Raspunderea penala in dreptul mediului

Din cele mai vechi timpuri, omul a incercat sa modeleze natura

ale carei legi aspre trebuiau respectate pentru a supravietui.

“Pamantul este poluat - spunea Barry Commoner- nu pentru ca

omul ar fi un animal deosebit de murdar si nici pentru ca specia
umana ar fi prea numeroasa. Vina o are societatea omeneasca, modul
in care societatea intelege sa obtina, sa repartizeze si sa foloseasca
bogatiile pe care munca umana le extrage din resursele planetei.”

Cu toate ca in ultimii ani, statele au manifestat un interes si o

preocupare mai mare pentru mediul inconjurator, echilibrul si armonia
suprema nu au fost atinse. Astfel, s-a ajuns, asa cum subliniaza si
Daniela Marinescu in “Tratatul de drept mediu”, la “imbogatirea”
fenomenului criminalitatii cu un nou sector de fapte socialmente
periculoase si anume “infractiunile ecologice.”

Se naste astfel raspunderea juridica in dreptul mediului, avand

drept scop prevenirea si contracararea acestor pericole.
Raspunderea penala pentru incalcarea normelor privind protectia
mediului se inscrie in principiul raspunderii infractionale, specificul
angajarii ei cu privire la protectia mediului fiind determinat de
natura obiectului ocrotit de lege, a carei atingere este adusa printr-o
abatere savarsita cu vinovatie. Prin aceasta abatere se intelege orice
actiune sau inactiune prin care este pus in pericol statul dar si
suveranitatea, independenta, unitatea statului, proprietatea,
persoana si drepturile acesteia, precum si intreaga ordine juridica.

Specificul valorilor care trebuie ocrotite sustin necesitatea

elaborarii in permanenta a unor reglementari juridice penale
eficiente. Aceasta idee este bine pusa in lumina de Daniela
Marinescu, aceasta considerand ca: “importanta exceptionala a
valorilor ocrotite, pericolul deosebit pentru existenta conditiilor de
viata, impun un sistem sanctionator specific si chiar proceduri de
constatare si judecata care sa prezinte anumite particularitati; se
impun deci, sub aspectul raspunderii penale, abordari si reglementari
noi in insusi continutul Codului penal.”

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/ 2005 privind

protectia mediului prevede si sanctioneaza o serie de fapte
considerate infractiuni, daca au fost de natura sa puna in pericol
viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala pentru care pedeapsa
este prevazuta cu inchisoarea si/ sau amenda penala. (art. 98)

Exista mai multe categorii de infractiuni desprinse din

dreptul mediului: sub aspectul laturii subiective, pot fi comise din
intentie sau din culpa; sub aspectul laturii obiective, infractiunile
ecologice au in marea lor majoritate, la origini actiuni poluante sau
nepoluante de natura fizica care distrug ecosistemele, indeosebi cele
naturale; din punct de vedere al subiectului, exista infractiuni cu
subiect simplu sau calificat- atunci cand infractorul a avut o anumita
calitate privind protectia mediului si anumite obligatii ecologice de
indeplinit, pe care le-a incalcat; sub raportul obiectului, infractiunile
pot fi la nivelul mediului vizat actiunea sau inactiunea infractionala
(atmosferic, acvatic, terestru, etc) sau la nivelul florei si faunei.

Toate aceste infractiuni sunt specifice dreptului mediului.

Aplicarea lor este consecinta incalcarii de catre persoanele fizice sau
juridice a unor obligatii legale specifice dreptului mediului, obligatii
ce privesc prevenirea poluarii si protectia mediului- “obiectiv de
interes public major”- prin fapte ce prezinta un pericol social,
prevazute si sanctionate de lege.
Bibliografie: - Daniela Marinescu : “ Tratat de dreptul mediului”

- Ernest Lupan, Mircea Stefan Minea, Amalia Marga :

“ Dreptul mediului”