Napoca 1880 SCLAVII $I LIBERTI DACI iN IMPERIUL ROMAN SI SOARTA PRIZONIERILOR DE RAZBOI DACI jn timpul celor doua campanii militare din anii 101 - 102 si 105 - 106, infrangand rezistenta eroica a dacilor, romanii au capturat un numar con- siderabil de prizonieri de razboi daci, Principalul izvor istoric al acestor campanii, Dio Cassius, relateaza ca Lusius Quietus, unul din generalii romani, a luat un mare numar de prizonieri, iar mai tarziu?, soldatii romani au prins pe sora lui Decebal si pe mulfi nobili daci. Existenta prizonierilor daci este atestata prin numeroasele statui romane, reprezentand fie camenii de rand - comati, fie pe nobili - pileati3 daci. Informatia noastra de haz privind prizonierii de razboi, este data, totusi, de loannes Lydus, care, referindu-se la Criton, medicul lui Traian, afirma ca romanii au cap- turat o prada de razboi bogata, constand din 5 milioane de livre de aur, de doua ori pe atata argint, cupe si vase de un mare pref, turme, impreund cu 500 de mii de luptatori*. J. Carcopino, pe baza unei judicioase analize paleografice, corecteaza numerele lui Lydus dupa cum urmeaza: 500 de mii livre de aur /= 165.000 kg/, un milion Ib. de argint /= 330.000 kg/ si 50.000 de prizonieri®. Sugestia eruditului istoric francez, referitoare la numarul captivilor, a fost, in gene- ral, acceptata®, desi sunt cativa istorici care considera - se pare in mod just - si aceste cifre exagerate”. Este evident cd acest numar include nu numai pe daci, ci gi pe acei pri- zonieri de rzboi din randurile aliatilor dacilor. Ce s-a intamplat cu prizonierii de razboi daci? Care a fost soarta lor? Ca sa raspundem la aceste intrebari, trebuie sa examinam toate izvoarele antice referitoare la sclavii si libertii de origine dacicd. Aproape toate aces- te izvoare au un caracter epigrafic. Inscriptiile privind sclavii si libertii de origine dacica au fost descoperite in Italia8, Pannonia®, Dalmatia’®, Moesia‘", Gallia’2, Mauritania’? si Insula Delos‘4, Din studierea lor putem trage urmatoarele concluzii 1, Presupunerea lui M. Bang si a lui R.M- Barrow’® privind numarul sclavilor daci s-a dovedit gresita. El presupun ca in Imperiul Roman au fost foarte putini sclavi de origine dacica (dupa Barrow numai 2), si ca el au cazul 11 vaplivitate tnaintea razboaielor conduse de Traian. Bang incearea, prin raritatea inscriptiilor, A Justifice ipoteza despre exter- Minarea de catre romani a poporului dac. v 2. In mod similar, este cu totul imposibila cealalta prespupunere, potri- vit c&reia majoritatea sclavilor daci, cunoscuti in Imperiul Roman, au fost capturati in timpul campaniilor ui Traian‘®. In realitate, numarul acelor 551880 Napoca j capturati in timpul acestor razboaie este foarts i ee e apar sclav! a inscripit in care aP: «itor selavil $ilibertii daci n-au c&zut in cap. evidentei inscriptil \impul intregii perioade a secolelor | sj i ent defini, cl HFIP si dupa razboaiele dacice. eee firma ca majoritatea sclavilor si libertilor 4. Th lumina inscription Pen cart in talia, Hispania, Gallia si insula daci au fos! angejal NAIGT ter de incallaminte militara (sutor cai. Delos!7. Unul dintre el 2 eta tatea, a fost arhitect!9, unul gladiator20, gaits) an oe Fohiriat jnsularius’. Sunt cativa sclavi de orig- altul portar la 0 i bilita. ees ‘ ene eri oresi straduinfa lui C. Patsch si . Ar trebui sa ee isi liberfi daci indicati wedeiler lui, care declara ca 25 de sclavi si liber{i daci sunt indicati cu "Agathyrsus’*>. * ir Te eee rentailo® nu putem trage concluzii definitive si sigure despre soarta prizonienlor daci. Cu toate acestea, credem ca soarta lor a fost identicd cu a celorlalfi prizonieri de razboi capturafi de romani si despre care avem informafii autentice, demne de ‘incredere. : Astfel, lulius Caesar relateaza, in Comentarile sale, despre soarta pri- zonierilor gal: majoritatea au fost vandui suh camna/ reliqui sub corona vendidit/in sclavie®S, cAliva au fost executati24 si, in sfarsit, mulfi prizonieri au fost daruifi soldafilor, pentru faptele lor eroice25. Acelasi lucru s-a intémplat si cu prizonierii capturati de generalii lui Augustus dupa cucerirea salasilor si a altor triburi2®. W.L. Westermann, in cartea sa despre sistemele sclavagiste in lumea greacd si romana, ilustreaza, prin multe exemple, metodele aplicate de stat in cazul prizonierilor de razboi2”. In partea a doua a secolului | d. Chr. situalia si soarta prizonierilor de fazboi_ _s-a schimbat, totusi, in mod substantial. Aceasta constatare poate fi ilustraté prin Iucrarea istorica a lui Flavius losephus, participant si ete fazboaielor iudaice din anii 66 - 7128 ‘lrivit relatarior sale, dupa cucerirea lerusalimului i i Pee alimului, generalii romani sau ata < I i, n erase chee diet Ce azbol, Cei care au fost vinovali de sicel slabi au fost mas ee lat au fost macelérii. Prizonierii batrani, precum adicd majoritatea, au iota mod, nemafiind folositori. Ceilalti, Cel sub 17 ani cu f Ace orupe:! stb Corona: 4n moa Gusi la plata de sclavi, urmand sé fie vandufi - Cei peste 17 ani au fost trinys; browne, penru creun eer gona lua, Dups losephs, nah ntimpul selectiel prizoniarig: oe 84 manance, oO Drgonleior, di Gladiatorice Organizate Wem ie Antoont, 1 luptele cu chia, la jocurile mic. é lor, scl 3, Potrivit tivitate la un mom d.Chr,, prin urmare, le in Egipt, pentru a lucra in mine, fie in mpotriva animalelor salbatice sau unul pillee Captivilor a avut aceasta soarta. 411.000, Agepa nc Provizil sau intrucat au refuzat “sq 7l48! autor mai relateaza, c5 la jocurile 'a Caesarea Phil ; Phil = izonieri animale sib eee Un mare numar de prizonieri atice si in | 28, In Publice z 5! in lupta corp la corp2°. re 2500 de captivis0. Exe, /9MMizate in cinsiea lui Domitian, au fost a aU caplural 7. ong gece! {PtH c& romanil, dupa cucerirea 00: Intotal 140.006 aa par jar I timpul operatiunior jeri22, 56Napoca Dat fiind faptul doar un scurt interval de timp, este evident ca soarta prizoni judeilor. Examinarea inscripfiilor arata ca i 7 = unora dintre soldatii a Garecompe Traian, la fel ca $i Caesar, a darult : a Impensa, prizonieri de razboi. C. Patsch si D. Tudor mentioneaza cazul lui L. Licinius Sura, unul dintre ns Traian, care a fost coplesit cu multe daruri, intre altele si Oe Sugestia lor pare a fi dovediti deo inseipli, gasit a Sis in Mauretania. Este vorba de un monument funerar dedicat unui dac, un oarecare Fortunatus. Numele insusi tradeaza originea de sclav a indi- vidului, iar afirmatia care urmeaza: "qui et Dacus", dovedeste in mod con- cret ca el era de origine dacica. Cu toata probabilitatea, acest captiv a ajuns pe litoralul nord-vestic al Africii prin soldatii mauri ai lui Lusius Quietus, cunoscut general al lui Traian. Numarul mare al inscripiiilor cu daci, descoperite in Pannonia%9, in mod similar, arata cA multi captivi daci au fost adusi in aceasta provincie ca donatii pentru soldati. Nu trebui insa, uitat ca toate legiunile din Pannonia au participat la cucerirea Daciei. Unele izvoare se refera la prezenta captivilor daci in Hispania si in Gallia. Cel putin resturile ceramice din Cordoba’ gi Gallia”, cu inscriptiile unor nume dacice pe ele, par sa dovedeasca justejea acestei atirmalil. Multi prizonieri, ca si in rézboiul iudaic, au fost trimisi la Roma, pentru a participa la marsul triumfal al celor victoriosi. in mod cert, acestia erau cei mai puternici si cei mai nobili dintre captivi. Dio Cassius ne informeaza despre “capul lui Decebal, care a fost dus la Roma”, Afirmatia lui este confirmatd de un calendar descoperit la Ostia, in care se spune ca, in vara anului 106, "capul lui Decebal a fost aruncat de pe treptele Gemoniei?9", anuntand astfel victoria armatei romane. Cu toate acestea, marsul trium- fal a avut loc numai in anul urmator, in 107, cand, fara indoiala, potrivit *obiceiului vechi", un alt conducator de armata al dacilor a fost executat#?. jn luptele jocurilor publice, care au urmat si care, dupa Dio Cassius‘’, au durat 123 de zile, au participat 10.000 de gladiatori. Putem lua firesc fap- {ul cA majoritatea luptatorilor au fost prizonieride razboidaci. Alte inscriptii atesta c& jocuri similare au avut loc gi in provincii. La Forum Claudii Centrorum Axima (Aimea de Tarantaise de astazi) a fost descoperit un: monument care, dupa Th. Mommsen, a fost ridicat in anul 107 de catre cetatenii acestui oras, in cinstea lui Traian sin amintirea vic- toriei asupra dacilor - devictis Daclistisiia akisriets at eee In acelasi an si pentru aceeasi cauza, adica in amintirea venie asupra lui Decebal, tov DSkKiballov xlabS un monument a fost ridicat la Cyrene43. in general, monumentele de acest gen au fost iene ea mare solemnitate si putern presupune ca pain daruiidetoqpars constituia atractia principala a acestor jocuri p! _ i Am panera a in judeoa numai prizonien cu varsia sub ety Sesera vAnduti in sclavie. Oare erau aplicate aceleasi cea ne SAGs In ceea ce priveste vanzarea prizonierilor tineri, explicatia data ¢ i cnSenatiaen -ous"#4, scrisa in Forul lui Traian, este Gellius despre inscripjia “ex manicus™”, SCT tituirea Forului a semnificativa. Ea lui dovedeste ca suma data pentru consti 57 1880 boiul din ludeea i cea si cel din Dacia a existat numal 0 perioada de o singura generate, irilor daci nu s-a deosebit mult de cea aNapoca "al te: de "praefectus” a oe Peep vendita"; Lydus, re ° de aur si argint, lui din sumele primite 2a erandu-Se la Criton, aminteste patru Set animale si prizonieri de razbois, a in pl i din Aquileia gi t vanduta in piefele mari din si ia eanreel de catre comerciantii de sclavi fara hotarelor Daciei. prazii pra n feluri de prazi: on Putem presupune ¢ P Roma, iar captivil tinent puteau -/it ja sau in a’ elor Dé hs s ee ct relativ tineri se explica prin faptul ca pretul lor era ‘al A "0 ral raspandita in Imperiul i , dupa: moda”, in gene ndit n | Rot Oe noe eet Gharcurtea imperiala, aveau obiceiul sa-i dea pe poe invatarea unei meserii, Ca apo Se vanda la un pe mai mare Sue angajeze in atelierele lor proprii‘6, De aceea, nu este surprinza- foare constatarea ca gasim sclavi daci sau desendentii lor tn olarii din einen Tene ceea ce insoriptiile ne relateaza despre soarta prizonierilor daci, Totusi, ele nu vorbesc despre majoritatea captivilor, care au avut o soarla cu toltul deosebita. th privinta lor au fost formulate inca doua presupuneri: 1. 0 mare parte a prizonierilor a fost angajata in agri- cultura; 2. multi dintre ei, probabil chiar majoritatea, au participat la marile constructii inifiate de Traian. in ceea ce priveste agricultura, nu avem referiri in inscriptii, care ar Uuyeui avvasla presupunere. Credem ca acest fapt nu este ceva intam- plator, ci reflecté schimbarile intervenite in agricultura, ca rezultat al dez- voltarii rapide a colonatului. Nu putem intra aici in detalii, dar nu trebuie uitat c4 deja Columella semnaleaza regresul agriculturii bazate pe munca sclavilor47, Contemporanul lui Traian, Plinius cel Tanar, se plangea incon- tinuu de greutatile cauzate de sclavii sai4® si sfatuieste in mod pasionat pe proprietari de domenii agricole mari49 sa-si elibereze sclavii gi sa schimbe arenda in bani cu arenda in natura®°. Prin urmare, in secolul | p. Chr. Sane Pescara mare in agricultura a fost deja considerata Ih ceea ce pri it i aw ae . a cn na ane a OMS nina var, céteva construct grandicace: 1 . Traian, a initiat intr-ade- tefl g €: in 108 a drenat miastinile Pontini, in entumcella (Civita Vechia), in 109 canalul din- 1 navigabil, in acelasi an s-a con- ' apoi Forul, Columna, Basilica si asifel de pe daci j ce) Tanais2 Na executate : “lor jocuri gladiatoriale. {i ivegte econ fee ¢. In ce priveg! punere este ve oie Canalului din Egipt, credem ca 0 lovedeste c5 lucratile de const Cotespondenta Ee Sve de mune’ locals ar ext prowl erau totdeau- 8, lar cheltuielile acoperite din fon- 58Napoca durile locale. Curtea imperiala, 1 i 5 . acest caracter prin fiiletea goats eae ace munctoy ae cy exceptia constructillor ciliary ay autre speciale / ca, de pilda, calamitati shai aeacerires cheltuielilor locale, A naturale, statu! na contribuit a Daca urmele prizonieritor de razboi sunt atat de rare si nesi 5 relativ putini dintre ei au fost trimisi in provincii sau vandul ralsciatiedee s-a intamplat cu Mmajoritatea captivilor, de ce au disparut ei aproape fara urme? Suntem de Parere ca raspunsul poate fi dat numai pe baza infor- matiilor transmise de losephus si anume ca majoritatea prizonierilor au fost trimisi la mine, unde puteau asigura cel mai mare venit pentru tezau- rul imperial. In vecinatatea Daciei, minele cele mai importante erau in Dalmatia sitn Noricum. Majoritatea minelor in aceste provincii, ca si cele din Hispania, erau in proprietatea statului si erau exploatate prin inchirierea unor oameni bogati - conductores, Minele de fier din Dalmatia au avut o deosebita importan{a pentru cuceritorii romani pentru cd exploatarea lor a acoperit necesitatile armatei dunarene®®. in Noricum si Dalmatia, pe langa minele bogate de fier, plumb si cupru, existau si mine de aur. Ace: line de la Virunum au contribuit intr-o mare masura la inflorirea fabri pieselor artistice de bijuterii din Aquileia56. in ceea ce priveste minele de aur din Dalmatia, poetul Statius5” le compara cu cele din Hispania. In exploatarea minelor nu se aplica un sistem unitar in tot Imperiul. Singurul caracter unic al mineritului roman aplicat in lumea romana a fost faptul cA muncitorii liberi si sclavii erau deopotriva angajati, astfel mineri- tul a fost adaptat conditiilor speciale locale. Tendinfa generala a politicii imperiale in privinta mineritului tn primul secol p. Chr. a fost eliminarea treptata a arendasilor /conductores! si concentrarea exploatarii in mainile functionarilor de stat care au aplicat diferite forme de exploatare®?. Fara SA intram in detalii, putem constata ca au existat trei forme principale ale mineritului: arendarea unor parcele mici, exploatare cu ajutorul sclavilor sau condamnatilor /damnati in metallum/ si jn unele provincii (de ex. in Egipt), exploatarea minelor prin folosirea muncil forfate a populatiei libere. Dat fiind ca in vecinatatea Daciei cele mai importante districte de mine- rit erau in Dalmatia, se intelege de la sine ca majoritatea prizonierilor daci au fost trimisi in aceasta provincie. mee we Se cunoaste ca, dupa cucerirea Daciei, Traian a adus colonisti dalma- tiniin aceasta tara pentru exploatarea minelor de aur. Acesti colonisti sunt Mentionati in inscriptii ca Pirustae, Barudistae, Sardeates si locuiau tn vici i castella60, 3 eee N Dacii, avand multe mine de aur, argint, cupru si altele, consideram ca au fost buni mineri. Angajarea lor chiar in minele proprii parea prime}- dioasa pentru securitatea provinclel. Rumanii ti indepartau Re prizo ; de razboi de pe pamantul lor, adica din fara lor. Astfel, canta i ae capturafi au fost vandufi cu condifia sa fie indepartati din ee or eancet alta parte, mentinerea mineritului din Dalmatia (un scop al a ee Tiale in acest timp) nu justifica transplantarea populatiei callifi 1880 59ul populati pia lui G. Patsch aaa i poate fi susfinutas2 jepartarea UNE tralia a fost una dintre provincille r, susfine ae man83, In aceste circumstanfe, trans- mei pulin populate ale Impert ea explica prin faptul c& prizonieri portarea almeatinior sor fora de munca necesara in Pama si anga- daci ar fi pulut asia te vatat de mare ar fi putut asigura un venit mai con- Jarea lor ini ut mele folosite anterior in acest district de minerit. sistent decat a ont cu fermitate, n mai multe lucrari ale sale, importanta ie alee Nail din Dalmafia®4, Aceasta grija imperiala se reflec- daté'de Traian rn anii 102-107, a unei monede speciale pentru folosinta ES palmate Pe reversul acestor monede se gaseste urmatoarea inscriptie: METALLI VLPIANI DELMATICI®® si pe avers eer prezentat capul imparatului, Despre relatille dintre Dacia si Dalmajia vorbese gcels 4 descoperite in locul oraselor de odinioara: lader®s, inscripjii care fusesera ha dinioa Sacre gi EpitiumS®. Poate c& aceasta explica construirea in anul 107, in unul dintre orasele dalmatine, la Asseria, un arc in cinstea lui Traian®9, in minerit sclavii lucrau pana la epuizarea completa a puterii i vigorii lor, in general, pana la moartea jor prematura. Aceasta soarta a majori tai sclavilor daci da un raspuns la intrebarea noastra: de ce au disparut fara une si de ce aver alal de pujine insciipfii de la ei yi despre ei. Andras BODOR alta provincie. Conce a facut necesara ind Beloch, in mod contra! NOTE ‘Dio Cassius, | XVIII, 8 2.Idem, L XVIII, 9, 3.Eug. Strong, Roman Sculpture from Augustus to Constantine, London, 1907. Capitolele Vil - VIII, pp. 166 - 214 se Ocupa de Columna lui Traian. Pe © secfiune a Arcului lui Constantin cel Mare este reprezentat Traian calare, urmat de Un mare grup de captivi daci. Vezi si: W. Amelung: Die Skulpturen des Vatikanischen Museums, Berlin, 1903, 41, p. 15 mealies Lydus, De magistratibus, 14, 28, YJ. Carcopino, Les richesses des Daces et le red) "t it pas su ete) in Dacia, |, 1924, pp, 28-34, eee. A Syme, The Imperial Finances under Domiti je XK 1230, bart. I, pp. 85-70) lian, Nerva and Trajan, JRS, “©. Daicoviciu, in Istoria Roméniei, |, 1960, p. 312 - 313: "Chiar gi cu Corecturile ingenioase fa i Hees one cute de J, Carcopino, aceste numere raman in in Ann. Epig. 1929, nr. 217: all/garius natione/ Dacus ann.1880 con Daciae, AIsC, Dol V1 Shoe ee fe 80; JJ. Russu, Onomasti {0.CIL Ml, 14644 - ILS 5141; Dobs, op. citnr. 59: Ci. Mm i : f eo Oo CIL, Ill, 9424 (= phpetern Epigr, V\l, 840: Mettus nation(e) Getae; |, Fess viel ~AIN10010737/10010738 , 40010741; pentru Hispania CI, xy, 13, C/) VIII, 8562. 14.CiL MII. 15,R.H. Barrow, Slavery in the Roman Empi "referintele individuale la Daci... sunt a2 Ue pine aaa 16, jate", M. Bang, Die Herkunft der roemischen Skiaven, Witehungsinies Le alasoe heme Instituts, Roemische Abteilung, 16,A. Alfoldy, Dakok és romaiak Erdélyben, Szazadok, 1940, 74. W.CIL XV, 2797, 3994, 4307, 4308, 4144; CIL x\, ‘6695105 |. GIL XI 40010736 , 10010737, 10010738, 10010741, CIL'Il, 730939, Ephem Epig. Vil, 24220 , Dobs, op. cit. no. 66 i 18.Ann. Epig., 1929, n. 217; Dobé, op. cit. nr. 60. 19 CIL X, 4063; Dobé, op. cit., 78. 20,CIL |II, 4644; ILS 5111; Dobo, op. cit., nr, 59 21.GIL VI, 7407, cf. Bang, op. cit. p. 230, 234, 22.C. Patsch, Der Kampf um den Donauraum unter Domitian und Traian. Beitrage zur Volkerkunde von Siidosteuropa, V/2, Wien, 1937, p. 123 - 125; A. Alfdldi, op.cit., 146, D. Tudor, istoria sclavajului in Dacia romané, Bucuresti, 1957, p. 58; C. Daicoviciu, La Transyivanie dans |'antiquité, Bucuresti, 1945, p. 29, nota 1. 23.C. Julius Caesar, Commentaril de bello Gallico, ||. 30 silll, 13. 24 Ibidem. 25.ldem, op. cit. Vil, 89. 28 Strabo, IV, 6, 7. ae 27, W.L. Westermann, The slave systems of Greek and Roman antiquity, Philadelphia, 1955, pp. 84 - 85. R 28 Flavius Ussephlis, Bella Judaicum, ed. Dindorfius, Paris, 1847, VI, 43, 44, 45/9. p. 146, 29.dem, op. cit,, Vil, 6 /2, 6! $0 Idem, op. Vil, 8. 31, Idem, op. cit, VI, 9, 3. 22.Idem, op. cit, Ill, 7, 31, 3610; 'V, 7, 5.8. 1, cf. IM. 1, 8 Vil, 6, 4: 33.C, Patsch, op. cit., p. 136; D. Tudor, op. cit, P- 46. $4, CIL VII, 8562. i : CL 38,CiL Ill, 1435515 , 4150, 4264 /= 10949/; Ann. Epig., 1929, nr. 217; Ml, 13378, .CIL XV, 4308. i 6 r. 69/a. 37-OIL xil, 10010736, 10010797, 10010741; cf Dobé, op, ot mt 68/8 %8.Dio Cassius, XVLIII, 14, 3. : i 226 - 23, pete "nse. Italia, XM, fase. | f. XV, pp. 177, 198 - 1993 227; cf. Istoria Roméniei, |, p. 314. 611889 pee cit, VII 17/5 v- /etuS MOS patrius jus Josephus, OP. 40 Flavius JO LXvill, 15. AL Xil, 106 $i DobO, op. cit., nr, 15 41 Dio Cassius, aie sg et an oe A 8; Dobs. 9p. ot, nr. 197. ieAulis BT us, Noctes Atticae, XIV, 2°- 4s Lydus, op. cit Ih 2 48,Westermann, OP- 47, Columella, Re ice, Bucurestt, e : art as Minor, Epistulae, Ill, 19; 1X, 20. 49,\dem, op. cl vy a a ee ‘op. ‘cit, pp. 28 - a B. W. Henderson, Five Roman n Cambridge, 1927, p. 236. EG Hardy, C. Plinii Caecili. Secundi Epistulae ad Traianum cum ejys. rasponsis, London, 1989, XXIII, XXIV, XXXVIL, XXXVIIL, XXXIX, XL, Sur xtt, XLIII, XLIV, LXI, LXV, XC, XCI. 53 Hardy, op. it. XXV, XL, XLI, XL 54M. Rostovizeff, The Social and Economic History of the Roman Empire, Oxford, 1926, p. 217. 55.|dem, op. cit., p. 225. 58 Idem, op. cit., p. 71. 57.Statius, Silvae, |, 2, 153: Robora Dalmatia lucent satiata metallo, si Ill, 3; 89 - 90; Quicquid ab auriferis electat Hiberia fossis Dalmatia quoo monte nitet; 1V, 7, 13 - 16: Quando te dulci Latio remitent/ Dalmatae montes, ubi Dite viso/ pallidus fossor redit erutoque/ consolor auro. 58. Rostovizeff, op. cit. p. 295. 58.dem, ibidem. 89.C. Daicoviciu, Les "Castella Dalmatarum" de Dacie, Dacia, N. §, I ee Pp. 259 - 266; Istoria Romniei, |, p. 401. ‘Westermann, op.cit., p. 84. ePatsch, op. cit., p. 228, 1806 aay Cle Bevdlkerung de Griachisch - ROmischen Welt, Leipz ©4.Patsch, op. cit., 227 - 228. ®5\K. Regling, Zur Griechi : 1 chischen Mazkund iF is sAnidos Illy Tralleis - Gol i unde, Markianopolis, Lychnic SECIL IN, 36 eee, Exercitus Dalmaticus | in Z.N. 35, 1924, p. 2681. ®7 CIL INI, 2086. Sg Heda, ILS. 5114 a le! i : 47-87, | UAW Wilberg, Ausgrabungen in Asseria, Ojh. AB II, 1908, PP . 111. = 6-7; |. praef. 3 cf. N. Maskin, /storia Rome} 62