Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Metodiu de Olimp

    Uploaded by

    bogdan cosmin
    9 views9 pages

    Original Title

    7.-Metodiu-de-Olimp

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    9 views9 pages

    Metodiu de Olimp

    Uploaded by

    bogdan cosmin

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 9
    PARINTI SI SCRIITORI BISERICESTI 10 e972 —_ es a gy SFINTUL - & GRIGORIE TAUMATURGUL SI METODIU DE OLIMP ») > SCRIERI 4 Ow —_ OO mw CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE STUDIU INTRODUCTIV, TRADUCERE, NOTE $1 INDICT, DE PREOT PROF. CONST. CORNITESCU AP> ® EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC §I DE MISIUNE ‘AL BISERICH ORTODOXE ROMANE BUCURESTI — 1934 140 METODIU DE OLIMP Metodiu: Ai zis, deci, ci demonstratia nu te plictiseste. Prin ur- mare, ai zis c& sufletele au pacdtuit pe cind nu aveau trup, cé atunci n-au ascultat de porunci, iar Dumnezeu le-a dat tunicile de piele mai tirziu, ca urmare a calcarii poruncii, ca si poarte cu ele morbul morfii ; c& tunicile sint trupurile. Uitind, ins, cele ce ai zis la inceput, ai zis c& nu poate sufletul singur si pac&tuiasci; de asemenea, ci anume cauza a tot felul de rele i s-a facut trupul; de aceea, pentru a nu im- pinge iarasi sufletul la pacat, cum s-a intimplat mai inainte, sufletul va fi in veci fara trup. Apoi, ai spus ca sufletul a p&catuit in paradis, pe cind era in stare de fericire, c& incdlcind porunca si supunindu-se paca- tului, ca urmare a ascultarii de sarpe, i s-a dat trupul ca o legaturé de pedeapsi. Incit, fie la inceput, fie dup& aceea, nu s-au expus lucrurile corect. Caci fie c& sufletul a picatuit inainte de a avea trup si cu ni- mic nu greseste mai mult luind trupul si zadarnic&é este vorbaria c& trupul inviaza ; fie c& (sufletul a p&catuit) impreuna cu trupul si atunci nu se mai poate spune ca tunicile de piele sint trupul. Pentru ci omul a fost cilc&tor al poruncii divine inainte de confectionarea lor. Pentru aceasta au fost confectionate, ca si acopere goliciunea adusa de pacat. Deci, care din doua, pentru c si pentru tine trebuie s& fie clar c& cele dou afirmafii se contrazic ? Sau nu pricepi, Aglaofon, ceea ce am spus? Aglaofon: Trebuie si mirturisesc, eu care am zis ca tunicile de piele sint trupurile, ca sufletul a pacatuit inainte de a intra in trup, inainte de confectionarea acestora (cici tunicile li s-au confectionat din cauza incilc&rii poruncii simu incéilcarea a avut loc din cauza tunicilor). Sint de acord cé mu trupul este cauza réului, ci sufletul insusi; de aceea, chiar dac& nu primea trup, tot pacatuia, pentru cd si inainte de a avea trup, a pacdtuit, De asemenea, este nesabuit lucru a spune ca trupul nu va invia, pentru ca nu cumva sé devina iarasi prilej de a pacitui pentru suflet, Pentru ca sufietul putea sa pactuiascd chiar si fara trup, asa cum s-a si intimplat. De aceea, se cuvine a nu mai spune nici eu, nici altcineva ca trupurile sint tunicile de piele, iar dac& accept acest lucru, trebuie si-l si marturisesc. XXX Metodiu: Ce, Aglaofon, am zis, ti se pare ca cealalta afirmatie este corecti ? Aglaofon: Care? Metodiu: Spusa ca trupul a fost iscodit ca legitura si c&tusé impotriva sufletului si ca profetul pentru aceasta a zis despre noi ca sin- tem «captivi ai pémintuluin, iar David ne-a numit «pusi in citusey (Ps. 145, 7). waa METODIU DE OLIMP XXXII Metodiu: Acestea, deci, am avut de spus, 0, Aglaofon, in legaturd cu cele zise de tine mai inainte, Pentru c& tu ai zis la inceput cé trupul este catusi si inchisoare si piedicd pentru suflet, Vezi ca nu este precum ai zis? Si cum sa fie, prietene, c&tus&, atit timp cit sufletul {1 foloseste ca pe un colaborator pentru a savirsi nedreptatea. Asa ceva este im- posibil, Daca s-a dat sufletului ca instrument de chinuire, dupa incal- carea poruncii pentru a educa ‘sufletul rinit sé cinsteascé pe Dumne- zeu, cum colaboreaza trupul cu sufletul la savirsirea nedreptitii? Pen- tru c& lanfurile si inchisorile si c&tusele si toate celelaite instrumente de pedeapsa se impun celor pedepsiti pentru a-i impiedica si savir- seasci nedreptatea. Nu se pune c&tusa celui ce a gresit pentru ca aceasta s&-l ajute si greseasc si mai mult, ci pentru ca acesta si inceteze a mai savirsi nedreptatea, dat find ci este chinuit de lanj. Judecitorii ordona si se puna catuse celor rai ca si-i impiedice, chiar dacd ei nu vor, s& fac fapte rele. Pot savirsi fapte rele cei care se afl& in liber- tate, fara a fi impiedicati de lanjuri. In vremurile de demult, omul — Cain — a ucis, s-a ardtat necredincios, s-a inchinat la idoli si s-a indepartat de Dumnezeu. Lui s-a dat trupul ca o cuitusi? Cum se face c& Dummnezeu, dup’ ce omul a savirsit nelegiuirea, pe cind era fara trup, i-a dat trupul ca s&-1 ajute s& savirseasca nelegiuiri si mai mari? Cum se face ci dup ce a plasmuit catusa, (Dumnezeu a zis omului) : «Jat, am pus inaintea fefei tale viaja si moartea: alege viata; binele si rdul: alege binele». Sau: «Daca veti voi si vefi asculta de Min Pentru ca acestea s-au zis unuia care avea libertatea de a alege si nu unuia pus in lanjuri si férd putin} de a actiona, Prin urmare, din toate cele spuse rezult& cé trupul nu trebuie si fie numit nici cétusa, nici inchisoare, nici lant, iar despre suflet nu trebuie sé se spund cd este «captivul lutului>, cé Dumnezeu le-a condamnat sa fie inlintuite cu «cdituse de lut», Este, deci, imposibil a accepta acest lucru. De neaccep- tat este si parerea ca trupul nu va conviefui cu sufletul in decursul veacurilor, pentru ca el este piedica si cdtusé si pentru ca si mu fim inc&tusati ai stricdciunii, in veci, atunci cind vom intra ‘in impdratia duminii. Combatind indeajuns afirmatia c& trupul a avut rostul de a fi cd- tus a sufletului, am rezolvat si cealalta afirmatie, ci pentru a nu fi intemnijafi in vremea imparafiei luminii, de care sintem chemati si ne bucuram, pentru aceasta trupul nu inviaza. AGLAOFON SAU DESPRE INVIERE 145 XXXII Ce alti dovada trebuie si mai aducem pentru convingerea celor grei la minte, ce argumente mai izbitoare decit cele spuse mai inainte? Da, sint gi altele cu care se poate combate pirerea acestora, Noi am dovedit, dar inci vom mai dovedi, ci nici Ieremia nu ne-a numit «cap- tivi ai pamintului» pentru c&é avem trup, nici David nu ne-a numit «in- citusatin pentru acelasi motiv, Dar, dupa ce am spus cele ce trebuia despre «tunicile de piele», despre faptul ca inainte de confectionarea lor protoparinfii au petrecut in trup, bucurindu-se de nemurire, si dup’ ce am ardtat ci trupul nu poate fi numit inchisoare si nici cuitusi, ma voi intoarce, precum am promis, 0, barbati judecdtori, — pentru c& judecatori vai socotesc, o prea puternice Teofile —, la cele de la inceput, pentru a vedea si mai clar ceea ce vrem. XXXIV Dupa ce Dumnezeu, creatorul tuturor, a pus totul in bund rin- duiala, asa ca intr-un mare oras, si totul a fost infrumusefat la porunca Lui, fiecare element luindu-si locul ce i se cuvenea, dupi ce lu- mea a fost umpluta de tot felul de lucruri si de vietati, de stele pe cer, de piséri in aer, de patrupede pe pamint si de inot&toare in apa, in cele din urma, pregiitindu-i totul ca pe o cas& prea frumoasa, a facut pe om, a imprimat in el chipul Séu si l-a asezat in lume intocmai ca pe o statuie stralucitoare intr-un templu maret. El a fost facut nemuritor pentru ci a jesit din mina Celui nemuritor, iar cei nemuritori dau na: tere la opere nemuritoare. Dupa cum si cele rele sint savirsite de cei r Nedreptatea nu este opera dreptatii, ci a nedreptatii, si invers, fap- tul de a fi corect nu sta in firea celui nedrept, precum nici faptul de a duce la stricdciune nu este opera nestricaciunii, ci a striciciunii. $i orice s-ar intimpla, se intimpld dupa aceasta logica. In cazul de fata, avem pe de o parte pe Dumnezeu, Care este ne- murirea, viata si nestriciciunea, iar pe de alt& parte pe om, opera lui Dumnezeu. $i fiindc& tot ceea ce este plasmuit de nemurire este nemu- ritor, in mod firesc omul este nemuritor. Pentru ci pe om la creat Insusi Dumnezeu, pe cind celelalte vietaji din pimint, din apa si din aer s-au facut la porunca Lui, ar cind zicem om, nu intelegem doar su- fletul f8ra trup, nici trupul fra suflet, ci acest tot unitar si bun, alcd- tuit din suflet si trup. Rezulté de aici cd omul a fost creat nemuritor si departe de orice boala si stricdciune. Acest lucru fl putea afla cineva indeajuns din Scriptura. In legtur& cu celelalte creaturi, care apar, in- floresc si imbitrinesc, a zis: «S& scoatt pimintul viafé, patrupede, ti- ritoare $i animale» (Gen. 1, 20, 24), ins’, in leg&turé cu omul nu s-a 140. METODIU DE OLIMP exprimat cu cuvinte ca: «S& scoaté pimintul», «si scoat& apele», «si se facd astri» (Gen. 1, 24, 20, 14), ci «s& facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra si si stipineasca peste pestii marii si peste pasi- rile cerului si peste animale» (Gen. 1, 26). Si «a luat Dumnezeu farina din pamint si l-a facut pe om» (Gen. 1, 26). XXXV Si pentru ca voi si vedeti c& mare este deosebirea dintre om si celelalte creaturi, in general si in parte, si c& este al doilea in cinste dupa ingeri, si ar&tam si acest aspect. Celorlalte creaturi le-a venit viata din inspirarea aerului, pe cind omului din insdsi natura cea nemu- ritoare. C&ci Dumnezeu «a suflat peste fafa lui suflare de viata si omul a c&p&tat suflet viu» (Gen. 2, 7). Si a poruncit celor dintii si slujeasca si s& fie supuse, iar omului si st&pineasc’. Pe cind acelora, la porunca lui Dummezeu natura le-a dat forme si chipuri diferite, omului i-a im- primat tras&turile divinitatii, chipu) autentic al Tat&lui si al Fiului. «C&ci a facut Dumnezeu pe om dup& chipul Séu» (Gen. 1, 27). Si s-a ingrijit ca statuia Sa s& d&inuie, s& nu fie cuprins& de striciciune, asa cum fac si d<uitorii de statui. Pentru c& acestia se ingrijesc nu numai de faptul ca statuile lor s& fie frumoase si impunatoare, ci si ca ele, pe cit este posibil, s{ nu piara, si se conserve timp indelungat, asa cum a facut Fidias. Acesta, dup’ ce a daltuit pe zeul Pisaion, — din fildes la f&cut — a poruncit s% se toarne untdelemn peste ambele picioare ale statuii, ca s-o fac&, pe cit posibil, nemuritoare. $i daca asa fac crea- torii de lucruri trec&toare, a permis, oare, Dumnezeu, mesterul cel mi- nunat, Care poate si fac totul din nimic, Cel care a fécut pe om, a permis, oare, ca statuia Lui inzestrata cu ratiune s& fie muritoare, sé fie omul lsat prad& descompunerii si striciciunii, cel care in mod deo- sebit a fost invrednicit s& fie facut de miinile Lui si dup& chipul si asem&narea Sa, ptodoaba lumii pentru care s-a facut Iumea? Nu se poate spune asa ceva. Este cuprins de nestbuinti cel care afirma asa ceva. XXXVI Dar, poate reflectind la cele spuse, vefi zice, 0, Aglaofon : Si cum s-a facut muritor, daci — dup voi, era nemuritor, iar ceea ce este nemuritor nu poate deveni altceva decit ceea ce este, netransformin- du-se intr-o natura decdzuta si muritoare ? Prin urmare, ar fi fost imposibil s{ devind muritor, dac& era ne- muritor. Eu voi zice: fiimdca a fost liber sa aleagé intre bine si rau, si pentru c& diavolul, uritorul de bine, l-a invidiat si l-a impins Ja rau, Pentru c&é «Dumnezeu a facut pe om pentru nestriciciune si dupa chipul AGLAOFON SAU DESPRE INVIERE 147 Séu cel vesnic 1-a ficut» (Intel. Iui Solomon 2, 23; 1, 13; 2, 24),

    You might also like