MOBILITATE SOCIALA Totemism, Londra, Tavistock, 1967, - LEVI “STRAUSS C,, Le Cru et le Cult, Paris, Plon, 1964; Du miel auc cendres. Pasis, Plon, 1966; L'Origine des manidres de sable, Paris, Pion, 1968} L'Homme ‘uu, Paris, Plon, 1971 ; Anthropologie structurale deve, Paris, Plon, 1973, - LEVY-BRUHL L. (1931), La Mythologie primitive: le monde mythique des Austra- liens et des Papous, Paris, PUF, 1963, - SCHELLING EW. (1857), Introduction ala philosophie de la imythologie, Pacis, Gallimard, 1998. - SIRAN J.L.. L'llusion ‘mythique, Patis, Synthélabo, 1998. — VALADE B.. La mythologie: histoire de la recherche”, in A. AKOUN (ed.), Mythes et cropances du monde entier, vol, 1, Paris, Brépols, 1985, ~ VERNANT J.P, Les Origines de la pensée grecque, Paris, PUF, 1962; Mythe et pensée chez les Grecs. Paris, Maspero, 1965; Mythe et société en Gréce ‘ancienne, Paris, Maspero, 1974; Mythe et religion en Groce ancienne, Paris, Le Seuil, 1990, Francis AFFERGAN + Frazer; Religie; Simbolism MOBILITATE SOCIALA Notiunea de mobilitate sociald se aplic’ schim- batilor de last, de rang in societate, de grad de Participare la putere, de nivel de trai (vezi infra, definitia sistematica si foarte cuprinzaitoare a lui Sorokin). in epoca noastri, anchetele privind ‘mobilitatea socialai se limiteaza cel mai adesea la schimbirile de categorie socioprofesionali Mobilitatea sociala este colectiva (suiguri gi coborisuri in evolutia popoarelor, a claselor etc.) sau individual. Aici va fi vorba doar de mobi- litatea individual’, Secolul al XIX-lea Tuminismul, Revolutia americana si mai ales Revolutia francez’ au impus ideea dreptului fieca- Tula, far’ deosebire de obirsie, de a-si dezvolta deplin capacititile si de a le folosi pentru a incerea s& acceada la o pozitie socialf care si le corespunda cit mai bine, De aici s-a niscut problema mobilititii sociale. {in Franja aflatd in pling efervescenta politica si intelectuald in cel de-al doilea sfert al secolului al XIX-lea, de aceastii problema s-au preocupat mai multi autori, Au facut-o aliturind noua idee a ceea ce se va numi mai tirziu egalitatea de sanse unei idei clasice, trataté deja mai ales de Aristotel, aceea ci regimurile incapabile sa inte- greze claselor conducdtoare elemente de valoare, dar provenind din clasele mai de jos, riscau si gaseasca in fruntea razmeritelor si a revolutiilk Epoca oferea evidente motive pentru dezvoltat acestei teme. Primii discipoli ai lui Saint-Simon au anu vizionari, intr-o lucrare colectiva elaborati sfirgitul Restaurafiei, un nou tip de societal printre ale carei caracteristici sar numira repartizarea situatiilor exclusiv dup& capaci Ei credeau cd acest fapt va antrena , intre diversel clase ale societatii un schimb continuu de famili si indivizi”, schimb pe care il numeau si ,circulatia intre clase”, In felul acesta ar seca ,izvorul apr tuturor dezordinilor din trecut™, adicd ura ‘pe care 0 nas¢ , vocatiile ratate (...} profesiile impuse” (Doctrina lui Saint-Simon, 1830, 175, 282). in cea de-a 57-a lectie din Cursul de filozofie pozitiva, A. Comte, desi considera gi el ci selectia exclusiv dupa capacitati se va impune in viitor si 4 va contribui la asigurarea pci sociale, credea c4 accasta nu va impiedica schimbarile de clas ‘Si rmind cazuri exceptionale din cauza .,imitati domestice”, adic, in vocabularul actual, a mos- tenirii culturale, Proudhon visa lao societate in care muncitorii vor circula intre intreprinderi, devenite comu- nitare, ca si dintr-o meserie in alta, din treapt in reapti, dezvoltindu-si competentele tehnice, capa- citatea de a imparvigi responsabilitafi si gradul de injelegere a problemelor economice, politice si filozofice. ‘Tocqueville (1835-1840, 1836-1856), departe de a construi in imaginar o lume noud, a studiat si comparat societiti reale, in principal cea franceza si cea americana, Prima nu reugea si copreasc’ o succesiune de infruntiri revolutionare intre niste clase care formau parc’ niste natiuni separate, in timp ce a doua se dezvolta in mod linistit. Conjugarea unor diverse cauze is-a pirut 4 di o explicatie cazului american, in fruntea c&rora figureazi spiritul de initiativa individuala care ii incuraja pe cetajeni si-si amelioreze, prin forte proprii, bunastarea si statutul social. Multi, gindea el, reuseau, dar nici egecurile nu erau rare. Din cauza acestor misc&ri de mobilitate sociala ascendenta gi descendent’, ca si a marii mobilitéti geografice a americanilor, clasele ii pureau ci formeazd, in Statele Unite, ansambluri de situafii individuale in general tranzitorii, si ‘fu tabere organizate in jurul unor interese colec- tive opuse, In cea de-a doua jumitate a secolului al XIXea, problema mobilitatii sociale a fostsat aproape complet pierduta din vedere. Durkheim face exceptic. El a vazut in mobilitatea socialii ‘una dintre cauzele probabile ale sinuciderii anomice (1897). in Diviziunea muncii sociale (1893) si in scrierile sale de sociologie a educatiei, s-a exprimat jn legdtura cu repartitia situatiilor, aga cum i se plirea a fi (prin constringere) si asa cum ar fi ‘rut si fie (bazatd pe o selectie dupa aptitudini, asigurati de scoala). Cit despre autorii anglo-saxoni si marxigti, acestia mi s-au ocupat de chestiunea mobilitatii (Goldthorpe, 1980; Cuin, 1993). Primii - cu exceptia unor remarci din partea lui J.S. Mill, A. ‘Marshall si alti citiva cu privire la handicapurile care impiedici anumite categorii de indivizi st fie competitivi pe piate ‘muncii — erau inclinati sé postuleze, in virtutea jdeologiei, pur si simplu cd in qirile liberale cei mai bine inarmati tindeau sii reuseasca. Ceilalti j concentrau atentia asupra proletarizarii si paupe- tizarii unor fractiuni tot mai largi ale populatiei. fn opinia lor, doar o revolujie putea si-i elibereze pe membrii claselor oprimate de insuportabilele ‘condiii de trai la care capitalismul fi condamna pentra toat’ viata, fird exceptic, atit pe el, cit si pe copii lor, Marx a observat tows la un moment Sat c& fluiditatea societitii americane fntirzia formarea unor adevarate clase, Opere de pionierat, ‘unele dintre studiile asupra schimbarilor de cate- gorie sociala, la care Sorokin se va referi in lucrarea din 1927 despre care vom ‘vorbi mai jos, dateazii de la finele secolului al XTX-lea. ‘Svalastoga (1959) mentioneazi_ 0 monografie a unui precursor danez apliruta in 1840. Prima parte a secolului XX Sorokin este autorul primului tratat de mobi- fitate social (1927). Aceasti Iuerare rimine de ‘mare interes prin claritatea si amploarea notiunilor prezentate, Sorokin abordase deja chestiunea mobt- liviti sociale intr-o fucrare publicati clandestin in Rusia, fara sa de origine. Mai multe capitole ddin Society, Culture and Personality (1947), sintez ‘a conceptiei sale despre faptele si problemte de ordin sociologic, sint consacrate mobilititii sociale. ‘Telul stu era si deschid calea pentru un du-te-vino stiingfic intre ipoteze teoretice si constatari em- Pirice spre a depisi astfel demersul speculativ. El defineste mobilitatea social in raport cu cea ‘ce numeste ,spatiul social”. Acesta nu este cu trei, cicu mai multe dimensiuni, numarul dimen- siunilor fiind egal cu cel al tipurilor de grupuri side subdiviziuni ale acestor grupuri dupa functiile MOBILITATE SOCIALA si rangul membrilor lor. in practicti, impartirea populate’ in categorii statistice, in functie de ‘yenit sau diplome, spre exemplu, este gi ea luatl in considerare. Locul unui individ in spatiul social depinde de grupurile c&rora le apartine, de poziia sa in cadrul lor si de categoriile statistice din care face parte Mobilitatea socialé individualt corespunde schimbarilor de loc produse in acest spatiu, odata cu virsta, ca sidin alte motive, cum ar fi schim- ‘barea mediului familial prin clsatorie, convertirea, promoviirile sau retrogadatile, dezvoltarea si de- clinul unor meserii, suecesul sau egecul in afa- ceri etc, Schimbarile respective webuie deter- inate in raport cu originea social, ca si intre diferite momemte ale vietii adultului. Ele sint la micd distant (intre categorii apropiate) sau mai importante si antreneazi adaptari ale perso nalitigii la noi medii. Mobilitatea este vertical atunci cind existi schimbare de nivel si orizontal ‘cind poritiile de plecare si de sosire sint aproape echivalente, De asemenea, mobilitatea este individual’ sau colectiva. ‘Mobilixatea individual e asigurati si controlati de procese de formare, de diferentiere si de selectie care se deruleaz% pe diverse cai de circulate social®. In afard de familie, loc de formare, de diferentier sipreselecti fundamentale, principalele int sistemul de invatimint, intreprinderile si administratile, Bisericile, armata, partidele, spe- culatia finaneiar& (Wwealth-making). Variatiile volu- mului si ale directiet fluxurilor de mobifitate, precum si capacititile indivizilor pe care ti depla- seazi fiecare dintre ele, mai cu seamA ale jndivizilor dirijagi cAtre functii inalte, depind de felul in care ansamblul sistemului de formare ~ diferentiere - selectie rispunde la variagile struc- turilor si ale culturii societ§sii (anthropo-social environment). Societatea tinde si aibé o bun stare de sindtate atit timp cit sistemul reuseste, cel putin in mare, s4 adapteze cantitativ si calitativ distribuirea indivizilor conform necesitatilor de moment, Cind sistemul se deregleazi, ea riscl ‘sf slabeascti, sf cunoasc’ crize, revolutil Sorokin a consacrat, de asemenea, Tucrari impozamte si mobilitiyi culturale, adic circu- lagiei convingerilor, ideilor, limbilor, stilurilor artistice etc,, in spatiul social si cel geografic. in ‘coea ce priveste mobilitatea sociala individual’, a efectuat chiar el in Statele Unite, intre 1924 si 1926, anchete limitate. in plus, a explorat cu minufiozitate 0 multime de publicatit aparute in german’, englezi, francezi, italiand si rus. jinMOBILITATE SOCIALA ciuda caracterului disparat si partial al datelor pe care a reusit sa le adune, in numeroase chestiuni @ ajuns la constatari de fapt fecunde. Acestea sugerau deja mai ales ci, din punctal de vedere al mobilitiii sociale, Statele Unite se deosebeau porbabil destul de putin de farile europene. La inceputul secolului XX, chestiunea mobil {ti sociale a ocupat un loc in controversa initiath in 1896-1899 de cétre Bernstein si Kautsky cu privire la sansele socialismului in Germania gi in alte piri avansate (cf, Sombart, 1906). Teoria lui Pareto (1916) despre circulatia elitelor guvernamentale priveste aspectul major al mobilitatii politice de tip vertical. Criza din anii "30 a rispindit pentru mult timp in Statele Unite teama de a vedea cum caile reusitei sociale se inchid tot mai mult (Warner, 1944; Mills, 1951). Era yorba inst doar de presupuneri, fi suport empiric adecvat. Incepind de la miflocul secolutui XX in cursul celei de a doua parti a secolului XX, studiul mobilitatii sociale a cunoscut un mare avint. in prezent, publicatiile care ii sint con- sacrate se numara cu sutele in fiecare an. Provin de pe toate continentele si se raporteazi la subiecte extrem de variate: Iueriri intocmite de istorici privind mobilitatea in trecut, monografii de tip calitativ, anchete longitudinale privind cariera scolara si debutul in viata activa al multimilor alese pentru studiu, anchete privind recrutarea elitelor, aceea care are loc in mediile cele mai dezavantajate, uneori privind schimbsrile de nivel in piramida veniturilor ete, Cereetirile cele mai numeroase si cele mai cunoscute fin de sondaje realizate la scara unor viri intregi cu privire la mobilitatea socioprofesionala. In 1945-1950, in Statele Unite, dou sondaje de opinie au furnizat, cu tithu de subproduse, indicafii aproximativ valabile la aceasta scard Rogoff, 1950, 1953). Sub impulsul lui A. Sauvy, J. Stoetzel $i A. Girard, Institutul de Studii Demo- grafice a dispus efectuarea in Franta, in 1948, a ‘unui sondaj asupra raporturilor dintre dimen- siunea familie’ si mobilitatea sociala (cf. Bresard, 1950). Prima ancheta aprofundata avind ca obiect central mobilitatea socioprofesional a avut in vedere Marea Britanie si a fost realizata in 1949 (Glass, 1954). De atunci, alte anchete de acelagi gen si sondaje de rutina privind mobilitatea socio- profesional au avut loc in numeroase tri. indecursul anilor '50, comparatii ine’ a ‘mative au aritat cf, in ccea ce priveste mob socioprofesionali, Statele Unite, contrar resupuse de toat’ lumea ~ presupuneri pe ‘Sorokin te pusese deja la indoiala prea mult de tari precum Germania Danemarca, Franja, Marea Britanie, Italia, Elvetia (of. Glass, 1954; Carlsson, Svalastoga, 1959; Lipset si Bendix, 1959 continuare, numerosi cercetitori au recxamin problema. Comparatiile au fost extinse la multe fiti, Comparabititatea datelor a fost a ravi. Indici din ce in ce mai perfeetionati au pusi la ponet pentru a face tot mai find masu gradului de deschidere a unei societi pendent de mobilitatea necesitati de ii populatiei active (cf, Boudon, 19 1992; Erikson si Goldthorpe, 19 Vallet, 1999). Rezultatele obtinute indicd in c girile industrializate diferd destul de put privinfamobilitatii socioprofesionale. Ton Weiss, 1986 ; Erikson si Goldthorpe, 1993). Lucréiile istoricilor arata c& mobilitatea soci a fost puternica in decursul unor perioade dis ‘ecunul indepairtat, Cu privire la evolujia mobili socioprofesionale, rezultatele analizelor ficu dup sondajele secotului XX sint desnal de cor Unii autor! considera ca rata ei brut a avut de deschidere. In ceea ce priveste Franta cel putin, cit excelente date provenind dintr-o serie de son ale INSEE permit examinarea clari a evolutiel mobilititii socioprofesionale intergeneratio (adici in raport cu originea social) a burbagilor si femeilor incepind cu mijlocul secolului XX. Vallet (1999) a studiat pornind de 1a mai multe ‘semenea anchete evolujia care a survenit intre 1953 si 1970, 197, 1985 si 1993. De fiecare data, cei intrebati gi cele intrebate (de natio- nalitate francezi, in virsté de 35 pin’ la 59 de. ani; in 1952, francezi si strini, intre 30 si 59 de ani) sint repartizati in opt categorii socio- profesionale dup meseria pe care o aveau in momentul anchetei. Aceleasi opt categorii pentru tati, conform meseriei pe care o aveau in momentul | {in care cei anchetati igi terminau studiile InFranta, conform acestui studiu, in patruzeci de ani, rata de imobilitate (aceeasi categorie ca tatil) a sciizut in mod regulat, Ea a trecut astfel Pe ansamblu de la 51% in 1953 la 35% in 1993 pentru birbati si de la 48% Ia 30 % pentruMOBILITATE SOCIALA, Categorii socioprofesionate in 1993 (batrbati si femet intre 50 si 59 de ani, francezi, in functie de ultima profesiune exerciiatd) dupa cea a tatalui (im perioada cind fyi facheian studitle) ; riaior Finaonar — Cadra Toad ae SOT treton Mor Fines Ta Cagore in 1983 Barbati Agricultor exploatant 6 5 39 19 100 snedent (me 4 Set ester aes 2 a 3 ns 10 Mncitr(aifeat uma) L flan 86 3810100 Funcfionar, cadru mediu 0,2 9 18 4L 32 «100 ‘Cadru superior (conduceri in afaceri si sectorul public, profesiuni etal superoare, pro fesiuni liberale) 10 8 30 52 100 ‘Ansan 6 nos 3119 10 Categorie 192 Fenei ‘Asrcutr explant n soon 2 1m independent (een, comer ieeeaerures ‘ non 13 0 Muncitor (calificat sau muy 2 7 30 58 3 100 Funevonr, cade mea 1 coun nm 2 100 Cady superior Conder in face al secon publ, prose intelectuale superioare, pro- fesiuni liberale) 2 6 59 33100 Ansan 7 eter 9 8 10 Pupil Enquéte sur la formation et la qualification professionnelle 1993 : Mobilité sociale 1, Patis, INSEE femei. Rata de imobilitate a crescut proportional Calculele I-au ficut pe Vallet s& constate, in conformitate cu aceleasi materiale, atit pentru barbari, cit si pentru femei, o crestere anual Tegulati, pe intreaga perioad’, a gradului de fiuiditate socioprofesionala (deschidere). Aceasta ‘este foarte mict si nu poate fi decelat’ decit dupa suit suficient de ampla de date de mare calitate si cu ajutorul unor modele fine. Pe aceasti perioadi de patruzeci de ani, ea este suficient de important& si traduce 0 apreciabilai diminuare a ‘unui aspect al inegali Raporturile influentei originii sociale gi ale selecfiei operate de sistemul de invatamint cu repartizarea situatiilor socioprofesionale au dat nastere, incepind cam din 1965 - in conditiile favorizante ale unor oportunitiqi sporite la nivel informatie ~ unor analize multivariate, incepind cu cele ale Tui Blau si Duncan (1967). Rezultatele acestor analize contrazic ideile preconcepute con- form cdrora situafia la virsta adult este evaside- ‘erminati de nivelul de instruire (nivelul de stu ccel mai inal), iar acest nivel, de originea social Intordeauna a fost suficient si se examineze fir preconceptii tabele care incruciseazi aceste v bile dou cite doua pentru a constata c& raporturile lor erau foarte diferite. Tabelul de mai sus este un exemplu tipic in ceca ce priveste relatia dintre originea sociald si situatia la virsta adult. Aceast relatie este analoagi celor care leagi originea so- cial cu studiile, iar pe acestea cu situagia. Pornind de la aceste raporturi care nu sint foarte stricte, analizele multivariate indica fapnul c& nivetul socio- profesional al adultilor depinde, in medie, in mult ‘mai mare misur’ de o multime de factori nere- perafi, fir nici un raport sistematic cu originea sociald si studiile, decit de influengele conjugate ale celor dou’ variabile. Ne putem gindi la eveni- mentele imprevizibile ale vietii personale, la ccircumstante contingente,MODA Modelele sistemice si decizionale ale lui Boudon (19736) sugereazii ct slabiciunea relatiei statistice nivel de instruire ~ situatie poate ascunde 6 influent totusi destul de puternica a primului asupra celei de-a doua. Adeseori, candidagii la un post ar fi departajafi dupa diplomele pe care le au, dar in functie de conjunctura general gi de microcontext, postul ar fi conform perspec- tivelor considerate normale pentru aceste titluri, inferior sau eventual superior. Marea absent din studiile fticute pin’ acum cu privire la aceasta problemi este variabila com- petentelor reale. > BLAU PM, DUNCAN O.D., The American ‘Occupational Structure, New York, Wiley, 1967. - BOUDON R., Mathematical Structures of Social ‘Mobility, Amsterdam, Elsevier, 1973a ; L'Inégalité des chances. La mobilité sociale dans les sociésés industrieltes, Paris, A. Colin, 19730. ~ BRESARD M., »Mobilité sociale et dimension de la famille”, Popu- lation, 1950, (4), 533-566. - CARLSSON G.. Social Mobility and Class Structure, Lund, CWK Gleerup, 1958. - CHERKAOUI M., Stratification, mobilite” in R. BOUDON (ed.). Traité de sociologie, Paris, PUR, 1992, 97-193. - CUIN Ch.-H., Les Sociologues et la Mobilité sociale, Paris, PUF, 1993; Doctrine de ‘Saint-Simon, Paris, Riviere, 1824. - DURKHEIM E. ‘De ta division du travail social, Paris, Alean, 1893; ‘Le Suicide, Paris, Alcan, 1897. ~ ERIKSON R., GOLDTHORPE J.-H., The Constant Flux. A Study of Class Mobility in Industriat Societies, Oxford, Clarendon Press, 1993. - GLASS D. (ed.), Social Mobility in Britain, Londra, Routledge & Kegan Paul, 1954. ~ GOLDTHORPE J.-H., LLEWELLYN C., PAYNEC., Social Mobility and Class Structure in Modern Britain, ‘Oxford, Clarendon Press, 1980, - LIPSET 5.M.,. BENDIX R., Social Mobility in Industrial Society, Berkeley, Univ. of California Press, 1959. — MILLS C.W., White Collar. The American Middle Classes, New York, Oxford Univ. Press, 1951. PARETO V. (1916), Traizé de sociologie générale, Paris, Lausanne, Payot, 1917, 2 vol. ~ ROGOFF Les recherches américaines sur Ia mobilité”, Population, 1950, 4, 669-688; Recent Trends in Occupational Mobility, Glencoc (M.), Free Press, 1953, - SOMBART W. (1906), Pourquoi le socialisme mexiste--il pas aux Exats-Unis ? , Paris, PUF, 1992. ~ SOROKIN P.A., Social Mobility, New York, Harper, 1925; (1947), Society, Culture and Personality, New York, Cooper Square Publishers, 1962. - SVALASTOGA K., Prestige, Class and Mobility, Copenhaga, Gyldendal, 1959, - TOCQUEVILLE A. de (1835-1840), De la démocratie en Amérique, Euvres ‘completes, Paris, Gallimard, 1951, 1 (1-2); (1836-1856), LiAncien Régime et la Révolution si Fragments et notes sur la Révolution, ibidem, 1952-1953, Ml (1-2). ~ VALLET L.-A., .Quarante années de mobilité socialeSiructuri sociale: clase, stratificore Mmobilitate so 22. Paradigma mobilitatii sociale »Deoarece sunt extrem de rare societiifile ale cro straturi sociale si fie complet inchise, in orige societate se manifesti mobilitatea verticald sub cele trei forme ale ei: economica, politic’, si ocupationala, Mobilitatea verticala intimpina totdeaune gi peste tot annmite rezistente sociale, ceea ce face ca ea si varieze fn spatin si timp. De aceea, nu existi o tendint perpetuk spre cresterea sau descresterea mobilititii unei societiii. Cresterea/descresterea mobilitifii variaza fn functie de eawzele care determina o formi sau alta a mobilititii sociale si care sunt: diferentele innageute intre indivizi, dife- rentele intre mediile sociale in care tries oamenii gi faptul ct acestia traiesc permanent impreun’ (living together). Efectele mobilitafii sociale sunt benefice penfru dezvoltarea intelec- tuali a indivizilor, pentru crestor inventivit%tit lor sia prosperititii ceonomice.a societatii, precum si pentru opti- mizarea distributiei sociale a indivizilor; mobilitatea social are efecte negative asupra compozitiei sociale a societatii, a comportamentului social ¢irelatiilor moral-afective, precum si asupra integrarii sociale, Stabilitatea Societatii este influentata att pozitiv, cA si negativ de mobilitagea sociala, © (PITIRIM A. SOROKIN) Mobilitatea sociala este un proces:major prin care se carac- terizeazti viata tuturor societitilor, $i iu numai a celor modeme, cum se erede indeobste, iar sociologu! American PA. Sorokin este unanim recunoscut ca fondator ai analizei stiintifice a mobilitatii sociale. De fapt, toate concepiele aplicate in aceast analiz’ (spatiu social, pozitie si stratificare sociala, mobilitate orizontali si verticala etc.) se folosesc si astézi in acceptiunile date de Sorokin cu mai mult de jumatate de veac in urna. Astfel, ,,spatiul social este universul populatiei umane, pozifia socialé a omului este totalitatea relatiilor sale cu toate grupurile de populatie, iar in cadrul grupurilor, cu fiecare din membtii lor; localizarea pozitici omului in universul lui se face prin evaluarea relatiilor sale, iar 171lon Ungureanv: — totalitatea grupurilor si a pozitiilor omului in fiecare dintre ele formeazi un sistem de coordonate sociale care ne permite si definim pozifia sociald a oricarui om“, Spatiul social", spre deosebire de spatiile geometrice, este multidimensional, dar dimensiunea lui verticald si cea orizontala pot fi considerate fundamentale pentru definirea pozitiilor sociale ale omului. lerarhizarea acestor pozitii pe dimensiunea verticala a spatiului social se numeste stratificare sociald, iar in functie i criteriul principal al ierarhizarii, stratificarca sociala poate fi economied, politica si ocupationald. Deoarece ,orice grup social este intotdeauna un corp social stratificat si nu exist un grup social care s& ramén’ plat, adic fn care toti membrii si riména egali*3!, schimbarea permanentd a taliei si a profilului socioeco- nomic, sociopolitic sau socioocupational ale unui grup se reali. zeazii prin mobilitatea sociald, care reprezinté ,trecerea unui individ, obiect social san a unci valori, adica a orice a fost creat_ “sau modificat de activitatea umané, de fa o pozitie socialé la ia? Cand ,treearea® se face intre pozifii de la acelasi nivel al ‘erarhici straturilor sociale, mobilitatea este orizontald, dar cind nivelurile sunt diferite avem de-a face cu mobilitatea verticald, care poate fi ascendentd (social climbing) sau descendenta (social sinking). Desi mobilitatea orizontal& este la fel de prezenta in societate, ea nu are acceagi importanf& pentru stratificarea sociala ca mobilitatea verticala, Aceasta din urmi este, de asemenea, mai complicata gi, de aceea, a fost mai adanc studiati de Sorokin i de sociologii care au analizat mobilitatea social’. . Principiile* mobilitatii verticale formulate de Sorokin sunt, de regula, admise si astazi si au fost confirmate de cea mai mare parte a cereetirilor sociologice, antropologice, etnologice si isto- rice. Etnologii au arstat, de pilda, od asa-zisele societaiti primitive _,imobile* sunt mai degraba o fictiune, iar istoricii au adus dovezi humeroase privind mobilitatea sociala a societitilor stratificate in caste, orieat de stabi ar fi aceasta. Cercetarile sociologice empirice an dovedit fluctuasia ratelor de mobilitate de Ia o societate la alta si chiar in cadrul aceleiasi societiyj, de la um moment ia altul Existd, totusi, anumite tendinfe de crestere sau deserestere a mobi- 22- Cocokkin, Sou dt”? pad Callasea Structuri sociale: clase, stratficare si mobilitate socialts sociale, iar aceste tendinte, consimte Sorokin, manifesta 0 anumité regularitate socialii prin care se caracterizeazi doar anumite cicluri ale evolutiei sociale, si nu intreaga evolutie. In general, mobilitatea social creste direct proportional cu cresterea ,,masei unei societati gi cu eterogeneizarea ci. Cu toate avestea, atat cresterca ,.masei, cat gi a eterageneititii sociale nu pot {inelimitate, iar pragul lor de saturatie coincide cu ,.blocarea"* mobi- litatii sociale, care conduce, de regula, la schimbari majore (uneori revolufionare) in stratificarea societitii, Prin aceste schimbati se inifiazi un nou ciclu al mobilitiii sociale, Durata ciclutilor societitii este extrem de variabila gi nu poate fi formulati nici o regularitate in acest sens, dar este clar c& procesul de crestere a mobilititii sociale, prin care se caracterizeaz’ societitile europene de la inceputul secolului treeut si pana aproape de zilele noastre, nu poate fi un proces general si nici nelimitat. Ratele mobilititii sociale au scdzut in ffrile occidentale inc’ de acum cateva decenii, iar cereetarile sociologice din unele ri est-europene, inclusiv din tara noastra, arata cd procesul nu mai este att de marcant nici in aceste (ari.3? Nu trebuie sa tragem insi de aici concluzii pripite, Regularitafile tendentiale formulate de Sorokin nu trebuie uate fale quale si aplicate oric&rei societati concrete gi oricirei faze a evolutiei unei societifi. Ele sunt strict legate de situatiile in care se manifest cauzele mobilitafii sociale, iar aceste situa sunt prea numeroase pentru a fi sistematic catalogate. incadrarea lor in cele trei categorii de cauze propuse de Sorokin este, de aceea, totdeauna chestionabila, cu atét mai mult cu eat ceea ce pentru uni soprezinté factori sau cauze ale ,,diferenfierii exeditare sunt, pentru alsii, doar conditii favorizante ale mediului social. Con- troversele dintre adeptii determinismului biologic gi cei care mu accepta decat rolul mediului social in determinarea diferentelor dintre indivizi nu s-au incheiat, cum se stie, cu o concluzie unanim admisa in stiintele sociale, iar cercetirile care pledeaza atét pentru © pozitie cat si pentm cealalta sunt neconcludente. in sfarsit, faptul ci oamenii sunt fiinfe sociale si sociabile este, intr-adevar, 0 cauzd importanta a stratificarii si, deci, a mobi- litafii sociale. Cum am vazut in primele capitole, socialitatea 173fon Ungureanu presupune organizarea social, iar aceasta sc realizeaza in baza siructuralitatii societijii. Structuralitatea const’ mai intai in dife- renfierea partilor societa(ii, ceea ce inseamna, indiferent daci ‘yeem sau nu, ierashizarea acestora. Tocmai in functie de aceasta ierarhizare se formeazi criteriile stratificdtii sociale, iar in acest cadru, urmitoarea regula formulata de Sorokin pentru definirea stratificarii ocupationale ni se pare pe deplin valabilas .in orice societate, cu cat mai multe vor fi activitatile de organizare si control social pe care le exercit’ un grup, cu atat mai privilegiat va ficl si cu atit mai inalt va fi rangul lui in ierathia ocupationalé a societatit'4 Efectele mobilititii sociale asupra comportamentului si psi- hologiei indivicillui, precum si asupra ordinii, stabilititii si dez~ yoltirii sociale sunt adesea contradictorii. in general, cresterea mobilititii sociale permite depasirea ,,ingustimii de vedere* a individului, deblocarea gandirii lui si cresterea inventivitatii, a curiozititi, a numarului descoperirilor stiintifice si tchnice care conduc Ia cresterea prosperitatii economice. O societate cu 0 mobilitate social’ ridicata are suficiente canale de motivare a indivizilor si grupurilor, destule mijloace de recompensare a lor si, ca urmare, este mai eficientd decat o societate care mu le ofera membrilor s&i prea multe pozitii sociale pe care acestia sa poati realmente si le ocupe. La limitd, iar Sorokin aduce multe argu- ‘mente pentru a sustine aceasta tez, desi mobilitatea social face terenul social foarte alunecos, migcdtor, oarecum nesigur, ea asi- gurit stabilitatea Societitii (a ordinii sociale ), in primul rand prin faptul c& poate fi'o alternativa fa revolutiile sociale generate de nedreapta distribuire socialé a indivizilor. Pe de alta parte, eresterea mobilitatii sociale poate conduce direct la izbucnirea unei revolutii sau miicar a unor convulsii sociale, tiindca mobilitatea roade permanent ,habitusurile so- ciate, slabegte legaturile sociale dintre oameni, cultiva ambitia individului de a promova pe scara stratificarii, stimuleazi ten- dingele centrifugale ale societatii. In general, mobilitatea social faciliteazd atomizarea societatii, graibeste difuziunca solidaritayi si dezintegrarea nueleului acesteia, iar antagonismele sociale devin 174 Stucturi sociale: clase, statficare $1 mobiliote sociolé neclare, schimbitoare gi greu controlable. ,Colectivismul sti- Imulat de cresterea mobiliti sociale este, vag, no pune Sorkin, flinded reprezintd doar seatimental superficial al unei egalitii ion Zl pale tie permanent individualismul celui ie si reuseasca sovialmente ,sarind” cét mai reped iulte poziti in ierarhia sociala, one wn Eras $tinifcs, coreti a efeteor pe cae PA. Sorokin le are mobilitatea sociala asupra omuh i yesioe ef lao a 50% ipra omului, relafilor i $i asupra societitii in ansamblul ei impune, di igi as , dupa Pirerea noase, tre observa de prinepin, Ma ia, att eette une ci coe negative trebule considerate ca wip ideale" crian)**. Nu von putea spune, deci, niciodaty c4 , deci, niciodati a fntr-0 socictate cu o mobilitateridicata este stor 3 Tidicata este absolut obligatoriu sa Insingurare, exacerbarea individualismul a : ismului sau, eum presupun sociologul american, neapa ‘sonifeare , Neapirat un numar mare de suferd de... boli mintale, Toate a Bilin scie. wcesten sunt doar posibile i tatea foarte mobil’, dar nu pir githoeetial ia, este exclus si fe gisim si in tea far a i in cea mai zimebila” dine soviet. Ca ,tipuri ideale, aceste efecte true BS uae in considerare eind cereetim organizareaunei societ ‘Ringe’ numa aga vom puten si presupunem gi si facem info: Tentele cauzale ce ne pot ajuta si ajangem la expicareagtnfied i i pildé, multi si destul de mutta vreme au considerat wspiritul modem sar earaeterza prin superficalitate, lps& de profinzime, egoism, anxietate et. adicd tocmai prin yefecte™ ale tmobilititit sociale, dar atta timp ct mu s-au ecroett structure Ocal carors StI sepoatimputa causal acest tristan tribute sapiriului modem, sa silt intre considerarea lor ea rezultat fie a inet maser pe soena istorei, al ,tevoltei maseloc, cum spunea Ortega y Gasset, fie, dimpotriva, al cAdetii sau declioul »elitelor modeme. aca Zz Sociologl american Charles W: Mil dovedit prin creo empitice sistematice c& nici una din acest imuri scbimbatile a uration abaet in mentalitatea modema, pur si simplu fiinded aceste schimbiiri reprezinta of ‘tansfonmél in see i : fecte ale unor transformari in s turile societatii occidental ~eibmane f le, tansformari prin care le fe : : sea format ~ouit clash de mijloc. Or, configuratia spiritual, valorict ete. 175lon Ungureanu sa spirit modern”. Deipontal, tocmai acesta trebuie explicat, iaro trasiturile dominante ale omului din ,mowa cla a de mijloc* (,robotul") mijloacele ascensivnii sociale ee accepti basa 9 sunt potentiale in orice societate, realizarea lor ca a nu EY Eee Tote sce potent at sca poe, pe 176 Sirschri sociale: case, sroticare si mobilitote socials orice societate ig picrde, prin mobilitatea vertical, ,cele mai bune elemente, care cad, datorita diferentei dintre rata natalitti, in ‘2rupurile ,superioare* si in cele ,inferioare*, Mai precis, deoarece primele grupuri nn-si asigura aproape niciodatt reproducerea semografica, se apeleaza la indivizi din straturile inferioare, care ~sttici valoarea ,clitei* sau imping in subsolul societatié elemen- tele ei ,waloroase™. Mutatis mutandis, nagiunile sau ,rasele civi- lizate* ar decidca prin mobilitatea socialé si, avertiza Sorokin, vor Ai stnghigite™ de societatile imobile , barbare". Rationamental lui Sorokin este lipsit de fundamente logice si ‘nu ae acoperire istoricd. Logic, mobilitatea inlocuieste o elit aflata in declin sau ii revitalizeaza elementele, Nu exista, deci, un temei pentru a spune ca schimbarea ungj elite eu alta inseamna {nlocuivea unei ,elive bune" (a une! ,acistocratii) cu una ,proasti® Chiar in logica paradigmei lui Sorokin fnlocuirea nu o pot face Acca grupurite san societile foarte mobile, iar aprecierea aces- tora ca ,civilizate sau ,barbare este, evident, strict subiectiva, fiinded este scoasa complet de sub rigorile stiintei. Din punct de vedere istoric, este Ia fel de hazardat s& presupunem et circulatia, indivizilor sau grupurilor este benetica in sine, cum este s4 credem 4 intensificarca acestei circulati se va solda cu o golire a socie- Litii de clementele ci valoroase. Dimpotriva, cum arata Sorokin lasusi, un grup social conducdtor care rispunde foarte bine cetin{elor societii la un moment dat va raspunde prost sau nu va Fispunde deloc societitii daca aceasta isi va modifica cerinfle, ar ‘grupul nu se va schimba, Considerati similare trebuie si facem sii legituri cu un alt fect al mobilititi sociale. Sorokin crece c& mobilitatea social scurteaza longevitatea unui complex cultura, slabindw-i continu tatea si facilitind dezintegrarea lui, iar prin aceasta dezintegreaz 9 societate sau o institufie sociali, ceea ce face din mobilitate marele perio! al societatit modeme, Afirmatia poate fi adevaratt in prin ei parte, dar este sigur fulsd fn cea de-a doud. Un complex cultural poate supravietui grupului care I-a creat, poate fi, deci, preluat de un-alt grup, asimilat de acesta, modifica, ransformal, prelucrat etc. fira ca prin aveasta sa se intrerupi continuitatea 77| lon_Ungureanu cultural. Desigur, este posibil ca noua clasa s4 refuze programatic continuitatea cultural’. Dezintegrarea societitii nu este, oricum, un efect mecanic al mobilitatii sociale si nu intotdeauna culturile celor veniti din straturile de jos ale societatii ,,stricd stilul gru- purilor dominante, Dimpotriva, pot adesea revigora acest stil, farla rigoare, inlocuirea lui poate insemna declansarea unor mari epoci de inflorire a culturii unei societati. Exemplele pe care le ofera istoria sunt, din acest punct de vedere, edificatoare si ma mai trebuie s& insistim asupra acestei probleme. in coneluzie, principiile, cauzele gi efectele mobilitatii sociale, aga cum le-a descris, formulat si explicat Sorokin, au o validitate stiintificd limitaté de unele concluzii teoretice pe care sociologul american le-a extras, oarecum speculativ, din observarea partini- toare a unor evenimente politice in care a fost implicat. | Cercetitorul social obiectiv nu poate ignora enunturile Ini | Sorokin, dar trebuie si le testeze de fiecare dati valoarea prin cercetari empirice sistematice, fiindc’, valabile in principiu, sunt puternic contigentate de varietatea situatiilor in care se aplica. 23. Legile inpitagiel sociale — find egalii: 1. modelele interne vor fi imitate tnaintea celor externe; 2, exemplele oferite de persoane, clase, comunitati, institu{ii superioare au prioritate asupra celor ale persoanelor, comunititilor sau institutiilor inferioare... 3.0 prezumtie similard de superioritate este asociati cand prezentului cand trecutului, ceeasce face ca exemplele parintilor nostri sau, dimpotriva, ale contemporanilor si capete 0 importanti istoried considerabila.°? «La o valoare logicd sau teleologicd presupusa, prin ipotezi, ca (GABRIEL TARDE) Sunt putini astazi sociologii care mai cred ca esenta vietii sociale este imitatia, ,o specie de somnambulism" prin care un spirit intreprinde de la distanta o actiune asupra altui spirit, deter- 178