea produselor care poart’ marca ce a format obiectul contractului de cesiune, pentru produsele care au fost puse in comer{ de insusi titular (in speji, cedentul) sau cu consimpamantul acestuia. Avem in vedere ipoteza in care, anterior incheierit contractului de cesiune, cedentul a comercializat sau, dupa caz, a autorizat comercializarea care terje persoane a unor produse pe care este aplicat& marca ulterior cedata. In acest caz, dreptul transmis nu poarta asupra produselor puse in comer} de catre cedent sau cu acordul acestuia, intrucdt in legitur& cu aceste produse, dreptul exclisiv asupra m&reii s-a epuizat (art. 38 alin. 1). Fiind o limita speciala a dreptului la marca, jepuizarea” este inerenti dreptului exclusiv, indiferent in patrimoniul cui s-ar afla acesta. fn consecinfd, cesionarul nu se va putea opune comercializarii produselor in leg&tura cu care dreptul la marca a fost ,,epuizat” de catre cedent.” ©) Obligatia de garantie pentru viciile juridice ale certificatului de inregistrare. Cedentul are obligatia de a-l garanta pe cesionar impotriva viciilor juridice ale certificatului de inregistrare, adicé impotriva acelor situajii care duc la desfiinjarea certificatului de inregistrare. Avem in vedere, in principal, urmatoarele situatii: i) Anularea inregistrarii médrcii, cu consecinja lipsirii de efecte a certificatului de inregistrare prin radierea marcii (art. 47 din Legea nr. 84/1998). Precizim c& anularea nu atrage vispunderea cedentului pentru evictiune decat daca hotérdrea prin care se constatti anularea a ramas A se vedes C, Toader, Evictiuned in contractele civile, Editura All, Bucuresti, 1997, p. 68 * in cazul dreptului de uzufiuct, evictiunea se produce prin exercitarea de catre tert a dreptului su. In cazul ipotecii mobiliare gi a privilegiilor, evictiunea se produce numai dac& debitorul principal (de regula, cedentul) nu-si plateste datoria, iar creditorul procedeaza la realizarea crean{ei asupra dreptului la mared. *" Totusi, daca anterior incheierii contractului, cedentul a comercializat el insugi sau a autorizat comercializarea unei mari cantitaji de produse pe care se aplic’ marca si nu la informat pe cesionar in legifuri cu aveasta, atunci cesionarul va putea solicita anularea contractului de cesiune de mare pentru do! prin reticentdi, dac& dovedeste intrunirea elementelor acestui viciu de consimfimént. ‘Apreciem cA este recomandabil ca, Ja momentul incheierii contractului, cesionarul si solicite cedentulu prezentarea unei situatii globale a comercializarii produselor (ce poart% marca) in perioada imediat anterioara incheierit contractului, inserand fn contractul de cesiune gi sancjiunea aplicabila in cazul fn care aceasta situatie mi corespunde realitigil. Practic, in acest caz, se va angaja raspunderea cedentului in temeiul obligafiei de a garanta contra evictiunit 9definitiva ulterior incheierii contractului de cesiune. fn cazul in care hot&rdrea de anulare a ramas definitiva anterior incheierii contractului, acesta este lovit de nulitate absolut pentru lipsa obicctului, Dac& anularea a fost numai partiala, atunci cesionarul poate solicita fie anularea contractului, fie menjinerea contractului cu 0 reducere proportional din pret (art. 1.659 C. civ.) ii) Ca urmare a admiterii unei actiuni in contrafacere si/sau in concuren{é neloialit introdusd de céitre un terf, cesionarului fi este interzis s4 mai folosea: pe teritoriul Roméniei, marca ce a facut obiectul cesiunii. Prin efectul admiterii unor asemenea actiuni, ccrtificatul de inregistrare este complet lipsit de eficienf4, iar cesionarul se vede pus in imposibilitatea de a mai exercita dreptul sau exclusiv asupra marcii, iti) Decéderea cesionarului din drepturile conferite de marci daci la data incheierii contractului de cesiune erau indeplinite condifiile pentru a se constata decaderea sau daca ‘indeplinirea lor era iminenti. Avem in vedere urmatoarele ipoteze: ‘Ari motive justificate, cedentul sau autorii si nu au folosit efectiv marca pe teritoriul Roméniei o perioada neintrerupta de 5 ani (art. 46 lit, a); © Marca a devenit, ca urmare a actiunii sau inacjiunii cedentului sau autorilor sai, uzuala in comerful cu produsul sau serviciul pentru care a fost inregistratd (art. 46 lit. b); « Ca urmare a folosirii marcii de cditre ori cu consimyamantul cedentului sau de catre ori cu consimfamantul autorilor acestuia, marca a devenit susceptibilé de a induce publicul __ in eroare (art. 46 lit. c) fn aceste trei ipoteze, pentru angajarea rispunderii cedentului pentru eviotiune este absolut necesar ca hotiirdrea prin care s-a pronunjat deciderea si fi ramas definitiva dupa incheierea contractului de cesiune. Dac& hotirdrea prin care s-a pronuntat decdderea a raimas definitiva inainte de a se fi incheiat contractul de cesiune, atunci acest contract este nul absolut pentru fipsa obiectului. Daci deciiderea a fost numai partiald, atunci cesionarul poate solicita fie anularea contractului, fie men{inerea contractului cu o reducere proporjionala din pret (art, 1,659 C. civ.), ca si in cazul anularii inregistrarii marci. Din cele ce preced, reaulta c&, pe lang unele ipoteze in care evictiunea provine exclusiv din fapta tertului, exist gi situayii cand ea se datoreaza fie numai faptei personale a cedentului, fic atat faptei personale a cedentului, cat gi faptei unui ter. De asemenea, viciul juridic al certificatului de inregistrare se poate datora exclusiv faptei personale a cedentului sau faptelor conjugate ale cedentului gi terjului in toate aceste situafii, dat find faptul cd evictiunea se datoreaz’ faptei personale a cedentului (in mod exclusiv sau combinaté cu cea a terfului), o eventuala clauza contractuala prin care obligatia de garanfie a acestuia ar fi inlaturatd sau micyorata este loviti de mulitare absolut (art. 1.699 C. civ). 2.4.3. Obligatiile cesionarului a) Cesionarul este obligat sa plateased prejul cesiunii, care de obicei este stabilit printr-o suma globald, Teoretic, nu este insd exclus ca preful si fie stabilit ea procent din beneficiile abginute sub marca cedat sau din produsele valorificate sub aceastéi marca.” in acest caz, cesionarul are si obligatia de a exploata marca cu diligen{a unui bun proprietar, de a nu renunga la marci si de a se abjine de la orice actiune de natura a atrage decaderea din dreptul la marca. Dac& procentul din incasari este stabilit pe o perioada care depaseste durata de valabilitate a certificatului de inregistrare, atunci cesionarul este obligat si reinnoiasca inregistrarea marcii, conform art, 29-3: pana la expirarea acestei perioade 2 Pentru dezvoltiri privind modificirile conventionale ale garanjiei contra evictiunii in materia contractului de vanzare-cumparare, a se vedea Fr. Deak, op. cit, p. 83-84; C. Toader, op. cit p. 40-42 te de asemenea posibil ca proful si fie stabilit sub forma unui procent din incaséri, dar nu mai pujin de o st global minima (de exemplu, potrivit conventiei pirtilor, cedentul urmeari si primeascd 10% din incasarile cesionarului pentru o perioada de 5 ani, dar nu mai pujin de 20 de milioane lei anual), 10b) Cesionarul este, de smenea, dator s& suporte cheltuiclile necesitate de incheicrea contractului de cesiune si de indeplinire a formalitatilor de inseriere a acestuia la OSIM. B. CONTRACTUL DE LICENTA DE MARCA 1, Nofiune Contractul de licenjé de marci este conventia prin care una dintre peirfi (mumité Licentiator sau transmijétorul licenjei) conferd celeilalte parti (numit& licenfiat sau beneficiarul licenfe)) dreptul de folosire temporard, totald sau partial, a unei merci Spre deosebire de contractul de cesiune (fie si parfiala sub aspect temporal), contractul de licenfa mu transfer insusi dreptul subiectiv de proprictate industrial asupra marcii, ci atribuie beneficiarului un simplu drept de folosin{& a miircii, in limitele stabilite prin contract si, asa cum vom ariita in continuare, sub un anumit control din partea titularului mareii, 2. Clasificari Licenele de marca pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, $i anume: dupa tipul de folosinf& autorizati beneficiarului, dup gradul de complexitate al obiectului contractului, dup’ intinderea folosin{ei autorizate, dupa intinderea folosinjei rezervate de catre titularul méircii, dup’ scopul urmérit de parti si, in fine, dupa importanta conferita de contractan{i calitajilor personale ale beneficiarului licenjei. Cele cinci clasificari pot fi combinate, intrucat ele pornese de Ja criterii diferite. In cele ce urmeazé vom analiza fiecare dintre aceste clasificdri, precum si importanja lor juridicé, A. Din punetul de vedere al tipului de folosinfé autorizatés beneficiarului, deosebim™ i) Licenta de exploatare, prin care beneficiarul este autorizat sa aplice marca pe propriile sale produse™ ii) Licenja de folosire, prin care beneficiarul este autori produselor primite de la licentiator® ; zat sa aplice marca numai asupra iii) Licenja de reclama, prin care beneficiarul este autorizat si foloseasc& marca numai in scop promofional. in opinia noastra, licenta de reclama nu poate fi decdt accesorie unei licenje din primele doua tipuri mai sus-mentionate. intr-adevar, este de neconceput un contract de licenfai de reclama de sine statitoare.” > A se vedea, in acest sens, Y. Eminescu, Regimul juridic al marcilor, Bd. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 165-166. 25 fn doctrind, s-a aprecial cd licenfa de exploatare este acca forma de licenté “prin care titularul mareii acorda unui ter} nu numai dreptul de a aplica marca transmisa, dar si de a fabrica produsul, astfe! tnedt acelasi semn ajunge s& individualizeze doua producti de origine diferitd, dar identice cd priveste caracteristicile lor.” (Y. Eminescu, eod Joe). Nu impartagim aceasta opinie, deoarece prin licenja de marcé nu se acordi dreptul de @ fabrics un anumit produs ca atare, ci doar dreptul de a aplica o anumiti mare pe un anumit produs, Dreptul de a fabrica produsul se poate transmite eventual, printr-un contract de licenfa de brevet de inventic, un contract de licen de know-how ete. De exemplu, un producitor (A) poate fabric becuri, in exercitares libertajii comerqului, cu autorizatile prevazute de lege, fird a fi nevoit sf ccari autorizarea unui alt producttor de beouri (B), care nu are tn patrimoniul sfu vreun monopol asupra acestora, Dimpotriva, daca A doreste sé fabrice becuri sub o anumita marca, aparfindnd lui B, atunei va fi nevoit si incheie cur acesta din urmf un contract de licenfti de mared. Intrucat se incheie doar un contract de licenja de marca, A dobandeste de la B numai dreptul de a aplica marca pe becurile sale, nu si Insusi dreptul de a fabrica becuri, Tindnd scama de nevoia unor producdtori de prestigin de a-si proteja drepturile de proprictate industriala (brevete, design, mirei, know-how etc), in practic& acestea sunt transmise descori impreund in cadrul unor contracte complexe de transfer de tehnologie sau de francizi * Exemplul clasic este acela in care producitorul-licenfiator livreaz’ anumite produse in vrac, iar distribuitorul- licentiat este autorizat si ambaleze produsele sub marca producstorului 27 fn doctrina, se consider cA licen{a de reclama consti in autorizarea folosirii, in scop comercial gi publicitar, a unet denumiri care formeaz’ obiectul unui drept personal al altora gi se d& ca exemplu autorizarea de a folosi numele sauB, Din punctul de vedere al intinderii folosintel autorizate beneficiarului, lieenjele pot fi totale sau partiaie din punct de vedere teritorial, profesional si temporal. Astfel, potrivit art. 43 alin, 1 fraza I din Legea nr. 84/1998 privind mércile $i indicatiile geografice, «Titularul méircii poate, in baza unui contract de licenfi, si autorizeze terfit sa Soloseascé marca pe intreg teritoriul Romdniei sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai ‘pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost inregistratd.» a) Licenta total din punet de vedere teritorial confera beneficiarului dreptul de a folosi marca, in modalitatea prevazut& in contract, pe intreg teritoriul pentru care este protejaté marca Dimpotriva, atunci cand beneficiarului i se confera dreptul de a folosi marca numai pentru o parte a acestui teritoriu, licenta este parfiald din punct de vedere teritorial. in legatura cu criteriul acestei clasificari, este necesara o precizare: Atunci cfnd art. 43 alin. 1 evoca licenga totala ca fiind aceea prin care teryii sunt awtorizafi sé foloseased marca pe intreg teritoriul Romédniei”, \egiuitorul are in vedere regula caracterului teritorial al dreptului de proprietate industrial asupra marcii.* Daca, prin excepfie de la aceasta regula, titularu! méreii a inregistrat-o international in mai multe {&ri diferite ori in cazul unci marei comunitare, caracterul total sau partial din punct de vedere teritorial al licenfei se apreciaza in functie de ansamblul teritoriului pentru care este inregistrati marea. Astfel, daca prin contractul de licenya beneficiarul a primit dreptul de a folosi licenja numai in unele dintre (arile in care marea se bucuré de protectic, inclusiv RomAnia, licenja este parfiald din punct de vedere teritorial, desi acoperd intreg teritoriul Roméniei. Spre deosebire de cesiunea de mare& partial din punct de vedere teritorial — care este interzisa de legea romana” - licenga parfialaé de marci este expres autorizata de legiuitor. In materia cesiunii, interdiefia se justificd din rajiuni de proteofie a concurentei si a Jiberei circulatii a bunurilor, dar mai ales pentru evitarea confuziet in réndurile consumatorilor.” tn aceasta ultima privinja, cesiunile parjiale ar fi daunatoare deoarece cedentul nu are niciun mijloc de a mentine controlul asupra calit&tii produselor cesionarului, ulterior momentului incheierii contractului. Dimpotriva, dup’ cum vom arata in continuare, licentiatorul mentine un contro! asupra calitay produselor licenjiatului, Sunt astfel diminuate consecinfele negative pe care contractul le-ar putea avea asupra consumatorilor. Fai de acestia, titularul marci este si ramane garantul calitajii produselor sau a serviciilor. b) Licenfa totald din punct de vedere profesional confer beneficiarului dreptul de a folosi marca pentru toate produsele si/sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, Licenta parfiald pseudonimul unor vedete sau al unor personaje fetive popularizate prin literatur’ sau desen, ca Mickey Mouse, James Bond ete. (Y. Eminescu, 9p. cif, p. 166). Chiar din exprimarea autoarei citate rezulta ef folosinga mareii nu poate fi niciodaté autorizaté tn Scop pur publicitar, ci numai daca beneficiarului i se confera si gi un drept de utilizare comercial ~ edic& o licenj& de exploatare sau de folosire, Mai mult, atunci cfnd contractul priveste folosirea unei denumiri ce formeaza obiectul unui drept personal al altuia, nu ne aflim in prozenja unei licenfe de mare’ deoareee aceasta are ca obiect transmiterea dreptului patrimonial de folosinja a miircii. In fine, avand in vedere cele ce preceda, exemplele invocate ne par inadecvate. ® Potrivit art. I, “Drepturile asupra meéircilor si indicatiilor geografice sunt recunoscute si apéirate pe teritoriul Romdniei, in conditiile prezentei legi.” (8.2.) ” Potrivit art. 41 alin. 2 teza final “cesimea, chiar partiald, nu poate limita teritorial folosirea marci pentru produsele sau serviciile la care se referd.”” Sa presupunem c& printr-o cesiune parfiala din punct de vedere teritorial, cedentul A transmite dreptul de folosire exclusiva a mareii sale lui B pentru teritoriul Vechiului Regat, rezervandu-si acest drept pentru teritorlul Ardealului, Banatului, Crisanei i Maramuregului. in acest caz, A nu are nici un mijloc de a controla calitatea produselor lui B, astfel inedt va aparea pericolul ca acesta din urma si aplice marca dobandité pe produse de o calitate inferioar. Consumatorul din Transilvania, obisnuit ca marcii si-i corespunda produsele calitativ superioare realizate de A, va fi indus in eroare dact, deplasandu-se la Bucuresti, va cumpira produse realizate de catre B, purtind aceeasi marca, dar avand o calitate inferioars. 12din punct de vedere profesional acorda beneficiarului dreptul de a folosi marca numai pentru 0 parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca este inregistrata. ©) Dupa cum rezulté din definitia pe care am formulat-o, licenja de marca are caracter esentialmente temporar. Definim ca licentd totald din punct de vedere temporal contractul prin care dreptul de folosire a marci este conferit beneficiarului pe toata durata de validitate a méarcii, potrivit certificatului de inregistrare aflat in vigoare. Dimpotriva, printr-un contract de icengét partiald din punct de vedere temporal, dreptul de folosire a mircii se atribuie beneficiarului pentru @ durata mai scurti deft aceea a protectiei conferite prin certificatul de inregistrare a marcii aflat in vigoare.' Prin urmare, atat licenja totala din punct de vedere teritorial, cAt si licenja partiala din punct de vedere teritorial sunt contracte de licen{4 pe duraté determinata. De obicei, la incheicrea contractelor de licenta, parjile mentioneaza produsele sau serviciile pentru care s-a conferit dreptul de a folosi marca, precum gi limitele ~ temporale si teritoriale ~ ale acelui drept . Dacd nu existd asifel de prevederi, atunci se considera cd licenya este totald din punet de vedere profesional, temporal sau, dupa caz, teritorial, deoarece limitdrile drepturilor conferite trebuie sd fie prevéizute in mod expres. in aplicarea acestei reguli, consideram ca, daca prin contractul de licen{& de marci nu s-a prevazut niciun termen, atunci contractul nu va fi considerat incheiat pe termen nedeterminat, ci pe tot pe termen determinat, folosinja considerandu-se acordaté pana la expirarca valabilitaqii certificatului de inregistrare in vigoare. Aceast excepfie de la dreptul comun se justifie’ prin caracterul temporar al obiectului derivat al contractului ~ dreptul de proprietate industriala asupra marci, presupus cunoscut i luat in considerare de parti la incheierea contractului de licenta. C. Din punetul de vedere al intinderii folosintei pe care si-o rezerva licentiatorul, distingem: i) Licenta simpla (neexclusivé), prin care licentiatorul pistreaza dreptul de a folosi el insusi marca si de a autoriza si alte licenfe. In lipsa unei prevederi exprese in contract, se prezumé licenja simpla. ii) Licenta exclusivé, prin care licentiatorul se angajeaza si nu incheie gi alte licenge asupra aceleiagi marci, pentru produsele si pentru teritoriul pentru care s-a incheiat licenja exclusiva, Licenta exclusive absolute este 0 variant a licenjei exclusive prin care licentiatorul se angajeazi ca, pe perioada derularii contractului, s& nu mai foloseasct nici macar el Insusi marca pentru produsele si pentru teritoriul la care se refera licenja exclusiva. Deoarece renunjarile 1a drepturi nu se prezumé, caracterul absolut al livenjei exclusive trebuie prevazut expres. Contractul de licenfé exclusiva absoluta nu trebuie confundat cu contractul de cesiune. Dupa cum am arilat, contractul de cesiune transmite insusi dreptul de proprictate industriala stricto sensu, pe cand contractul de licen{a confer numai un drept de folosin{a temporar’ asupra > Principial, nu excludem posibilitatea ca, prin contractul de licenfii, beneficiarul si fi fost autorizat s& foloseasca marca pentru o perioad mai hunga decat durata de valabilitate a certificatului de inregistrare, In acest eaz, contractul gencreaza in sarcina titularului marcii obligatia de a depune cererea de reinnoire @ inregistrarii marci tn termenii si in condifiile prevazute de lege (art, 29-32) . Temeiul acestei obligalii rezid& in art. 1272C. civ. potrivit ciruia conventiile “obliga nu numai la ceea ce este expres stipulate, dar gi la toate urmérile pe care ... legea...le [da] coniractului, dupa natura iui.” (se vedea, in acelasi sens, V, Ros, ©. Spineanu ~Matei, D. Bogdan, Marcile yi indicariile geografice, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 379). in ipoteza analizati, prin acelasi contract se acordi 0 licenya totalii din punct ce vedere temporal pentru certificatul de tnrogistrare aflat in vigoare gi o licenfa partial din punct de vedere temporal pentru certificatul de inregistrare care va fi eliberat in urma reinnoitii inregistrarii marci. Desigus, dac& titularul nu depune in conditiile legit cererea pentru reinnoirea inregistrarii marcii, se va angaja rispunderea sa contractuala, 13mircii. Aceasti distinctie pare mai greu de sesizat in cazul contractului de cesiune exclusiva absolut prin care singura persoand indreptafitd sa foloseascd marca este beneficiarul licenjei pe cAnd licentiatorul pierde acest drept, intocmai ca si cedentul. Totusi, intre cesiune si licenja exclusiva absoluta subzisti anumite diferente notabile. Asifel, numai licentiatorul, iar nu si cedentul, pastreaz’ prerogativa dispozitiei juridice (jus abutendi) asupra dreptului de proprietate industriala (si este, desigur, titularal dreptului de creanfA privind redeventele licen(ei exclusive absolute). Apoi, prin intermediul contractului de licen{a exchisiva absoluta, licentiatorul pastreazé un anumit control asupra calita{ii produselor licenfiatului, pe cand cedentul nu exercité niciodata un astfel de control asupra produselor cesionarului. De asemenea, cedentul poate introduce, fara restrictii, ac\iunea in contrafacere pentru actele de inedleare a dreptului de folosire exclusiva’ a marci sivarsite de terji dupa transferul acestui drept. Dimpotriva, beneficiarul licenjei exclusive absolute poate introduce acjiunea in contrafacere numai daca, dupa ce a notificat titularului mareii actele de contrafacere de care a luat cunostin(a, acesta nu a actionat in termenul solicitat de licenfiat. Jn fine, licenta, chiar si exclusiva absolut’, pistreazi un caracter esenfialmente temporar, pe cfind cesiunea produce, de regula, efecte nelimitate in timp D. Din punctul de vedere al seopului urmarit de parti la incheierea contractului, licenta poate fi cw fithu oneros, caz in care fi va fi aplicabil regimul juridic al contractului de locatiune, sau cut titlu gratuit, ipotez’ supus’ reglementarii aplicabile contractului de comodat. Licenja cu titlu oneros este un contract consensual, sinalagmatic, comutatiy si cu executare succesiva. LE. Dupa importanja conferité de contractanti caliti{ilor personale ale beneficiarului, licenfa poate avea sau nu caracter personal (intuitu personae). in aplicarea art. 1.805 teza final Cciv,, contractul de licenta are de regula caracter personal, astfel incat sublicentierea ori cesiunea contractului de licenfa nu este permisa decat cu acordul expres al licentiatorului exprimat in forma serisa. 3. Condifii de validitate 3.1. Capacitatea Un contract de licenta poate fi un act de conservare, de adminisirare sau de dispozitie, dupa caz, i) Contractul de licen{a reprezinta un act de conservare atunci cénd prin incheierea sa se urmareste si se prevind pierderea dreptului asupra marci, Spre exemplu, in cazul unei mar aflate in cotitularitate, daci nici unul dintre cotitularii dreptului asupra marcii nu exploateaz marca tn propria sa ntreprindere, oricare dintre ei poate incheia un contract de licenti neexclusivé ca un ter} pentru ca acesta s& poatd exploata marca, evitandu-se astfel risoul de decidere din dreptul la marc pentru lipsa folosirii efective a marcii, in condifiile art. 46 alin. 1 lit. a). ii) Contractul de licenfa reprezint& un act de administrare atunci cand el este incheiat in yederea unei normale folosiri a dreptului la marca, Este cazul licenjelor neexclusive. Desigur ca, in cazul cotitularitajii, daca un astfel de contract de licenja se incheie in frauda intereselor cotitularilor care nu au participat Ia incheierea lui, coniven{a frauduloasé intre cotitularal licentiator si beneficiarul licenjei va fi sancjionati prin inopozabilitatea contractului fat’ de cotitularii fraudati Contractul de licenta reprezinta un act de dispozifie in cazul licentelor exclusive. In urma incheierii unui asemenea contract, titularul (sau, dup& caz cotitularii) dreptului 1a marca renun{a la dreptul de a incheia ulterior alte contracte de lief’ pentru perioada si produsele in legitura cu care a fost concedat’ licenta exclusiva. Prin urmare, in cazul cotitularitiii marci incheierea unui contract de licenté exclusiva de catre unul dintre cotitulari, i-ar pune gi pe ceilalji cotitulari in imposibilitatea de a incheia alte contracte de licentZ, aducdnd astfel atingere 14exercitarii de catre acestia a drepturilor lor. De aceea, contractul de licen{a exclusiva nu poate fi analizat ca act de administrare, ci numai ca act de dispozitic.”* 3.2. Condifii de forma Legea nu prevede condifii speciale de forma cu privire la validitatea contractului de licenga. 1u alte cuvinte, contractul este perfect valabil incheiat prin simplul acord de voinya al parfilor. Ad probationem manifestarea de voin(& a partilor trebuie sit imbrace forma serisa. xisti in schimb anumite formalitati de publicitate care conditioneaz’ opozabilitatea faya de ter{i a contractului de licen. Astfel, potrivit art. 43 alin. 4 din lege, «Licenjele se inscriu in Registrul National al Mércilor si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industrialt Licenta este opozabilé terfilor de la data inscrierii acesteia.» De la data inscricrii, licenta devine opozabila terjilor. Ca si in cazul cesiunii, ter{ii sunt cesionarii subsecventi, precum si detinatorii unei licen{e asupra marcii transmise, nu ins& si autorii oricdror acte de contrafacere. Potrivit art. 44 alin. (4) si (5) din lege: ,, (4) Lipsa inserierit unei licenje la OSIM nu afecteazd: a) valabilitatea inregistrarii marcii care face obiect al licenjei ori cu privire la protectia licengei marcii;b) interventia intr-o actiune in contrafacere angajaté de titular ori objinerea, in cadrul acestei proceduri, de daune-interese, ca urmare a contrafacerii unei marci care face obiect al licenjei.(5) Inserierea licenjei nu este o condijie pentru ca folosirea unei marci de beneficiarul licenfei sé poata fi considerata echivalentul unui act de utilizare de cétre titular, in cadrul procedurilor referitoare la dobdndirea, mentinerea validitaijii ori la apéirarea drepturilor eu privire la acea marca” Spre exemplu, dobindirii marcii pe baza distinctivitiyii dobandite, solicitantul se poate prevala de utilizarea méreii autorizata unui ter{ chiar daca acordul stu pentru aceasti utilizare nu a flicut si nici mu putea face obiectul vreunei inscrieri. De asemenea folosirea marci autorizatt de titular prin intermediul unui contract de licen{a neinscris va putea fi opusit reclamantului intr- © acfiune in decadere in vedere respingerii acesteia. Tot astfel, intro actiune in anularea unei marci similare ulterioare, titularului nu i se vor putea opune prevederile art. 47 alin. (4) din lege, in cazul in care marca sa a fost indeajuns folositi de cdtre un ter{ pe baza unei licenje neinserise in BOPI. 4. Efecte, Ceea ce este definitoriu pentru licenta de marca este faptul ca acest contract confera beneficiarului dreptul de a folosi marca in limite determinate prin contract si sub controlul titularului marci, De aceea, in cazul cel mai freevent, in care licenfa este ou titly oneros, pe linga prevederile speciale referitoare la contractul de licen de marca si in masura in care nu contravin acestor prevederi, vor fi aplicabile regulile generale prevaizute de Codul civil in materia contractului de locatiune. Contraetul de licenfa nu transfera insusi dreptul de proprictate industrial’, ca drept real ce poarta asupra unui bun incorporal. De aceea, de regula, «dacd in contractul de licenja nu este stipulat alifel, licenfiatul nu poate introduce in justifie 0 actiune in contrafacere fard consimyeimantul titularului mércii.» Prin excepie, «Titwarul unei licenfe exclusive poate introduce o acfiune tn contrafacere, dacd dupa ce a notificat titularului mareii actele de contrafacere de care a luat cunostin{d, acesta mu a aefionat in fermenul solicitat de licenfiat.» fn toate cazurile, «Cand 0 acfiune in contrafacere a fost pornita de céitre titular, oricare dintre ® fn consecinfa, in cazul fn care licentiator fntr-un contract de licenfs exclusiva a fost un titular aparent al mireii, atunei clauza de exclusivitate va deveni ine! urma desfacerii titlului licenfiatorului, contraetul de licenté producdnd in continuare efectele unei licenfe neexclusive. Licenfiatul va avea dreptul si solicite o redueere a redoven{ei cuvenite licenfiatorului sau chiar desfiinjarea contractului de licenfé dack va demonstra cd, in lipsa clauzel de exclusivitate, nu ar fi incheiat contractul. 15licenfiafi poate st intervinti in proces, soliciténd repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea méircii.» (att. 44 alin. (1) — (3) din lege). 4.1, Obligafiile licentiatorului. - Dreptul conferit prin contractul de licenfi este dreptul de folosinja temporaria mércii, ca drept de oreant& corelativ obligatiel licenjiatorului de a asigura folosinja marcii, Din aceasta obligatie decurge indatorirea licentiatorului de a-1 garanta pe licentiat contra evicjiunii decurgand din fapta proprie, contra tulburarilor provenind din fapta {er{ilor si contra viciilor juridice ale certificatului de inregistrare. Garanfia impotriva evictiunii decurgind din fapia proprie se manifesta in reglementarea speciala a renun{arii la marc’ in cazul in care aceasta face obiectul unui contract de licen{a (art. 45 alin, ultim) Desigur c&, deoarece renunfarea la marca antrencazi imposibilitatea pentru licentiat de a folosi marca potrivit contractului, licentiatul se poate intoarce impotriva licentiatorului pe baza obligafiei acestuia de a-l garanta impotriva evictiunii decurgdnd din fapta propric. Acceasi solutie se aplica si in cazul in care dreptul la marca inceteaza prin decadere (daca licenja nu este exclusiva absoluta) sau, in cazul licentei cu termen care depiseste durata de valabilitate a certificatului de inregistrare, pentru ca licenjiatorul nu a efectuat formalitiqile necesare pentru reinnoirea inregistririi marcii. Cat priveste evictiunea provenind din fapra terjilor, spre deosebire de dreptul comun, deoarece actiunile posesorii ar fi ineficiente, iar beneficiaru! unei licente neexclusive nu poate introduce actiunea in contrafacere, el poate pretinde despagubiri de Ia titular daca a suferit prejudicii in urma actelor de contrafacere (tulburari de fapt) savarsite de un ter} impotriva caruia titularul s-a abfinut si actioneze. Cat priveste garanfia contra victilor juridice ale certificatului de inregistrare, atat in ipoteza anulérii certificatului de inregistrare, cat si in aceea a decdderii titularului din drepturile conferite de marci, contractul de licenfi de marc’ va inceta prin desfiinjarea titlului licentiatorului. Acesta din urma va putea fi chemat in judecata de licentiat spre a fi obligat s& raspunda pentra viciile juridice ale certificatului de inregistrare, 4.2. Obligafiile licentiatului. - Principala obligatie a licentiatului este aceea de plata a redevenfelor, Acestca sunt stabilite in functie de durata contractului de licenfa (la fel ca in cazul contractului de locajiune), indiferent daca plata se face dintr-o data (chiar si anticipat) sau in rate periodice si indiferent daci a fost stabilita intro sum fix sau proportional cu veniturile rezulténd pentru licentiat din comercializarea produselor sau serviciilor pe care se aplic&d marca Potrivit art. 43 alin. 3 din lege, .,Pe durata contractului de licenfa de mared, licengiatul este obligat:a) sé foloseased, pentru produsele cdrora li se aplicdé marca, numai marca ce face obiectul contractului de licenté, avénd totusi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicdnd cd el este fabricantul acestora;b) si pund menjiunea sub licenjé aléituri de marca aplicatd pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform coniractului,” Corespunzator obligatiei de a exploata obiectul licengei cu diligenta unui bun proprictar, beneficiarul unei licenfe exclusive absolute este obligat a foloseasci efectiv marca, pentru produsele si serviciile pentru care i-a fost licentiatt. Aceasta obligatie exista pentru bencficiaral oricarui tip de licen{a daca remunerafia titularului marci a fost stabilita in functie de cantitatea de produse sau servicii cirora le este aplicaté marca. De asemenea, ca manifestare a obligatiei de a exploata marca uzénd de diligenja unui bun proprietar, beneficiarul oricarui tip de licenf& are urmatoarele obligatii: i) si nu determine, prin actitmea ori inactiunea sa, degenerarca marcii; ii) sf nu determine, prin actiunea sau inactiunea sa, transformarea marcii intr-o mare’ deceptiva. Legat de aceasta ultima obligatic, beneficiarul licenfei are obligatia de a menfine calitatea produsclor $i serviciilor carora le aplica marca la nivelul prevazut in contract ori, dacd in contract nu exista dispozitii exprese in aceasta privin{a, le nivelul la care se situa aceastd calitate 16in momentul incheierii contractului de licenf’. Licenfiatorul este in drept si controleze executarea acestei obligajii pe parcursul derularii contractului in exercitarea folosinfei marci potrivit destinatici date de ciitre titularul marci, beneficiarul nu poate folosi marca decat pentru produsele sau serviciile pentru care marea i-a fost licentiata, in limitele teritoriului pentru care licenfa a fost acordata gi cu obligatia de a pastra nealterat aspectul marci. fn fine, ca manifestare a obligatici de restituire a bunului din cadrul contractului de locafiune, beneficiaral licenfei este obligat s& inceteze exploatarea marci la momentul incetaii contractului de licen Acesie ultime trei obligatii sunt prevazute implicit de art.43 alin. 2 din lege: ,,7itwlarul méireii poate invoca drepturile conferite de marca impotriva licentiatului care a inedlcat clauzele contractului de licenfd, in ceea ce priveste durata folosirii, aspectul mércii $i natura produselor sau a serviciilor pentru care licenfa a fost acordatd, teritoriul pe care marca poate fi Jolositd, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licenjiat sub marca pentru care s-a acordat licenta.” 5, Incetarea contractului. fn lipsa prevederilor speciale, se vor aplica prevederile Codului civil referitoare la contractul de locafiune (art. 1.816-1,820 C. civ.) Prin urmare, ca orice contract, si contractul de licenta de marca poate inceta prin convenfia partilor, potrivit art, 1270 alin, 2 C.civ. De asemenea, licenta poate inceta si ca urmare a constatdirit nuliteyii ori a dispunerii anulérii contractului Contractul de licenté poate inceta prin expirarea termenului pentru care licenja fost acordata gi poate fi prelungita prin tacita relocajiune, daca beneficiarul continui folosirea marcii, igi exccuta obligafiile contractuale, iar titularul mareii mu se opune Tot astfel, contractul poate inceta prin reziliere, in cazul unei neexceutiri grave si culpabile a uneia dintre obligajiile asumate. in cazul stingerii drepturilor asupra marci (prin expirarea duratei de protectic, decidere, anulare sau renunjare) contractul poate inceta prin imposibilitatea folosirii bunului. Daca lucral a pierit partial (spre exemplu, prin desfiinjarea tnregistrarii pentru o parte din produsele pentru care marca fost dati in licen{&), beneficiarul poate cere fie o sedidere a pretului, fie incetarea contractului, aceasta din urma numai daci partea de folosinga de care este lipsit beneficiarul era atét de insemnat incat se poate prezuma c& fri aceasta parte nu ar fi consimtit la incheierea contractului, Daca una dintre parti este culpabila pentru cauza de incetare, ea poate fi obligata sa pliteasc& despagubiri pentru prejudiciul cauzat celeilalte parti in cazul desfiintarii titlului licenfiatorului (spre exemplu, prin anularea ori rezohujiunea contractului prin care a dobandit marca ori prin desfiingarea calititii sale de mostenitor aparent al titularului ca urmare a admiterii unei petifii de ereditate, a constatarii ori declararii judiciare a nedemnitafii), contractul de licen inceteazi de drept tn temeiul art, 1.819 C. civ., cu exceptia caului in care licenfiatul a ignorat fir culpa cauza desfiingirii, ipotezi in care contractul continua si este opozabil pentru cel mult un an adevaratului titular care se substituie th drepturile si obligatiile licentiatorului Contractul de licent& incheiat pe termen nedeterminat inceteazé prin denunyare unilateralé, cu respectarca termenului de preaviz stabilit potrivit obiceiului locului in cazul unor contracte de licenji de marca. in fine, in cazul in care licentiatul persoana fizied decedeaza in cursul contractului de licen{a, mostenitorii sti pot denunfa contractul in termen de 60 de zile de Ja data fa care au luat cunostin{& de moartea licenfiatului gi existenfa contractului de liceny 17YUL. INCETAREA DREPTURILOR ASUPRA MARCILOR Enumerare: A. Expirarea termenului de valabilitate a certificatului de inregistrare B. Renunfarea la marca C. Deciderea D. Anularea inregistrarii marcii a A. EXPIRAREA TERMENULUI DE VALABILITATE A CERTIFICATULUI DE INREGISTRARE Pottivit art. 30 alin 1 si2., (1) invegistrarea marci produce efecte cu incepere de la data depozitului reglementar al marcii, pentru o perioadé de 10 ani. (2) La cererea titwlarului, Inregistrarea mércil poate fi reinnoita la implinirea fiecdrui termen de 10 ani, cu plata taxei prevéizute de lege fn ipoteza in care titularul marcii nu indeplineste procedura de reinnoire a inregistrarii miarcii, dreptul exclusiv de exploatare asupra mircii se stinge, iar OSIM inserie in Registrul marcilor menjiunea ca inregistrarea acestei marci a rimas fari efect de la data expirdrii ultimei perioade de protectie de 10 ani. Expirarea produce efecte numai pentru viitor, nu si pentru trecut. De reguld, titularul marcii depune la OSIM cerere de teinnoire a inregistrarii marcii, cu plata taxei prevazute de lege. in prezent, pottivit O.G. nr.41/1998, taxa care se plaiteste pentru reinnoirea unei marci individuale, pentru o clas de produse sau servicii, este de 432 de lei, pentru fiecare clas& suplimentara de produse si/sau servicii se plitesc 180 de lei si suplimentar pentru un element figurativ sau o marci verbala cu o graficd special se mai platesc 108 lei B. RENUNTAREA LA MARCA - reglementaté de art. 45 din lege si de art, 38 din Regulament. Renuntarca poate fi total (pentru toate produsele si/sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata) ori parfialé (pentru o parte din aceste produse si/sau servicii). Renunjarea produce efecte doar pentru viitor, determindnd incetarca totala sau parfiali a dreptului exclusiv de exploatare. Renunjarea este un act unilateral de voinfii, deci irevocabil (poate fi anulatt doar daca se dovedeste existen{a viciilor de consimfamant la momentul renunférii). Potrivit art, 45 alin, (2) renunfarea la marci se declard in scris la OSIM de catre titularul marci sau de eatre persoana imputemicité de acesta, iar drepturile asupra marcii se sting, cu privire la produsele si serviciile la care marea se refera, In data inscrierii renungirii in Registrul mareilor. Persoana imputernicita trebuie sii fac declaratia de remunfare in baza unei procuri speciale data de titularul dreptului. Observam c& declarafia titularului /reprezentantului trebuie dat in fay OSIM (find un act sub semnatura privata). Desi nu se prevede in mod expres, cu atat mai mult declaratie dati in fajti notarului ar putea fi admis® de OSIM. fn cazul in care nu sunt indeplinite condijiile renuntarii, OSIM acorda persoanei care solicita inscrierea renunfarii la marc& un termen de 3 luni pentru remedierea acestor lipsuri, Dack lipsurile nu sunt remediate in termenul acordat, OSIM decide respingerea inscrierii renunfirli la marca In Registrul marcilor. Daca conditile sunt indeplinite, OSIM decide admiterea renuntarii emitand 0 hotarare in acest sens ce se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industrial’ Potrivit dispozitiilor art. 38 alin. (5) din Regulament, renunjarea la marca produce efecte numai de la data inserierii in Registrul marcilor. Situatii speciale: a) Situafia in care marca la care se renunji a fScut obiectul unui contract de licenfa (art. 45 alin. 3 din lege si art. 38 (2) din Regulament). In aceasti ipotezd renunjarea la marea va fi inscrisa 18,in Registrul Marcilor numai daca titularul méreii probeazi c& a notificat licentiatului despre intenjia sa de a renunja la marcé, Regulamentul distinge doua ipoteze: al) Titularul prezinta la OSIM dovezi privind acord fi de indata inregistrat a2) Titularul prezinté la OSIM un document din care rezulta ca titularul I-a_notificat pe licenfiat despre intentia sa de renunfare, ipotezi in care renunjarea va fi inscrisi mumai dupa un termen de de 3 luni de fa data prezentarii respectivului document jn ambele ipoteze, daca titularul nu face dovada informarii licentiatului, OSIM fi poate acorda un termen de 3 luni pentru remedierea acestor lipsuri; dacd lipsurile nu sunt remediate in termenul acordat, OSIM decide respingerea inscrierii renunfirii la marcé. b) Situafia in care marca face obicctul unui gaj sau pentru acea marca au fost instituite misuri de executare siliti ori alte drepturi reale stabilite de lege, care sunt in vigoare (art. 38 alin. 3 si4 din Regulament). jn aceasta situatie, se prevede cA declaratia de renunfare va fi respinsa de c&tre OSIM, renunjarea nefiind inscrisa in Registrul marcilor. Nu se reglementeaza situafia in care declarajia de renunjare la marca ar fi insofit de dovezi privind acordul titularalui dreptului real cu privire la renuntarea la marca. lul licentiatului, caz in care renunjarea va C. DECADEREA - reglementatii de art. 46 din lege si art, 39 din Regulament C.L. Preciziri generale cu privire la actiunea in decidere Actiunea in decidere are natura juridic’ a unei sanctiuni aplicabile titularului marcii ce nu va mai beneficia de drepturile exclusive conferite de accasta. Sancjiunea este justificata fie de incapacitatca marci de a-si indeplini funcfiile pentru care a fost inregistrata (de a distinge produsele/serviciile titularului de cele ale unui alt competitor), fic de neindeplinirea unor cerinje legate de calitatea titularului de la momentul inregistrarii marcii (in cazul ultimului motiv de dec&dere). Esenta acestei sanctiuni se regaseste in chiar rafiunea protectiei_ mar identificare a produselor si serviciilor si de protectie a consumatorilor Solusionarea actiunii in dec&dere este de competenta Tribunalului Bucuresti (art 46 ali 1) si poate fi dispusi doar Ia solicitarea unei persoane interesate (niciodata din oficiu). Sentinja pronunjata de Tribunalul Bucuresti poate fi atacata cu apel la Curtea de Apel Bucuresti. ‘Actiunea in decdderea din drepturile conferite de marci se poate dispune pe tot parcursul duratei de protectie a méreii (cu particularitatea cA, dup cum yom vedea, in anumite situatii ea se poate dispune dup& trecerea unui anumit termen pentru a nu fi consideraté ca prematur introdusa). Sfera notiunii de persoana interesata reprezinté o problema deseori dezbatuta in cadrul actiunilor de decddere a marcii, tocmai pentru ca art. 46 ce reglementeaza aceasti sanctiune nu confine reglementari speciale cu privire la infelesul acestei notiuni sau cu privire la sfera persoanelor ce ar putea face parte din aceasta categorie, Practica judiciara a fost constant in a aprecia ci titularul unei marci sau a unei cereri de marca identicd/similara cu marca susceptibila a fi supusa sanctiunii decaderii sc incadreazé in sfera nofiunii de persoana interesata, Ulterior s-a apreciat ci nu numai titularul unei marei/cereri de marca similare pot justifica un interes legitim in formularca unei actiuni in decddere, dar si simpli concurenfi comerciali ai titularului: marci susceptibile de decidere atta timp ce acestia dovedese folosirea unui semn identic/similar cu marca a c&rei decddere solicit’ a se constata de ciitre instanta sau chiar inienfia inceperii unei astfel de folositi ii - aceea de C.2. Situatii in care poate interveni decidereaSe regisese reglementate in conjinutul art. 46 alin. 1 gi acestea sunt: a) fir motive justificate, intr-o perioada neintrerupty de 5 ani, socotité de la data inscrierii in Registrul médrcilor, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romédniei pentru produsele sau servieiile pentru care aceasta a fost inregistraté sau dact aceasta folosire a fost suspendatd pentru o perioadé neintreruptis de 5 ani; b) dupd data inregistrérti, marca a devenit, ca urmare a acfiunii sau inacfiunii titularului, desemnarea uzuali in comer] a produsului sau a serviciului pentru care a fost inregistratd; ¢) dupé data inregistrarii $i ca wmare a folosirii marcii de editre titular sau eu consimjeméntul acestuia, marca a devenit susceptibild a induce publicul in eroare, in special cu privire la natura, calitatea sau provenienja geografica a produselor ori servicitlor pentru care a fost inregistratd; d) marca a fost inregistraid pe numele unei persoane neavéind calitatea preveizutd la art. 3 lit. h) sii). a) Decdderea pentru neutilizare. Justificarea sanctiunii dec&derii in cazul nefolosirii efective a marcii pentru 0 perioada neintrerupt de 5 ani este aceea cA, prin nefolosire, marca nu mai poate indeplini functiile - ce au justificat acordarea unui monopol de exploatare - de a identifica originea produselor/serviciilor si de a le deosebi de cele comercializate de un concurent. Neindeplinirea acestor functii transforma marca doar intr-un mijloc prin care titularul acesteia poate bloca accesul pe pialé a altor competitori fara a avea insd o justificare legitima a unui astfel de demers, Pentru ca sancjiunea dectderii si fie aplicaté de catre instan{a céteva condifii cumulative trebuie indeplinite: a.1. Trecerea unei perioada neintrerupte de nefolosire de 5 ani de la data inscrierii in Registrul mircilor. Data de la care se calculeaza termenul de decidere de 5 ani este extrem de relevant intrucat, dacd acest termen nu este indeplinit, actiunea in dectidere urmeaza a fi respinsa ca prematur introdusi de catre instanje, Anterior modificdrii Legii nr. 84/1998 prin Legea ar. 66/2010, legea nu prevedea momentul de la care trebuie sé curgi termenul de 5 ani, iar in practicd si doctrin& au existat dezbateri intense cu privire la acest subiect. In cele din urma jurisprudenta si doctrina au fost unitare®? in a considera ca termenul de 5 ani curge de la data inregistrarii definitive a marci intrucat doar de la aceast& dala trebuie si incumbe si titularului obligatia folosirii marci. Reglementarea actuala stabileste in mod expres faptul c& termenul de $ ani curge de la data inserierii in Registrul mircilor. a.2. Marea si nu fi ficut obiectul_unei folosiri efective pe teritoriul RomAniei pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistra Folosirea efectiva presupune in esen{& ca, prin folosire, functiile de baz ale marcii sa fie indeplinite, respectiv, marca s& identifice in mintea consumatorilor produsele sau serviciile pe care se aplica, precum gi originea acestora ~producatorul/prestatorul de servicii. Jurisprudenja europeana a rispuns provocarii adresate de unele dintre statele membre care au formulat intrebiri preliminare cu privire la sensul nofiunii de «folosire efectivéey din art. 12 (1) al Directivei 89/104/EEC. Curtea European’ de Justitic a rispuns la aceste intrebari, reprezentativa in acest sens find Cauza C-40/01 ANSUL BV v. Ajax Brandbeveiliging BV in cadrul careia s-a statuati«Articolul 12 alin. (1) din Prima Directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea legislajiilor statelor membre referitoare la mérci, trebuie interpretati in sensul ca 0 marct face obiectul unei ,utiligiri serioase” atunci cand este utilizati conform functiei sale ® Avand in vedere si roglementarea corespondenti din Directiva nr, 89/104/CEE a Consiliului Comunitatilor Europene pentru unificarea legislaiilor statelor membre cu privise la mirei prevede foarte clar fa art. 10 deciderii, termenul de eine! ani incepe si curg de la finalizarea provedurii de inregistrare a mareii: .Dacd, futr-un ermen de cinci ani incepind cu data la care procedura de inregistrare a fost fermtinata, marca nu a facut obiectul wiei fo serioase de cétre titular in Statul membru in cauza pentru produsele seu serviciile pentru care este inregistrata, sau daca o asemenca folosire a fost suspendata pe parcursul unui fermen meittrerunt de cinci ani, marea este supusa sanetiuniior prevazute in prezenta directiva, cu exceptia ccaului in care exista un motiy justifieat pentru lipsa de folosire.” 20esentiale, care este garantarea identitatii de origine a produselor sau serviciilor pentru care aceasta a fost inregistratit, in scopul crearii sau pastrarii unui segment de piatit pentru aceste produse si servicii, cu exceptia utilicdrii cu caracter simbolic avand drept unic obiectiv mentinerea drepturilor conferite de ciitre marc, Aprecierea caracterului serios al utilizérii miircii trebuie st se bazeze pe toate faptele si circumstangele relevante pentru a stabili realitatea exploattirii comerciale a acesteia, in special utilizirile considerate drept justificate in sectorul economic in cauzd pentru a mentine sau a crea pirti de piatit in beneficiul produselor sau serviciilor protejate de marct, natura acestor produse sau servicii, caracteristicile pietei, domeniul si freeventa utilizérii mitrcii.” Pentru a realiza aceste obiective practica si doctrina au stabilit c& dov mércii trebuic s& sus{in’ o folosire serioas’, reali, neechivoca si publica. Folosirea trebuie si fie reali si neechivoed, Am aratat cd, prin protectia marci, titularul acesteia dobandeste un drept exclusiv de exploatare a semnului respectiv, drept jn baa caruia acesta se poate opune oricdrei utilizari a semnului identic sau similar cu marca sa. Pentru pastrarea acestei exclusivitati a folosirii legiuitorul stabileste necesitatea folosirii marci in modalitatea in care a fost inregistrata si nu intr-o modalitate care s4 modifice esenfial aspectul m&rcii, Excepfia de la aceasta regula este prevazuti de dispozifiile art. 46 alin. 2 lit. a) care permit ,utilizarea méircit intr-o formé diferita dar care sd nu afecteze caracterul distinetiv al marci in forma in care a fost inregistraté”. Cerinja folositii reale este un criteriu esenfial al folosirii efective, practica judiciara national si curopeana fiind constante in a-l retine spre analizi™'. De asemenea, folosirea necchivocd presupune ca marca, in forma in care a fost inregistrata, sa fie efectiv aplicata pe produs sau folosit& in legitura cu serviciile protejate. Folosirea trebuie si fie serioasS. Actele de comer{ cu caracter sporadic, nescrios mu pot face dovada unei folosiri care s& conduc’ la indeplinirea functiei de identificare, ci demonstreazit doar 0 folosire facuti cu scopul de a prezerva drepturile asupra marcii. Pentru a fi serioast folosirea trebuie si se faci intr-un volum si cu o freevengi rezonabile si in functie de caracteristicile pietei respective. in ceea ce priveste produscle de larg consum cu o valoare scazuti, sa refinut in mod repetat c& folosirea acestora trebuie si fie semnificativa din punct de vedere cantitatiy pentru a se retine existenja unci folosiri efective”. Din contra, in ceca ce priveste produsele de lux (masini de lux, de exemplu) cantitatea de produse vandute nu trebuie si fie la fel de semnificativa pentru a se retine caracterul serios al folosirii in privinja acestor produse. Folosirea trebuie si fie publied. Caracterul public al folosirii inseamnd cit produsele trebuie sd fie puse in vanzare prin circuitele comerciale normale. Aceasta nu inseamné cé ele trebuie séi fie disponibile ortunde. Este suficient sit fie vandute in anumite magazine specializate zile de folosire a ™ Decizia OHIM cu privire la opozifia nr. B 622 987 (TRIOMPHE vs. TRIOMPHE DE FRANCE) in care sa refinut c&: ,ponentul a depus facturi pentru o sumé considerabild pentru perioada relevantd. Toate dovezile se referdt la locuri si cumparétori din Franja, unde este inregistraré marca anterioard. Oponentul a reusit sci dovedeasee: dimensiuned, perioada si locul wilizarit mdrcti anterioare. Cu toate acestea, oponentl mu a furnizat nicio dovadé cu privire la natura utilizarit” Decizia OHIM ou privire la opozitia nr. B 617375 (WINGS Internafional) in cate s-a rejinut: "in plus, oponentul ms a depus documente prin care sii arate modul in care a utilizat marca in activitatea comerciald cu privire la servicit de transport avrian, Dupa cum a fost indicat mai sus, fotografie depuse mu contin nicio referire la data si, n lipsa altor materiale, nu sunt suficiente pentru a indeplini cerinta privind natura utiliedrii, Dovada eu privire la natura ullizarii este necesard pentru a demonstra c& marca a fost wilizaté ca marcé comerciald pentru produsele sau servietite pentru care a fost inregistrata” *5 Tn acest sens practica OHIM este constanti si exemplificam cu decizia din data de 04/08/2005 privind opovitia nr. B 631 814, GST Gruppo Sviluppo Tessile s..1, vs. Show Maxx Production & Media Ltd in cauza HAVANA & Co vs. HAVANA NIGHT in care s-a rejinut (pagina 7, primul paragraf): fn spetd, cw toate acestea, cantitayile implicate sunt foarte mici, avand in vedere natura mérfurilor. Desi facturile care pot fi luate in considerare acoperdt o perioadés (cu multe intreruperi) de timp care se intinde 1999-2003, in fapt toate aveste facturi, atunci edd sunt insumate, dau un total de aproximativ 400 de bucéi, Ofictul consider’ ed aceasta este 0 ciftt foarte micd, intr adevar si cit, in ceva ce priveste gradul de wilizare, este foarte indotelnic dacd aceasta justified eoncluzia ed marca 4 fost folositd efectiv cu adevéral 21sau sé poaté fi obfinute de la un numér rezonabil de puncte de vénzare™®. O folosire a marci icienta pentru a face dovada strict in interiorul organizatiei, firmei sau grupului de firme nu va fi su folosirii efective, Pentru a indeplini funcfia de identificare a originii trebuie si se fact dovada ci marca a fost accesibila publicului care a putut identifica produsul/serviciul si !-a putut achizitiona. a.3. Folosirea sii fie fiicut_pentru_produsele sau_serviciile pentru care marca a fost rat: Daci folosirea marcii se dovedeste a fi ficutd pentru alte produse sau servicii decat cele pentru care marca este inregistrat& sanctiunea deciderii va opera. Exista si situatii in care marca beneficiaza de protectie pentru mai multe clase de produse si/sau servicii, iar dovezile de folosire vizeaz doar o parte dintre aceste produse/servicii. In aceasta situatie sanctiunea decdderii va opera in parte doar pentru produsele/serviciile pentru care nu s-a facut dovada utilizirii efective. Daci marca este inregisirati pentru mai multe produse/servicii similare in practicd s-a conchuzionat fn sensul ca dovedirea utilizirii mareii pentru unul/anele din produscle/serviciile milare este suficient’ pentru a se refine utilizarea efectivi pentru toate produsele/serviciile inregistrate, a.4, Folosirea si nu fi fost suspendati pentru perioad’ neintrerupti de 5 ani, Aceasti cerin{a este nou infrodusé prin modifictrile aduse prin Legea nr. 66/2010 $i vizezi o situatic specificd pentru a clarifica faptul c& nefolosirea marci pentru o perioada neintrerupta de 5 ani conduce la aplicarea sanctiunii decdderii indiferent de cat de intens si serios a fost folosita marca anterior. a.S, Nefolosirea mircii si_nu_se datoreze unor_ motive justificate. Motivele justificate sunt reglementate de art, 46 alin. 2 lit. b) din interpretarea caruia rezulti c& pentru ca imposibilitatca folosirii marci s& fie justificaté aceasta trebuie sa fie independenta de voinja tiularului, Textul enumerd exemplificativ cAteva situatii ce ar putea reprezenta motive justificate: restrictiile la import sau alte dispozitii ale autoritatilor publice vizind produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata. inre; b. Deciiderea pentru pierderea distinctivitatii marci ‘Aceast caz de decidere vizeaza in general acele situafii in care, ca urmare a utilizarii intense si indelungate a marcii, aceasta a ajuns si se identifice cu produsul, nemaiputénd indeplini functia de diferenjiere a produselor unui competitor de cele ale concuren{ilor (marca degenerat Fenomenul degeneriirii marcilor se poate produce fie ca urmare a actiunii titularului (atilizarea intens& si indclungata), fie ca urmare a inacfiunii acestuia (faptul ci nu a luat nicio masurd pentru a informa consumatorii cu privire Ia faptul ca semnul respectiv reprezinta o marc inregistraté), Marca trebuic sa fi devenit uzuala in comer{, in sfera de acti produsclor/serviciilor vizate gi nu in limbajul comun c. Deciiderea pentru c4 marca a devenit deceptiva Marca este susceptibili de decddere si daca, dup& data inregistritii gi ca urmare a folosirii marci de cétre titular sau cu consimfaméntul acestuia, marca a devenit susceptibila a induce publicul in eroare, in special ou privire Ia natura, calitatea sau provenienfa geografica a produselor ori serviciilor pentru care a fost inregistrati. Accasta ipotezi vizeazdi acele situatii in care la momentul fnregistrarii marci a indeplinea conditiile de inregistrare (condifiile absolute) ins, ulterior, din cauza modului in care marca a fost folosita aceasta a devenit susceptibild s& induct publicul fn eroare cu privire la natura, calitatea sau provenienja produsclor sau serviciilor. Distincjia tntre momentele la care marca este/devine deceptiva este important’ intrucat dact deceptivitatea marci se constatéi la momentul inregistririi acesteia atunci sancfiunea aplicabila este aceca a anulirii marci (sancjiune ce este ins& supusd unui termen de prescripfic de 5 ani), iar in cazul in care deceptivitatea intervine dupa °° OMPI, Introduction au droit et a la pratique en matiere de marques. Notions fondamentles, Manuel de formation de l'OMPI, Geneva, 1994, p.46 22momentul inregistrarii marci si ca urmare a utilizirii acesteia sanojiunea este deciderea din drepturile conferite de marca, sancfiune ce poate fi constatati oricénd pe perioada de valabilitate a marci. d. Decdderea pentru neindeplinirea conditiilor previzute de art. 3 lit. h) si i) din Legea nr. 84/1998; ‘Articolul 3 lit. h) si i) defineste nofiunile de solicitant si titwar dupa cum urmeazit: solicitant este persoana in numele careia este depusdi o cerere de inregistrare a mdrrcii, iar titular este persoana pe numele ciireia marca este inregistratdi in Registrul marcilor $i poate fi orice persoané fizica sau juridica de drept public sau de drept privat, Textul de la art. 46 alin. 1 lit. (d) nu este foarte clar, din modalitatea de formulare nerezulténd ce calitate ar trebui s&-i lipseasca solicitantului sau titularului pentru a fi aplicabilé sanctiunea. Este destul de evident c& textul este aplicabil in situatia in care marca este inregistrata pe numele unei alte persoane decat solicitantul sau titularul, insi nu excludem nici acele ipoteze in care solicitantul sau titularul nu indeplineste calitatea de persoana juridica, ©) Caz special de decddere: Dac titularul marci nu a platit taxa pentru cererea de veinnoire a inregistririi mércfi, cu majorarea legal, in termen de cel mult 6 luni de la expirarea duratei de protectie a inregistrarii anterioare (art. 30 alin. 5 si 6 din lege). In acest caz, decdderea este decist de citre OSIM, iar nu de ciitre Tribunalul Bucuresti. C33. Efectele sanctiunii deckderii Efectul deciderii const in pierderea de catre titular a drepturilor exclusive conferite de mare si produce efecte numai pentru viitor (nu si pentru trecut), Art, 46 alin, 5, astfel cum a fost modificat, prevede in mod expres ci decaderea produce efeote de la data introducerii_gererii_ de jere la instanta judecétoreased_competenti (si nu de la data pronunfirii unei hotirdrii judecatoresti definitive gi irevocabile). De asemenea, ca urmare a constatirii decaderii, marca se radiazi din Registrul mircilor, iar menjiunea radierii se publica in Buletinul Oficial de Proprictate Industriala. D. ANULAREA INREGISTRARIL MARCII - reglementatii de art. 47 din lege gi art. 39 din Regulament D.1. Preciziri generale cu privire la acfiunea in anulare Actiunea in anularea unei marci vizeaz acele situatii in care, la momentul ihregistrarii marci aceasta nu indeplinea condifiile absolute si relative prevazute de dispozitiile art. 5 si 6, precum si in alte cazuri expres reglementate de lege. Sanctiunea anularii marci este justificata de necesitatea ca, in acele cazuri in care procedura de examinare din faja OSIM nu este in mod corect cfectuatd, si existe posibilitatea indreptirii acestor erori atunci cand persoanele interesate © solicité pe calea acjiunii in anulare. Sanctiunea anularii este cu atét mai justificatié ca urmare a modificarii Legii nr. 84/1998 prin Legea nr. 66/2010, modificare prin care s-a exclus examinarea din oficiu de extre OSIM a motivelor relative de refuz (regelementate de art. 6 din Legea nr, 84/1998). Ca urmare a necxaminarii din oficiu de citre OSIM a conflictelor cu drepturile anterior protejate identice sau similare cu marca a cérei jnregistrare se solicita, numarul marcilor inregistrate dar care intr in conflict eu drepturi anterioare cu siguranga va creste, iar modalitatea de rezolvare a acestor conflicte este acfiunea in anulare, Cu excepjia situatiei anularii marcii ca fiind inregistraté cu rea-credinja, cAnd actiunea in anulare este imprescriptibilé, pentru restul motivelor de anulare legea prevede un fermen de prescriptie de 5 ani care curge de la data inregistrarii marcii Solufionarca actiunii in anulare este de competenta Tribunalului Bucuresti si poate fi dispusa doar Ia solicitarea unei persoane interesate (niciodata din oficiu). Analiza si precizirile fAcute cu privire la notiunea de persoand interesatd in cadrul actiunii in decddere sunt aplicabile si 23