46 studenti nici nu considera ca 0 asemenea practic reprezinta un plagiat. Daca a plagia inseamni a fura, cum este posibil sd furi din ceea ce iti apartine? Esenta autoplagiatului consta in faptul ca se urméreste inselarea cititorilor. Ca autori de texte academice, cfind editurile accept republicarea unor texte, trebuie si mentionam intr-o nota infrapaginala locul si data unde a fost ini- tial publicat studiul. Nu am procedat asa cum ii indemn pe altii s& facd, dar am cerut totdeauna acordul editurii sa republic un articol sau fragmente din cartile publicate anterior. fi sffituiesc pe studenti si ceara acordul profeso- rilor sa se prezinte la examen cu un referat sustinut si la un alt examen. Unii profesori accepta, altii nu. Cel mai bine ar fi si evitam astfel de situati Autoplagiatul ramane o problema sensibila, nu este foarte clar definit. Recunose in mod deschis dificultatea de a exprima o idee originala in modalitati diferite, cand esti convins ca initial ai gasit cea mai buna forma de prezentare a ei. Cred ca a cita ca si cand ar fi vorba despre un alt autor ne ajuta si depasim autoplagiatul. Va trebui ins& sa ne autocitm cu multa sobrietate si s nu uitém de limita de 10%-20% din volumul unei lucrari ce poate fi acoperit cu citate. 1.6.6. Parafrazare vs. plagiat Studentii ar trebui sa invete inca din primul semestru al anului intai cum, si parafrazeze corect si exact (accurat), evitand astfel plagiatul involuntar. Dar ce presupune parafrazarea? + Prezentarea intr-o forma noua a informatiilor esenfiale din alte lucrari. + O modalitate academica acceptati de preluare a informatiilor. Pe Langa faptul ci parafrazarea ne ajuta si nu incarcdm textul cu citate, exprimarea cu cuvintele noastre a ideilor principale din literatura de specia- litate consultata presupune un exercitiu de intelegere aprofundata a biblio- grafici. Sa distingem parafrazarea de plagiat: + Textul original. ,Aproape dou’ treimi (60%) dintre studentii intervie- vati au declarat ca in facultatea pe care 0 urmeazii se practica foarte frecvent preluarea informatiilor de pe internet ffird a se mentiona acest lucru si aproximativ jumatate dintre respondenti (47%) au declarat c& preluarea unor pasaje din lucratile tiparite fara a indica sursa se intal- neste, de asemenea, foarte frecvent* (Chelcea et al., 2008, 278). + Parafrazare. Asa cum rezulta dintr-o ancheta sociologica (Chelcea et al., 2008, 278), freeventa plagiatului in invaaméntul superior este ingri- joratoare: mai mult de jumatate dintre studentii intervievati recunose faptul cA au preluat informatii de pe internet ascunzand acest Iuera Manual de redactare in stiintele socioumane(60%) si aproape jumatate dintre studentii cuprinsi in esantion (47%) declara cd au plagiat din lucrari tiparite. + Plagiat. Consideram ca gase din zece studenti apreciaza ca in facultatea pe care 0 urmeaza preluarea informatiilor de pe intemet fara a se mentiona acest fucru se practica foarte freevent, iar aproximativ juma- tate dintre respondenti (47%) sustin ca preluarea unor pasaje din lucrarile tiparite fird a indica sursa se intdlneste, de asemenea, foarte freevent. in scrierile academice se intilnese mai multe tehnici de parafrazare. Cele mai des intalnite ~ dupa Stephen Bailey (2003, 21) — sunt: a) schim- barea vocabularului; b) schimbarea categoriei gramaticale a cuvintelor; ¢) schimbarea succesiunii cuvintelor. S& exemplificdm cele trei tehnici de parafrazare, (Tabelul 1.4) Tabelul 1.4. Tebnici de parafrazare (adaptat dupa Bailey, 2003, 21) Tehicile de parafrazare Textul original Parafrezarea ‘Schimbarea vocabularului_| [Cercetarle] sociologice [au aré- | [Studile] sociologice [au rele- tat] ca... vat] oa Schimbarea categoriei | in zonele [sarace] increderea | Unde este [saracie] increderea gramaticale a cuvintelor | populatiei in guvemant este re- | populatiei in guvernanti este re- usa. usa. ‘Schimbarea succesiunii | Tabla de valoria vechii societati | Odata cu aparitia economiei de cuvintelor a inceput sa fie Inlocuita odata | piata, a inceput sa fe inlocuita ‘cu aparitia economiei de piata. | tabla de valori a vechii societati. Se intelege ci cele trei tehnici de parafrazare pot fi utilizate concomi- tent, rezultind un text acceptabil, cu conditia pastrarii sensului original gi in- dicdndu-se obligatoriu numele autorului caruia ii apartin enunturile parafrazate. Se pune insa problema: cat la suta din cuvintele folosite de au- tor ar trebui sa fie schimbate pentru a nu fi acuzat de plagiat? Cred ca raspunsul se cere nuantat in functie de domeniul de studiu, tipul disertatiei, situatia retorica. intr-un ghid de redactare pentru studentii de la Victoria Uni- versity (Canada) se fixeaza limita: pentru a ocoli plagiatul, trebuie schim- bate 90% din cuvintele textului original (Writing Skills for Accounting ‘Students, 2003). Nu consider aceasta proportie a cuvintelor diferite ca find ~patul lui Procust‘. Daca ideile autorului citat sunt exprimate cu propriile noastre cuvinte intr-o proportie de 10-20%, putem fi siguri ca doar persoanele rau intentionate ne pot suspecta de plagiat. Ar mai fi o problema: cat de ex- tins poate fi partea dintr-un text academic acoperita de citate? Altfel spus, ct la suta din volumul unui articol, al unei lucrari de licenta sau al unei teze de doctorat este permis sa reprezinte citatele comentate? Acelasi ghid de redactare (Writing Skills for Accounting Students, 2003) prevede: nu mai mult intrebari, raspunsuri posibile si un imperativ 4748 de 10% din totalul cuvintelor articolului sau disertatiei. $i de aceasta data nu mi se pare gresit s4 nuantim: in partea introductiva (teoretica) citatele pot acoperi 10-20% din respectivele capitole ale studiului; in partea de prezentare a rezultatelor cercetirii concrete citatele pot lipsi. Dincolo de procente, care mai mereu dau nastere unor discutii ofioase, mi se pare important s nu prac- ticam colajul de citate, sA parafrazim fra s& distorsionam ideile autorilor citafi, sf ne manifestam deplin creativitatea. Plagiatul involuntar se poate ivi si in cazurile in care parafrazim enun- turile altora, cand exprimam cu cuvintele noastre ce au spus alii inaintea noastra. Cat de mult trebuie si ne indepartim de textul original pentru a nu fi acuzati de plagiat? Daca ne distanfim prea mult, nu tridam autorul pe care il parafrazim? Marturisesc c& nu am un raspuns precis la aceste intrebari. Pot — dup& modelul recomandat de Writing Tutorial Service de la Indiana University — si dau, declarat cu scop didactic, un exemplu pentru a sesiza diferenta dintre plagiat si parafrazarea onesti. in Teoria si practica investigatiilor sociale, Henri H. Stahl scri Lasdm de o parte pe interesantii, dar neutilizabilii filozofi sociali“, con- structori de vagi teorii generale cu privire la o viat& social asupra careia n-au facut nici un fel de cercetare si care se aseamand cu niste surdo-muti care ar fi invatat teoria armoniei si contrapunctului si s-ar considera in drept si invete pe alfii ce este muzica. Mai util e s& fim atenti la expe- rienta investigatorilor de teren, de la care intr-adevar avem ceva de in- vaat, desi nu toti au fost ,,sociologi* propriu-zisi (Stahl, 1974, 19) Plagiaza ftir si-si dea seama cei care nu mentioneaza cui apartin aceste re- flectii si reproduc textul, schimband ordinea ideilor si doar céteva cuvinte: Este util si studiem experienta cercetitorilor de teren, chiar dacd nu toti au fost sociologi in sensul de azi al termenului. De la filozofii sociali, care au construit teorii generale vagi cu privire la o societate asupra careia nu au facut nici un fel de cercetare, nu aflim prea multe lucruri. Ei au pro- cedat ca niste surdo-muti, pretinzdnd ca stiu compozitia muzicala, si con- sidera ca sunt in drept sa-i invete pe altii ce este muzica. O parafrazare onesti, acceptabila ar fi urmitoarea: De la cei care nu au desfiigurat cercetiri sociologice concrete asupra re- alitatii sociale, dar au construit ,teorii vagi“ despre societate (de exem- plu, filozofii sociali), avem mai putin de invatat decat de la cei care au facut investigatii de teren, chiar dacd nu au fost toti ,,sociologi pro- priu-zisi* (Stahl, 1974, 19). Manual de redactare in stiintele socioumanePentru a evita plagiatul involuntar, ar trebui: + si inchidem intre ghilimele orice text care apartine altora; + si mentionim autorul, titlul lucrarii, locul de aparitie, editura, anul, pagina; + si fim atenti la distinctia dintre cunostintele comune, care au intrat in patrimoniul stiintei, si informatiile din sfera dreptului de proprietate in- telectuala; * si reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, men- tiondnd corect autorul si opera care ne-au inspirat; +s prescurtim textul original, exprimand intr-o maniera proprie ideile de baza din opera citata; + si invatam sd ludim , notte inteligente*, nu copiind propoziti si fraze din prelegerile profesorilor; + sine obignuim sa lucram cu fise de lectura, in care sa sintetizim ideile autorilor, nu doar s& le reproducem intre ghilimele. Imperativele enunfate anterior se mentin si in cazul informatiilor obti- nute din World Wide Web. Este preferabild o lucrare de licenta sau o tezi de doctorat cu un surplus de citate uneia cu plagiate involuntare sau de-a drep- tul furati, Umberto Eco ne dun sfat cat se poate de practic: ,,Proba cea mai sigur o veti avea atunci cand veti reusi si parafrazati textul fiird a-1 avea sub ochi. Va insemna nu numai cd nu L-ati copiat, dar si c& lati infeles" (Eco, 1977/2000, 179). 1.7. Despre stil Discutarea datelor, de altfel intreaga lucrare, trebuie sa respecte stilul stiintific de redactare, ceea ce presupune, inainte de toate, prezentarea sis- tematica a ,,ideilor clare si distincte“, dupa dictonul lui René Descartes (1596-1650). Sensul propriu al termenului de ,,stil“* trimite la activitatea de gravare, cu ajutorul unui fel de cui metalic (lat. stilus), ascutit la un capat si turtit la celilalt, a literelor pe placutele de plumb, arama sau lemn acoperite cu un strat de ceara. Cand, in Satira J, Quintus Horatius Flaccus (65-8 i.e.n.) spune ,stilum vertere“ (a intoarce stilul), aceasta insemna ca stilul (cuiul) a fost ra- sucit cu extremitatea turtita in jos, pentru a sterge sau pentru a corecta scrierea. in timp, termenului de , stil i s-a asociat un sens figurat: stil obscur, stil lite- rar sau stil stiintific. Cu privire la acesta din urma voi face cdteva observatii in continuare, nu inainte de a atrage atentia asupra particularitatilor generale ale stilului (proprietatea, claritatea, concizia, varietatea, eficienta, eufonia, intrebari, raspunsuri posibile si un imperativ 49