You are on page 1of 44
sistem de coroziune prezinté o comportare particulara, in care experienta de laborator si mai ales aplicatia devin un ghid foarte important in rezolvarea problemelor de coroziune. 9.2. Reactii chimice si electrochimice de coroziune 9.2.1. Reacfii chimice de coroziune. Coroziunea in acizi Dizolvatea metalelor in solutii acide apoase se petrece cu degajare de hidrogen gazos si formarea _sdrurilor corespunziitoare. Céind metale ca: zinc, fier pur sau aluminiu, sunt introduse intr-o solufie de acid clothidric, spre exemplu, reactille chimice corespunzatoare, sunt date de ecuatiile: Zn+2HCI + ZnCl, + Ht (9.5) Fe + 2HCI — FeCl, +H, (9.6) 2Al + 6HCI ~ 2AICl, + 3H, on Clorurile formate sunt solubile si se gasesc in solufie sub forma de ioni independenfi; cantitatea de hidrogen degajata este proportional cu valenfa metalului care se corodeaza. Reacfia plumbului cu o solujie de acid sulfuric conduce rapid la formarea sulfatului de plumb greu solubil, care formeaza un strat compact pe suprafaja metalului si coroziunea acestuia inceteaza: Pb +H,SO, - PbSO, + Ht (9.8) Coroziunea tn medii neutre si alcaline Coroziunea metalelor se poate produce, de asemenea si in apa curenté, apa de mare, solufii de sdruri sau solufii alcaline. Aproape in toate aceste sisteme, coroziunea se produce numai daca este prezent oxigenul dizolvat. Solutiile apoase dizolva rapid oxigenul din aer si acesta reprezinta sursa de oxigen ceruti de procesul de coroziune, Cea mai obisnuita coroziune de acest tip este ruginirea fierului, cdnd este expus in atmosfera umeda sau apa: 321 4Fe + 6H,0 + 30, > 4Fe(OH), + (9.9) Conform ecuafiei (9.9) fierul se combina eu apa si cu oxigenul, cu formare de hidroxid feric, un produs rosu brun, insolubil. {in conditii atmosferice datorita posibilititii de uscare, hidroxidul feric se deshidrateazA si se formeaza familiara rugind ~ oxidul rogu-brun de fier — conform ecuatiei 2Fe(OH), — Fe,0; + 3H,0 (9.10) Coroziunea in solutii de struri oxidate Metalele pot fi de asemenea atacate corosiv gi in solufii care nu contin nici oxigen dizolvat, nici acizi Cele mai tipice exemple de astfel de solufii, sunt cele ale srurilor oxidate, ‘cum ar fi cele ferice sau cuprice. Reacfille de coroziune in cazul imersiei zincului in astfel de solutii sunt: Zn + 2FeCl, > ZnCl, + 2FeCl, 11) Zn + CuSO, > ZnSO, + Cu (9.12) Cuprul format in ecuafia (9.12) se depune pe suprafafa zincului sub forma unui depozit spongios. Reactia este denumita curent, cementarea cupralui 9.2.2. Reactii electrochimice de coroziune. Reacfiile electrochimice sunt reactii de oxidare sau reducere, care implica transfer de electroni prin interfaja metal/solutie de electrolit. Sa considerdm reactia (9.5),reprezentind coroziunea zincului in solufie de acid clothidric. Deoarece acidul clorhidric gi clorura de zinc sunt disociate in solufii apoase, ecuatia poate fi rescrisa astfel: 2n+2H++2Ch— Zn" +2Cr+H,t = (9.5.a) Scrisi sub aceasta forma, ecuatia indica clar neparticiparea directa a jonilor de clor in reactie; ei apar nemodificati, deo parte gi de alta a ecuafiei. Astfel, 0 ecuatie mai simpla se poate scr: 322 n+ 2H’ > Zn +H,t (9.5.b) {in timpul reactiei, zincul este oxidat la Zn”, iar ionii de hidrogen, sunt redusi la hidrogen gazos. Prin urmare, reactia (9.5.b) poate fi separata in dowd reacfi electrochimice parfale: = reacfia de oxidare a metalului (reactia anodica): Zn Zn” +2¢ (9.13) _ reactia de reducere a oxidantului din mediu (reactia catodica): 2H +2e > H, (9.14) Reacfiile (9.13) i (9.14) se produc simultan si cu aceeasi viteza pe suprafata metalului, Acest fapt conduce la unul din principiile cele mai importante ale coroziunii electrochimice: in timpul coroziunti metalelor viteza reacfiei de oxidare este egald cu viteza reacfiei de reducere (in termeni de producere si consum de electroni). Din punct de vedere al reactiilor parfiale, procesele de coroziune sunt reprezentate de cateva reacjii electrochimice generale. Reacfia anodica, in orice proces de coroziune, (9.2) este oxidarea unui ‘metal Ja ionul sw M—>M?* +ze Numarul de electroni eliberati in reactie, ze, este egal cu valenta ionului metalic. Reacjia catodicd, in orice proces de coroziune, este reducerea unet specit oxidate, prezeniai in mediul de coroziune, care intr-o forma general este reprezentatd de ecuafia: Vo, #z€-> VaR (9.15) incare Ox, R reprezinti forma oxidata respectiv forma redusa a reactantului; vo, $i Vp coeficientii stoechiometrici corespunzatori, Exist multe reac{ii catodice care pot fi luate in vonsiderajie in coroziunea metalelor, dar cele mai comune sunt urmatoarele: 323 ~degajarea hidrogenului in mediu acid: 2H,O* + 2e -> 2H,0 + H,t (9.16) = degajarea hidrogenului in medii neutre sau alcaline: 2H,0 + 2e > 20H" + H,t (9.17) —reducerea oxigenului dizolvat, in medi acid: 0, #4H* + 40 > 2H,0 (9.18) = reducerea oxigenului dizolvat, in medi neutru si alcatin: 0, + 2H,O + 4e > 40H- (0.19) = reducerea ionilor metalic de la valent superioarat ta valenjai inferioarat: M® +(z,-z,)e-> M®™ (9.20) = depunerea de metal: M"+ze>M (9.21) Toate reactiile catodice au ca trisitura comund, consumarea lectronilor eliberati in reactia anodica, Reducerea ionilor de hidrogen (ecuatia 9.16) este reactia catodica care se produce in timpul coroziunii in acizi si cinetica ei are de regula rol determinant asupra vitezei de coroziune, Reacjia 9.17, reducerea moleculelor de apa eu degajare de hidrogen, poate avea un rol important in special in coroziunea metalelor foarte active (zinc, aluminiu) in medii alcaline. ; Reducerea oxigenului (ecuafiile 9.18 si 9.19) este 0 reactie catodica foarte important deoarece oxigenul este prezent in toate mediile naturale gi 324 in solutiile expuse la atmosfera, cea ce il face unul din cei mai comuni agenti de coroziune. Reducerea ionilor metalici (ecuafia 9.20) si depunerea de metal (ecuafia 9.21) desi mai putin comune, cauzeazi probleme serioase de coroziune. Toate reaetiile de coroziune sunt simple combinafii ale unei reactii anodice cu una sau mai multe reacfii catodice. Majoritatea proceselor de coroziune pot fi interpretate cu ajutorul celor sapte reactii electrochimice prezentate mai sus. in timpul coroziunii se pot produce mai multe reactii anodice sau catodice, Cénd un aliaj se corodeazi, metalele componente trec in solufie sub forma ionilor respectivi. $i mai importantd este producerea mai multor reacfii catodice pe suprafafa metalului, care marese viteza de coroziune a acestuia. 9.3. Termodinamica coroziunii metalelor in solutii apoase. Pentru majoritatea metalelor aflate in condifii naturale, starea metalica este termodinamic instabila. Pentru reducerea ionilor metalici din compusii naturali (minerali) se cheltuiesc energii importante (chimice, electrice, ete) pe cand reactia inversd este spontand. Odata izolat metalul, el va tinde s& revind la starea stabili termodinamic, Nu este mai putin adevarat c& cinetica acestor reactii poate fi suficient de lenta, astfel incdt pentru scopuri practice metalul rméne stabil. Tendinfa metalelor de a trece in stare ionicé (de a se coroda) difera mult de la un metal Ia altul si se poate caracteriza termodinamic prin variatia energiei libere de reactie Gibbs, AG, ce insofeste procesul. Un proces de coraziune este posibil termodinamic dacd AG < 0; este imposibil termodinamic dactt AG >0 si se aflt la echilibru daca AG = 0. Cu cat variatia energiei libere de reacfie, AG este mai negativa, cu atit este mai promunfati tendinfa termodinamica ca s& se producd reactia de coroziune, Trebuie subliniat cA tendinfa la coroziune nu este 0 masura a vitezei de reacfie. O valoare negativi mare pentru AG poate si nu fie ‘insofit4 de o vitez de coroziune ridicata, dar cind AG este Pozitiva se poate spune cu certitudine c& reacfia nu se produce in conditiile particulare date. Daca AG<0, viteza de coroziune va fi rapida sau lenta, depinzand de factori diferifi, cum ar fi difuzia, migrarea, formarea de faze solide la interfata, etc, care pot controla viteza de reactie 325 9.3.1. Caleulul termodinamic al coroziunii intrucdt reactiile de coroziune ale metalelor in solufii apoase se desfigoard dupa un mecanism electrochimic, variajia de energie libera poate fi exprimati in funcjie de tensiunea electromotoare, E, a pilei electrochimice in care se desfasoara reversibil reactiile — anodicd si catodica ~ ale procesului de coroziune: AG=-2FE si AG’=-2FE® (9.22) in care: E ~ tensiunea electromotoare E* - tensiunea electromotoare standard a reactici, z~—numiarul de electroni transferafi in reactie, F ~ constanta lui Faraday. Deoarece F=96500 C gi leal = 4,184 J, atunci: AG’ = -96500 z E” ,{J] (9.23) sau AG*= -23060 2 E” ,{cal] (9.24) Tensiunea electromotoare sau tensiunea de cchilibru este data de relafia: E-€e,c—fe,a (9.28) incare: _&e,q ~ potenfialul de echilibru al metalului in condipile date; £¢,¢ = potenfialul de echilibru al reacjei eatodice (potentialul redox al agentului oxidant, prezent in solutie). fnlocuind E cu diferenfa potentialelor de echilibru in ecuatia (9.22) si pundnd condifia termodinamica de spontaneitate a reactiei: AG =-2 (€¢,0-te,) <9 se obfine: fea -[farnur eK] a aay 328 Suma primilor doi termeni din partea dreapta a ecuafiei reprezinta potentialul standard al electrodului AwAu(CN),” si este de -0,6V. Din aceasti cauzi, in acest caz, aurul se comporta ca un metal activ (nenobil), care se poate coroda usor intr-o solujie de cianuri neutra, care confine oxigen dizolvat. Prin urmate, fa cazul formérii de ioni complecsi ai metalului cu anion din mediu, datorité activarii potentialului de echilibru al metalului, tendinja termodinamicd de coroziune creste. Cele mai comune reac{ii catodice de coroziune sunt: degajarea hidrogenului (ec. 9.16, $i 9.17) $i reducerea oxigenului dizolvat (ec. 9.18 si 9.19), ale caror potentiale de echilibru, in condifii standard, au expresiile €.yyyq2 = ~0,059- pH (9.33) pon = 423-0,059: pH (9.34) Rezulta c4 atdt potenfialul de echilibru al elecirodului de hidrogen, cat si al celui de oxigen sunt funcfii liniare de pH, cu panta negativis (0,059). Reprezentarea graficd a ecuafiilor (9.33) si (9.34) in coordonate potential-pH constituie aga numita diagram& de stabilitate termodinamica a apei (figura 9.1) Dreptele pline, n si m, reprezinta variafia cu pH-ul a potenfialelor de echilibru ale electrodului de hidrogen, respectiv oxigen la 250C si presiunea de 1 atm. fn diagrama sunt figurate si dreptele intrerupte, corespunzatoare presiunilor par-iale ale hidrogenului si oxigenului de 107 si 10° atm. Diferenfa constant de 1,229V dintre dreptele m si n reprezinta team. a pilei galvanice cu electrozi de oxigen si hidrogen, independenta de pH-ul solutiei ,229V (9.35) 329 -04 2 & Potential de electrod,€ [ V ] 2 $ 1,2 2 4 6 6 10 12 14 pH Fig. 9.1. Diagrarna de stabiitatetermodinamicé a apei la 25°C Domeniul cuprins intre cele dowd drepte reprezinta domeniul de stabilitate termodinamic& al apei. in afara lor, deasupra dreptei m, are loc degajarea oxigenului gazos, iar sub dreapta n, degajarea hidrogenului gazos. Din punct de vedere al coroziunii este important de remarcat cd domeniul in care oxigenuil poate actiona ca depolarizant catodic este situat sub dreapta m, iar cel in care degajarea hidrogenului este reactia catodica este situat sub dreapta n. 9.3.2. Diagrame de echilibru potential ~ pH (Diagrame Pourbaix) Produsii de coroziune insolubili capabili si formeze pe suprafaja metalului straturi compacte, protectoare, au un rol important in rezistenfa anticorosiva. Legat de aceasta, un interes deosebit il prezinti oxizii $i hidroxizii metalului, care pot si se formeze in contact cu apa. Stabilitatea metalului si a diverselor produse de oxidare ale acestuia sunt dependente de pH si potential. Reprezentarile grafice ale echilibrelor dintre metal, solufia care contine ionii lui $i combinapiile grew solubile ale metalului cu oxigenta, in diagrame potential-pH, in condifii izoterm-izobare, constituie asa numitele diagrame de stabilitate termodinamicd Pourbaix. 330 in figura 9.2 se prezinta diagrama Pourbaix pentru sistemul fier/apa Ja 25°C gi presiunea de 1 atm., pentru dowd concentratii ale ionilor Fe™” in solufie:1 moV/L (liniile intrerupte) si 10° mol/L (lniile continue). Fig. 9.2. iagrama Pourbaix a sistemului Fe/H0, la 25°C. Dreptele m sin reprezinti dependenfa de pH a_potentialului electrodului de oxigen, respectiv hidrogen. Liniile orizontale 1 gi 2 corespund reacjiilor de echilibru: 1: Fe <=? Fe" +26 2: Fe" => Fe" +e cu potentialele de echilibru: -0,440+ 0,0295-Iga g ie dle el” “Fe/Fe2+ © 2F “Fe2+ Fe2+ 331 Stn "re. £0,77040,059 ig Fe “pede Spe2t A pe2t Deoarece ionii H+ nu participa la aceste reactii potenfialele lor de echilibru. sunt independente de pH si reprezentarea lor graficd este 0 dreapti paralela cu abscisa. Liniile verticale 3, 4 si5 corespund echilibrelor: areo 6,2 "Red /Redt * 3: Fe2+ + 2H <=> Fe(OH) + 2H* 4: Fe3+ + 3H <==» Fe(OH)3 + 3H* 5: Fe(OH)) <== HFeO; + Ht care, fiind echilibre pur chimice, nu depind de potential. De eceea ele se reprezinta ca drepte perpendiculare p> abscis’ la anumite valori ale pH-ului, dependente de concentrajia speciilor ionice si calculabile din produsul de sotubilitate al fazeor solide, = Tinand cont c& Py =1810" si 9 =6.10 valorile de Fe(OH)» Fe(OH), pH corespunziitoare dreptelor 3 la cele doua concentratii ale ionilor Imol/L,, 6 respectiv 10° ° mol/L, sunt 6,63 si respectiv 9,62; in cazul dreptelor 4 valorile de pH corespunzitoare find 1,59 i respectiv 3,59. Pentru echilibrul 5, 1a dare" 10° moVKg, pH=12,29. Liniile oblice, dependente atét de pH cAt si de potential corespund tunor echilibre electrochimice, la care participa si ionii de hidrogen: 6; Fe + 2H)0 <== Fe(OH), + 2H* + 2€ 7: Fe(OH)? + H20 <—» Fe(OH)3 + H+ +e 8: Fe2+ + HO Z— Fe(OH)3 + 3H* +e 9; Fe + 2H9O G— HFeOq" + 3H* +e 332 cu potentialele de echilibru: RT, - £6,6~ "FerFe(OHl)y * apis ~~ 0.049 0,059 pH =20 RT, =0,179— o7* *Pe(OH)y/Fe(OH), +f MA H+ =0.179-0.059pH RT, RT, 3 =< RT RDy °e8""Fe2t/F(OH), Fo Fett FHF 969~0,059-Aga, 4 ~0,177PH Dina RT, fe retFe05 2F “yre03 “om =0, ~0,0885pH , 493 +0,0295 "ros p in fine linia 10, paralela cu abscisa corespunde unui echilibru independent de pH al cérui potenfial depinde de activitatea ionilor HFeO} din solute: 10; Fe(OH)3 +e =z HFeO; +40 si fe 19 =#2 Ting e,10 Fe(OH),/HFe0y FF — HFeOz =-0,904 - 0,059); Os La folosirea diagramelor pctengial ~ pH, tn solufii nu prea concentrate si in absenfa agenjilor de complexare putemici, activitatea se poate aproxima cu concentrafia. Valoarea pH-ului solutiei de electrolit si 333 potenfialul de electrod al metalului determina starea sistemului, care poate fi in domeniul de imunitate, de coroziune sau de pasivitate, conform diagramei simplificate prezentata in figura 9.3. 16 12 0.82 04 0.0 04 08 Fig. 9.3. Diagrama Pourbaix simplificatd a sistemului FelHy0, la 25°C ca in afara oxizilor si Trebuie, de asemenea, avut in vedere, in funcfie de natura hidroxizilor pot s& apara si alte combinafii in sistem i chimicd a solufiei. 9.4. Cinetica coroziunii metalelor in solutii apoase. Echivalenfa dintre cantitatea de substan transformata intr-o reactie electrochimicd si cantitatea de curent implicaté, data de legea lui Faraday, face posibila exprimarea vitezei de coroziune in termenii curentului de coroziune, Corelatia dintre cele dowd moduri de exprimare, fiind data de ceouatia Veor = Kericor (9.36) 334 ineare: Vor ~ viteza de coroziune, g/m’ ke ~ echivalentul electrochimic al metalului care se corodeaza, g/Ah; icor ~ densitatea curentului de coroziune, A/mn™ Coroziunea unui metal in solufii apoase este guvernati de cinetica reacfiilor electrochimice care se petrec la interfaja metal/solutie. Conceptul de potenfial mixt, impreund cu suprapunerea curbelor parfiale curent- potential, formeaza bazele teoretice ale cineticli coroziunii electrochimice Fiecare reactie parfiala are cinetica proprie, respectiv dependenta curent- potential este caracteristicd reactici in condifiile date. Daca vitezele ambelor reacjii parfiale sunt determinate de 0 etapa electrochimica lent, sse spune cdi sistemul de coroziune este controlat de polarizayia de transfer de sarcindt sau se afl sub control de activare. Cand viteza de coroziune este determinata de etapa de transport a speciilor reactante la sau de la electrod atunci, sistemul de coroziune este controlat de cinetica de difuzie 9.4.1, Cinetica si mecanismul coroziunii metalului omogen ‘Metale sau aliaje cu structura perfect omogen nu exist in practica. Se apropie cel mai mult de aceasti stare amalgamele metalelor alcaline. Coroziunea metalelor omogene prezintA totusi interes deosebit, deoarece studierea ei permite interpreterea exact’ a mecanismului electrochimic al coroziunii. Bazele teoretice ale coroziunii omogene au fost puse de Wagner si Traud , prin cercetarea coroziunii amalgamelor de zinc in solufii acide. Coroziunea se produce intr-un mediu dat, din cauza instabilitatii termodinamice a unui metal in raport cu o forma oxidata a sa si conceptul nu cere preexistenfa unor pozifii anodice sau catodice pe suprafaja metalului. Orice pozitie poate fi anodica la un moment dat si catodicd la altul si/sau procese anodice $i catodice pot sa se produc simultan pe pozi anodice si catodice, care sunt separate de distanfe de dimensiuni atomice. 9.4.1.1, Potentialul de coroziune si curentul de coroziune. Coroziunea unui metal pur si omogen intr-o solutie acid’ dezaerata poate reprezenta un exemplu tipic de coroziune omogena in care ambele reacfii - a metalului si a hidrogenului - sunt controlate cinetic de etapa de transfer de sarcina, sau se afl sub control de activare. in figura 9.4 este 335 prezentat modul cum se suprapun curbele de polarizare totale si partiale ale celor doua reactii $i formarea, astfel, a potentialului de coroziune. Fig. 9.4, Diagrama de coroziune a unui sistem omogen sub control deactivare Curba iy, este curba de polarizare a metalului, compusi aditiv din igyreurba anodica parjiala de ionizare a metalului (M->M#**ze) si iy cuba cated paril de depunere a ionlor metalic (M*+¥ze->M), Adicd: iM Fe (9.37) Curba i,, va fi curba de polarizare masurabilé, daca nici o altd reactie nu se produce pe suprafata electrodului Cazul cand doar reactia hidrogenului s-ar putea produce este reprezentat de curba totali de polarizare iy, compusi aditiv din curba i, ,-curba parfiali de oxidare a hidrogenului (Hy >2H + 2e) si iguourba parfiala de reducere a ionilor de hidrogen (2H* + 2e->H2) Adica: iy = han min (9.38) Daca ambele reactii sunt controlate de etapa electrochimica, cinetica lor este deserisi de ecuafiile Butler Volmer: 336 te MZMF xp - SMM ex RTM Oe HZHF RT | incare: igm si ig sunt densitifile curenfilor de schimb, corespunziitoare reactiei metalului si reactiei hidrogenului; a, Og —coeficientii de transfer de sarcina ai reactiilor parfiale (aq +o = 1); TM =8-Fy si My =e~eyy Polarizatiile de transfer de sarcina corespunzitoare celor doua reactii 2y4 = 2 = z-numarul de electron transfera{i in reactiile parfiale. in prezenfa unui proces electrochimic secundar (reactia hidrogenului), care are un potential de echilibru, ¢,,, mai electropozitiv decdt eq 4, (9.39) reacfia metalului este polarizet’ anodic; se produce un proces net de coroziune (j,, 0) si se stabileste un petengial mix, poteniall de coroziune Egor, astfel incat: Fem “Poor “Fe. 40) si 41) Adica, la potenfialul de coroziune, densitafile curenilor totali de oxidare gi reducere, sunt egale intre ele: in cazul in care potentialul de coroziune este suficient de indepartat de potentialele de echilibru ale reactiilor metalului si oxidantului, astfel incdt s4 poata fi aplicaté aproximarea Tafel la ambele reactii (adici si se neglijeze reactiile opuse pentru fiecare proces), se objin ccuatiile simplificate: =(Cue -e)] (9.42) 337 Deoarece, in aceste relatii jintereseaz4 doar marimea densit&{ii de curent, fiecare component este tratat ca 0 cantitate pozitiva. Din egalitatea prilor din dreapta ale ecuatilor de mai sus, se obfine urmatoarea expresie a potentialului de coroziune 100% BeOx In 0% 4928 8.04 + taM + Me,Ox. i BE ZF Ogu +Scox ton Seon Daca se admite 0 valoare de 0,5 pentru coeficientii de transfer de sarcina, ecuatia de mai sus devine: RT, 00x , eM **e,0x an 0.44) ZF ig. 2 Cénd densitafile curenfilor de schimb sunt egale, termenul logaritmic devine zero $i potenfialul de coroziune este media aritmetica @ potentialelor de echilibru ale celor doua reactii. ®cor 9.4.1.2, Diagrame simplificate de coroziune Dacd se are in vedere ca Ia potentialul de coroziune vitezele de desftisurare ale reacfilor opuse sunt neglijabile, astfel tnedt viteza reactiei totale poate fi considerat’ egala cu viteza reacfiei directe, si dacd nu se mai traseaza curbele parjiale de polarizare ale reactiilor opuse, se obfine 0 diagram de coroziune simplificata (figura 9.5), care const din curba de polarizare anodic a metalului (1) si ourba de polarizare catodicd a oxidantului (2). Deoarece pentru o reacfie sub control de activare, iy da jreversibilitatea reacfiei atunci in funetie de marimea relativ& a densitiilor Curen{ilor de schimb (ale reactor pariale), potential de coroziune poate hua una din pozitile prezentate in figura 9.6, reprezentind procese de coroziune sub control anodic (a), catodic (b) sau mixt (c) 338 te Fig. 9.6. Diagrame simplificate de soroziune care ilustreazit coroziunea unui metal sub control de activare: a) ~anodie, b) ~catodic, c) ~mixt. Daca 49,0x>>%o,M , atunci Egor tinde sa se apropie de &e,Ox., si procesul de coroziune este controlat de reactia anodica (Fig. 9.6 a); dacd 339 ip,0x<>tcor Si iaM >> ic,Ox» Panta dreptei anodice obfinuté din ecuafia (9.47) este: » =( 2,3-R:T +l aigi Ga eF 9.48) Pentru curba catodica, céind & <¢,).Curbele 1 si 3 sunt pentru aceeasi concentratie de oxidant (c, ) dar la viteze de curgere diferite (v,>v,). Potentialele de coroziune se deplaseazi in direotie catodicd ( Exg¢3 > ®q:2 > Soon) Si densitiile curentilor de 344 coroziune sunt egale cu densitafile curentilor limits corespunzatori, in acord cu relatia: j, — 2FDoe He “Gt (9.52) 9.4.1.8. Pasivizarea spontana a materialelor metalice. Nofiunea de pasivitate a aprut ca rezultat al observafiilor asupra comportarii fierului in solutii de acid azotic. in solufii diluate metalul se dizolvi dupa mecanismul obisnuit al coroziunii metalelor in acizi gi asa dup cum era de asteptat, viteza de coroziune ereste odata cu concentrafia acidului, Totusi in solutii concentrate de acid azotic viteza de coroziune scade pfnd la valori neglijabile si fierul este practic rezistent la coroziune, cu toate cd prin comparafie cu acidul azotic diluat tendinta termodinamica a procesului de coroziune creste semnificativ. Aceasta schimbare brusca de la coroziune puternicd la stabilitate aproape complet nu este insofita de modifieari vizibile ale suprafejci ~ ficrul isi pistreazd luciul metalic si se comporta asemanator unui metal nobil. Posedénd 0 capacitate de oxidare importanta, acidul azotic pasivizeazi fierul, O suprafafi metalicd se spune c& este pasivé cdnd, desi expusa intr-un electrolit in condifii in care coroziunea este posibila termodinamic, aceasta raméne vizibil neschimbati pentru o perioada de timp nedefinita; pasivizarea consta in inhibarea cineticd a procesului de coroziune. in stare de pasivitate metalele sunt practic imune la coroziune si din punct de vedere electrochimic sz comport ca metalele nobile neatacabile. Trecerea unui metal din stare activa in stare pasiva este conditionata de atingerea parametrilor critici de pasivizare: igg si 8, atingerea lor este posibila fie prin potarizare anodica de la o sursd exterioara de curent, asa cum s-a aritat anterior, fie prin reducerea unui oxidant, prezent in mediul de coroziune, care indeplineste anumite condi Cénd un metal este expus intr-o solufie corosiva, pe suprafafa lui se petrec doud procese: oxidarea metalului si reducerea agentului oxidant din solutie. Pentru un metal care prezinta tranzijia activ - pasiv, acest lucru poate fi ilustrat prin suprapunerea curbei de reducere catodica a oxidantului 345 peste curba anodicd a metalului. Figura 9.10 ilustreaza trei eazuri diferite, care pot s apara, céind un proces catodic este suprapus, fy tg 93 —— ¢ (— POTENTIAL —+(4) SEE ese eter 0,01 0,1 1 10 100 1000 DENSITATE DE CURENT Fig. 9.10, Bfectl densitgii curentului de schimb al reacfiei eatodice de coroziune (controlaté de transferul de sarcind) asupra stabilitaii stiri pasive Cele trei curbe catodice reprezint& procese de reducere controlate de polarizatia de transfer de sarciné (comportare Tafel), avind diferte densiifi ale curentului de schimb, ip. Considerind cazul (1), aplicarea teoriei potentialului mixt, dat de Wagner si Traud, indica existenfa unut singur potential stabil in punctul A, ia care este indeplinita conditia ca viteza totala de reducere si fie egala cu viteza total de oxidare. {in cazul (2) existd trei puncte (B, C si D), in care este indeplinita aceasti conditie Totusi, punctul C nu reprezinta o stare stabil, fiind situat in domeniul de tranzitie, al pasivitajii instabile, Deci, numai potenfialele corespunzitoare punetelor B si D sunt stabile pentru acest sistem. Punctul B este situat in domeniul activ si corespunde unei viteze de coroziune ridicate, in timp ce punctul D este situat in domeniul pasiv si viteza de coroziune corespunztoare este foarte mica. Pentru cazul (3) existd un singur potential stabil, corespunzator punctului E, situat in domeniul pasiv. Exemplele de mai sus indica existenfa a trei posibilititi distinete: 1) sistemul metal/mediu este stabil numai in stare activa, 2) sistemul meial/mediu este stabil fie in stare activd, fie in stare pasivi si 3) numai starea pasivé este stabild, Din punet de vedere al rezistenfei la coroziune, conditia prezentata de cazul (1) este cel mai putin de dorit; desi cazul (2) indicd starea pasiva stabild, condifiile de imersie si alfi facteri accidentali vor decide daci metalul va fi in stare activa sau pasiva; cazul (3) este cel 346 mai favorabil, deoarece un sistem metal/mediu corosiv, prezentind aceste caracteristici se va pasiva spontan. Din figura 9.10 se poate vedea o& pasivarea spontand este dependent de poritia relativa a curbei de reducere catodicd si maximul curbei de dizolvare a metalului, Un metal prezenténd tranzitia activ-pasiv, se va pasiva spontan dacd densitatea curentului catodic 1a potenfialul de pasivizare, i(€,) este egald sau mai mare decdt densitatea curentulu critic de pasivizare, igg. Acest criteriu poate servi la definirea unui indice de pasivizare, P, conform relatiei: i (ep) pa-£ Ps (9.53) "CR Pentru un proces catodic controlat de transferul de sarcina, indicele de pasivare, poate fi calculat cu relatia: i (—Np/,) eee (054) fn care: jg.¢ este densitatea curentului de schimb a reactiei catodice de coroziune; Np ~ polarizafia catodicd la gp; be ~ panta Tafel a reactici catodice. in cazul unui proces catodic controlat de difuzie, P depinde numai de ig si i, (densitatea curentului limit de reducere a oxidantului) si este independent de potential: (9.55) Indicele de pasivizare poate fi utilizat ca o masura cantitativa a tendinfei la pasivizare a unui metal intr-un mediu corosiy. Daca P 2 1, metalul se pasivizeazi spontan; daca P < 1, metalul nu poate sa treacd spontan din stare activa in stare pasiva, desi poate si existe o regiune pasiva stabila (cazul 2, figura 9.10). Daca P creste de la 0 la 1, tendinfa de pasivizare spontana creste proportional 347 iteza de coroziune. 9.4.1.6, Factori externi care influenteazi Principalele caracteristici ale solutiei de electrolit care influentezi viteza coroziunii omogene sunt: pH-ul, confinutul in oxigen dizolvat, prezenfa acceleratorilor sau inhibitorilor de coroziune, conceniragia, viteza de curgere si temperatura. Influenfa pH-ului asupra vitezei_de coroziune este complexi, depinzdnd de natura metalului, de solubilitatea produselor de coroziune si de cinetica reactiei de degajare a hidrogenului pe suprafafa metalica data {in primul rand, pH-ul are o influenja nemijlociti asupra potentialelor de echilibru ale principalelor reactii cztodice de coroziune ~ degajarea hidrogenului si reducerea oxigenului dizolvat ~ care asa cum s-a aritat, scad cu 0,059 V la fiecare crestere a pH-ului cu o unitate, Astfel, sediderea pH-ului va creste tendinja termodinamici si va determina cresterea vitezei de coroziune. Dependenta vitezei de coroziune de pH intr-un interval larg de pH de Ja solufii acide la soluii alcaline este ilusirata calitativ in figura 9.11 fal Fig. 9.11. Dependenja de pH a vitezei de coroziune a unui metal care se corodeazi cu degajare de hidrogen si cu reducere de oxigen. A-curba parjiala anodic la dizolvarea metalului, irk participarea ionilor OH"; B si C-sub influenta cataliticd aionilor OH" asupra reactiei anodice, 348 Curbele de polarizare catodice corespund reacfiilor de reducere a ionilor H*, de reducere a 02 si descércarea moleculelor de apa cu degajare de hidrogen. In solufii putemnic acide gi agitate, Ia pH 3, reacfia de reducere a ionilor de hidrogen este controlata de polarizatia de transfer de sarcina, $i 0 dependengi exponential lecgi densitatea curentului de degajare a hidrogenului de polarizatie (curbele 1 si 2 din figura 9.11), La pH > 4, in solufii netamponate reactia este controlati de polarizatia de difuzie, viteza reactiei este limitata, potentialul catodic se deplaseazd spre valori mai electronegative, astfel ineat devine posibila descarcarea moleculelor de apa cu degajare de hidrogen (curba 4 din figura 9.11). Reactia de reducere a oxigenului dizolvat este controlati de difuzia oxigenului la suprafaja metalului (curba 7 din figura 9.11). Curba de polarizatie anodica parfiali A corespunde cazului cand viteza de dizolvare a metalvlui mu depinde de pH gi potentialul de coroziune se deplaseaz spre valori mai negative simultan cu scdderea vitezei de coroziune odati cu cresterea pH-ului, La pH > 7 viteza de coroziune este data de curentul limit de reducere al oxigenului deoarece curentul limita de reducere a ionilor de hidrogen este neglijabil. Céind reactia anodica este catalizati de ionii OH’, curba anodica parfiali de polarizare se deplaseaza in direcjia potenfialelor negative odata cu cresterea pH-ului, ceca ce duce la aparijia a doua posibilitati: fie curba anodica parfiala ocupa pozitia B, adicd se mentine dependenfa vitezei de coroziune de pH fn solufii neutre sau slab alcaline (menfionata mai sus), fie curba anodica parfiala ocupa pozitia C, cfnd pentru valori ridicate ale pH-ului ionii metalului pot forma hidroxocomplecsi cu ionul OH" si viteza de coroziune incepe din nou sd creasca pe seama degajarii hidrogenului din descaircarea moleculelor de apa (2H0#2e > Hp+2OH"). in general metalele cu proprietiti amfotere, ca: Al, Zn, Sn au o comportare similar’ fierului, Viteza lor de coroziune scade odaté cu cresterea pH-ului in mediul acid, cénd se dizolva cu formare de ioni simpli, este minima in domenii de pH aproape neutre, 4nd coroziunea se produce in special pe seama reducerii oxigenului dizolvat si creste din nou cu marirea pH-ului in domeniu alealin, datorita catalizarii reaotiei anodice de ioni OH™ cu formarea hidroxo-complecsilor, care deplaseaza potentialul de echilibru al metalului la valori negative, ficdnd posibilé degajarea hidrogenului pe seama descarcarii moleculelor de apa. 349 Interes deosebit prezinté cazurile Influen{a oxigenului dizolva' coroziunii in solufii apoase neutre (6 < pH <8 ), cirora le aparfin majoritatea mediilor agresive naturale, ca: apa de mare, apa raurilor si facurilor, apa de baut si condensul din atmosfera. in aceste condifii, la temperaturi obignuite, pe de o parte reactia de degajare a hidrogenului pe seama reducerii ionilor H+ practic lipseste, iar pe de alta parte, potentialul de coroziune capati asemenea valori, la care descarearea moleculelor de apa cu degajare de hidrogen este suficient de mica in afara de aceasta, potentialul de coroziune se situeaza suficient de departe de potentialul de echilibru al oxigenului, astfel incdt si curentul anodic d> degajare al oxigenului poate fi neglijat. in acest caz, diagrama de coroziune va fi determinata practic numai de curba de ionizare a metalului si curba de reducere a oxigenului dizolvat. Densitatea curentului de schimb, 4,0, , chiar pe metale libere de filme 0-3 oxidice, are de regula valori foarte mici (intre 10 si 10 Alem’), ceca ce face ca la polarizafii mici si predomine cinetica de transfer de sareina; la polarizagi catodice mari, datorta solubilitaii reduse a oxigenutui in apa, va domina cinetica de difuzie. in cazal metalelor cu potenfiale de echilibru suficient de clectronegative, chiar in medii aproape neutre, trebuie Iuata in considerajic si degajarea hidrogenului din descarearea catodicd a moleculelor de apa. in figura 9.12 sunt prezentate schematic curbele de polarizare anodice si catodice corespunzitoare comportarii ciferitelor metale in solufii neutre Cura catodici C este suma curenfilor parfiali de reducere ai oxigenului, 4a, si de degajare a hidrogenului, ino, pe seama descarcarii apei, conform ecuatici: fn figura 9.12 sunt reprezentate schematic 4 poziii tipice ale curbelor parjale de polarizare anodica ale dizolvarii metalului. Curba M,, edreia Ti corespunde un potential de coroziune la care viteza de reducere a oxigenului, 4o, , este mic& in comparafie cu densitatea curentului limita de difuzie, 4p,0,. © astfel de comportare este caracteristici cuprului in absenfa straturilor de produse de coroziune pe suprafafa lui Curba M, corespunde cazului, cénd potentialul de coroziune se stabileste in domeniul de potential, la care apare deja frénarea determinata 350 de transferul de mas, fara s& se atinga curentul limita de difuzie, adica in domeniul cineticii combinate a reactiei de reducere a oxigenului. Fig. 9.12. Diagrama de coroziune a unui metal in solufii neutre: C-curba catodic& parfiala de reducere a oxigenului si desc&rcarea simultani a HO ou degajare de Hy; ‘M-curbe parfiale de dizolvare anocici a metalului; M,-in domeniul cineticii de transfer de sarcini a 0; M,~in domeniul cineticli combinate a reducerii Op; M,~in domeniul cineticii de difuzie a 03; M,- In domeniul desetrearii HO. Pentru curba M,, potenfialul de coroziune se stabileste in domeniul 0, $i Viteza de densitafii curentului limit de difuzie al oxigenului, / coroziune este data de relaia: (9.56) daca molecule de oxigen se reciue pana la ionii OH". Acest caz. este de mare importana practic, deoarece el corespunde coroziunii fierului si ofelului nealiat in solufii aproape neutre Curba continua, iap, reprezint& curba de polarizare totala a sistemului de coroziune pentru azul dat, care poate fi obfinuta pe cale experimental 351 in fine, curba M, corespunde cazurilor cAnd potenfialul de coroziune este suficient de negativ, cand alaturi de reducerea oxigenului are loc si degajarea hidrogenului din apa, ceca ce va intensifica viteza de coroziune, cu deosebire in solufii alcaline (cazul metalelor puternic electronegative si amfotere-Al, Zn). in acord cu ecuatia (9.56), in condifiile unui control de difuzie, viteza de coroziune este direct proportional cu. concentrafia oxigenului dizolvat, <0, 14 Fandul ei concentra oxigenului dizelvat seade odati en mérirea concentratiei totale a solufiei si a temperaturi si creste cu presiunea Influen{a acceleratorilor de coroziune, Sunt considerafi acceleratori acei compusi care addugafi intr-o solufie apoasa corosiva (care confine H* sau oxigen dizolvat) determina intensificarea vitezei de coroziune. Principalii acceleratori ai vitezei de coroziune sunt: agenfii de complexare, ionii de halogen, in special Cl ionii metalelor cu dowd valenje, cum sunt: Fe3+, Fe2*. Tonii de Cl- actioneaza ca activatori ai reacfiei anodice, determindnd deplasarea potentialului de coroziune spre valori mai negative si eresterea vitezei de coroziune. in prezenta lor mecanismul reactiei de dizolvare a metalului se modifica, implicdnd formarea de speci intermediare adsorbite, (MCDads, care pot impiedica aparifia straturilor pasive asa cum au aratat Bockris si coautorii, cu privire la electro-dizolvarea fierului in solujii de cloruri. Ei propun un mecanism ECE, adica prima si ultima etapa implicdind transfer de sarcina (B), iar etapa a doua, o reactie chimica (C): E: Fe + Hp0Z—> (FeOH)ads + Ht +e (0.57) C: (FeOH)ads + Cl'ads>(FeClads + OH (9.58) E: (FeClads 2 Fe2* + Cl’ + (9.59) Aceasti suecesiune ar avea loc in paralel cu adsorbfia ionului CI” pe suprafata metalului. Mecanismul propus sugereaz& ci viteza de dizolvare este controlat de etapa chimicd (reactia 9.58), in care ionii CI reactioneaz cu FeOH cu formarea speciilor FeCl, pe o interfafi saturati cu 352 CI adsorbit. La valori ridicate de pH, gradul de adsorbjie al ionilor CI" pe suprafafa metalului este mic, din cauza competijiei cu ionii OH”, Daca pH-ul scade, adsorbjia de OH este mai mica si in consecinta creste adsorbfia ionilor CI, care intensifica viteza de coroziune. Prezenfa ionilor Ci" in solugie intensificd coroziunea metalelor active, ingreundnd formarea filmulu pasiv, precum si a metalelor pasive, prin inducerea coroziunii pitting. Agenfii de complexare actioneaz’ ca acceleratori anodici, deoarece formarea combinafiilor complexe, determina scdderea concentrafiei de echilibru a ionilor metalici, deplasand potentialul in sens negativ, ceea ce are ca efect scdderea stabilitati’ termodinamice a metalului si intensificarea eacfiei anodice a procesului ce coroziune. Acest lucru a fost pus deja in evidenfa in cazul coroziunii metalelor amfotere. Asemanator actioneazi 3i alfi agenti de complexare cum sunt: amoniacul i ionul CN”, precum si multe substanfe organice in prezenta ionului CN”, chiar metale nobile, ca argintul si aurul, devin active datorita formarii cianurilor complexe respective. in figura 9.13 este ilustraté, schematic, influenfa formarii de complecsi cu ionul CN” asupra comportarii la coroziune a cuprului si aurului, intr-o solutie alealinas la pH=11. Pentru simplificare, pe diagrama s-au marcat numai potenfialele de coroziune si curengii de coroziune corespunzatori. in absenja ionului CN™ in solutie, aurul este stabil termodinamic (curba 1), iar in prezena ionului CN™ devine activ, curba de polarizare anodica se deplaseaza in pozifia 1', cdnd coroziunea devine posibilé pe seama redueerii oxigenului dizolvat (i-g,1, = ipo, ) Cuprul, in absenfa ionului CN” (curba 2 ) se corodeazi numai daca oxigenul este prezent si curentul de coroziune, i,,,», nu poate depigi curentul limita de difuzie al oxigenului, in prezenta ionului CN” (curba 2' ) curentul de coroziune creste la: sro lear? 2 ‘cor,h ='D,0, * in,0 {in procesul de coroziune devenind posibila si degajarea hidrogenului din descarcarea apei, datorita deplasirii curbei anodice la valori suficient de negative ale potenfialului, 353 Fig, 9.13, Influenja formirii de complecsi cu ionul CN asupra corozivnii Au si Cu 1 512 ~curbe de polarizare anodice parfiale°nsbsenja CN’; 1'si2!in prezenta CN ‘curba de reducere a oxigenului; 4 ~curba de degajare a hidrogenului din descércare tmoleculelor de api (2H0+2e -> Hy+20H" ); 5 ~ suma (+4). Tonii de Fe2* si Fe3* actioneaz’ ca acceleratori catodici in solutii acide, determindnd intensificarea deosebiti a coroziunii' omogene, in special in prezenfa oxigenului dizolvat (figura 9,14). in absenta ionilor Fe", Fe" in solugie pe metal se stableste potentialul de coraziune, &,.. la care densitatea curentului de coroziune, i,,,,, este egali cu suma densititilor eurentilor catodici de reducere a oxigenului, 4,0, si a ionilor de hidrogen, iy. 354 Fig. 9.14, Influenfa ionilor Fe”, Fe” asupra coroziunii unui metal in soluji acide aerate: | ~ reducerea Op; 2 ~ degijarea hidrogenului, 3 ~ suma (1+2); 4 ~ reducerea Fe"; 5 ~ suma (144). Toni Fe ‘se reduc in procesul eatodic (curba 4), conform reactie Fe" +e > Fe’, pentru care ig are valori insemnate (#10 A/m2), cea ce face ca etapa electrochimica sa fie foarte rapida. fn plus, reacfia mu este fidnatd nici de polarizatia de difueie, concentratia,ionilor Fe™ find nelimitata, deoarece ionii Fe” rezultafi in procesul de reducere pot fi reoxidati. jn prezenfa ionilor Fe’ in solujie, potenfialul de coroziune al metalului se deplaseaza spre valori mai electropozitive, ¢,,.»» la care viteza de coroziune a crescut la i,,,, pe seama miirii vitezei reaotiei catodice, determinata de reducerea ionilor Fe". in funcie de aciditatea solutiei si pozitia potenfialului de coroziune, &,.,. fata de reactia hidrogenului, acesta din urma poate sau nu sA participe la procesul catodic. Pentru simplificarea diagramei s-a 355 prezentat cazul neparticiparii ionilor de hidrogen la procesul catodic, in prezenta ionilor Fe”, Fe Astfel, coroziunea fierului in solutii acide aerate este stimulata chiar de ionii Fe’” rezultati in procesul primar de coroziune, care pot fi oxidafi la Fe’ de cdtre oxigenul prezeat ~ procesul de coroziune find autocatalitic. Temperatura afecteazi intr-o masura insemnaté coroziunea omogena in cazul reactiilor controlate de transferul de sarcina constanta de viteza este funcjie de energia de activare prin factorul exp(-Eq/RT). Astfel energia de activare, Eg, a reacfiilor de transfer de sarcina, trebuie sa fie comparabila cu energia de activare a reactiilor chimice obignuite gi in aceste condifii se poate astepta 0 dependenta puternica a vitezei de coroziune de temperatura. Deoarece si coeficientul de difuzie se afla tot intr-o dependenja exponenfiala de temperatura, pentru multe procese de coroziune s-a observat 0 dependenfi exponentiali de temperatura a vitezei de coroziune, care poate fi aproximata cu ecuafia lui Arrhenius: Ave Ea/RT Voor = (9.60) in cazul coroziunii cu reducere de oxigen, temperatura are un rol mai complex. Pe de o parte intensifica transferul de sarcina si difuzia oxigenului la suprafafa metalului, iar pe de alta parte reduce solubilitatea oxigenului. Spre exemplu in cazul coroziunii fierului tn solufii neutre, in sistem deschis, viteza de coroziune scade sensibil la temperaturi 280 °C. Influenta concentrafiei si a vitezei de curgere a mediului de coroziune asupra vitezei de coroziune este complexi si depinde de caracteristicile metalului si ale solufiei, precum si de tipul de control al sistemelor de coroziune. 356 9.4.2.Cinetica si mecanismul coroziunii eterogene. Majoritatea sistemelor practice de coroziune se desfasoara dupa mecanismul coroziunii eterogene, Coroziunea eterogen’ a materialelor metalice presupune localizarea reactiilor parfiale de coroziune, intr-o masuré mai mare sau mai mica, pe arii diferite si scurgerea unui curent net intre aria catodica gi aria anodica, Localizarea reactiilor partiale de coroziune are drept cauza principala existenta unei diferenfe de potential intre zonele metalice. Diferentierea potentialelor de electrod este determinata de existenfa unor eterogenitati in sistemul de coroziune. Eterogenitatea sistemelor de coroziune decurge din numeroase cauze, dupa cum urmeaza. - Metalele $i aliajele tehnice nu sunt omogene. Caracterul eterogen al structurii sau al suprafefei metalice poate fi determinat de: prezenta incluziunilor de impuritdji sau separarea unor compusi intermetalici sau eutectici (eterogenitate chimica), structura policristalind (eterogenitate fizicd), discontinuitatea unor pelicule de oxizi sau saruri, repartizarea neuniforma a tensiunilor interne sau a temperaturii, etc. ~ Multe constructii metalice sunt realizate din materiale metalice diferite, sau cuplarea diferitelor metale se face adescori cu alte metale. Asemenea sisteme de coroziune, in care doua sau mai multe metale de natura diferita se afla in contact direct si in acelasi timp sunt in contact cu solufia de electrolit, formeaza asa numitele sisteme bimetalice sau polimetalice de coroziune. Ca urmare a formarii unui element galvanic in urma contactului direct dintre cele doud metale, acest tip de coroziune mai este numita coroziune dz contact sau corozitine galvanica. ~ Cementarea unor metale mai electropozitive din solutie pe suprafafa metalic’ va concuce, de asemenea, la formarea de microclemente galvanice scurtcircuitate, cu metalul de baza. - In fine, neomogenitatea mediului de coroziune si a conditiilor fizice, de asemenea, conduce la localizarea reactiilor parfiale de coroziune. in acest context, de mare importanya practicd este formarea pilelor de coroziune cu aerare diferentiala. 9.4.2.1. Coroziunea galvanic: Cinetica coroziunii sistemelor bimetalice poate fi stabilit’ cantitativ pe baza considerarii polarizatici si a rezistenfei electrice, R, a solutici, la trecerea curentului electric intr-un element galvanic scurtcircuitat, cu repartizarea uniforma a densitafii de curent si a potenjialului, in figura 9.15, este prezentat& schematic o secfiune printr-un astfel de element, in care dowd placufe de aceeasi dimensiune, din metalele A si C (de forma dreptunghiulara, spre exemplu), aflate la distanfa | se confunda cu pereti celulei, Fig. 9.15 Schema elementului galvanic, cu electrozii A si C paraleli, care reprezint® chiar perefi celulei: 1, 2 ~ electrozi de referinta, 3 ~ intrerupitor. Potenfialul anodului si catodulai se masoaré prin intermediul electrozilor de referinfé 1 si 2, prevazuti cu capilara Luggin-Haber. {in circuit deschis (R = +) pe fiecare clectrod se stabileste potentialul propri de coroziune Ey, $i Egor. La inchiderea circuitului (0

You might also like