Pitariu - Psihologia Personalului

Huria D.
PITARIU

Monica AI.RU

PSIHOLOGIA PERSOl'iALULur:

L MASLJRAREA ~llNTERPRETAREA DIFER~:NTELOR INIHVII>UAl.E

Editura Pre-a Univcrsitara Clujeana Cluj- Napoca

1996

COLECTIA UNIVERSITARJA 4

Cursuri universitarc pentru studcnti

I'SIHOLOGIA PERSONALULUl:

r. MAsLRAREA ~I INTERPRETAREA D1FERENTELOR INDIVIDI!ALE

IllJri. D. I'ITARIU, Monica ALHL

Tchnoredactare cornputenzatj A. lahanc

1907 l-ditura l'rcsa Universitarn Ciujeana

Teate dr. . .pturilc asupra acestci cditii apartin Editurii Presa Llnivcrsitara Clujcana. Reproducerea integrala .. au partials a tcxtului estc mt-rzisa ~i va fi pcdcpsita conform legii.

Editura Prcsa Universitara Clujeana Director: And-ian Marcus

3400 Cl.1 i)-NAPUCA RUMAl\IA

lei: 40-064-194315 Fax: 40-064-191906

I.S.B.N.973-9261-19_1

CUPRINS PREFATA

CAPTTOLUL I PSIHOLOGIA APLICATA sr MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE Organizatiile, munca ~i psihologia aplicata - precizari si delimitiiri ..

Organizatia ..

Diferente specifice lurnii profesiunilor. Difcrcntc in perforrnanta

Munca si socictatca ..

Perspectivelc p~ihologici personalului ..

9 14 15 16 18 20

CAPITOUJl.2 CONCLI'TE FlJNDAMENTALE IN MAsURARFA PSIHOl.()(jICA

Variabile statistice

Importanta rnasurarii in psihologie .. Natura masurarii pvihologice ..

Dctinirca masurarii . Diferentele individuale. Scale de rnasura. .

Scala norninala .. Scala ordinala .. Scala de interval., Scala de raport. .

Cum considcrarn numcrclc in masurari . Alegerea unei scale d.e masura. . Masurarea psihologica.

Criterii de evaluare a masurarilor psihologice ..

I'estul: natura sistematica a proccdurilor de masurarc 10 psihologie ..

Testul psihoiogic - dcfinitic.

o taxonornie posibila a testelor psihologice ..

Prccizari .

23 25 27 27 31 :n 34 16 40 42 46 4~ 49 51 52 52 53 59 61

Validitatea de aspect ....

CAPITOUJL 3 FIDEUIATFA SI V AUDITA TEA TESTFLOR

Consistenta ?i predictic. '

Fidelitatea ..

Deflnitia fidelitaui in tcrmeni matematici .. Surse de croarc in testarea psihologica .. Metode de cstimarc a fidelitarii..

Metoda test-retest. ..

Metoda injumatatirii (split-half) ... Mctoda analizei consistcntei interne ...

lntcrprctarca cocficientilor de fidelitate ..

Validitatea.. '

Cateva notiuni utile.. R8

Construcu.l psihologic.. 88

Domcniul de continut masurat de un test. 91

Critertul.. 93

De finitia validitati i. . 99

Validitatea testul~i rcfativa la constructul masurat. 104

Validitatea testului rclativa la continutul sau.. 112

Validitarca testului relativa la (;rit~riu.. 115

Procedec u tilizate pentru vahdare. . 115

Problema restraugerii multimii.. II X

Statistic: utilizate in valiJ~ea rclativa la criteriu 120

a unui test psihologic ...

Inrcrprctareu coeficientilor de validitatc 122

(APITULUL 4 ANALILA DE ITEM[

Particularitati ale iternilor unui test.... 12'7

Analiza itcmilor distorsionanti sau a vanantelor incorecte 12X

de raspuns ..

Indicele de dificultate al unui itcm.. 130

Validitatea itemilor 133

Capacitatea de discrirninarc a unui itern.. . 134

61

Indicele de discriminate al unui item .. Corelatia item-test.

C orelatiile inter-itemi.

Curba caractcristica a unui item.

Curba caracteristica a itemului ~i teoria dispunsului la item ...

Aplicatii practice ale TRI.. · : .

Obtincrea inforrnatiilor prin analiza itemilor distorsionanti,

Teste adaptative.

Analiza de itcmi pentru teste specializate ..

63 64 66 72 77 78 80 85 87 88

BlBLlOORAFIE

135 138 [ 38 139

144 144

145 147 ISO

\57

PREFATA

Domcniul mauagcmcntului resurselor utnane a primit in zilclc noastrc o importanta covfirsitoarc, fiind considcrat ca una din problcmclc cheie ale functionarii intcligcnte a oricarei organizatii, indifercnt di estc vorba de organizatii orientate pe business sau industrialc , cducationalc, servicii, mi litare, cu caracter social etc. Directcrii de rcsursc umane in calitatea lor de manageri au responsabilitati cart! urmeaza indeaproape pc cele ale prescdintclui unci companii sau director general. Succcsul unei organizatii dcpinde in foartc mare masura de calitatea factorului umau sau de gcstionarea stiinufica it pcrscnalului. tn cadrul Departamcntului de Resursc Urnanc, gasim Compartimentul J .. ' Psihologje Personalului ale csru. atributii includ prohlemclc de seleqi\;! a pcrsonalului, formarca ~j pcrfectionarca Iortci de munca, prumovarca ~i evaluarea pcrformantclor profesionalc etc,

Lucrarea prczcnta acopcra un spcctru restrans, aceta al utilizarii tcstclor psiho logicc sau partca de psihodiagnoza industriala. Ea estc destinate psihulogilor industriali :;;i cclor care se pregatesc pcntru aplicarea psihologici la nivel organizational. Am avut In vederc in primul rand calitatca stiintifica it cunostintclor inclusc, faptul eli utihzarea instrumentarului psihodiagncstic solicita D pregatire de cxceptie daca sc dorcstc intr-adevar ~ fie eficicnta, competitive. Dccizia luata Pv bua de teste psiho logice poatc marca iutreaga viat)i a unui individ, poatc Iha urme de lunge durata. asa ca crice c~c la acest nivcl poate avea consecintc serioase. Apci, intentia noastra a fest ~i ;~,:;.::.;;:" J;: a J,:;;:'."<~!:.1; .:;;;y,r:!.:~:::::.~:;-;~ unei problematic: in care dilctantismul est..: in floare. undc in(;;l se considera ca cine arc un test pcate sa-l si toloscasca. Firmcle de consultanta, din ncfcricire ~i uncle institutii de presugiu, pretind d fac selcctia managerilor sau evaluarca resurselor umane, dar mctodo logia lor estc una dcsueta, adesea bazata pe un instrumental' preluat necritic si nc .. upus procedurilor de adaptare Itt obicctivele pretinsc sau la rncdiu l nostru cultural. Fireste credibilitatca deciziilor cste pc masura

Psihologia aplicata ~i managcmenlul rcsurselor umane

Managcmentul rcsurselor umanc presupunc 0 acti vitatc ,,'asta si complexa 1<'1 can: i~i aduc aportul specialisti din diferite domenii ale stiintei. Irucntia noastra estc sa prezentarn sub forma unur ciclu probie~cle .psihologic~ din ac~asta sfcra. in. ecce ce privestc lucrarca de fa¥!-, pnma din cic.lul amintit, ea contme cunostintclc teoretice fundamentale pe care orice psiholog este dater sii Ie cunoasca si sa It: ap~ice i~ pra~tica sa. In capiro luI 1 este discutat raportul dintre psiholcgia aplicata .~i managementul resursclor umanc, perspective Ic accstor. p.l:cocupari ln contextul nivelului actual de dezvoltare al stiirnei ~i ~t~hnIcl1. Capi.tulul 2. .?e prezinta unele notiuni fundamentale desprt: mas~rarea spccifica stiintelor socia lc, accentul cHJ:and pe csenta sl specificitatea masurarii psiholcgicc. Totodata este dctaliata notiunea de test psihologic. Calitatilor tcstelor psihologicc, fidelitatea si va'liditatea ~e esrc dedicat capitolul al )·lea. Considcram acest capitol de (; lmportan.ta majora deoarecc cl dil consistenta oricaror intcrvcntii rsiholvglCe til care sunt utilizatc teste psihologicc. Mal mult, RU f~st lntrod~sc. va de altfc l pe tot parcursul lucrani. problcmele noi ale psihodiagnozci, conceptii [e prezcnte care adcsea au schimbat radical erar ccntinutul cat ~j contextul conternporan iii psihodiagnczei. Abordarea caractcristica seoul cognitiviste se resirruc cu mai multi ~re~an1ii in capitolul al a-tee care discuta implicatiilc analizci de nenu asupra cresterii, in general, a puterii predictive a testelor psihologjce

D,)cum~ntarca necesara rcalizarii aces-lei lucrari a fost posibila datorita ~p~)~sOnzA~i autorilor ci de carre International Research Excenge (~J1~c~ (I~EX) (1992), Deutsche Fcrschungs Gesellschaft (DFG) (1995) $1 Comunitatea Europeans (Grant CIPA35 Hkl9::!4603). Grantul accrdat de Academia Romana (1995) a pcrmis obtinerca unor cilr~i utile

Autorii

rr

______ P_s1_h_u_lo;::_g_ia_a_:_p_lic_8tii si managementul re<;.urselor urnane

CAPlTOLUL I

I'SIHOLOGlA APLiCAT'\ ~I MA;"AG~~MENTUL RESURSELOR UMANE

Organizatiile., munca ~i psihulugia aplicata - prccizari ~i dellmitarl

Psihologia aplicata in diferite domcnii ale vietii sociale, in scoala, industrie, clinica etc., arc ca obicctiv fimdamental studicrea omului. prcocuparca pentru calitarea vietii, reduccrea strcsului cotidian indiferent ca este yorba de stresul scolar. organizational, ere.

Psihologia aplicata la nivel organizational estc pn.. .. ocupata in mod ncmijlocit de a face organizatiile rnai eficientc ~i mai atragiitoarc ca locuri de munca Ea arc In vedere ernul in contextul impactului cu mcdiul muncii

Managementul resurselor umane sau managcmentul modern al personalului. cste un domeniu care sc refera la Hlosofia, politica, procedurile ~j practicile legate de conduccrea oamcnilor din organizatii (French, 19(0). In mod obisnuit sunt incluse aiel rnai multe tipuri de acuvitati ca: planificarea resurselor umanc, proiectarea ~i rcproicctarca muncij. sisrernul de salarizare~i rccompens~, rnodernizarca organizatiunala, psihologia ingincrca;;;ca, psjhologia personaiului. rnedicina rnuncii. rcladilc urnane etc. Psihclogia personalului cste deci un subdomeniu al managementului resurselor umane in ea tiind incluse acttvitati ca rccrutarea, selectia si rcpani~a personalului, rc()rien~a profesionala. evaiu~a performantelor profcsionalc ~i Iormarea profcxionala. Ijesigur, psihologia personalului este 0 parte cornponenta a psihologiei muncii si organizalionalc (psihologia N1l0), al carei object general 11 Iormeaza studiul comportamcmului uman in contextul muncii. Un

Psihologia personalului

lucru cste insa elar, psihologia personalului este 0 ramurii a psihologiel MIO care intra in atributiile psihologiJor industrlali.

In zilelc noastre, problemele de personal au devenu mult mai complexe si rnai diversificate datorita unui complex de factori de natura politica, sociala, cconomica si tehnica, 1ntr-o companie, de orice natura ar f) ea, Directorui de Resurse Umane. estc unul din factoni de dccizie importanti. Responsabilitatile sale sunt mari, printre altele el thud raspunzator de rccrutarea, selectia si instruirea pcrsonalului, evaluarea cornpetcntei profesionale' a . salariatilor, promovarca personalului, aplicarea corccta a legislatiei rnuncii la problemele de personal etc. Acesta este motivul pentru care un manager care raspunde de sectorul resurselor umane trebuie sa tic un bun cunoscator al tcoriilor organizationalc, ~ fie constient de implicatiilc pe care le au deciziilc sale, erorile din aceasta stern avand repercusiuni drarnatice. Costurile, eficienta personalului, frustrarilc, ncmultumirile din randul salariatilor sunt greu de estirnat, consecintcle fiind extrem de scurnpe. Sc apreciaza 1::1 activitatea de recrutare, selectie si instruire poate costa 0 cornpanie, in general, in jur de 30,000 dolari. lata de ce problernelor de personal Ii so acorda in zilele noastre 0 asa de mare irnportanta.

in Figura 1-1 prezentam 0 schema organizaicrica a compartirnentului cit) rcsurse urnane pentru 0 intreprindcre mica ~i rnijlocie. Figura 1-2 ilustreaza structura Directiei de Resursc Umanc a unei intrcprinderi mario

10

Psihologta aplicata si managementul resurselor umane

~ TL:::-.--~C----'

~~inistra;ea' rs.la;iza;~l . Ff;~ti~e 1 -~ i Pro~~C\ia

[personalului i ipcrsonalu- I' Ide personal I' socialc : munch

I __ _j llui__ ! [ncadrare i -_s.,_oma i .-1'1 Serviciul I

med_i~

Figura I-I. Structura Compartimentului de Rcsurse Umane al unci companii de dimcnsiuni mid si mijlocii (T .efter & Manolescu. 1995)

Director al Directiei Resursc Urnane

!P~~'~:~i~1 ! Studii generalc

Ffective i

;S;-la~t;:~;~

[personalu-

~~i _;

1- -

.___j__----, 1-------

I Asigurari I ; Protectia i

societe i muncii

Somaj Serviciuf

L~ 1.~_~ic81 __ ;

ljtecruterea lpersonalu!lui

Figura 1-2. Structura Directiei de Resurse Umane a unci companii marl (Lefter & Manolescu, 1995)

Lefler si Manolescu (1995) ilustreaza un mod de cuantificare a activitatilor de selectie, incadrare ?i integrare a personalului.

11


Aceste chcltuieli includ:

(1) Costurile de intrare In intreprindere a unci persoane:

• salarii,lc ?i cclelalte cheltuieli legate de personalul implicat ill activitatea de angajare (personalul ope~1~onaL operatorii de intcrviu, psihologi, medici;

• chcltuieli de publici tate si alte tipuri de chcltuicli: anunturi, onorariile cabinetclor specializate in recrutarea fortci de rnunca, materiale de birou, consumabilc etc

(Il) Costurile de integrarc a salariatului. Accstca sc distribuie de-a lungul a trei faze:

(I) Faze de informare (A): este faza de familiarizare ell postul de munca . studiul documemelor postului, cunoastcrea colegilor, a colaboratorilor, a sefilor si a subordonatilor. Pcntru accastii faza sunt nccesare catcva zile, timp in care eticienta angajatului este foarre scazuta

(2) Faza de insusire a mcscrici (B): salariatul incepe sa lucreze, invata sA manevreze utilajul Ia care munceste, adica debuteaza in activitatea pcntru care a fost angajat. Uneori, in aceasta taza, noul angajat este pus In situatia sa urmeze un curs dc formare profesionala sau de rcimprospatare a cunostintelor. Lucrand, anga_jatul devine din ce in cc mai eficient, numarul erorilor scazand trcptat

(3) Faza de conu'ibuuc pcrsonala in irureprindere (C): 3.(,'ea~ta fm sc caractcrizcaza prin Iaptul ca salariutul estc stiipan pc "meseria" sa si contribuic din plin la realizarea obiectivului dc' eficienta a

postului sao. '

12

Psihclogia aplicata si managementul resurselor umanc

Considerand 100% nivclul normal de eficicnta a salariatului (standardul irnpus de intrcprindere), eficicnta sa il; cele trci faze se poate rcprczenta grafic ca in Figura 1':'-1. Mentionam ca noncficienta trcbuie rccupereta de la angajat din salariul sl1~ lunar, proportional cu evolutia sa de-a lungul eclor trei faze .

Pentru a descrie raportul dintre costurile de recrutare/selectic si incadrare ~i cele de integrare. se calculcaza un coeficient al L.'Os~ril~r care revin noului salariat (Cns)®

Costurilc rntcgrarii au In VCdLTC costurilc noneficientei din pcrioada de intcgrare, corespunzator celor trci faze amintitc. Accst coeficicnt ((ns) ia valori diferite: pentru rnuncitori el cstc cuprins intre 2.5 . g; pentru functionari el este cuprins intre 2 ·4.

Din punctul de vcdere a1 managcrnentului resursclor umanc trebuie sa se urmareasca adoptarea unei politici de personal care sa duca la scaderca marirnii coeficienmlui respectiv.

e> Cns - ccstnrilc integrarii i (cosmrile recrutarii/selectici t- cosrurile de

incadrare)

Q~~Fttt'effi:tl 4i:t'ltn. ~ggtw=i~f:! 88 Rf~~\Meselee~~-Ij~. ~~~~.".,<'ltIcnlem-ttrtc""liclent aI~ ~c 'Cdfl finl:l[Y.i salmiat {Ehel):


100% ~Cl'n!a "OIUlai! a activinpi unui saiariat__

Fa7..aA, Faza B Faza C

L __ . __ ·_~ .. _~ . __ . ~_.

Figura 1-3. Evolutia cficientei activitatii unui nou angajat de-a lungul celor trei faze de integrare profesionala (Lefter & Manolescu. 1995).

Organiza(ia

Am utilizat adesea tenncnul de "organizaue" si mai putin pe eel de "cornpanie" sau "intrcprindere" In primul rand, organizatia acopera 0 stem mai larga care include ~i cornpaniile sau intrcprinderile, indifcrent de natura lor. De-a lungul vietii fiecarui individ, acosta cste inclus sau este in contact ell diferitc organizari sociale sau econornice ori, sirnplu, ell organizatii urnane: scoala, organizatii rnilitare, cluburi, irureprinderi. spitaie etc. In cadrul accstora necare dintre noi interactionam ell alti indivizi, ell nurneroase obicctive etc. Distingem insa cateva puncte comune care se potrivcsc la toate organizatiile

o organizatie este 0 unitate sociala proiectata deliberat sa indeplineasca un obiectiv sau cdteva objective specilice (de cxemplu, scoala, 0 companie de proiectat software, 0 organizatie militara, un spital etc.). Orice organizatie reprezinta un sistem deschis cornpus

14

Psihologia aplicata ~i managementul resurselor umane

din trei clemente fundamentale: intrari, comunicatii/procesare ~i icsiri. Intrarilc (materia prima) reprezinta irnporturile din mediul extern. In organizatie produscle intratc sunt prelucrate, transformate. modificate (de exernplu, intr-un santier naval, in fiecarc zi sun! prelucrate tone de 01e1). Iesirea consta in exportarea in rnediul extern a produsului finit. In tut acest sistem. la toete nivclurilc ne confruntam ell indivizi izolati sau colcctivitati umane care sunt ingredientele fundamernale ale tuturor organizatiilor,

Aceasta lucrarc trateaza un grupaj de prubleme aferentc oamcnilor ca mcmbri si resurse ale organizatiilor, arata modul in care psihologia personalului poate ~a-!;'j aduca contributia 1a sprijinirea orgaruzatiilor ca sa dcvina rnai intelcpte, sci actioneze mai inteligcnt si mat uman In utilizarea sau gestionarca resurselor umane,

Psihologia personalului se ocupli de diferentele individual. legate de comportamentul ~i per/ormanla In muncli 1; cu masurarea .~i predic(ia acestor diji!renle.

Diferente speclfice lumii pro/esjuniJor . . ..' _ Lurnea profesiunilor se caracterizcazn pnn vanetatc ~l dinamica Cunoscutul Dic!ionary oj Occupational Titles (IXn) publica! de US Department of Labor in anu11977, descrie 12860 profesii existente in SUA Ministerul Muncii din Romania va realiza Clasificarea Ocupatiilor din Romania (COR) care totalizeaza aproximativ 3000 de nrl)jp~_ii p~j~lpnte it! tara noastra, Prcfesiile uu sunt cmitati stabile. ci sunt in continua modificare. Otelarul topitor de azi difera foarte mult de eel de acum 30 de ani, inginerul chimist de azi si-a schimbat mult profilul profesional lall de eel de acum 50 de ani Automatizarea si computerizarea au modiflcat mull continutul multor profesii. Dinamica profcsiunilor este 0 realitate: unelc profe~ii d_ispar, altclc apar, Chiar cererea de personal variaza ~l e. in limp. In Figura 1-4 prezemam 0 prcdictic tiiculA de The US Deportment of Labor

15


(1988) privitor 1a tendinta de crestere a numarului locurilor de munca In diferite grupuri profesionale.

Ccnfruntarea ell accasta gama larga de profcsii aflate intr-o continua miscare ~i ell evantaiul larg de patteme comportamentale ~i de valori, ell aspiratiile, interesele ~i abilitatile difcrite ale oarnenilor, subliniaza inca 0 data importanta uti lizarii cficientc a programelor de resurse umane.

Diferente in perjormanlii. Am ararat ca oarncnii constitute una din sursele irnportante de investitii din partea companiilor, costurilc de recrutare, selectic si formarc s unt foartc mari in corucxrul industriei automatizate. S~,b aspect psihologic stirn Insa ea oarnenii sunt diferiti. Ei se dcosebcsc unii de altii prin inaltimc, grcutate ~i alte dimensiuni fizice, la fel ca ~i prin aptitudini, deprinderi, intcrcse etc. De pilda, sa observam cum lucreaza un grup de operatoare care introduc date in calculator

l6

~~r(_dart in inerematica, calculatnarc

Ocupatii tebruce

lugrncri. arhitecti si I()p"~r"fi

Psihologia aplicala 1joi managemeDtul resur~loI umane

.1)

SlIIIiiiatc

l

l

Serv"~,,

Marketiue ai concept tl--=='=====::::;-J

M."""',"'",'"P.,",,,,"'::....-. ~

Profe'>Ori. bibfiotcar i $1 cousu lranqi

Ocupatii admnnstrativc i!l~hJsi\' cl~nJl

P'"d"",,"

Ayj~-uhUr" silviC\Jltura, pi sc iculnn a [

J

t ransportuu

tu\tell)l~'~

Figura 1-4. Estimarea cresterii numaruhn de angajati in diferitc profesii piind in anu12000 (The US Department of Labor, 1988),

Vorn vedea ca exista stiluri diferite de lucru: una urrrarcstc tastaiura calculatorului ca sa nu faca erori, alta tasteaza tam sa mai necesitc un continuu atnccontrol, una are un ritm de lucru alert, in timp ce alta

17

Psiho logie pcrsonalului

este mal lenta etc. Acestc comportamente due 1a variatii In pcrformanta. Aid intra in joe: numerosi factori cum sunt aptitudinile, nivelul de dezvoltarc al deprindcrilor de lucru, factorii temperamentali, motivationali etc S-a constatat ca motivatia joaca un rol major in pcrformanta profesionala. De exemplu, doua grupe egale ca inteligenta, dar diferite ca rnotivatie, vor fi difcritc ~i ca performanta, Grupul ell motivatic mai marc va avca un succes mal mare intr-o sarcina de rezolvarea de probleme. Rezultatc similare sau gasit cand indivizii efectueava sarcini simple perceptual-rnotorii (lysenck. 1963), Pentru activitati de rnunca simple. rnotivatia poate Ii cea mai imponanta variabila dctcrrmnanta a pcrlormantei angajatilor, mai ales In unele situatii in care aptitudinile si prcgatirca cerute sunt rninimc.

Munca si societatea

in societatea rnoderna, munea a dcvenit activitatea centrala a vietii indivizilor. Aproapc 0 trcimc din viata sa, omul si-o pctrecc muncind. Dar, din anii 70 si apoi ~O, 0 serie de! cercetari au aratat ca societatea contemporana se confrunta lOU 0 noua psihologie a munch. Aceasta are trci componentc fundamentale:

(I) Cresterea importantci tirnpului libcr, <a 0 consccinta a trebuintelor de autorealizare.

(2) Accentuarea semnificatiei sirnbolice a muneii platite. in tarilc dezvoltatc (mai ales pcntru femci). Munca in sine este privita mai mult ca un simbol al oporrunitaui de a apartine ca membru al unei societati, un simbol al autoaprecierii.

(3) Tcndinta ca munea sa devine mai putin dcpersonalizata.

"Rccu~oasten:a ca individ" este considerata ca eel mai important 'aspect al muncii. La tel, oportunitatea "sa Iii In prezenta unor oarneni placuu. cu care sa-li placa sa lucrezi", este un dcziderat al rnuncitorului de azi.

Pentru majoritatea oamenilor, aceste cerinte yin in preintarnpinarea dorintei ca munca i'n~i s~ fie interesanta si nonrutiniera.

18

Psihologia 1lpJicata $.i managementul resurselor umane

Lectia fundamentala invatata de catre societatea rnodemg din cxpcricnta rnarilor ccmpanii poatc f rczumata concis:

Trateaza oamenii ca odutti. Irateazd-i ca parteneri; trateaza-i cu demnitate; traleazii-i cu respect. TruteaZll-i - nu ca sf consumatori de capital si automatizare ci ca sursii primaro de cdstiguri productive. Daca doresti produaivimte si recompensa financiara. trebuie sa-ti tratezi angajatii ca ceo mai importanta investitie.

Terna cnuntata revine frccvcnt ca un laitmotiv in studiile dcsprc satisfactia profcsionala. 0 componcnta importanta a motivarici III munca este "autcnomia muncii", masura in care angajatii simi ce ci pot lua propriile lor dccizii si pot sa. influcmczc lntr-un fcl sau ahul ce sc intfunplii 1a nivelul postului tor de rnunca. Accasta precizarc poate cxplica de ce, in societatile avansate, salariul nu reprezirua Inrotdcauna sursa principals de satisfactie. Cu alte cuvintc, cu cat autonornia muncii este mai marc, cu alit mal multumiti sunt salariatii

de ceca ce fae ' .

Dad. ne punem intrebarea de ce muncesc oamcnii, raspunsul nu cstc simplu, el comporta 0 abordare complexa eli multe nuante. Succcsul in via~ sensul progresului, al dczvoltarii personale, rcalizarea profesionala. siguranta si prestigiul, toate acestc rcalitati sc leaga de munea pc care un individ 0 presteaza, Standardul de viata al unui individ Ct)tc dcierminat trur-o tnasurd ... emnltic:tl!VIl <;'1 de rnunca sa lnscarnna cd efectele muncii nu pot fi delimitate de '(;clc opt ore pc care un individ le petrece muncind Imr-un anurnit IDe de munca, cle Sf! extind asupra intregii victi a acestuia.

19


Perspectivele pslhologlet personalulul

Oamenii au constituit subiectul de studiu predilect al psihologilor, iar comportamentul oamenilor In contextul muncii a facut obiectul de studiu al psinologilor muncii sau organizationali Psihologia personalului ca subdomcniu al psihologiei M/O evte 0 disciplina aplicata la studiul difcrentelor individuale in procesul complex al muncii. Printre domcniile sau raruurile de interes ale psibologiei personalului mcntionarn: analiza si evaluarea rnuncii, recrutarea, preselectia, selectia si repartitia personalului, instruirea si perfcctionarea profcvionala a pcrsonalului, aprecierea pcrformantelor profesionale etc.

Psihologia personalului este un dorneniu care In prezcnt cunoaste 0 rcvigorare. 0 data cu sporirea ponderii automatizarii proceselor industriale. Problemele rnajorc cu care se confrunta psihologia personalului in prezent privesc: legalitatea dcciziilor de personal dintr-o companic: aspectele sociale ale rnuncii; problematica econonuca; politica organizationala etc. Analizand problcmele psihologici muncii si organizationalc din Europa de Est, Roe (1995) subliniaza cateva aspecte specifice acestci discipline In perioada de tranzitie socials pe care 0 traverscaza 1Arile respective. Astfel, 0 caracteristica importanta a economici de tranziiic este marea privatizare, spargerea rnarilor cornpanii in companii mici. Sub aspect individual sau al grupului, prin abandonarea structuriior crganivationale stabile si implicit al pattemclor cornportamcntalc Idat1v fixe, sc vc .... t crca premisek ; .. iiie. ~it''':.1"Pi incerte eu tor ccrtegiul nefast al acestora asupra oamcnilor. Penetrarea treptata a economiei de piata in tarile amintite va pretinde 0 concentrare a activitatii psihologice pe formarea de noi patteme de management ~i conducere, obiectivele manageriale se vor schimba.. la tel stilul de conducere, care va adopta valente noi, democratice, cu eficienta sporita .. Asistenta psihologica a somerilor constituie 0 preocupare fundamentals a psihologilor, eu un spectru de activitati extrem de

20

Psihologia aplicata si managementul resurselor umane

larg, de la oricntare si reoncntare profesionala, la selectie si organizarea de sisteme de forrnare profesionala: Sfera de actiune ·a psihologilor sc va largi considerabtl prin extindcrca domeniilor de actiune la aplicatii pani nu de mult negljjate, ca: motivatia pentru munca, stresul ocupa~ionaL. calitatea vietii profesionale/ocupationale, dczvoltarea organizarionala, evaluarea performantclor etc.

Referitor la problemele juridice care pot sa apara legat de interventiile psihologice pc linie de personal (ex.. activitati de selc~tie profesionala, evaluarea performantelor profesionale, utlUzarea testcior psihologice etc.), au fast concepute 0 serie de norrne deontologice L:aJ'C sa protejeze psihologia ca ~tiin~ si psihologii. sa controlczc si sa rcglemcntcze legalitatea practicarii profesiei de psiholog, (Se stie cil practicile diletante, ahuzul de testarc psihojogica sau imixtiunile unor neaveniti in activitatile de diagnoza a resurselor umane ale companiilor sunt, din nefericire, practici curente care adue numai prcjudicii atat protcsici de psiholog cat ~i psihologiei ca ~tiinli) Metcdclogia psihologica este orientata lot mai mult pe fundamcntarea ~tiinlifica a solutiilor propusc. pc cvitarea unor posibile discriminari de natura etnica, de sex sau varsta etc.

Automatizarea, instrainarea, somajul, transfcrarile, plafonarea profesionala etc. sunt problcmc sociale cu care psihologia personalului soc confrunta din cc in re mai des. Pe aceasta linie compamile nu au facut eforturi prea mari, problema ramanand dcschisa. in viitor, ritmul accclcrat al schimbarilor sociale va face ca

rccrutarca ~i sele; .. ia profcsionala sa dcvir .. ii activitalea pricritara de top a organizatiilor, Se estimeaza di. peste putin timp problemele sociale ale muncii vor produce celc mai multe schimbari la nivelul socictatii conternporane

Fiecare concediere, erorile de selectie profcaonala, esecurile de rcpartiue protesionala sau instruire, abscntcisrnul si fluctuatia personalului sunt tenomene eu profunde irnplicatii e(,:on~mice si care

21

Psihologia pcrsonalului

costa cornpaniile multi bani. lata de ce dezvoltarea si implerncntarea unor strategii de personal fundamentatc stiintific constituic una din prcocuparile majore ale psihologilor amrcnau III problematica deosebit de cornplcxa a psihologiei personalului. Responsabilitatea lor a crescut considerabil in contcxtul industriei moderne.

Totodata, se poate afirma ca psihologia personalului c~tiga tot mai mult teren, devenind unul din domeniile de interventie care intereseaza companiile din ce in ce mai rnult,

Psibologia pcrsonalului nu poate f izolata de politica organizationala, care este si 0 extensic a politicii statului. Psihologul este un factor de cchilibru, un moderator care, integrat corespunzator in viata organizatiei, va contribui Ia 0 mai buna ancorarc a accsteia in realitate.

22

Psihclogia personalului

CAPITOLUL 2

CONCEPTE FUNDAMENTAU: iN MAsuRAREA PSIHOLOGICA

Variahile statistice

Analiza statistica a unci populatii se face. totdeauna, pomind de la insusirile ci. Orice insusirc, proprietate sau trasatura care poate fi urmarita la toato unitatile statistice din pcpulatia investigata sc numcstc coructeristicd statistica. Valorile pe care le ia 0 caractcristica sratistica se numesc modalitati.

Fxemplul 1. Intr-o cercctare privind nurnarul de ore petrecutc saptamanal in fata tclevizorulni, intr-o tara, caractcristicile statistiee pot fi:

• numarul de ore petrecute la televizor - modalitati' numerc intregi (numarul de ore sc rotunjeste la eel rnai apropiat intrcg):

• scxul- modalitati: "masculin'', "Icminin";

• varsta - rnodalitati: numere intregi (varsta in ani Impliniti);

• nivelul de scolarizare - modalitati: "tara scoala", "cu scoala primara", "cu ~coaHi generala", "ell liceu'', lieu facultate'':

• mediul de domiciliu - rnodalitati: "urban", "rural"

Trebuie rerinui \.:a mlXhtlil.i~I\; caracteristicii sunt stabilite de cercetator, in conformitate ell felul de manifestare a caraeteristicii ~i ell scopul invcstigatiei. Pentru v§.rstA, de exernplu, modalitatile pot fi:

• varsta exprimata in ani impliniti sau

• intervale de vilrstii, de exemplu: (0,10), (10,20), ", (90,100).

23

Concepte fundarnentale in masuraree psihologica

Sau, pentru mediul de domiciliu, s-ar fi putut considcra ca modalitati: "municipiu'V'oras", "comuna", "sat"

Dar, este absolut necesar ca rnodalitatile unci caractcristici sa fie astfel stabilite Inca! fiecarei unitl!\i statistice din populatie sa i se poata pune In corespondenta 0 modalitate si numai una,

o caracteristica pentru care In populatia statistica exista 0 singura rnodalitate sc nurneste constantti. In unele cercetari eate important ca o caracteristica sa fie constanta si se verifica acest lucru pentru fiecare unitate statistica.

Exemptut 2. Se face un studiu privind influenta unci substante chirnice asupra mernoriei. Dar. este posibil ca relatia dintre perforrnantclc I.a memorare si cantitatea de substanta chirnica introdusa in organism sa fie influentata de sex ~i de varsta. Din acest motiv se vor forma esantioane in care caractcristicilc sex si varsta vor fi constante.

o caracteristica pentru care In popularia statistica exista eel putin doua rnodalitati se numeste variabila statisticd. Modalitatile caractcristicii sunt valorile variabilei.

Dupa cum sc observe din exernplul L uncle caracteristic: au rnodalitati calitative (cxprimate prin cuvinte) - de exemplu sexul, nivelul de scolarizare, rnediul de dorniciliu ", altele au rncdalitan CaJ111laUVt: (exprimaie prin numcrc) - de exemplu, varsta.

Dcscrierea calitativa este rezultatul unei operatii de clasificare, adica de repartizare a obicctelor In clase sau categorii, astfel Incat obicctelc fiecarei clase sa fie t:at rnai asemanatoare Inrre ele, iar obiectelc apartinand unor catcgorii diferite sa se deosebeasca litre ele dit mai mult.

24


Descrierea cantitativa impune efectuarea unei masurari; aceasta insearnna atribuirca de nurnere obiectelor, in conformitatc cu anumite reguli, fixate de ccrcetator. Evident, pe baza rnasurilor lor. obiectele pot fi ulterior clasificate,

Pentru ca 0 variabila sa poata fi utilizata intr-o cercetare ea trebuie sa fie definitii operational, adica trebuie sa fie specificate toate activitatile pe care cercetatorul le face ca sa 0 masoare sau ca sa 0 rnanipuleze,

Exemplul 3. Detinitia operationala a variabilei "consumul de hrana" poate contine urmatorii pasi:

• sc inregistreaza alimernele consumate in cursu I unci zile de 0 persoana;

• pentru ficcare aliment se cauta in tabele valoarea energetica, exprimatl! in kcalorii/g:

• se inmulteste valoarea energetics a fiecarui aliment ell cantitatea consumata si sc aduna rezultatele;

• nurnarul obtinut reprezintA masura "consurnului de hrana'', exprirnata in kcalorii/zi.

Importanta masurari! In psihologie

In scoala, in industrie san in clinica, psihologul este pus In situatia sa evalueze sau sa masoare diferite calitati psihice, cunostintc, progrcsul unui demers psihotcrapcutic etc. Sumem dec: (;;1t se poate de mult farniliarizati cu masurarea, sau mai precis eli diferite tipuri de mAsunlri: masuratori sau cuantificari care, intr-o acceptiune cat sc poate de generala, presupun adoptarca unor reguli de rnasura, 0 anumita metric, criterii de masura, instrumente ell care se face masurarea etc. Experienta noastra coridiena privind masurarea ;;i diferitele tipuri de rnasuratori ne spune ca cste foarte dificil sA cuantificarn variabile psihice. Cum putern masura inreligenta, capacitatea creatoare sau temperamentul etc. este 0 problema la care

25

Concepte fundamentalc in masurarea psihologica

nu se poate raspunde ell usunnta. Un lucru este evident: masurarca in psihologie difera mult de aceea pe care 0 face inginerul cand mascara de prlda inaltimea unui bloc sau lungimea unui pod. Punctul central al psihologiei personalului il constituie rnasurarea diferentelor individualc. Deciziile despre oameni eer aprecierea individualitatii lor, a cunostintelor pe care ei le pot castiga, Aceasta sc poatc realiza numai prin masurarca obicctiva si sistematica a partemclor individuale de aptitudini, deprinderi, cunostinte si interese. 0 intelcgcre adccvata a tcrmcnului de "masurare' este prin urmare cruciala pentru interpretarea si evaluarea instrumentelor psihologice, printre care testele psiholcgice isi au un lac bine determinat

Daca vizitam un magazin ell produsc textile, observam marea diversitate a costume lor de haine. FIe difcra ca marimc, culoare, fazon etc., drept consccinta a deosebirilor existente Intre curnparatorii lor, in privinta dimensiunilor ~i a preferintelor. 0 lege psihologica, pe care fiecare dintre noi 0 cunoaste, cste ea oamenii difera unii de altii. Sa ne reamintim un cpisod din vacanta pe care ne-am petrecut-o pe II plaja de pe Litoralul Marii Negre. Oamcnii veniti la odihna ne otera 0 palcta foarte variata de prczcntc. Unii afiseaza un comportamern deschis ~i grcgar, altii sunt mai timizi si retrasi: cativa 'dau dovada de creativitate in constructia castclclor de nisip, altii sunt mai putin irnaginativi: unii sunt tnalti. altii scunzi etc. Ca specialisti in domeniul stiintelor socio-urnane, obicctivul nostru cstc sa surprindern si sa d.escricrn aceasta variabilitate, sa 0 intelegem ~i sa 0 explicam, sa o prezicem. Prin masurare reusim sa ne apropiem mai mult de obiecu v ele formuiaie. O claw ce vom iruclcgc de ce masuram si cum sc face rnasurarea, tehnicile de masura vor dcveni mult mai usor de inteles, vor putea fi utilizate Cll mai multa competenia.

Ce s-ar intampla daca nu am utiliza rnasurarea si instrurnente de rrasura in psihologie? Aceasta ar Insemna sa nu putem descric, cornpara sau identifica fenorncnclc contrastantc din mediul irconjuraror Nu vom putea sa utilizam nici notiunile prin care se

26


tncearca descrierea structuni pcrsonalitatii unui individ (inteligenta, caracter, temperament etc.) si nici unitatile de masura aferente comportamentului uman (coeficient de intcligcnta, sensa de succcs scolar san profesional, cocficicnt de invatare etc.). Insasi cercetarca psihologica sistematica nu.se va mai putea desfasura. Din fer-eire. abordarile stiintifice in psihologic s-au impus in timp, Ne ramdnc sa faccrn doar unele precizari lilmulitoare despre masurarea psihologica, sa vcdcm cc cste aceasta, carc-i sunt particularitatile, calitatilc ~i lirnitele.

Nota:

Uni! psihologi vehiculeaza ideea c([ statistica -deci, implicit. sf masuraren In psihologie- ar fi desueta, ea simp/a intuitie psih%giui sau judecata clinica sun! suficiente sf edificatoare pentru practice pslhologului. Areas/Ii. pretentie este cat se poate defalsii. este () practica diletanta c.are ascunde mai mutt lipsa de competenta si abaferea flagrante de fa principille psihologiei stiintifice. () discutie interesantii legatti de acest subiert. despre noi alternative in psihodtagnoza ciinica ne este oferita de Arthur (1969).

Natura masurarll psihologtcc Definirea masurarii

[ntr-un scns cat sc poatc de general, masurarea este procesul de atribuire de numcrc obicctclor sau cvcnimentelor, in conformitate ell

ni!~. rcguli hi,,:e .~n:e~zate ,(Stt:vens, ~ 95 ~). ~.~".~ .. ca/~ p~~~~~,

111i1."oUHllCa P,""lllUllll:;H.;i;1 C~l"; pll.,..;t:~Ul uc dUILJUll~ U\_; ncnncrc

persoanelor, astfel meat anumite relatii existente Intre indivizi 111 privinta atributului rnasurat sa He reflec'tate fidel de cdtcva propnetati ale nnmerelor De exemplu, masurarea atentiei distributive sc poate face atribuind fiecarei persoane un numar intre 1 si 7, astfel incat ori de cate on 0 pcrsoana are 0 atentie mai buna decet alta sa primeasca un numar mai mare dedit aceasta si oricare doua persoane care au un acelasi nivel al atentiei sa primeasca numere egale.

27

Concepte fundameutale In masurarca psihologica

Sa consideram un concurs de fiurnusetc, Concurentele rrcbuie sa se incadreze In niste bareme fizice ciit se poate de clare. Figura 2-1 nc prezinta "proportiile perfecte" pcntru Miss Univcrs, Dupa cum se ObSCIVa., cste vorba desprc calitau fizice (lungimi) pcntru evaluarea carora exista instrurnente de masura. Dar, daca, pc langii dimensiunile fizice, cornisia trebuic sa evalueze candidatelc si din punctul de vedere al calitatilor intelectualc, apar 0 serie de intrebari:

Cum sa se procedeze pentru a aprecia nivelul intelectual al fiecareia? Din ce comportarnente sa se deduca acosta? Ce instrument de rnasura sa se utilizeze? 0 rezolvare a poatc constitui construirea unei scale de notare de la 1 la lOpe care ficcare membru al comisiei va nota ,at de inteligenta I Sf pare interventia fiecarei candidate, Tn accst tel .. calitatilc intelectualc ale tiecarei persoane vor fi evaluate prin mai multe note, care ,5-ar putea sa difere Intre cleo Pe care sa 0 alcgem drept masura a inteligentei, cea mai mare, cea mai mica sau media lor? Altfel 'pus, co regula sa fonnuliim pentru ca, pc baza acestor note, Iiecare candidata sa prirncasca un numar care sa Ii cuantificc nivclul intelectual? Indiferent de lclul in care s,ar proccda, este dar d1 atat calitatca, cat si precizia evaluarii inteligentci sunt rnult mai putin exacte decal in cazul masursrii calitatilor fizice. Tomsi, prin faptul ca atribuie fiecarei persoanc cate un numar, conform unor reguli fixate, ambele evaluari satisfac definitia data de S.S. Stevens rnasurarii Mcnponam d. definitia in cauza nu spune nirnic despre calitatea masurarii.

28


inAltlmea 174 em

Gat 35 om

BUJlt92 em

Talte 57 em

~Qld 92 em

Pulp. 50 em

Genunehi 38 em Gambii31 em

Glezni22 em

Figura 2,1 "Proportiile perfecto" pentru Miss Univcrs

Retinem ca procedurile de masurare, indiferent di se refera ill calitati fizice sau psihice, sunt identice. Ele impun sa se stabileasca in cc consta operatia de rnasurare, prin ce nurnere se cuantifica ceca ce se mascara si care sunt regulile prin care se atribuie fiecarui individ sau obiect un anumit numar. De cxcmplu, pentru miisurarea anxietatii se poate administra ficcarci pcrsoane scala Anx din lnventarul Psihologic California (operatia de masurare). Aceasta este alcamita din 22 de iterni dihotomici, deci furnizeaza un scor cuprins intre 0 si

29

Concepte fundamentale in masuraree psihologica

22 (numerele prin care se cuanti fica anxietatea). Masurarea anxietatii se face atasand fiecarui subiect scorul realizat la scala Am: (regula)

Uri exemplu de scala pe care putem face rnasurarea unci calitati psihicc:

Capacitate de conducere: 1 2 3 4

Foarte slaba

Foarte bun.

Definitia rnasurarii impune ca prin opcratia respectiva sa se atribuie numerc persoanelor, obicctclor sau evenimentelor. Este neccsara, insa, urmatoarea precizare: noi nu masurarn persoanele, obiectcle sau evenimentele, ci caracteesticile lor, caracteristici care, pentru 0 anumita populatie, pot fi constante sau variabilc Astfel, de exemplu, atribuind fieciirui clev al unei clase numilrul care reprezinta grcutatea sa expnmata in kilogramc se reafizeaza 0 masurare a elcvilor; dar, de fapt, se mascara caracteristica "greutate" la flecare persoana,

Masurarea unei caractcristici Se bazeaza lotdeauna pc anurniti indicatori ai acestcia. Un indicator este un fapt observabil, care permitc sa sc aprecieze prezenta sau absenta caractensticii cercctate, eventual gradui Iii (:.8..i."C aceasta caracteristica cste prczenta, Depla-area acului unui cantar este un indicator al greutatii obiectului aflat pe taler. Faptul ca pe un teren de fotbal un jucator acumuleaza un nurrulr mare de penalizari din partea arbitrului este un indicator aI comportamentului agresiv al jucatorului in cauza.

Dar; in timp ce caracteristicile fizice si biologice ale obiectelor si indivizilor (ex. sex, culoarea parului) sunt acccsibile observatiei

30


dirccte. caracteristicile psihice nu pot fi observare direct, Anxietatea, agresivitatea, creativitatea, inteligenta stint variabile care nu pot fi evaluate direct, ci se deduc folosind diversi indicatori ai comportamentelor prin care aceste caracteristici psihice se manifests. Atribuirea de numere -deci masurarea- este posibila si in acest caz, dar pe 0 calc indirecta, utilizand 0 scala de masura a compcrtamcnteior. Desprinderea proprictatilor psihologice din datele observetiei directe este, -probabil, cea mai mare dificultate a masurarii psihologice (Kerlinger, 1986).

Diferentele individuale

in masurarea psihologica, una din problemele cheie 0 reprezinta evidentierca difercntelor dintre oernenii. In mod concret, intre indivizi exista dcos'ebiri reale, rclativ stabile, in comportamcnt, interese, prcferinie, perceptii, convingeri etc

Uncle difvrcnte sunt asa de mid sau foartc specializate lncdt au Wl impact nesemnificativ asupra oamenilor (ex. Vasile colectioneaza timbre din Grecia, Radu colectioneaza timbre din Franta). AIle deosebiri individuale. insa, pot afecta succesul profesional sau scolar on In afacen (ex. capacitetea de adaptare sau sanatatt!a psihica etc). Masurarea sistematica a caracteristicilor psihice la care este importanta evidernierea diferentclor individuate constituie obiecuvul major aI psihologiei 'plicate.

Pentru rnasurarea comportamentul uman Sf proiectcaza diverse pmceduri de traducere a diferentclor individuale in tcrmeni cantitativi, Prin accste proceduri se aioca nurnere indivizilor, astfel incat sa fie indcplinite urmatoarele doua conditii

• ordinea de marime a nurnerelor atribuitc sa corespunda ordinii indivizilor 10 ceea ce privcste comportamcntul masurat;

31

Concepte fundamentale in masurarea psihologica

• diferenta dintre nurnerele atribuite la doua persoane oarecare sa fie ell atat mai mare, ell cat persoanele respective sc deosebesc mai mult intre ole.

Testele psihologice sunt exemple de asemenea proceduri. Cu ajutorul lor Se pot evidentia caractcristicilc psihice in privinta carom. doi sau mai multi indivizi se deosebesc intre ei si ccle la care nu Sf constata difercntc importante. De asemenea, testele psihologicc pot sernnala ceca ce cstc spec! fie Iiecarei persoanc, Intrucat ele pot indica acclc caracteristici psihice la care individul respcctiv sc dcoscbeste mult de grupul din care face parte (colectivul de munca sau clasa socials sau grupa de ViirsUl ctc).

Scale de rna.",r.

Din punct de vedere matematic, masurarea estc 0 functie care atribuie fiecarui element din multimea de persoane, obiccte sau evemmcnte (rnultimca de dcfimtic a functiei), conform unei anumite reguli, un numar si nurnai unul (din multjrnea in care functia ia valori), numit "masura elementului".

Regulile impuse au rolul de a face {;8 proprietatile masurilor clerncntclor sa corespunda proprietatilor elementelor. Mai precis, daca in rnulumca obicctclor cstc dcfinita 0 anurnita relatie (de cxemplu, 0 relatie de ordine), atunci trebuie s4 existe 0 relatie similara in rnultimea masurilor elementelor, iar dad! doua obiectc sunt in relatia considerate atunci ma. s urile lor trebuie sa fie in relatia srmilara CI. De cxcrnplu, daca, din punctul de vedere al caracteristicii cercetate, un obiect A cstc superior unui obicct B, amnci masura obiectului A trebuic sa fie mai mare decat masura obiectului B.

Inseamna, deci. ca masurarea stabileste un izomorfism intre multimea obiectelcr si mulnmea rnasurilor obiectclor. In asemenea conili~ii sc pot efectua diverse operatii asupra masurilor obiectclor, iar concluziile desprinse se extind asupra obiectelor.

32


-----~-------------------~~~------

Fiecare sistem de reguli impus defineste catc un tip ori nivel de masurarc sau care un tip de scala. In practice psihologica sunt utilizatc patru tipuri de scale de masura. in ordinea crescatoare a complexitatii lor. aces tea sunt:

• scala nominata;

• scala ordinala;

• scala de interval:

• scala de raport.

Dace cste posibila definirea unui tip de masurare, inseamna (.;;1 sunt indeplinire condiuile pcntru dcfinirca oricarui alt nivcl de masurarc interior accstuia, De cxcmplu, daca 5~a putut dcfini 0 scala de interval, atune! s-at fi putut deflni si o scala ordinala sau una norninala

Trcbuic rctinute, insa, dow idci:

• Alegerea unui anumit nivel de masurare pentru 0 rnultimc de obiccte estc dcpcndcnta de murulrul si tipul relatiilor existente intre obiectc si care prczinta intcres pcntru cercetator. Evident. aceste relatii se refera la caracteristica analizata.

• Prelucrarilc matematice sau statisticc care pot fi ctcctuate asupra rnasurilor obiectelor, pentru a cunoaste mal bine obiectele In privinta caracteristicii avutc in vedere la efcctuarca masurarn. sunt dependente de tipul de masurare utilizat,

Atunci cand se iau in considerate mai multe tipuri de relatii tmre obiecte, sc poatc utiliza un nivel mal inalt de masurare, care permire etectuarea unor prclucrari mal complexe asupra masurilor obiectclor ~i conduce la concluzii rnai numeroase si mai precise.

33

Concepte fundamentale in masuraree psihologica

Notaro in continuare cu A multimea obiectelor (sau a indivizilor sau a fenornenelor), ell B multimea de numere din care se dau valori rnasurilor elementelor din A ~i ell m:A~ Iunctia care realizeaza masurarea. Dcci. pcntru oriee obiect a EA, m/a) reprezinta masura sa.

Scala nominata poate fi utilizata ori de cate on elementele multimii A sunt impartite In clasc sau categorii neordonate, disjuncte doua· cite doua, adica atunci cand cxista 0 partitie a rnultimii A. Evident, rcpartizarea in clase are 1a baza 0 anumita caracteristica, Mai precis, in fiecare clasa sunt grupate toate obiectele care pot fi considerate echivalente in privinta acestei caracrcristici.

Pentru oricarc doua clemente a,b EA are lot: una ~i numai una dintre urmatoarele situatii:

a~i b fae parte din aceeasi clesa, adica sunt echivalente (se noteaza a=b)

sau

a si b fae parte din clase difcrite, adica nu sunt echivalente (se notcaza a4J).

De pilda, categoriile socio-profesionale (atunci cand nu se are in vedere 0 ierarhizare) sau claselc constituite din persoane de acelasi sex fac posibila utilizarea unci scale nominale.

Deci, pentru definirca unci scale nominale este necesar ca in rnultimca obicctelor, A, sa fie definitil () relatie de echivalenta.

Regula impusa la masurarea norninala este ca toate clemente lc dintr-o acceasi clasa de echivalenta sa. aiba acccasi masura si 0 valoare a masurli sa apara numai Ia eiemente echivale~te mire el~

Se observa d. 0 modalitate sirnpla de definire a unei scale nominale consta in atribuirea de nurnere distincte claselor de obiecte. Toate obiectcle unci clase vor avea aceeasi masura, egala eu numarul atribuit clasei De exemplu, prin "numararea" elementelor din A Sf

34


realizeaza 0 mi1surare nominala; in acest caz fiecare class este constiruua dintr-un singur obiect. Numerelc pe care lc pnmesc jucatorn unci cchipe de fotbal in cadrul unui joe sunt de ascmenca rnasuri nominale.

Variabilele care iau valori printr-o masurare de tip nominal sc numcsc variabilc nominale san variabilc catcgoriale SHU variabile enumerative.

Masura unui element cste o "eticheta" atribuita elernentului, care servesre dear la denumirea, identificarca sau clasificarca acestuia. Ea este nurnerica, dar ar fi putut fi exprimata ~i prin cuvintc. Din accst rnotiv nu arc sens sa se efectueze calcule aritmctice cu masurile norninalc.

Prin rnasurare nominata se obtine 0 singura inforrnatic asupra elementelor multimii A: doua elemente care au ececesi masu.ra sunt echivalente in~ cleo Sc pot schirnba intre ele n~rele atribuite claselor tanl ca informatia pe care nc-o fumizeaza 0 rnasurarc norninala sa se schimbc.

Prelucrarile statisucc obisnuite in cazul variabilelor masurate printr-o scala nominala constau In calculul frecventelor absolute sau relative ale clasclor. I In singur indice statistic de start poate fi determinat, si anurne moclul.

1.--:. cazul utilizarii scalei norninale, datele pot ti reprezentate g!~Jk prin diagrame de structura ori prin diagrame in benzi sau in cnloane.

Prelucrarilc statistice pennise pentru datele masurate prin scale norninale sunt celc bazate doer pe frecvente: testul Xl si uncle masuri ale asocierii, cum sunt coeficientii de contingenta,

35

Coucepte fundamcntale in masurarea psibologica

Scala ordinaUi impune ca elementele rnultimii A _sa fie icrarlnzate (edica, aranjate In ordine, dar eu permisiunea ca mai rnulte obiecte sa ocupe acelas: loc] in functie de 0 anurnita caracteristica sau dupa un anumit critcriu.

Convenim sa spunem d\ un element a 6A este "superior" unui element b EA daca in sirul ordonat fonnat elementul a sc afla inaintca lui" b. Notarn acest [ucru prin a>b. Relatia > in cazul unei caracterisrici concrete se poatc traduce prin "este mai marc dccat" sau 'teste mai hun decat'' sau "este preferat lui" etc'

Daca doua clemente. ab c.i, ocupa acelasi Ioe in sirul ordcnat. vom spune ca a .~i b sunt "echivalente" si vorn nota a-=: h. Rela1ia - poate inscmna, in functic de context, "este la rei de marc ca" sau "cste la fel de hun ca'' sau "cstc apreciat la Icl ca'' etc.

Pentru a putea dcfini 0 scala ordinala, clemente le multimii A trebuie

sa indeplineasca unnatoarelc conditii: .

C I. Pentru oricare doua clemente distincte G, h 6/1: -dadi a=b atunci are Icc ~i b: a (simetria relatiei .... );

-daca a>b atunci nu are loc b>a (antisirnetria relatiei ».

C2. Nici un element c e.t nu poate fi in relatia > cu el insusi

(ireflexivitatea rclanci ». ' .

Pentru orice clcmem a EA estc valabila numai relatia (F a (reflexivitatea relatiei -).

C3. Pentru oricare trei elcrncnte distincte a,b,{:EA

- daca au loe relatiile a>h si b>c atunci trebuie sa aiba loc relatia a>c (tranzitivitarea rclatiei »;

- daca au IDe relatiile a=b si h-·r arunci trebuic sa aiba loc relatia a·-c (tranzitivitatea relatiei =).

36


C4. Pentru oricare douA clemente distincte a.b EA trebuie sa aiba loc una si numai una dintre rclatiilc:

a>b, b>a; a~h

De exernplu, muncitorii unci sectii pot fi ierarhizati in functie de randamentul Ior, de la eel mai eficient Ia eel mai putin eficient. Vom spune ca a este "superior" lui b (a>b) daca a este rnai eficient deceit b si vom considera di a si b sunt "echivalenti" (a= b) daca au acelasi randarncnt. Relatiile ; si ~ definite in acest mod indeplinesc conditiile C/, ('2, ('3 si C4, dcci permit utilizarea unci scale ordinale.

in schirnb, rclatia definita prin "a> b daca ~i numai daca a 11 domina pe b" nu jndeplineste conditia de tranzitivitate :este posibil ca intr-o familie mama sa II domine pc tata, tatal sa 11 domino pc copil, iar copilul sa 0 dnmine pe mama.

Acelasi lucru este valabil .i pcntru relatia definita prin "a-h daca si . numai daca a si b lucreazi bine impreuna",

Conditia de tranzitivitate este dificil de jndeplinit atunci cand persoanele sunt analizate pe baza unor variabile psihologice eu continut social (de exemplu, incredere, cooperate, coeziune etc.),

Deci, 0 scala ordinala poate fi dcfinita atunci cand elcmcntclc multimii A pot fi grupate in clase sau categorii "ordonaie''. Teate clementele echivalcnte intre ele formeaza 0 clasa, iar clasele pot fi aranjate astfel inca.t toate elernentele unci clase sunt in relatia > ell toate elementele oricarei clase aflatc dupa ea.

o asemcnca partitie a multimii A formata din clase "ordonate" Sf numeste clasament sau ierarhie.

Regulile impuse rnasurarii ordinale sunt urmatoarele:

RI. Doua clemente, a.b EA, au rrulsuri egale (m(a)~m(b)) daca si numai daca ele sunt echivalente (a=b}.

37

Cnncepte fundamentale in masurarea psihologica

R2. Pentru oricare doua e1emente a.b EA aflate In relatia a>b masura elementului a estc mai mare decat rnasura elemcntului h: m(a»m(b).

o modalitate sirnpla de definire a unei scale ordinale consta In etribuirea de numere, In online descrescatoare a valorilor, claselor ordonate: prima clasa (cea mai buna) prirneste un numar, a doua un numar mai mic, a treia un numar si mai nne s.a.rn.d. Toate elementele unei clase vor avea aceeasi masura, ega~ ell numarul atribuit clasei.

Acordand persoanelor note de 1a I Ia 5, In functie de performantele la locul de munca, cu semnificatia 5~foarte bun, 4~bun, 3=mediu, 2~slab, I =foarte slab, se defineste 0 scalA ordinals. Nota prirnita de fiecare individ estc mAsura accstuia.

Scalele de atitudini sunt adesea scale ordinale pentru eli ele Ie cor subiectilor sa noteze nivelul de satisfactic sou de adeziune la 0 idee

prin marcerca difcritclor grade. '

Daca relatia a>b indica superioritatea lui a fuJll de b In privinta caracteristicii cercetate, atunci masurarea ordinala ne da urmAtoarele informatii

• doua clemente care au aceeasi masura sunt echivalente (nici unul nu ti este superior celuilalt);

• dintre doua elemente cu rrulsuri neeaale. eel care are rnasura mai mare este superior celuilalt. -

Dad! masurile obiectelor din multimea A sunt transformate printr-o functie crescatoare, se obtine 0 alta rnasurare ordinala a elementelor din A, intrucet noile masuri pastreaza ordinea obiectelor

Trebuie retinut ca masurarea ordinala nu ne diI informatii despre "distanta" existents intre doua elemente ale multirnii A.

38


Daca m(a)-m(h}~m(c)-m(d) nu Inseamna eli a este tot cu alata superior lui b eu cat c este superior lui d.

Sa considerarn, de exemplu, cazul cand elementele lui A sunt elevii unei clasc. Acestia sunt ordonaii crescator dupa cunostintele lor la rnatematica si fiecare estc rnasurat prin locul sau. Dacil printre elevi exists 0 persoana cu premii 1a olimpiade, aceasta va oeupa ultimul loe, deci va avea rnasura eea rnai mare, dar "distanta" (In ceea ce priveste cunostintele de matematica) dintre ea si penultimul din sir estc cu mult mai marc decal "distanta" dintre penultimul si antepenultimui.

lndicele eel mai potrivit pentru descrierea tendintei centrale a datclor masurate printr-o scala ordinala cste mcdiana Evident. este posibila si detenninarea rnodului.

Penuu variabilele masurate ordinal so poate recurge la calculul ranguriJor centile, decile sau cuartile.

Datelc masurate la nivel ordinal se reprezinta grafic prin diagrarne in benzi, in coloane sau in batoane,

Pentru verificarea ipotezelor statistice se utilizeaza teste statistice nepararnetrice, iar pentru cercetarca relatiei dintre variabilc rnasurate prin scale ordinale sc calculcaza coeficientii de corelatie a rangurilor: de exernplu, coeficientul rho ,I lui Speanman, in cazul a dona variabile, sail coeficienui de concordarua (de exernplu, coeflcientul W allui Kendall), In cazul mai multor variabile.

Scilla d. interval poate fi utilizata atunci cand In multirnea A se poate stabili un clasarnent si, in plus, se poate aprecia "distanta" dintre oricare doua elemente in privinta caracteristicii cercetate. Aceasta "distanta'' este 0 functie

d:AxA-+R

39


care atribuie fiecarei perechi de elemente din A, (a, b), un numar nenegativ. d(a,h)2fJ, si tndcplincste urmatoarele trei conditn:

C 1. "Distanta" dintre oricare doua elemente echivalenre este egala ell zero:

a=b "",d(a,b)=O

C2. "Distanta" dintrc zr si b este egala eu "distanta" dintrc b si a:

d/a.bl=dtb,a)

pcntru oricc elernente a,b EA (proprietatea de simetrie).

C3 Pentru orieare trei clemente a,b,cEA, intre care exista rclatiile (a>h sau a-h) si (b>c S.U b=c), are loc egalitatea:

dta,c) = dta.b) + dtb.c) (proprietatea de aditivitate).

Unci scale de interval i sc cere co, pe lAng:l regulile RI si R2 impuse scalei ordinale, sa indeplincasca si urmAtoarea regula:

R3. Pentru orieare patru elemente a.b.c.e eA are loc Im(a)-m(b)1 ~ Im((')-m(e)1 dacii ~i numai dlld.d(a,b)-d(c,eJ

Aceasta regula insearnna ca scala de interval atribuie unor obiecte egal distantate intre ele In privinta caracteristicii cercetate, masuri cchidistantc.

SA considerarn un concurs de frumusete, la care S primeste nota 2, M nota 5 si L nota 8. Daca avem motive sl credem ca in realitate L este mai frumoasa decat M, care cste rnai frurnoasa decat S, SI "distanta" dintre L si M, in privinta frumusetii, este egalii cu "distanta" dintre 'M ~i S, atunci putem afinna ca note!e acordate constituie 0 masurare de tip interval a celor trei candidate.

40

Psiholcgia personalului

in cazul scale lor de interval, faptul ca. un element are masura egala eu zero nu insearnna cd el este lipsit de caracteristica cercetata, De exemplu, nota zero acordatl unci candidate la concursul de fiumusete nu semnifica absente totala a frumusetii.

Exemp!ul tipic de scala de interval se Inllilne~te Ia rnasurarea tcmperaturii. Dupa cum se stie, temperatura este un paramctru ce caracterizeaza starea de incalzire a unui sistem fizic si se determina pe baza variatiei unor marimi fizice (velum, rezisterua electrica, for!A electromotoare etc.), astfel incat unor variatii egale ale marimii fiziee le corespund variatii egale de temperatura. Termometrul cu care se inregistreaza valorile ternpcraturii este gradat ill unitati echidistantc. lndiferent ce reprezinta distanta dintre doua gradatii succesive (un grad Celsius sau un grad Fahrenheit sau altceva) diferenta de temperatura corespunzatoare distantei dintrc doua gradatii succesive este 1R fel de mare, tie ca este yorba despre gradatiile 2 si 3 sau I 0 si I!.

Sc obisnuicste sa Sf atribuie unci temperaturi rnasura zero, dar aceasta 'nu ~eamna absenta totala a temperaturii. Zero grade Celsius corespunde, de exernplu, la 32 de grade Fahrenheit

AlAt scala Celsius, cat si scala Fahrenheit realizeaza masurari de interval.

~ excmplul ~rezt!n~t s: deduce ca m~~a ~e_ ~ip i?t~rv~l_~~~~

aronrar punctut zero (manmea CIUaCLt:nSUl:ll careia :-.a 1 3\;: d.UJUUlt; masura zero) si lungimca unitAlii de masura (t'distanta" dintre dow niveluri ale caracteristicii careia sa ii corespunda 0 diferenta a masurilor egala cu unu),

Daca rnasurile obiectelor sun! transforrnate printr-o functie liniara: m_(a) = p + qm(aj, pentru once a EA

41

Concepte fundamentale in masurecee psihologica

unde:

p si q sunt numere reale, q> 0,

m(a) este masura elemcntului a in scala de interval considerate, m"OIla) este masura noua a clementului a

se obtinc de asernenea 0 rnasurare de interval.

Aceasta proprietate a scalelor de interval face posibila compararea obiectelor pc baza mai multor rnasuratori de tip interval, chiar dad fiecare dintre aceste masuratori furnizeaza valori din alt interval - de exemplu, 0 rnasurare da valori din intervalul (0,10), iar 0 alta din inrervalul (120,200). Prin transformari liniare se poate ajungc Ia un interval comun tuturor scalelor.

Datele rnasurate printr-o scala de interval se reprezinta grafic prin histograme si poligoane de frecventa, lndicii statistici calculati eel mai frccvcni sunt media, mediana si 'abaterea standard. Sc pot ~tiliza coeficientii de corclatie liniara ~i se pot aplica testele statistice parametrice (testul r, tcstul F etc.).

Scala de raport poate fi definita on de catc on se poate uti lim 0 scala de interval si, in plus, se poate aprccia in mod oblectiv cand un element este lipsit de caracteristica cercetata.

De exemplu, putem afirrna cu siguranta ca. un vehicul care stationeaza este lipsit de vitcza

Scalei de raport i so impunc ca, pe langa regulile R I, R2 ,1 R3 sa indeplineasca si regula:

R4. Un element "EA are rnasura egala cu zero daca si numai

daca el este lipsit de caracteristica cercetata. '

Atunci cand caracteristica masurara reprezinta spatiu (lungime, suprafata, volum) sau limp (durata de viata, limp de reacue) se poate

42


stabili in mod obiectiv ce Inseamna "absenta caracteristicii", deci cand masura sa fie egala ell zero. Pentru asernenea variabile se pot defini rnasurari de raport

Deosebirea dintre 0 miisurare de interval si una de raport consta In faptul ca, la rnasurarea de interval, din faptul ca m(a) ~ Imtb} nu 50 poate trage concluzia ca a este "de doua mai bun" (In sonsul rclatiei » dedit b, ceea ce este posibil insa Ia masurarea de raport. Dc pilda, indiferent daca inaltimea persoanelor este rnasurata in rom, m sau inch, un copil care are 160 ern este de doua ori rnai inalt decat unul care are 80 em Daca 0 rnasina se dcplaseaza cu 60 km/ora iar alta cu 30 krrvora, putern spune cil prima merge de doua on mai repede decat a doua.

Variabilele ale caror valori sc obtin printr-o rnasurare de tip interval sau de tip raport sc numesc variabile de tip scar (Graziano, Raulin, 1993).

Cotele obtinute de indivizi la testelc psihologice foarte bine construite, la care 0 diferenta de un punct are aceeasi semnificatie in privinta caracteristicii masurate indiferent ca este vorba de difcrcnta dintre cola 2 si 3 sau intre cota 31 si 32, sunt masurnri de interval. Deci variabila·ma..rmrata prin cotele te~tului este de tip scor.

Dar, daca la un acelasi test de cunostinte, dOL indivizi au obtinut 20 si, respectiv. 40 de puncte nu sc poate afinna cA al doilea are de doua ori mai multe cunostinte decat prirnul Deci masurarea cunostinteior prin scorurile testului nu cste 0 masurare de raport.

In general testele psihologice si cele de cunostintc realizeaza doar masurari ordinale ale variabilei la care sc refera Exista cateva teste de inteligenta, bine construite, care realizeaza rnasurari de interval.

Datele rnasurate printr-o scala de raport pot fi prelucrate prin oricc operaui aritmctice. Pentru ele sunt permise toate prelucrarile statistice arnintite la seal. de interval. In plus, se poate calcula media

43

Concepte fundamentale in masurarea psihclogica

geornetrica - aceasta necesita cunoasterea punctului zero real, corespunzator absentei caracteristicii cercctatc.

Observatie. In unele situatii 0 variabila poa1e fi masurata folosind toate eele patru tipuri de scale. De exemplu, sa considerarn rnultimea A fermata <lin patru persoane, X. y, z si v, ale caror inaltimi, exprimate In em, sum, In ordine: 161. 165,181,185.

• Aplicand 0 masurare nominalil., atribuim fieciirci persoane cate un numar:

x: 1.5, y: 1).6, z: 0.9, v: 6

• Daca ordonam pcrsoanele crescator dupa inaltime si atribuim fiecarei persoane locul pe care 11 ocupa, obtinern 0 milsurare ordinala:

x: I, y: 2, 7: 3, v: 4.

• Dacil atribuim fiecarei persoane diferenta dintre inaltimea sa

si 160, realizam 0 milsurare de interval: . ,

x: I, y: 5, z: 21, v: 25

• Deca fiecarei persoane Ii atribuim Inaltimea sa, realizam 0 milsurare de raport:

x: 161, y: 165, z: 181, v: 185

44

Psihologia pcrsoualului

Tabclul Z. I nc prezinta o sinteza a diferemelor dintre cele patru tipuri de scale descrise.

Scale

Tabclul2-1

Caractcristicile scalclor de masura _

Operatii Descriere

Nominata

Egalitatc Categoni mutuale exclusive: obiectele sau evenimcntele cad numai intr-o clasa: toti membrii acclcfasi clasc sunt considcrati cgali: catcgoriile difcra calitativ , nu cantitativ. c------,--:;...,,---

-CC()-rJC-in-a"Ii\--+[C-'g-aCCli-ta-'e--~""Ie;.de-"c"'a"7dc:::':':'ol'donare a intrarilor.

Ierarhizare obicctul este rnai marc AAU mai mic ori egal ell altul: oricc transformare crcscatoarc este penni".

Egalirate Ierarhizarc UnitA~i egalc

Aditivitate: se pot Iixa distantc echivalente de-a lungul scalci; cste permisa oricc transformare liniar crcscatoarc.

ESk dcfinit un punct de zero absolut: poate Ii. dcterminat rapcrtul masurilor a doua obiecte

Lgalitatc lcrarhizare 'I: Unitati egaic

-. _l . .!._7"c"'ro"a"'b"'so"'lu"" __ _[_ _

De raport

45

Concepte fundamcutale in masurarea psibolcglca

Cum cousideram numerele in masurari

Printr-o operatic de masurare, unci variabile i se atribuic valori numericc. Sunt posibile doua situatii:

I. Variabila poate lua numai anurnite valori nurnerice. Intre oricare doua valori posibile exista doar un numar fixat de valori posibile. Multirnea tuturor valorilor posibile este finita sau nuruarabila. In acest caz Sf spune ca. variabila estc discreui. Ca exemple, amintirn variabilele ale caror valori sunt frecvcnte absolute (ex. numarul de snrdcrui dintr-c grupa, numarul de zile ploioase dintr-un un etc.). Atunei cand scorul unui test psihologic se obtinc prin insumarea cotclor iternilor componcnti si pentru Iiecare item scorul poate lua doar un numar finit de valori (de exernplu, I pentru raspuns corect, 0 pentru raspuns ornis si -I pentru raspuns gresit), variabila a carei valoarc pentru fiecare persoana cste egala cu scorul obtinut de aceasta la test estc 0 variabila discreta,

2. Variabila poate lua oricc valoare numerica dintr-un interval finit sau infinit dat. Intrc oricare doua valori posibile ale variabilei exista 0 infinitate de valori posibile, in acest caz se spunc cA variabila este continua. In general, toate variabilele care exprima spatiul (lungime, suprafata, velum), timpul (varsta, timpul de reactie), masa sau combinatii ale acestora (viteza, acceleratia etc.) sunt variabile continue.

Dar, in cercctarc, se intampla adesea ca variabile continue sa. apara ca fiind discrete. 0 cauza 0 constituic imprecizia instrumentelor ell care se face rnasurarca (de exemplu, Inaltirnea persoanelor este inrcgistrata de obicei in em). Alteori nu se justifica in cereetare 0 precizie prea mare (de cxemplu, pentru investigarea legiiturii dintre orele petrecute la televizor ~i varsta este suficient daca varsta este exprimata in ani, nu trebuie notata in zile sau ore). in aceste conditii se considera ca flecare valoare a variabilei reprezinta un interval de valori.

46


Astfel. daca valorilc posibile sunt

~ XI,Xl, ...• Xm~. X2- x, +d, X3~~ X:;!+d., ... ,Xm= Xm.I+d~ d>O,

atunei ficcare valoare Xi va fi privita ca un interval de valori, de lungime d, pentru care Xi estc:

• centrul:

(xi·d/2. Xi td/21. i '1.2 .... ,m sau [xi·d/2, x+d/Z)

sau

• extremitatea infcrioara: [x"x,+d). i = 1.2.. .rn; sau

• extrernitatea superioara:

(x, -d, x], i ··1.2,. .m.

Lirtutele imervalului construitIn acest mod pentru 0 valoare Xi, se nurncsc limite reate ale numaruiui x,

Nota obisnuita la 0 lucrare scrisa rcprezinta, de obicei, centrul unui inter~/al de valcri avand lungimea de un PWlCt. Astfel, de exemplu, nota 8 indica faptul ca, daca s-ar fi utilizat pentru cotarea lucrarilor numcre zccimale, scorn) ar fi fest cuprins intre 7.5 si 8.5

Si varsta exprimata in ani este interpretata adesea in acest mod ~'aloarea 20, de pilda, reprczinta varsta cuprinsa intre 20 de ani impliniti ~i 21 de ani nelmpliniti . /\.lkovri, dad. 0 variabila discrcta poai c ' lua un numar o~-C de '0':1:):, sc considcra ca ea este continua si se accepts sa. fie mtrodusa In prelucrari statistice specifice variabilelor continue. ~tfel de variabile sunt venitul pe familic sau pe jntrepnndcrc. beneficiul etc.

47

Concepte fundamentale in masurarea psihclogica

Alegerea unei scale de masura

Cercetarea psihologica necesita, in general rnasurarea variabilelor psihice, Se ridica, deci, intrebarea: Cum sa alegcm scala de masura pcntru ficcare variabila? Raspunsul estc dctcrminat de doua aspecte

• ce se cunoaste despre relaiiilc cxistcntc intre pcrsoanc in privinta variabilei respective. mat precis cc relatii au putut f definite In multimea A a persoanelor care vor f masuratc (de exemplu, da~a persoanele pot fi asezate in crdinc ori dear se ponte afirrna cit doua pcrsoanc sunt echivalente sau nu);

• cat de multc informatii ne sunt neccsare despre persoane, ce prclucrari statisticc ar trcbui ctcctuatc pcntru a obtinc accstc infbrmatii

Se stie d scala nominala nc ofcra cea mai redusa cantitatc de info~tie: valorile variabilei reflecta doar deosebiri calitative intre persoane. Scala ordinala adauga 0 informatic suplirncntara: ordinea existenta intre valorile variabilei este aceeasi cu ordinea reata a pcrsoanclor. Scala de interval aduce inca 0 iniormatie: marirnea distantei dintrc Jowl valori ale variabilci corespunde rnarimii "dis~tci" dintre persoane. Scala de rapoarte ne furnizeaza cea mai mare cantitare de informatii: ea ne pennite sa cunoastem de cate ori este "mai bun" un individ decal altul

Daca relatiile cunoscutc imre persoanelc din mulurnca .1 nu nc permit sa alegern scala de rnasura care sa ne of ere informatiilc de care avcm nevoie, YOm alege acea scala care ne furnizeaza cea mai mare cantitate de informatii.

:in functie de scala pe can: 0 alegem, vorn selecuona ~i procedurile statisticc pc care lc vom utiliza pcntru analiza datelor Implicit, acestea vor afecta concluziile la care vorn ajunge, Cu cal cantitatca de informatii prelucrata este mai redusa. ell atat si concluziile 'lor f

48


mal saracc. mal putin capebile sa explice efectcle variabilelor independente

L.:slc logic ca in cercetari sa incercam sa folosim cal mai mult posibil scalclc de interval sau de raport, dcoarece ole marcsc cantitatea de inlhrmatie continuta de date. Totusi, ipotezele pe care lc formulam intr-o cercetare lirniteaza posibilitaiile de alcgcrc a unci scale sau a alteia.

M:1surarea psihologica

Aptitudinile, atitudinile, interesele. sentimentele. indiferent cat sunt de spccificc pentru un individ, reprwinta realitati psihologice interne care sunt rnascate si inaccesibile prin instrumentele cunoasterii directe. Fie sunt in'sa obicctivate prin conduite. Fircste. putem observa usor in viata cotidiana cum conduite identicc pot avea cauze rclauv variate ~i pot prirni sensuri psihologicc explicative diferitc. Allport (1970) arata ca 1. nivelul perscnalitatii, acclasi fapt de conduita poate lldctcmlinat, Ia persoane diferite, de proprietati psihologice difente. Masurarea p~ihologica privcste, ~n hnii principalc, problema difcrcntclor individuale cu referire dirccta 1a tnuatunte. particuiantiuile sau dimensiunile psihologice. Ceca ce numim tmsatura c ... tc i.l etichcta dcscripriva aplicatii la un grup de comportamente care ~e atlii. In relatie uncle ell altelc (ex. domina.n~ agrcsivitate, intcligcnta ctc.); .ca t:st~ .mai m~lt sau rnai ~utlfl innascuta sau dobandita Bazati pc ditcrite csannoane standardizate comportamcntaie \CX. teste, imerviuri etc.), noi dcducern de fapt poziua sau lccul ocupat de un individ In ce privestc dirnensiunea d~ personalitatc masurata. Figura 2·2 ne otera 0 imagine a. demersului interpretativ sau a principiului metodologic general care sta la baza oricarei cunoastcri si rnasurari psihologice.

49

Concepte fundamentalc in masurarea psfhologica

Variabile cunoscute

Variabile necunoscute

Variabile cunoscute

factorilor psihici intcrni

J-ig. 2-2 Componentele caracterului deductiv al cunoasterii psihologicc (Kulcsar, I 980).

Orice intcntie de cunoastere sau masurare a unor parametri psihologici parcurge un drum in care se opereaza cu 0 serie de clemente cunoscute si necunoscute. lata procedura concrera. Pentru un potential candidat la 0 functie rnanageriala psihologul este interesat de cunoasterea prezentci sau abscntci calitaulor psihicc afcrcnte acestei functii EI stabileste, in consecinta, 0 strategic de investigare a subiectului in cauza. Examinarea psihologica debuteaza prin punerea subiectului intr-un context cunoscut (situatii - probe psihologicc sau teste de aptitudini ori personalitate, teste situationalc ctc.), Cu aile cuvinte, psihologul initiaza 0 situatie in care plaseaza subicctul rcsnectiv si Ii irnpunc rezolvarea unci sarcini (narcurgerea unuia sau a. rnai multcr teste de personalitate, de cunostinte sau de aptitudini), Este recornandata colectarea a cat de multe date de test sau nontest, adica de comportarnente sau raspunsuri (R), in situaui (S) cat rnai variate. Cunoasterea persoanei este realizata prin examinarea tuturor reactiilor sau a comportarnentelor generate de interactiunea dintre subiect si sarcina. Pe buna dreptate sublinia Pavelcu (1974), ca "personalitatea nu poate fi inteleasa decat ca 0 existenta in lume, in unitatea organism-mediu, om-lurne si. in acelasi

50

Psiholcgta personalului

timp. ca fiinta in devenire, intr-o neincetata echilibrare dinamica" (p.40)

Masuratorile psihologice, asa cum apar ole din teste, rcprezinta estimari realizate la nivelul unor scale nominale, ordinale sau de intervale. Sealele de rapoartc nu sunt utilizate in masurari Ie psihologice (accst lucru este totusi posibil cand cstc vorba de domeniul teoriei raspunsului la item sau al teoriei starilor si trasaturi lor latentc, care au primit In ultimii ani 0 extensie considerabila). Cu alte cuvinte, scorurile obtinute la testele de aptitudini rnanageriale, inteligenta sau de personalitare. nu sunt altceva decat csurnsri pe o scala ordinals. FIe nu ne semnalizeaza cantitatca de inteligenta, aptitudini sau trasaturi de personalitare ale individului. ci pOZi!13 sau rangul oeupat de un individ in cc priveste trasarura masurata Pe baza a c~ea ce stim dcsprc scalele utilizate In psihologie, acestea sunt irnpartite In intervale egale din ratiuni strict pragmaticc (pentru simp luI Iapt ca acest sistem con vine scopurilur nna. ... tre si pentru di el, pur si sirnplu, functioneaza). Daca exista totusi dubii scrioase cu privire la acest mod de lucru. scorurilc brute ale testelor (scorurile derivate direct de la un test. intcrviu sau scala de evaluare etc) pot fi transfcrmatc prin diferite proccduri statisticc in cateva tipuri de alrc seoruri care sa ne pcrmita utilizarea unor scale usor interpretahilc (Cascio. 1991; Guilford, 1954)

Criterii de evaluare a masurarilor psiholegice

Cronbach si GIeser (1965) subliniaza faptul di obiectivul masurarii psihologice cste luarea de dccizii. in selectia profesionala, decizia estc daca sa admitcm sau sa respingem un candidat; in repenitia profcsionala. daca sa indrurnam un eandidat spre un post de munca sau spre altul: in diagnoza. care tratament psihoterapeutic .sa fie adopter etc.

Masurarile psihologice, arata CasCIO (l Y91), este mai pouivit s~ fie evaluate in termeni de utilitate socials. Astfel, 0 problema importanta

51

Conccptc fundamentale in masurarea psihologica

estc nu daca rnasurarile psihologice folosite intr-un context particular sau altul sum precise sau imprecise, ci cum se poate cornpara eficienta lor predictive ell accca a altor proceduri si tchnici existente

In mod frecvent spccialisui din domcniul psihologiei personalului sunt contruntati eli activitati de seleqic si ell utilizarca unor proceduri de masurarc psihologica, de intcrpretare si de comunicare a interventiilor lor. Accstc actiuni au 0 importanta extrem de mare deoarece sunt implicate nemijlocit in orientarea carierei profcsionale a ,unci pcrsoane. Din. acest motiv este esential ca speciahstii In psihologra persnnalului sa He bine ancorati in intimitatile mssurani

aplicative, ..

Testul: natura sistematica a procedurilor ric rnasurare in psihologte

Testul psihologic - definitie. Rosca (1972), detineste testul ca 0 proba sau 0 serie de probe, construitc in scopul stabilirii prezenici (sau abscntci) unui aspect psihic, a particularitatilor de manitesu.:re comportamentala sau a gradului de dczvolrare psihica. Pcntru Anastasi (1976), testul reprezinta 0 masurare obiectiva si standardizata a unui esantion de comportamenr. In Grand dictionnuire de fa p_\~Vf'h(Jfogie (1994) se mentioneaza ca testul psiholo~ic cstc "0 probe, utilizata ell prccadcrc in psihologia difercntiala, care permite descrierea comportarnentului unui subiect intr-o .. situatic dclinita precis (Ilinstructiundc de adrninistrare" ale testului), prin raportare la comportamcnrul unui grup precis de subiecu. plasat in aceeasi situatie standard, Descrierile se tac de

obicei 'sub forma numericA". .

Testul este deci 0 proccdura sistematica utilizata eli scopul compararii comportarnentului a dcua sau rnai multor persoane on a studiului cornportamental al unei persoane i~cJjvlduale (Cronbach, 1966). Cand afirmam ca procedura de testare psihologica este sistematica sau standardizata, avern in vedere trei aspecte: coounutul,

52

Psihologia perscnalului

administrarca .~i cotarca. Referitor la continutul unui test, notarn ca itemii acestuia trebuie sa retlecte si sa rnasoare un anumit esantion comportamental (aptitudinile mecanicc, crcativitatea ctc.). Mai mult, toticci care sunt supusi testarii. se vor confiunla ell acelasi set de itemi sau sarcini, L)C asernenea, sisternul de adrninistrare a testclor psihologicc estc ~i cl standardizat. conditiile de IU<.:lU sau examinarc sc impune sa fie si de standardizate. la fel si durata cxaminarii etc Proccdura de cotare a unui test este, la randul ei. srandardizata prin rcgulile de notarc fixate. Pc scurt, procedurile de operare eu tcstclc psihologice sunt sistematice sau standardizatc pentru a dirrunua distorsiunile posibile si influentele nedorite pe care le pot avea uncle variabile neescntialc asupra pcrformantclor,

o taxonomie posibila a testelor p,~ihologice. l.iteratura psihologica despre teste cstc abundenta. Una din sintczclc evaluative cele rna! apreciatc cstc pusa la dispozitia specialistilor de catrc Bums (1974). Acosta clasifica testele psihologice existcntc pc pia1A si care sunt utilizate in scoala, industric ~i clinica. Testclc sunt evaluate critic dupa 0 grila bine dcfinita de catrc spccialisti in domeniu.

In selectarea unui test pentru a f uuiizat exista nistc rcguli precise si o procedura 10 care psihclogul joaca rolul de experimemaior si totodata de filtru, Dccizia de selectic asupra unei probe psihologicc se ia In baza unei analize atente a activitatii care urmeaza sa fie investigata. Psihologul trebuie sa aiba 0 idee clara despre cc va fi evaluat, uncle si cum va gasi cl ceea ce cauta.

Exista numeroasc sistemc de clasificare a testelor, majcntatca folosind ca punct principal de rcferinta definitia tcsurlui. Acest punct de vedere stl si la baza clasificarii pc care 0 propunem (Figura 2-3).

53


I \verbalA ~ Orale

I Sarcina -........ Sense (creion-

COD!1TIut\ Nomcrbalii~hiirtlC)

Cu manipulate de

I Performanta aparate 81 ptese

I \ Administrate de

calculator Modul de \ In. tel.eCliVl;: (teste)~Tes~e de ~

procesere \ pcrtormente

Nonintelective Teste de aptitudini

{invcntare/ches- este de cunostinte

ttonure de T esk sitUlllio~ale'

personalitate)

('ficaCita~ -::::: lndividualc

e De grup sau

Adminis- colccrlvc

trarc Cu limite de limp

fimp """- De vtteza /" Cu limitii de timp

De randament ~Cu tirnp nelimitat Standar-

dizate

Nonstan-

dardizate

< Obiecti-

Cotare ve

Subiec-

Figura 2~3. Schema de clasificare a teste lor psihologice

54

Psiho logia personalului

Yom examina in conrinuare. intr-o rnaniera succinta, elementele care dau tcstului calitatea de proba standardizata: continutul, odministrarea ss cotarea.

Contimaul. Testele pot fi clasificate In primul rand dupa sarcina cu care trebuie sa se confiuntc persoana examinata, Astfel, uncle teste pot fi (;U continut verbal (rationament verbal, de vocabular, complct.arca unor propozitii) sau ell continut neverbal (urmarirea rnintala a unui labirint, rotirea pc plan mintal a unci figuri). Tn multo cazuri, subiectului examinat j se poate solicita sa opereze la un aparat, sa completeze uncle figuri lacunare sau sa rcproduca difcrite imagini ell ajutorul unor cuburi etc. Accste teste sunt cunoscute sub denumirea de probe sau teste de pcrformanta.

Testclc sc rnai pet clasifica ~i In functie de modul de procesare irnplicat ~ aceasta sc refera la ce i se cere persoanei examinate sa Iaca pentru a da un raspuns. Tesacic intclective sunt destinate masurarii calitatilor intclectuale, fiind frecvent dihotornizatc In teste de pcrformanta (achievement) ~i de aptitudini, Tn general, de solicita subiectului s.a fie performam pe 0 anumitii sarcina sau sa of ere 0 infonnatic concrcta intr-un anurnit domeniu. Atat testele de aptitud~i. cat si cele de pcrformanta identifica 0 abilitate sau capacitate, ori calitate (aptitudini matematice, mecanice sau deprinderi de calcul, cunostintc de gcografiej. Ele se pot Insa deosebi dad le privirn prin prisma orientarii lor. Astfcl, testele de performanta sunt orientate pe un comportament sa.u pe 0 activitate care a avut loc In trecut (invatarea unei limbi suaine, deprinderi de depanare auto etc). Testele de aptitudini sunt orientate pe predictia unui comportament apropiat sau mai indcpartat ~ ce estc individul capabil sa invetc pe baza unui program de instruire (ex. aptitudini de opcrare la calculator, aptitudini muzicale etc.). Desigur, aceste doua tipuri de masuratori nu se exclud reciproc. ceea ce un individ a realizat in trecut este frecvent un bun indicator a ceea ce se asteapta

55

Conceptc fundamentale in masurarea psihologica

de la el sa faca i~ vii tor Testele de cunostinte masoara nivelul pe care o pcrsoana l-a alms fn urma unui proces de Invatare sau cal de multe cunostinte a achizitionat un individ intr-un timp dat (In general astfel de .teste au fost dezvoltate in scoala, dar tot atat de bine de so utilizeaza in induxtrie, armata etc.) Distinctia Inuv testele de aptirudmi ~i cclc de cunostinte este mai mult una de nuanta decat de con!inut. De fapt, O~l:l: test psihologic poa.te fi un test de' aptitudini daca cl estc capabil sa prognozcze un comportement viitor. De asemenea, orice test poate fi ccnsidcrat un test de cunostinte daca poate reflecta cal de mult va putea invata sau a invatat' subiedul. ~)istinqia intre testele tie aptitudini ~i cunostinte estc dcterminata, in fond, de sensul utilizarii lor. Probele de Iucru ~i testele sau exerdtiiie situasionaie constituic () alta categorie de teste intclcctive. Probele de IU~~1 sunt n. replica in miniature a unci activitati de munca, Ele sunt utilizate mal ales in psihologia muncii si rnilitara ea instrumente de sclcctie profesionale. Numcrnasc studii au ajuns la concluzia ca acest tip de teste arc 0 valoare predictive mar mare decat cele clasice. Din aces.t tip de teste fac parte si probele in-basket si jocurile economice destinate forrnarii profesionale,

o clasa apartc de teste sunt cele pc care le-am grupat In categona prcbclor noninrckctivc. Accste teste sunt destinate rnasurarii diferitclor aspcctc ale pcrsonalitatii (irncrcsc, valori, atitudini. tra ... saturi temperarncntalc etc.). In general, ele sc bazcaza pe cxpuncrea unor convingeri sau atitudini C'Eu crcd ca . "Un lider ar trubui sa ... '': :\10:1 simt . "]. in mod obisnuit, aceste relatari (selfreport) sum grupau:. sub tk~urni.n;a U(.: inveniare in limp cc probcic de masurare a aptitudintlor si cele de performanta sunt cunoscute ca Teste.

,4dmin.i~trarea. Dupa modul in care sunt administrate testele, ele pot fi cl~lfH.:ate 10 tenneni de eficacitate a exarnenului psihulogic si in functic de uncle exigente legate de timpul de exarrunare. Examenul psibologic individual este considerat neeconomic, subiectii fiind

56

Psiholcgia persoualu lui

tcstati unul cate unul, procedura consumand timp, fiind, in consecinta, necconomica, Tcstarea colcctiva presupunc examinarea sirnultana a mai multor subiecti, Arnbele moduri de examinare prezinta 0 serie de calitati si limite. l-xamcnul psihologic individual permite psihologului sa stabilcasca un contact mai bun eu subiectul, coopcrarca cu acesta se realizcaza mai rapid, interesul sau motivarea subiectului pcntru examinare este superioara. Iotuxi; decizia psihologului in contextul examenului psihologic individu~l este rnai incarcata de subiectivitatc, cxarncnul psihologic in sine este calificat ca fiind mai putin standanlizat. Conditiilc de examinare psihologica colectiva poseda 0 nota de standardizare supcrioara. Dar, uncle situatii particulate ca oboseala. anxietatca, starea mcrncntana a sanatatii etc., sunt mai grcu de detcctat in conditiile examcnului colectiv. Testarea individuala se potrivcste mai bine psihologului clinician si de consilierc in anumite activitati de oricntare scolara si profesionala; tcstarea colectiva 'estc preferata in selectia pr(;fcsionala cand se opcreaza cu grupuri mari de subiecti, mai ales in examinarile de tip screening. Scrccning-ul se rctcra 1a 0 categoric de teste sau proceduri simple de identificare rapida a unor pcrsoane care poseda anumitc aptitudini. Obisnuit. astfcl de teste sunt administrate inaintc de a se lua 0 decizie de includere intr-o actiune de testare psinologica propriu-zisa Testele de screening lucreaza ell 0 maria larga de croare, rolul lor fiind accla de filtrarc grosiera a subicculor.

In constructia tcstelor, ca ~i 111 interprctarea perforrnantclor acestora, timpul intcrvinc ca 0 conditie importanta. Testclc de viteza (ex. barare de numcrc sau figuri, identificarca unor tigun idenuce etc.) coniin .• in general, un grup de itcrni usor de rezolvat, timpul de rezolvare fiind insa limitat, astfel incat nici un subiect sa nu poata rezolva integral testul. Tcstclc de randament se caractcrizeaza prin aceca ca timpul de rezolvarc este suticient de generos pcntru a permite parcurgerea imcgrala a testului de carre subiect. Uneori, administrarea acestui tip de teste nu cste conditionata de timp. La astfel de teste itcrrui nu au 0 pondere cgala, ei urmeaza adcsea 0 linie

57

Concepte fundamenta1e in masurarea psihologica

crescatoare in dificultate; nimeni nu poate cbtinc un punctaj egal eli acela al nurnarului de itemi a testului (Anastasi, 19R2). Atilt testcle de vitcza, cat si cele de randament sunt astfel construite incal sa nu permita realizarea unui scor maxim (egal ell numarul itcrmlor testului). Acest 1m.TIl este necesar in vederea obtinerii unci irnagini mai clare despre persoana testata. a nivelului aptitudinal sau de abihtatc atins intr-o activitatc seu alta. Totodata, este facilitate posibihtatca lU1Ci' ierarhizari cu mai rnulta acuratetc a subiectilor. In practica, arata Cascio (1990), distinctia intre teste de Yitc7~ si de randament cste numai una de grad, ccl~ mai multc teste depinzand de ambii [acton 10 proportii variabile,

Teste standordinne si nestandardizate. Testele standardizatc se caracterizcaza pnn cxistcnta unor instructiuni precise de administrare si cotare. Aceste caracteristici sunt importantc In activitatca de comparare a diferitelor pcrsoanc intre ele. Procedura de standardizare presupune adrninistrarea testului unui esantion reprezentativ, obisnuit la cateva sute de subiecti, similari celor pentru care testul a fost proiectat (ex. elevi, adulti, personal industrial etc.), Pe acest esantion xtandardizat sc stabilcsc nomle sau etaloanc care reprezinta cadrul de rcferinta pentru interprctarea performantelor la test. Etalonul testului ne indica nu numai media si dispcrsia performantelor csantionului de subiecti, ci, adesea, ~i maniera de repartitie a cote lor sau scorurilor tcstului de-a lungul intervalului de valori oeupat (este vorba despre pozitiile si lungimile claselor centile. decile sau a claselor normalizate)

Testclc nestandardizate privesc mai ales categoria probelor de cunostinte construite de catre cadrele didacticc intr-o maniera neformala si destinate, obisnuit, unei singure administrari (extemporale sat! lucrari de control. teze).

58

Psibo logia personalului

Cotarea. Tehnica de cotare a unui te s t poate fi obicctiva sau subiectiva. in primul caz, performanta la test se apreciaza dupa 0 procedura fixa, impersonala, de catre un simplu operator sau eu ajutorul unei rnasini de cotare ori prin scanare si cotare automata prin intermediul unui software dedicat, pc calculator. Testcle ~i unele chestionare de personalitate, de genul celor projective (cornplctare de fraze, pete de cerncala etc.), prczinta in cotare 0 dozii mare de subicctivitatc. Ele introduc ceca ce se numestc "varianta persoanei care coteaza proba", Acesta este motivul pentru care astfel de teste sunt utilizatc cu precaderc de catre psihologii clinicieni sau de uncle cabinctc de consiliere ~i mai putin in mediul industrial

Predzari

In selectia unui test sau a alrui instrument psihodiagnosuc, mai pot fi luatc in considerare si aspecte ea denumirea, dimensiunea aptitudinala sau de persona1itate masurata, costul, dernersul interpretativ sau validitatea de aspectPrimu! pas in procednra de selectie a unui test pcntru a fi utilizat in mediul industrial este analiza rnuncii prin care ni se SpW1C ce aptirudini sau abilita~i trebuic masurate. Dar, niciodata un instrument psihodiagnostic nu trebuie ales la intfunplarc, pc rnotivul simplu ca it avem si stim sa' operam cu cl. In masura egala, alegerea unui test depinde si de obiectivul examinarii - sclcctia de personal, repartitia profesionala, expertiza post accident, consiliere sau cercetare,

Formularca clara a obicctivului cxerncrmlui psihologic ne va concentra atentia asupra gasirii celei mai adecvate strategii de rnasurare legat de forma de prezentare, tipul si varietatea scorurilor de Cart avern ncvoie. De pilda, 0 cornpanie doreste angajarea unui anumit numar de electricieni. Candidatii depasesc cu mult locurile disponibile. In acest caz, activitatea desfasurata este una de selectie profesionala, dar strategia de lucru este diferita In functie de obiectivele urmarite. lntr-o astfel de situatie este indicat sa apelam

59

Conccpte fundamentalc in masurarea psihologica

initial la un screening care sa realizeze 0 prima filtrare a candidatilor. Examinarea se poate derula in doua etapc distmcte- examinarea indeplinirii criteriilor de angajare pe Cv-urile trimise (criteriile pot fi legate de cxperienta, varsta. sex s.a.). Cei adrnisi pot f supusi In continuare unui al doilea filtru, constituit dintr-un test de aptitudini gcnerale (ex. Testut de personal IYonderlic) care sa permita ierarhizarea subicctilor pe baza unui scor global. In fine, 0 datil lotul de elcctricieni admis, ei vor fi reparizati la di fcrite locuri de munca, Pcntru accasta Sf va utiliza un test de cunostintc dublat de unul de aptitudini speciale care sa invcstigheze adecvarca pentru di ferite domenii de intcrventie pe linic electrotehnicd, specific companiei in cauza,

Frecvent, costul unci proceduri de sclectie sau de cxarninare psihologica pcriodica cste un factor important pentru multe companii, Exista proceduri de testare de man: precizie, dar foarte costisitoare si altele mai ieftine, dar de 0 precizie mai mica, {In cxamen individu~. estc mult mai costisitor decal unul colectiv. Din acest motiv, proiectarea unei cxarninari psihologice trebuic sa includa 0 analiza logistica de oporrunitate in care vor intra: costul rnaterialelor de testare, costurilc aferente spatiului de examinare, energia consumata, tirnpul afcctat examinarii, pcrsonalul de specialitate si ajutator implicat in examinarc, publicitatea etc.

Managerii comit frecvent crori cand doresc sn apeleze la serviciilc psihologilor si ale psihologiei. Ei considcra col daca un kst poate ti adrninistrat ,de 0 persoana cu 0 pregatire 'minima, ~i interpretarea acestuia este acccsibila oricui. De fapt, interpretarea testului include mai mult decdt 0 simpla rclatare sensa sau verbala a scorului obtinut de 0 persoana sail un grup de indivizi care au fost supusi cxame~uluj psihologic, lnterprctare perfonnantelor sau a rezultatelor unui exarnen psihologic cere cunostinte ample care se rcfcra la cunoasterea valorii ~i a limitelor probelor utilizate (fidel i tatea, validitatea etc.), 1a structura lotului examinat, contextul situational In care a avui loc

60


cxarninarca. speciflcul stratcgiei de cxaminare etc. Necunoastcrea problemelor amintite conduce la interpretari eronate, la comiterea de greseli t,'!-i de aid la nemulturrurea bcneficiarilor si 1a discreditarca aplicatiilor psihologice

Vullditatea de aspect

Orice test psihologic sau educational care este destinat utilizarii in practice trebuie ~ fit: perceput de cei examinati ell cl ca fiind adccvat dorneniului in care este aplicat. Accaste calitate a testelor cste dcnumita valirlitate de aspect (C I. Mosier, dupa Novo, 199J).

De pilda, pe baza rezolvarii de scheme Iogice lacunare se pol ~onslrui atat teste de aptitudini de prograrnare. cat ~i teste de aptitudiru pcntru electronica. Pentru ca cdc doua tipuri de teste sa aiba validitate de aspect, itemii din care cle suntalcatuite vor fi diferiti, fund specifici fiecarui domeniu profesional

Validitatca de aspect nu cste inclusa prinrrc celelaltc tipuri de validitatc (Standardele AJ'A din 1974) si nici nu le poate inlocui

o definiue operauonala a validarii de aspect a fbst prezentatii de I,. Guttman si S. Shye (Nevo, 1993) astfel: "Sc lace" masurare a validitatii 'de aspect atunci cand 0 persoanii testata iun utilizator ncprofcsionist /un individ interesat, utilizand 0 tehnica absolutii /relativa aprcciaza un item ,/ un test 0 baterie de teste drept foartc potrivit . .. .i nepotrivit pentru utilizarca care il intereseaza"

Trebuie observat ca aprecierea validitatii de aspect nu este realizata de experti si pentru masurarca sa nu se folosesc metode psihornetrice. Dad aprecierea validitatii de aspect cste likutll de persoanele testate, de trebuic sa lsi spuna parerea imediat dupa terrninarea testului, cand irnpresiile sunt inca proaspete.

61


Exista doua tipuri de tehnici pentru evaluarea validitati: de aspect:

• tehnica absoluta: eel care apreciaza cal de potrivit este testul pentru scopul propus foloseste 0 scala cu 5 puncte (5~foarte potrivit, 4=potrivit, 3~ediu, Zv-nepotrivit, l=foarte nepotrivit);

• tehnica relativa: aprecierea tcstului se realizeaza prin comparare cu alte teste.

Testele care au 0 validitate de aspect bunil au sansc mati s~ le induca suhiectilor 0 motivare pozitiva inainte ~i l~ timpu1 administriirii testului, sa rcduca insatisfactia si impresia de injustitie in lata scorurilor rnici si sa convinga persoanele care utilizeaza teste psihologice sau cdncationale sa le implementeze si pe accstea.

62


CAPITOLUL3

FIDELITATEA~IVALlDITATFA TESTELOR

Consistenta ~i predlctle

Inloldeauna cand alegem 0 procedura de masurare a unci calitati psihice sau a rnai multora, pretindem ca instrurnenrul de masura utilizat sa posede 0 serie de calitati care sa-i confere 0 mai mare precizie in rnasurare, Incrcdere si obicctivitatc in rezultatele masurarii Obisnuit, 1n astfel de cazuri, se fac referiri la dow caractcristici:jidelitatea si validitatea mijloacelor psihodiagnostice.

Orice activitate dc cxaminare psihologica sau de masurare cu caractcr psihologic are ca obiectiv principalluarea unor decizii cu privire la persoanele cxaminate. In acest context, rezultatele masuratorilor trcbuie sa ofere solutii interpretabile, sa fie utile. Sa cxaminam 0 siruatie tipica de selectie, 0 scoala doreste aleatuirea unei echipe de atletisrn, alcrgatori la 100m garduri, Elevii dornici sa fad parte din aceasta echipa care sa reprezinte scoala ~tr-o competitic zonala trebuic sil treaca niste teste pentru a face dovada aptitudinilor solicitatc de proba sportiva in cam. Printrc altc verificari, una presupunc incadrarca intr-un barem de maximum 1 ~ sccunde de parcurgere a celor lOOm garduri. Cu alte cuvinte, once concurent care realizcaza un limp de alcrgare de pani( la 14 secunde va putea intra. in cornponcnta echipci. :In acest sens, pentru tiecare concurent sc ia ca baza media timpilor realizati in trei curse (in uncle situatii similare se ia ca baza timpul eel rnai bun). Pentru evaluator este important sa intre in posesia unci imagini cat mai "reale" despre aptitudinile implicate in proba amintita. Potential, vcm gasi 1n ficcare strategic de selectie multc surse de eroare care pot distorsiona "adevarata" realitaie. Comportamentul uman fluctueaza de la un moment la altul si de la 0 situatie la alta. In plus, procedura de

63

Fidelitatea si validitatea testelor

~asu:~ in sine contine ea insasi numai un esantion din posibilele siruatn cu care s e vor confrunta atletii in conditii reale de concurs (indispozitie, tirnp nefavorabil, influcnta altitudinii etc.)

Psihologul, in activitatea pe care 0 presteaza, este preocupat de rcducerca sursclor de eroare care pot influenta Intr-un fcl sau altul m~urarea_ ~rorile de masurare au eel rutin d~ua consecinte majorc asupra unui exarnen psfhoiogic: scad eficienta intcrventiei psihologice (avern in vedcre aspectele calitativc, ohicctivitatea rezultatclor. precizia eu care este mssurat ceca ce sc doreste sa sc rnasoare) ~i altereaza cadrul ctic in care se Inscric intervcntia re~pec~i~"a (s,e inle,1c.~e prin aceastn credibilitatea, irnpartialitatoa masurarilor Sl a deciziilor} Procedura de masurare utilizata trcbuie sa til; ~a de Incredere. consistenta ~i stabile in timp, ell alto cuvimc cat

mal fidela posibil. '

FIDELfI'ATEA

In vorbirea curenta, termenul de fidelitate este folosit pentru a descrie penio~e sau lucruri. 0 pcrsoana fidela estc aceea pe care se poate conta ~dc eX,c~plu, u~ angajat fidel I~i termina lucrul sau la limp si t:~cc:~ta sarcm~k care 1 S.C dau la nivelul maxim al aptitudinilor sale). ( uvantul fidclitate este folosit ~i pentru a dcscrie 0 cali tate paniculara a nUJ~crelo! obtinute rnasurand ceractcristici ale persoanelor sau lucrurilor. In eceasra utilizare, fidelitateareprezinta consistenta,

consecventa rnasuratorilor realizate. .

In teoria teste lor. conceptul de fidelitate a cunoscut diverse acceptiuni pc parcursul timpului. Astfel, de exemplu, In 1954 si in 1966, Standardele A1' J\ identificau fidelitatea cu consistenta si stabilitatea ("Tidelitatea se refera la precizia -consistenta si stabilitatea. masurarii realizate de test''), in timp ce in 1974, fidelltatea este privita ea si

64


"gradul in care rezultatcle testarii put fi atribuitc surselor sistematico de varian"," (APA Standards, 1974). Termenii de "consistenta" si "stabilitate' continua sa fie utilizati, dar nu in sensul de consistenta interna ~i de stabilitate tcmporara a unui anumit comportament, ci mai degraba ca reproductibilitare a rezultatelor ccrcctarii stiintifice Fidditatea este "gradul in c.are scorurile testului sum consistente .W1U repetabile. adica gradul in eare ele nu sum afectate de erorile de masura" (J\PA Standards, 1985).

Nici una din masurarilc cfectuate in sfera factorului uman, indiferent daca privcste caJjtii~i fizice sau psihice, nu cstc complet consistcnta Daca repetam 0 rnasurare la una si aceeasl persoana in doua, trei sau mai multo momcnte, rcvultatcle obtinute vor fi rnai mult sau mai putin difcrite. De exernplu, daca ne vom cantari dimineata, la pranz si seara, sau toarnna, iarna ~i primavara, vorn obtine valori apropiate, dar torusi deosebite. Daca exarriinarn 0 persoaoa eli tesru! Domino 48 de doua ori, la interval de cateva saptamani, este posibil sa sc obtina uu CI de 115 cu prima adrninistrare si uuul de 118 la a doua, Dcoarccc scorurile realizatc de 0 acccasi persoana nu sunt idcntice in cele doua ocazii, se spune e:1 ele sunt insuficient de consistente sau de robustc. Tehnicile prin care se studiaza consistenta masuratorilor facute prin teste, indiferent di. este verba desprc teste de aptitudini, invcntare de pcrsonalitate sau teste de cunostinte. sunt cunoscute sub denumirea de tehnici de estimare a fidelitaui.

Fidelitatea testelor psihologicc are rcpcrcusiuni nemijlocite asupra decizitlor pe care psihologut Ie ia cu pnvirc La oemeru. sa ne irnaginam ce sc poate intampla dad intr-o actiune de selectie este folosit un test de reprezentari spatialc lipsit de consistcnta, in sensu} ca aceiasi candidati care au realizat scoruri mici ell 0 saptamAna in urma, in' prezent obtin scoruri rnari, in schimb realizeaza scoruri mici cei care initial obtinuscra scoruri mari

[,

6S


Definitia fidelitipi in termeni matematici Se considera doua multimi :

P _:_ 0 multime de persoane;

M = a multime de masuratori (teste sau itemi de test).

Ambele multirni pot fi infinite - dar numarabile- sau pot contine un nurnar finit de elemente; in particular, ele pot f formate d'intr-un singur element.

Rezultatul aplicarii unei masuratori m EM asupra unci persoanc p EP poate fi exprimat sub forma unui numar real, care se noteaza cu xmp. si se numeste scor observat. Valoarea lui depinde de conditiile particulate in care se face masurarea. xmp este doar una dintre val~rile care s-ar putea obtinc pcntru rnasurarea m EM si persoana pEP. Rationand in accst mod, putem interpreta valoarea Xmp ca fiind 0 realizare a unci variabile aleatoare pc care 0 notam cu X''P' Repartitia variabilei aleatoare Xmp, data de toate scorurile observatc care s-ar putea obtine prin aplicarea, in diverse conditii, a rnasuratorii m asupra pcrsoanei p, ell probabilitatile corespunzatoare, nu este cunoscuta. In primul rand, este imposibil chiar ~i numai de imaginat, cu amt mai mult de realizat practic, toate situatiile particulare in care ar putea fi cfcctuata masurarea. Pc de alta parte, doua scoruri observate nu sunt intotdeauna rezultatul unor experirnente independente, 0 asemenea situatie poate sa apara, de exemplu, atunci dud raspunsurilc date la 0 adrninistrare a unui test sunt memorate ~i reprodusc mecanic 13 administrarile ultcrioarc

Pentru variabila aleatoare Xmp vom nola valoarea medie cu tmp:

, 1'"P~E(x",,)

lntrucat repartitia variabilci aleatoare Xmp nu este cunoscuta, valoarea medie Imp nu poate fi calculata in practica, Dar, teoretic, ca exists. Vom presupune eli ca este finita, adica 1"",<00, Acest lucru nu contravme realitatii. caci scorurile observate, pe baza carora se calculeaza tmp. fiind rezultate ale unor rnasuratori psihologicc, iau valori lntr-un interval finit al axei reale.

66


Pentru 0 rnasuratoare m ~i 0 persoana p numarul real tmp se numeste scar real. El poate fi interpretat ca valoare unidi. a unei variabile aleatoare constante rrnp' Guilford. (1965) apreciaza cii scorul real cste valoarea care s-ar obtine dadi mAsurarea ar fi Uirum ell un instrument perfect. aplicer in conditu ideale,

Difcrenta dintre un scor observat, .'emp ~i scorul real tmp se numeste in mod obisnuit eroare de masura:

emp -- Xmp ~ tmp

emp poate fi considerat drept 0 valoare a variabilci aleatoare Emp definita prin relatia :

Emp -= Xmp - [mp

Nici pcntru accasta variabila aieatoare nu poatc fi cunoscuta repartitia. Dar, din dcfinitia scorului real ~i a crorii de masuril. rezulta cil

E(Emp) -0

adica, pentru 0 persoana p si 0 masuratoarc m, media erorilor de rnasura este egala cu zero.

Analizand relaua existents iatre variabilclc alcatoare Xmp, Tmp!:'i Emp Xmp -- rmp \ Emp

se poate deduce faptul cii scorurile obscrvate la un test (xmp) rcflccta influenta 0 douii feluri de factori :

• factori care ccntribuic la consistentis (care fumizeaz:l valoarea tmp) . caracterisucile stabile ale individului sau ale situatiei in ~?_~> s(' face mftsl_I~~~_:

• factori care contribute la inconsistema (care produc valorile emp): caracteristici ale individului sau situatia de ex~are care afecteaza scorurilc observate, dar care nu au nirnic comun cu ceea ce se Incearca sa se masoare.

variabilele aleatoarc .\".p, Tmp si Emp au fost construite pentru 0 anurnita masuratoare m E'M si 0 persoana fixatli PEP, Sa aplicam acum masuratoarea m, in co~di~i standardizate, tuturor persoanelcr

67

Fidelitatea ~i validitatea tcstclor

din P. Sa notam eu x,.,~ variabila alcatoare a caret repartitic este data de toatc scorurile observate care s-ar putca obtine in populatia P, cu

probabilitatile corespunzatoare. .

Variabila aleatoare Xm~ este compusa, de fapt, din doua variabile alcatoare independente. corcspunzatoare urmaroarclor doua ipoteze:

• mernbrii populatici P au fest extrasi 1a intamplare dintr-o populatic mai mare;

• rnasuratoarea facuta Iiccarui individ furnizeaza 0 observatie a

varia-bilci aleatoarc speci fice persoanei, Xmp. '

Yom nota ell Tm- variabila alcatoare care are ca valori scorurile reale ale pcrsoanelor p EP si eu Em" vanabila aleatoarc corespunzaioare erori lor de masur:i care sc pot obtine in populatia P

in populatia P sau in orice subpopulatie a lui P are loc relatia (Lord & Novick, 1968): . .

Xm, c l~, + r,'",

Din uceaxta formula sc deduce ca, in intrcaga populatie P .. deoscbirile dimrc scorurilc ohservate (valorile variabilei .Ym~) provin din doua surse

• deosebirile existente intre persoanc In privinta caracteristicii

masuratc de test (valorile variahilei TrnH); ,

~ • crorile de masurii (valorile variabilei Em~)'

In srudiul fide litatii se prcsupune ca crorile de masura sunt aleatoare :;>i nu sisre.uaticc. Deosebirea diutre celc uuuii iipwl UC erori S(; poate intelege din urmatorul exemplu:

Se masoara in mod rcpetat greutatca unei persoane. Daca la fiecare cantarire persoana se urea pe dintar avand in mana 0 carte de un kilogram, greutatca sa va fi inregistrata gresit. Valorile observarc vor fi afectate de 0 eroare care se produce in acelasi mod la f OC'dJ'e masurare. 0 asemenea croare se SpW1C ca este sistematica

68

Psibologia pcrsonalului

Erorile sistcrnatice au efcct doar asupra valorilor scorurilor observate. nu si asupra valorilor scorurilor reale sau asupra a ceca ce Sf numeste eroarc de masura. Erorile de masura sunt compler nepredictibilc. indifercnr de cunostintele pe care le avcrn dcspre persoanelc rnasurate sau despre procesul de masurarc

Patratul coeficicntului de corelatie liniara intre scorunle reale si scorurile observate ale testului ~ in populatia P, ';( .. \"m~,1'm~), ~c numeste coejicient defidelitate al testului m (T .ord & Novick, 19(8). Fiind patratul unui coeficient de corelatie, coeficientul de fidcliratc cstc cuprins Intotdcauna Intrc 0 si 1

Dm relatia (I.ord & Novick, 1968)

hY~ . .lm') cr'(Tm,)!d(X~')- l,d(E,,) a\Y.,)

rezulta

a. Cocficicntul de fidelitate cstc ega! C1.I 1 daca si numai daca dWm')-o. Dcoarece' are loc egalitatca E(Em.)=O (Lord & Novick, 1968), varianta erorilor de rnasura poate fi <gala cu zero numai daca toatc erorilc de masura sunt nulc. Deci, un test are coeficientul de fldelitatc egal cu unu daca ~i numai daca sccrurilc observatc coincid l:U scorurile reale, adica daca testul cstc 0 masura Ioarte precisa.

b Coeficienrul de fidelitate este cgal cu zero dad si numai dad. (j\J~.)-O. dcci toatc scorurile reale sunt cgale.

Este evident C11. pentru a putea defini fidelitatca unui test trcbuie ca (y2(X,,_ r>O, adica ~(_'(_l~-L_lri!,=, ,)b~I:'!"\i::lI{' I" Ii'sl .. ;'I nil fit' toatc egale

o formula aplicata frecvent in practica pentru calcululul coeficicntului de fidclitate necesita administrarea, pe langa testul tn, a unui test paralel cu m

69

Fidelitatea ~i .. aliditatea teste lor

Doua masuratori distincre a E'"M S1 b eM sc numesc miisur/uori paralele dad pentru orice persoana p "p

a. sccrul real este acelasi :

tap -,- tbp

b. crorile de masura au acceasi abatere standard: cr(t~p) ~ cr(lo',p)

(Lord & Novick, 1968).

Deci doua masuratori paralele mascara exact acelasi lucru, in acccasi scara «; ~tbP) si 11 miboara la fel de bine (a(E,1') c'cr(Ebp))

Intrueat rcpartitiilc variabilelor aleatoarc .:r~p si Xbp pentru persoanele p din P nu sunt cunoscutc, paralelismul masuratorilor a ~i b nu poate f vcrificat utilizand dcfinitia. Din acest motiv. in practice, studierca paralelismului a doua teste sc face prin verificarea, pc baza scorurilor observatc in esantionul caruia is-au adrninistrat testele, a urmatoare lor egalirati : .

(l) E(X,·) ~ E(Xb·)

(2) cr'V:",) cr'(Xb,)

(scorurile observatc in populatie au aceeasi medie si acceasi dispcrsie)

(3) r(X"X,) I\.r",X·) pentru once masuratoare

("EM.

(cele doua teste ccreleaza la tel eu orice a11 test)

Trebuic menuonat, insit. ui l:galiliifik: de mai sus reprezinta uurnai conditii necesare, nu si suficienie pentru paralclism, Daca ole nu sunt veriflcate, atunci ell ccrtitudine masuratorile nu sunt paralele. Dar, realizarca acestor egalitati pentru esantionul testat nu asigura paralelismul.

Dad. aEM este 0 masuratoare paralela eu m ~i daca pentnr orice persoana peP scorurile observare ",~p si Xmp (sau, echivalent. erorile

70

1


de masura E~p ~i I:~p) sunt variabile aleatoarc independente. atunci fidelitatea poate fi calculate eu formula:

';(Xm·, Tm·) - r(X,-"Ym,)

De aici rezulta ca un test m poate avca coeficientul de fidclitatc egal cu unu daca si numai daca .Ym~",,:,,",fa •. Putem spune, deci, ea un test meM cstc fidel atunci cand :

• este precis (lipsit de erori) sau, echivalcnt.

• oricc persoana obtine seoruri egale la testul m si la 0 forma paralela a acestuia, a, cele doua teste fiind administrate astfel incat erorile de masura Emp ~i E(lp pcntru orice persoana pE P, sa fie indcpendcnte.

Coeficientul de fidelitate servestc la aprecierea prccizici unui test, dar nu est!;: suficient pcntru descrierea acestuia ca instrument de masura. o anurnita valoare a cocficieniului de fidelitate poate fi obtinuta pentru variante diferite ale scorurilor observate si ale erorilor de masura, C oeficientul de fidelitate reflects doar marimca raportului ace-tor variante (d(Em·)! cr'(X"..)). Din aceasta cauza, Standardelc A P A (1985) recornanda ca in manualul testului sa figureze, aliituri de coeficientul de fidclitatc al tesnilui rIl, eroarea standard de ma.'iiura, cr(L,,·)

Cocficienui de tidclitate se vor utiliza la compararea testelor. Eroarea standard de masura va scrvi la interprctarea scorurilor tcstului, mai precis, la dcterminarca intcrvalelor de incredere pentru scorurile reale,

Rationarnentul care sta la baza proceduriid.e estimare a intervalului de ·incrcdere pentru scorul real al unui subiect este identic cu eel utilizat in statistica pentru estirnarea intervalului de incredere al mediei populatiei (Traub, 1994). Se presupune oil. valorile variabilei Xmp pcntru persoana pEP, la tesrul m sunt repartizatc normal, cu media tmp si cu abaterea standard c;(E",p). Cunoscand valoarea unui seer observat pentru persoana p, Xmp si considerand valcarea a(f:.'",p)

71

Fide1itatea si validitatea teste lor

-------------~----------

egala eu eroarea standard de masura in populatia P, cr(Em-), inrervalul de Incredere al scotului real. corcspunzator unci probabilitati de 68% este

Surse de eroare in testarea psiho)ogidi

Tnainte de a calcnla coeficicntul de fidclitate al unui test estc absolut ncccsar sa se prccizezc cc rcprezinta scorurile reale ale testuJui si care sunt surselc posibile ale erorilor de masura, Aceasta, dcoarece 0 anurnita caractcristica a unci persoane poate fi rnasurata prin . scorurile reale ale unui test sau poatc intluenta scorurile observate, \,;3 eruarc de mii ... ura, la un alt test. Conditnlc de administrare a tcstului (lumina, caldura, zgomotul ctc.), cand ditcra de cele preconizate, pot modifica dcstul de mull scorurilc obscrvarc. Din aceste motive, nu cste suficient sa SoC mdice 0 valoarc a cocficicnmlui de fidelitate pentru a arata cat de bme sunt reflcctate scorurile realc ale testului de catre scorurilc observate, ci trcbuie sa so precizczc:

• Caractcristicile persoanclor carom lc este destinat testul (ni vel de stu-dii, varsla ctc.):

• Conditiile In care sc administrcaza testul.

Deci nu se vorbcstc despre fidelitarca unui instrument de masura, ci dcsprc fideluatca acclui test aplicat la 0 anumita populatie ~i in anumite conditii

Au fest delectate mai rnulte sursc ale variabilitaui scorurilor, dcci ale

sintetizate in sasc categorii (Tabclu13-1).


Tabelu13-1

Sursc pcsibile de variabilitate care pol afccta scorurilc unui anumit test

Panicularitati durabile si generale (cu influenta asupra rezolvarii mai multor teste) ale persoanei

A. Nivclul unor deprinderi care pot influenta modul de a opera ell 0 sene de teste (ex. un rczolvitor de cuvinte incrucisate va fi avantajat la rezolvarea unor teste)

B Dcprinderilc ~i tehnicilc generale solicitate in tcstare (ex. "test-de exceptie'' ~ pentru profcsionisu san "test-pentru necunoscarori "1

C Abilitatca gcnerala de a intclcge insuuctiunile de lucru en tcstcle (ex. persoancle cu dcficicnte intclcctualc vor intelege mai greu instructiunile de operarc cu testul. la tel ccle neobisnuite ell cxaminari prin teste)

II Particularitati durabilc dar specifice (cu influenta nurnai asupra accsrui test) ale persoanei

1\. Specific, fata de tcstul luat ca intrcg

1. Nivclul individual de dczvoltarc al abilitatii mas urate de acest te~t si care nu influenteaza rezolvarca altor teste (ex 0 pe~oallil dominanlii va obtine scoruri mari la scala de Dominanta din tnventorui Psihologic Catijornia, dar nu si la scala de Responsabilitate i

2. Cunostinte si dcprindcri spccifice forrnei particulare a testunn (un prograruator va fi mai performam pe un test care solicita rezolvarca de scheme logicc lacunare; un ccasomicar va avea pcrformante mill hum: [a un test de dexteritate digitala care cere operarea ell obiccte mici) Patterne de raspuns stabile (ex. la un test ell raspunsuri la alegere. marcarea mai fiecventa a raspunsului A~ la un test ell raspunsnri "Adevarat/Fals'', tendinta de a

73

Fidelitatea ~i validitatea teste.lor

alege optiunea Adevarat in toate situajiile de indecizie

c~) , ,

B. Specificc anumitor itemi ai tcstului

1. "Sensa' unci pcrsoane sA cunoasca raspunsul la un anumit fapt particular ccrut de un item (ex, la un test de cunostinte tehnice, un item poate solicita 0 inforrnatie pe care 0 cunosc doar subiectii care au citit 0 anumita

carte) .

2, Tipuri de itemi cu care di feriti subiecti sunt familiarizati inegal (ex. cxistenta in test a 'catorva itemi ell raspunsuri la alegere Ii poatc Incurca pe cei nclamiliarizati eu stilul

respcctiv de lucru) .

ill. Particularitati temporarc, dar generale ale persoanei (factori incidentali care afecteaza performantele nu numai la ecest test. ci la mai multe teste, sau chiar la toate teste [e, In rnornentul in care este administrat tcstul in cauza)

A Sanatatea B,Oboseala e. Motivatia

D. Tensiunea ernotionala

E. Nivclul prea elevat al tesurlui

f. Intelcgcrca mecanisme lor testarii to cauza

G. C onditiile de administrare a testului, ca iluminat. caldura, urniditate, ventilatie etc.

IV Particularitati temporare si specifice (cu influcnta numai asupra acesrui test) ale persoanei

A. Spe.cificc falii de testulluat ca intreg

1. Intelegerea sarcinii specifice cerute de testul in cauza (ex. la un test administrat de calculator un subiect care nu a rctinut modul de utili/Me a tastaturii pcntru formularea raspunsului poate obtine un scor care nu 11 caracterizeaza)

74


2. Mid trucuri sau tchnici neortodoxe de rczolvarc a tesrului (ex. la un test de cunostinte alcatuit din itemi ell raspunsuri la alegere. care nu pcnalizeaza raspunsurile gresite, marcarea tuturor raspunsurilor propuse la fiecare Intrebare conduce la obtinerea scorn lui maxim)

3. Nivelul de antrcnare to rezolvarea unor sercini specifice cerute de testul in cauza (intcrvine rnai ales in opcrarea cu teste psihomotoare) (ex. la un test de viteza de reactic, adrninistrat de calculator, 0 persoana familiarizatii ell tastatura calculatorului respcctiv este avantajatii)

4 "Setul'' sau dispozitia mornentana pentru rezolvarea testului (ex. unci pcrscanc foartc ocupate in ziua tcstarii i se va parea prea lung Inventarul Psihologic California si s-a; putca sa raspunda la intamplare]

13, Specifice ralii de unii ucmi ai testului

I. Fluctuatii si ideosincrazii ale memoriei umanc (ex. la un test de' cunostintc de geografie, un clev caruia nu ii place sa opereze cu nurnere are sansc sA nu i~i aminteasca inaltirnilc unor manti)

2. j-luctuatii neprcvszutc ale atentiei - sau perccptiei, suprapusc peste nivelul general de performanta caracteristic unci pcrsoanc (ex. la un test administrat de calculator, subiectul poate, din neatentic, sa apesc pc 0 tastii gresita ~i sa nu observe accst lucru)

V. Facrori sisteruatici oau JI;: noroc care afectccza administrarca testului sau evaluarca performantelor la test

A. Conditiilc de testare: utilizarea unui interval de limp fixat pentru tcstare, prezenta unor factori de distragere a atentiei, claritatea instructiei etc

B. Efectul interactiunii personalitatii, sexului sau nisei examinatorului cu persoana exarninata, aceasta stirnuland sau inhibiind performanta

75

Fidelitatea ~i validitatca testelor

C. lnconsecventa sau partinirea in evaluarea performantelor

\1. Variatii ncexplicate

A Norocul in gasirca raspunsului corect. arunci cand subiectul ghiceste raspunsul

8. Distragcrea mornentana a atentiei

Adaptare dupa: Thorndike (1949) sl Murphy ~i Davidshojer (1991),

Exemple.

I. r.~ () ~erie_ de teste de rationarncnt administrate unui grup de teh~ICIClli, ee~ care sum inscrisi la cursurilc unei facuhan de profil, deci sunt mal obisnuiti cu munca intelectuala. sunt antrenati intr-o ac~ivita_tc ~~ studiu, vor ob1in~ rezultate mai bune dccat colegii lor neimplicati inn-un efort profcsional mai intens

II. Lnii tehnicieni care au lucrat In proicctarc se vor descurca mai bine in d~s,cifrar::a ~ui t~st in care au fast introdusi itemi axati pe rcprezentan spauale st mal slab la alte tipuri de teste. Eliminarea din test a itcmilor respectivi va ducc la pcrformante mai rnici,

~. Da~a examenul ps~ologic se derulcaza in~ -0 incapere Iriguroasa, pcrformantele obunute la toate testele adrninistare vor f mult rcduse.

IV. La un test de cunostinte de istorie antica, un clcv care in ziua preccdenta a vizionat filmul "Dacii'' are sansc mai mari deceit altii sa

i"~i amintcasca raspunsul la unii itemi, ' .

v. Daca pe parcursul administrarii testului in vccinatatea Incaperii in care are loc ex~narea sc produc zgomotc putemice, performantele

la testul respecuv vor fi dirninuate. '

76


VI Prezenta unui fluture in incaperea in care se efectueaza 0 tcstare contracronometru poate distragc atcnua unor pcrsoane, scaza.ndu-1c astfel pcrformanta.

Intelcgcrea notiunii de fidclitatc, ca si tehnicile de estimate a lidelitiljii scon;n[or testelor, depinde in ultima instantil atilt de dcfinirea precisa a atributelor care se mascara, cit si de ·sursck de inconsistcnta spccifice masurarii calitatilor respective

Metode de estimare a fldelitatii

in practica, cocficientii de tidelitate pot servi unuia sau ambclor obiective: (1) sa estimeze precizia masurarii reahvate de 0 procedure particulara cum ar fi accca a unui instrument de mii",urii on test psihologic, eau (2) sa estimczc consistenta performantei uncr proceduri de masurare. Al doilea obiectiv il include de fapt pe primul r ogic, estc posibi! sa avern pcrforrnantc nefidele din partea unei persoane la un test considcrat ca fiind fidel, dar obtinerea de performante fidele Ia un instrument nefidel este un Iucru' imposibil (Wesrnan, 1952). Obiecrivele rnentionate pot fi usor surprinsc 111 difcritele metode de estimarc a fidelitatii. Ficcare din rretodele pe care Ie vorn discuta ill continuare arc in vedere uncle din conditiile care pot genera modiflcari nesistematice in scoruri le testului si in consecinta pot afecta eroarea de masura a testului.

Pe scurt. obicctivul estimarii fidclitatii este sa deterrrune cat de mult

masurare si (:3.1 de mult estc ea atribuita variabilitatii scorurilor adevarate, 0 strategic adecvata acestui obiectiv este metoda utilizarii testelor paralele. Un exernplu de teste paralele sum Domino 48 ¥1 Domino 70 (Pirariu, 1975), Ambele forme se adrninistreaza simultan la acelasi grup de subiecti, Diferentele dintre scorurile obtinute la celc doua teste se datoreaza erorilor de masurare. Doc! coeficienml de corelatie liniara intre scorurile celor doua teste este apropiat de unu,

77

Ftdelitatea si validitatea teste lor

se poatc tragc concluzia eel erorile de masurare sunt rnici, dcci testelc au 0 fidclitate buna

Metoda tcstclor paralele este 0 solutio conccptuala idcala de estirnarc a fidelitatii, nu ~i una practica Motivul este simplu: proiectarea lor estc di ficila, in consecinta, au fost concepute 0 serie de alte modele de calcul al fidelitatii. Literatura de specialitatc recornanda utilizarea urmatoarelor metode de calcul a fidelitatii. Inafara rnetodci Iormelor

paralc1c pc care am dcscris-o mai sus: .

• metoda test-retest - utilizata in calculul stabilitatii scorurilor obtinute in doua instante de testare cu aceeasi probe. Ne arata cat de stabile sunr scorurile in timp.

• metoda injumatatirii isptit-half) - produce un cocficicnt de echivalenta, fiind 0 varianta a metodei testelor paralele.

• metoda analizei consistentei interne - coeficicnnil de fidelitate se calculcaza pc ~ analizei consistentei interne a unui test adrninistrat 0 singura dati. Din aceasta catgorie W: parte coeficientii a allui Cronbach, )~J .1 lui Guttman ~l coeficicntii Kuder-Richardson (KR-20 si KR-2I)

Prezentam In continuare (dupa Albu & Pitariu, 1993) tipurile de coeficienti de fidelitate, metode le prin care se obtin ~i conditiile in care pot fi utilizati,

MP.fOda test-retest

Metoda test-retest evalueaza gradul in carl' scorurilc observate la test sunt constante de la 0 adminisirare la alta.

Se procedeaza .. stfel :

• se administreaza testul unui grup de persoane;

• dupa un interval de limp se adrninistreaza acelasi test, acelorasi indivizi;

• se calculeaza coeficientul de corelatie liniara Intre scorurile observate in cele doua situatii

Psihologia personelului

Vi aloarea obtinuta se foloseste pentru estimarea tidelitatii tcstului, considcrandu-se cit testul este paralel cu el insusi. ceea cc inscemna ca Intre cele doua adrninistrari ale sale, scorurilc rcale ale perscanclor nu s-au schimbat si presupunand cii, pentru ficcare persoana, crorilc de rnasnra in cele doua cazuri sunt variabile aleatoarc indepcndente. Cocficicntul de corelatie calculat prin aceasta metoda sc numeste cocficicnt de stabilitate.

Procedura cxpcrimentala poate t1 schitata astfcl:

Test

Retest

Timp>O

Metoda test-retest cste utila atunci cand scorurile realc rnasoara caractcristici dumbile generale si specfice ale persoanelor.Factorii tcmporari (starca de oboseala ... au hoala a celui examinat, ernotiile, temperatura si ihuninarea sAlii de tcstare etc.] pot influenta pozitiv sau negativ scorurile obtinutc de o persoana care participa la testare. De fapt, nu se modifica scorul real al persoanei, ci se actioneaza asupra erorilor de masura.

Atal in cazul rcstelor de aptitudini sau personaliratc. cat si in acela a; tcstelor de cunostintc. este posibil ca scorurile reale air pcrsoanelor sa se modifice de la 0 administrare la alta. Pe de 0 parte, intervine uitarea, care determina 0 scadcrc a scorurilor reale. Pc de alta parte. 10 tmcrvalui de limp dintre unua k~ta..i, l-'~i:->r}j"i.n~k P0t dobdndi cunostintc ~i deprinderi noi, ceea cc face sa creasca scorurile rcale Este motivul pentru care coeficientul de corclatic liniara intre scorurilc obscrvate la test si la retest nu mascara fidelitatea testului Ll "rata cat de stabile in' tirnp sunt aptitudinile, deprinderile sau cunostiniele veri ficate ~i cum se schimba ni velul acestoru la persoanele exanunate

79

Eidelitatea si validitatea tcstelor

Un coeficient de stabilitate poate avea 0 valoarc mare atunci cand :

• pcrsoanele examinate nu s-au schimbat. in ceca ce pnvcste particularitatea investigata. intre cele doua testari;

enivelul calitatii investigate (aptitudine, deprindere,

cunosfintc) variaza, la fiecare persoana, proportional eu valoarea dctcctata la prima testate:

• niveluI -particularitatii vcrificatc se modifies uniform (eu

aceeasi cantitate pcntru fiecare persoana) in grupul testat, Pentru a interpreta corect valoarea coeflcientului de stabilitate. ar trebui sa sc calculczc, pentru ficcare pcrsoana, diferenta scorurilor observate la cele doua testari, sa se determine media acestor diferen]e ~i ii>3. i se aplice un test de semnificatic. Daca se constata ca media difera semnificativ de zero, deci persoanelc s-au schimbat intrc cele doua testari, atunci dctcrminarea curbei de regrcsie lntrc scorurile la retest si cele la test ar aiuta Ia intelegcrca rnodului in care a variat ruvelul particularitaui masurate. De exernplu, 0 curba de regrcsie de forma y=x+b denota 0 schirnbare uniforma; sernnul coeficicrrtului D arata dad estc yorba despre 0 crcstere (b>O) sau 0 dcscrestere (b<O),

Valoarea unui coeficient de stabilitarc este influentata atat de lungimca intervalului de timp dintre test ~i retest, cat ~i de conditulc In care au loc cele doua administrari (de excmplu, la inceputul si Ia s~itul unui serncstru sau la sfarsitul unui semestru si la Inceputul semestrului urmator). Din aceasta cauza, pentru un test nu Sf poate vorbi desprc un singur coeficicnt de stabilitate, ci de mai multi

Dezavantajul metodei test-retest consta in- faptul ca pretinde doua adrninistrari ale testului, ceca ce necesna timp ~i cheltuieli materiale.

Metoda u.jumatilfirii (split-hulf)

Un caz particular al rnetodei formelor paralele $1 care ehmina cele doua deficiente majorc ale acestora (proiectarea unci tonne paralele a tcstului si adrninistrarea separate a celor doua forme) 0 constituie metoda injumatatirii sau sptit-hatf

80


Metoda split-half consta In urmetoareie:

• se administreaza testul unui grup de persoane:

• se imparte tcstul in jumatate:

se calculeaza coeficientul de corelatie Intre scorurilc observate la celedoua jumatsti.

Dacii jumatatilc testului sunt rnasuraton paralele, atunci valoarea calculata reprezintii cocficientu! de fidelitate .1 fiecareia dintrc perti. CU ajuiorul lui, aplicand formula Spearman-Brown, se poate dctermina coeficicntul de tidelitate al tntregului test:

2r

r11=l+r

undc ru este fidelitatca testului si r este corelatia calculata Intre ccle doua jumatati ale tcstului,

Exemplu. Dace corelatia intre scorurile la uemii pari ~i scorurile la itemii impari este .80, atune! fidclitarca estimate a tcstului este:

r ~ ~,80) ~,g9

II 1+,80 Procedura experimentala poate fi schiiata asttel:

rest -------------~ Retest

Metoda split·half'rezolva multe din problemele teoretice ~i practice incrente metodci rest-retest si metodci fonnelur paralele, Mai intai, nu este necesar sa se ~istreze doua teste diferite si nici. sa se administrcze de dowl ori ecelasi test. In felul acesta nu exista pericolul modificarii scorurilor reale intre adrmnistrari ~i nici eel al mcmorarii si rcpctiirii raspunsuri lor date la primul test

81

Fidelitatca ~i yaliditatca testclol'

Dificultatca operarii cu metoda split-half consta in construirea iumatatilor care sa fie masuratori paralc1c. Sc rccornanda (Cronbach. 1943; Pitariu, 1978) sa sc claborcze perechi de itcmi care sa fie similari ca :

• fhnna (mod de prezentare a textului, a ilustratiilor):

• cominut;

• dificultate;

• medie si abatere standard a scorurilor;

• tip de intrcbare (cu raspuns libel', cu raspuns la alegcre de).

De asemenea, itemii trebuie sa fie indcpcndenti, adica unul sa nu sugcrczc raspunsul la celalalt.

Din fiecarc pereche, un item va intra Intr-o jumatate de lest, iar al doilea, in ccalalta jumatate,

Exista multe posibilitati de ordonarc a iternilor In cadrul tcstului. t~ Tabelul 3~2 sunt i1ustrate 10 variante de injumatatire a unui test compus din sasc itemi (itemii xunt considcrati paraleli intrc ci)

82

Psihologie pcrsonalu lui

TabeIuI3-2

Zecc modalitati posihile de injumatatirc a unui test format din sase iterni (dupa Murphy & Davidshofer, 1991)

Itemi de test Henri detest Fidelitatea
jumatatea A jumatatca B estimate
1. 2, 3 4,5,6 .64
1,2,4 3,5,6 .6R
1,2.5 3.4, G .X2
1,2,6 3,4,5 .79
1,3,4 2,5.6 .88
1. 4,5 2,3,6 .81
1,5,6 1.3,4 .82
2,3.5 1,4,6 .72
1,4,5 1,3,6 .71
2,4,6 1,3,5 .74 Ceca ce se poatc observa in Iabclul 3~2 este ca. liecare din celt: zecc posibilitaii de grupare produce un alt coeficient de tidelitatc. Cu altc cuvinte, corclaua dintre A ~i B variaza dupa cum estc testul injumati11it. Problema cste. care din coeficiemii de fidelitate obtinuti este eel real? Singurul raspuns posibil cstc ca metoda split-half nu este una pcrfccta si ca nu gasun nici un argument in favoarca unei metode de jnjumatatire fa¥! de alta.

Alte precizori. Nu se recomandii plasarea cclor doua PAr1i una dupa cealalta, intrucat intcrvine oboscala persoanclor examinate, care va influcnta scorurile la cea de a doua jumatarc. iar daca testul este admiru~tral ell limita de timp, este foarte probabil ca multi iterni din cea de a doua parte sa nu fie rezolvati datorita timpului de lucru insuficicnt si nu din cauza absernci aptitudinilor, deprindcrilor sau cunostintclor cerute de intreban. Pentru a evita escmenea situatii, se

83

Fidelitatea ~i validitatea teste lor

poate adopta metoda par-impar itemii unei jumatati vor ocupa locurile eli numar de ordine par, iar ccilahi, locurile eu nnmar de ordine impar. Se obisnuieste sa se plaseze iternii in ordinea crescatoarc a dificultatii lor (Lord & Novick, 1968).

Aparc insa 0 problema in cazuJ cand tcstul se adrninistreaza ell limua de timp. Ficcare persoana care nu reuscste sa raspunda la ultirni: 2r itemi va avca scorul zero la acestia si, deci, scorurile la itemii pari ~i la cei impari vor aparea mai puternic cordate decat sunt in realitatc. Atunci, coeficientul de corelatic al scorurilor partilor ar putca sa diferc mult de cocficienrul de fidelitatc a1 unei jurnatati a tcstului.

In concluzie, metoda split-half nu Sf>! va aplica atunci cand administrarea testului sc face cu limita de timp.

Daca testui este alcatuit din doua PiiI1i paralele, eoeficientul de fidelitate .1 testului poate f calculat prin oricare din formule Ie Spearman-Brown, Guttman, Flanagan sau Rulon (Albu & Pitariu, I Y93; Pitariu, 1976).

Metoda analizei consistentei interne

Accasta metoda utilizeaza pentru estimarea fidelitatii unui lest variantele si covariantcle scorurilor observatc ale iternilor. Este avantajoasa, necesitand numai 0 singura administrate a testului. Pe baza scorurilor observate all; itemilor se calculeaza de obicci unul dintre urmatorii coeficienti :

• coeficientul a allui Cronbach:

• coeficientul rae (KR-20) sau fll (KR-21) al lui KuderRichardson (dad itemii testului sunt binari);

• cceficicntul AJ allui Guttman.

Acesti coelicienn sunt denurniti coeficienti de conststentd interrui; uneori li mai gasim si sub denumirea de coeficienti de omogennate Ei indica rnasura In care itcrnii testului soot intercorelati

84


in general, pentru a calcula coeficientii de consistenta interna se proccdcaza astfcl:

• se adnuninreaza testul unui grup de indivizi;

• se utilizeaza formula alca.·:;a pentru a calcula coeficientul de fidclitatc.

Mentionarn eli. in general. metodelc de estimate a consistcntci interne sc a~eamana intr-un anumi.t tel eli metoda split-half Daca metoda sptit-hal]' compara 0 jurnatate a tcstului ell cealalta jumatarc. in estimarea consistentei interne se compara fiecarc item cu fiecare alt item

Formule pcntru calcularea coeficientului de con~istel1!li interna:

Proccdura cea rnai populara pentru calculul consistentei interne a fest elaborata de Kuder si Richardson (1937). Ea eslc cunoscuta suh denumirea de t(mnul~ 20 a lui "Kuder-Richardson'' sau, simplu, KR- 20. Aceasta formula are urmatoarea structura:

( )0' - L. p,q,

n i~l

r~ :::: --- ---,--

cO n-1 0-

unde r-o estc coeficientul de fidelitate al tcstului, n reprezima numarul itemilor din test si a abaterea standard a scorului total a1 iestului. Pi este fre c venta rel~tiva a color (are au raspuns corect la itemul i si qi cstc frecventa relativa a celor care au raspuns necorespunzatcr la itemul itq> I-pJ.

85

Fidclitatea .~i validitatca teste lor

-,,!~2 ~ ~ste u.n caz p~ii\:ular al formulei KR~20 i'TI care se presupune ca totl rtemu tcstului au eccclasi grad de dificultatc. In accst caz formula este

unde p si q sunt mediile frecventelor relative ale raspunsurilor cnrcctc, respccuv gresite. pentru cei fl iterru

Cocficicntul a al lui Cronbach (Cronbach. 1(43) este 0 gcncralizare a formulei KR~2(), fiind aplicabil si atunci cand testul coniine itemi care prezinta 0 varietatc mai marc de raspunsuri. Un chestionar de ~titudini ~oat~, de pilda, sa pretinda cotarea unui item pc 0 scala de tipul: "obisnuit-d'', "uncori=J". Hrar-:-211, "niciodata=I". Pentru astfel de situatii, a fost elaborate 0 formula . cunoscuta sub dcnumirea de cocficientul alpha (Crcnbach. 1951; Novick & Lewis. 1967). In accasta formula, valoarca Lpq din KR-20 cste inlocu.ta cu , suma variantelor scorurilor itcrrrilor. Formula coelicie~lului (I cste umuuoarea

a' -La; " jn_J _ __-'"

\1l-lJ a-

C\:clkientul t.} al lui Guttman, educe o nota de precizie suplimentara pnn faptul ca el este eel mai apropiat de valoarea reala a cocficientului .de fidclitatc al tcstului si poate lua valori pozitive atune; cand cCll~ltl e()ef~clen!i de consistenta interna soot negativi si. astfel, '001 lipsiti de utilitate.

86


Formula de calcul cstc urmatoarea

ia'(V;,V,)

i=l,i.to:

0': cstc varianta scorurilor obscrvate ale testului, iar a~ reprezinta

dispersia scorurilor observatc la itemul i, Vi, j:: 1,2, n. cr(Yj, Yj) estc

covarianta scorurilor observate la itemii i ~i .i- i.j= 1 ,2 ,n 'ji i:tj

Interprctarca coeficientilor de fldelitate

Dintr-o multime de kste'avand Ioate cclelaltc caractcristici egale, cstc de preferat tcstul (arc are cea mai marc fidelitatc. Dar, pc de 0 parte. testul eel rnai fidel poatc fi ~i eel mai scump sau mai dificil de administrat. Pe de alta parte, caracteristicile tcstclor sunt rareori egalc.

Este imposibil sa se specificc uu nivel minim care sa fie impus cocficicntilor de fidelitatc ai tuturor teste lor. Murphy si Davidshofer l1987) formuleaza urrnatoarelc recomandari:

• se vor cere nivcluri inalte de fidelitatc teste lor folositc penuu a Se lua decizii importantc asupra persoaneicr si celor care impart indivizii ill mai multe categorii pc baza unor diferentc relativ mid intre ci;

• sc vor acccpta niveluri scazute de fidelitate atunci cand

finale, si in cazul testclor care impart persoanele intr-un numar nne de categorii, pe baza unor difercnte individuale man.

T.L Kelley (Guilford. 1965) sugcrcaza cii, in general, pcntru a discrimina bine intre indivizi, un test trebuie sa aiba un cceficient de fidelitate de eel putin .94. Unii au adrnis valoarea minima de 90.

87

Fidehtatea ~i valid-itateR tesrelor

Exista, insa, mai multe t~ste foarte utile ell cocficienti de fidelitate mai rnici de a.go. In practica ne asteptam la coeficicnti de fidelitate cuprinsi intre 70 si .98 (GUIlford, 1965).

v ALIDIT.~rEA

Cateva notiuni utile

Problemele de psihologie a pcrsonalului sunt complexe. notiunile utilizate lc intalnirn in lucrari cu caracter general de psihologia muncii ~i organizationala, de psihodiagnostic on de management al resurselor umane. Pentru ca cele ce urmcaza sa fie mai usor intclcsc, dorim sa ofcrim cateva cxplicatii recapitulative, pentru careva notiuni pe care le utiliziim in constructia si analiza testelor psihologice

Constructul psihologic. Un construct este, in general, 0 idee "construita' de experti dintr-un dorncniu particular al stiintci, pcntru a rezuma un grup de fcnomcne sau de obiecte. Dupa Murphy ~i Davidshofer (1991), orice construct are douii proprietati:

• estc o abstractizare a unor regularitati din natura;

• nu este observahil direct, dar poate fi conectat ell entitati sau cvenimenre concrete, obscrvabile

Un construct psihologic, arata 1.F. Binning si G.V. Barett {Silva. 1993), este "0 eticheta pentru 0 grupare de comportamente care covariaza" Pentru Standardelc APA din 1985, constructul este " 0 notiune teoretica derivata din ccrcctare si din alte experiente, care a fast construita pentru a explica panemuri de comportament observebile"

Faptul ca. uasaturile psihice sunt privite uneori ca "pattcrnuri de cornportamente" (care se manifests aproape la fel In situatii diferite) (Endler & Magnusson, 1976) poate genera confuzii lntre constructele psihologicc si trit-dturile psihice. Deosebirea dintrc elc a fost

88


explicata de J. Locvinger astfel: "Trasaturilc exists in indivizi. Consuuctclc exista in mintilc ~i in revistele psihologilor. Este adcvarat ca psihologii nu cunosc niciodata trasamrile direct, ci numai prin intermediul constructelor lor, dar datele ce trebuiesc judecate sunt rnanifestari ale trasamrilor si nu manifestari ale constructelor" (Silva, 19'13).

Consuuctelc create pentru interprctarea rczultatelor testelor psihologice sunt iderui ficate, de obicei, (;U cite 0 clasa de raspunsuri (L J Cronbach, dupa Silva, 1993)

Ficcare construct psihologic este fundamentat pe 0 tcorie, care permite dcscricrea ~i predictia cornportamcntelor legate de el, In situatii sped lice

Pentru elaborarea unui test care sa ll masoare, constructului i sc asociaza o variabila cantitativa despre care se presupune ca se ana in rclatie crcscatoare cu scorurile testului, Se forrnuleaza apoi 0 serie de afirmatii reteritoare la modul in care sc comports persoanelc care au valori man ale acestei variabile, comparativ cu cele care au valori scazute. De cxcmplu. vnind sa dezvoltc un test" de cvaluarc a motivatiei indivizilor pentru propria realizarc, Mct.Ielland si colaboratorii sai au formulat urmatoarele descrieri de comportamente (Thorndike & Hagen, 1961):

• Pcrsoancle care au 0 morivatie puternica pentru realizare au rezultatc scolare hunc.

• Motivatia pentru realizare este mai mare daca subiectilor Ii sc administreaza in prealabil teste dcspre care li sc spune ca mascara inteligenta,

• Cci care au 0 rnotivatie putemica pentru realizare completeaza mai multi itemi intr-un lest de viteza a' carui funcue le-a fost explicata.

• Motivatia pentru realizare este mai mare la copiii a carer familie le-a incurajat de timpuriu independenta.

89


Fiecare dintre aceste descrieri este bazata pc un tel de "teorie a comportamentului uman" De excmplu, realizarea scolara cstc vazuta ca 0 combinatic intre aptitudinea scolara si efort. Dintre pcrsoanele ell acelasi nivel aptitudinal, celc care au 0 rnotivatie mai mare pcntru realizare depun lU1 efort mai mare )i obun rczultate scolare mai bune (Thorndike & IIaagen. 19(1).

Cornportamcntele prin care autorul testului considers ca se manifcsta constructul pot II influentate de diverse variabilc. prccum varsta, sexul, educatia primita etc. Pentru unele dintre acestea lcgatura ell constructul poatc corespundc unci situatii reale, observata in populatia carcia i ~e adreseaza testul ~i acccptata de tcoria care sta la baza constructului Pcntru altclc. insa, ea dcnota ca aceste comportamente nu sunt caracteristice constructului. De asemcnca, cornportameutcle prin care este deserts consuucrul masurat de test se pot asocia eu cornportarnentc prin care se marufesta alte constructe psihologice, evaluate prin teste existcntc.

o dcscricrc amanuntita a constructului trebuie sa conlina si relatiilc acestuia cu cat rnai multe variabile (fiziologice. psihologice etc.j. De exernplu, daca sc urrnarcstc rcalizarea unui test pentru evaluarea "mrcligcntci". se pot avea in vedcre urmatoarele relatii ale constructului "intcligcnta" cu alte variabile (Gronlund. 1967)

• Scorurile tcstu'ui erase cu varsta (sc presupune ca inteligenta crestc cu varsta aproximativ pani le 16 ani).

• Scorurile tcstului prczic succesul scolar.

• Scorurile testului concorda cu aprecierilc lacute de profesori despre inteligenta elevilor.

• Scorurile testului coreleaza pozitiv cu scorurile unor teste asa-numitc "de inteligenta"

• Scorurilc tcstului discrimineaza intre un grup Je copii handicapati mintal si unul format din copii capabili de perfbrrrante superioare.

90


• Scorurile tcstului sunt influentate doar putin de procesul instructional urmat de subiect.

Pieeare dintre afirmatiile formulate In legatura cu constructul pe care testul trebuie sa II masoarc urrneaza sa fie verificata experimental. Daca uncle dintre ell: nu se confirms, trebuic revazuta teoria care sta la baza constructului, pentru a sesiza eventualele orrrisiuni sau neconccrdante.

Domeniul de continut miisurat de un test. Prin "dorncniu de coutinut al unui test" sc intclcgc "rnultimca tuturor comportamentelor care pot f utilizatc pentru a masura atributul specific sau caracteristica la care se refers testul' (Murphy & Davidshofer. 1991"l.

Definirca domcniului de continut cstc asemanatoare celei de definite a unui construct. in ambele ~~, autorul testului, pl' baza idcii pc care si-a format-e desprc ceca cc vrca sa masoarc, reline acele cornportamcntc care prcsupunc ca ar fi manifcstari ale constructului, respectiv expresii ale pcrformantei sau ale cunostintelor subicctilor.

Dcosebirca dintrc un construct si un domcniu de conlinut consta nurnai in gradul de abstractizarc' implicat si adesea este di fici! de facut distinctic Intre ele (Guion, 1986)

Descrierea domcniului de continut trcbuie in primul rand sa prccizcze limitcle acestuia. Apol. pentru fiecare cornponcnta ~e aprcciaza importanta, In cazul teste lor destinate sa masoarc rczultatele unui program' de instruire tcunostinte sau deprinderi), dcscricrca domcniului de continut a testului se bazeaza pe analiza continutului si a obiectivelor inswctionale ale cursului urmat de persoanele carora li se adreseaza tcstul. S~ inccarca sa se includa in domeniu aspectele pe care mai multi experti in domeniu le considera importantc,

91


Exemplu.

Un test de cunostinte de istorie, administrat elevilor din clasa a VIII-a la sfarsitul eelui de-al doilea trimestru, poate avea ca domeniu de continut "cunoastcrca istoriei Rornaniei, conform rnatcriei predate in cadrul lectiilor",

Descrierea domcniului de continut cupnnde:

a limitclc domeniului: se au in vcdcre cunostintclc cuprinse in lectiile I I-I 8 din manualul de cia", a VTTl-a;

b. cornponentele domeniului:

• probleme: sociale, politice, culturale:

• zone: Moldova.Tara Rornancasca, Transilvania:

• timp: secolul al XVI-lea si al Xvll-lea.

c importanta relativa a componentelor dorncniului: este indicata in Tabelul 3-3. Proccntelc se refera la tirnpul alocal fiecarei probleme In cadrul lectii lor predate la clasa.

92


Tabelul3-3

Importanta componentelor domcniului de continut entru lU1 test de cunostinte de istorie

Zona Probleme
sociale politice culturale
Moldova 10% 10% 10%
Tara Romaneasca 8fJ/(l 12% 15%
I'ransilvania 13% 17% 5% l.xista, insa. multe domenii de continut care nu pot fi dcscrisc detaliat dupa modc1ul prezentat. De exemplu, domeniul de cominut al unui test de aptitudini cognitive poatc 11 format din iterru extras: din teste cunoseutc, care se considers ca evalueaza aptitudinea respectiva, Intro asemenea siruatie este dificil de precizat care sunt limitele dorncniului de continut,

Crlteriul. in tcoria teste lor psihologicc, prin critcriu sc intelege "0 variabila pe care inccrcam sa 0 prevedcm in general eu ajutorul testclor" (Grand dictionnaire de Ia psychologic, 1994) sau "0 masura acceptata a cornportamentului evaluat de test" (Corsini, 1994), in aprecierea personalului, criteriul este 0 "masura a nivelului de perto rm Q..-~¢. expri rn .ata in termeni cantitativi, r..a.:.':3!.:l poe o descriere

completa a muneii prostate" (Corsini, 1994).

Se recurge la utilizarea criteriilor atunci cand se doreste sa se analizeze functia unui test, de exemplu pentru a veri fica daca acesta masoara acelasi lucru ca ~i un alt test, cunoscut, sau daca permite sa se prevada succesul Intr-o anumita activitate.

93

Fidclitatea ~i validitatea teste lor

Pemru a face posibila aprecierea corecta a calitatilor testului cercetat, criteriul trebuie sa indeplincasca 0 sene de conditii Amintim catcva dintrc acestea (adaptare dupa Corsini, 1994):

• Sa fie exprirnat printr-o variabila care ia valori dintr-o multirnc total ordonata. De obicei se prcfera criterii le cu valori cantitative.

• Sa fie intr-o legatura stransa cu variabila la care sc rcfera testul: sa masoare corect variahila respective (sa fie cl insusi un test valid si fidel) sau sa evalueze coreet pcrformantele profesionale. luand in considerarc diversele dimensiuni ale acesteia.

• Sa reflectc comportamentul sau performanta persoanclor cand acestca nu se ana. sub actiunca unor factori perturbatori (de exernplu, ~ nu aprecieze ca 0 persoana are o productivitatc scazutn in munca daca in pcrioada respectiva masina pe care aceasta luera a fost mult timp

stricata), .

• Sa fie exprimat In aceleasi unitati sau In unitati comparabilc pentru toate persoanclc (de excmplu, in (ole standardizate obtinute prin rapcrtarc la etaloane diferite In funciie de sex).

• Atunei cand criteriul este multidimensional -ceca ce sc intarnpla adesea in aprecicrca personalului-, valoarea criteriului pentru fiecarc persoana sa reflectc atat imnortanta diverse lor aspecte. cat si nivelul individului la fieeare dintre ele.

Anastasi (1954) enumera cateva criterii utilizate in practica psihologica peniru analizarea tcstelor care mascara constructe.

94

________________ P'..:s~ih~o"lo""gia personalului

Acestea sunt

1. Varsta: sc foloseste drcpt criteriu pentru tcstclc de inteligenta, intrucat se considera ca scorurile acestora trebuie sa crcasca pc parcursul copilariei, pana la maturitate. Nu este un criteriu bun pentru testele care mascara functiuni care nu se schimba cu treccrea anilor cum sunt variabilele de personalitatc, . .

2. Cunostintele scolare, exprimate prin note scolarc. rczultate la teste de cunostintc, cvaluari Iacutc de profcsori asupra "intcligeniei' clcvilor- sunt adesea criterii pentru testele care mascara aptitudinea scolara,

.1. Perforrnantclc Ia diverse programe de instruire speciala, cum sunt cursurile de dactilografie, programare, muztca etc., fumizeaza criterii penuu teste de aptirudini speciale.

4. Pertormanta profesionala serveste uneori drcpt criteriu pentru teste depcrsonalitate. Performanta in munca cste un criteriu multidimensional. Tn compozi~·a sa intra aspcctc cc tin de (Gilmer, 1971; Pitariu, 1994):

• cantitatea realizata in unitatca de Limp (piese produse. cuvinte dac-tilografiate, itemi coditicati ctc.):

• calitatea muncii (numar de picse rcbutate. numar de erori de codificare etc.);

• timpul de munca ncutilizal (absente, intarzicri, pauzc neautorizate eIC.);

• stabilitatea in munca (vechimca in munca, schimbari de profesie, transferari. dernisii etc.);

• costul necesar pcntru instruire (timpul de insuuire pentru realizarca unci productii standard, costul materialului stricat in timpul instruirii, viteza de avansare etc.):

• cunostinte profcsionale;

95

Fidelitatea si validitatea teste lor

• satisfactia in rnunca (nurnar de rcvendican, de sugestii, examinari psihiatrice etc.];

• cveluari facutc de superiori sau de colegi.

Evaluarilc (facute de profesori, instructori, superiori) sunt folosite mai mult pentru a obtine informatii despre altc criterii. cum ar f cunostintele scolare, performanta la diverse cursuri. rcusita protesionala. Au rol de criteriu pentru unele teste care maso'ara trii\aturi psihicc. prccum anxictatca, onestitatea, originalitatea etc.

6. Rezultatelc altor teste se utilizeaza ca si criteriu atunci cand so urrnareste sa se construiasca un test care sa masoarc acelasi lucru ca si criteriul dar sa fie mai u~or de admmistrat sau/si de cotat on sa fie rna! ieffin. De exemplu. scala Stanford-Binet a servit drept criteriu pentru multe teste de inteligenta.

7. Grupele contrastante reprezinta de obicei un criteriu compozit, care cuprindc aspecte diverse din viata zilniea. De exemplu, pentru un test de inteligenta grupcle contra s tante pot fi constituite dintr-o clasa de copii proveniti de la 0 scoala de debili rnintali si 0 clasa de elevi de acccasi v§rstii dintr-o scoala obisnuita, Criteriui pc baza caruia s-au format grupele este alcatuit din ansamblul de factori care au detcrminat cuprinderca copiilor in scoala ajutatoare Grupele contrastante se fclosesc frecvent ca ~i criteriu pentru testele de personalitate, De exernplu, pentru evaluarea unor trasaturi legate de «ctivitatca sociala sc poatc forma 0 grupa de studcnri cu multiple preocupari extrascolare 51 una cu studenti tara asemenea preocupari.

Adesea, pentru un acelasi test se gasesc rnai multe subcriterii, fiecare referindu-se la un alt aspect. Asa so intampla, de pilda, cand testul trebuie sa preveda reusita profesionala,

96


tn asemcnea cazuri exista doua posibilitati de a actiona pentru a le lua in considcrare pc toate:

I Sc combina subcriteriilc intr-un criteriu campus sau global: pe baza scorurilor subcriteriilor se calculeaza pentru fiecare persoana 0 cota unica,

2. Se reunesc subcritcriilc intr-un criteriu multiplu: fiecare subcritcriu are 0 valoarc particulara si este utilizai separat in aprecicrca testului.

Prima varianta de lucru este mai convcnabila in privinta prelucrarii si a Interpretani datelor, intrucat fiecare persoana are un singur scor, care pennite ierarhizarea candidatilor. Pentru aplicarea sa. cste neccsar. insa., ca scorurilc subcriteriilor sa tie cxprimatc in aceleasr unitiiti de masura: in scoruri standardizate, in ranguri, in unitati de tirnp sau in cosruri.

De cxcmplu, pentru munca de operator la calculator se pot fixa doua variabile criteriu:

• numarul de Iorrnularc de date introduse intr-o ora;

• nurnarul de erori comise la introducerea datclor din aceste fonmularc.

J. Otis (Brogden & Taylor, 1949) a propus sa 50 rnasoare cele dam subcriterii in unitati de timp, respertiv prin:

• timpul necesar pemru introducerca unui nurnar fixat, N, de forrnulare de date,

• timpul necesar pentru depistarea si corectarea erorilor produse la introducerea datelor din cele N forrnulare.

Presupunerea implicita a acestui procedeu de lucru cste eli numarul de ore/om neccsare pemru a realiza 0 unitate de produs este 0 masurs a contributiei individului la realizarea eficientei unitatii in care munceste.

97

Fidelitatca si validitatea testelor

o altl posibilitate ar f sa se masoare toate subcriteriile prin costuri (de cxcrnplu, costul productiei realizate, costul corectarii erorilor, costul supravcghcrii lucratorului etc.] (Brogden & Taylor, 1949).

Pomind de la scorurile subcritcriilor sc calculeaza, pcntru fiecare pcrsoana, 0 cota, pe baza careia se realizeaza un clasamcn t al subiectilor. Cei ~u scorurile ccle rnai mari vor constitui "grupa celor cusucces profesional", iar cei eu scorurilc cele mai mid, "grupa celor eu esec profesional''.

Din punet de vederc rnatematic sc rczolva aici 0 problema de agregarc a mal multor clasarnentc: ierarhiile de pomire (corespunzatoare scorurilor subcriterii1or) se inlocuiesc ell un singur clasarncnt. In literaiura de specialitate sum descrisc rnai multe procedee de agregarc a clasarncntelor. Linde calculeaza cora unui subiect prin insumarca rangunlor ocupate de acesta in ierarhiile de pomire (Kendall. 1948), alte metode -de exernplu, metoda Borda (Paun, 198"), acorda punctajc rangurilor si insumeaza punctele cuvenite subiectului In fiecare ierarhie.

in pracuca selectici profesionalc st obisnuicste sa sc 'combine liniar, pondcrat sau neponderat, scorurile subcriteriilor pentru a obtine cota globala in privinta modului de stabilire a ponderilor, parerilc sunt diverse:

• dupa J!. Toops (Brogden & Taylor, 1949) pondcrile trebuie sa reflcctc irnportanta ficcarui subcriteriu, apreciata de specialisti;

• M.W. Richardson (Brogden & Taylor, 1949) indica un algoritm de deterrninarc a ponderilor astfel incat fiecare subcriteriu sa aiba aceeasi contributie la covarianta scorului compus:

• M.L Blum si J.C. Naylor (1968) propun ca ponderile ", fie pro-pcrtionale ell fidelitatea subcriteriilor.

98

Psibologia perscnalului

Proccdcclc de agregare a clasarnentelor care Insumeaza scorurile ponderate ale subcriteriilor prezinta un neajuns atunci cand ierarhiile corespunzatoare subcriteriilor nu concorda intre elc. Astfel, estc posibil ca pc primclc locuri ale ierarhiei finale sa ajunga persoane care au obtinut scoruri modeste la rnai multe subcritcrii, daca ric s-au aflat pc locuri fruntasc in clasamentele corespunzatoare subcriteriilor carora Ii se atribuie ponderi mari.

Accst inconvenient poatc avea urmari grave dad. subcritcriilc nu au un caracter compeusatoriu. Atunci cand existenta unor cunostinte sau deprindcri este absolut necesara dcsfasurarii cu SliCCCS a activitati i pentru care se face selectia si nu poate fi compensata prin alte calitati ale persoanei, de asemcnca neccsare pustului, accstc cunostintc sau deprinderi trebuie sa constituie un subcriteriu care nu va putea fi, sub nici 0 forma, indus Intr-un 'criteriu cornpus (Landy, 1995). In asemenea situatii trebuie sa se utilizeze un criteriu multiplu.

Deflnitia validita\ii

Cand se OpefC87.8 cu un test psihologic sau de cunostinte ori cu un chestionar de personalitate, trcbuic sa se determine doua Iucruri cscnuale: daca testul in cauza mascara ceca ce prctindc eft face si daca testul poate fi utilizat in luarea unor decizii corccte. De pilda daca 0 companie este interesata in deschiderea unct sucursale intr-un ores si doreste sa-si sclccuonczc 0 echipa manageriala, ea poate include, pe tinga alte exigcnte legate de procedura de angajare, si un cxamen psihologic. Firesre exista muire suategii de sclcctie a managerilor, dar beneficiarii trebuie sa se intereseze in primul rand dad acestea Intr-adevar mascara ceea cc ei doresc ~i ciit de corectc sunt deciziile bazate pe ele. Aceste doua aspecte importantc pc care trebuie sa le contina un test pentru a deveni operational sunt integrate in eonceptul de validitate.

99


Standardele APA (1954) propun patru categorii esentiale de definire a validitatii denumite cele "patru fete.ale validitatii'' ~i care In prezent au devenit patru strategii ale validarii inferentelor facute pe 00711 scorurilor de test (AP A Standards, 1985):

1. validitatea de continut;

2. validitatea conceptuala;

3. validitatea predictiva;

4. validitatea concurenta

Validitatea unui test, arata Silva (1993), se refera la cat de potrivitc sunt interpretarile descriptive, explicative sau predictive care se dau scorurilor sale (Silva. 1(93). Tntr-o acceptiune actuala, conceptului de validitate i s-a dat 0 sernnificatie noua, prin aceasta intelegandu-se "masura ill care 0 anumita infcrenta fiicutil plccand de la test are intcles si este potrivna" (APA Standards, 1985).

validarea unui test cere proccsul prin care se investigheaza gradal de validitate a interpretiirii propuse de acesta (AP A Standards, 1985). lalii deci ca validarea nu sc rnai rcfcra atat 1a ins trumentul in sine. ci la interpretarea date lor furnizate de el. Dar, pentru () interpretare corecta a scorurilor unui test este necesar sa fie indeplinite doua conditii (Albu. 1995):

• sa se sue exact ce reprezinta scorurile testului:

• masurarile facute de test sa fie corecte.

Aceasta ar inscrnna ca.:

• Scorurilc unui test pot fi masuratori ale unei variabile construite de psihologi (construct psihologic) sau pot fi niste valori care trebuie sa se gaseasca Intr-un anumit tip de relatie (de obicci, relatie liniara) cu rczultatele unei alte mssuratori.

lor)


• Evaluarilc facute de test sunt corecte daca ierarhia subiectilor rcalizata pe baza scorurilor testuiui estc foarte ascmanatoare clasarnentului acestora pe baza variabiiei masurate de test (ale carei valori sunt insa nccunoscutc) sau pe baza reznltatclor masuratorii eu care se cornpara testul.

Teate verificarile amintitc, care se efectueaza asupra testului. sunt parte integranta a procesului de validarc. Deci. validarea smdiaza ~i corectirudinca proicctarii testului. Din aceasta perspectiva, cxpresia "validitatca testuiui" devine o abreviere conventionala pentru "validitatea testului si validitatea inferentelor facutc pc baza sccrurilor sale"

Standardcle APA (1985) aprcciaza ca nu se poate vorbi dcspre "tipuri" diferitc de validitate, cele recunoscute pana acum sunt doar simple etichete atribuite unor catcgorii de stratcgii de validarc care nu sunt disjunctc. De exemplu, valid.area relativa la criteriu poate Ii efecruata atat III cazul tcstclor care mascara un construct, cat si in eel al testclor utilizatc In predictie (Guion, 1986). in primul COl, criteriul este un construct ales datorita legaturilor pe care se prcsupune ell le are (sau di nu lc are) ell constructul rnasurat de test. in eel de-al doilea caz, criteriul este o rnasura a performantei sau a cornportarnentului in munca

C. L Lawshe propunc Jnlocuirea dcnumirii de "tip de validitate" cu ceo de "tip de analiza a validitatii' Prin "analiza validitatii" el mtelege 0 procedura, un proces sau 0 strategie pnn care se cotecteaza sau se genereaza date in vcdcrca dctcrrninani extinderii ori a robustetei infcrcntelor care pot fi facute pe baza unci multimi de scoruri de test (Landy, 1986)

!OJ

Fidelitatea si validitatea teste lor

in legatura cu validrtatea teste lor, so impun patru idei (Hammond, 1995):

1. Exista nurneroase metode pentru validarea testclor, care pot fi privite ca moduli diferite de formulare a cerintelor referiroare la teste. Corespunzator scopurilor pcntru care se utilizeaza un test, se alcgc strategia de validare corcspunzatoare. Ea se poate baza pe analiza de itemi, pe analiza factorializa, pe detcnninarea corelatiilor tesrulni cu diverse critcrii etc.

2, Validitatea unui test nu poatc fi estimate printr-un singur cocficicnt, ci se deduce din acumularca dovezilor empirice si conceptuale, Retinern ca, asa cum subliniaza Standardele AP A din 1974, "validitatea nu Sf masoara, ci sc deduce" Manualul testului trebuie sa con tina coeficicntii de validitate, dar in cazul unci aplicari particulare a t~srului nu sc va Ina in considerare un singur cocficient, ci prin analiza lor globala se va apreeia daca utilizarea testului este "adecvata" sau "nesatisfacatoare'', Pentru a sublinia idcea ca este gresit sa se spuna "testul are validitatc (de W1 anumit tip)", Standardele APA din 1985 modifica terminologia utilizata in legatura ell validitatea. Astfcl, clc inlocuiesc denumirile cunoscute ale tipurilor de validitate cu urmatoarelc "cuchcte" atribuite stratcgiilor de validate: "dovezi relative la continut ale validitatii'', "dovezi relative la construct ale validitatii" si "dovezi relative la criteriu ale validitatii" Prin urmare, faptul ~a scorunlc testului folosit ca predictor coreleaza liniar semnificativ, la un prag de probabilitate fixat, cu valorile unui criteriu nu repreziraa 0 evaluare a validitaiii relative la criteriu si nu permitc sa se afinnc d\ "testul are validitatc relativa la criteriu", ci dear constituie una dintre dovezile validitatii relative la criteriu a testului.

3. Validarea unui test estt: cumulative. Procedura de validare trebuic reluata periodic pc csanuoanc diferite de subiecti. Ori de cete ori se face 0 modificare importanta intr-un test in ceea cc priveste formatul,

102


limbajul, continutul sau instructiunile de administrare. testul trebuie revalidat

4. Validitatea unui test depinde mai mult de felulln care este folosit tcstul, decat de testul In .sinc. Tabelul 3-4 prezinta un excmplu referitor la tipurile de validitatc care trebuiesc vcrificate pcntru un singur test, compus din exercitii de aritmetica, daca acesta este utilizat in scopuri diferite (Anastasi, 1976).

Tabelul3-4

Diferite moduri de verificare a validnatii unui 1t:st, in functie de obiectivul utilizarii acestuia (Anaste s i, 1976)

Tn cc scop estc utilizat Cc lntrebare i~i pune

testul utillzatorul testului cand

Ce tip de validitatc este veriflceta

vrca sa interpreteze scoru 1 unui subject

Vcrificarea cunostin- Cat de mult a invatat

tclor de aritmctidi. in elevul in trecut?

~coala orimara

Validitatea. de continut

Tcstarea aptitudinii Cat de binc va invata

matcmaticc pentru ctcvul in viitor?

predictia performante lor

In aimnaziu

Validitatea de continut

Diagnosticarea Iipsei deprinderii de a face calculc

Performanta clevului Va liditatea

indica lip~ deprindcrii de releriva 18

a face catcute? criteriu

(validitatea concurentA)

Masuraree ratione-

mentului logic

Cum poate fi deserts Validitatea modul de a ratione al conceptuala elcvului?

Este absolut necesar ca atunci cand se vorbeste despre validitatea unui test sa se prccizeze despre ce validitate este yorba (predictive, de

103

Eidclitatea ~i validitatea teste lor

continut ctc.). Daca to cadrul unci populatii cxista subgrupuri cu caracteristici diferite, cstc posibil ca intre acestea s.a apara deosebiri si in privinta validitatii predictive a testelor. De cxcmplu, W1 test poatc fi un bun predictor al perfbrmante, numai pentru barbati, nu si pentru femei. Sau numai pentru persoane care au studii superioarc etc. 0 variebila care modi fica vafiditarca predictiva a unui test, cum sunt variabilele din cxemplele antcrioarc, se numeste variabila moderatoarc (Dunnctte, 1966).

In continuare vom prezenta "tipurile" de validitatc. Atragcm in~a atentia asupra a doua observatu importantc faA:ute de Standardele APA din 1985'

• prin "tipuri'' de vahditate nu se intelege "categorii disjuncte'':

• nu se poate afinna (.;a un tip de validitate cste mai pctrivit dccat a1tul pentru 0 anurnita utihzare a testelor sau pentru o categoric specifica de inferente bazate pc scoruri.

Vallditatea testului relativa la c~tructul mlsurat

In psihologie sunt masurate pnn intcrmediul testelor psihologice atrihute ubstracte ca inteligenta, motivatia agresivitatea, depresia etc., denumite constructe. Ele nu cxista in' sens fizic, estc irnposibil sa oferirn Wl metro de tcricirc sau sa identificam un kilogram de dcpresie. Ascmcnca variabile sunt construitc pomind de la tapte observabile, printr-un sir de rationamente bazatc pe ipoteze si dcductii. Din acest motiv, validitatea relativa la construct este adcsca denumita Sl "validitate ipotetico-deductiva" (Bacher, 1981). Teate constructele sunt insa conectate de realitate, reprezinta aspectc sau evenimente observabile. Constructclc psihologice sunt evidentiate, direct san indirect, de oomportament sau in urrna conducerii unor experirnente dedicate rnasurarii lor

Sc impunc 0 precizare. Deoarece termenii "constructor si "concept" sau "notiune" sum folositi adesea ea sinonirni. "validitatea relativa la construct a testului'' (construct validity) este denurnita si "validitate

104


conceptuala'' (concept validity). fntrc cei doi termeni cxista insa 0 deosebire, cvidentiata de L 1. Cronbach "constructul" este "0 categoric cream intentionat pentru a organize experienta in cnunturi generale care so prezinta sub forma de legi" (Silva, 1993). 'Un construct cstc, deci, 0 notiune elaborata si utilizata intr-un cadru stiintific (teoretic, rnctcdologic sau aplicativ).

Validarea testului rclativa la consuuctul rnasurat se ocupa de calitatile psihice care contrihuie la formarea scorurilor acestuia si urrnareste Intclcgcrca dimcnsiunilor evaluate de test. Privind constructul ca ~.a interpretativa a raspunsurilor subiectilor, acest tip de validare are si scopul de a idcntifica ~i analiza procesele psihice declansate/dctcctatc

de lest (Silva. 19(3). .

L. J. Cronbach. rcluand ideea formulata de Standardelc Al' A din t 954 - conform careia prin validarea testului relativa la constructul masurat se validcaza amt testul cat si ipotezele aflatc la baza sa _ scrie: "Validitatea testului ~i validitatea construetului SW1t inseparabile. Cand W1 test nou este elaborat pentru masurarea unui construct cunoscut, riscul ca validitatea sa fie ncsatisfacatoare este mai mare pentru test decat pcntru construct. Dar, poate sa se constate si neccsitatea revizuirii construetului. Un exemplu in acest .sens il constituie abandonarea ideii traditonalc asupra debilitatii mintale" (Silva, 1993).

Numai intclegand construe lui masurat de test SI,;! pot formula ipoteze asupra predicuuor pe care ie face testui ~i asupra relevantei si a reprezentativitatii continutului sau, Deci, validarea constructului trebuie sa preceada validarea continutului testului si validarea relativa la critcriu.

Pentru a putea verifica dad. un test mascara bine un anurnit construct, cste necesar sa. se realizeze 0 descriere a constructului in termcni comportarnentali concrcn. Opcratia sc numeste explicarea constructului si consra din trei pasi (Murphy & Davidshofer, 1991):

105

Fidelitetea si validitatea teste lor

1. Sc identifica acele cornportarncnte care au legatura ell constructul masurat de test.

2. Se identi fica alte constructe si pentru fiecare se decide daca arc sau nu legatura cu constructul masurat de test

3. Se alcatuicstc cate o lista de comportamcnte grin care se rnanifesta aceste constructe. Pentru fiecare din ele, pe baza relatiilor W..Me constructe, se decide daca are sau nu legatura eli constructul rnasurat de test

Un exemplu. in Tabelul 3-5, Murpy si Davidshofer (1991) exempli fica procesul de descricrc a constmctului de "agresivitate la elevi"

Din analiza Tabelului 3-5 rezultil un sistem de relatii care inglobeaza un set de constructe si comportarnente, denurnit de L J. Cronbach, "rctca nomologica'' (vnornologica" in sensul ca ea are la baza declaratii exprirnate sub forma de legi), Unii autori au folosit tcrmenul de "stohastic", sustinand dl relatiile dintrc componentele retelei sum mai degraba probahilisticc decdt de tip lege

Jdeile referitoare la caracterul structural al constructclor si la existenta retclelor nornologice au condus la descompunerea' operatiei de validate a tcstului relativa la constructul masurat, In trei componente

• validarea materialului testului (substantive validity), care n~cesita specificarea constructului masurat de test si sc confunda uneori ell validarea continutului testului;

• validarea structurii constructului aflat la baza testului (structural validity), care identified elernentele componente ale eonstructului si investigheaza legaturile dintre ele;

• validarea externa (external validity), care urmarestc sa determine relatiile constructului ell alte masurstori (constructe sa.u variabile observate).

106

Psihologia personeluhri

Tabelul3-5

Etapelc de descrierc a a constructului de "agresivitate la elevi' (Murphy & Davidshofer, 1991)

I. Identificarea comportamcnteior refentoare 1a agresivitate

Construct Cornportament

Agrcsivitate Ataca alti elevi

~ Estc capul riuta~lor Domina in joe

2. ldentificarca altor constructe si se decide daca au sau nu legatur8. cu comportamcntul agrcsiv

Construct Comportament

Trebuinta de putcrc

I

Agresivitatc

Ataca alti elevi

Estc capui dut8.~lor Domina. in joe

Onestitate

3. Sc idcntifica comportarrcntclc aferente ficceru! construct si se determine relatia cu constructul care trebuie masurat.

Construct Comportament

Is. decizii in grup

Trebuinta de putere

I

,. Ataca alti elevi

-======= ~::~:!'~! r;:tii~tor

____ Se abtine de la certuri

Spune adevarul profesorului

Agresivitate

Oncstitate

Notli: constructele care au legaturli une1e en allele sunt legate printr-un segment .. ertical.

Validarea externa se refera la calitatea testului de a avca relatii corecte cu alte masuratori psihologice; ea este denurnita uneori "validitate convergcnta si discrirninanta" (Murphy & Davidshofer, 1991).

t07


Un test are validitate convergenta daca rnasoara ceca ce cvalucaza si aite teste sau variabile care se refcra la acelasi construct de~i scorurile sale variaza (liniar sau nu) in acclasi sens eu rezultatele respectivelor masuratori. Un test arc validitak: discriminama daca evalueaza altceva decat diverse teste sau variabile despre care sc stie ca se refera la constructe ce nu au lcgatura cu consiructul I11lisurat'de test. Aceasta insearnna ca scorurile testului nu sunt in relatie functionala rnonotona (liruara sau nu) cu rezultatele acclor rnasuratori.

vcrificarca validitatii convcrgente ~i discriminanre se rcalizeaza conform urmatorului algontm:

• Se identified acele comportarncnte care sunt legate de constructul masurat de test.

• Se detcrmina constructcle care au legaturi cu constructul masurat de test ~i se pun in cvidenta Heck comportamcntc legate de ele care pot Ii conectate cu constructul rnasurat de test.

• Pentru reate comportarnentele retinute se apreciaza ce fel de corelatii ar putea cxista intre masurilc lor sio masura buna a constructului care nc intcreseaza (corclatii pozitive, negative, mari, mid sau nuIe).

• Se determine coeficientii de corelatie intrc scorurile [a testul studiat si rezultatele unor milsunltori (eventual scoruri de teste) efectuate asupra cornportamentelor retinute.

~ Se ~'()!TIra..ra coeficientii de corelatie ~\b!0._1_!t! ('11 valorikasteptate.

o metoda utilizata pcntru verificarea validitatii convcrgente ~i discriminante a testelor este aceea propusii de D. T. Campbell si D. W. Fiske, bazata pe matricca "multitrait-rnultimethod'' (Anastasi, 1976; Pitariu, 1994). Aceasta contine valorile coeficientilor de corelatie liniara intre diverse rnasuratori ale acelorasi constructe dar

)08


obtinute prin intermediul a dona sau trei tehnici on instrumente diferite

Exemplu

In urma evaluarii constructe lor A, B ~i C, despre care sc face prcsupunerea (;a nu au legaturi intre ele, prin trei metode diferite _ "test 1", "test II" si "test Ill"- s-a obtinut urmatoarea rnatricc de coeficienti de corelatic liniara (pentru ~ sc putea urmari mai usor datele, ca a fost sensa sub forma unui label):

~- Te~
Test] Test II
A B C A B C ABC
~-
A .81
fest i II .12 .86
C .04 .32 .76
A .46 .74
f'cstU B .14 .48 .02 .77
C .08 .21 .55 JO .15 .82
A 50 54 85
TesllII B .32 .46 .37 .65 .38 .83
C 28 .36 .60 .28 .38 .61 .36 .40 85 Coeficientii ell valori mal man decal .35 sunt semnificativ 1 hi. pragul p cOS.

Valorile notate pc diagonals principals sunt coeficientii de fidelitate ai testelor, obtinuti prin metoda formelor paralele. De exemplu, pentru testul II, coeficientii de fidelitate sunt ,74 (pentru constructul A), .77 (pentru constructul B) si .82 (pcntru constructul C).Valorile de pe diagonalele celorlalte casute sunt coeficientii de corclatie intre masuratorilc rcalizatc de celc trei teste pen till aceleasi constructe, Ei servesc la verificarea validitatii convergente. De exernplu, pentru constructul A, coeficientii de corelatie sun!"

46 (testul l cu testul Il);

109

Fidclitatea ~i validitatea testelor

.50 (testulI eli testul Ill): .54 (testulll cu tesrul Ill)

Toti accsti coeficienti sum sernnificativi statistic 1a pragul p--.05. ceea l:e denota 0 buna validitate convcrgcnta a cclor trei teste.

Celclalte valori din matrice reprczinta coeficientii de corelatie liniara intre constructe diferite, masuratc prin acelasi test sau prin teste diferitc. Ei servese la aprecierea validitaiii discrirrunante a testeLor.

Se observa ca testelc I si li discrinuncava Intre constructele A~i B (coeficientii de corclatic aflati sub diagonala casutclor T-L 1-[( ~i IT-II sunl ncscrrmificativi la pragul p-- .05). in timp cc testul Ul nu are validitate discrirninanta (coeficicntii de corelatie liniara intre constructcle A. 8 ~i C, masurate prin tcstul ill -in casuta ill-ill- sau prin iesrul £II si un alt test - in casutele l-Hl si Il-Ill- sunt, in general, semnificativi la pragul p -.05).

in excrnplul prezentat, validitatca convergenta si discriminanta a tcstclor 1, II si ill a tost usor de dedus. Dar. in practica. apar situatii complexe. cand multi coeficienti de corelatie linian\ pentru un acelasi construct sunt nesemnificativi si multi cocficicnti de corclauc liniara intre constructe difcrite sunt semnificativi statistic. in asemenea cazuri este greu de aprerint care dintrc teste cste lipsit de validitate.

Daca testele masoara constructe eu 0 SIIUCtura cornplexa, pOL sa apara dificultati la interpretarea scorurilor. Din acest motiv. unii autori, ca M. L. Tcnopyr. D. W. Fiske, J. C. Nunnally ~i R. L. Durham, susun ca. pentru a putea utiliza la intcrprctarea scorurilor unui test deducui bazate pe felul in care este construit tesrul, trebuie ca testul sa sc referc la constructe simple, bine definite si ell manifestari user de observat (Silva, 199.1).

Din cele prezentate mai sus se constata ca intregul proces de validare relative la construct a tcstului consta in fonnularea de ipoteze

110


stiintificc rasupra componentelor constructului. asupra rclauilor dintre aceste componente etc.) ~i in verificarca accstora. Metodcle aplicate in validate sunt dependente de ipotezele formulate. Din accst mouv nu exista metode valabile pentru validarea relativa la construct a oricarui test. De exemplu, validarea unui test rclativa la constructul rnasurat poatc sa contina urmatorii pasi (Fisseni. 1990):

• se idennfica la care aspect din teorie se retera fiecarc item;

• se verified daca itemii sunt formulati clar;

• sc srudiaza corclatiile dintre itcmi;

• se cerceteaza corelatiile itcmilor eu 0 scala extema testului:

• sc face analiza de iremi:

• se cfecrueaza analiza factoriala si analiza de clustcri a itemilor

O alta metoda de studicre a validitatii relative la construct implies rnanipularea experimentala a constru~tului rnasurat de test (Murphy, 1987). De exemplu, in cazul unui test dcstinat sa rnasoare anxietatea, se formcaza doua grope sinulare de subiecri. In conditii care nu genereaza anxictatc, cele doua grupe vor rcaliza la test scoruri ascmanatoare. Dad, im,a la administrarea testului, unui grup i se spune ca va avca 0 surpriza ncplacuta, iar celuilalt i sc face instructaju. obisnuit. estc de asteptat ca scorur-lc testului sa diferc semnificativ intre grupc.

Trebuie sa sc retina cit validitatca relatrva Ia construct a unui lest nu poatc. fi cxprimata printr-o Lii~:l!irn;; de cceficicnti. Ea se deduce prin acumularea rezultatelor cercctani relative la ipotczele propuse (Silva, 1993).

III

Fidelitatee si validitatea teste lor

Validitatca t es tului relativa la continurul sau

Acest tip de validitatc este analizat la tcstcie can: se utilizeaza pentru a estirna "cum actioneaza 0 persoanii in universul de situatii pe care testul intentioneaza sa ll reprezinte" (AI'A Standards, 1974)

In literatura psihologica exista pareri di rente despre ceca cc se urrnarese pnn validarea testului relativa la continut. Anastasi (1976), considera ca. accst tip de validarc implica "cxaminarea sistematica a continutului testului pentru a detcrmina daca el acopera un csantion reprezentativ din dorneniul de comportaruente pe care testul in cauza trcbuic sa ll mesoarc Alti autori inlocuiesc expresia "domcniu de comportarnentc'' ell "multi mea sarcinilor" sau "multimea pcrformantclor" M. M. Lin~l1an suvtine di "validarea rdati~·a. la contiaut detcrmina cat de bine reprezinta conditiilc In care este observat (prin test) cornportarnentul pcrsoanci toate multimi1c de conditii pe care vrem sa Ie gcneralizarn" (Silva, 1993). R i LeMoR considera (a validitatca rclativa la continut se refera la raspunsurile subicctului si nu la intrcbarilc testului. Pentru analizarea acestui tip de validitate trebuie luat in considerare nu numai continutul iternilor testului ci ~i proccsul utilizat de subiect pentru a ajunge la fonnularca rapunsului (Silva, 1993). De cxemplu, un test avand drcpt domcniu de continut "cunosuntele de ortografie'', format din itemi ('U alegere rnultipla, poatc vcrifica daca un individ recunoaste cuvintele scrise corect din punct de vedere ortografic, dar I1U si daca acesta stie sa sene corect dupa dictare. Deci nu este suficient sa se spuna ca testul evalueaza cunostintele de ortogralie.

In uncle acceptiuni, validarea rclativa la continut este 0 componenta a validarii relative la construct. Fa se realizeaza dupa dcfinirca construcrului 1:'i urmarcste sa verifice dad csantionul de stimuli si eel de raspunsuri observate si inregistrate in procesul de masurare sunt reprezcntative pentru universul de comportamcnte pc care ll defineste constructul respectiv 1M M. Linehan, dupa Silva, 1993).


Adoptand punctul do vedere formulat de Anastasi (1976), analiza v,a1iditii1ii rclative la continut a unui test impune ca prim pas dcfinirea ~1 descrierea domeniului de continut al testului. Estc esential ca descricrca sa fie dit mai detaliatA si sa fie precizate clar li'mitele acestuia.

Pasul urmator 11 constituic analizarea itemilor testului. Sunt climinati acei iterni care nu se refera la comportamcntc cuprinse in domcniul cit: continur. Pentru itemii ramasi sc identifica zonelc domeniului de continut pe care le mascara.

La aceasta operatic cste bine sa participc cat mai multi experti, care sa aprecicze pentru fiecarc item daca acesta ~e rcfcra la dcrncniul de continut al tcstuhu si dad. este relevant. 0 analiza atcnta 0 pretind itcmii complecsi; ei pol sa disperseze atentia subieculor si, prin urmare, scorul lor sa fie contarninat de altc caracteristici decat aceea care ar trebui sa fie masurata.

mmplu

Li sc poate vere elevilcr sa cfeciuezc acelcasi opcratii aritrnetice

formuland doua problerne diferite: '

a. 3+5-2-4~?

b. Vas s ile are 3 mere. Corina ir da 5 portocale in schirnbul a .2 mere Dupa ce rnananca 4 portocale. cate fructe mai are Vasile?

Cea de a doua problema le propune subiectiior 0 sarcina rnai complexa dedit prima, intrucat le pretinde sa citeasca un text mai lung. Dad. ca estc inclusa intr-un test de rationarnent aritrnetic pcntru elevi, este posibil ca scorul sdu sa fie alterat de variabila irclcvanta "deprinderea de a citi''.

Din acest motiv este important sa se verifice pentru fiecare item dad. nu cumva ncccsna un comportament care nu apartine domcniului de continut al testului.

113

Fjdclitatca si validitatca testelor

Ultima ctapa a validarii consta In compararea structurii testului cu structura domcniului de continut. Sc veri fica daca sunt acoperitc toate zonele domeniului de continut ~i dad. itcmii sunt repartizati proportional cu marimea si importanta zonelor,

Aprecierea generala privind validitatea testului relative la continutul SaD cstc subiectiva. Ea nu apeleaza la metode statistice. ci se ~eaza doar pe rationamcnte Din acest motiv, validarea relativa la conti nut cste denumita in literaiura si "validare logica'' sau "validare rationals" (Thorndike & Hagen. 1961, Anastasi, 1976),

'lotusi, In cazul testelor care verifies dcpnndcri "au cunostmte insuvite in cadrul unui program de instruire exista recomandarca de a lua in considerate, la aprecierea validitatii relative Ia continut a testului, si rezultatul compararii statistice a'scorurilor obtinute-la test de acclcasi persoanc, inainte si dupa acest program (Anastasi, 1954), Intr~adt:var, dad exista 0 suprapuocre intre continutul itemilor tcstului si continutul programului de instruire si daca itcmii sum binc construiti, atunei estc de asteptat ca scorurilc finale :-.a fie mult mal mari decat celt initiate, deci media diferentelor de seer sa fie pozitiva ~j sa difcrc scrnnificativ de zero.

Validarca relativa la continut sc impunc ill cazul testelor utilizate la masurarea unui atribut ce nu poate Ii exprimat printr-un construct. De exemplu, putem dcscrie destul de detaliat dorneniul de continut pentru "cunosuntc de statisuca dcscriptiva''. dar estc Ioarte difk:'il sa gasim comportamentele prin care aceasta caracteristica sa poata fi observata (Murphy & Davidshofer, 1991).

Trebuie rnentionat ell validarea relativa la continut nu permite sa se traga nici 0 concluzic dcspre calitatca masuratorii realizate de test (Murphy & Davidshofcr, 1991) De asernenea, ea nu furnizeaza suficiente inforrnatu pentru a putea interpreta corect scorurile testului

! 14


Nu se poate afinna ca, In privinta atributului masurat de test, un subiect care a realizat un scor rnai mare Ii este superior unuia care a obtinut un seer mai mic.

Deci. operatiile cuprinse sub denumirea de "validarea testului relativa la continutul sau" nu reprezinta 0 validare, In sensu! definitiei date de Standerdele i\PA din 19X5, E1e realizeaza doar analiza 'Icstuilli in privinta claritatii, a reprezentativitatii si a rclevantei continutului san. AI putca fi pnvite ca 0 componcnta a validarii tcstului.

Validitatea testului relattva la criteriu

Procedee uti/hate pentru validare. Validarca relativa Ia criteriu se rcfera la gradul in care deductiile facute pornind de la scorurile testului concords cu cele bazate pe scorurile unci altc masurari. numita criteriu

Estc important ea un test sa fie valid reiativ la un criteriu atunci c&J.d testul trebuic sa inlocuiasca variabila criteriu, fie din cauza di valorile variabilci criteriu nu sunt cunoscutc in momcntul testarii (de exemplu, in cadrul unci actiuni de sclcctie profesionala), tic pcntru ca. administrarea tcstului cste mai putin costisitoarc dedit masurarea variabilei criteriu

Daca variabila criteriu cstc un all test psihologic, cste nccesar ca accsta sa fie fidel ~L in plus, pentru situatia ill care arc 10e testarea sa cxiste siguranta ca scorurile sail: Pl:H1U.L (, .l11tt;j_"fJi"~taf~ ';';01;;L:~ (deci crueriul eslc valid) (Fisseni, 1990),

Aprecierea validitatii relative la critcriu se bazeaza, de obicei, pe valorile unui "coeficient de validitate a tcstului'', obtinut in unna ca1cu1ului coeficientului de corclatie (liniara sau de all fel) intre scorurilor testului si rezultatele criteriului

115

Fidelitatea ~i \'aliditatea teste lor

In cazul tcstclor utilizate pentru masurare, validarea relativa la critcriu este 0 componentA a validarii relative la construcnil rnasurat. Ea aprcciaza "gradul in care rezultatelc Iurnizate de test coreleaza ell rezultatele altui instrument de evaluarc despre care ,~C presupunc ca masoara ecelasi construct sau unul similar" (S. N. Haynes, chat dupa Silva, 199}). Evident, calculul coeficienrului de corclatie trcbuie sa fie precedat de analiza constructelor masurate de test si de criteriu,

Chiar ~i "validarea factoriala" utilizata pentru ccrcctarea validitatii relative la construct a unui test estc, de fapt, 0 validarc relativa [a critcriu (Anastasi. 1954). Critcriul cstc rcprezentat, in acest caz, de factorul care corespunde constructului masurat de test. Una dintre condiuile impuse pentru a putea aprecia d testul estc valid estc ca iterrui sai ~ii aiba saturaui rnari in Iactorul respectiv. Or. saturatia unui item intr-un factor eslc valoarea coeficientului de corelatic liniara intre scorurile itemului si scorurile factorului.

In cazul testelor utilizate pentru a se lua decizii, validarea relanva la criteriu urmareste daca deciziile bazate pe scorurile testului coincid cu cclc care au la baza valonlc unci variabile critcriu, despre can: se presupune ca permite sa se ia dccizii corectc. De exernplu, decizia poate eonsta III acceptarea sau respingerea candidatilor care concurcaza pentru un post. Sc dovede:;;te d testul este valid relativ Ia acest criteriu dad. se constata ca. indivizn acccptati (pe baza unor considerentc care nu includ rezultatcle tcstufuil sunt tocmai cci care au scoruri mari la test, iar cei respinsi sunt cei eu scoruri mici

Variabila criteriu poate fi unidirnensionala sau multidimensionala, eu valori eantitative sau/si calitative. IX exernplu, In sclectia profesionala 0 vanabila criteriu poate fi constiruita din perforrnantele In activitatea anterioara (apreciate printr-un calificativ), rezultatelc unor probe de lucru (cu valcri cantitative} si unele date biografice (apreciate dihotornic, dupa cum tndeplinesc sau nu anumite condiui fixate anterior; de exemplu sexul, starea civila etc.)

! 16


Validarea tcstclor utilizatc pcntru predictie arc In vedere gradul in care scorurile testului -numit in acest caz "predictor"- pot fi utilizate pentru a se deduce perforrnanta unei variabile numita "criteriu'', independcnta de test (Guion, 1974). Trebuie mentionat ca 0 acceasi variabila poate sa joace rol de predictor intr-un caz (de cxemplu, performanta scolara ca predictor pentru pcrformama profesionala) sau rol de criteriu In all caz (de cxcmplu, aceeasi performanta scolara ea .)i criteriu pentru un test de inteligenta),

Exista doua strategii utilizate in mod obisnuit pentru aprecicrea vallditi11ii relative la critcriu a testclor:

• validarca predicriva;

• validarea concurenta.

Validarca predictiva este intcresata de grad.ul de eficienta al tcstului in prognoza comportamentului unci persoane intr-o situatie data. Ea sc realizeaza prin compararca scorurilor tcstului cu rezultatele obtinute la critcriu dupa un interval de tirnp rnai lung sau mai scurt,

De exemplu, pentru estirnarca validitatii predictive a unui test uulizat in selectia profcsionala se calculeaza coeficientul de 'corelatic lini~ intrc scorurile testului, administrat, de pilda, cu ocazia finalizarii unui curs de prcgatire profesionala, ,i ma. s urile pertormarqelur obtinute de aceleasr persoane dupa un anumit timp, cand tuturora li s-a creat posibilitatea sa aplice cunostintele respective.

Trebuie subliniat faptul ca validitatca predictive se cercctcaza folosind loturi neselectionatc. Aceasta Inscamna ca toate persoanele carora li ' s-a admjnist~dt testul vor urma acelasi tratament ~i vor 11 prezentc la evaluarea variabilei criteriu. in acest fel se asigura ca in lotul de subiecti care serveste la compararea tcstului cu criteriul sa existe a181 scoruri man la test, cat si scoruri mid.

Nu totdeauna se poate realiza asa ceva. Este greu de acceptat, de exemplu. ca sa fie angajate toaLe persoancle care sc prezinta la

117


sclectia profesionala sau ea dccizia referitoare la angajare sa se ia la intamplare,

Pentru estimarea validitatii concurcntc este necesara obtinerea scorurilor la critcriu aproxirnativ In acelasi timp cu ce le ale testului

Dar. deosebirea esentiala dintrc cele doua tipuri de validari relative la criteriu nu consta in lungimea intcrvalului de timp dintre administrarea testului si inregistrarea rczultatclor criteriului, ci In faptul cit validarca concurenta utilizeaza un esantion de populatie selectionat (personal angajat deja sau studcnti edmisi in facultati). Apare aici problema denumita "restrangcrca multimii'', pe care () Yom cxplica in con.inuare, ~i can: face ca validarea concurenta sa nu poata turniza totdeauna informati: core-etc asupra capacitatii predictive a testului.

Problema restrangerii multimii: LoM de persoane utilizat la calculul coeticientuhn de corclatic liniara provinc din populatia asupra careia ar 11 trcbuit sa sc faca predictia, dar pani in momcntul cand se inrcgistreaza valorile variabilei critcriu el a fost supus deja la doua sclcctii:

• Pc de 0 parte, au fbst retinuti din esantionul initia! duar cei care au obtinut rezultate bune la un anumit critcriu (de exemplu, cei care au avut note man la admijerea in faculrate). Daca acest criteriu mascara acclasi lucru ca si tcstul. atunci persoanele ramase sunt ccle carevor obiine ia test scoruri mai mari decat ar fi realizat cei respinsi .

• Pe de alta parte, au fost elirninati cei ell pcrtormantc scolare sau profesionale slabe, adica cci cu valori rnici la variabila criteriu utilizata in studiu1 validitatii. Este posibil sa fi fost inlarurati prin prornovare, ~i cci ell Va101i. foarte marl la criteriu.

Dcci, pentru lotul considerat, atat multirnea scorurilor testului cat ~i multimca valorilor criteriului renrezinta restrangeri ale multimilor

118


corespunzatoare care s-ar f obtinut pcntru intreaga populatie. Tn consecinta, cocficientul de corelatie liniara calculat pe baza perscanelor selectionete difera de eel care ar fi rezultat lucrand cu intreaga populatie si care ar fi fest util pentru aprecicrea valorii predictive a testului.

O ascrncnea situatic cstc prezcntata in Figura ]-5 (Murphy & Davidshofer 1991).'

A

corm /" I(j

I "~.! test

L _.

B

Figura 3-5. lnlluenta "restrangerii rnultimii'' asupra formei norului statistic si a marirnii coeficientului de corelatie

119


A. In populatia P scorurile tcstului corclcaza destul de putemic ell valorile variabilei criteriu (r41.75)

B. Daca din populatia P este selectat grupul celor cu scoruri nuui la test, multimea valorilor predictorului se restrange si corelatia scade (,-cO.2S).

C. Restrangerea multimii valorilor variabilci criteriu are efecte sirnilare (r~0.30).

D. Oaca se selectioneaza persoanele si in functie de predictor ~i in functie de criteriu, corelaiia se apropie de zero (Fil09).

Problema rcstrangcrii multimii i-a facut pc unii specialisti in tcona testelor sa recomandc utilizarca validarii predictive pentru testele care servesc la prognoza si a validarii concurente pentru tcstele aplicate in scop de diagnoza, De exemplu, se va efcctua validarea concurcnta dad testul trebuie sa ne pcrmita s.a raspundem la intrcbarea "Esre Ion neurotic 't' si se va realiza validarea predicuva, daca ne interescaza sa. raspundem ia intrebarca "Este de asteptat ca Ion sa devina neurotic?" (Murphy & Davidshofer 1991)

Statistici utilizate in validarea relativa La criteriu a unui test psihologic

Cccficientul de validitate al unui test, conform definiuei din Dictionary of Education (1959) si din majoritatea lucrarilor de teoria testclor, este egal ell coeficientul de corelatie liniara intre scorurile tesrului si rezultatele unci masuratori considerate drept variabila criteriu. Unii autori (Lord & Novick, 1968)in\Oleg prin cocficicnt de validitate valoarea absoluta a coeficientului de corclatie liniara; alti autori (Cureton, 1955) impun calculul coeficientului de corelatic intre scorurile observate la test si scomrile reale ale variabilei criteriu.

in 1iteratura de specialitate exista si recomandarea de a calcula coeficienml de validitaie folosind alti indici in locul coeficientului de corelatie liniara Anastasi (1976) propune ca atunci cand testul si

120

Psihologia perscnalului

criteriul sunt variabile continue, validitatea sA sc calculeze prin formula cocficienrului de corclatic liniara, iar in celclalte cazuri, sa se foloseasca aile tipuri de co~ficienti. Crcnbach (1966) pennite calcularea validitatii relative la critcriu ell ajutorul coeficientului de corelatie a rangurilor; de rcmarcat ca, daca regrcsia dintre test ~i criteriu este 0 functie monotona crescatoare, coeficientul de corelaiie a rangurilor are 0 'valoare apropiata de 1, deci tcstul este valid in sensul lui Cronbach.

Se apreciaza cit un test are validitate buna atunci cand cocficicntul de validirarc este mare.

Unii autori (Hammond, 1995) rccomanda ca validarea unui test relative la criteriu sil utilizeze mai multe variabilc criteriu, dintre care uncle nu au lcgatura eu ceca ce testul masoanl sau prezice Accstea servesc la verificarea specificiti'i.1ii testului Este de dorit ca testul sa nu coreJczc eu clc.

o alta posibilitate de ccrcctare a validitatii unui test relativa la criteriu utilizeaza doua grope contrastante de subiecti, formate pc baza valorilor critcriului. una cste compusa din indivizi ell rezultate foarte bune, cealalta din pcrsoane eu rezultate foarte slabe. Sc cornpara statistic mcdiile scorurilor obtinute la lest de pcrsoanele din celc doua grupe si se aprcciaza ca. testul este valid relativ Ia criteriu dac~ rncdiilc difera sernnificativ. la un prag de semnificatie that (Anastasi, 1976). Aceasta metoda se aplica mai ales atunci cand variabila criteriu este calitativa - dcci nu sc poate calcula coeficientul de corelatie liniara - si atunci dnd critcriul este cornpus din mal multe variabile cantitative si/sau calitative (de excmplu, lntr-o sclcctie profcsionala criteriul poate consta din cateva teste de aptitudini. un interviu si referinte de la ultirnul loc de munca).

121

Fidelitatea 51 \·aliditatea teste lor

Interpretarea coeficientilor de validitate. in cxpcrienta obisnuita, valoarca cocficientului de validitate predictive al unui test cste cuprinsa intre 0 si 0.60, in majoritatea cazurilor fiind situata in partea inferioara a mtcrvalului (0, (),601 (GuiWml, 1965),

Se pot obtinc valori mati ale coeficientilor de validitate atunci cand tcstul predictor reproduce 0 situatie din criteriu (de excmplu, daca sc ill un test de aptirudini rnatematice unor studenti de la Politehmca). Din contra. atunei cand testul se refers la atribute dificil de evaluat prin oricc fcl de date non-test (de excmplu, adaptarea socials ~i emotionala, crcativitatea etc.) coeficicntii de validitate iau valori mai mici decal 0.10 (L J Cronbach, C. Gieser. dupa Silva, 1993)

CL Hull (Guilford, 1965) a impus conditia ca un test sa fie utilizat 'in practica doar daca arc un cocficient de validitatc mai mare dccat 0.45; aceasta cerinta este insa greu de realizat. en test bun rareori poate da, ell un critcriu important, un coeficient de corelatie mai mare dedit 0.5 (Murphy & Davidshofer, 1991)

Un test ideal din punctul de vedere al validitatii este eel ai carui itcmi mascara, ficcare. un aIt factor: dcci este un test eu consistenta iruerna stazutA

122


CAPITOl ,VI, 4

ANALIZA DE ITEMT

Consrructia testclor, indifcrent daca sunt teste de cunostintc sau teste psihologicc pentru rnasurarea aptirudinilor ori chestion~c de personalitate, presupune organizarea unor activitati specifice. destinate elaborarii cit. mai adecvatc a accstora. Este vorba de activitati de mare complexitate, care sunt foarte Irnportantc pentru eft asigura calitatea instrumcntului diagnostic respcctiv. Analiza de itemi estc una dintre aceste activitatr. 0 data eu facilitatilc adusc de calculator pentru cfcctuarca prelucrarilor statisticc. ea a cunoscut 0 cxpansiune impresionanta, fiind dczvoltatc tehnici de marc scnsibilitatc pentru evaluarea itemilor care intra in componcnta unui test. T coria raspunsulur 18 itemi (TRI) i~prcuml cu alte aplicatii de analiza calitativa si cantitativa in prOlectarca testelor sunt abordari mai noi, de mare cficacitate. In ceca ce urmeaza ne vom opri asupra analizei de iterni, ca 0 ctapa necesara a construciiei unui instrument psihodiagnostic.

Discutind despre "analiza de itemi", ne rcferim la un set structural de prelucrari statistice care se aplica la ficcare item al unui test. Alegerca procedurilor statisticc si interpretarca re~ltat~lor obtinute sunt determinate de ohiectivul testarii si de tipul lte~lor care intra ill componenta testului respecuv. Bmcmtetcs. eXlS18 citeva proceduri generalc pe care le vom regasi in oricc analiza de iterni.

Analiza de itemi se ocupa In mod esential de descifrarea mecanisrnului functionarii itemilor testului, a scmnificatiei lor. a calitatilor acestcra ca instrumenre de masura ~i a capacttatii lor predi~tivc Analiza de itemi furnizeaza informatiile pe baza carora

123

Analiza de itemi

se aleg itcmii care intra in componcnta testului Fa cste 0 ctapa necesara si deosebit de importanta pentru construirea unui test de buna calitate.

Clnd Se procedeaza la construirea unui test, proiectantul cstc pus In situatia sa raspunda la citcva intrebari "Care cste mccanismul de alegere/formulare a raspunsulu: '1'1, ;'(i11 din cei tcstati vor raspunde corect la item 't". "Cit de bine mascara itemul ceea ce i~i propune sa masoarc "" sau "Exista deosebiri intre rnodul cum raspund la item cci care obtin scoruri mari la Intrcgul test S1 cci care realizeaza scoruri mid ?" Concret, pentru a raspunde la toate accste intrebari au fost dezvoltate proccduri statisticc ~i tchnici specifice de investigare: analiza raspunsurilor incorecte, studiul indicelui de dificultate al iternilor, al vahditatii iternilor si al puterii lor de discriminate (pentru o tratarc aprofundata a accstei probleme a se consulra Albu ~i Pitariu. 1993).

Mentionam di la baza proiectarii unui instrument psihodiagnostic sta 'intotdeauna 0 tcoric, un cadru tcorctic pc care sc fundarncntcaza atit constructia lui, cit ~i interpretarea rezultatelor acestuia. Adesea. asemenea teorii au dcterminat claborarca ~i dezvoharea unor procedun statistice, care servesc la construirea testelor sau a chestionarelor de pcrsonalitarc. De exemplu, teens trasaturilor a stat la baza dezvoltarii analizei factoriale, tcoria starc-trasatura a dus la dczvoltarca si utilizarea pe scars larga a rnodelelor cauzale de.

Activitatea de proiectare a testelor psihologice presupunc parcurgcrca unci succcsiuni de secvente aproximativ comune, dar cu continut adesea diferit. Astfel, orice debut in constructia unui test in'seamna racordarca acestuia la 0 teoric psihologice si intrunirea unui grup de experti care sa se implice in forrnularea itcmilor testului respectiv (munca in grup este recomandata datorita producuvitatii ei rnai mari). Dupa ce lntrebarile .. (sau

124


iternii) care urmcaza sa faca parte din test au fost analizate si criticate de un sit grup de experti, apoi revizuite pe baza observatiilor formulate de acesta, cste ncccsar ca ele sa Iie experirnentate pc un esantion de persoanc, asemanator populatiei careia ii estc destinata forma finala a testului,

Rezultatele care sc vcr obtine vor [ace obiectul unci anal in! de iterni, urmarindu-sc (Albu & Pitariu, 1993)'

• analiza frecvenrei eu care au fost alese raspunsurile. studicrca cauzelor alcgcrilor prcferentiale si a res pingerilor, fa.dndu-s.e rotcdata Inlocuirile ncccsare;

• identificarea lntrebarilorvitcmilor al caror text contine termeni amhigui, care propun raspunsuri neplauzibile (pe care nu le alege nimeni) sau evidente (pc care le aleg loti cei tcstati) ~i a celor care nu okra suficiente inforrnaui pcntru a se putca stabili raspunsul corect;

• determinarea validitatii fiecarei intrebari/itcm, pentru a pastra In tcstul final dear itemii care mascara ceea ce Sf doreste;

• determinarea indicclui de dificultatc pentru tiecare lrurebare/item, spre a putea selccta iternii care, in ceea ce priveste dificultatca, corespund scopului tcsrului final;

• dererminarea puteni de discrirninare a fiecarui item, PC!!t:-'.! 3.': ~·~'~i!~~ doar pe cei care pet face dccsebirea intre examinatii care dispun si eel care nu dispun de cunostintele, calitatile psihice sau dcprinderile verificate de test.

125

Analiza de itemi

Itemii care se dovedesc nerelevanti dupa analiza. de iterni efectuata vor fi eliminati. Iternii retinuti vor fi introdusi intr-o banca de itemi, care sta la baza constructiei testului psihologic sau de cunostinte sau a chestionarului de personalitate; adesea este nevoie de C1 pentru construirea unor forme paralele,

Analiza de itemi, a~a cum am mai ararat, ne ajuta sa intelegem mai bine testul, fidelitatea si validitatea sa, Prin studiul fidelitatii se veri fica existents unor surse de crori de masurare eu cfecte asupra rezultatelor testului. Prin ccrcctarea validitatii se urmareste dad scorurile testului permit 0 interpretare corecta in scop 'de predictie sau de masurare. Ori de cite ori se constata distorsiuni Ia nivelul fidelitatii sau al validitatii, din analiza de iterni se pot obtine informatii asupra cauzelor acestora si a posibilitatilor de irnbunatatire a testului.

Este important de retinut, deci, ca analiza de itemi ne poate sugera 0 serie de mijloace de localizare a defcctelor constructive ale testului, indicindu-ne posibilitatile de optimizare a acestuia. Prin tehnicile utilizate de analiza de itemi putem elimina iternii nccorespunzatori si sa-i pastrarn numai pe cei relevanti. De exemplu, tcoria fidelitatu sustine c!1 tali itemii unui test sau ai unei scale a unui chestionar de personalitate trebuie sa mascare acelasi lucru (memoria rnecanica, rationamentul verbal, dominenta. anxietatea etc.). Prin analiza de iterni avern posibilitatea sa identificam itemii care distorsioneaza scorul probei respective si sa-i eliminam.

Analiza de iterni este 0 sursa de informatii bogata despre validitatea testului relative Ia eonstruetul masurat. Carroll (1979) cornpara itemi de diferite dificultati si urmareste felul in care itemii rnai dificili pretind 0 augmentare a abilitatilor de procesare mentala sau de rezolvare de probleme. Psihologii cognitivisti au

126


studiat problema procesarii inforrnatiilor cu ocazia investigarii pattemelor de performanta 13 sarcinile cognitive implicate in rezolvarea itemilor de test, ell varierea sistematica a unor atribute (Resnick, 1976; Sternberg, 1979). Folosind metode ca analiza de continut a protocoalelor verbale sau scrise, modelarea matematica a timpului de raspuns sau a erorilor si simularea pe calculator a proceselor cognitive. ei au forrnulat 0 serie de inferente despre natura abilitatilor mintale si nivelul de procesare a informatiei pe parcursul cornpletarii unui test.

Particularitati ale itemilor unui test

Examinarca oric8rui item a unui test trebuie sa aiba in vedere ce masoarii accsta, cum mlisoarii ~i ce informatii putern obtine din modul in care s-a raspuns la item. Analiza acestor aspectc se bazeaza pe patru tipuri de masurari:

• Masurari ale distragerii atentiei (Cite persoane aleg fiecare dintre riispunsurile propuse, la iternii cu raspunsuri la alegere? - de obicei unul dintre raspunsuri este corect, celelalte fiind asa-nurnitele raspunsurt distorsionantei.

• Masurari ale dificultatii (Cite persoanc raspund corect la item? - discutam in acest caz dcspre tndicele de dificultate al itemuluit.

• Masurari ale validitatii itemului (Iternii testului rnasoara ceca ce trcbuie sa ~asoare? - in acest caz sc discuta despre validitatea itemuluii.

• Masurari ale capecitatit de discriminare a itemului (Doua grope de subiecti, contrastante in privinta 3 ceea ee testul trebuic sa masoare, se deosebesc intre ele prin modul de a raspunde la item? - discutam 1n acest caz despre indicele de discrimtnare al itemuluit.

127

Analiza de itemi

Analiza itemllor distorsionanti sau a variantelor incorecte de raspuns

Testelc de cunostinte sau de aptitudini ~i chestionarele de personalitate sunt alcatuite frecvent din itemi eu alegere multipla (multiple-choice item). Acestia au forma unei intrebari la care sunt atasate mai multe raspunsuri, dintre care numai unul este eel corcct sau potrivit, Frecventa eu care subiectii alcg 0 varianta sau alta de raspuns este 0 sursa de informatii deosebit de utila despre calitatea construcriei itemului respectiv

Sa analizam un cxernplu:

ltemul 20. Care dintrc cifrele de rnai jos cornpleteaza logic ratinnamentul:

RAARRAR:31 1),13 ~ RARAARAR:'I

(a) 13133131 (d) 31311313

(b) 1313]313 (0)31313113

(e) 31311131

lata raspunsurile date de 150 subiccu (Tabelul 4-1):

fabelul4-1

Repartitia raspunsurilor la itemul unui test de aptitudini

10

Frecventa ell care s-a Procentul alegerii

Ras.puns ales fie~are raspuns ficdi._~i raspuns

10 lU

22

15

Rasnunsul cored d

75

50

28

19

128


Examinarea rabelului de mai sus ne indica faptul ca 50% dintrc subiecti au dat raspunsul corect f(i), Un nurnar mai mie au ales varianta de raspuns c sau e si foarte putini a sau b.

Un item construit in mod ideal propune variante de raspuns care sunt, toate. la fel de plauzibile pcntru oriee persoana care nu cunoaste raspunsul corect. Prin urmare, subiectii care cunosc raspunsul corcct il vor alege, iar ceilalti vor raspunde 13 intlmplare prin alegerea oricarcia dintrc variantele de raspuns ofcrite. Aceasta inseamna, pe de 0 parte, di unii subiecti vor ghici raspunsul corect, iar pe de alta parte, dt ficcare din variantele incorecte de raspuns va fi aleasa eli aceeasi frecventa, toat.e fund la fel de popularc. Referindu-nc la cxcmplul nostru, 50 % dintre persoanclc cxaminatc au

dat un raspuns corcct si 50% 'au ales. varianta a, b, c sau e. Daca itemul ar fi unul construit ideal. frecventele raspunsurilor eronatc ar f egale. ficcare din cele 4 raspunsuri propusc fiind ales de aproxirnati v 13% dintre subiccti

Studiul variantelor eronate de raspuns sau a raspunsurilor distorsionantc ne ajuta sa cxplicam atit tipul de erori pc care le poate comite un subject, ell ~i stratcgia sa de gindire sau de rezolvare a problemei. In cazul testelor de cunostinte selectia raspunsurilor ne intorrneaza asupra lacunclor In invatare. Pcntru a cfcctua 0 analiza de acest tel, calculam frecvcnta persoanelor care ar fi ales ficcare dmtre vanantele eronate de raspuns, daca t031C acestea 'i-ar [1 parur la fe! de atrac tive unui subiect care nu cunoaste raspunsul corect. Aceasta frccvcnta (f) cstc cgala cu raportul dintrc numarul persoanelor care au raspuns gresit Iu item lG) si numarul total de raspunsuri cronate propuse de item (e) Formula de calcul cstc, deci. urmatoarea:

F~' Gf e

129

Analiza de itcmi

in cazul cxemplului nostru, 75 de subiecu au dat raspunsuri incorecte. Practic ne asteptam ca fiecare dintre cele patru raspunsuri distorsionante sa fi fast ales de 19 persoane (75:4). Dar, 22 de subiecti au ales varianta de raspuns c, mult mai putini variantele a si b si cei mai multi varianta e. Daca numarul eelor care alcg 0 varianta de raspuns eronata este foartc rnic, inseamna eel aceasta se deosebeste mult de raspunsul corect, cste "evident gresita' pentru majoritatea subiectilor si trebuie Inlocuita. Cind numarul eclor care aleg 0 anumita varianta de raspuns cronata este foarte mare, exists doua posibilitati: fie ca accasta varianta este apropiata ca semnificatie de raspunsul coreet (in situatia iternului nostru, ca implies aceleasi mecanisme de gindire ea varianta corccta). nepotrivirea fiind neesentiala, fie ca. itemul estc incorect construit (varianta de raspuns considerate corccta este gresita sau varianta eronata analizata estc, si ea. corccta), Orice abatcre de la trecventa F, in plus saq in minus, constituie, in general, dcficiente constructive care trebuiesc remediate, intrucit ele afcctcaza validitatea ircrnului si. In final, a testului In care

acesta este indus. .

Indicele de dificultate al unui item

Di ficultatea este interpretata adesea in termeni de complcxitate sau de apella cunostinte spccializate.

Sa analizam doi itcmi dintr-un test de cunostintc:

1.(5x4)+5~

2 ~

2. Daca (x + 5)f ~ (y t I )a, care din urrnatoarele solutii este corecta?

I. Clnd x este 3, y ~ x.

II. Daca x este I, y ~ 5.

III.~

.[.. ,t-,_ 130

J<., (~+I)- S


(a) numai I; (b) numai It (c) nurnai 1Il; (d) I si II; (e) 1 "Ill.

(Brownstein & Weiner, 1955)

Pentru multi dintre noi, itemul al dailea va parea ca fiind mai complex, deci rnai dificil, deoarece presupunc cunostinte matematice mai bogate Matematicianului, insa, problema i sc pare simpla,

s. luarn un alt exemplu:

1. Cine a rust M Erninescu?

2. Cine a fost W Wundt?

Si In accst caz, multi considera itemul al doilea mai dificil decit prirnul, deoarece solicita cunostinte mai specializate. Pentru un student la psihologie raspunsul la itemul al doilea nu constituie deloc 0 problema dificila, in schimb pcntru un student de la maternatica, da

Din exernplele de rnai sus rezulta ca dificultatea unui item trebuie analizata avind in vedere populatia careia ii este destinat tesrul din care face parte itemul. Adcsea, ca este determinate de complexitatea sarcinii impuse de item si/sau de cunostintelc de stricta specialitate pe care acesta le pre tin de.

In practica psihologica a proiectarii de teste, in mod fircsc, unii itemi sunt rnai greu de rczolvat dccit altii, dar este foarte grcu sa definim dificultatea in termeni de caractcristici intrinseci ale itemilor, Cea mai obisnuita masura a dificultatii unui item este frecventa relativa a persoanelor care au raspuns corect, din totalul pcrsoanelor care au raspuns la itemul respectiv (Murph).' & Davidshofer (1991). lndicele de diflcultate astfel definit se noteaza ell p. p reprezinra scorul mediu care s-ar obtine la item. in

III

Analiza de itemi

lotul de pcrsoane examinate ell ei. daca s-ar ecorda un punct pentru fiecare raspuns corcct si zero puncte pentru fiecare raspuns grcsit sau omis. Se observa eEl peste cuprins Intotdeauna intre 0 si l

Formula de calcul a indicelui de di ficultate al unui item din test este urrnaroarea;

p-C/N

undc:

p =- indicele de dificuhate al iternului ;

C =- nurnarul persoanelor care au raspuns coreet la item;

IV numarul persoanclor cxamlnatc cu testul din care face parte itcmul.

lndicele de dificultare estc 0 caracteristica atit a itemului. cit ~i a populatiei carcia i s-a administrat testul, Avcrn deci de-a face ell 0 dificultare fizica, datorata cornplcxitatii sarcinii ~i una culrurala, kgal<1 de domeniul de cunostinte la care face apcl itcmul respectiv (de exernplu, Ia iterni cu continut geografic vor raspunde mai bine geografii. la eel de matematica, rnatematicicnii etc.). Din aceste considerente putern afirma ca valoarea peste 0 nmsura comportamcntala (adica, un raspuns masurabil ai organismului).

Majoritatea testelor sunt cornpuse din itemi mai grei si mai usori. Pcrforrnantelc 13 test ale unei persoane sunt judecate, in general, prin scorul realizat, rani a se tine searna care sunt itemii la care accasta a raspuns corect. Un item la care toata lumea raspunde corect nu produce nici a diferentiere intrc subiecti: varianta sccrurilor sale este egala cu zero. Deci cl este inutil. Accla;i lucru este valabil si pentru un item la care nu poate raspunde nici un subiect. Itemii ell valoare lui p egala eu 0 (care nu au fost rezolvati coreet de nici 0 persoana) sau ell 1 (rezolvati corect de toti cei exarninati) afecteaza

132


media perforrnantei lotului de subiccti, dar nu au nici un efect asupra validitatii sau a fidelitatii testului Adesea asemenea iterni sunt eliminau din test.

ltemii Ia care roata lumea raspundc coreet sunt folositi in unele teste ca iterni de debut, pcntru familiarizarea subiectului cu sarcina, si nu se iau in considerare Ia calculul scoruiui testului.

Dcsi au varianta mica, itemii usori, la care aproape toate persoanele raspund corcct, sunt inclusi in testele prin care sc inccarca sa se depisteze absente unor deprinderi sau a unor cuncstintc elernentare. De exernplu, cind este testata compctenta profesionala dupa un curs de instruire, este de asteptat ca subiectii sa raspunda corect la majoritatca iternilor t~stului de cunustinte, deci itemii sa apara ca Iiind usori.

Variabilitatea scorurilor la un test format din itemi neccrelau liniar intre ei cste maxima atunci cind toti itemii au indicele d'c dificultate egal eli 0.5.

Unii autori recomanda pastrarea in test a itemilor al csror indice de dificultate este cuprins intre .2051 .80, in functie de scopul urmarit la aplicarea unui test Sf vor utiliza itemi mai dificili sau mai usori.

VaJiditatea itemilor

Prin validitarea unui item intelegem calitaiea ecestuia de a masura ceea ce-si propune sa: rnasoare testul din care iternul face parte (creativitatea, responsabilitatea, empatia ctc.). Aceasta definitie este 0 simple extensiune a definitiei clasice a validitatii tcstului.

Pentru a evalua validitatea unui item se alege un crireriu extern si se calculeaza coeficientul de corelatie dintre scorurile

133

Analiza de itcmi

accstuia si scorurile itemului. Vor fi climinati-din test toti iternir pentru care coeficicntul de corelatie astf~l calculat este nesemnificativ statistic la un prag fixai (de obicei p~O.()5). Adesea in constructia testelor se utilizeaza unul dintre urmatoarele criterii :

• un aIt test, consacrat, care mascara acelasi lucru ca S1

testul pe care II proiectam; , ,

• cotarca paralela, de catre mai multi specialisti, a fiecarei persoane examinate;

• performanta profesionala a subiectilor (in cazul testclor de cunos-inte sau de aptitudini spcciale).

Formulelc statistice utilizate pentru calculul coeficicntului de corelatie sunt dependente de modul de raspuns la i1cmii respectivi (itemi clihotomici sau continui etc),

Validitatca itcrnilor relativa Ia un criteriu extern nu trcbuic confundata ell validitatea testului relative la -constructul masurat (APA Standards, 1985).

Capacitatea de discriminare a unui item

Aprecierea capacitatii de discriminare a unui item se bazeaza pe compararea raspunsurilor obtinutc la item tic cu performantele rcalizate de aceiasi ~11bipc1' I~ criteriul utilivat pentru vah'darea iternului, fie ell ~conlI'i1e testului din care face parte iternul, Se fae urmatoarele rationamente:

• Daca un item este valid relativ la un criteriu extern, adics mascara acelasi lucru ca si criteriul, atunci este de asteptat ca majoritatea persoanelor care obtin perfonnante mati la criteriu sa raspunda Ia item corect, iar rnaioritatca celor care realizeaza

134


pcrformante scazute Ia criteriu, sa raspunda eronat,

• Daca iternul mascara acelasi lucru ea si ceilalti itcmi ai tcstului. atunci persoanele ~are nIspund coreet- la itemul studiat raspund corect la majoritatca itemilor deci obtin scoruri man la test, in timp ce persoanele care grcsesc la acest item raspund eronat la multi iterni si realizeaza un

SCOT scazut 1a test. "

Pentru ca un item sa tic cficienr, nu este suficient ca el sa masoarc ceca cc sc dorcste sa masoare testul din care face parte (adica itemul sa fie valid relativ la un critcriu sau sa masoare acclasi lucru ca ~i ceilalti iterni), ci trebuie sa fie capabil sa dfscrimine;f. intre subiecui "superiori" ~i eei "inferiori" in privinta caracteristicii masuratc (edica Intre subiectii care obtin la critcriu rcspcctiv [a test, performant~ superioare ~i cej c~c rcalizcaz.l performante scazutc). Capacitatea (putcrea) de discriminare a unui item este studiata folosind: indicele de discriminare al unui item,' corelatia item-test ~i corelatiile inter-itcmi.

lndicele de discriminate al unui item

Murphy si Davidshofer (1991) propun 0 metoda de masurare a puterii de discriminate a unui item care utilizcaza doua grupe extreme, alcaturtc pe baza rezultatclor obtinute de subiecti la un criteriu extern (sau la intregul test din care face parte itcmul). Tchnica de lucru este simpla. Subiectii cxarninati eu testul analizat, ,care obtin rezultatc extreme la 'criteriu (sa~ la intregul test), sunt structurati in doua loturi:

• un lot al eelor care au performante superiuare (grupa bunii);

• un lot cu acei subiecu care au performame inferioare (grupa slaba).

135

Analiza de itemi

Murphy si Davidshofer (1991), citlndu.l pe E.E Cureton, recomanda ca fiecare grupa sa contina Intre 25% si 33% din totalul cclor cjlrnra Ii s-a administrat testul.

Pentru flecarc item se calculeaza indicele de discnminare D, eli ajutorul formulei:

unde:

NB, N, numarul de persoane In grupa buna, respcctiv 10 grupa slaba (daca testul a fast administrat eu limira de timp, atunci NB si N, vor rcprezenta numarul de persoane care au parcurs itcmul, in fiecare din cele doua grupe):

C13, Cs -= numarul persoanelor care au rczolvat iremul corect, In grupa buna, respcctiv in grupa slaba.

Deci, indiccle de discriminare D estc di ferenta a doua frecvente relative, mal precis cste diferenta indicilor de dificultate ai itemului in dow! grope contrastante. E1 variaza intre -1 (cind toti cei din grupa slaba au rczolvat iternul coreet ~i toti cci din grupa buna au gresit) ~i +1 (cind itemul a fast rczolvat corcct de top cei din grupa buna ~i gresit de toti cei din grupa slaba). Cu eft indicele de discriminare cste mal ridieat, eu atit intrcbarea/itcmul reuseste mai bine sa difcrenticze lntre cei buni si cei slabi.

V aloarea indiceiui de discriminarc D estc dependents de aceea a indicelui de dificultate, p. Cind toti subiectii rezolva corect iternul (P~1) sau cind nimcni nu raspunde corect (P~O), itcmul nu diferentiaza intre cci buni si cei slabi. Daca valoarea peste apropiata de 0 sau de I capacitatea de discriminate a intrebarii este redusa. Cel mai marc potential pentru a fi buni discriminatori it au itemii al carer indice de dificultate este apropiat de 0.5.

136


Exemplu (Murphy & Davidshofer, J 99\). Un test format din 40 de itcmi a fest analizat de mai multi experti, care au aprcciat ca toti itemii mascara acelasi lucru. Testul a fost administrat unui lot de' IOO studenri. 27 de studcnli ell scoruri mari la test au format grupa buna, iar 27 de student! cu scoruri mid la test au format grupa slabs. S-a calculat frccventa relative a cclor care au raspuns corect la fiecarc item al testului, In fiecare din cele doua grupc. Tabelul 4-2 prezinta rezultatcle obtinute la patru iterni ai testului,

l'abelul4-2

Frecventa rclativa a subiectilor care au raspuns corect Ia primii 4 itcmi ai testului

Item Grupa buna Grupa slaba D
I 0.71 0.42 0.29
2 0.60' 0.24 0.36
3 0.47 0.42 0.05
4 0.38 0.61 -0.23 Exaruinind coloana D a tabelului 4-2, observam d itemul 3 are ~ putere de discriminate slabs: cI cstc aproape la ~cl ~.c di~ICI~ pentru ambele grupe, dcci nu diferenriaza intre subleql~ b~llI si cei slabi in ccea ce priveste itemul 4. rezultatul analizei este contrar asteptarilor: el an: 0 puterc discrirninativa mare inval~arc absoluta. dar ell sernn ncgativ (iternul cste usor pentru subiectii cu performantc slabe la test si di ficil pentru eel cu. pe.rl(~rmanle hune). Estc posibil ca acest item sa fie forrnulat gresrt SI din acest motiv persoanele din grupa buna sa fie derutate la alegerea

raspunsului corect. '. ~ ,

Unul din obiectivcle urmarite Ia construcua testelo.r est~ sa se formuleze iterni care, la fel ea itemii 1 si 2 ai testului analizat, sa discriminezc corect intre doua loturi contrastante.

137

Analiza de itemi

Corelatia item-test.

o proceduril mai sirnpla de evaluarc a puterii de discriminate a unui item consta in calcularca coeficientului de corelatie liniara dintre scorurile obtinute Is item si scorul total Ia test. Obisnuit, itemii sunt cotati dihotomic (1 pentru raspuns corect si 0 pentru raspuns gresit sau omis); in acesr caz este uti lizat coeficicntul de corclatie biserial.

Coeficicntul de corelatic item-test se interpreteaza la tel ca ~i indicclc de discriminare al itemului (D). Un coeficient de corclatie pozitiv, scmruficativ statistic la un prag fixat (de obicci. p:c_:O.05), ne spune ca itcrnul diferentiaza intre cei eu pcrformantc mari Ia test ~i cei eu performante scazute. 0 corclatic item-test apropiata de zero, nesernnificativa statistic, ne arata ell itcmul nu face 0 discriminare intre eei eu scoruri mari la test si cei cu scoruri mid. Corelatia negativa semnifica faptul ca Intre test ~i item exista 0 ncconcordanta: cei care rezolva corect itemul obtin scoruri mici [a test, iar cei care n rezolva gresit. au scoruri mari. Sunt eficienti doar itcmii pentru care coeficientul de corelatie item-test este semnificativ statistic, la pragul fixat, ~i pozitiv,

Corelatii!e inter-itemi

Calculul coeficientilor de corelatie liniara dintre itemii testului, Iuati doi cite doi, ajuta la intelegerea validitatii si a puterii de discriminare pentru fiecare item.

Dad. toti iternii testului coreleaza slab intre ei, inseamna ca majoritatea lor mascara altceva decit ceca ce trebuie sa masoare si, ill consecinta, trebuie reformulati,

Atune! cind se evidentiaza grupuri de itemi, ell proprietatea ca iternii fiecarui grup coreleaza puternic intre ei, dar nu coreleaza semnificativ statistic eli itemii celorlalte grupuri. inseamna ea

!38


ficcarc grup mascara un alt atribut. in asernenea cazuri nu se va studia puterea de discriminarc a itemilor prin compararea scorurilor itcmilor eu scorurile tcstului.

Curba caractertstica a unui item

Pcntru studiul testelor psihologicc care mascara atrihute specifice ale persoanci. precum .inteligenta, creaiivitatea etc., a fost dezvoltata teoria riispunsuiui La itemi (TRl) (sau teoria trasaturii laterite - latent trait theory) (I .ord, 1980; Rasch, 1966)

Accasta analizeaza calitatile fiecarui item prin intermcdiul curbei caracteristice a itemului (CCl) (Lord, 1980; De Gruijter & Van dcr Kamp, 1984; A1bu & Pitariu, 1993).

Curba caracteristica a unui item dihotomic cste graficul functiei care ia ca valoare, pentru fiecare valoare posibila a atributului masurat de test, YER, probabilitatea ea 0 persoana care are nivelul y .1 atributului respectiv, sa obtina scorul 1 la item, P(}). Aceasta reprezcntare realizcaza 0 vizua1izare a comportarii irernului ca instrument de masura. Cu ajutorul ei pot fi apreciate calitatile nemului (validitate. dificultate ~'i putere de discriminare ).

lntrucil sc presupune I.:a atributcle masurate de teste iau valori pe intreaga axil reala, curba caractcristica a unui item este graficui

• unci functii P, dcfinita pc axa reala, cu valori in intervalul [0,1]:

P: R-->[O,IJ

In l,;aLUl itcmilor valizi. aceasta curba este nedcscrescatoare. Intradevar, este normal ca, pe masura ce creste nivclul atributului masurar de test, sa creases ~i probabilitatea de a se obune la item scorul I. De excrnplu, pentru un item dintr-un test de atentie, este de asteptat ca probabilitatea de rezolvare corecta a iternului sa fie rnai mare la persoanele care au un nivcl ridicat a1 atentiei dedi la celc care au un nivel scazut

139

Analiza de iterui

Tcoria raspunsulu: Ia itemi deplaseaza ccntrul de grcutatc de Ia scorul tcstului la modul de rezolvare a itemului. Este astfel aprofundat mecanismul de raspuns, strategia cognitive de elaborare a scorului fa test.

In Figura 4-1 estr ilustrata curba caracteristica a unui item valid continut intr-un test de intcligenta. Ea cstc graficul functiei care descne probabilitatea obtinerii raspunsului cored la item in functie de nivelul de dezvoltare al inteligentei, Itemul consta dintr-o intrebare cu alegerc multipla .. care propunc lin raspuns corect .$1 trei raspunsuri grcs:rc. Teate raspunsurilc sunt bine formulate, astfel lnclt nici unul dintre de nu este rnai atractiv sau mai putin atractiv unci pcrsoanc cu un nivei Ioartc slab al inteligcntci. Raspunzind la ir.timplare, aceasta va avea dcci 25% sanse sa dea raspunsul cored.

Din acest motiv, valorile functiei P reprezcntata grafic in figura.4-1 porncsc de la probabilitatca de 0.25 si nu de la O. Cu cit creste nivelul de dezvoltare al inteligentei, ell arlt crcste si probabilitatea de a raspundc corcct la item, la niveluri foarte ridicate ale inte.igentei probabilitatea fiind apropiata de valoarea 1. Alura crescatoare a functiei I"> ne sugcrcaza cil itcmul mascara coree: inteligenta.

140


------~---------------------__,r

Figura 4·} Curba caracteristica a unui item (('el)

in practica putem intilni difcritc eCI, fiecare avind 0 semnificatie apartc. In Figura 4-2 sunt reprezentatc eel pcntru doi iterni dintr-un test de intcligcnta

•

l

A

141

Analiza de itemi

PM

B

Figura 4-2 A - eCI pentru un item valid, difieil si ell putere de discriminare mica

B - eCI pentru un item eare nu este valid

Primul item este valid (functia Peste crescaroere}, dar este foarte dificil (valorile functiei P sunt scazute chiar si peritru nivcluri inaltc ale inteligentei) ~i are 0 putere de discriminare sdi.zutii la toate nivelurile de inteligenta (valorile functiei P variaza foartc putin, tangenta la eel in orice punet este aproape paralela eu ax. Ox) (Figura 4-2 -A). Cel de-a! doilea item nu esle valid (functia P este dcscrescatoare, deci probabilitatea de rezolvare corecta a itemului este mai mare la niveiuri scazute ale inteligentei decit la niveluri ridieate) (Figura 4-2 - B).

Cu ajutorul eel se poate studia puterca de discriminare a itemului Ia fiecare nivel yE R a1 atributului rnasurat de item. Aceasta este indicata de panta tangentei la curba functiei P, in punctul y. Itemul I discrimineaza putemic atunci cind panta cste mare si discrimineaza l putin cind panta 0," apropia :,=


eel poate f utilizata si pentru a analiza gradul de dificultate al unui Hem. In Figura 4-3 sunt trasate curbele caracteristice pcntru trei iterni despre care putem spune ca au 0 putere de discriminarc asernanatoare, la fiecare . nivel YER, dar a caror dificultate este diferita. Astfel, iternul C este eel mai dificil (valori!e functiei P sunt cele mai scazutc), iar itemul A este eel mai user de rezolvat (functia P corespunzatoare are valorile cele mai ridicatc). Dificultatea cste deci identificata dupa pozitia ocupata de eel pe verticala. Pentru iternii dificih, valorile functiei P pornesc din apropicrea lui 0 si nu dcpasesc cu mult valoarea 0.5. Pcntru itemii foartc usori, functia P ia valori mai rnari decit 0.5, si se apropic de 1 atunci cind y estc foartc mare.

PlY)

Figura. 4-3 Reprezcntarca grafica a curbelor caracteristice pentru trei itemi de test cu dificultatc diferita

143

Analiza de itemi

Curba caracteristica a itemului $; teoria riispunsului fa itemi Teoria raspunsului 1a iterni of era 0 modalitate de ana lila a relariei dintre particularitatile individuale ale persoanei (aptitudini, cunostinte etc.) si raspunsurile sale la itemii care intra in componenta testelor prin care sunt masurate acestc particularitati.

Aplicarea teoriei raspunsului la itemi pentru un anumit test debuteaza ell formularea unui set de presupuneri referitoare la relatia matcrnatica dintrc aptitudinile unci pcrsnane ~i probabilitatea ca aceasta sa raspunda intr-un anurnit fel (corect sau incorcct. prin "da' sau "nu") la ficcare item al rcstului. la diverse niveluri ale atributului masurat de test. Accstc prcsupuneri constituie 0 baza pcntru alegerca forrnci ana1itice a functiilor Pale itcrnilor De obicci sc considcra di forma analitica a functici P cstc acccasi pcntru toti itcrnii unui test, ceca ce deosebestc itemii unii de alrii fi.ind doar parametrii care apar In expresia functiilor P si care se numesc parametri i itemului

l.a construirca curbci caractcristicc a unui item intcrvinc un aspect deosebit de dificil: valorile atributului rnasurat de item (aptitudini, cunostintc sau priceperi) nu sunt si niei nu pot f cunoscute, pentru nici 0 persoana. in teoria raspunsului la itemi sunt descnsi. insa, unii algoritrni care permit ca, pe baza prcsupunerilor formulate in legatura eu itcrnii si a raspunsurilor date la test de catre un grup de persoanc sa sc cstirrwzc atit parametrii itemilor testului, clt si valorile atributului masurat de iterni, la toate persoanele exarninate (Lord, 1980; De Gruijter & Van der Karnp, 19X4).

Aplicatii practice ale TRI

Aplicarea in practice a teoriei raspunsului la itemi este complexa, dar ea a fest mult usurata in zilele noastre datorita utilizarii calculatoarelor si a pachetelor de programe statistice. Sc apreciaza ca, datorita informatiilor bogate pc care le do despre calitatile

144

Psihologja personalului

itemilor unui test. aceasra teorie va deveni populara, in viitor ca deschizind n01 perspective analizei psihornetrice a testelor.

TRJ este utila in cazul unor problerne care sunt dificil de rezolvat folosind rnijlcacele psihornetrice traditionale. Vom prezenta in continuare trei aplicatii de acest Iel ale TRl, si anurne la:

utilizarea raspunsurilor distorsionante pentru cvaluarea aptitudinilor:

• utilizarea testelor adaptative (taylored testing);

• analiza si construirea testclor spccializatc.

Obtinerea informatiilor prin analiza itemilor distorsionanti. Analiza de itcmi rraditionals privestc raspunsul dat de un subiect la un item ell alegere multi pia ca fiind "corect'' sau "grcsit", lara a se intcresa prea mult care din variantclc gresitc oferite ea nispunsuri alternative a fost alcasa si din ce motiv

TRl plead de la ideea ca orice raspuns dat de un subiect la un item al testului ne poatc spunc ceva despre cunostintele sau aptitudinilc pcrsoanei respective. In acest context, se determina pcntru fiecare variants de raspuns propusa de item curbo caracteristlca a raspunsului (CCR). Asemanator curbei caracteristicc a unui item, ceR indica. pentru fiecare nivel al atributului rnasurat de item. ,VE R, probabilitatea ca 0 persoana avind nivclul y sa alcaga nlspunsul resnectiv Daca rasounsurile oroouse de item sunt bine formulate. atunci [,CR corespunzatoare raspunsului corect este crcscatoarc (din aceleasi ratiuni ca si eel), in timp ce curbele caracteristice ale raspunsurilor eronate sunt descrcscatoare si apropiate intre clc (la orice nivel al atributului masurat, orice persoana care nu cunoaste raspunsul coree! indica la intimplare una dintre variantele propuse. avind aceeasi probabilitate sa aleaga oricare dintre ele),

145

Analiza de itemi

Figura 4A ilustreaza graficele curbelor caracteristice ale raspunsului 10 un item eu alegere multipla care propune un raspuns corect CA) si trei raspunsuri gresite (B, C si D), Despre variantele de raspuns A si B putem spune cit ele sunt bine formulate: curbele caracteristice ale raspunsului sunt monotone (crescatoare pentru A si descrescatoare pentru B), Faptu1 d variant. de raspuns C are CCR crescatoare, apropiata de CCR pentru varianta A sugereaza ipoteza ca raspunsul C nu este bine formulat: el se aseamana nepermis de mult cu raspunsul corect A, Varianta D este aleasa cu 0 probabilitate scazuta si Sf pare ca nu are nici 0 legatura cu atributul rnasurat de item (CCR estc aproape paralela eu axa Ox). in concluzie, se irnpune inlocuirca variantelor C ~i D.

Figura 4-4 CCR pentru un item cu alegere multiplil, cu patru variante de raspuns

146


1 este adaptative

Un test de cunostinte de Iizica cste campus dintr-un anumit numar de itemi. Unii dintre acestia sunt rnai grei, altii sunt de dificultate rnoderata iar altii sunt usor de rezolvat. Pcrsoanele carora li sc adrninistrcaza te~tul in cauza difcra foarte mult din punetul de vedere al cunostintelor de fizica pc care lc poseda, Pentru cei mai bine pregatiti, itemii prea usori, rezolvati eu usurinta de loti subiectii, sunt plictisitori si lungesc i~util timpul de a~inistrare a tcstului, in timp ce pentru pcrsoancle slab pregatite, itemii foarte dificili sunt obositori si, din acest motiv, prezenta lor In test ponte influenta rnodul de rezoivare a cclorlalti itemi. De la asernenea obscrvatii a aparut ideca crcari: de teste adaptativc.

Testele adaptative permit identificarca mvelului de cuncstintc sau a nivelului aptitudinii masuratc pentru fiecare subiect, folosind un numar mic de itcmi, care sunt selectati. dintr-o eclectic existenta, chiar in tirnpul administrarii testului, in functie de raspunsurile date de persoana exarninata Deci, un test adaptativ difera de la un subiect la altul

Clnd se administreaza un test adaptativ, fie care item al testului cste considerat un pas, la nivclul caruia se evalucaza cunostintele sau aptitudinile persoanei examinate Pc baza rezultatului accstei evaluari se alege itemul care se administreaza in continuarc.

u sesiune de examinare I:U un ICSl adapiariv debuteeza de oblcc i .... u un item-de dificultate moderuta. Daca subiectul raspunde coreet, se trece la un item mai dificil, in caz contrar se alege un item rnai user. Procedura continua in acest mod pina cind se poate formula 0 concluzie desprc subiect,

l

147

Analiza de itemi

Figura 4-5 ne prezinta schema constructiva a unui test adaptativ. a carui colectie de itemi este alcatuita din 55 de itemi, Fiecarc item al testului este reprezentat printr-un segment orizontal care constituie 0 larura a unui hexagon sau 0 latura cornuna la doua hexagoane plasate unuldeasupra celuilalt. Pozitia pe verticala a segrnentului este determinate de nivelul de dificultate al itemului. Cu cit itcmul este mai greu, eli atit segrnentul corespunzator estc plasat mai sus.

Stadiul testarti Raspunsun

START

I .inia ingrosata ue indica traseul parcurs de examinat de-a lungul exeminarii (0 liniuta- corespundc unui item de tes.t). Figura 4-5 Schema constructive a unui test adaptativ


Construirca tcstului adaptativ in timpul examinarii unei pcrsoam: consut in alegerca a 10 iterni, deci a 10 segmcnte orizontale. Administrarea testului incepe totdcauna eu itemul al carui segment sc afla in partea ",tioga a desenului, a carui extremitate dreapta coincide ell virful triunghiului format din hcxagoane, ltemul adrninistrat la ficcare pas corespunde unui segment care arc extrcmitatea dreapta cornuna ell virful unui hexagon. Daca subiectul raspunde corect. atunci se va continua cu iternul corcspunzator laturii orizontale superioarc a accstui hexagon, in cal contrar se va alege iteruul care corespundc laturii orizontalc inferioare a hcxagonului. In Figura 4-5 se pot identifica itemii care au fest administrati unei persoane. Accstia corcspund scgrnentelor orizontale ale liniei lngrosarc. I'ozitia pe verticals a scgmcntului corespunzator ultimului item administrat vizualizeaza nivclul la care sc afla persoana exarrunata. in cazul ilustrat in Figura 4-5, subicctul se afla deasupra nivelului mediu. dar nu atingc nivelul maxim posibil,

Construirea rnanuala a unui test adaptativ este foarte dificila Din accst motiv, teoria ~j practica testarii adaptativc s-au dezvoliat dear dupa ce a inceput sa Sc extinda pc scan'! -larga utilizarca calculatoarelor in tcstarea psihologica ~i in testarca cunostintclor.

Exaruinarea cu ajutorul testelor adaptativc face ca activitatea de testare sa He mull rnai cficienta, economics si flcxibila (Landy, Shankster & Kohler, 1994: Schoonman, 19X9)

l

149

Analiza de itemi

Analiza de itemi pentru teste specializate

Testcle de aptitudini speciale masora atribute sau constructe care stau la baza efectuarii unor activitati specifice. Yorbim astfel despre teste de aptitudini mecanice, teste de matematica sau pcntru alte discipline etc. Construirea unor asemenea teste respects, In general, urmatoarele trei conditii :

l.. Variantele de raspunsuri incorecte trebuie sa fie la Icl de atractive pcntru mice persoana lips ita total de atrihutul masurat de test

1. tndiccle de dificultaic trebuie sa fie apropial de valoarca 0.50.

J. Corelatia item-test trebuie sa fie pozitiva si sernnificativa statistic la un prag fixat (de obiceiIFO.05)

Uncle tipuri de teste, cum sunt cele de screening sau tcstele in care scorul nu depinde de corectitudinea sau incorectitudinea raspunsului, constituie cazuri spcciale, Constructia lor nu ia in considerare toate conditiile formulate rnai sus.

Testcle destinate scrccning-ului sunt acelea care se utilizeaza la decizii prcliminare sau pentru a determina daca 0 persoana dctine sau nu un nivel minim de cunostinte sau deprindcri care sa-i permita sa practice 0 anumita activitare. De pilda, pentru a urma scoala de sofcri un candidat trcbuie sii posede un nivel minim de acuitate vizuala si capacitate de a percepe distanta (perceptia adincirniij .

150


Desigur, prezenta calitatilor amintite nu fac pe nimeni un conducator auto mai bun; absenta lor este insa 0 contraindicatie profesionala cit se poate de clara. Testele de screening sunt utilizate si ca filtru in activitatea de selectie profesionala, cind numarul de candidati este in exees fata de eel al locurilor disponibile. In acest caz se aplica un test 'de screening, prin care se face 0 triere grosiera a subiectilor dupa un criteriu precis, fixat. anterior impreuna eu beneficiarul selectiei (analiza CV-ului va pennite respingerea celor care au 0 virsta peste baremul stabilit; barbatii pot fi respinsi de la un post de secretara; pot fi rcspinsi cci ell valori anormale ale tcnviunii arteriale etc.).

Uncle teste nu cer raspunsuri corecte sau gresite C1 doar acordul sau dezacordul cu 0 afirmatie sau alta (criterion-keyed test). Scorul la un astfel de test estc interpretat pe baza cornpararii sale cu scorurile obtinute de un grup de referinta. De excmplu, Inventarul I'sihologic California (CPI) cere subicctului sa prccizcze, la fiecare din eei 462 de iterni ai sai. daca este de acord sau nu cu 0 anumita afirmatie, Profilul psihologic al unci persoane, obtinut pc baza scorurilor scalelor din: CPl, se poatc cornpara cu prufilul mcdiu al unui grup profesional, scolar etc.

La ambele tipuri de probe pe care le-arn aminti 1, pentru construirea si analizarea tcstelor, se pot aplica procedurile specificc TRI

l

Sa presupunern ea dorim sa selectionam 0 sccretara pentru 0 companie. Un item ideal proiectat in scopul efectuarii unui prim filtru al candidatilor va avea 0 curba caractcristica similara cu aceea din F igura 4~6. Curba are 0 crestere brusca la nivelul pragului de admisibilitatc fixat de eompanie.

151

Analiza de itemi

Subiectii care au un nivel al atnbutului masurat de item mai scazut dedt acest prag au sanse foarte reduse sa rezulve iternul, in timp ce candidatii cu un nivel mai ridieat au ~anse. mari. Un test scurt construit dupa principiile expuse, va f eficient pentru un astfel de filtrolscreening preliminar. plio care se elirnina din start o pane din candidatii la post

~)

....

Figura 4-6, Rcprefentarea grafica a unui item ideal utilizat intr-o actiune de screening.

152

Psihologia persoualului

in ccea ce priveste testelc la care nu exista raspunsuri bune sau gresite, procedura de analiza de itemi va urma 0 cale aparte, Se vor 'colecta raspunsurile la itemi pentru citeva criterii diferite (de exernplu, pentru rnai rnulte grupe profesionale) si sc va determina eurba caractcristica a fiecarui item, pentru fiecare criteriu ales.

Figura 4-7 ilustreaza curbele caractcristice obtinute la un item al Cf'J (267 Prefer sli povestesc decit sa ascult.) de catre trei grupe profesionale: profesori, ofiteri si ingineri, Accst item intra in cornponenta scalei Do (Dominenta). fiind cotat cu un punet raspunsul Adeviirat si cu zero puncte raspunsul Fals.

pt.)

-.

-

-

Figura 4-7. eel pentru itemul 267 din CPI~ la trei categorii profcsionalc (profesori, ofiteri si ingincri) .

l

153

Analiza de itemi

Din Figura 4-7 se observa ca itemul este valid pcntru scala Do doar In eazul grupului de ofiteri. Raspunsurile date de ingineri nu au nici 0 legatura eu nivelul de dominants al acestora, In schimb, pentru profesori itemul nu este potrivit scalei Do: raspunsul Adevarat este rnai frecvent la profesorii care au un nivel scazut de dorninanta decit la cei eu un nivel inalt, deci primii vor obtinc un punet In plus la scala Do.

Putem formula citeva concluzii cu privire la ahordarca moderna a analizei de itemi, prin tehnicile exemplificate in aeest capitol. Astfe1, este un Iucru cit se poate de limpedc ca analiza de itemi rnodcrna ofera un cadru experimental ~i informational superior.

Masurarile bazate pc TRI sunt printre cele mai complete privind detectarea categoriilor de distorsiuni care pot caractcriza iternii din care este construit un test

De cxcmplu, in Figura 4R8 sunt ilustrate curhele caracteristice ale unui item dintr-un test de atcntie, pentru barbati si pentru femei. in ceea ce priveste capacitatea itemului de a discrirnina intre persoanele ell niveluri inalte si cele eu nivcluri scazute ale aientiei, se poate vedea di itemul este un bun discriminator pentru fernei si unul slab pentru barbati

!temul apare mai dificil pentru barbati decit pentru femei (CCI corespunzatoare barbatilor so aU. sub CC-] corespunzatoare femeilor).


PlY)

-

-

Figura 4-8. Un item a carui ~4 caracteristica este dependents de sex.

TRI permite nu numai s<1 se identifice distorsiunile provocatc de itcmi, ci si sa se prevada consecintele acestora In diverse contexte de aplicare a testului. Astfel, de excrnplu, utilizarea unui test alcatuit din iterni ascmanatori celui reprezentat In Figura 4-8 poatc avea urmatoarele consecinte:

l

• barbatii vor obtine la test scoruri mai mici decit ferneile;

• scorurile tesrului vor fi :;l.~f"lea~i sau foarte apropiate ca valoarc pentru persoane de ambele scxc care au un ni vel . scazut al atentiei, chiar daca ele difera mult unele de altele In privinta acestui nivel;

• toate ferncile ell un nivel ridicat al etcntiei. chiar daca acest nivel di fera, var obtine scarurl identice sau apropiate ca valoare;

• pentru femei se vor obtine cu frecvente marl doar doua categorii de scoruri: mici (pentru niveluri ale atentiei

155

Analiza de itemi

mai mici decit un prag corespunzator punctului in care panta tangentci la eel are valoarea maxima) si mari (pentru niveluri ale atentiei rnai man decit acest prag);

• pentru barbati scorurile testului nu vor fi polarizate la ccle doua extrcmitati (mid si mari), a~a cum se intirnpla la ferne:

IS6


BmLIOGRAFIE

Albu, M., Pitariu, II. (1993). Proiectarca tcstclor de cunostinte si examenul asistat de calculator. Fditura Casa Cartii de StiinlA. Cluj-Napoca.

Albu, \1. (1995). Construirea si utilizarea testelor psibologice. GAR 4936.

Allport, G.W. (1970). structure ct development de I. personalite. Delacaux et Nicstle, Neuchiitcl.

Anastasi, A (1954). Psychological Testing, MacMillan Publishing Cu., Inc., New York.

Anastasi. A (1976), Fields of Applied Psychology, Mcr.iraw-Hill, Inc., N.Y.

Anastasi, A. (1982). Psychological Testing. McMillan l'ublishmg Co., Inc., N.Y.

Arthur, /\.7. (1969). Diagnostic testing and the new alternatives. Psychological Bulletin, 72, J, 183-192.

Bacher, f. (198l). I .cs enquetes en psychologie, Universitc de Lille Ill.

Blum, M. L., Naylor, 1. C. (1968). Industrial Psychology. Its Theoretical and Social Foundations, Harpcr&Row, Publishers.

Bordens, K.S., Abbott, RB. (1991). Research Design and Methods. A Process Approach. Mayfield Publishing Company: London.

Brogden, H. E.. Taylor, E. K. (1949). The Dollar Criterion - Applying the Cost Accouting Concept to Criterion Construction, Personnel Psychology.

157

Brownstein, S,c', Weiner, M (1955). How to Prepare for College Entrance Examinations. Barron's Educational Series, Inc" NY.

Carroll, lB., Maxwell, S.E. (1979). Individual differences III cognitive abilities. Annual Review of Psychology, 30, 603-640..

Cascio, W.F. (19.91). Applied Psychology in Personnel Management. (4th ed.). Prentice-Hall, Inc..: New Jersey.

Corsini, R. J. (Ed.) (1994). Encyclopedia of Psychology, John Wiley & Sons.

Cronbach, L J (1943). On Estimates of Test Reliability, The Journal of Educational Psychology, 34,485-494.

Cronbach, LJ (1951). Coefficient alpha and the internal structure of tests. Psychometrika, 16, 297-334,

Crcnbach, L J. (1966). Essentials of Psychological Testing, A Harper International Edition.

Crcnbach, LJ., Gieser, G.C. (1965). Psychological tests and personnel decisions. (2rd ed.]. Urbana, IllUniversity of lllinois Press.

Cureton, E (1955). Validity. In : Lindquist, E. F. (ed.), Educational Measurement, American Council on Education, Washington, D.C.

Cronbach, LR. (1966). Essentials of Psychological Testing. Harper & Row, NY.

De Gruijter, D. N. M, Van der Kamp, L 1. Th.(1984) Statistical Models in Psychological and l- educational Testing, Swets & Zeitlinger, Lisse.

158

Psiholcgia pcrsonalului

Dunnette, M. (I966). Personnel Selection and Placement Wadsworth Publishing, Co., Inc. Belmont, California.

Endler, 1\. S., Magnusson, D. (1976). Interactional Psychology and Personality, Hemisphere Publishing Corporation, Washington, D.C.

Eysenck, J 1.1. (1963). The measurement of motivation. Scientific American, 20X (5),130-140.

Fisseni, H. 1. (1990). Lehrbuch der psychologischen Diagnostik, Verlag fUT Psychologic. Dr. C. J. Hogrefe, Goningen.

French, W.L (1990). Human Resources Management. Second Edition. Houghton Mifflin Company, Roston.

Gilmer, H.B von (1971). Industrial and Organizational Psychology. McGraw-Hilll3ook Company ..

Graziano, A. M., Raulin, M. L(l993). Research Methods. A Process of Inquiry, Harper Collins College Publishers.

Grondlund, N. l~. (1967). Measurement and Evaluation inTeaching, The MacMillan Company, New York.

Guilford, 1 P.(J954). Psychometric Methods McGrawlhll Book Company,Ine., New York and London.

Guilford, J. P. (i96~}. Fuudaruectal ."'Jl<1l1MII,;:,> Education, McGraw-Hili Book Company.

Guion, R.M (1965). Personnel Testing. McGraw-Hill Hook Company, NY

l

Guion, R.M. (J974). Open a new window. Validities and values in psychological measurement. American Psychologist, 29, 287-296.

159

Guion, R. ~1. (1986). Changing Views for Personnel Selection Research, Lucrare prczentata la a1 21-lea Congres International de Psihologie, Ierusalim, 15 iulie 1986.

Gullikson. H. (I950).111eory of Mental Tests. N.Y .: Wiley.

Hammond. S. (1995). Using Psychometric Tests, In: Brcakwcll, G. M .. Hammond. S .. Fifc-Schaw. C. (eds.), Research Methods in Psychology, Sage Publications.

Kendall, K. G. (1948). Rank Correlation Methods, Griffin, London.

Kcrlinger, F N. (1986). Foundations of Behavioral Research. (3rd edition). Arcourt Brace Jovanovic College Publisers: New York

Kuder, Gft., Richardson. M.W. (1937). The theory of the estimation of test reliability. Psychometrika, 2, l51-160

Kulcsar, T (1 980). Lectii practice de psihodiagnosac. Cui,". BaberHolyai, Cluj-NapocH.

Landy, F. L.U 985). Psychology of Won Behavior, The Dorsey Press Chicago, Illinois.

Landy, F. L (1986). Stamp Collecting Versus SCIence. Validation as Hypothesis Testing, American Psychologist, Vol. 41, 11, 1183-1192

Landy, F.J .. , Shankster, L.1., Kohler, S.S. (1994). Personnel selection and placement. Annual Review of Psychology, 45, 261-296.

Ieftcr, V., Manolescu. A. (1995). Managementul resurselor umane EDP, RA., Bucuresti.

Lord, F. M. (1980) Applications of Item Response Theory to Practical Testing Problems, Lawrence Erlbaurn Associates, Publishers, Hillsdale, New Jersey

160


Lord, F.M., Novick, M.R. (1968). Statistical Theories of Mental Test Scores, Addison- 'Wesley Publishing Company.

Murphy, K. R (1987). Principles of PsychologicalTesting, Prentice Hall. Enlewood Cliff" :>I. 1.

Murphy, K.R., Davidshofer. Ch. 0.(1987; 1991). Psychological Testing: Principles and Applications.Prentice Hall, Englewood Cliffs, N.J.

Nevo, H. (1991). Face Validity Revised I., in: Neve, 8., Jager, R. S.(cd.). Educational and Psychological Testing: [be Test Takers Outlook. Hogrcfezslluber Publishers.

Novick, M.R. r .cwis. C. (1967). Coefficient alpha and the reliability of composite measurements. Psychometrika, 32, 1-13.

Pavelcu, V (1974). Drama psiholcgiei. EDP, Bucuresti.

Paun. G. (1987). Paradoxurilc clasamentclor, Editura ~tiintilica ~i l-ncictopcdica. Bucuresti

Pitariu, H. (1975) Tcstul Domino 4R. Testul Domino 70. in: indrumator psihodiagnostic. Vlll II, Univcrsitatea "nabc~-Bulyai"

Pitariu, H. (1978). Psihologie industriam - Lectii Universitatca Babes-Bolyai, Cluj-Napoca.

Pitariu, H .. 0 aplicatie H tcorici deciziei la cxanunanle psiholcgicc, in:

Eficienta examenului psihologic in selectia personalului de la siguranta circula~ci rutierc, Prima consfatuirc a psiholcgilor din transporturi, Suceava. 19-21 noiembrie 1976.

Pitariu, H. (1994). Managementul resurselor umane. Masurarea performantelor profesionale, Editura ALL, Bucuresti.

161

Rasch, O. (1966). An item analysis which takes individual differences into account. British Journal of Mathematical ans Statistical Psychology, 19,49-57.

Roe, R. (1995). Developments in Eastern Europe and Work and Organizational Psychology. in: C.L Cooper, I.T Robertson (ed). International Review of Industrial and Organizational Psychology, Vol 10. N.¥.: John Wiley'& Sons, 275-349.

Rosca, M (1972). Mctode de psihodiagnostic, Editura Didacticil si Pedagogica, Bucuresti.

Rulon, P.J. (1939). A simplified procedure for determining the reliability ofa test by split-halves. Harward Educational Rcv., 9, 99-103.

Schoonrnan, W. (1989). An Applied Study On Computerized Adaptive Testing, SwetS&:Zcit1inger B. V., Amsterdam/Lisse.

Silva, F. (1993). Psychometric Foundations-and Behavioral Assessment. Sage Publications, inc.

Stevens, S. S. (1951) Mathematics, measurement, and psychophysics. in s.s. Stevens (ed). Handbook of Experimental Psychology. New York:

Wiley, 1·49.

111e US Department of' Labor (1988). Occupational Outlook Handbook, VGr...'1 Career Horizons, Lincolnwood, illinois.

Thorndike, RL. (1949). Personnel Selection. John Wiley & Sons, Inc.

Thorndike, R.L., Haagen, E. (1961). Measurement and Evaluation in Psychology and Education. John Wiley & Sons, Inc.

Traub, R. E. (1994). Reliability for the Social Sciences. Theory and Applications, Vol. 3, Sage Publications, 1994.

162

r

I


wcsman, A.G. (1952). Reliability and confidence. (Test Service Bulletin No.56). N.Y.: The Psychological Corporation.

*** Grand dictionnairc de la psychologic (1994). Larousse, Paris.

*** Standard s for Educational & Psychological Tests (1974; 1985) Published by the American Psychological Association, Inc.

*** Dictionary of Education (1959). New York, Toronto.London.

,

l

163

Tiparir la ~ Mesagerul B-dul Eroilor nc. 2

3400 CLUJ-NAPOCA ROMANIA

'!TMi - <:rol'*fl HAAiAIJA

[RATA

r .. ",. B:

P.,. ... M.I doil •• Ie COnlinul cu riadurile 16'; 17 (Conaul. CDS) U1timul ,..... ... Coe ........ mod 0 repetil;.

,.." ... 41:

U1timul rIod, Connula co_II .... :

m._(aFP+q",(a). peOIJU orice aEd 1'",1 ... B.:

RAodul' de joe, In loe de (x + ')2=(y + 1)3. He va citi: (x + 'r=(y + I)' RAodull dejo •• 1n loe de III. X-iy + 1)312 - ' ... va cui: III. x ~(y + Ir-,

l

COLECTIA UNIVERSITARIA NR. 2

in Colectla Universilaria au aparut:

- Vasile Surd: "Geografia dezvollarii \Ii a decalajelor economice conlemporane"

in Colectia Universitaria vor aparea:

- loan Aurel Pop: fstoria Transilvaniei medievafe:

de fa etnogeneza romsnilor pana fa Mihai Viteazul - Militon Frentiu \Ii col.: Elaborarea algoritmilor

- Militon Frentiu \Ii col.: Programarea Pascal

- Rodica Fra~ila: Studiu/ miiriurilor alimentare

- Rodica Fra~ila \Ii Marinela Ghere\l: Calitatea

msrturltor alimentare

- Vasile Stanciu: Muzica bisericeasca cora/a

- Ecaterina Popa: E/emente de sintaxa eng/eza

- George Postelnicu: Macroeconomie

LS.B.N. 973-9261-19-1

4 C

- -
D:: D::
~ ~

- -
f/) HORIA PITARIU f/)
D:: MONICA ALBU D::
W Psihologia personalului I. W
> Masurarea ~i interpretarea >
- diferen~elor individuale -
Z Z
::) ::)

Pitariu - Psihologia Personalului

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Pitariu - Psihologia Personalului

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Huria D.

You might also like

Pitariu - Psihologia Personalului

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Pitariu - Psihologia Personalului

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

﻿Huria D.

You might also like

Huria D.