EUROPA §i

DESPOTIILUMINATI

ED1TURA All

=
Europe and the Enlightened Despots
Walter Oppenheim
Hodder and Stoughton, 1992
Copyright © 1990 Walter Oppenheim

E u r o p a §i d e s p o t ii lu m in a ti
W alter Oppenheim
Copyright © 1998 B.I.C. ALL

ISBN: 973 - 571 - 068 - 4

Publicata pentru prima data in lim ba engleza
de catre Hodder and Stoughton Ltd.
Toate drepturile asupra acestei edi^ii rezervate Editurii ALL.
Nici о parte din acest volum nu poate fi copiata
Sara permisiunea scrisa a Editurii ALL.
Drepturile de difuzare in strainatate apartin in exclusivitate editurii
The distribution o f th is book outside Romania is prohibited
w ithout the w ritten perm ission of B IC A LL

Copyright © 1998 by BIC ALL

All rights reserved.
Traducerea: Roxana-Aura Dum a

EdituraALL Bucure§ti
B-dul Timisoara nr. 58, sect. 6
312 11 46; 312 43 21; 311 07 44
Fax: 31105 65
Departamentul difuzare Bucure.§ti
B-dul Timi§oara nr. 58, sect.6
312 18 21; 31115 47

Redactor: Sim ona Ceau§u

Coperta reprezinta un portret al Ecaterinei cea Mare

P r in t e d in R om ania
“—— * 4 z 1 ~ —
Acces la i^torie

Europa. §1
despotii luminati

Walter Oppenheim

Traducerea: Roxana-Aura Duma

Urmatoarele aparifii in colecfia “A C C E S LA IS T O R iE ” , realizata in
colaborare cu editura Hodder & Stoughton - Londra:

A u aparut in aceea§i colectie:

1. S T A L IN §1 H R U §C IO V : U R S S , 1924 - 1964 - M ichael Lynch

2. L U T H E R §1 R E F O R M A IN G E R M A N IA , 1517 - 1555 - Keith Randell
3. H A B S B U R G II $1 IIO H E N Z O L E R N Il, 1713 - 1786 - Waiter Oppenheim
4 . N A P O L E O N , F R A N ? A §1 E U R O P A - Andrina Stiles
5. U N IF IC A R E A IT A L IE I, 1815 - 1870 - Andrina Stiles
6. IM P E R 1U L O T O M A N , 1450 - 1700 - Andrina Stiles
7. J E A N C A L V IN $1 R E F O R M A T A R Z IE - Keith Randell
8. M A R E A B R IT A N IE : P O L IT IC A E X T E R N A
§1 C O L O N IA L A , 1919 - 1939 - Alan Farmer
9. M A R E A B R IT A N IE : P O L IT IC A E X T E R N A
$1 C O L O N IA L A , 1939 - 1964 - Alan Farmer
10. G E R M A N IA : AL T R E IL E A R E IC H , 1933 - 1945 - G eo ff Layton
11. E L IS A B E T A I: R E L IG IA §1 P O L IT IC A E X T E R N A - John Warren
12. IT A L IA : L IB E R A L IS M §1 F A SC ISM , 1870-1945 - Mark Robson
13. IM P E R 1U L B R IT A N IC , 1815-1814 - Frank M cDonough
14. SP A N IA : M A R IR E §1 D E C A D E R E , 1474-1643 - Jill K ilsby
15. E U R O P A SI D E S P O T II L U M IN A T I - Walter Oppenheim
16. C A R O L Q U IN T U L : S U V E R A N , D IN A S T §1 A P A R A T O R A L
C R E D IN J E I, 1500-1558 - Stewart M acD onald
17. U N IF IC A R E A G E R M A N IE I, 1 8 1 5 - 1 8 9 0 - Adrina Stiles
Cuprins

cap.tolul i Introduccre: D e sp o tism u l lu m in a t..............................

1. Ancu n R egim e ............................................................................... 1
2. Scliimbarea E uropci............................................................. *
a) Marile descopcriri geografice............................................... 4
b) Razboaiele relig io a se................................................................. 5
c)Revolutia§tiintiric a ........................... ....................................... 6
d) Revolutia e n g le z a ............................... . 7
Indrumari pentru stu d iu ................................................................... 10

c a p ito lu l 2 Scriitorii ilu rain i§ti.......... .................................................................12

1.M ontesquie u ................................................................................ 12
2. Diderot §i I'Encyclopcdie ................................... 15
3. Voltaire.............................................................................................. 18
4. R ousseau................... .'.................................................................... 23
5. Al(i scriitori.......................................... ..... .....................................28
indrumari pentru stu d iu ..................... .............................................31

c a p ito lu l 3 F rcderic c e l M a r e .......................................................................... 37

1. N oul tip de r e g e ............................................................................. 37
2. R egele filo so f............................................................................ . 44
3. Educatia...........................................................................................51
4. $erbia................................................................................................ 53
5. Econom ia......................................................................................... 55
6 . R eligia...............................................................................................58
7. Legea §i sta tu l................................................................................60
8. Nobilimea $i annata....................................................................... 64
9. C oncluzii........................................ ..................................................66
Indrumari pentru stu d iu ............................................. .....................69

c a p ito lu l 4 E caterinaceaM are............................................................................. 75

1. A ccesul la putere........................................................................... 75
2. Zemstvo $i N akaz .......................................................................... 80
3. §erbia................................................................................................ 89
4. Nobilim ea......................................................................................... 93
5. Politica econom ica.........................................................................95
6 . R eligia...............................................................................................97
7. Educatia............................................................................................99
 vi Cuprins
8 . G uvem area........................................................ ........................... 101
9. Ultimii ani........................................................................................ 102
indrumari pentru stu d iu .................................................................. 106
CAFiTOLUL 5 I o s if a l I l - le a ............. .............................. ......................................112
1. Priraii ani de v ia (a ...................................................................112
2. Filosofia p o litica .......................................................................... 119
3. Asocierea la d o m n ie .................... :............................................. 120
4.R eform elepolitie e .................................................................. 123
5. R eligia............................................................. 132
6 . Serbia............................................................................................. 136
7. Refonna so c ia la ........................................................................... 139
8 . Educatia......................................................................................... 140
9. Justijia........................................................................................... 142
10. E conom ia.................................................................................... 144
11. Ultimele lu n i................................................................................ 146
indrumari pentru studiu........................................................... 150
c a p ito lu l 6M ic id e sp o ti lu m in a ti....................................... ............................ 156
1. In tro d u cere..... .......................................................................... 156
2. Leopold al Il-lea: Toscana, 1765- 1790................................... 156
3. Carol al IV-lea: Neapole, 1734 - 1759........................................ 161
4. Carol al 111-lea: Spania, 1759 - 1 7 8 8 .......................................... 164
5. Pombal: Portugalia, 1755 - 1777 ................................................ 169
6 . Dr. Struensee: Danemarca, 1770 - 1 7 7 2 ................................... 169
7. C oncluzii........................ ............................................... ................ 174
indrumari pentru stu d iu ................................................................ 180
capitolul 7C o n clu zii............................................................................................185
1. D csp otism u l lu m in a t............................................................. 185
2. Filosofi §i r e g i.............................................................................. 186
3. Politici reg a le................................................................................ 188
4. Despotismul luminat In actiu n e............................................... 189
5. Politica externa luminata............................................................ 192
6 . lmpactul asupra Revoiutiei franceze....................................... 195
7. Istoricii §i despotismul luminat................................................ 197
8. Succes sau e $ e c .......................................................................... 199
indrumari pentru stu d iu ................................................................ 203
Lecturi suplimentare........................................................................207
C u v a n t iiia in te
Catre cititorul obi§nuit
Seria “A cces la istorie” a fost initiate mai ales la niveiul cermtelor studenfilor §i
elevilor care susfin exam ene legate de subiectele respective, dar ofera $i
cititorului obi$nuit о multime de informatii interesante. Partea principals a cartii
(textul propriu-zis, mai putin indrumarile de la sfar$itul capitolelor) reprezinta un
studiu u§or de cit.it §i incitant totodata, care poseda coerenja nec;sara unei
cercetari istorice. Intentia autorilor a fost nu doar de a oferi о prezentare clara §i
concisa a unor evenimente din trecut, ci de a stimula cititorii (chiar $i pe cei
neinitiati) in a-§i fonna о opinie despre subiectul pus in discutie. A stfel, in loc
sa transmits о suma de “adevaruri istorice” plate, lucrarile din aceasta colectie
conpn puncte de vedere §i interpretari diferite.
C atre studcnti §i elevi
In functie de subiectele care va intereseaza §i de timpul de studiu pe care il aveti
la dispozitie, puteti proceda in mod diferentiat atunci cand folositi aceasta carte
pentru pregatirea unui examen.
D e exemplu, daca doriti sa va formati in cel mai scurt timp posibil, о idee
generala asupra subiectului, urmatoarele cai ar fi, probabil, cele mai eficiente:
• Cititi capitolul 1 in intregimc.
• Pentru tiecare dintre capitolele urmatoarele, incepeti cu sectiunea “Sa luam
notite” §i, daca subiectul va intereseaza, cititi tot capitolul, oprindu-va la fiecare
subcapitol (sau la sem nul *) pentru a nota principalele probleme dezbatute.
Daca doriti totu$i sa abordaji intreaga tematica a cartii §i dispune{i de timpul
necesar, ar fi avantajos sa folosip pentru fiecare capital urmatoarea procedura:
1. Cititi tot capitolul, de preferat intr-o singura ^edinta.
2. Studiati schema de la sfar§itul capitolului, asigurandu-va cain linii mari 1-
ati infeles.
3. C itifi sectiunea “Sa luam n otite” (§i sectiunea “Sa raspundem la
intrebari-eseu”) §i decided daca mai avefi de lucrat la capitolul respectiv.
4. Abordati sectiunea “intrebari bazate pe izvoare”. Cititi intrebarile ji
formulati-va raspunsurile mental sau in scris.
Dupa ce ati citit intreaga lucrare, studiati sectiunea “Lecturi suplimentare”
§i alegefi acele titluri care v-ar putea completa informapile.
Scopul nostru a fost aeela de a va trezi interesul $i de a va face studiul cat
mai agreabil. Speram ca la incheierea lecturii veti considera ca el a fost atins.
C a p it o l u l 1

Introducere: Despotismul luminat

1. Ancien Regime
Unul dirstre miturile despre Rcvolutia franceza din 1789 este accla
ca ar fi distrus о societate statica §i care avea nostalgia trecuiului, mai
intai in Franta §i apoi in restul Europei. Imcdiat dupa 'meeperea
Rcvolutici, lumea a inceput sa foloseasca expresia ancien regime
pentru a descrie vechiul sistem de guvernare din Franta de dinainte de
1789. De atunei expresia $i-a largit in{elesul pentru a cuprinde atat
sistemul social cat §i sistemele de guvernare din majoritatea state Ior
europene din secolul al XVIII-iea. Ea evoca imaginea regilor §i
reginelor care traiau in palate luxoase precum Versailles, detineau
puterea absoluta care nu era limitata in nici un fel de vreo adunarc
reprezentativa, in timp ce taranimea, adesea in stare de §erbie in Europa
de est, platea taxe excesivc mcropindu-§i cu greu existenta de pe urma
unor loturi minuscule sau murind de foame. Nobilimea era considerate
о clasa parazitara care nu muncea §i traia multumita muncii istovitoare
a taranilor. Nobilii, care de mult incetasera a mai indeplini vreo funcpe
utila in societate, se stransesera acum in jurul familiei regale pentru a о
distra si a se distra. Din fericire, tocmai atunei a avut loc Revolu|ia
franceza care a maturat societatea corupta §i ineficienta ji a inlocuil-o
cu modernul stat - na|iune - un stat bazat pe un guvern reprezentaliv in
care promovarea se face pe baza de merit, iar privilegiile sunl abnlilc
Asemeni multor altor mituri, nu toate aceste supersimplilkiii i Mini
complet lipsite de baza reala. Cu toate acestea ar li о см.ш .,i
consideram conducerile din secolul al XVIIl lea ca liiiul :.lalm ,,i
avand nostalgia trecutului. Din contra, in anii de din.пик di Г/К1)
multi monarhi au inifiat reforme radicale. Ace^iti monarlii, diutre care
c e i m ai cunoscu{i sunt Frederic al 11-lea al l’rusiei (1740-1786),
Ecaterina a II-а a Rusiei (1762-1796) $i Iosif al 11-lea al Austriei
(1780-90) sunt numiti despoji luminati de§i nu acesta a fost termenul
fo lo sit d e ei in§i§i. Ace^ti monarhi au eonsiderat ca roiul lor nu era de a
se distra pe socoteala taranimii, c i acela prin care li s-a conferit
 2 Europa $i despotii luminati

responsabilitatea dezvoltarii statului §i asigurarii protec(iei ca §i a unci

anumite bunastari pentru popoarele lor. Ei au refuzat stilul luxos de
viata al generatiei precedente de monarhi §i s-au concentrat asupra
operei de modernizare a statului. Ei s-au considerat mai degraba
servitorii statului §i nu stapanii lui.
Eforturile lor n-au fost mereu fenne sau incununate de succes iar
atitudinea fata de privilegiile nobilimii s-a dovcdit adesca echivoca, dar
ace§ti monarhi s-au apropiat totu§i mult mai mult de crearea statului
modern decat о sugereaza expresia ancien regime $i imaginea
Versailles-ului. De fapt se poate sustine a§a cum face Simon Schama in
cartea Citizens (Cetatenii), in care face istoria Revolutiei franceze, ca
in multe privinte, Revolutia a impiedicat pa§ii inainte pe calea statului
modern initiati de monarhii europeni. De-a lungul secolului al XVlI-lea,
majoritatea monarhilor n-au gasit niJi un argument spre a-§i justifica
existenta in ochii supu§ilor lor. Existenta monarhici era strans legata de
religie §i deci nu era pusa la indoiaia de majoritatea oamenilor.
Ceremonia de incoronare sublinia legaturile cu Biserica §i intarea
natura semidivina a monarhiei. Bossuet, preotul confesor al lui Ludovic
al XlV-lea al Frantei (1643-1715) a creat doctrina cunoscuta sub
numele de "dreptul divin al regilor" -folosindn-se de scripturi pentru a
susfine ca Dumnezeu este cel care ia trimis pe regi pe pamant. Regii nu
raspundeau decat in fata lui Dumnezeu ji numai El ii putea pedepsi
daca incalcau poruncile saie. Popoarele trebuiau sa-i asculte pe regi
fara a cracni, a nu asculta sau chiar numai a pune ia indoiaia un monarh
reprezenta о problema la fel de seriosa ca §i lipsa de supunere fata de
vointa lui Dumnezeu.
Alfi scriitori, care §i-au indreptat atentia spre teoria politica, au
ajuns la concluzii asemanatoare cu cele ale lui Bossuet. Atat Jean
Bodin, in Franta cat §i Thomas Hobbes in Anglia au fost profund
influentati de razboiaiele civile care avusesera loc in aceste lari, in
timpul vietii lor. Ambii au scris саф prin care au sustinut monarhia
absoluta, nu cu ajutorul unor argumntc religioase a§a cum facuse
Bossuet, ci pentru ca alternativa Ia о monarhie pulcrnica о reprezentau
haosul §i dezastrul. La vremea respectiva singurele alternative dupa
inlaturarea unui monarh puternic erau razboiul civil sau guvernarea
exercitata de nobilime. Statul cel mai vizibil conlrolat de nobili era
 Introducers: Despotismul luminat 3

Polonia. Starea de haos din aceasta tara, care va duce in cele din urma
la distrugerea sa, nu reprezenta un exemplu bun de altemativa la
absolutism.
Monarhia absoluta a reprezentat un sistem de guvernare potrivit
intr-o perioada istorica in care religia avea cea mai puternica influcnta.
asupra comportamentului oamenilor §i asupra credinfei acestora §i in
care toate alternative^ erau mai rele. Cu toate acestea, nici un rege nu a
detinut in realitate puterea absoluta propovaduita de Bossuet §i Hobbes.
Chiar §i in Franta, considerate la vremea aceea drept culmea
absolutismului, Ludovic al XfV-lea, de§i proclama cu mandrie "L'Etat
c'est moi" in realitate era nevoit sa-§i imparta puterea cu alte prsoane §i
grupuri, din care faceau parte nobilimea, Biserica $i les parlements
(curdle). Ludovic al XlV-lea, care profesa absolutismul, n-a reu$it sau
n-a vrut niciodata sa le suprime. Chiar si el rSspundea, nu numai in fata
lui Dumnezeu, ei §i fata de tradifiile §i obiceiurile statului sau, pe care,
din acest motiv, avea grija sa le respecte.
fn secolul al XVIlI-lea, "dreptul divin al regilor" devenit deja mai
mult о teorie justificative a absolutismului decat о reflectare a ceea ce
se intampla in realitate, a fost din ce in ce mai discreditat. In timp ce
ceremonia de incoronare a fost mentinuta pretutindeni, alte practici
care simbolizau statutul divin al monarhilor au cazut in desuetudine.
Acestea includeau obiceiul ca monarhii sa pretinda a vindeca bolile
numai prin atingerea celui suferind. Foarte putini regi mai credeau
acum §i nici unul nu mai sustinea ca au fost trimi$i de Dumnezeu pe
pamant sa conduca in mod absolut. In schimb, monarhii cautau alte cai
spre a-$i justifica puterea $i existenta ?i acest fapt a dus la ideea ca
puterea regala ar fi fost necesara pentru protejarea statului ji a
populatiei. Acest lucru nu s-a produs fiindca monarhii s-ar fi aflat in
defensive, a$a cum a sustinut lordul Acton, vestitul istoric din secolul
al XlX-lea, nici unul dintre ei n-a sinUit vreodata nevoia de a-?i cere
scuze pentru puterea de care se bucura ei, dimpotriva, erau nerabdatori
sa-ji extinda §i mai mult puterea §i gaseau §i motive valabile pentru a
face asta.
Declinul "dreptului divin" al monarhilor s-a produs in acela$i timp
cu sehimbarile in alte planuri ce incepeau sa aiba loc in Europa §i este
neindoielnic faptul ca virajul spre despotismul luminat a fost
 4 Europa $i despofii luminati

rcflcctarca accstor schimbari. Cele patru schimbari principale au fost

influenza marilor descoperiri geografice; cfcctclc razboaielor religioase
din secolcle al XVI-lea $i al XVII-lea; revolutia ^tiinjifica din secolul al
XVII-Iea; impactul "glorioasei revolu(ii" din Anglia, din 1688. Ca
rezultat al acestor influente un numar lot mai mare de scriitori,
majoritatea francezi au ajuns sa puna la indoiaia monarhia bazata pe
"dreptul divin" $i - uneori - au oferit alternative. Ace^ti scriitori sunt
cunsocuti prin apelativul colectiv de philosophes (filosofi), de§i de
mult ori scrierile lor nu acopereau aria pe care о sugereaza teraienul de
"filosof’. Monarhii care citisera aceste carti sau cel putin cuno§teau
ideile cuprinse in ele ?i au mcercat apoi sa aplice unele dintre ele au
primit mai tarziu numele de "despoti luminati". In urmatoarele capitole
vom examina reformele introduse de ace§ti monarhi $i m ce masura
s-au bazat ele pe scrierile acelor philosophes (filosofilor). Mai intai
insa, va fi necesar sa luam In considerate conditiile care au dat najtere
acestor philosophes.

2. Schimbarea Europei
i
Schimbarile politice nu se produc niciodata in mod izolat. In fa{a
noilor forte sociale §i economice conducatorii din sccolul al XVIII-lea
erau Ia fel de vulnerabili ca ?i cei de astazi. In special evolu(iile din alte
domenii §i nu din cel politic, au sugerat atat scriitorilor cat §i
monarhilor ca erau de dorit schimbari in sistemele de conducere.
b) Maille descoperiri geografice
Marile descoperiri geografice, care inccpusera din secolul al XV-lea
prin cautarea de catre navigatorii portughezi §i spanioli a unei cai
maritime directe spre insulele cu mirodenii din Orient urmau sa aiba un
impact major asupra felului in care eruopenii se vedeau pe ei injisi.
Pana in secolul al XVIII-lea lumea, in cea mai mare parte, fusese
descoprita, se infiintasera colonii peste mari §i din ce in ce mai multe
feluri de hrana, imbracaminte ji metale prepoase din alte continente
ajungeau in mainile claselor dominante din Europa.
Descoperirile geografice au reprezentant pentru cei educati revelatia
multitudinii de religii §i sisteme de guvernare de pe alte continente.
 Introducere: Despotismul lum inat 5

Marele iriteres starnit dc pove§tile despre locuri indepaitate este iudicat

de succesul unor carti ca Nopfile arabe sau Siiidbad Marinarul care
s-au publicat pentru prima oara in Europa in secolul al XVIII-lea.
Europenii au facut tulburatoarea descoperire ca existau religii mult
mai vechi decat cre$tinismul §i care predicau valori morale similare. A
ie§it la iveala ca in America §i Africa existau societati' fara forme de
guVernamant propriu-zise sau legi, dar unde oamenii traiau in armonie
unii cu al{ii, avand standarde morale ridicate §i nu existau crime.
Inainte vreme europenii crezusera ca absenta unor conduced puternice
duce intotdeauna la barbarie §i razboaie, dar acest iucru incepea acum
sa fie pus la indoiaia. Descoperirile geografice au pus intrcbarca
incomoda daca cre§tinismul este esential pentru existenta civilizatiei.
Cu timpul, a devenit popular conceptul de "salbatic nobil" - omul
primitiv care traia pajnic, moral §i fericit. lata un mod de viata de
conducere altemativ, care de§i nepracticabii in termeni europeni, a pus
ia indoiaia presupunerea facila a generatiei anterioarc de teoreticieni
politici ca unica alternativa la absolutism este haosul.

b) Razboaiele religioase
Vechea imitate §i putere a bisericii a fost destramata in secolul al XVI-lea
de Reforma. Nu numai ca acum cre§tinismul s-a divizat in romano-
catolicism §i protestantism, dar un §ir de razboaie religioase
distrugatoare au slabit §i mai mult autoritatea bisericii. In cele din urma
monarhii au putut sa-ji reclame dreptul de a alege religia potrivita
pentru statul lor. In loc ca monarhul sa se bazeze pe sprijinul bisericii
pentru a-§i justifica pozitia, biserica era acum dependents de monarhie
pentru a-fi continua existenta ca biserica oficiala a |arii. Monarhii din
tari atat de diferite, cum ar fi Rusia §i Franta, au reujit sa stabileasca
suprematia statului asupra bisericii. Controlul statului asupra
domeniilor bisericii §i asupra numirii clericilor era о practice intrata in
uz m majoritatea statelor europene inainte de 1700. In accla§i timp,
impactul tiparului amen in (a monopolul biserici asupra a ceea ce se
scria §i se citea in §coli §i universita|i. Bisericile - in special cea
romano-catolica - au continuat sa sustina ca dctiu monopolul
adevarului intelepciunii §i ca au dreptul sa decida asupra a ceea ce
este permis oamenilor sa citeasca, dar era din ce in ce mai dificil sa
 6 Europa $i despotii luminati

realizeze acest lucru in practica. Reforma §i raspandirea tiparului s-au

combinat pentru a crea statul secular modern in care teoria "dreptului
divin" devenea un anacronism.

c) Revolutia $tiintifica
In ftiinta s-au facut descoperiri semnificative in secolul al XVTI-lea. S-a
stabilit metoda ipotezei verificata prin experimentare. Matemtica a
facut progrese prin inventarea logaritmilor 51 a calculelor $i prin
dezvoltarea algebrei. Noile instrumente - telescopu! 51 microscopul - au
permis oamenilor de §tiinta sa vada atat spatiul exterior- universul - cat
§i cel interior - misterele corpului omenesc. Rezultatele erau uimitoare.
Nu numai ca, datorita microscopului s-au descoperit forme de viata
pana atunei necunoscute dar cercetarile astronomilor Copemic si
Galilei au demonstrat ca soarele §i nu pamantul reprezinta centrul
universului cunoscut. Acestea au deranjat biserica ce sus{inuse ca
Dumnezeu a plasat pamantul 'in centrul universului. Lnchizitia l-a fortat
pe Galilei sa-§i retracteze afirmatiile atunei cand le-a sustinut cu prea
multa tarie, dar acest lucru n-a rezolvat problema, intrucat viziunea
bisericii nu se baza decat pe credinta in timp ce astronomii puteau
demonstra ceea ce sustineau. Cei ca Galilei nu doreau sa atace ori sa
submineze Biserica; ei se considerau buni cre^tini care incercau doar sa
inteleaga tainele §i minunile universului creat de Dumnzeu. In realitate,
descoperirile lor §i reactia Bisericii catolice au subminat serios
credibilitatea Bisericii. Acum, oamenii nu numai ca incercau sa se
convinga singuri §i nu sa ia drept bun ceea ce su sfin ea Biserica despre
univers, dar descoperirile lor sugerau ca e posibil ca Biserica sa nu
ofere mereu interpretari corecte.
Una dintre cele mai proeminente figuri de oameni de §tiinta din
secolul al XVII-lea, a fost aceea a lui Sir Isaac Newton (1642-1727). In
Principia Mathematica el proclama legile mijcarii. Aceasta carte a
reprezentat mult mai mult decat 0 simpla explicate a mecanismului
gravitational. Prin gasirea unei explicapi matematice a miscarii de
revolutie a planetelor in jurul soarelui pe о elipsa el a dat de inteles §i
ca intreaga lume materials ar putea fi expicata cu ajutorul legilor
fundamentale ale naturii. Universul, in ciuda complexitatii sale §i a
naturii aparent intamplatoare putea fi acum explicat in mod jtiintific.
 lutroducorc: Dcspoiism ul luminat 7

Mai mult, aceste legi puteau fi in}elese, iar cele necunoscute inca
a^teptatu sa fie descoperite. Aceasta sarcina pe care oamenii de $tiin{a
§i-au luat-o dc atunei cu entuziasm, a insemnat ca Newton oferise
speranta ca intr-o buna zi fiecare aspect al universului va putea fi
infeles prin intermediul legilor §tiintifice.
In secolul al XVIII-lea au fost create §i s-au dezvoltat mai multe
§tiin{e noi pe masura ce omul incerca sa afle fi sa Inregistreze
modalitatea m care se produc fenomenele. Printre aceslea s-au aflat
botanica, biologia §i geologia. Cei mai multi oameni de §tiinta, inclusiv
Newton, credeau in Dumnezeu §i incercau sa in{clcaga cum
functioneaza universul creat de El. Cu toate acesta au constatat in mod
repetat ca descoperirile lor contraziceau invataturile Bisericii $i iscau
astfel noi indoieli in mintea oamenilor educati in privinta faptului ca
Biserica ar detine monopolul asupra adevaruiui.
Cea mai mare importanta a avut-o conceptia lui Newton ca
universul poate fi explicat §i in{cles prin cunoa§terea legilor jtiintifice.
El a sugerat faptul ca aceste legi pot fi aplicate chiar §i in domeniui
comportainentului uman §i astfel i-а incurajat pe altii sa le caute. Toate
aspectele vietii omenejti au fost plasaste sub ochiul vigilent al
scriitorilor §i, in acest fel, secolul al XVIII-lea a asistat la na§terea
economiei, sociologiei $i antropologiei. Conducerea §i rolul monarhiei
au fost, de asemenea, studiate iar ideile de pana atunei au fost puse la
indoiaia. Europa intra intr-o era in care ratiunea §i cercetarea legilor
§tiin{ifice urmau sa inlocuiasca in randurile unei minoritati de oameni
educati credinta §i traditia.
Este indoielnic daca vreuna dintre cercetarile teoriei politice ar fi
avut acela$i impact, daca n-ar fi existat о (ara care sa dovcdeasca faptul
ca exista о alternativa viabila la monarhia absoluta. Succesul aproape
complet al revolutiei engleze din 1688 a avut cel putin tot atata
importanta ca §i revolutia jtiintifica in punerea sub semnul intrebarii a
presupunerilor de pana atunei referitoare la natura guvernarii.

d) Revolutia engleza
Prin "glorioasa revolutie" din 1688, regele Iacob a! 11-lea al Angliei a
fost rastunat datorita opozitiei fa|a de politica sa care, se credea,
urmarea sa transfomie Anglia intr-o monarhie catolica absolute. El a
8 Europa §i despotii luminati

fost inlocuit de Wilhelm al Ill-Iea de Orania care a u silit sa w.- ;>tc

rolul de monarh cu puteri limitate, ри : nentui Jeiinand о mare :
adevaratei puteri §i avand о camera im'erioara aiauuiU din т с г .т п .
ale§i. Departe de a duce Anglia in piagul prabu§irii, uccst experiment al
monarhiei limitate s-a dovedit a fi un remarcabil succes. In timpul
secolului al XVIII-lea puterea britanica a crescut rapid. Revolutiile
agricola ?i industrials au transformat Anglia in tara cea mai avansata §i
mai prospera din lume, in timp ce imperiul sau colonial a depart rapid
pe cel al rivalilor. De$i progresul economic al Angliei putea fi ignorat
de monarhii europeni ca nefiind legat de sistemul de guvernare, puterea
militara tot mai mare a Angliei nu putea fi trecuta cu vederea. Incepand
cu batalia de la Blenheim (1704) atat armata de uscat cat §i flota au
caftigat о serie de batalii culminand cu triumful britanic asupra Frantei
in "razboiul de §apte ani" (1756-1763). in acea vreme Anglia devenise
unul dintre cel mai puternice state europene. Unul dintre argumentele
de baza ale absolutismului monarh ic fusese ca numai acest sistem
pemiitea concentrarea resurselor militate necesare apararii statului.
Anglia a dovedit cS era posibil sa se obtina stabilitate politica, forta
economica §i putere militara fara monarhie absoluta. Contrastul dintre
Anglia anului 1670 cu о monarhie absoluta, dar un rol insignifiant in
Europa $i о economie nedezvoltata §i Anglia anului 1770, cu о
monarhie limitata dar §i bucurandu-se de о economie bine dezvoltata $i
avand о putere militara, navaia eoloniala neegalata de vreun alt stat
n-a fost trecut cu vederea de contemporani. Multi scriitori, inclusiv
Voltaire §i Montesquieu admirau Anglia $i recomandau ca §i alte state
sa-i urmeze exemplul.
Anglia a dat §i un scriitor care a justificat elocvent monarhia
limitata - John Locke (1632-1704). in cartea sa Letters on Toleration
(Scrisori despre toleranja), el a sutinut primul un grad limitat de
toieranta religioasa. Mai important insa a fost Treatise on Civil
Government (Tratatul despre guvernarea civila). In aceasta carte
avanseaza ideea contractului social care urma sa aiba о influciUa
imensa asupra mai-sus pomem'tilor philosophes francezi. El era de
parere ca formele de guvemamant au fost instituite de oameni pentru a
ie oferi dreptul la existenta, proprietate, libertate fi maximum de
libertate. Atata timp cat un monarh asigura aceste cerinte poporul era
Tntroducere: Despotism ul lum inat 9
К) Kuropu despotii lumina(i

obiigat sa-l asculte; daca, insa, monarhul abuza de puterea sa, afa cum
facuse lacob al Il-lea in cazul acesta el mcalca contractu! cu poporul
sau. In aceste conditii, poporul nu numai ca avea dreptul ci fi datoria
sa-§i rastoame monarhul care ifi pierduse dreptul la tron fi sa-I
inlocuiasca cu altul care sa-fi mdeplineasca obligatiile fa{a de popor -
un Wilhelm al Ш-lea de Orania, de exemplu.
Locke a justiflcat teoretic ceea ce se fi intamplase in Anglia. El nu
sustinea democratia; drepturile popoarelor inclusiv acela de a rasturna
un monarh erau limitate la cei ce defineau deja bogatie fi о anumita
conditie sociala. Cu toate acestea, opera lui Locke a deschis orizonturi
noi fi a sustinut un principiu cu totul nou al guvemarii - ca aceasta este
in folosul poporului fi ca monarhul este raspunzator pentru actiunile
sale. Multi dintre philosophes au fost profund impresionafi atat de
scrierile lui Locke, cat fi de succesul in- practica al Angliei in
comparatie cu propria lor monarhie absoluta f i decadenta. Acest fapt s-a
reflectat in admiratia pentru tot ce era englezesc care a devenit la moda
in Franta in timpul secolului al X VIII-lea - de la ceaiul de dupa-amiaza
pana ia parcurile de tip englezesc. Mai important a fost insa faptul ca
i-а determinat pe multi scriitori francezi sa dezvolte in continuare
argumentele lui Locke.

S a luam notite despre "Introducere: D espotism ul lum inat"

La acest capital nu va trebui sa alcatuifi decat notite concise. Acestea

va vor ajuta sa va facefi idee despre natura monarhiei inainte de secolul
al XVIII-lea, motivele pentru care sistemul monarhie a fost discreditat
in secolul al XVIII-lea fi sa aveti idee despre ce se intelege prin
"despotism luminat". Nu va neliniftiti daca in aceasta etapa aveti
indoieli asupra intelesului termcnilor. Veji in{elege mai bine pe masura
ce parcurgefi restul cartii fi vefi putea gasi о deFinitie mult mai
cuprinzatoare cand о veti termina.
 Introducere: Despotismul luminal 11

Urmatoarele titluri §i intrebari sunt utile pentru alcatuirea notitelor.

Refine(i ей nu e nevoie sa scric(i mai mult de о fraza sub majoritatea
acestor titluri.
1. Ancien regime
1.1. Explicati sensul termenului.
1.2. Care au fost justificarile susfinute In secolul al XVII-lea in
favoarea monarhiei absolute?
1.3. Trecerea spre "despotismul luminat".
1.4. Explicati ce nseamna "despotism luminat".
2. Schimbarea Europei.
2.1. Semnificatia inarilor descoperiri geografice.
2.2. Declinul importantei bisericii $i inventarea tiparului.
2.3. Revolutia §tiintifica §i importanta lui Isaac Newton.
2.4. Revolutia engleza.
2.5. Ideile lui John Locke.

C a p ito lu l 2
Scriitorii iluministi
1. Montesquieu
Charles de Secondat, mai cunoscut ca Aron de Montesquieu (1689-
1775) este considerat drept cel mai influent dintre philosophes ?i cel ale
carui teorii au avut cel mai mare impact asupra sistemclor de
guvernamant din statele zilelor noastre. Era fiul unul mic nobil, care la
27 de ani a molten it de la unchiul sau postul de pre§edinte al
Parlement-u\u\ din Bordeaux. A delimit aceasta funcpe zece ani ?i apoi
a vandut-o, dar n-a incetat niciodata sa fie un aparator al nobilimii in
general §i in special al pozipei ei privilegiate in cadrul sistemului
legislativ francez. Dupa ce ji-a parasit functia a calatorit de-a lungul §i
de-a latul Europci ?i a fost influenjat in mod deosebit de §ederea sa in
Anglia, intre 1729-1731, timp in care a studiat scrierile lui Locke, a
asistat deseori la dezbaterile din Parlament $i a studiat sisteinul de
guvernare. Asemenea altor scriitori, a fost impresionat de sistemul
cnglez ее pSrea a fi mult mai performant decat demodatul §i ineficientul
absolutism al monarhului din fara sa, Ludovic al XV-lca.
Montesquieu a scris multe carp cu subiecte foarte variate, dar faima
sa sc ba/.ea/.a in special pe doua dintre ele Lettres Persanes (Scrisorile
persane), publicala in 1721 $i realizarea sa suprema De I'Esprit des Lois
(Despre spiritul legilor) care i-а kit 20 de ani de imincS $i a fost
publicalS ciitre s(ar$itul viepi sale, in 1748.
LcHrcs Persanes au aparut intr-o lumc in care Orientul prezenta un
mare interes. Doi persani educap - personaje imaginarc - ealatorese prin
in Europa §i scriu acasS ce gandesc despre ceea ce vad. Ca straini ei pot
face comentarii critice §i sarcastice asupra scaderilor pe care le constata
Europa "civilizata". Astfel Montesquieu a avut posibilitatea sa-$i bata
joc de oameni §i institutiile pe care le dispreptia, fiind la adapost de
cenzura deoarece pretindea ca acestea erau, desigur, doar parerile unor
straini ignoranti §i nu ale autorului. Montesquieu dovedejte maiestrie §i
Scriitorii ilumini§ti 13
subtilitate a stilului cand ii ataca pe cei p u tem ici, inclusiv pe colectorii
de taxe, pe iezuiti, doctorii, teatrul, A ca d em ia Franceza, intoleranta §i
persccupa religioasa. Inchizipa chiar m onarhia absoluta A inclus
atacuri tntepaloare la adresa regelui L udovic al X lV -ie a al i rantei
care murise de pupna vreme si era venerat in m od o ficia l. Lettrc.>
(Scrisorile) au consacrat reputatia lui Montesquieu dar mai ales au
deschis noi cai, prin eludarea cenzurii ji incurajarea altor scriitori de a
urma aceeaji cale a denuntarii a ceea ce considerau ei ca nu e bine
intocmit in cadrul societapi.
De I’Esprit des Lois este una dintre cele mai importante carti in
istoria teoriei politice de§i nu mai este citita astazi. N-a existat, de
exemplu о traducere a sa in engleza timp de peste 200 de ani. Dupa
exigen|ele moderne este о carte foarte prost structurata §i mult prea
voluminoasa, avand 595 capitole. A fost pusa rapid la Index de Biserica
romano-catolicS. lndcx-u\ era о lista de carp interzise catolicilor dar in
pofida (sau datorita) acestei incercari de а-i opri pe credincio$i s-o
citeasca, ea s-a bucurat de mare succes in Franta.
Capitolele-cheie trateaza conceptia lui Montesquieu despre
guvernare. El a suspnut ca exista trei feluri de guvernare. Monarhia
absoluta practicata pe scara larga in Europa la acea vreme era in general
un sistem rau de guvernare de§i potrivit, poate, pentru unele {ari in
imprejurari speciale. Din pacate, lipsa unor limite impuse monarhilor
conducea prea adesea la despotism §i doninia terorii. Al doilea tip era
republica bazata pe "vointa poporului". Acest sistem de guvernare era
potrivit unor state mici ca Veneria sau vechea Republica romana.
Funcpona doar atunei cand puterea era depnuta de о elita educata,
altruists $i virtuoasa, dar era nepotrivita pentm statele mari.
Montesquieu era de parere ca cel mai bun sistem pentru statele mai
mari este monarhia mixta. In aceasta privinta el s-a bazat masiv pe
invStSturile lui Locke $i pe ceea ce credea ca s-a intamplat in Anglia,
de§i in realitate in anumite privin{e n-a inteles sistemul de guvernare
englez. In monarhia mixta, conform viziunii sale, regele numea mini§trii
care erau raspunzatori de aplicarea legilor. Regele avea drept d e veto
asupra legilor cu care nu era de acord, dar nu putea face legile d e unul
singur. Legislativul urma sa fie о adunare bicamerala ca in Anglia; о
 14 Europa §i despotii luminati
camera a nobilimii §i una cu membrii ale$i, bazata pe vot cenzitar.
Aceste camere urmau sa faca legile ?i sa voteze Impreuna. In s far? it,
puterea judiciara urma sa joce un rol cheie in aplicarea legilor.
Argumentarea viguroasa a lui Montesquieu in favoarea unei puteri
judiciare independente, libera de orice interferen{a guvemamentala ?i
separata de celelalte doua organe de guvernare reflects experien|a sa ca
prejedinte al Parlement-ului din Bordeaux.
Ideea "separarii puterilor" a reprezentat о noutate §i о dezvoltare a
teoriei lui Locke intr-un model practic. La vremea respectiva nici un stat
n-a copiat aceste idei, dar pe termen lung acestea urmau sa aiba о
influenta imensa. Ecaterina a II-а a fost impresionata de argumentele lui
§i a incorporat multe dintre ele in Nakaz.-u] ei din 1767 (vezi p.81), Les
parlements franceze din anii 1760 §i 1770 1-au citat pe Montesquieu
pentru a-§i justifica opozitia fata de incercarile lui Ludovic al XV-lea de
a Ie submina puterea; argumente similare au fost folosite de nobilimea
maghiara §i belgiana cand s-au opus lui Iosif al Il-Ia al Austriei dupa
anul 1780. Cand cele treisprezece colonii s-au rupt de Anglia §i au
devenit Statele Unite ale Americii incepand cu anul 1770, s-au inspirat
din Montesquieu cand ?i-au scris constitutia, iar sistemul de guvernare
din SUA a rSmas panS in ziua de azi cel mai reu$it exemplu al punerii in
practica a ideilor lui Montesquieu. Revolutionarii francezi de la 1789 1-au
citit de asemenea pe Montesquieu, iar constitutia din 1791, care a durat
scurta vreme, se baza in parte pe ideile sale. Atacurile lui Montesquieu
la adresa monarhiei absolute, plcdoaria sa in favoarea "separarii
puterilor" $i a privilegiilor $i puterii nobilimii care ar fi oferit о protectie
esentiala impotriva despotismului, au atras numeroase categorii de
oameni.
Cu toate acestea, De I ’Espirit des Lois este о carte semnificativa
datoritS altor motive §i nu mesajului sau politic. Studiile lui
Montesquieu 1-au convins ca diferitele tipuri de societate sunt modelate
de factori deosebiti $i ca, spre deosebire de argumentele lui Newton, nu
exista un singur set de legi care sa determine crearea unei societal- De
aceea §i-a intitulat cartea astfel; el a sim{it ca exista un "spirit" real al
legilor care diferea de la stat la stat. Printre factorii determinant
identificati de el au fost religia §i clima, tradi^iile §i istoria. El a acordat
Scriitorii iluministi 15
о atenfie specials climei, susfinand, de exemplu, ca datorita climatului
rece din Rusia, populatia de acolo nu rcactiona decat la forta ceea ce
iacea ca despotismul sa fie о forma de guvernare potrivita pentru
aceasta. AstSzi este u?or sa criticam importanta conferita de
Montesquieu climei dar important este ca aceste idei au reprezentat о
mare realizare in domeniul studiului faetorilor sociali economici ?i
istorici ai unui stat. Montesquieu descoperise cercetarea sociologies.
El a sustinut, de asemenea, schimbarea legisladei penale care sa
incerce nu atat pedepsirea cat indepartarea criminalilor, anticipand in
acest fel teoria asupra crimei, mult mai cunoscuta, a lui Beccaria. El a
criticat infiintarea de colonii ?i a sustinut ca statul exista pentru a-i
proteja pe cei saraci. Montesquieu a fost unul dintre pujinii philosophes
care au privit critic politica externa, susjinand ca tensiunile §i ocaziile
de razboi cresc datorita cursei inarmarilor §i cerand sa i se puna capat
inainte ca omenirea sa inventeze о arma care sa distruga totul. El a scris
о carte de mare amploare care ofera о noua conceptie asupra societatii
§i aduce argumente in favoarea unei monarhii tolerante $i binevoitoare,
avand puteri limitate §i care e capabila sa evite razboialele sa
guvemeze pentru apararea poporului. Aceasta a fost una dintre cartile
care au exercitat о considerabila influents fiind mult mai constructive
decat cartile mai celebre ce au aparut dupa ea.
2. Diderot §i l ‘Encyclopedie
Denis Diderot (1713-1784) este de origine relativ umila si toata viata
lui a luptat cu saraci a. Initial pregatit sa fie preot, a abandonat in
favoarea scrisului. Deja i§i cajtigase reputatia de scriitor controversat
cand librarul Le Breton i-а propus sa editeze о enciclopedie in limba
franceza. Ideea se inspira din succesul primei enciclopedii engleze din
1728 $i urmarea ca intr-un singur set de carti sa oferc rezumatul tuturor
cunojtintelor timpului. Planul lui Le Breton, modest, a fost insa radical
schimbat de Diderot. Aceasta munca s-a dovedit enorma ?i primul
volum n-a aparut decat in 1751. Chiar §i acesta a avut de suferit datorita
demisiei coredactorului, DAlembert §i a cenzurii articolelor, operata de
Le Breton care dorea sa evite persecutiile.
16 Europa §i despotii luminati

Problema a fost ca Diderot avea in minte ceva mult mai ambitios

decat Le Breton. El a reu$it sa-i convinga aprc ipt pe loti marii srriilori,
inclusiv pe Montesquieu, Voltaire si R o u s s e a s a colaborc - cu
articole despre personalitatea unor binecunoscuti politicieni ca
Mirabeau, Necker $i Turgot. Aceasta a fost singura opera la eaic au
colaborat aproape toti acei philosophes francezi §i in acest sens ea este
un simbol a! Iluminismului. Pe masura ce volumele se succedau - au
fost cu totul 28 volume, inclusiv 11 cu ilustratii, iar munca nu s-a s far? it
decat in 1772 - a devenit clar ca I’Encyclopedic rcprezenta ceva mult
mai important decat о simpla carte informative.
De?i scriitori i adesea nu erau de acord intre ei, a existat о tema
comuna in intreaga opera aceea ей omul este о fiinta raponala, capabila
sa descopere singura adevarul despre sine ?i despre lume fara a recurge
la religie pentru a gasi raspunsurile. Autorii au manifestat о ostilitate
deosebita fata de pretentia Bisericii romano-catolice de a define
monopolul cunoa?terii - cunoa?tere pe care au inregistrat-o con?tiincios
pana la sfar§it Diderot nu era antireligios, dar dorea sa-1 elibereze pe
Dumnezeu de restrictile bisericii. El a afirmat ca scopul lucrarii era
acela ca noi "sa devenim mai ferici{i §i mai virtuosi daca vom fi mai
bine informal". Aceasta credinta optimista ca educatia §i cunoajterea
conduc Ia intelepciune §i moralitate a fost cruciala pentru filosofia iui
Diderot.
Diderot nu avea idei politice clare. El credea ca guvernarea se
cxercila pentru binele poporului, dar ca cetajenii obijnuifi nu au dreptul
sa se opunS legilor, chiar daca sunt rele. Este limpede ca nu a avut nici о
dificultate in a se acomoda stilului de conducere adoptat de Ecaterina
a ll-a §i de al(i despot luminati. Pe de alta parte s-a opus incercarilor lui
Ludovic al XV-lea de a-§i mari puterea pe seama acelor parlaments din
anii 1770. Alaturi de al|i philosophes, el s-a grabit sa condamne
despotismul din propria sa {ara, dar sa-l treaca cu vederea cand era
vorba de monarhiii care-i patronau cartile. in legatura cu conceptia sa
religioasa era evaziv, afirmand la un moment dat: "sunt cre^tin pentai ca
a$a e rezonabil". A fost nerabdator sa popularizeze descoperirile
§tiintifice de ultima ora pe care le considera cheia eliberarii omenirii de
superstitii.
 Seriitorii iiumini§ti 17

Cartea a reprezentat un b est-seller In ciuda pretului sau piperat $i

avut cativa sustinatori suprinzStori. De - condam natd o ficia l §i interzisS
de B iserica >i de Ludovic a' XV iea (acesta din urma prelinxand ca
"umiare$lo sa J sir u g a autom ate.' . . ^ala sa incurajeze un spirit de
independents $i revolts") ea a fo st protejatS dc patronii poporului, acum
ar fi ministrui malesherbes - care raspundea personal de impunerea cu
forta a interdictiei c3r{ii §i Madame de Pompadour, amanta lui Ludovic
al XV-iea, care a contribuit ea tnsasi cu un articol despre ruj. Diderot a
fost sustinut §i de Ecaterina a Ll-a care i-а dat bani pe cand recSzuse in
sarScie §i care 1-a invitat in Rusia sS discute despre politics. Opera a
contribuit mult la popularizarea ideilor susfinute de philosophes i?i
probabil §i la climatul de toleranta religioasa care incepuse sS se
manifeste peste tot. S-a sutinut, de asemenea, cS descrierile limpezi ale
proceselor manufacturiere, ajutate de calitatea excelebnta a
diagramelor, a incurajat pe multi sa-§i deschida propriile ateliere §i asS
inceapS sS foloseascS ma$ini, in acest fel contribuind la subminarea
breslelor, care pierdeau din ce in ce mai mult teren in lupta pentm
mentinerea monopolului manufacturilor numai pentru membrii lor.
Diderot a scris multe alte lucrSri §i multS vreme a fost critic de arta
la о revistS influentatS, sustinand cu tSrie arta utilitarS §i denuntand
picturile romantice §i la modS ale lui Boncher. Cu toate acestea,
monumentul sau rSmanea L'Enciclopedie. Printr-o munca dc о via^a, el
a dep5§it problemele ridicate de tiparirea cSrpi, de opozitia guvemului,
de cenzura editorului sSu .si de ciondanelile dintre cei 200 dc autori.
Deoarece credea cS omenirea poate progresa datorita jtiintei,
Diderot a oferit rafiunea ?i cuno^tintele ca inlocuitori ai monarhiei
absolute §i supers! itie i religioase. AceastS filosofie optimists a fost
criticatS de Voltaier (printre altii) chiar atuncio. Cu toate acestea, in
ciuda e§ecului oamenilor de a deveni mtelepti $i morali prin lecturarea
volumelor, realizSrile lui Diderot raman incontestabile L'Enciclopedie a
repreentat manifestul lluminismului $i a jucat un rol major in impunerea
noii filosofii con§tiintei francezilor cducaji.

B 3 U P S «lcreamga*
 18 Europa despo^i luminati

3. Voltaire
Voltaire a fost cel mai mare scriitor al secolului al XVIII-lea §i unul
dintre cei mai mail din istoria Europei. Timp de aproape 60 de ani
cuvintele s-au scurs din pana celui mai prolific scriitor al timpului.
Opera sa cuprinde de la scrisori catre priteni pana la poezii, piese de
teatru, scrieri istorice serioase, nuvele $i satire. Astazi este cunoscut mai
ales pentru epigramele intr-un vers - nici un dictionar de citate n-ar fi
complet fara acestea - §i pentru stralucita sa satira Ccmclide, care trebuie
citita de toti cei care studiaza istoria secolului al XVIH-lea. In timpul
vietii a fost admirat ?i sarbatorit de societatea respectabila pe care i-a
placut sa о critice §i a contat atat pe prietenia lui Frederic al Il-lea cat §i
pe a Ecaterinei a Il-a. Cu toate acestea, cel mai influent ji mai popular
dintre philosophes a avut putine idei originale §i, spre deosebire de
Montesquieu sau Rousseau, n-a reu§it niciodata sa ofere о alternative la
sistemele de guvernare existente.
Voltaire este numele de scriitor al lui Francois Marie Arouet
(1694-1778), fiu al unui avocat. Initial pregatit pentru a fi el msu§i
jurist, a abandonat aceasta cariera in graba pentru aceea de scriitor. La
inceput a fost umorist, dar screirile sale au devenit mai serioase dupa ce
a fost batut §i inchis la Bastilia pentru ca l-a ofensat pe puternicul duce
de Rohan. A fost influentat mult si de vizita sa in Anglia, intre 1726-
1728. Asemenea lui Montesquieu, a ajuns un admirator al libertatii
politice §i literare de care se bucurau englezii.
Incepand cu anii 1730 si pana la moartea sa a fost cel mai vestit
scriitor din Franta. Atitudinea guvematilor fat2 de el a fost oscilanta,
uneori interzicandu-i scrierile cand erau prea critice si alteori, asa cum
s-a intamplat dupa ce Madame de Pompadour a capatat influente
asupra curtii franceze, incurajandu-1. Cea mai mare parte a vietii a trait
la Ferney, situat convenabil in apropiere de granifa elvefiana in caz ей ar
fi trebuit sa piece in exil. Aici a obtinut о mare bogaUe, cea mai mare
paite provenita din speculafii financiare si о parte din comertul cu sclavi
Si a condus domeniu! ca un stapan binevoitor fata de taranimea locala,
luandu-si masuri ca toata lumea sa-i plateasca taxcle datorate, dar
oferindu-le in schimb о noua biserica. Avea jaizeci de sei-vitori spre a-i
 |n P t: WV

Sci llloi ll 1111111i11г..11 r>

purta de grija; nu era pentru Voltaire saraci a lui Diderot sau a lui
Rousseau, in 1778 i s-a pemiis sa revina la Paris, dupa 28 de ani. Л fost
intampinat de multimi imense §i cu mult entuziasm, dar a murit curand
dupa aceea.
Operele lui Voltaire cuprind atacuri la adresa oprimarii §i a
superstifiilor. Cel mai bine a descris cazurile de intoleranta religioasa §i
abuzurile legii. Campaniile purtate de el pentru reabilitarea numelui
protestantului Calas, executat de Parlement sub acuzatia de crime §i a
tanarului cavaler de la Barre, executat de asemenea, pentru sacrilegiu, i-au
facut numele cunoscut in toata Europa. In ambele cazuri a reu§it printr-o
sustinuta campanie de pamflete sa sileasca guvemul sa recunoasca
faptul ca ordinul de condamnare a fost incorect §i sa ofere unele
compensatii vaduvei lui Calas. S-a manifestat cinic relativ la existenta
lui Dumnezeu - una dintre cele mai vestite epigrame fiind aceasta:
"Daca Dumnezeu n-ar exista, ar trebui inventat" - si s-a opus cu
fermitate puterii, bogiUiei, privilegiilor §i intolerantei Bisericii romano-
catolice. Nu este de mirare ca Biserica a interzis credincio§ilor sa-i
citeasca operele §i i-а refuzat о inmormantare cretineasca, de§i a
pretins ca este credincios.
La inceput Voltaire imparta^ea filosofia optimista a lui Diderot. Л
contribuit la L'Enciclopedie §i a popularizat descoperirile §tiintifice de
ultima ora prin propriile sale scrieri. Cu toate acestea §i-a pierdut
credinta in progres in urma cutremurului de la Lisabona din 1755, in
timpul caruia au murit mii de oameni. Rezultatul a fost Candide (1759),
cea mai vestita carte a sa. Candide, inocentul erou al cartii, absoarbe
teoriile optimiste la moda ale profesorului sau, dr. Pangloss, §i ratacejte
prin lume m cautarea iubitei sale de mult pierdute. Aici Voltaire are
ocazia sa ridiculizeze tot ceea ce-i displacea, §i nu in ultimul rand
credinta naiva a lui Candide in bunatatea omeneasca. hi acest pasaj
Voltaire satirizeaza razboaiele din secolul al XVIII-lea in general ?i pe
patronul acestora, Frederic al Il-lea (sub masca transparenta a "regeiui
Bulgariei") in special: •
 .

20 Europa §i despotii Iumina{i

1 §i indata ii pun lanfuri la picioare §i il due la regiment. Aiei ll

pun la mu$tru, la dreapta. la stanga, baga vergeaua in pujca,
scoate vergeaua, oche^te, trage, intinde pasul, bate talpa §i ii
mai dau §i treizeci de nuiele; a treia zi ii dau numai douazeci
5 de nuiele; a treia zi ii dau numai zece §i camarazii se uita la cl
ca la о minune.
Candid, uluit cum era, nu-§i dadea inca bine seama cum
devenise erou. Intr-o zi de primavara ce-i veni lui? porni
singur la plimbare, §i merse tot inainte crezand ca omul ca §i
10 animalul are dreptul sa se foloseasca de picioarele lui a§a cum
ii place. Nu facu nici doua leghe §i se pomeni ca patru alti
eroi, inalti ?i zdraveni, ii ajung din urma, il leaga §i-l due la
inchisoare. Fu intrebat dupa lege ce-i place mai mult: sa-i traga
tot regimentul cate treizeci §i §ase de nuiele sau sa fie daruit cu
15 douasprezece gloante de plumb in cap. Degeaba spuse el ca
vo in (a omului e libera ?i ca n-avea pofta nici de una nici de
alta; trebui sa aleaga. Se hotari pe temeiul acelui dar de la
Dumnezeu, care se chcamil libertate, sa aleaga nuielele. De
treizeci $i jase de ori trebuia sa teaca prin fata regimentului §i
20 fiecare soldat sa-i traga cate о nuia; a trecut de doua ori.
Regimentul era alcatuit din doua mii de oameni; s-a ales cu
patru mii de lovituri care de la ceata pana la §ezut i-au dezgolit
mu^chii §i nervii. Cand sa inceapa a treia oara, Candid, care nu
mai putea, ceru ca о favoare sa fie impujcat. Capata aceasta
25 favoare. fi legara la ochi §i il pusera in ghenunchi. Regele
bulgarilor, care tocmai trecea pe-acolo, intreba ce-a facut
osanditul ?i, cum era foarte de$tept, iiUelese dupa ce vorbi cu
Candid ca acesta era un june metafizician care habar n-avea
ce-i pe lume §i il icrta de pedeapsa cu о marinimie care va fi
30 slavita in toate jurnalele §i in toate vremurile.
Nimic nu era a$a de frumos, de ferche$, de stralucit §i de
bine oranduit cum erau cele doua o^tiri. Trambitele, surlele,
oboii, tobele, tunurile alcatuiau о armonie cum nici in infern
nu se afia. Mai intai tunurile au doborat cam §ase mii de in§i de
35 fiecare parte; pe urma pu§tile au mai scos din cea mai buna
lume care exista vreo noua sau zece mii de oameni. Cu totul,
au fost secerate la vreo treizeci de mii de suflete. Candid, care
tremura ca un filozof, se ascunse cum putu mai bine tot timpul
 Scriitorii ilumini$ti 21

cat tinu acest macel eroic.

40 In sfarjit, cand cei doi regi pusera sa se cante un Te-Deum,
fiecare in tabara lui, Cand . ->e gan. i a ar fi ma bin sa sc
duca sa m ed iteze aiurea ; supra efectelor 51 a ca u zclo r Trccu
pestc m orm ane de morti ?i dc m uribunzi §i ajunse intr-un sat
prin apropiere, care era num ai cenu§a: era un sat abar; ii
45 dadusera io c bulgarii dupa legile dreptului public. Intr-un loc
ni?te barbati potricaliti de lovituri se uitau cum mureau sotiile
lor Injunghiate, cu copii la sanul plin de sange; mai incolo nijte
fete cu pantecele spintecat, dupa ce indestulasera nevoile
naturale ale catorva eroi, T§i dadeau sufletul; altele, pe jumatate
50 arse, se rugau sa le omoare. Bucati de creier erau impra§tiate
pe jos, alaturi de brate 51' picioare taiate.
Candid pleca de-acolo cat de repede §i ajunse In alt sat;
acesta era al bulgarilor §i eroii abari fScusera aici la fel1.

Atitudinea lui Voltaire fata de guvernare n-a fost limpede. Deji era
In stare sa denunte usturator abuzurile de putere ale tiranilor regali, cu
acela$i succes ca §i ceilalp scriitori, §i-a aratat de asemenea §i admiratia
fata de regii puternici prin intermediul biografiilor apologetice ale lui
Ludovic al XlV-lea §i Carol al ХП-Iea al Suediei. A fost pentru
monarhia absoluta - "Nici о conducere nu poate fi eficienta daca nu
define puterea absoluta" - §i a fost indignat de ideea de a se acorda
oamenilor obi§nuifi vreun cuvant in conducerea statului. "Odata ce
poporul incepe sa gandeasca, totul este pierdut. Mi se pare abominabila
ideea ca masele sa guvemeze". In alte ocazii s-a referit la oamenii
obi§nui{i cu apelativul de canaille (calicimea). A susfinut ideea unui stat
care sa ofere un sistem educational, dar acesta nu trebuia extins $i
asupra saracilor. in schimb era pentru ideea de monarhie absoluta
sustinuta de о elita de nobili cducafi. Un asemenea monarh ar fi condus
cu dreptate §i intelepciune, stabilind о toleranta religioasa $i reducand
puterea §i bogatia bisericii institutionalizate. Ar fi creat о presa libera, ar
fi oferit poporului egalitate in fata legii §i ar fi abolit servitutile feudale.

1 VolUiire - trad. A l. Philippide, vol. N aivitl - Editura pentru literatura 1962.

22 Europa $i dcspo(1i luminati S criilo rii i I uni i ii i >i i 2.1

Este u§or sa scoatem in evident^ inconsecvenfele opiniilor lui

Voltaire. A atacat cu virulenta bisericile §i cu toate acestea s-a asigurat
ca propriii sai (arani sa aiba una in care sa se roage, a denun tat
intoIeran(a religioasa, dar el insu$i a atacat atat catolicismul cat $i
iudaismul; scriitorul care cu atata venin a atacat In Candide razboaiele
absurde §i distrugatoare ale vremii n-a ezitat sa profite personal de pe
unna acestora; omul care a denunfat taxele feudale §i-a luat masuri spre
a le primi cu promptitudine pe cele pe care i le datorau taranii; a atacat
conducerea tiranica dar a intretinut cele mai stranse relatii cu Frederic $i
Ecaterina §i nu cu monarhul tolerant din Franta.
Cu toate acestea, opera sa ramane mareata. El a subminat cu
iscusinta Vancien regime. Apararea lui Calas ramane о piatra de hotar in
istoria toleranjei religioase. El a zdruncinat Increderea de sine a claselor
conducatoare §i succesul sau i-а incurajat §i pe altii sa critice la randul
lor. Dupa cum a spus Louis David, artist §i revoiutionar francez din anii
1790. "El ne-a invatat sa fim liberi". Aceste cuvinte ar fi fost agreate de
Voltaire ca epitaf.

4. Rousseau
Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) a fost cel mai misterios §i
singuratic dintre philosophes, dar $i cel ale carui idei au avut cel mai
durabil impact asupra Iumii moderne. Fiul unui protestant francez care
traia la Geneva, a fugit de acasa la varsta de 16 ani §i §i-a petrecut restul
vietii hoinarind fara odihna prin Europa. A avut putini prieteni si s-a
purtat urat cu ei.
In cartea sa Confessions, publicata post-mortem in anii 1780, a
recunoscut ca a fost ho{ ji ca a dat viata $i apoi a abandonat un numar
de copii nelegitimi de§i nu exista dovada ca acest lucru ar fi adevarat.
Impreuna cu ceilalfi philosophes a contribuit la L ’Enciclopedie $i a
scris pamflete cu subiecte foarte variate, inclusiv despre §tiin{a, muzica
§i teatru. In mod tipic, s-a certat cu editorii Enciclopediei §i, in
consecinta, a incercat sa impiedice pubiicarea acesteia. Faima sa sc
bazeaza pe trei carti, scrise la interval de cinci ani una dupa alta: La
 ЦШШтШШШ

24 Europa fi dcspo(ii luminafi

Nouvelle Hiloise (1759), fimile (1762) fi Contractul social publirat tot

in 1762.
Prima dintre a cestea este о p o v este romantics despre sumbra iubire
dintre un om sSrac .>i fiica untii nobil. Cartea a ,‘ost un best-seller mai
ales in randul feineilor fi .sc poate spune ca a reprezentat prima poveste
de aceste fel, instituind un tip rom an esc a carui popularitate nu da
semne sa scada. La Nouvelle Helo'ise are fi un mesaj limpede: fiinfele
umane nu sunt conduse numai d e ' rafiune f i legi ftiintifice, cum
sustineau admiratorii lui Newton, ci fi de emotii. In plus, romanul
infiera о societate in care nafterea fi conventiile sociale sunt mai
importante decat sentimentele. Apelul facut la emotie reprezinta о latura
semnificativa a argumentatiei lui Rousseau. El a respins rationalismul
care se manifesta in majoritatea operelor secolului al XVILI-lea. Adesea
i se atribuie (in mod gratuit) conceptele de "intoarcere la natura" fi
"salbaticul nobil". Este vorba despre credinta, la popularizarea careia,
desigur, Rousseau a ajutat mult, ca, in starea lor initials, oamenii au dus
о viata simpla fi decenta inainte sa inceapa civilizatia. lnegalitatea de
avere, dezordinele fi crimele din societate au fost rezultatul crearii
formelor de guvernare, a legilor fi progresului economic. Rousseau,
insa, nu a sustinut niciodata posibilitatea intoarcerii la existenfa idilica
de care credea ca s-ar fi bucurat omul primitiv, defi dorea sa limiteze
constrangerile pe care civilizapa fi legile le plasasera asupra existentei
umane. In secolul al XVIII-lea influentul filosof englez Hobbes
justificase monarhia absolute pe argunientul ca inainte de inventarea
conducerii, viafa oamenilor fusese “meschina, brutala fi scurta". El a
suspnut ca omul primitiv fusese necivilizat fi barbar fi ca civilizatia fi
guvernarea erau folositoare tuturor. Acum Rousseau sustinea contrariul
fi astfel lasa deschisa intrebarea daca guvernarea are vreun rost.
Emile reprezinta о piatra de hotar in istoria educafiei. Emile este un
baiat care primefte о educatie ideala. El are un singur profesor care are
grija de el pana la varsta de 20 de ani. Pana atunei se credea despre
copii ca s-au nascut pacatofi fi ca trebuie urgent invatati ce e bine fi ce
e rau, la nevoie cu forta. Intr-adevar, nici nu exista vreun concept despre
copilarie. Copiii erau considerati adulfi in miniatura fi era de afteptat ca
sa se imbrace, sa se comporte fi sa munceasca asemenea parintilor, cat
 Scriitorii ilum inifti 25

mai cur&nd posibil. Rousseau . us I dt Sf e pii ca sc n

pacat, dar pot fi corupti de panntii cruzi 51 de civilizatie. E ste interesant
cum contrastea/a aceasta carte c l felul in care Rousseau a p a ms mai
tarziu ca fi-ar fi tratat propriii copii. Copiiior trebuie sa li sc prmita sa se
dezvolte liber, cu un minim de constrangeri fi intr-un ritm propriu: n-ar
trebui, de exemplu, sa fie invatati sa scrie fi sa citeasca inainte ca ei
infifi sa doreasca acest lucru. Intorcand pe dos rolul traditional al
profesorului, Rousseau a sustinut ca treaba acestuia nu e sa "predea
adevarul fi virtufile", ci mai ales sa previna" viciile fi grefelile". El a
inventat ideea de educate centrata pe copil, chiar daca uncle dintre
teoriile sale, cum ar fi cea conform careia fiecare copil trebuie sa aiba
un profesor, au fost fi sunt total nerealiste. Chiar in timpul vietii lui,
guvemul polonez a incercat sa introduce unele dintre ideile sale in fcoli,
dar ele n-au fost cunoscute pe larg decat in secolul al XlX-lea. Cu toate
acestea, pe termen lung, au avut о influenza imensa. Rousseau nu numai
ca a fondat teoria educatiei centrate. pe copil, dar in multe privinte a
ajutat la crearea teoriei ca exista ceva numit copilarie - о etapa distincta
din viata oamenilor cand sunt fi ar trebui tratati altfel decat adulfii.
In Contraclul social, Rousseau se intoarce la politica. Aceasta carte,
de relativ mica intindere, iucepe cu о dcclarafie focanta: - "Omul s-a
nascut liber dar peste tot este inlanfuit". El continua cu cercetarea
motivelor pentru care exista guvemari fi conducatori fi daca n-ar fi
posibil s& se creeze un sistem de guvernare care sa poata impleti dor in(a
de libertate a omului cu necesitatea legilor, guvemarii fi eivilizatiei.
Solu(ia sa a fost contractul social. Aceasta nu era, desigur, 0 idee noua,
dar Rousseau a dezvoltat ideile lui Locke intr-un stil original.
El s-a opus total no{iunii de parlamente fi probabil a fost singurul
dintre philosophes care n-a nutrit admiratie pentru sistemul englez de
guvernare. Pentru el alegerea unui reprezentant insemna ca oamenii
renun {a la libertatea fi drepturilor lor, predandu-le unui numar foarte
mic de oameni a caror singura preocupare era pentru interesele fi
propria lor putere. Numai participarea directa a tuturor ceta(enilor putea
oferi garantia ca tofi oainenii if i vor pastra drepturile. Aceste coneeptii
il fac unic printre scriitorii secolului al XVIII-lea fi datorita lor nici unul
dintre despotii luminati nu fi 1-a apropiat. Rousseau fi-a dat seama ca
26 Europa fi despofii luminap

adunarile maselor n-ar fi fost posibile in statele mari fi pentru acest

motiv fi-a recomandat sistemul numai pentru orasele-stat ca Geneva.
Este semnificativ faptul ca, atunei cand guvemul polonez i-а eerut sfatul
in privinta reformarii constitutiei in anul 1770, el a sugerat doar refonne
modeste, nici una de felul acelora din Contraclul social.
Cea mai mare problema a lui Rousseau a fost sa creeze un sistem In
care guvemul sa actioneze pentru bineie cetafenilor chiar in lipsa unei
infelegeri mtre cele doua parfi. In opinia sa chiar fi democratia nu era
satisfacatoare din moment ce nu oferea certitudinea ca ceea ce dorea
majoritatea oamenilor ar fi fost, in realitate, m interesul comunitatii ca
mtreg. In schimb a avansat conceptul de "vointa generala" care
presupunea existenta unei comunitati care sa vrea sa actioneze altruist fi
sa sprijine о idee, chiar fi in cazul in care nu se bucura decat de
suportul minoritatii, daca se constata ca este in beneficiul comunitatii.
Legile rele n-ar fi putut fi votate din moment ce nimeni n-ar fi caftigat
de pe urma lor. In acest fragment, Rousseau explica de ce "vointa
generala” nu poate grefi niciodata:

1 Atata timp cat mai multi oameni adunati laolata se considera a

fi un singur corp, ei nu au decat о singura voinfa, carc tinde la
conservarea lor comuna §i bunastaie generala. Atunei toate
resorturile statului sunt puternice fi simple, preceptele sale
5 sunt clare §i luminoase; nu exista interese incurcate,
contrazicatoare; bineie comun se face vadit pretuntindeni §i nu
se cere decat bun simt pentru a-1 sesiza. Pacea, unirea,
egalitatea sunt du§manele subtilitafilor politice. Oamenii drepti
§i simpli sunt greu de injelat, tocmai din pricina simplitatii lor:
10 momelile, diplomatia nu-i impresioneaza, ei nefiind nici macar
atat de rafinati ca sa poata fi tra§i pe sfoara. Cand vezi la cel
mai fericit popor din lume grupuri de tarani punand la cale
treburile statului la umbra unui stejar §i conducandu-se
mtotdeauna cu infelepciune, cum nu dispretuiefti rafina-
15 mentele altor nafiuni, care ajung ilustre fi nenorocite cu atata
arta fi mister?
Un stat astfel guvernat are nevoie de foarte putine legi;
 Scriitori iluministi 27

aceasta necesitate este vazuta de loata lumea. Cel dintai care le

propune nu face decat sa spuna, ceea ce toti au fi sinitit, fi nu e
20 nevoie nici de intrigi, nici de elocinja pentru a face sa devina
lege ceea ce fiecare fi hotarase sa faea de indata ce va fi sigur
ca §i ceilalfi vor face ca e ).1

Conceptul de "vointa generala" a ridicat multe probleme, iar una

dintre cele mai greu de rezolvat a fost asertiunea ca, la nevoie, "vointa
generala" poate fi impusa oamenilor cu forta, fiind conforma interesului
pe termen lung al tuturor. О minoritate reprezentand "vointa generala" ii
poate "forta pe oameni sa fie liberi" - un concept interesant care pare о
contradictie in termeni - iar cei ce refuzau sa accepte vointa generala
puteau fi exilaji sau, in cazuri extreme, executati.
Cartea lui Rousseau nu este numai о pledoarie pentru democratia
direct-partiticipativa, dar ar putea fi folosita fi pentru justificarea celei
mai tiranice dictaturi. In ultimii 150 de ani multi dictatori au facut rau in
nuinele credin(ei sau al ideologiei impuse cu forta oamenilor, pe temeiul
ca un conducator ftie mai bine decat populafia ce este in interesul
acesteia. Pe timpul vietii lui Rousseau, aceste con.ceptii n-au avut
rasunet, defi in timpul Revolutiei franceze, Robespierre a incercat sa
introduce un sistem de guvernare bazat pe "vointa generala". Asocierea
acestuia cu ghilotina fi prabufirea sa dupa un an au discreditat orice
viitoare incercari de a-1 copia direct pe Rousseau.
Cu toate acestea, impactul £>e termen lung al teoriilor sale, atat
asupra evolutiei democratiei cat fi a dictaturii, a fost considerabii. In
timpul viejii, el a ajutat la popularizarea mifcarii romantice in randurile
celor educafi. Atunei cand regina Maria Antoaneta a inscenat basmul
Harneau (Catunul) pe domeniile de la Versailles unde impreuna cu
pritenele ei puteau sa se costumeze in taranci, sa mulga vaci adcvarate
fi sa participe la picnicuri langa lac ea oglindea prin aceasta atitudine
noua moda a vietii simple, de reintoarcere la natura. Rousseau a pus sub
semnul intrebarii ideea civiliza{iei ca progres fi a ereat romanul
romantic. Fiind scriitorul care a oferit о justificare morala democratiei

Rousseau - C ontraclul so c ia l - Editura stiintiDca 1957

28 Europa fi despotii luminati

el face nota aparte faja de toti ceilalfi scriitori care se pronuntau ori in
favoarea monarhiei absolute, ori pentru о participare limitata la
guvernare a celor bogafi. El a fost cel mai important dintre scriitori
philosophes.

Alti scriitori
5

Scriitorii philosophes n-au fost un grup unit de scriitori. In realitate

au fost de acord asupra a prea putine lucruri. Faptul ca au contribuit
impreuna la L'Enciclopedie nu este tipic - mai remarcabil este felul in
care s-au ciondanit in privinta acesteia. Ceea ce aveau in comun a fost
credin{a in libertatea cuvantului scris, cerinta ca Biserica sa renunte la
monopolul ei asupra educatiei, ca oamenii sa fie liberi sa-fi practice
propria religie neingradit §i convingerea ca guvernarea trebuie sa se faca
in folosul poporului. Pe langa celebrii philosophes despre care s-a vorbit
mai sus au existat desigur, fi mulfi alfii care au scris despre politica fi
economie. Printre aceftia sunt fi autori britanici, inclusiv Adam Smith
care, in lucrare sa, Wealth o f Nations (Bogatia natiunilor) (1776) a
sustinut ca trebuie pus capat controlului guvernamental asupra
comertului fi trebuie infiintat liberul schimb. Numerofi autori germani
au ajutat, de asemenea, la popularizarea ideilor iluministe in statele lor.
Cu toate acestea scriitorii francezi tratati mai inainte au fost cei mai
influenti. Ei au fost singurii foarte citifi fi in afara granitelor propriilor
state.
Dintre scriitorii italieni cel mai important a fost Cesare Beccaria.
Cartea sa, Crima $i pedeapsa, a fost publicata in 1764 pe cand autorul
avea 26 de ani. Dezvoltand critica adusa de Montesquieu politicii
penale, Beccaria a sugerat о atitudine cu totul noua fata de prevenirea fi
pedepsirea crimei fi a inceput о dezbatere asupra celui mai bun mod de
a trata criminal ii care continue fi astazi:

1 Orice act de autoritate al unui om fata de altul, care nu

izvorafte dintr-o necesitate absoluta, este tiranic.
Justifia este legatura necesara pentru mentinerea
 Scriitori ilum inifti 29

intereselor individuate unite fi fara de care oamenii s-ar

5 reintoarce la barbaric. Toate pedepsele care dcpafcsc
aceasta necesitate sunt injuste.
Crimele nu pot fi masurate decat dupa raul pe care-1
pricinuiesc societatii. Poate toitura sa anuleze faradelegea
savarjita?
10 Scopul pedepsei este, deci, sa-1 impiedice pe raufacator
sa vatame in continuare societatea fi sa-i impiedice pe aitii
de a comite un rau similar.
Toate procesele trebuie sa fie publice. Acuzatiile
secrete constituie un abuz, defi sunt la ordinea zilei in
15 statele cu guvemari slabe. Acest obicei ii face pe oameni sa
fie ipocrifi fi tradatori.
Pedeapsa pentru un nobil nu trebuie in nici un fel sa
difere de cea pentru cel din unna membru al societatii.
Faradelegile sunt prevenite prin certitudinea - f i nu prin
20 severitatea - pedepsei. Daca pedepsele sunt grele, oamenii
vor comite alte crime pentru a evita pedeapsa data pentru
prima.
Nu exita dreptul de a pedepsi cu moartea.
Este mai bine sa prevenim crimele decat sS le pedepsim.
25 Vrefi sa preveniti о crima? Faceti legi clare fi simple.
Acestea nu trebuie sa favorizeze о anumita clasS sociala.
Legilc, §i numai ele, tTebuie sa fie temute. Teama de
oameni este о sursa fatala de faradelegi. Oamenii inrobifi
sunt mai cruzi fi mai viciofi decat cei liberi. Lasa(i
30 libertatea sa fie ajutata de cunoaftere.
Pedeapsa nu trebuie sa fie un act de violenla. Ea trebuie
sa fie publica, necesara fi imediata fi propor(ionala, pe cat
posibil, cu faradelegea savarfitil. Ea trebuie sS fie
determinata dc lege.

Argumentele sale au avut о influenta eonsiderabila asupra Ecaterinei

a II-а care a incoфorat multe dintre afirmafiile sale in Nakaz-ul ei, iar
alti conducitori au facut pafi spre liberalizarea codurilor penale in

I til I >| >ll >1 ill .|M 1111 111111111>1(I
urmatorii ani. Beccaria n-a reufit niciodata sa egaleze succesul primei
sale carti, una dintre putinele lucrari cu impact direct asupra politicii
mai multor conducatori. El a admis sincer ca datora mult acelor
philosophes care 1-au precedat, mai ales lui Montesquieu, ceea ce
demonstreaza felul in care exemplul lor i-а inspirat pe altii sa-§i
dezvolte ideile.
Un grup de scriitori care s-au bucuat, de asemenea, de о anumita
influenta, defi limitata, asupra politicii unor state din acea vreme este
cunoscut ca grupul fiziocratilor. Cel mai proemincnt mcmbru al acestuia
a fost Quesnay, care a scris lucrarea Tableau Economique in 1758.
Altul este Turgot, care a fost pentru scurt timp controlor al finantelor
sub Ludovic al XVI-lea. Dezvoltand ideea ca natura este aceea ce
trebuie sa conduca, acefti scriitori au sustinut о minima ingerinta a
statului in economie - ideea de laissez-faire, care contrazicea viziunea
anterioara, larg impartafita, a mercantiliftilor ca monarhul trebuie sa
impuna taxe foarte mari asupra importurilor pentru a le descuraja fi a
incuraja exporturile astfel meat sa creeze rezerve de aur pentru natiune.
Fiziocratii doreau ca industria fi comer{ul sa fie eliberate de
reglementarile guvernamentale fi, de asemenea, de controlul breslelor.
Ei considerau ca nu trebuie sa existe taxe vamale interne deoarece
acestea descurajau schimburile fi sa ferbia trebuie abolita, ceea ce ar
duce la crefterca populatiei - un lucru pe care tori scriitorii philosophes
il simteau ca dezirabil pentru stimularea economiei fi necesar intrucat ei
credeau (in mod grefit) ca populafia Europei s-ar fi aflat in declin. De
asemenea sustineau inlocuirea nenumaratelor taxe fi impozite printr-un
singur impozit asupra terenului, ceea ce ar fi simplificat sistemul de taxe
fi ar fi fost mai cinstit prin faptul ca bogatii proprietari de pamanturi ar
fi platit mai mult decat {aranii fi ar fi fost impozitata adevarata baza a
bogatiei statului - pamantul. Un timp fiziocratii au avut о influenta
considerabila, dupa cum о dovedefte numirea in post a lui Turgot.
Ei au atras atentia asupra unui domeniu al societatii, economia, pe
care alti scriitori au avut tending ori sa-1 neglijeze, ori sa-l considere ca
ceva stabilit de la sine. Sugestia lor ca pamantul, fi nu aurul este
1111 it | lliimiMiyi I M
adevarata masura a boga(iei unei na(iuni a reprezentat un pas inainte,
defi era о supersimplificare intr-o perioada cand comcr(ul fi industria
incepeau sa aiba о importanta tot mai mare, iar propunerile lor in
privinta impozitelor erau inca departe de transpunerea in practica a
teoriei abolirii privilegiilor celor bogati.
Realitatea a fost alta. Turgot a suscitat о mare opozitie din partea
grupurilor privilegiate atunei cand a incercat sa puna in practica ideile
fiziocratilor fi a fost demis rapid de timidul sau monarh; cilia- fi acolo
unde s-a introdus impozitul pe teren, cum s-a mtamplat la Baden, in
Germania, acesta a creat tot atat de multe probleme pe cat a rezolvat. Cu
toate acestea, ideea ca statul trebuie sa acorde libertate deplina
negustorilor fi industriafilor a prins radacini fi mai tarziu a impulsionat
marea expansiune a industriei fi comertului care a avut loc tn Europa in
secolul al nouasprezecelea.
in timpul secolului XVIII-lea, conducatorii au fost coplefiti cu
nenumarate sfaturi din partea scriitorilor dornici de a-fi gasi protectori
fi de a initia reforme intr-o mare varietate de domenii. Unii monarhi au
ignorat sfaturile fi au condus ca fi pana atunei. Cativa dintre ei au
asimilat opiniile scriitorilor, cel putin in teorie fi au inceput sa-fi
modeleze statele conform sugestiilor facute. Unnatoarele capitole vor
analiza modul in care au reufit sa transpuna teoria in practica.
Sa luam n otite despre "Scriitorii ilu m in ifti"
Noti{ele trebuie sa faciliteze cunoafterea (i) principalilor
philosophes fi a conceptiilor lor. De asemenea trebuie sa va ofere
informatii asupra (ii) problemelor cu care scriitorii iluminifti au fost de
acord fi a celor care au dus la disensiuni intre ei fi a (iii) motivelor
ostilitatii dintre Biserica romano-catolica fi scriitori. In sfarfit, veti
intelege (iv) importanta fi influenta scriitorilor, defi nu veti stapani
aceste probleme pana nu veti pareurge urmatoarele capitole pentru a
vedea masura in care monarhii au fost dispufi sa transpuna aceste idei
in practica.
32 E uropa fi despofii luminati Scriitorii iluministi 33

Montesquieu Vol t ai r e К 01! SJC3V.

1.2. Lettres Persanes - idei fi importanta.
Diderot
1689 - 1755 1 69 4 I 77K 1712-1778 | 1 De I E sp rit des Lois.

m
! 7 1 3 - 1784
a) Monarhia mixt.i - cum funciioneaza ca
/ b) Influ ;nfa fi senv.itl-..a;ia* ,.nu De I E s p n t des Lois
Emit 2. D iderot fi LEncyclopedic
1 76 2
2.1. Originile Enciclopediei
Scrisori Spiritul
p er sane legilor
Candide 2 .2 . idei religioase f i politice
1721 1 75 9 Noua
1 74 8 С onlractul
Heloise social 2.3. Influenta carfii
! 759 1762 3 . V oltaire
Monarhia Encyclopcdie 3 . 1. Viafa fi influentele
mix tS 1 75 1 - 1 7 7 2 3.2. Atitudinea £а{3 de religie
3.3. Candide
3.4. Atitudinea fafa de guvernare
4. Rousseau
4.1. Formatia sa f i influentele timpurii
Al fi i
4.2. Nouvelle Heloise.
Fiziocraji i a) Idei
Beccaria Smith Q u e n s n a y , T u r g o t ct c
b) Importanja
4.3. Emile
a) Idei
b) Importanfa
Weallh f Nations Tableau Economique
\1 76 17 58 4.4. Contraclul social
a) Ideea de "vointa generala".
b) Contractul social ca baza a democratiei.
Liberul schiinb.
c) Contractul social ca baza a dictaturii moderne.
4.5 . Influenta fi importanfa lui Rousseau.
5. Alfi scriitori.
Rezumat - Scriitorii iluminifti
5.1. Ce-i unea?
5.2. Ideile fi semnificatia lui Beccaria.
Pentru cei cu experienfa, notife bune pot fi alcatuite daca se 5.3. Ideile fi semnificafia lizioerafilor.
grupeaza sub patru titluri deduse din precedentul paragraf. Pentru
incepatori dam urmatoarele titluri:
i. Montesquieu Sa raspundem la intrebari-eseu d espre" Scriitorii ilu m in ifti"
1.1. Formatia sa f i influentele timpurii. Examinatorii exigenfi nu pun intrebari descriptive sau narative. Este
de afteptat ca intrebarile sa presupuna о abordare analitica, ceea ce
34 Europa despotii luminati

inseamna ca se prefera о Tntrebare specifica in privinfa unui subiect

(deci nu invitatia de a scrie totul despre acesta!). Vor trebui identificate
punctele-cheie pe care se concentreaza examinatorul §i construit
raspunsul (sub forma unui "argument") in jurul acestora. "Faptele" vor
fi dovezi in favoarea argmentarii. Fiecare paragraf trebuie sa combine
faptele cu argumentele. Incercati sa evitali gre§eala comuna de a scrie о
naratiune in prima parte a eseului §i la sfarjit sa prezentati о opinie.
Cele doua trebuie combinate in tot textul. Intrebariie obi§nuite vor cere
sublinierea contrastului dintre teoriile scriitorilor iluminijti §i practica
monarhilor secolului al XVIII-lea. Acestea nu vor putea fi abordate
decat dupa citirea intregii carti. Relativ pufine eseuri trateaza doar
influenta scriitorilor. Veti fi intrebati, mai degraba, ori despre (i)
scopurile §i metodele scriitorilor (ii) opera §i importanta unuia (sau a
doi) dintre ei numiti dc examinator sau ale$i liberi §i in sfar$it despre
(iii) motivele ostilitatii dintre Biserica romano-catolica §i scriitori.
Unele intrebari pe acest subiect sunt formulate direct, cum ar ft:
1. "In ce fel au cautat ganditorii iluminifti sa reformeze
societatea?".
2. "Evaluati importanta lui Rousseau in cadrul Iluminismului".
Un raspuns fundamental la intrebarea 1 cere о serie de paragrafe
care sa cuprinda principalele idei ale scriitorilor. Ce veti include intr-o
asemenea abordare? О tratare mai sofisticata ar ft comentarea frazei "au
cautat sa reformeze societatea". Aici puteti lega ideile specifice ale
scriitorilor de viziunea lor despre о societate mai buna. Ce veti scoate in
evidenta in cadrul unei asemenea abordari?
Intrebarea 2 poate capata un raspuns pe doua nivele. La nivelul de
baza ea cere о enumerare a ideilor lui Rousseau §i a impactului
european al acestora. Ce titluri din capitol ved incude? Un raspuns bun
va stabili §i importanta lui Rousseau comparand influenfa sa cu cea a
altor scriitori.
Ce criterii veti folosi pentru compararea influentei lui Rousseau cu
cea a altor scriitori?
Uneori examinatorii va vor cere sa va concentrati doar asupra unui
aspect al Iluminismului cum ar ft ostilitatea fata de Biserica romano-
catolica. Un exemplu tipic ar fi:
 Scriitori ilu m in ifti .15

3. Ce anume i-а determiuat pc scriitorii philosophes sa dezaprobe

Biserica?
Primele cuvinte sunt о cheie pentru stabilirea tipului de Intrebare.
Cuvintele-cheie "ce anume" indica faptul ca examinatorul dore§te sa
afle cauzele ostilitatii. Escul presupune de la sine ca a existat о ostilitate
dar vefi dori, poate sa discutati validitatea acestei presupuneri intr-un
paragraf introductiv. Puteti continua apoi cu motivele ostilitatii, tratand
о cauza majora in fiecare paragraf. Veti gasi util sa alcatuiti un plan de
raspuns, dupa urmatoarele etape:
a) Enumerati ideile tratate pe scurt in paragraful introductiv pentru
a stabili c2 a existat о ostilitate intre Biserica §i scriitori. Atentie
sa nu va fie distrasa atentia, aceasta nu este decat introducerea.
b) Alcatuiti $ase titluri de paragrafe, fiecare continand un motiv al
ositilita(ii. Fiecare va incepe probabil cu "deoarece".
c) Identificati una sau mai multe general izari (prin amalgamarea a'
doua sau mai multe titluri de paragrafe) pe care doriti sa le
accentual in concluzie.

in trebari bazate p e izvoare despre" S riitorii ilum inifti"

1. Voltaire
Cititi fragmentele din Candide la pp 20 - 21 $i studiap ilustratia cu
statuia lui Voltaire de la p.22 Raspundeti la urmatoarele intrebari:
a) Ce ne spun extrasele din Candide despre atitudinea lui Voltaire
in privinfa (i) razboiului, disciplinei militare fi soldatilor din
secolul al XVIII-lea §i (ii) religiei? Va trebui sa va sustincti
raspunsurile cu citate corespunzatoare din sursa.
b) Candide este о opera de fictiune. In ce nmsura ii afecteaza acest
fapt valoarea de marturie asupra practicilor militare ale
secolului al XVIII-lea?
c) Care a fost scopul lui Voltaire cand a scris aceasta carte?
d) Statuia lui Voltaire este menita sa creeze о anumita impresie
despre el. Care este aceasta impresie? .
e) In ce masura fragmentul scris (i) sustinc §i (ii) contrazice
impresia datade statuie asupra personalitajii lui Voltaire?
36 Europa §i despotii luminati

2. Rousseau §i Beccaria.
Citip fragmentele din Contractul social de la pp.26-27 $i Despre
pedeapsa la pp. 28-29 §i apoi raspundefi la urmatoarele Intrebari:
a) Cum explica fragmentul din Contractul social atitudinea lui
Rousseau in privinta nevoii de legi?
b) Care sunt dupa Beccaria (i) cauzele faradelegilor (ii) cel mai
bun mod de a preveni infractiunile §i (iii) scopul pedepsei?
c) Comparati prin contrast atitudinile lui Beccaria §i Rousseau
privitoare la legi §i infracjiuni.
d) Sugestiile lui Beccaria de reformare a legii penale au fost
adeseori adoptate de monarhii secolului al XVIII-lea spre
deosebire de cele ale lui Rousseau. Indicati motivele pentru
care s-a intamplat astfel.
C a pito lu l 3

Frederic cel Mare

1. Noul tip de rege

Cand Frederic al Il-lea a ajuns la tron in 1740, cei mai multi
observatori extemi se a§teptau la о noua epoca iluminista pe teritoriile
impra§tiate care alcatuiau Prusia. In cei cafiva ani anterior, printul
mo§tenitor Frederic i§i stabilise о reputafie formidabila de ganditor,
scriitor, muzician §i adept al valorilor din arta §i filosofie. Ambasadorul
englez a prezis increzator ca uriaja armata prusaca va fi mjumatatita pe
cand in Franta circulau zvonuri ca noul rege il va numi pe Voltaire
prim-ministru.
Dupa cateva saptamani toate aceste mari sperante s-au spulberat in
momentul cand Frederic §i-a trimis trupele, in cadrul unui atac
neprovocat, in Austria, vecina, dezlantuind astfel un razboi de 23 ani
impotriva Germaniei §i Europei. Frederic s-a dovedit a fi unul dintre cei
mai redutabili comandanti militari ai secolului al XVIII-lea, de$i §i-a
mentinut reputatia de despot luminat §i de rege-filosof. Realizarile sale
uluitoare pe plan intern §i extern vor infiuenta generatiile viitoare de
conducatori ai Germaniei pana la Adolf Hitler. Se poate busline ca a
fost cel mai influent rege din istoria Germaniei.
Istoricii au fost fascinati de copilaria lui Frederic ?i de influenta pe
care a avut-o aceasta asupra politicii sale de mai tarziu. Tatal sau,
Frederic Wilhelm I, a condus Prusia de unul singur din 1713 рапй in
1740. Reputatia acestuia a suferit prin comparalia cu aceea a fiului sau,
mai interesanta §i acoperita de realizari evidente, dar domnia lui a avut
о importanta imensa pentru dezvoltarea Prusiei. Cand a venit la tron
Frederic Wilhelm, pamanturile sale, imprajtiate in toata Germania de
Nord, se intindeau de la provincia feudala a Prusiei de Est in care
mandrele familii nobile de junkeri i§i striveau §erbii sub povara
servitufilor pana la micile dar mai avansatele provincii Cleves, Mark §i
Ravensburg (vezi harta la p.40). La sfar?itul domniei lui, Frederic
 luropti v1de.spo|il 11и11111.1(I
Wilhelm contopise toate aceste tinuturi intr-un stat unitar condus de
monarh. El a exercitat un strans control personal asupra fiecarui aspcct
al vietii politice din Prusia §i n-a permis niciodata mini§trilor sai sa
obfina vreo putere personala preferand sa petreaca luni intregi in fiecare
an cu vizite personale, in provincii, spionand $i inspectand munca
fiecarui departament guvernamental. El a dat Prusiei un sistem de
guvernare centralizat, a reformat fi nan tele §i a pus bazele unui sistem de
§coli primare. De asemenea a creat о annata de 80.000 de persoane, un
sistem de recrutare §i pregatire militara eficient §i flexibil §i $i-a echipat
soldapi cu cele mai bune arme. Intr-o vreme cand succcsul in lupta
depindea de disciplina $i de viteza cu care se mar§aluia, trupele lui
Frederic Wilhelm erau cele mai bune din Europa.
El n-a folosit aproape deloc aceasta annata. Acest rege militaros ca
nimeni altul, a evitat cu grija razboaiele, care nu numai ca erau riscante
$i costisitoare, dar reprezentau chiar о ofensa la adresa codului sau
moral strict. Faptul ca arareori s-a folosit de buna sa annata, combinat
cu preferinta pe care о arata soldap’lor exceptional de inalti, a facut sa
fie tratat fara seriozitate de catre alti conducatori europeni. Au circulat
nenumarate povejti pe seama faptului ca ar fi putut semna un tratat in
schimbul catorva giganti sau ca agentii sai scotoceau Europa cautand
noi recruti de dimensiuni corespunzatoare pentru regimentul sau de
giganti. In timp ce alti regi duceau razboaie pentru prestigiul personal,
construiau palate §i copiau ceremonialele de curte elaborate de la
Versailles, Frederic Wilhelm evita razboialele §i traia cu familia sa doar
in cateva camere dintr-un palat modest. Aceasta n-a fost о imagine
menita sa impresioneze restul Europei.
Militarizarea Prusiei operata de Frederic Wilhelm a ajutat, desigur,
la cimcntarea legaturilor dintre teritoriile unei tari alcatuita altminteri
intru totul artificial. Realizarile sale In domcniile guvernarii §i finantelor
vor constitui, pentru Frederic al Il-lea, rampa de lansare care urma sa
transforme Prusia intr-o mare putere. Frederic insufi a ajuns sa
aprecieze cat de mult ii datora neobi$nuitului sau tata. Spre deosebire de
multi istorici, el n-a subestimat nicicand ceea ce facuse Federic
Wilhelm pentru a-?i dezvolta fara. Ciudata relatie dintre tata §i fiu a
reprezentat, in multe privinte, cea mai importanta 11105ten ire lasata de
Frederic Wilhelm.
I 1ode 1к i i'l Mm 1
Nu exista nici о indoiaia ca Frederic Wilhelm jji-a tratat fiul cu
cruzime. Frederic s-a nascut in 1712, cu putin inainte ca tatal sau sa
devina rege. A devenit clar chiar de la о varsta frageda, ca fiul nu avea
mai nimic in comun cu tatal. Frederic Wilhelm se considera un simplu
soldat prusac. El nu avea aptitudini intelectuale §i ii dispretuia pe cei
educap. Intereselc sale nu erau legate decat de indatoriri - sa
supravegheze guvemul, sa faca legi §i sa-§i antrezene soldafii. Singurele
lui distracpi erau fumatul, bautura §i taclalele glumete cu ofiterii din
armata.
Frederic era cu totul diferit. El a dovedit un interes deosebit pentru
arta §i literatura, interes ce putea ft mo§tenit de ia mama sa, Sophia
Dorothea, sora lui George I al Angliei sau impulsionat de prima sa
guvemanta §i de primul tutore. Tatal sau s-a asigurat ca la cinci ani sa
cunoasca toti pa§ii de instructie dar la scurt timp §tia §i sa cante la flaut,
sa scrie poezii de dragoste - in fran{uze§te, о liinba pe care a preferat-o
mereu limbii sale inateme - ?i citea in secret acele opere ale literaturii
clasice pe care tatal sau le interzisese ca fiind lipsite de sens sau
periculoase penmi un rege al Prusiei.
Frederic Wilhelm era ingrozit. Parea ca toata truda sa fusese in
zadar. Regele i$i brusca §i-§i repezea fiul care se abatuse de la linie. Un
incident foarte banal, faptul ca Frederic purta manu§i pe vreme rece,
provoca о adevarata furtund din partea regelui. Timp de ani de zile
Frederic, un tatmr sensibil, inteligent §i cultivat, a fost nevoit sa suporte
insultele, ppetele §i bataile grosolanului §i violentului sau tata. Istoricul
Thomas Carlyle, pe la 1840, a fost primul care a creionat portretul
tatalui lipsit de sufiet care §i-a terorizat §i brutalizat talentatul flu
inveninandu-i caracterul.
Acest tablou pare ast3zi mult prea simplist. Datorita frecvcntelor
deplasari in provincii ale tatalui sau, Frederic ramanea singur sa se
bucure de muzica §i de carti, luni la rand. In plus, se pare ca Frederic $i
sora sa mai mare, Wilhelmina, se distrau tachinandu-§i tatal in mod
deliberat, facand sau spunand acele lucruri care il infuriau cel mai mult.
Nancy Mitford, in biografia favorabila pe care i-о face lui Frederic,
scoate in evidenta faptul ca "daca era batut §i umulit, acest lucru se
datora in mare masura lui insu§i".
40 Europa §i despo|ii luminati 41
Frederic cel M are

Chiar daca aceasta atitudine a fost un joc din partea lui Frederic,
ha/ul acestuia a disparut cu totul in 1730. Printul de 18 ani, a planuit in
secret, cu prietenul sau, locotcnentul Katte, sa fuga de acasa §i sa-§i
gaseasca scaparea In Franta sau Anglia unde puteau fi liberi. A fost un
complot de amatori descoperit cu u§urinta de rege. De data aceasta furia
sa a fost de necontrolat. Frederic il sfidase pe rege §i mcercase sa
dezerteze din annata, ceea ce, potrivit principiilor simpliste ale lui
Frederic Wilhelm, reprezcnta un pacat de neiertat. Deoarece credea ca
un rege drept trebuie sa-§i trateze copiii ia fel ca pe ccilalti supu§i,
Frederic a fost bagat la inchisoare ?i silit sa priveasca executia lui Katte
de la fereastra celulei sale. El insuji a fost amenintat cu executia §i doar
presiunile intemationale 1-au facut pe Frederic Wilhelm sa cedeze.

Prusia in timpul lui Frederic cel Mare

Pentru scurta vreme, lui Frederic i s-au retras drepturile de print
moltenitor §i a fost tinut sub supraveghere severa.
Reactia lui Frederic In fa{a dezastrului a fost aceea ca a invatat sa
minta. El a pretins ca regreta §i s-a rugat s i i se pennita sa invete calea
cea drepta pentru a deveni rege. A fost chiar de acord sa se casatoreasca
cu о printesa pe care n-o placea, Elisabeta Cristina de Brunswick-
Bevem. "Mulpjmesc cerului ca s-a sfar§it" - i-а scris el surorii sale dupa
ziua nunfii. In ciuda obiectiilor puternice pe care le avea fata de aceasta
casatorie, Frederic s-a supus dorin(ei tatalui sau. La lei, a acceptat
degraba §i noile sale mdatoriri de ofiter aspirant fi functionar civil. A
fost trimis intr-un tur de inspec{ie in Prusia de Est $i a participat la
prima sa campanie militara impreuna cu printul Eugen, in 1734. Cu cat
i§i lua indatoririle mai in serios, cu atat tatal sau slabea controalele $i
considera ca fiul sau va deveni in cele din urma un rege bun.
E u§or sa consideram toate acestea drept pura ipocrizie din partea lui
Frederic care-§i daduse de acum seama ca nu-1 putea infrange pe tatal
sau §i ca era nevoit sa dea ascultare dorin{elor lui pana cand va muri. De
fapt, a descoperit ca aceasta educate i-а folosit mai mult decat s-ar li
ajteptat. A constatat, spre suprinderea sa, ca, de fapt, il intereseaza sa
unnareasca о campanie militara iji sa vada felul in care este condusa
{ara. Se poate sustine cu temei ca acestea au avut un efect pe termen
lung. Este indoielnic daca un rege care §tia totul despre literatura
franceza §i nimic despre administratia publica ar fi fost un monarh
 I'uropii si doipo(ii luminu|i

eficient. Frederic Wilhelm a fost dur, probabil, dar a avut dreptate sa

cousidere ca numai cultura nu este de ajuns pentru un rege.
Anii 1736-1740 au fost cei mai ferieiti din viata lui Frederic. Acum i
s-a permis sa locuiasca in propriul sau palat, la Rheinsburg. In sfar§it,
era liber sa-$i desavar§easca cuno§tintele literare §i muzicale. El s-a
inconjurat de tineri cu aceleafi preocupari ca $i el. Se puteau citi $i
discuta literatura §i filosofie pana noaptea tarziu. Cam pe vremea
aceasta a inceput Frederic corespondenta sa, reciproc laudativa cu
Voltaire, ajuns deja cel mai vestit scriitor francez. Pe parcursul acestor
ani Frederic a avut lecturi vaste §i s-a interesat de о multitudine de
subiecte. Educatia sa, combinata cu lectiile mai practice asupra carora
insistase tatal sau, au creat un monarh neobi§nuit de educat: regele-
filosof dublat de omul de actiune. Tot In acejti ani a Inceput §i el sa
scrie.
Prima sa carte a fost scrisa In 1737 §i era intitulata Consideratii
asupra situatiei politice actuate din Europa - о carte bazata pe lecturi $i
nu pe experienta directa. In realitate Frederic, cu toate ca recunoscuse in
chip raspicat valoarea calatoriilor, n-a parasit niciodata Germania.
Multe dintre observatiile sale au fost pertinente - ca Olanda a decazut la
statutul de {ara producatoare de branzeturi, pe cand Franca §i Anglia
erau menite sa continue sa se certe pentru colonii §i comert. A observat
foate bine ca puterea Austriei se afla in declin §i ca moartea lui Carol
al Vl-lea ar putea lasa aceasta |ara in voia soartei.
Mai vestita a fost carlea sa Antimachiavel, scrisa In 1739, dar
nepublicata pana ce n-a devenit rege. In aceasta lucrare, Frederic
denunta filosofia politica a lui Machiavelli, prezentand о pledoarie ca
regii sa fie one§ti §i sa puna pe primul plan interesele supu§ilor lor.
Monarhii n-ar trebui sa se teama de proprii lor supu§i, ci ar trebui sa
instituie modele fi sa se comporte ca primii servitori ai statului. Ar
trebui sa-i protejeze pe cei nevinovati §i sa aiba grija de saraci.
Principiile pe care un rege trebuie sa le aiba Intotdeauna In vedere
atunei cand conduce sunt cinstea §i adevarul. Nu e de mirare ca Europa
1-a aclamat pe regele filosof in 1740. Cu toate acestea mesajul cartii a
fost In realitate ambiguu. In timp ce In Consideratii, cartea sa din 1737,
Frederic a sustinut ca intotdeauna este "injust" ca un rege sa atace
 I ii'iiciic cel Mine

pamanturi fata de care nu are drepturi legitime, Antimachiavel nu mai

este afa de [impede in aceasta privinta. Aici Frederic justifies nu numai
razboaiele de apSrare, ci fi pe acelea

1 prin care un conducator ifi mentine drepturile. Regii nu sunt

supufi tribunalelor, deci drepturile lor sunt decise cu spada...
exista fi razboaie de agresiune care pot fi justificate; exista
razboaie preventive pe care prinfii au motive valabile sa le
5 porneasca.

Aceeafi carte sustine puternie monarhia absoluta, caci numai intr-un

astfel de sistem poate un rege sa aiba libertatea de a-fi ajuta poporul.
Jntr-o fraza revelatoare, Frederic scria: "Este о eroare politics sa practici
tnfelaciuna - daca ea merge prea departe". Una peste alta, se pare ca
Antimachiavel nu este atat о denuntare a lui Machiavelli cat о adaptarc
a lui Machiavelli pentru uzul secolului al XVIII-lea.
Frederic Wilhelm era la un moment dat disperat datorita
efeminatului sSu fiu cu capul in nori, plin de idei stufoase fi idealuri
nerealiste. In realitate se pare ca de la о varsta frageda Frederic a
imbinat cultura cu teluri fi ambitii clare fi era gata s-o sacrifice pe
prima pentru cele din urmS. Chiar din 1726 cand au existat temeri ca
tatSl sau va muri datorita uneia dintre numeroasele boli care 1-au
mScinat toata viata, tanarul print moftenitor de 14 ani discuta cu sange
rege politica pe care о va urma ca rege. In 1731, intr-una dintre primele
sale afirmatii politice, scrisa pe cand se afla in inchisoare fi avea prea
putine sperante, dupS cum se parea, de a i se mai permite sa devina rege,
a notat ca Prusia trebuie sa-fi aleaga singura destinul. О cale ar fi fost sa
traiasca in pace cu vecinii - politica practicata de tatal sSu - fi sa se afle
inereu in defensivS fi mereu cu frica de a-fi vedca provinciile
impraftiate in pericol de a fi preluate de state mai puternice. Alternativa
- cea pentru care se pronunta Frederic - era razboiul agresiv impotriva
vecinilor pentru a cuceri pamanturi spre a-fi uni provinciile impraftiate
fi a transforma Prusia intr-o putere reala. El a sustinut ca aceasta cale
este justificata atata timp cat regele noii fi puternicei Prusii avea grija
de poporul sSu.
44 Europa §i despofii luminafi

fntelectual sau razboinic? Frederic nu vedea nici un motiv sa fie

nevoit sa aleaga. Va cuceri pamanturi, dar va avea grija fi de popor.
Scopul scuza mijloacele - Frederic Wilhelm ar fi fost mandru de fiul
sau; de fapt nici nu erau atat de diferiti unul de altul.

2. Regele-filosof
Primele acte ale lui Frederic atunei cand s-a urcat pe tron, la
inceputul anului 1740, pareau sa confirme faptul ca in Prusia ifi facea
debutul о noua era a progresului.
Un fuvoi de decrete foarte populare s-au dat in primele saptamani
ale domniei safe. El a ordonat miniftrilor sa considere ca prima
prioritate interesul poporului, a abolit cele mai multe tipuri de torturi fi
formele crude de executie; a ufurat cenzura presei (dand Prusiei, pentru
о vreme, cea mai libera presa din Europa); a interzis sadicele ceremonii
de initiere indurate de noii recruji in annata fi a limitat drepturile
nobililor de a vana pe pamanturi care nu le apartineau. A reinfiintat
Academia de ftiinte, numindu-l pe francezul Maupertius prefedintc fi a
inceput lucrarile de constructie ale unui local destinat sa devina opera.
S-a consultat cu negustorii asupra metodelor de stimualre a comer(ului
fi a luat primele masuri de infiintare a unor granare de stat pentni a
stabiliza preturile la cereale. A decretat toleranta religioasa deplina, pe
care a extins-o chiar fi asupra musulmanilor defi e indoielnic sa fi
existat vreunii in Prusia. "Oricine poate sa-fi aleaga propria cale de a se
ridica la cer" - a declarat el, rezumand net idealul tolerantei religioase.
Nu numai lista reformclor sale timpurii, ci intregul sau stil de
conducere i-au impresionat atat pe straini cat fi pe propriul sau popor.
Frederic a spus limpede ca nu-1 intereseaza firetlicurile medievale fi
superstitioase ale monarhiei. A descris coroana ca pe "o palarie prin
care trece ploaia" fi a avut о ceremonie de incoronare modesta, dupa
care a aparut in balconul palatului sau din Berlin pentru a primi
aclamatiile multimii. Acest gen de comportament care astazi ni se pare
firesc din partea unei familii regale intr-o vreme cand exista monarhii
democratice, era ceva nemaivazut inainte de Prusia.
 Frederic cel M arc 45

Era limpede, de asemenea ca Frederic se bucura din toata inima sa

fie rege. El ii scria unui prieten: "Acum trebuie sa-i scriu regelui
Frantei, sa compun un solo pentru fiaut, о poezie pentru Voltaire, sa
modific nifte regulamente militate fi sa ma ocup de alte о mie de
lucrari".
Poezia catre Voltaire este urmatoarea:

1 Inima pentru popor uni bate

Astfel doar pe Domnu-1 voi sluji
Adio deci muzica f i note
Versuri, fla u t- timpul nimici
5 Placerile to a te -c h ia r V oltaire-
Fura parasite. Doar datoria
E cea pe care ca singuru-mi Dumnezeu o-ncoronez
Grea mai e coroana ce-o port!

Cam in aceeafi vreme Frederic ii scria lui Voltaire rezumandu-fi

atitudinea de zi cu zi pe care a avut-o fa{a de propriul sau tata ca fi
sarcinile ce-i stateau in fata:

1 Truda neintrerupta care mi-a cazut pe cap de la moartea

tatalui meu nu-mi lasa timp pentru sentimentul natural de
jale. De cand mi-am pierdut tatal am ajuns sa crcd ca datoria
mea este sa ma dedic in intregime (arii mele. In acest sens am
5 muncit pe cat am putut mai bine pentru a lua cele mai
urgente masuri pentru bineie public. Am inceput imediat sS
mSresc puterea militara a statului adaugand faisprezc
batalioane, cinci escadroanc dc husari fi un escadron dc gftrzi
de corp. Am pus funda(iile unei noi acadcmii. Am mfiin(at
10 un colcgiu nou pentru comert fi industrie. Angajcz pictori fi
sculptori. Plec in Prusia (de Est) sa primesc omagiile etc. lara
ceremoniile inutile fi frivole impuse de ignoranta fi
superstitie fi pastrate de traditie.
46 Europa fi despotii luminati

Oricum, observatorii care preziceau plini de siguranfa ca Frederic ifi

va petrece tot timpul cu cultura f i-fi va lasa miniftrii sa conduca au fost
curand deziluzionafi. La о ora de cand devenise rege il avertiza pe
printul Leopold de Anhalt-Dessau ca putea sa-fi mentina pozitia de
comandant al armatei, dar ca "in privinta autoritafii, eu sunt singurul
care exercita autoritatea in tara asta". Departe de a reduce dimensiunile
annatei, el a ordonat imediat sa-i fie adaugati inca 10.000 de oameni.
Pritenii sai din Rheinsburg, care afteptau pozitii inaite fi bogatii, au
descoperit ca fusesera numifi in posturi minore fi ca Frederic nu mai
avea timp de ei. Noul rege a mentinut in posturi le lor pe to{i vecliii
miniftri ai tatalui sau, purta uniforma militara tot timpul de-acum fi nu
se incredea in nimeni. "Daca ar fti camafa mea ce planuiesc af rupe-o".
S-a separat imediat de sofia sa fi a continuat s-o trateze cu raceala tot
restul indelungatei lor casnicii pana intr-acolo incat i-а refuzat
permisiunea sa vina sa-1 vada pe patul de moarte, in 1786, pe motiv ca
este prea ocupat.
Una dintre primele sale dorinje a fost sa-fi intalneasca eroul, pe
Voltaire. Prima lor intalnire din 1740 a durat doar cateva zile, dar a fost
suficienta pentru a le revigora admiratia reciproca. Frederic, folosind о
comparatie cu barbafii celebri ai Romei antice, la moda in vreinea
respectiva, 1-a descris pe Voltaire ca avand "elocvema lui Cicero,
blandetea lui Pliniu fi intelepciunea lui Agrippa". Voltaire, la randul
sau, a afirmat ca Frederic "are iscusinfa fi farmec" §i a adaugat un gand
cinic fi "in plus, e rege". Acest comentariu face aluzie la adevarata
natura a relatiilor lor. Cu siguranfa ca se admirau unul pe altul. fncepand
din 1736 fi pana la moartea lui Voltaire fi-au scris regulat fiatandu-se
ipocrit unul pe celalalt "Sire” - glasuiefte fraza tipica a lui Voltaire -
“sunteti vrednic de adoratie. Sunteti, probabil, cel mai mare monarh
care a stat vreodata pe tron" - fi "sub auspiciile voastre Berlinul va fi о
Atena a Germaniei, poate chiar a Europei" - iar in schimb Frederic
putea scrie "actiunile mele vor fi rodul invataturii dumneavoastra". Nu e
nici о indoiaia ca aceasta admiratie reciproca ii multumea grozav pe
amandoi, dar servea fi unui scop. Frederic, el insufi un adevarat
intelectual, era incantat sa fie tratat cu asemenea deferenta de catre
omul pe care Europa il recunoftea drept mintea cea mai luminata fi mai
 I icdci ii cel Male 47

iscusita a vremii respective, dar ifi dadea seama fi ca о asemenea

prietenie putea servi unor utile scopuri propagandistice. In cartea sa Les
Matinees du Roi de Prusse (Diminetile regelui Prusiei) din 1764,
Frederic a admis dcschis ca i-а folosit pe scriitorii philosophes ca
Voltaire fi d'Alembert pentru a-fi stabilii о reputatie literara proprie,
deoarece ii placea sa fie flatat, deoarece dorea sa fie faimos §i pentru ca
ftia ca oamenii respectau judecata acestor barbati.
In schiinb, Voltaire a primit protecfie. Aflat deseori in conflict cu
propriul sau guvern datorita scrierilor sale, §tia ca nu i-ar fi stricat sa fie
in relatii bune cu puternicul monarh al unui alt stat. In plus, Voltaire
spera ca Frederic va pune, eventual, unele dintre ideile sale in practica.
Cu toate acestea a spus limpede chiar de mai multe ori ca de fapt nu
aprecia inteligenfa lui Frederic in masura in care pretindea. Cand
Frederic i-а trimis poezii pentru a le comenta, Voltaire i-а raspuns
laudativ, dar s-a confesat unui prieten ca acestea semanau mai mult cu
nifte "rufe murdare care trebuiau spalate". Intre 1750-1753, Voltaire a
locuit in Prusia la Frederic. Fiind confruntat cu unele probleme in
Franta fi simtindu-se tentat de generoase oferte banefti, de un post inalt
la curte fi de cea mai inalta distinctie, Voltaire a petrecut trei ani ca un
oaspete la mas<i permanent. La inceput cei doi s-au inteles bine, dar n-a
trecut mult fi au inceput sa se certe. Voltaire n-a ascuns faptul ca se
plictisea atunei cand Frederic povestea despre bataliile pe care le
purtase fi le caftigase fi a indraznit sa-1 critice chiar pe Maupertius,
alesul lui Frederic in func{ia de prefedinte al Academiei Prusiei. In cele
din urma Voltaire a parasit Prusia. Frederic ii retrasese funcfia fi
onorurile fi chiar se pregatea sa-l aresteze pentru о perioada de timp.
Voltaire s-a razbunat facand sa circule povefti sordide la adresa lui
Frederic, sustinand ca acesta este homosexual fi sadic. Neintelegerile n-
au durat mult; cei doi aveau prea multa nevoie unul de altul.
Corespondenta prieteneasca a fost reluata, ca fi vechea admiratie
reciproca, dar nu s-au mai intalnit niciodata. La о analiza finala, s-ar
parea ca nici unul nu -1 simpatiza cu adevarat pe celalalt fi, defi exista
un real respect reciproc intre ei, ceea ce a contat au fost avantajele
politice pe care le aveau din aceasta prietenie. Desigur, Frederic a tras
foloase din publicitatea pe care i-а facut-o Voltaire. Daca astazi ii
48 Europa §i despo|ii luminati

numim inca "cel Mare" aceasta se datoreaza in mare masura lui Voltaire
- primul care a sugerat acest calificativ inca din primii ani dc domnic ai
lui Frederic. Intre 1740-1763 domnia lui Frederic a fost dominata de
politica externa §i anume de razboiul de succesiune la tronul Austrici §i
razboiul de fapte ani.

Frederic II
 Frederic cel M are 49

In ciuda acestor preocupari, in tereselc intelectuale ale lui Frederic nu

s-au dinnnuat. in realitate este uimitor cat a putut el sa acumuleze tinand
cont de ceielalte obligatii pe care le avea. Cel mai mult ii placea sa
sc r ie " Ori de cate ori am . ateva c lip e libere ma las in voia dorintei de a
scrie". A scris m ii de versuri. mai m ulte poeme epice, cateva lucrari
istorice majore (inclusiv о istorie a propriilor sale razboaie inca utilizata
de istoricii de azi), doua testamente politice fi mii de eseuri, note fi
scrisori. Operele sale insumeaza peste 100 volume fi toate sunt scrise in
limba franceza.
Frederic ifi dispretuia propria limba fi considera ca este complet
lipsita de subtilitatea limbii franceze. Astazi poezia sa nu este apreciata,
dar experjii mai admira inca stilul lucrarilor sale in proza. A continual
si cante bine la flaut fi a compus peste 100 de lucrari muzicale. Unele
dintre ele se mai canta fi astazi, iar una a fost timp de 50 de ani imnul
national al Spaniei. Calitatea scrierilor fi compozitiilor sale sugereaza
ca a fost unicul monarh al secolului al XVIII-lea al carui nume insemna
ceva fi in zilele noastre chiar daca n-ar fi fost rege. A citit foarte mult -
din nou mai ales din literatura franceza. Avea о biblioteca vasta f i odata
fi-a mcheiat lectura fi a facut note pe al 36-lea volum din istoria
Bisericii creftine, in vreme ce asedia un oraf din Siiezia. Cu toate
acestea biblioteca sa nu continea nici о singura carte scrisa de un autor
german sau in limba germana.
Este in afara oricarei indoieli ca Frederic, defi autor fi compozitor
deosebit de talentat, avea prejudecati foarte putemice. Nu numai c;l
simfea ca gennana ar fi о limba ncliterara, dar a ignorat cu desavarfirc-
lluminismul gemian. Defi nu avea aceeafi faima ca cel france/.,
iluminismul german se alia de-asemenea in plina inflorire la vremeii
respectiva. Scriitori ca Lessing, Herder, Kant, Winckclmann ',.i Cioelhc
nu au fost cititi de regele Prusiei, ci au fost ignora(i sau conceilia(i. N-a
facut nici о incercare sa incurajeze cultura germana in propriilc sale
universitSti fi numai cinci din cei optspreze membri ai Academiei
Prusiei erau germani. Frederic s-a purtat la fcl fi cu alte domenii ale
culturii. Atat Haydn cat fi Mozart, doi dintre cei mai vestifi compozitori
ai vremii lor fi pe drept cuvant, au fost expediafi de rege cu calificativul
"degenerati". Prejudecatile sale s-au extins fi asupra lui Shakespeare
 Lum pii fi despotii lum inati
despre care spunea ca a scris - "buca(.i abominabile" - dar fi asupra unor
ftiinte cum ar fi matematica fi astronomia. Ceea ce apare izbitor la
Frederic este combinafia dintre un real fler inteiectual fi prejudccatile
inguste de genul celor pentru care if i dispretuise tatal.
El nu dispretuia numai ей cultura germana ci fi propriul sau popor.
In acest domeniu Frederic s-a dovedit complet diferit de scriitorii
philosophes care puneau accentul pe umanism fi pe drepturile
oamenilor de rand. Frederic avea о parere cinica despre omenire. Nu-1
interesa popularitatea de care se bucura dupa razboaie zicand: "puneti о
maimuta calare pe о camila fi ve{i obtine aceeafi reactie" - fi-fi regreta
soarta care-1 facuse sa conduca un popor atat de primitiv ca cel prusac.
Spre sfarfitul domniei sale s-a pians ca "s-a plictisit sa domneasca peste
sclavi", dar n-a parut nicicand sa se intrebe daca nu cumva el insufi sau
sistemul sau de guvernare ar putea fi vinovafi, macar in parte, de lipsa
de cultura a acestui popor.
Unul dintre cele mai importante monumente ale lui Frederic a fost
palatul Sans Souci (insemnand "Fara griji" - in franceza, bineinfeles)
construit aproape de Potsdam, in anii de dupa 1745. Frederic a
supravegheat personal lucrarile de constructie fi decoratiuni fi a
petrecut multe luni fericite in acest palat placut. Aici putea regasi unele
dintre distractiile de la Rheinsburg. Putem sa ni-1 imaginam pe Frederic
cu Voltaire fi alfi oaspeti privilegiati bucurandu-se la masa de о discutie
intelectuala inainte de a-1 asculta pe Frederic cantand una din
compozitiile sale la flaut. Atmosfera trebuie ca era relaxata,
intelectuala, plina de voie buna fi stralucire, contrastand putemic cu
ideile lui Frederic Wihelm in materie de distractii, dar cel putin intr-o
privinfa tatal fi fiul au gandit la fel. Ideea lui Frederic ca femeile ar fi
incapabile de progrese spirituale poate fi considerate inca о prejudecata
care se aduna la colec|ie.
In testamentul sau, Frederic a cerut sa fie ingropat in gradinile de la
Sans Souci alaturi de cainii sai favoriti. Aceasta dorinta rezuma
concludent atat dragostea sa fata de acest palat, cat fi atitudinea cinica
fata de ritualuri cum ar fi cel funerar. In mod inevitabil, aceasta dorinta
nu i-а fost indeplinita. Succesorul sau, nerabdator sa promoveze о
Frederic ccl Mare 51
imagine mai sobra a defunctului rege, 1-a ingropat alaturi de tatal sau, in
biserica de la Potsdam, cu toate onorurile militare.
Frederic a reufit sa fie admirat de catre scriitorii philosophes pana la
sfarfitul domniei sale. A fost admirat chiar fi de intelectualitatea
germana pe care a disprctuit-o. in realitate nu facuse mai nimic s-o
merite. Chiar propria sa inteligenta, defi, negrefit de mare calibru, a fost
ingusta fi ruinata de prejudecati. Frcderic poseda abilitatea de а-i flata
pe aljii fi de a se folosi de scriitori fi ganditori; aceftia erau atat de
inultumi{i de a ft bagati in seama incat erau dispufi sa ignore toate
defectele lui.
3. Educatia
Impreuna cu alti conducatori luminati, Frederic a pretins ca
pretuiefte educatia poporului sau. I-а scris lui dAlembert ca "pe masura
ce avansam in varsta suntem tot mai convinfi de raul pricinuit societatii
de neglijarea educatiei tineretului". A fost regele unei tari in care copiii
nu frecventau fcoala fi in care un decret timpuriu al tatalui sau care
inflinta unele fcoli de stat a fost in mare masura ignorat.
In practica, el a manifestat un interes internment fata de educatie.
Comparativ cu eforturile facute in acest sens in Rusia, Austria fi Franca,
activitatea lui Frederic apare intr-o lumina nefavorabila. Singurul sau
decret important privitor la educatie a fost dat in 1763 fi a facut parte
dintr-o serie de masuri menite sa imbunaUUeasca starea tarii dupa
devastarile pricinuite de Razboiul de fapte ani. (Este semnificativ ca.
Frederic n-a Scut nimic pentru educatie in primii sai 23 de ani de
domnie). Pe hartie acest decret parea impresionant. El cerea iniiintarea
unui sistem national de fcoli de stat. Toti copiii urmarcau sa frecventeze
fcoala intre varsta de 5 fi 13 ani fi se stabileau amenzi pentru
nefrecventare. Profesorii urmau sa tie recrutafi pe scara larga din
randurile soldatilor lasati la vatra dupa razboaie. Decretul prevedea
detaliat modul de administrare al fcolilor, cerintele fata de profesori
(curriculum vitae), salariile fi felul procurarii manualelor - gratuite
pentm elevii saraci. A fost stabilita fi о retea de inspectori fcolari. In
52 Europa fi despotii luminati

teorie, Frederic p u sese b a zele unui sistem ed u cativ m o d e m fi

cuprinzator care urma sa fie aplaudat de scriitorii philosophes.
De§i astazi ar fi simplu sa criticam criteriile alegerii profesorilor,
carora li se cerea in primul rand sa-i invete pe baieti sa fie loiali fi sa
aiba aptitudini militare iar pe fete gospodaria, trebuie totufi sa [inem
cont ca acestea erau conforme gandirii curente privitoare la educatie.
Noile idei in aceasta privinta fusesera publicate de Rousseau in Emile
doar de cafiva ani fi inca nu prezentau nici о importanfa in Europa.
Majoritatea ganditorilor vremii ar fi sustinut educatia centrata pe stat pe
care о prefera Frederic.
Acestor reforme educative li se pot aduce critici mai serioase pe
motiv ca au fost in mare parte ineficiente. S-au alocat sume foarte mici
pentru eudcatie - armata continua sa inghita cea mai mare parte a
taxelor, chiar fi pe timp de pace - fi, defi se pare ca s-au construit
numeroase fcoli, nu existau profesori pregatiti. Nu s-a infiinfat nici un
colegiu de stat pentru pregatirea profesorilor defi s-au construit unele
particulare. Incercarea de a recmta fofti soldafi pe post de profesori nu
poate fi considerate decat ca о modal itate de a folosi intr-un fel trupele
de care Frederic nu mai avea nevoie, deoarece nu putem presupune ca
aceftia aveau mai multa educate ori ftiin{a de carte decat copiii pe care
urmau sa-i invete. Numarul fcolilor construite a fost foarte diferit de la
о provincie la alta. In Cleves nu prea func{ionau fcoli, pe cand in Prusia
de Vest existau circa 750 fcoli (majoritatea foarte mici) pe la 1770.
Daca ar fi avut de ales intre apararea statului fi educarea populatiei,
Frederic, asemenea altor despoti luminati, n-ar fi fovait nici о clipa
asupra prioritatii.
Din nou, este indoielnic ca Frederic sau contemporanii sai, cu toate
cuvintele frumoase catre d'Alembert ar fi dorit in realitate о buna
educatie pentru copiii de Jarani. El a scris: " este suficient ca poporul sa
invete sa scrie fi sa citeasca pufin... Nu trebuie sa invete decat ceea ce
este esenfial pentru ei, menit sa-i tina pe loc, la sate". Frederic nu dorea
ca taranimea sa capete idei mai presus de conditia ei sociala.
El a dovedit, de asemenea, о atitudine ambivalenta fi in privinta
educatiei superioare. Ar fi fost de afteptat .din partea celui mai cultivat
monarh al secolului al XVIII-lea sa fie un susfinator fervent al
 Frederic cel M are S3

universitatilor din Prusia fi al Academiei. Atitudinea sa, insa, a fost

inveninata de proasta parere pe care о avea fafa de cultura fi poporul
german. A impulsionat, este adevarat, Academia prusaca, dar atat
prefedintele acesteia cat fi majoritatea membrilor sai erau straini. Cele
doua universitafi, din Halle fi Konigsberg, au fost mereu lipsite de
fonduri fi nevoite sa lupte pentru a supraviefui in timpul domniei sale.
Nu vom gasi in Prusia nici un fel de alte institutii de mvatamant
superior, care sa fi fost mfiintate acum, afa cum s-a intamplat in Rusia.
Pe ansamblu, exista un contrast puternic intre nivelul educativ fi
atafamentul cultural personal al lui Frederic, fi realizarile in acest
domeniu din Prusia. Sub Frederic, calitatea invatamantului din Prusia a
fost inferioara aceleia din multe alte tari. In afara catorva imbunatatiri
limitate la feolile primare, este indoielnic ca el sa fi realizat mai mult
decat tatal sau care n-a pretins niciodata ca ar fi un sustinator al
educarii poporului sau.

4. Serbia
Majoritatea populatiei se compunea, desigur, din {Srani. §erbia in
Prusia n-a fost niciodata atat de opresiva ca in Rusia sau Polonia §i in
anumite regiuni ale tarii disparuse inaintea nafterii lui Frederic. Cu
toate acestea existau inca foarte mulfi ferbi pe domeniile coroanei §i ale
nobilor junkeri din Prusia de Est.
In principiu, Frederic, asemenea majoritapi ganditorilor vremii, se
opunea ferbiei. El о numea "abominabila" fi fi-a descris ferbii pe buna
dreptate, drept "animale de povara". In lucrarea Eseuri despre fonnclr
de guvernamdnt el scria:

1 Dintre toate condiliile umane, ferbia este ceu mai nd'cricitn

fi cea impotriva cflreia omenirea se rcvolta eel miii mull
Este sigur eft nici un om nu s-a niiscut robul egalului sflu.

In timpul domniei sale, Ecaterina а П-а a Rusiei a fost confruntata cu

alegerea intre mentinerea ferbiei (care sa-i satisfaca pe nobili, dar
dueand la rascoale {aranefti) fi abolirea acesteia (care sa-i multumeasca
 г

vi I iiropA fi despotii luinina|i

pe tarani, dar sa duca la revolta nobilimii). Frederic a avut norocul de a

nu fi confruntat nicicand cu о alegere atat de dificila. Ceea ce apare
izbitor in Prusia pe vremea lui Frederic este absenfa rascoalelor
taranefti atat de frecvente in Rusia. Alan Palmer, in biografia lui
Frederic, pretinde ca aceasta s-a datorat faptului ca prusacii sunt, prin
natura lor, "docili", dar aceasta generalizare pare mult prea superficiala
pentru a explica atitudinea lipsita de resentimente a taranimii prusace
fata de §erbie. Mai util ar fi sa explicam aceasta pasivitate prin faptul ca
taxele erau mai mici. Chiar 111 timpul celor mai costisitori ani de razboi,
taranii plateau in ju r de 40% din veniturile lor pentru taxe - 0 proportie
pe care astazi о putem considera excesiva, insa care era semnificativ
mai redusa decat cea platita de taranii din Franta sau Rusia fi care nu a
crescut de loc in timpul domniei lui Frederic. Alt factor a fost fi durata
recrutarii, relativ mai scurta. In timp ce in Rusia un taran concentrat era
trimis departe de casa timp de 25 de ani §i probabil ca familia nu-1 mai
revedea niciodata, in Prusia recrutii erau incartiruiti pe plan local intr-un
sistem de cantoane inu'odus de Frederic Wilhelm doi ani, pentru a lucra
pamantul. In sfarfit sistemul de granare de stat introdus de Frederic a
asigurat, chiar fi in anii abundenti, pre{uri bune la cereale iar in anii
neproductivi porumbul se vindea ieftin populatiei pentru prevenirea
foametei. in aceasta privinta Frederic s-a aflat in inaltime, luandu-fi
masuri in calitatea sa de conducator paternalist, ca prefurile sa ramana
stabile f i populafia sa nu sufere de foame.
Probabil ca Frederic a avut intenfia sa ufureze povara ferbiei, dar in
practica n-a intreprins mare lucru. Tratamentul rau - din punct de vedere
fizic - aplicat ferbilor era interzis prin lege fi uneori se dispunea
urmarirea penala a unor asemenea fapte. Faptul ca aceste masuri legale
impotriva nobilimii erau rare sugereaza ca aplicarea legii se facea cu
dificultate. Au fost protejati taranii pentru a-fi putea mentine
proprietatea asupra pamanturilor lor prin interzicerea incercuirii
proprietafilor taranefti, metoda practicata de nobili.
Nobilimii i s-a pus in vedere ca nu este permis sa se foloseasca de
munca ferbilor mai mult de patru zile pe saptamana. Acest masuri
reprezinta cam ce-a indraznit sa intreprinda Frederic. In Eseuri despre
formele de gmernamant el a explicat ca:
 Frederic tel Мин*

1 Oricine ar dori sa aboleasdi dinu-odata aceasta practica

abominabila va da peste cap intregul fel de conducere a
domeniilor fi trebuie obiigat sa ofere indemnizatii nobilimii
pentru scaderile suferite de rentele acesteia.

EI ftia ca abolirea ferbiei va infuria nobilimea fi va duce la revolutie

sociala, un rise pe care nu-1 considera nici necesar, nici de dorit. Efecul
sau in a intreprinde mai mult pentru ajutorarea ferbilor sugereaza ca nu
numai monarhii cu pretenfii contestate la tron, asemenea Ecaterinei,
aveau motive puternice sa trateze nobilimea cu respect. Experienta lui
Iosif al 11-lea al Austriei urma sa demonstreze pericolele invrajbirii
nobilimii. In plus, Frederic nu dorea sa se atinga de un sistem care-i
oferea recruti pentru armata - aceasta fiind cruciaia pentru
supravietuirea Prusiei ca stat.
Efecul in a imbunatati situatia ferbilor fi а-i apara impotriva
nobilimii este de inteles, date fiind problemele implicate de orice
reforma fi (inand cont ca situapa nu comporta urgenta. Este mai putin
de inteles, insa, faptul ca nu a pus capat ferbiei pe domeniile coroanei.
S-ar parea ca, cu toate conceptiile sale luminate, Frederic n-a putut
concepc nici un fel de schimbari ale structurii sociale din Prusia, afa
cum о moftenise. A ramas 111 seama unui rege prusac mult mai slab,
Frederic Wilhelm al 111-lea, sa elibereze ferbii de pe domeniile coroanei,
tara a intampina dificultii{i, in 1798.

5. Economia
Frederic a dovedit cu siguranta un interes real pentru dezvoltarea
agriculturii. El cunoftea cele mai noi idei despre lucrarea pamantului
venite din Anglia fi Olanda fi le-a promovat activ. Acestea cuprindeau
rotatia culturilor, selectionarea raselor de animale, cultivarea cartofilor
fi a napilor pe atunei legume noi - fi utiiizarea ingrafamintelor. In anul
1763 s-a interesat in mod deosebit de dezvoltarea agriculturii deoarece
fusese ingrijorat de efectele devastarii pamanturi lor sale in urma
Razboiului de fapte ani. El a pretins ca cea mai mare parte a Prusiei se
afla intr-o stare la fel de proasta cum fusese in timpul Razboiului de 30
56 Europa ?i despo{ii luminafi

de ani (1618-1648) cand doar intr-o singura provincie (Silezia) fuscsera

distruse 6000 gospodarii. Defi este neindoielnic faptul ca economia
Prusiei fusese afectata serios de razboaie exista fi temeiuri sa
consideram ca Frederic a exagerat, probabil, efcctele dezastrului pentru
ca programul de refacere economica sa para cu atat mai impresionant.
Cu toate acestea nu poate fi pusa la indoiaia deosebita prioritate
acordata de Frederic refacerii agriculturii. In 1763 cand razboaiele s-au
sfarfit s-a intors in capitala sa, Berlin. Dupa ce fi-a salutat sotia, pe care
n-o vazuse de cafiva ani, cu comentariul (tipic) jignitor "Madame s-a
ingrafat", prima sa acfiune pe timp de pace a fost instruirea
oficialitafilor in vederea alcatuirii unor liste cu aliinente, seminfe fi
animale necesare in fiecare district. Apoi a cheltuit vreo 40 milioane
taleri - echivalentul sumei stranse in peste doi ani de taxe - pentru a
distribui pe gratis cereale, nutreturi fi animale de prasila. Junkerii
puteau obfine imprumuturi cu dobanzi reduse, pentru a-fi dezvolta
domeniile. A existat, de asemenea, fi un ambitios program de asanare a
deferturilor fi mlaftinilor fi de sustinere a mfiintarii de noi afezari fi
plantafii pomicole.
Incurajarea imigrajiei pentru crefterea populatiei din Prusia nu era о
idee noua. Imigran(ilor li s-au oferit facilitafile uzuale, respcctiv pamant
pe gratis fi exceptarea de la impozite, dar Frederic a facut mai mult
decat al(i regi pentru incurajarea tuturor imigrantilor fara deosebire de
rasa ori religie. El considea nu numai drept necesar ci chiar dezirabil sa
aiba in Jara о populate numeroasa negermana. La sfarfitul domniei
sale, se infiintasera sute de sate noi fi о cincime din populate era
negermana. Cu totul, in acea vreme, au sosit in Prusia cam 300.000
imigranfi.
Rezultatul a fost о creftere impresionanta atat a populatiei cat fi a
productiei agricole. "Adevarata forta a unui stat" observa Frederic
“consta in numarul supufilor sai". Conform accstor norme, Prusia se
descurcase bine. In pofida scaderii populatiei datorita razboaielor, la
sfarfitul domniei lui Frederic numarul prusacilor se dublase, crescand la
peste cinci milioane - inclusiv, desigur, silezienii fi polonezii dobanditi
prin cuceriri. Agricultura se dezvolta bine intr-o tara nefavorizata de
clima sau calitatea solurilor - numita "cutia cu nisip a Sfantului imperiu
 Frederic cel M are 57

romano - german - iar numarul animalelor domestice, de exemplu, s-a

dublat intre 1763-1786. El a acordat о deosebita atentie dezvoltarii celor
doua provincii noi, Silezia fi Prusia de Vest, care au prosperat sub
conducerea prusaca eficienta.
In agriculture Frederic s-a dovedit a fi la curent cu cele mai noi idei,
dar aceasta nu s-a intamplat fi cu industria fi comerfuj. intr-o vreme
cand anumiti scriitori sustineau noile teorii economice, Frederic s-a
cramponat de tot mai demodata - teorie mercantilists. El insufi a
rezumat obiectivele acestei teorii: "Doua lucruri conlucreaza la
bunastarea tarii ( 1) aportul banesc din alte (ari, (2 ) prevenirea exodului
de capital din tara". Inarmat cu aceasta teorie super-simplificata,
Frederic a urmat obifnuitele idei economice mercantiliste, incurajand
industria, exporturile fi comertul fi a descurajat importurile stabilind la
acestea taxe foarte mari. S-au dezvoltat noi industrii inclusiv cea textila
fi cea a por(elanului, au fost exploatate minele din Silezia fi au fost
infiinfate noi ministere pentru supravegherea acestora. S-au construit
canale, au fost drenate rauri, s-au dezvoltat porturile fi s-au infiinfat
companii comerciale. A fost fondata о banca de stat, precum fi о
companie de stat pentru asigurari navale. A inflorit exportul, iar Prusia a
devenit unul dintre cele mai industrializate state din estul Europei -
lucru destul de ufor de realizat, avand in vedere inapoierea celorlalte
state din zona. Cu toate acestea, comparativ cu alte state germane,
dezvoltarea industrials a Prusiei n-a fost spectaeuloasa.
Este ufor sa-1 criticam pe Frederic pentru ca n-a fost conftient de
noile idei economice sau ca a condus industria supercentrali/al, dui
metodele sale au dat rezultatele scontate. Au permis Prusiei -.a a<. ead.l
la statutul de mare putere, sa menfina о annata uiiaf;i >i sa oleiv
populatiei un nivel de trai ceva mai bun.
Conform standardelor majoritatii statelor europene populu|iu din
Prusia platea taxe reduse, mai pu(in de 2 taleri pe an, in medie - cilia
care a ramas neschimbata in timpul domniei lui Frederic. Aceasta suma
era cu ceva mai pu{in de jumatate din venitul unui taran - fi cu adevarat
mai pufin decat plateau taranii din alte state. Politica financiara
instituita de Frederic s-a dovedit buna in sensul ca populafia nu platea
taxe opresive, ca a reufit sa mentina о annata numeroasa f i chiar a lasat
5К Europa si (Jcsp<){ii lum inn|i

incompetitivului sau succesor, Frederic Wilhelm al Il-lea, о visterie cu

50 milioane taleri. Cu toate acestea, tocmai politica respcctiva a trezit
un resentiment mai mare decat oricare alte actiuni ale lui Frederic.
Intrucat era nemultumit de veniturile pe care i le aduceau colectorii de
taxe, i-а inlocuit printr-un grup de francezi carora li s-a dat controlul
asupra regiei - impozitele asupra unui mare numar de bunuri de consum
inclusiv alcoolul fi camea. Acestora li s-au platit salarii de patru ori mai
mari decat omologilor lor prusaci fi in plus li s-a permis sa-fi opreasca
5% din taxele colectate. Rezultatul a fost о creftere masiva a
impozitelor, existenta unui grup restrans de francezi foarte bogafi fi
resentimente considerabile din partea populatiei prusace. Acest episod
ne spune cate ceva despre politica financiara a lui Frederic fi multe
lucruri despre felul cum ifi aprecia propriii functionari de stat sau
despre admiratia pe care о nutrea fata de francezi.
Una peste alta, este greu sa gasim dovezi concludente in privinta
"iluminismului" politicii economice fi financiare ale lui Frederic. A
dovedit insa о atitudine eficienta fi paternalist^ fata de economie.

6. Religia
In privinta politicii religioase Frederic s-a apropiat cel mai mult de
idealurile ganditorilor secolului al XVIII-lea. El impartafea profunda
ostilitate a acestora fata de ritualurile fi supertitiile religioase ca fi
atitudinea favorabila tolerantei religioase. Extinzand toleranfa chiar fi
asupra religiilor necreftine, Frederic s-a dovedit cel mai tolerant
conducator din Europa, ceea ce i-а determinat pe scriitorii philosophes
sa-1 admire.
Motivele tolerantei sale au fost variate. S-a sugerat ca educatia dura
i-а gonit credinta lui de copil in Dumnezeu fi ca atitudinea sa generala
cinica fafa de omenire I-а facut sa considere religia doar un mijloc de a
tine populatia liniftita. A comentat ca "toate religiile se bazeaza pe un
sistem fabulativ, mai mult sau mai putin absurd". In plus el credea
sincer ca treaba monarhului este aceea de a fi "primul servitor al
statului", ceea ce 1-a facut sa sustina ca nu cadea in raspunderea sa sa se
amestece in credintele religioase ale oamenilor. О asemenea atitudine
 Frederic cel M are 59

i-ar fi focat pe monarhii din secolele precedente. Ei ar fi sustinut ca,

intrucat credeau in dreptul divin al regilor, a se asigura ca supufii lor
unnau calea cea dreapta este datoria majora, cea mai importanta, din
cate le stabilise Dumezeu pentru ei atunei cand i-а trimis pe pamant.
Toleranta religioasa nu era ceva nou in Prusia. Frederic Wilhelm,
defi calvinist convins, a permis celor de alta credinta atat sa vina In tara
cat fi sa-fi practice liber cultul. Frederic, prin continuarea acestei
politici, n-a facut decat ceea ce era necesar pentru a asigura un flux
continuu de imigranti veniti din tarile ale caror conducatori continuau sa
practice persecutiile. Cu toate acestea, inca de la inceput Frederic a dat
limpede de inteles ca intentiona sa mearga mult mai departe decat tatal
sau. Refuzul sau de a participa la ceremonia traditionala de incoronare
pe motiv ca aceasta nu reprezenta decat ignoranta fi superstitie a
dovedit ca nu-1 interesau aspectele mistice ale monarhiei. Aceasta
trasatura a sa nu s-a schimbat pe masura trecerii timpuiui. A refuzat sa
doarma in patul regal. Se imbraca grosolan, palavragea cu servitorii fi
hoinarea pe strazi. Cenzura de presa a fost ufoara, daca judecam dupa
standardele secolului al XVIII-lea. Scriitorilor fi caricaturiftilor li s-a
permis mereu sa-l ia peste picior pe rege. "Supufii mei spun tot ce vor
iar eu fac ce vreau eu" - a comentat el atunei cand cineva fi-a exprimat
surprinderea pentru ca pennitea satire la adresa lui. Ceremonialul
elaborat de la curtea francezi nu era pentru el. In multe privinte, aceasta
atitudine a reprezentat un progres major fata de imaginea semidivina a
monarhiei din cele mai multe state europene.
Frederic practica toleranta religioasa fata de toate bisericile creftine.
In TestamentuJpolitic din 1752 fi-a rezumat atitudinea astfel:

1 Eu sunt papa al iuteranilor fi capul bisericii reformate. Aici

sunt tolerate toate sectele creftine. II vom reduce la tacere pe
primul care va incerca sa atate la razboi civil Eu sunt neutru
intre Geneva fi Roma. In acest fel diminuez animozitafile
5 religioase fi lupt sa-i unesc aratandu-le ca sunt cu totii
cetateni.
60 Europa fi despotii luminati

Frederic n-a reprezentat un caz unic de toleranta fata de toate

bisericile creftine, dar a fost unic prin aceea ca a extins aceasta toleranta
fi fa{a de musulmani. Aceasta atitudine a constemat oficialitatile sale fi
i-а umplut de bucurie pe scriitorii philosophes. Pentru Frederic a fost
ufor sa urmeze о asemenea linie de conduita din moment ce, in realitate,
nu existau musulmani in Prusia iar oferta lui de a construi о moschee in
Berlin nu s-a materializat niciodata. Mai revelatoare apare insa
atitudinea lui Frederic fafS de singurul grup necreftin care exista cu
adevarat in Prusia - evreii. In aceasta privinta a dat dovada de aceleafi
prejudecati ca fi ceilalti conducatori. Evreii au constituit singurul grup
caruia nu i s-a permis sa imigreze. Cei deja existenti au fost silifi sa
piateasca taxe speciale fi li s-au interzis majoritatea functiilor, inclusiv
in meserii fi in serviciul civil. Atitudinea lui Frederic fata de evrei arata
adevaratele sale motive pentru care n-a facut mai mult.

1 Cat despre evrei, aceftia sunt nifte biefi nenorociti, care nu

sunt afa de rai precum crede lumea. Piatesc bine.

Frederic a fost gata sa urmeze prejudecati le timpului cand avea de

caftigat fmanciar. In timp ce impaitafea aceeafi opinie despre religie ca
fi ganditorii iluminifti, motivele sale includeau fi о mare doza de cinism
fi pragmatism politic.

7. Legea §i statul
Munca de reformare fi clasificare a sistemului legal prusac a fost
inceputa de Frederic in momentul in care, spre sfarfitul domniei sale, 1-a
numit pe Samuel von Cocceji - de origine burgheza, in ciuda titulaturii
nobile - sa supervizeze lucrarile. Cocceji a continuat pana la moartea sa,
in 1755. Apoi alfii au preluat sarcina respective, iar sectiunile finale ale
codului n-au fost gata pana in deceniul 1790, cativa ani dupa moartea
lui Frederic. Asemenea multor refonne atribuite lui Frederic, aceasta
realizare inajora ifi are originea in vremurile tatalui sau. Cocceji pare sa
fi fost singurul dintre miniftrii sai caruia i-а dat rnana libera, in care a
avut incredere fi pe care 1-a sustinut fara rezerve.
 Frederic cel M are 61

Reforma legislative a reprezentat о realizare majors - Treasure о

numefte "gloria domniei lui" - fi a fost cu siguranfa sistematizarea cea
mai completa a legilor germane din secolul al XVJII-lea. Cea mai mare
parte a structurii legislative instituite de Frederic a supravietuit pana la
1900 fi a reprezentat reforma ale carei efecte au durat cel mai mult, in
aceeafi masura in care a oferit un sistem legislativ comun provinciilor
impraftiate ale Prusiei, reforma a acordat fi о noua protectie acestui
popor. Acum exista egalitatea in fata legii, se garantau drepturile civile
fi dreptul la proprietate, inclusiv asupra pamantului. Libertatile
religioase fi culturale au fost protejate. Juriftii fi judecatorii urmau sa
fie pregatip din punct de vedere profesional, iar sistemului legal 1 s-a
conferit о elicienta sporita, procedurile urmand sa fie mai ieftine fi mai
rapide. Se confirmau diferitele drepturi ca fi distinctiile sociale de care
se bucurau nobilii dar, spre deosebire de carta nobilimii data de
Ecaterina а П-а, acestora nu li se acordau noi privilegii.
In mare, acest cod oferea Prusiei un sistem de legi juste in cadrul
caruia un om sarac avea posibilitatea sa caftige in justice impotriva
unuia bogat. Acesta a fost, dupa cum pretinde Gooch "un sistem mai
bun decat oricare din Europa cu exceptia farilor unde exista un guvern
constitutional fi a reprezentat о punte intre feudalism fi statul
democratic modem.
Cu toate acestea, defi Frederic era sincer in nerabdarea lui de a
vedea ca justifia este facuta in spiritul dreptatii, fi-a folosit totufi
propria putere intr-o maniera arbitrara. Noul sistem permitea
monarhului sa concedieze judecatorii dupa bunul sau plac, iar Frederic
a dovedit, mai ales in ultimii sai ani tendinfa de a interveni personal in
procese. Odata a facut ca un preot sa fie executat ftrS judecala peiUlu ca
a.afirmat ca dezertarea din armata este un pacat mare, dar nu capital
L-a aruncat in inchisoare pe directorul minelor pentru ca acestea nu
produceau suficient. in cazul notoriu al morarului Arnold, el a intcrvenit
in mod repetat in favoarea acestuia pentru a se asigura ей va avea caftig
de cauza impotriva nobilului pe al carui domeniu locuia. Lui Frederic ii
placea sa dea acest exemplu pentru a dovedi felul in care chiar cei mai
umii dintre cetateni putea sa-fi caftige dreptatea impotriva unui nobil
62 Europa despo(ii lurninafi

puternic daca apela la regele sau. Din pacate, alesese gre§it, deoarece nu
Arnold era cel care avea dreptate.
Interventia personala a lui Frederic in acest caz este tipica pentru
atitudinea sa fata de conducere. El urmarea sa obtina un strict control
personal asupra tuturor aspectelor §i activitati lor desfa$urate in tara. Ii
dispretuia §i nu avea incredere in propriii sai mini§tri ?i functionari.
Regele purcedea personal la inspecfii $i controale timp de mai multe
luni pe an. §i aici a urmat practica instituita de tatal sau. A extins, de
asemenea, in mare masura atributele fiscxdilor, functionari civili, adesea
de rang mic, pe care-i incuraja sa-§i spioneze §efii, ceea ce ducea la о
atmosfera de neincredere care-i convenea lui Frederic de minune. El a
spus 1impede ca n-are incredere in birocrafi, reamintindu-le mereu
acestora ca cel mai umil soldat ii era mai de folos §i a luat masuri ca
acejtia sa munceasca din greu pentru salarii mici. Cu toate acestea,
serviciul public instituit de Frederic era invidiat de toata Europa.
Funcfionarii sai erau mai putini, munceau din greu §i erau mult mai
cinstifi §i mai eficienti decat oriunde in Europa.
Frederic avea aceeaji atitudine §i fata de mini§tri. Nici unuia, cu
exceptia lui Cocceji, nu i s-a dat nici un fel de libertate de initiativa -
"ordinele comandantului suprem trebuie urmate intocmai". A$a se
intampla ca Frederic facea el insuji cea mai mare parte din munca lor §i
lucra aplecat asupra hartiilor mai multe ore zilnic. Chiar ji cea mai mica
decizie trebuia sa-i fie prezentata. In teorie el nu a operat schimbari
majore in sistemul de guvernare infiinfat de tatal sau. In practica a trecut
tot mai mult peste Directoratul General, organui guvernamental central
infiintat de Frederic Wilhelm ?i prin intermediul caruia regele i§i
transmitea ordinele. Temandu-se ca aceasta institufie ar putea deveni
prea puternica Frederic a creat о serie de noi ministere ?i departamente
direct raspunzatoare doar in fata lui, inclusiv ministerele minelor §i
forestier, ca §i administrafia Sileziei. Chiar §i acestor functionari Ii se
reamintea in mod constant statutul lor: "Nu ave|i absolut nici un drept la
initiativa. Toate problemele trebuie sa-mi fie raportate direct".
Sistemul functiona intr-o oarecare masura. Prusia mai era inca un
stat destul de mic, iar regele era foarte muncitor, astfel ca deciziile erau
suficient de rapide §i drepte. Este neindoieinic faptul ca Frederic a fost
 1'i'edci ic cel M ine

cel mai muncitor rege al secolului ai XVIII-lea §i ea s-a dovedit la

inaltimea sarcinii de a conduce Prusia virtual de unul singur. Pentru un
singur om aceasta a fost о realizare remarcabila - dar care urma sa aiba
consecin(e dezastruoase. Mirabeau, un observator francez foarte atent
care va juca un rol activ in primele faze ale Revolufiei franceze, a vizitat
Prusia cu pufin inainte de moartea lui Frederic §i a scris:

1 Cand avem in vedere puterea statelor trebuie sa includem §i

gre§elile regilor. Monarhia prusaca este alcatuita in a§a fel
meat nu va rezista nici unei calamitati, nici macar ace!eia care
este inevitabila pe termen lung §i anume о conducere lipsita de
5 capacitafi... Un singur om, fie el chiar cel mai bun, nu poate
face totul... Daca un print zevzec va accede vreodata la tron,
acest gigant se va prabu^i, iar Prusia va cadea asemenea
Suediei.

Sistemul era mult prea dependent de munca grea a monarhului.

Timp de 70 de ani. populafia, serviciul civil §i miniftrii au fost invatati
sa aseulte de ordine §i sa nu ia nici о initiative! Desigur, nici nu se
punea problema existentei vreunei adunari parlamentare in care poporul
sa-§i exprime opiniile. Sub conducerea unui rege ineficient Prusia ar fi
fost paralizata.
Frederic §tia foarte bine ca succesorul §i nepotul sau, Frederic
Wilhelm al Il-lea era un fel de prostanac blajin. Cu toate acestea, el nu a
facut nici о incercare sa-1 educe in vederea viitoarelor responsabilita{i -
nici macar prin intermediul metodelor crude aplicate lui insu§i de tatal
sau. N-a luat in consideratie nici infiintarea unui sistem alternativ de
conducere care sa functioneze sub un rege !ene$. Frederic i-а lasat
suceesorului sau 50 milioane taleri §i prezicerile sumbre ca Prusia se va
prabu§i in lipsa conducerii sale vigilente, de parca nici nu 1-ar fi
interesat soarta tarii dupa moartea lui - sau, probabil a dorit esecul
nepotului sau astfel ca propriile-i realizari sa nu fie umbrite.
64 Europa $i despotii luminati

8. Nobilimea §i armata
Armata era miezul societatii prusace. Chiar §i dupa incheierea
razboaielor a continuat sa aiba acelea§i dimensiuni uria§e pentru a
descuraja Austria. La sfarfitul domniei lui Fredcric, ajunsese sa numere
200.000 oameni §i reprezenta patru la suta din populatia Prusiei -
acelafi procent ca pe vremea lui Frederic Wilhelm §i de departe cel mai
ridicat din Europa. Intimidarea a fost eficienta - dupa 1763, in afara
scurtului "razboi al cartofului" din 1778, nimeni n-a indraznit sa
infrunte temuta armata prusaca. Majoritatea veniturilor provenite din
taxe continuau sa fie dirijate catre armata, iar Frederic continua s5-$i
inspecteze neobosit trupele §i sa le puna la instrucp'e.
Cu toate acestea, impresia de forta era infelatoare. In realitate,
armata prusaca se afla intr-un declin serios la 1786. Frederic era
con§tient de asta insa n-a intreprins nimic. Bataliile spectaculoase
castigate de armata in anii 1750 1-au detemiinat pe Frederic sa se
complaca in aceasta situatie. Dupa Razboiul de $apte ani, nici armata ?i
nici regele n-au considerat necesara о scliimbare a tacticilor sau
armamentelor. Armata franceza, impraftiata de Frederic in 1757, fusese
de atunei reformats §i pe la 1780 i§i dezvoltase noile arme fi tactici
care-i vor fi atat de utile lui Napoleon. Frederic nu dadea atenfie acestui
aspect. Pentru a u§ura povara recrutarilor a inceput sa se bazeze tot mai
mult pe mercenari straini. In 1786 jumState din soldafii sai erau de alte
nationality. Ace§tia, fiind mai pufin dispu§i sa lupte §i sa moara pentru
Prusia, disciplina a trebuit intarita mai mult, iar procentul dezertarilor a
devenit cel mai ridicat din Europa. Frederic a fost obligat sa utilizeze in
timpul razboaielor §i ofiferi care nu faceau parte din nobilime, dar
marea majoritate a acestora a fost disponibilizata dupa 1763. Frederic
considera ca doar nobilii aveau "onoarea" §i educatia corespunzatoare
posturilor de comanda. Prin unuare a concediat pe muUi dintre cei mai
capabili ofiteri §i i-а inlocuit cu oameni de origine nobila, dar lipsifi de
talent. Aceasta tendinfa a continuat dupa 1786, iar in 1806 mai pufin de
10% din ofiterii armatei nu erau nobili - iar acejtia, aproape to{i, aveau
functii mici.
 Frederic cel M are 65

Frederic a putut constata dovezile limpezi ale declinului armatei cu

ocazia "razboiului cartofului" din 1778 (uneori numit fi razboiul dc
succesiune din Bavaria) cand soldatii fi-au petrecut vremea jefuind in
loc sa lupte. Cu toate acestea n-a facut nimic pentru reformarea armatei,
dar a prezis corect ca marimea §i reputatia acesteia erau suficiente
pentru а-i descuraja pe eventualii inamiei. Este surprinzator, totufi, ca
mitul despre forta armatei prusace a durat atat de mult. Nimcni, pana in
1806, n-a provocat in mod serios puterea prusaca - fi abia atunei
Napoleon a descoperit ca Prusia, dintre top dujmanii sai, era cel mai
Ufor de zdrobit. Este evident eft Frederic nu poate fi facut re.?ponsabil
pentru faptul ca nici unul dinUe succesorii sai n-a reformat armata timp
de 20 de ani dupa moartea lui. Cu toate acestea, el poate fi criticat
pentru faptul ca s-a bazat prea mult pe reputatia sa in perioada de dupa
1763 fi ca n-a reformat armata dupa 1778 cand a devenit ciar ca
decazuse simfitor din punct de vedere caiitativ.
Frederic favoriza nobilimea din armata fi acesta este un exemplu al
modului prin care nobilimea, pe tacute, ifi restaurara puterea in Prusia.
In teorie, nobilii aveau aceleafi drepturi ca oricine. Nu aveau adunari
care sa le reprezinte interesele .si primeau ordine de la rege. In realitate,
Frederic s-a bazat tot mai mult pe ei ca pe singurul grup loial fi de
incredere din Prusia. Acedia au ajuns sa domine functiile superioare din
armata, serviciul public fi justifia. Reformele din agriculture le-au mark
bogajiile fi Ii s-a permis sa fonneze grupuri locale care, defi in teorie se
ocupau cu discutarea problemelor agricole, in realitate au fost incurajate
sa discute tot ce-i interesa fi sa-l statuiasca pe rege in privinta acestor
probleme. Sub Frederic nobilimea s-a bucurat de un rol important defi
subordonat. Sub succesorii mai slabi ai acestuia in mod inevitabil a
preluat tot mai multa putere incepand sa domine societatea prusaca - о
dominatie care urma sS devina о trSsatura caracteristica a Prusiei f i apoi
a Germaniei pana in 1945. Profesorul Kraus de la Universitatea din
Konigsberg a rezumat astfel situafia din Prusia existenta la ca|iva ani
dupa moartea lui Frederic:
66 Europa $i despotii luminati
9. Concluzii
Anii 1770 au fost, probabil cei mai buni din timpul domniei lui
Frederic, care obtinuse reputatia justificata de geniu militar §i-$i
organizase tara ca mare putere aflata in curs de refacere dupa razboaie.
A fost о vreme cind functionari i publici in ciuda luirtuielilor sale "erau
mandri sa munceasca pentru regele Prusiei", cunoscut pentru dreptatea
§i harnicia sa. N-au existat sondaje de opinie din care sa aflam cum il
vedea populatia, dar porecla afectuoasa (de§i lipsita de respect) - "Der
Alte Fritz" ("Batranul Frit") ?> lipsa rascoalelor taranefti sugereaza ca
era macar stimat daca nu §i iubit. Cu toate acestea, in anii 1780
amestecul sau tot mai mare in problemele justi{iei, firea lui din ce in ce
mai nesuferita §i, poate, chiar simpla saturate fata de un conducator
care-§i exercitase controlul paternalist timp de peste 40 de ani au facut
ca populatia sa nu-l mai simpatizeze. El era c o n se n t ca era depart de
evenimente. devenind desuet, dar n-a fost capabil sa se schimbe. Cand,
in sfar$it, a murit, in 1786, Mirabeau consemncaza ca "luniea nu 1-a
plans... se saturase de el".
Frederic se considera pe sine "primul slujba§ al statului". Aceasta
expresie pe care-i placea atat de mult s-o repete nu-i apartine in realitate
- ea circula de secole, de$i se poate sustine ca Frederic a fost primul
care s-o ia in serios. In lucrarea sa Eseuri despre formele de
guvemamant din 1771, el i§i rezuma atat concepfia despre rolul regelui,
cat $i despre Iimitele acestuia:
1 Conducatorul trebuie sa-ji repete adesea ca este un simplu
om asemenea celui din urma dintre supu§ii sai - primul
judecator, primul general, primul fi nan fist, primul ministru.
El nu este decat cel dintai dintre slujba§ii statului obligat sa
5 actioneze cu intelepciune $i in mod dezinteresat ca §i cand ar
trebui in orice clipS sa dea socoteala cetatenilor de felul in
care administreaza treburile. El este capul unei familii §i
trebuie sa fie ultimul refugiu care sa-i ocroteasca pe cei
nefericip - un tata pentru orfani, sprijin al vaduvelor, caruia
sa-i pese §i de ultimul dintre nenorociti. Chiar daca ar avea
cea mai mare bunavoin(a din lume, el tot poate greji; poate fi
Frederic cel M are 67
dezinformat; este posibil ca ordinele sale sa nu fie executate;
nedreptatea poate sa nu-i ajunga nicicand la urechi,
oficialitatile se pot comporta cu prea mare duritate. Intr-un
15 cuvant, el nu poate fi pretutindeni. A§adar, §i in guvernare ca
in oricare alt domeniu, trebuie sa ne multumim cu ceea ce
este mai putin gre§it.
Acest pasaj este revelator. In el, Frederic subliniaza rolul regelui ca
slujba§ ?i muncitor, care lucreaza pentru stat in loc sa-1 dirijeze.
Faimoasa fraza cu "cel dintai" slujba? poate fi comparatii, prin contrast,
cu (a§a zisa) remarca a lui Ludovic al XlV-lea al Frantei, facuta cam cu
100 de ani inainte: "Eu sunt statul" (L'Etat c'est moi). Cele trei cuvinte
adaugate de Frederic afirma{iei la fel de vestite a lui Ludovic, pentru a
aratacum vede el rolul regilor indica difercnta dintre monarhia
dreptului divin ?i despotismul luminat. '
Frederic a muncit intr-adevar neobosit pentm stat. In pasajul de mai
sus el e sincer in privinta limitelor puterii chiar §i In cazul conducator
absolut, cum a fost el insu§i. De§i pretinde ca un conducator trebuie sa
actioneze ca §i cand ar trebui sa dea socoteala poporului sau, Frederic
n-a inten{ionat niciodata sa dea socoteala in fata cuiva. Poate a fost un
slujbaj, insa unul dintre cei mai neobijnuiti, pentru ca i§i dadea ordine
singur.
In ce masura a fost "iuminat"? Nu foarte mult, s-ar parea, atunei
cand ii comparam ideile §i realizarile cu teoriile la moda. Scriitorii
philosophes aveau incredere in oameni - Frederic i§i dispretuia poporul.
Ei credeau in liberul schimb, dar el practica mercantilismul, ei
considerau ca educafia va duce la perfectionarea fiintei umane pe cand
el considera ca oamenii sunt stupizi ?i n-a sprijin it educatia. Doar in
cateva zone li s-au potrivit ideile - admiratia pentru cultura franceza,
sprijinul in favoarea toleran{ei religioase §i crearea unui sistem
legislativ just §i egalitate. Pe de alta parte, Frederic, asemeni multora
dintre despotii luminati a ales acele teorii la moda care i-au convenit §i
1-au ajutat sa-?i conduca tara mai eficient; ce nu i-а convenit, a preferat
sa ignore. In mod fundamental el a avut mult mai multe lucrari in
68 Europa §i despotii luminati

comun cu tatal sau §i stilul de conducere al acestuia decat cu ganditorii

iluminifti.
Un rege al Prusiei de moda veche, imparta§ind teluri fi valori
traditionale, el a fost destul de inteligent sa vada foloasele pe care
le-ar fi tras daca facea pe regele luminat fi s-a simtit fiatat de atentia pe
care i-au acordat-o oameni ca Voltaire.
Influenta lui Frederic asupra istoriei Prusiei a fost imensa fi se poate
sustine ca mitul care 1-a inconjurat a reufit sa-i depafeasca realizarile
reale. In anii de dupa prabufirea Prusiei, in 1806, istoricii 1-au judecat
echilibrat, admirandu-i realizarile dar §i subliniind responsabilitatea sa
in dezastrul din 1806. In anii 1860, cand Bismarck a unificat Germania,
istoricii 1-au portretizat pe Frederic ca pionier al acestui proces. Ranke
fi Treitschke au contribuit la crearea acestui mit despre Frederic vazut
ca nationalist german care a pus bazele operei de curatire a Reich-\Au\
de Imperiul austriac multinational. Realizarile din cadrul politicii sale
externe fi pozifia preponderenta pe care a conferit-o armatei au fost
preamarite in timp ce realizarile pe plan intern ca fi admiratia pentru
cultura franceza au fost trecute sub tacere. Koser, alt istoric nationalist,
1-a caracterizat drept "un mare rege fi un mare om".
Prabufirea Imperiului german fi abdicarea Kaiserului Wilhelm al Il-lea,
descendent al lui Frederic al Il-lea, n-a pus capat glorificarii lui
Frederic. Meinecke a subliniat faptul ca Frederic poate fi cel mai bine
explicat daca se analizeaza conflictul dintre ideile iluministe care i-au
modelat caracterul ?i politica pragmatica ce i-а dirijat acfiunile. Istoricii
nazifti n-au ezitat sa-1 portretizeze pe Frederic drept un predecesor al lui
Hitler. Caderea Germaniei naziste i-а facut pe istoricii germani sa
incerce din nou о judecata mai echilibrata asupra sa, de§i inca mai
exista retineri din partea lor sa analizeze faptele dincolo de succesele pe
care le-a repurtat. A 200-a aniversare a mortii lui, din 1986, a prilejuit
mai multe carti in care toti istoricii germani au afirmat ca Frederic este
fondatorul statului national. Conducatorii germani de la Bismarck ia
Hitler s-au identificat puternic cu Frederic. Mormantu! sau a devenit loc
de pelerinaj national cu ocazia evenimentelor importante. Acest fapt a
 Frederic cel M are 69

fost dus la cxtrcm odata cu idolatrizarea lui Frederic ca erou de catre

Hitler, pana intr-atat incat s-a ajuns la identificarea situatiei din 1945 cu
aceea de pe vremea lui Frederic, in anul 1759. Nationaiiftii ulteriori, fie
conducatori, fie istorici, au ignorat admiratia lui pentru francezi fi
refuzul sau de a vorbi sau scrie in limba germana. Au uitat de toleranta
religioasa dovedita de el fi dorinta de a mcuraja imigrarea negerma-
nilor. I-au admirat viciile fi i-au ignorat virtu tile. Daca Frederic ar fi
ftiut in ce mod eronat vor fi utilizate ideile fi realizarile sale de catre
conducatorii ulteriori, ar fi considerat aceasta drept о dovada irefutabila
a vicleniei oamenilor.

Sa luam n otite despre"F rederic cel M are"

Acest capital urmarefte sa analizeze in ce masura politica externa a

lui Frederic a fost "luminata" fi nu intenfioneaza sa acopere toate
evenimentele importante ale acestei domnii. Notitele trebuie sa se
concentreze pe (i) telurile sale fi (ii) realizarile sale ca fi pe (iii) о
discutie asupra masurii in care il putem considera "luminat".
Urmatoarele titluri ofera о schema potrivita pentru notitele
amanuntite pe care le veti alcatui la acest subiect.
1. Regele de tip nou.
1.1 Realizarile lui Frederic Wilhelm.
1.2. Educa^a lui Frederic f i efectele pe care le-a avut.
1.3. Primele scrieri.
1.4. Frederic incepand cu anul 1740.
2. Regele-filosof.
2.1. Atitudinea lui Frederic fata de pozifia sa.
2.2. Relafiile lui Frederic cu scriitorii.
2.3. Atitudinea lui Frederic fata de poporul sau.
(La punctele 3-8 de mai jos luafi in considerare telurile lui Frederic,
realizarile sale fi masura in care a fost "luminat").
70 Europa fi despo(:ii luminati

Rezumat - Frederic al ll-lea

 Frederic cel M are 71

3 . Educa^a.
4. $erbi.a.
5. Economia.
5.1. Agricultura fi industria.
5.2. Sistemul fiscal.
6 . Religia.
7. Legea §i statul.
8 . Nobilimea fi armata
9. Concluzii.
9.1. Impactui pe care 1-a avut asupra istoriei Prusiei fi Germaniei.

Sa rasp undent la m trebari-eseu despre " Frederic cel M are"

Multe lucrari despre Frederic al Il-lea se concentreaza asupra
spectaculoasei sale politici externe, care este descrisa in detaliu in
volumul aceleiafi colectii Habsburgii f i Hohenzolernii (ed. ALL, 1995,
1998). Intrebarile privitoare la politica interna de obieei acopera unul
sau mai multe din urmatoarele aspecte:
a) Daca politica sa in diverse domenii a fost "luminata".
b) Impactui acesteia asupra Prusiei.
c) Telurile politicii sale interne.
d) О comparatie intre Prusia anului 1740 fi cea din 1786.
Eseurile pe aceasta tema lie vor raspunde la о intrebare directa
asupra unuia dintre aspectele politicii in diverse domenii duse de
Frederic, fie vor comenta un citat. Primul tip de intrebare, dupa cum
considera majoritatea studentilor, pare mai simplu, dar nu este
intotdeauna afa. Cum considerate aceasta intrebare:
1. "Este posibil sa sustinem activitatea lui Frederic cel Mare in
domeniul reformelor interne?"
Carui tip de eseu dintre cele enumerate mai sus i se adreseaza ca?
О abordare directa a acestei intrebari ar cere sa analizam trasaturile
principale ale politicii interne a lui Frederic, discutSnd criticile aduse
fiecareia in parte fi daca acestea sunt sau nujustificate. Exista pericolul
ca un astfel de eseu sa sfarfeasca prin a fi dominat de naratiune. О
abordare mai corecta ar fi sa ne concentram asupa presupunerii
72 Europa fi despotii luminati

implicite din titlu - anume ca politica interna a lui Frederic are nevoie
de sustinere. Incepeti cu о iista a tuturor referirilor critice care pot ii
facute la adresa politicii sale interne fi retineti ca va trebui sa extindeti
aceasta lista pentru a include efectul politicii sale in diverse domenii
asupra istoriei ulterioare a Prusiei. Ar trebui sa gasiti cel pufin fase
referiri critice rnajore. Apoi, pentru fiecare dintre acestea cautati dovezi
in favoarea celor afirmate, selectate din fiecare aspect al politicii
interne, precum fi justiflcarile oferite atat de Frederic cat fi de istoriei.
fn acest fel veti construi un eseu cuprinzalor care nu se va limita doar la
evenimentele din timpul domniei lui Frederic.
Eseuriie facute pe baza unei "afirmatii provocatoare" necesita о
abordare oarecum diferita. lata un exemplu:
2. "Iluminismul 1-a «luminat» pe Frederic dar nu i-а ajutat cu
nimic pe supufii sai". Comentati.
Primul lucru, ori de cate ori va veti confrunta cu о "afirmatie
provocatoare" este identificarea aspectelor de topica ce prezinta interes
pentru examinator. Aici sunt doua afirmatii fi va trebui sa le discutafi pe
ambele. Care sunt acestea? In introducerea la un asemenea eseu este
important nu numai sa va referiti la Frederic al Il-lea in general, ci f i sa
dovediti ca a|i inteles ce vi se cere fi sa explicati cele doua afirmatii pe
care le veti lua in discutie.
О abordare buna este sa alcatuiti doua scurte eseuri separate fi sa
raspundeti la ambele chestiuni (cam 20 minute pentru fiecare),
unificand discufia la sfarfit. Asigurati-va asupra liniei pe care о veti
adopta fi alcatuiti о lista cu patru titluri de paragrafe pentru fiecare
dintre cele doua chestiuni, identificand exemplele pe care le veti folosi
pentru a sus{ine fiecare paragraf.
Ar fi inca mai bine, probabil, sa tratati citatul ca pe о singura
afirmatie. De data aceasta construiti un plan de eseu care sa acopere
toate aspectele politicii interne dusa de Frederic fi tratati ambele
afirmatii in fiecare paragraf. In ce priviiUa difera acest plan de primul?
Care va pare mai accesibil? De ce?
Ambele abordari vor necesita un paragraf final de concluzii in care
sa va referiti la afirmatia iniUala fi sa dad un raspuns clar la cele doua
chestiuni. Ce raspuns veti da? Adesea este util ca in concluzii sa largifi
 Frederic cel M are 73

eseul fi pe scurt, sa va referiti la alte aspecte care nu sunt cerute in mod

direct de catre examinator. Acest lucru va demonstra vastitatea
cunoftintelor avute fi faptul ca sunteti conftienti ca se pot spune mult
inai multe despre Frederic al 11-lea dccat se cere in Intrebarea relativ
resUansa care v-a fost pusa. in acest caz, de exemplu, ati putea echilibra
obiecfiile pe care le-ati formulat la adresa realizarilor interne cu cateva
comentarii despre succesele militare fi/sau popularitatea de care s-a
bucurat in randul poporului.

in trebari bazate p e izvoare despre"F rederic cel M are"

1. Atitudinea lui Frederic in privinta monarhiei.
Cititi fragmental din Antimachiavel de la pag. 43 poezia de la pag.
45 fi apoi scrisoarea catre Voltaire de la pag.45. Raspundeti la
urmatoarele intrebari:
a) Explicati ce se intelege prin "razboaie preventive" (pag. 43,
randul 4), "doar pe Domnu-1" (pag. 45, randul 2) fi "puterea
militara a statului" (pag.45)
b) Care este, conform acestor surse, sarcina unui rege?
c) Cu care parti din aceste citate ar fi fost de acord scriitorii
philosophes f i pe care lc-ar fi dezaprobat?
d) Frederic Wilhelm a murit inainte sa se publice toate acestea. Ce
parere ar fi avut despre ele? Argumentafi-va raspunsul.
e) in lumina carierei ulterioare a lui Frederic, care din aceste surse
reprezinta cel mai bine adevaratul punct de vedere al lui
Frederic? Explica(i-va raspunsul.
2. Teoria fi practica rcformei
Cititi pasajele din Eseuri despre form a dc ffuvernarv la pag. 53 >i
55, Testamentul politic de la pag. 59 fi sursa de la pag. 60.
Raspundeti la urmatoarele intrebari:
a) Ce se intelege prin "Eu sunt papa al Iuteranilor" (pag. 59,
randul 1) f i prin "neutru intre Geneva f i Roma"?
b) Cum explica Frederic (i) opozitia sa fata de ferbie fi (ii) de ce
n-a fost el in stare s-o aboleasca?
74 Europa ?i despotii luminati

c) Comentati justificarea data de Frederic pentru efecul lui de a

aboli §erbia.
d) Ce sugereaza pasajele de la pag. 59 fi 60 ca ar fi fost motivele
sale reale pentru incurajarea tolerantei religioase?
e) Ce dovezi ofera aceste pasaje in sprijinul afirmatiei ca, in
realitate, pe Frederic nu-I interesa adevarata reforma luminata?
3. Evaluarea lui Frederic al Il-lea
Cititi comentariile lui Mirabeau de la pag. 63, opiniile profesorului
Kraus de la pag. 65 §i comentariile lui Frederic de la pag. 66-67.
Raspundeji la urmatoarele intrebari:
a) Ce se intelege prin "monarhie absoluta" (pag.65, randul 1),
"aristocratia prost mascata" (pag. 65-66) fi "cel dintai dintre
slujba§ii statului" (pag. 66 , randul 4)?
b) Ce critici aduc Kraus §i Mirabeau sistemului de guvernare din
Prusia? Ce se poate deduce despre propriile lor atitudini din
criticile exprimate?
c) Cum raspunde Frederic acestor critici in lucrarea sa?
d) Comentati faptul ca istoria ulterioara a Prusiei a dovedit ca
Kraus §i Mirabeau au avut dreptate iar Frederic a gre?it.
C a p it o l u l 4

Ecaterina cea Mare

1. Accesul la putere
Stralucirea curtii Ecaterinei a II-а a Rusiei, frumusetea paiatelor
construite de ea, succesele sale intr-o serie de razboaie §i viata ei
sentiraentala plina de culoare i-au eonferit imaginea unor triumfuri §i
realizari atinse de putini conducatori din Europa secolului al XVIII-lea.
La prima vedere, titlul laudativ - "cea Mare" - care i-а fost prima oara
eonferit de Adunarea pe care a convocat-o in 1767, pare deplin
justificat de realizarile obtinute. in realitate, aceste realizari s-au bazat
in mare parte pe munca predecesorilor ei mai putin straluciti, iar in
multe privinfe nil s-au potrivit cu idealurile iluministe pe care le
sustinea.
in cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea Rusia a fost о tara
care n-a contat pentru Europa. Au existat prea putine contacte cu
puterile Europei occidentale §i pujine dintre acestea au considerat
necesar sa trimita un ambasador la Moscova. in timpul domniei lui
Petru cel Mare (1689-1725), insa, situafia s-a schimbat dramatic. Rusia
cucerise pamanturi intinse de la suedezi, dandu-i lui Petru posibilitatea
sa-§i creeze "fereastra spre vest" pe care о considera vitala pentru
accesul Rusiei la statutul de mare putere. Cu toate acestea, el s-a
dovedit mai putin eficient pe plan intern in pofida faptului ca a fost un
conducator energic, ca sa nu spunem chiar nemilos. Economia a ramas
inapoiata in comparape cu standardele occidentale. Majoritatea
populatiei era formata din $erbi legati de glie §i fortati sa munceasca
fSrS plata pentru boieri. $erbia era ceva relativ nou in Rusia si care s-a
raspandit abia in secolul al XVIII-lea. Petru a extins-o pentru ca-i
permitea sa exploateze resursele Rusiei cu mai mare eficienfa. Din
randul §erbilor proveneau recrutii pentru annata de 100.000 oameni
care, mai mult datorita numarului de soldati decat conducerii iscusite,
i-а permis sa-1 infranga pe Carol al Xll-iea al Suediei. §erbii plateau о
taxa pe cap de locuitor care i-а inlesnit lui Petru finantarea
indelungatelor sale razboaie §i care a ramas principala sursa de venituri
 76 Europa §i despotii luminati

pentru tarii Rusiei pana in secolul al XlX-lea. Tot §erbii au fost cei
chemati sa construiasca orajul St. Petersburg, noua capital! eleganta a
lui Petru situata pe pamanturile cucerite de la suedezi, pe coasta baltica,
in fata Europei occidentale. Mii de oameni au murit construind acest
ora§ pe mla$tini nesanatoase.
Petru a lasat succesorilor sai о mo§tenire mixta. Rusia devenise о
mare putere, dar care avea probleme serioase de ordin social §i
administrativ nerezolvate. Petru nu avea un sistem clar de guvernare,
inchipuindu-§i pur §i simplu ca el trebuie doar sa dea ordine, iar ceilalti
sa i le aduca la indeplinire. A lasat in urma un regim lipsit de suficienti
functionari fi ineficient, in care deciziile, chiar cele minore, trebuiau
raportate tarului. Moartea sa a fost urmata de о lutiga perioada de haos.
Intre 1725-1762 s-au perindat nu mai putin de §apte tari dintre care cei
mai multi s-au dovedit incompetenti. Patru au fost femei - la acea
vreme a fi femeie era considerat un dezavantaj inacceptabil pentru un
conducator.
Annata a dat mai multe lovituri de stat cu scopul de a numi sau
alunga conducatori. Se parea ca opera lui Petru va fi distrusa. in
Occident Rusia devenise un subiect de ridiculizare. Nu-i de mirare ca
atunei cand Ecaterina а П-а s-a urcat pe tron dupa о alta lovitura care a
implicat, intamplator moartea tarului precedent, sotul ei, PeUu al IU-lea,
multi observatori straini se Indoiau ca va rezista mai mult decat
nevrednicul ei sot.
Intr-adevar, in aparenta Ecaterina nu avea temeiuri sa pretinda
legitimitatea la conducerea Rusiei, neavand nici macar о picatura de
sange Romanov, in realitate nici nu era rusoaica deoarece se nascuse in
1729 sub numele de Sophie de Anhalt-Zerbst, fiica §efuJui unuia dintre
cele mai mici §i mai insignifiante dintre sutele de statulete care
alcatuiau Sfantul imperiu romano-german. Ca adolescenta il
impresionase pe Frederic al П-lea al Rusiei prin intcligenta §i energie -
ceea ce nu insemna putin lucru intrucat de obicei Frederic nu era
impresionat de nici о femeie. Chiar Frederic a recomandat-o pe Sophie
ca posibiia mireasa pentru Petru, nepotul §i mo§tenitorul tarinei de
atunei, Elisabeta (1741-1762). in 1744, Sophie a pornit in lunga
calatorie spre Rusia pentru a se casatori cu Petru. Casatoria nu a fost
reu§ita. Petru i$i trata sotia cu dispref. Nu se §tie sigur cine a fost tatal
fiului Ecaterinei, Pavel, el sau Saltikov, primul dintre numerojii ei
iubiti.
 Ecaterina cea M are 77

Rusia in timpul Ecaterinei cea Mare

 /н lu io p n dcspo|il I in 11 i i ia (i

Petru al IIT-lea a devenit tar in 1762, la moartea Elisabetei, dar

domnia lui n-a durat decat cateva luui, timp in care a reu§it sa-§i
indeparteze toate straturile societatii ruse. Excentricitatile lui, faptul ca
se juca ore intregi cu uria§a sa armata de soidati de plumb, i-au facut pe
ceilalti sa-i puna la indoiaia sanatatea mintala. Deoarece impartajea
credinta luterana, el n-a facut un secret din disprejul sau la fa de
Biserica Ortodoxa de Rasarit, lucru care n-a avut darul de a-1 face mai
simpatic credinciosului popor rus. Obi§nuia s3-§i arate sentimentele
razand §i discutand in timpul slujbei de la biserica §i, intr-o maniera
mai practica, prin confiscarea pamanturilor obtinute de biserica. Ceea
ce i-а infuriat pe ofiterii din armata mai mult ca orice au fost deciziile
uluitoare pe care a le-a luat in politica externa. El a pus capat
Razboiului de §apte ani impotriva lui Frederic cel Mare - un conducator
pe care-1 admira imens ca pe un erou in came §i oase care ca§tigase
bataliile cu soidati adevarati pe cand el insu§i "ca§tigase" doar razboaie
de jucarie. Apoi a ordonat armatei ruse sa se alature fortelor lui
Frederic ?i, in sfar§it, a decis sa pomeasca un razboi impotriva
Danemarcii folosindu-se de un pretext banal.
Rezultatul a fost un complot impotriva lui condus de doi ofiteri -
fratii Orlov. Lovitura n-a prezentat diflcultati §i s-a desfajurat fara
varsare de sange. Petru a fost omorat, de?i explicatia oficiala a fost ca
murise datorita unor dureri subite de stomac. Tronul a fost oferit sotiei
sale care-?i preluase numele de Ecaterina deoarece avea о rezonanta
ruseasca. Faptul ca Gregori Orlov era iubitul ei din acea vreme a iscat
suspiciuni in privinta implicarii Ecaterinei in complot. Deji nu exista
dovezi, este foarte probabil ca Ecaterina insa§i a organizat ?i condus
lovitura.
Este u§or sa sustinem ca anii 1752-1762 au fost total irositi pentru
Rusia - perioada in care о serie de tari §i tarine extravaganti ?i
ineompetenti au condus comploturi $i intrigi, au construit palate §i-au
trimis rivalii la inchisoare $i ?i-au inglodat tara tot mai adanc in datorii.
In realitate, aceasta ar mseinna sa fmvprea simpli^ti. Este adevarat ca in
multe domenii nu s-a facut nici un progres, dar Rusia nu a intrat pe о
panta a declinului, fapt demonstrat foarte limpede in timpul Razboiului
de §apte ani (1756-1703). Tarina Elisabeta s-a alaturat coalitiei de
puteri alcatuita impotriva lui Frederic al Il-lea. Armata rusa s-a dovedit
 Ecaterina cea Маи; 79

а fi singura capabila sa-i invinga pe prusaci fi, ia vremea mortii

Elisabetei, in 1762, armatele rusefti strabatuscra Prusia de Est fi luptau
victorioase in Germania - о realizare care nu se va mai repeta in
unnatorii 50 de ani. Celelalte mari puteri europene nu s-au bucurat de
asemenea victorii in timpul razboiului. Prusia fi Austria luptasera una
impotriva celeilalte pana la epuizare, pe cand Franta suferise о
infrangere atat de grea meat pornise pe partea alunecoasa a
falimentului §i revolutiei. In 1762 doar Anglia, cu intinsele sale cuceriri
coloniale, putea sa rival izeze cu Rusia pentru locul de putere suprema
in Europa.
§i pe plan intern s-au facut progrese. Elisabeta a operat schimbari
importante, infiintand prima universitate din Asia. De asemenea a
intreprins masuri de modernizare a sistemului legislativ fi о reforma a
dreptului penal. In timpul domniei sale cultura occidentals a patruns
pentru prima oara in Rusia, iar comertui a fost incurajat prin abolirea
vamilor interne. S-au purtat chiar discutii - ramase in acest stadiu -
pentru intreprinderea unor masuri care sa ufureze povara ferbiei. In
sfarfit, perioada de 21 de ani lini^titi ai domniei Elisabetei a adus
Rusiei stabilitate fi о conducere autocratica. Inainte Rusia se indrepta
spre tipul de anarhie polonez, cu nobill atotputernici fi regi marionete.
Dupa domnia ei, chiar fi rautaciosul Petru al III-lea care i-а urmat a
introdus, pe langa gafele sale, unele reforme. A desfiintat politia
secreta, a mic§orat darile |aranesti fi, facand о concesie majora
nobilimii, a desfiintat serviciul de stat care consta in munca obligatorie
in cadrul guvernului sau fortelor annate pe care Petru cel Mare о
impusese nobilimii. Aceftia detestau serviciul de stat, dar el fusese
mult redus de imparateasa Ana in anii 1730.
Faptul de a fi fiica lui Petru cel Mare i-а permis Elisabetei sa
depafeasca traditionala opozitie rusa fata de conducatorii femei.
Ecaterina nu s-a bucurat de acest avantaj al nafterii. Defi paturile
superioare au fost multumite sa scapc de Petru al III-lea care nu parea
intreg la minte, noua conducatoare nu avea drepturi legale la tron,
acesta urmand sa fie atribuit fiului lui Petru, Pavel, la moartea tatalui
sau. Ecaterina se putea, deci, aftepta sa pastreze tronul doar atata timp
cat putea dovedi ca e un conducator eficient, altminteri era ameninjata
cu pericolul ca armata, care о pusese pe tron cu atata ufurinta s-o
 80 Europa §i despotii luminati

rastoarne in acela?i fel. Desigur, acesta era un lucru de care Ecaterina a

fost foarte conjtienta in timpul primilor sai ani de domnie. Se poate
chiar sustine ca tot ceea ce a facut ca imparateasa se explica prin
dorinta ei de a pastra tronul.

2. Zemstvo §i Nakaz
Ecaterina a fost primul conducator al Rusiei cu о educate
iluministS. Pe cand era copil, in Germania, citise cu entuziasm operele
lui Voltaire, Montesquieu, Locke §i allii. Ea considera ca a citi este un
mod folositor de a-$i petrece timpul de-a lungul anilor morti ai
perioadei 1744-1762 pe cand se plictisea in singurState in Rusia, avand
un so{ care nu-i dadea atenfie §i о imparateasa (Elisabeta) care о
condamna pentru ca nu nascuse inca urmaji.
Cand a devenit imparateasca a continuat sa citeascS foarte mult. §i-a
alcatuit о biblioteca vasta in palat §i sustinea ca tine totdeauna о carte
in buzUnar pentru a citi in caz ca ar fi avut cateva momente de rSgaz.
Nu sunt temeiuri sa nu-i dam crezare intrucat era о adevarata
intelectuala §i un monarh care citise multe, poate conducStorul cel mai
educat pe care 1-a avut Rusia imperials. Problema era daca va incerca
ea sa puna in practicS, unele dintre noile idei pe care le citise sau va
continua sS conducS Rusia in maniera traditionala.
La inceputul domniei sale, in decembrie 1766, Ecaterina a anuntet
cS dorea sS cheme la Moscova delegati din toatS tara pentru a explica
nevoile comunitatilor respective §i pentru a participa la pregatirea unui
nou cod de legi. Nu este surprinzStor faptul ca simtea ca legile trebuie
modemizate. Acestea incS se mai bazau pe vechiul cod din 1649. IncS
de pe vremea lui Petru I s-au alcatuit comitete $i comisii care au luat in
discujie modernizarea sisteinului legal, dar nu se facuse nimic practic.
Obiectivul era prea vast, iar conducatorii aveau alte prioritSti. Reforma
legislafiei nu li se parea importantS acestor conducatori al cSror interes
major il reprezentau cuceririle externe. Propunerea Ecaterinei a fost
mult mai radicals decat infiintarea unui mic comitet.
О mare adunare, о Zemstvo, care sa reprezinte toate categoriile
sociale din Rusia, urma sS fie aleasS. Deputatii in$i§i urmau sS ia parte
la pregStirea noilor legi. HotSrarea de a convoca о asemenea adunare
era fara precedent in istoria Rusiei. Se mai convocaserS ni§te comisii, о
 Ecaterina cea M are 81

data sau de doua ori Inainte - de§i nu in ultiraii 100 de ani - dar
niciodi'. si-.opu! dezbaterii legilor tarii. Este, de asemenea,
sem n ificati\ ca me: unui dinlre viitorii conducatori ai Rusiei nu va
repeta experim eatul рапа cand Xicolae ai Il-lea va 11 fortat dc revolutie
sa promita alegerea unci adunari in 1906.
istoricii s-au inuebat care au fost motivele Ecaterinei de a convoca
aceasta adunare. S-a spus ca ea a dorit sa tie mai bine informata asupra
parcrilor §i ideilor poporului rus; sa-$i legitimeze domnia prin
"consimtamantul" popular; sa creeze о supapa dc siguranta pentru
nemul{umiri $i sa-$i puna in practica ideile despre parteneriatul dintre
conducator ji popor. Ea nu $i-a explicat niciodata motivele, astfel Tncat
este greu sa pretuim meritele acestor argumente. Este clar ca ea a fost
con?tienta de nesiguranfa pozitiei sale fa{a de nobilime. Unii nobili
considerau ca fiul ei, minor, Pavel, ar trebui sa fie tar, iar Ecaterina
doar regenta; atyii i se opuneau deoarece trecuse cu vederea uciderea
sojului sau. Mulfi sc temeau §i ii invidiau pe fra(ii Orlov, despre care se
spunea ca sunt adevaratii conducatori ai Rusiei, ceea ce nu era deloc
adevarat. Zvonurile ca ea pianuia sa reduca numarul §erbilor,
poruncind ca ace§tia sa fie eliberati in caz ca pamanturile pe care
lucrau urmau sa fie vandute reprezentau un alt motiv de ingrijorare
pentru nobili.
Un indiciu al slabiciunii pozitiei Ecaterinei a fost felul in care abia a
reu§it sa faca fa{a complotului planuit de Nikita Panin, §eful Colegiului
pentru Afaceri externe, de а-i limita puterea prin intermediul unui
consiliu imperial. El a sugerat crearea unui consiliu de pana la opt
membri care sa includa $i patru mini§tri importan{i. Toate legile
deciziile importante urmau sa necesite aprobarea acestui consiliu
Panin a susfinut ca un asemenea consiliu ar face guvcrnaix-a mai
eficienta §i ar preveni pe viitor atat decretele nebune$ti ale unui I’etru
al III-lea, cat §i influenfa excesiva a favoritilor, a$a cum se inlamplase
sub imparatesele Ana ?i Elisabeta.
S-ar putea ca Ecaterina sa fi sperat de la Zemstvo sa sustina $i sa
legitimeze pretentiile ei la tron, ceea ce ar fi pus capat altor mcercari de
curmare a monarhiei absolute. Neindoielnic, ea a avut §i alte motive,
iluministe, de a convoca aceasta adunare. Ea spera sa dovedeasca
restului Europei ca Rusia nu mai era "despotismul temperat prin
 82 Europa $i despotii luminati

asasinate" din vechime. Neavand inca experienta conducerii, ea a

acceptat ideea maintata de scriitori ca guvernarea necesita consultari §i
parteneriat $i ca cele mai bune legi sunt cele alcatuite cu
consimtamantul celor guvernati. Dcsigur, decizia de a convoca о
adunare, luata aparent impotriva dorintelor unora dintre consilierii sai,
dovede?te indrazneala §i increderea in sine, din partea unui conducator
de-abia instalat. In multe privinte acesta a fost un pas orb deoarece nu
exista certitudinea ca va fi in stare ca controieze dezbaterile §i
hotararile. Existau in schimb toate motivele sa se considere ca
Ecaterina urmaiea sa adopte un sistem de conducere in Rusia radical
schimbat.
Cand s-a intrunit Zemstvo in 1767, cuprindea 205 nobili, 167
ora§eni, 29 tarani liberi, 44 cazaci, 54 reprezentanti ai minoritatilor §i
29 reprezentanti ai guvernului. Nu existau reprezentati ai §erbilor care
alcatuiau 90% din populate. Este limpede ca aceasta adunare n-a fost
nicidecum mcnita a fi un parlament care sa reprezint poporul rus. Este
posibil ca numarul relativ mare de ora§eni ale§i - mare comparativ cu
numarul acestora §i cu pozitia lor sociala din Rusia acelor timpuri - sa
fi insemnat о incercare a Ecaterinei de a avea cat mai multi sustinatori
ai ideilor sale in adunare.
Faptul ca delegatii au fost ale§i nu are semnificatie caci a fost mai
mult о chestiune de alegere a voluntarilor potriviti dintr-un grup
semnificativ din provincie. N-a fost о campanie electoral:! §i nici un vot
secret. Aceasta adunare era menita sa fie consultativa §i nici nu se
punea problema ca Zemstvo sa creeze propriile sale legi.
Delegatii urmau sa consulte propunerile legislative ale Ecaterinei $i
sa le discute. Pe scurt, ei nu aveau prerogativele de a limita puterea
autocrata a {arinei. Cu toate acestea pentru Rusia a reprezentat о
schimbare dramatica intrucat nici un alt far nu mai considerase necesar
sa consulte о adunare inainte de a crea legi.
Adunarile §i comisiile din trecut, foarte pupne, fusesera convocate
fiecare doar intr-un scop limitat §i specific. Cea mai recenta Zemsky
Sobor din 1613 fusese convocata spre a alege un nou tar dupa un razboi
civil de 30 de ani.
Ecaterina nu incetase sa-$i uimeasca populatia. Prin acela§i decret
care convoca Zemstvo ea anunta ca va face propuneri proprii in priviiHa
felului in care trebuie condusa Rusia. Acestea au alcatuit vestitul
 Ecaterina cea Marc КЗ

jMakaz. Cuvantul mseamna "instrucfiuni", un indiciu pentru felul In care

Ecaterina voia sa-i fie ascultate ideile. Nakaz-ul a fost alcatuit 111 mai
multe etape. Cele mai importante sectiuni an fost publicate in 1767, la
timp pentru ca delegatii sa citeasca §i sa digere eontinutul lor inaintea
inceperii lucrarilor adunarii. Nu se §tie cu exactitate de ce a hotarat
Ecaterina sa elaboreze acest document sau daca intentia ei a fost mereu
aceea ca Nakaz-ul sa fie dezbatut intr-o adunare. Mai tarziu a scris:

1 Timp de optsprezece luni nu m-am consultat cu nimeni, ci

m-am lasat mdrumata doar de inima ?i de ratiune.

Acesta nu este purul adevar, deoarece se §tie ca a aratat anumite parfi

din document consilierilor ei ji ca dintre ace§tia unii §i-au exprimat
ingrijorarea serioasa fa{a de cele citite.
Nakaz nu a fost, dupa cum s-a sugerat, о lista cu legile pe care
Ecaterina le dorea votate, ci mai degraba idei in privinta principiilor
care sa stea la baza legilor ruse$ti. De fapt a fost un rezumat al celor
mai la moda idei iluministe ale vreinii. Ecaterina nu s-a pretins
niciodata originala. Din cele 526 articole ale Nakaz-ulul, fiecare
constituit dintr-o propozitie sau un paragraf, 294 s-au bazat pe lucrarea
lui Montesquieu Spiritul legilor, iar alte 108 s-au inspirat din cartea
Crima $i pedeapsa de Beccaria. Altele se inspirau din Eneiclopedie. In
realitate, pu(ine i-au apartinut Ecaterinei, iar altele au fost preluate
cuvant cu cuvant din alte саф . A о critica, insa, pentru ca a retranscris
operele altora ar insemna о eludare a importan{ei acestui document. Ea
a conceput Nakaz-ul nu pentru a deveni о autoare vestita, ci pentru a
inlesni transpunerea acestor idei in practica. Daca ar fi reu$it cu
adevarat, Rusia ar fi devenit prima tara din Europa, condusa conform
directiilor trasate de iluminifti.
Nakaz-ul a produs senzatie. Voltaire a fost profund impresionat §i
incantat ca ideile Iluminismului urmau sa fie aplicate in Rusia. El i-a
spus Ecaterinei ca Nakaz-ul a reprezentat:

1 cel mai frumos monument al secolului. Va va aduce mai

multa glorie decat zece batalii pentru ca a fost conceput de
propriul vostru geniu ji scris de propria voastra manu$ita.
 84 Europa §i despofii luminati

Aceasta scrisoare este tipicri pentru linguselile reciproce dintre

Ecaterina ?i Voltaire, la vremea rc--;)ecuva. Intr-o aka misivS, scrisa in
1767, Voltaire spune:

1 Doamna, Maiestatea Voastra imperiala sa ma icrtc, dar

sunteti cu siguranta steaua cea mai stralucitoare a Nordului
$i nicicand n-a fost alta atat de binefacatoare. Altii 1-ar fi
lasat pe Diderot sa moara de foame. A fost persecutat m
5 propria-i tara, iar Voi ati venit §i 1-ati salvat. Ati pornit in
intampinarea tuturor meritelor, Doamna, §i le-ati cajtigat.
Nobilele voastre eforturi de a stabili libertatea de conjtiinta
in Polonia sunt о binecuvantare pentru omenire. Intre timp,
Doamna, va rog sa-mi permitep a publica ceea ce ati avut
10 bunatatea de a-mi scrie despre toleranta. Scrierile voastre
sunt un moment al gloriei voastre. Suntem trei - Diderot,
dAlembert $i cu mine - care va ridicam altare. Doamna, cad
la picioarele Maiestapi Voastre, nu numai cu profund
respect, ci cu adoratie.
15 Din partea preotului templului vostru.

Ecaterina era incantata dc asemenea laude din partea unui scriitor

atat de vestit. Voltaire a continuat sa-i aduca servicii imparatesei toata
viata. El n-a vizitat niciodata Rusia, dar a scris in termeni bombastici
despre realizarile ei de-a lungul urmatorilor unsprezece ani. In special
datoritS eforturilor lui, porecla magulitoare "cea Mare" este folosita $i
astilzi pentru a о denumi. Guvernul francez al lui Ludovic al XV-lea a
fost atat dc contrariat de natura provocatoare a ideilor acestei carp meat
a intends Nakaz-ul. In mod oficial Ecaterina s-a aratat §ocata de aceasta
acfiune; in realitate ins3 a fost foarte multumita, probabil, intrucat
confirma reputapa ei de conducator luminat printre ceilalti
philosophes.
Ce a cuprins acest document incat sa-i incante intr-atat pe scriitorii
philosophes §i sa infurie astfel guvemul francez? Urmatoarele afirmatii
sunt tipice pentru lista celor 526 de afirmapi de principiu:

1. Legea crejtina ne invata sa acponam pentru Bineie Reciproc.

 Ecaterina cea M are 85

6. Rusia este un Stat European.

9. Suveranul este absolut; astfei nu ..vista alta auroritate decat cea
carc izvora§te dm P ersoana lui $i carc poate actiona cu о Forta
proportionaia cu mtinderea unui asemenea vast Oomeniu.
34. Egalitatea Cetateniior consta in accea ca ei toti trebuie sa se
supuna acelora§i Legi.
94. Este nedrept sa fie pedepsit un Hot in acelafi Mod ca $i un
Uciga?. Oricine poate vedea limpede ca trebuie sa existe о
Deosebire in ceea ce privejte Pedepsirea lor.
123.Utilizarea Torturii este contara Legilor Naturii §i Ratiunii,
chiar §i Omenirea striga impotriva ei §i cere cu tarie totala sa
Abolire.
240.Este mai bine sa prevenim delictele decat sa le pedepsim.
241.Prevenirea delictelor este inteiuia oricarei Legislafii bune.
248.Cea mai sigura dar §i cea mai grea Incercare de a indrepta
Morala poporului este un Sistem Educativ perfect.
353.0rice parintc, in prezenfa copiilor sai, trebuie sa se abtina nu
numai de la Fapte ci chiar Cuvinte care tind spre Nedreptate §i
Violent^, cum ar fi Cearta, Injuraturile, Bataia ?i Cruzimea §i
sa nu permita celor aflafi in preajma copiilor sai sa le dea
exemple rele.
515.Este mai bine ca Suveranul s5 incurajeze, iar Legea sa
ameninte.
522.Acum singurul lucru care ramane in seama Comisiei este sa
compare toate segmentele legilor cu Regulile instituite de
aceste Instrucfiuni.

Unii istoriei au sugerat ca intregul document denota ipocrizie, fiind

menit sa-i impresioneze pe scriitorii. philosophes din Europa
occidental! Faptul ca prea putine dintre aceste idealuri inalte au fost
transpuse in realitate este о dovada in acest sens. Tortura a fost
intr-adevar desfiintata (dupa cum mai fusese §i sub Elisabeta), dar nu
s-a realizat nicicand egalitatea in fata Legii - dimpotriva, Carta
Nobilimii data ulterior (vezi pag.93-94) a eonferit nobililor $i taranimii
sisteme de legi §i pedepse absolut distincte §i foarte diferite. Modul de
formulare a afirmarilor poate, de asemenea sa fie criticat. Articolele
 8ft Europa §i despotii lum ina|i

sunt piine de tnalte principii, dar nu se spune mai nimic despre felui щ
care aceste idealuri pot fi transpuse in practica. Multe dintre ele devin
doar ni$te pioase platitudini. Asupra problemei cheie a §erbiei, Nakaz-
ul se pronunta in mod vag. Articolul 253 afirma ca §erbia trebuie sa fie
un fenomen rar, dar articolul 260 previne cu grija ca ar fi periculos sa
se elibereze tofi §erbii deodata. Aceste articole sugereaza ca Ecaterina
considera reducerea §erbiei drept un obiectiv pe termen lung. Daca ea
intentiona acest lucru cu adevarat, dezbaterile din Zemstvo au facut-o
cu siguranfa sa in|eleaga cat de dificila ar fi о asemenea reforma. Nici
unul dintre delegati nu agrea abolirea §erbiei; dintre delegati nu agrea
abolirea §erbiei; dimpotriva, ora§enii faceau presiuni pentru a capata
dreptul de a detine propriii §erbi. Deoarece nu au fost ale§i ca delegati
$i reprezentanti ai §erbilor nu este de mirare ca opiniile celor afectati de
$erbie n-au fost prezentate. Ecaterina ar fi putut invita §erbi in adunare,
spre a folosi parerile acestora drept inijloc de presiune asupra nobilimii
pentru reducerea §erbiei. Faptul ca n-a facut-o este un indiciu putemic
ca n-a intentionat de fel ca Zemstvo s5 initieze vreo reforma sociala
care sa-i pericliteze propria pozitie. Poate ca Ecaterina a dorit sincer о
imbunatatire a legilor §i a vrut cu adevarat sa fie un conducator
consultativ, dar n-a intentionat sa faca nimic care sa-i slabeasca propria
autoritate. Ea, spre deosebire de unii istoriei, era foarte con§tienta de
limitele puterii sale.
Acest fapt este confirmat de articolele asupra guvernarii. In Despre
spiritul legilor, Montesquieu se pronunta cu tarie in favoarea monarhiei
limitate, insa Ecaterina, deji preia multe dintre ideile lui, a respins
monarhia limitata §i s-a pronuntat pentru cea absoluta dupa cum arata
articolul 9. Apararea pe care о ia monarhiei absolute ca fiind singurul
sistem eficient de guvernare intr-o tara vasta ca Rusia este de inteles §i
ar fi fost sustinuta de majoritatea scriitorilor philosophes care erau de
acord cu monarhia absoluta.
Este clar ca Ecaterina n-a copiat fara discernamant teoriile altora,
ci le-a ales pe cele pe care le-a considerat utile §i aplicabile Rusiei, insa
le-a respins pe cele care ar fi putut, indiferent in ce fel, sa-i submineze
puterea. Acolo unde s-a putut arata "luminata" fara a-§i pierde din
autoritate, a sustinut reformele insa, atunei cand iluminismul
contra/icea despotismul, cei din urma s-a dovedit mai important pentru
ea.
 H culcrinu cea М ш о Н7

Ecaterina а II-а

Zemstvo s-a mtrunit de peste 200 de ori intre 1767-1768. Dupa

dezbateri prelungite, deputatii au hotarat sa-i ofere Ecaterinei titlul de
"cea Mare" pentru ca-i convocase. Cu toate acestea, ei n-au cazut dc
acord nici snacar asupra unei singure legi. Au existat diferite motive
pentru asta. Dupa cum era dc ajteptat diferiteie grupuri sociale se
 88 Europa $i despotii luminati

opuneau puternic unele altora. Lipsa de experien(a a delegatilor a fost

dovedita de lungile dezbateri asupra unor probleme minore. In 1768
izbucnirea razboiului cu Turcia a oferit Ecaterinei scuza de a suspenda
"temporar" ^edintele adunarii. Aceasta n-a mai fost reconvocata
vreodata. Probabil Ecaterina considera ca-^i alinsesc scopul
confirmand ca autocrafia era singurul mod realist de a conduce Rusia
plus ca obtinuse $i unele infomiatii despre felul cum gandeau oamenii.
Ambasadorul englez din acea vreme a considerat ca totul n-a fost
decat un complot propagandistic menit а-i confcri Ecaterinei imaginea
de conducator luminat in strainatate §i а-i confirma puterea pe plan
intern. Dupa ce §i-a atins scopurile, Ecaterina s-a descotorosit de
adunare. Aceasta viziune cinica asupra motivatiilor Ecaterinei este
sustinuta de unii istoriei actuali. О interprctatc mai putin machiavelica
este aceea ca Ecaterina a fost un conducator sincer luminat care avea
sperante sincere de refonna, dar care §i-a dat seama din dezbaterile
adunarii de lipsa de unitate sociala in Rusia, de indaratnicia nobilimii la
schimbari §i de faptul ca ceea ce suna frumos pe hartie nu poate fi
aplicat in practica in Rusia. Putea continua sa spere in rcalizarea unor
reforme, dar acestea trebuiau sa fie propuse de ea insa§i. Nici Adunarea
nu s-a dovedit un e§ec total. Ea a obtinut informatii mult mai corecte
despre starea Rusiei §i opiniile diferitelor grupari (intotdeauna cu
exceptia §erbilor) prin intermediul declaratiilor aduse de delegati ce pot
fi comparate cu Caietele (Cahiers) aduse de delegatii francezi la
Adunarea Starilor Generale din 1789. Diferen^a consta in faptul ca
Ludovic al XVI-lea n-a fost nicicand in stare sa se foloseasca de aceste
declaratii, in schimb Ecaterina a avut suficient timp sa profite de cele
obfinute de ea. In plus, о mare parte din munca subcomitetelor a
condus la crearea de noi legi in anii urmatori §i in special la marea
refonna a guvernarii locale din 1775 ale carei origini se regasesc in
lucrarile adunarii din 1767-1768. De§i adunarea nu a votat nici un fel
de legi, datorita subcomitetelor infiintate, fusesera trasate principii de
baza, pentru refonne ulterioare. Acest rezultat a dezamagit, dar n-a fost
un e§ec total cum a parut la prima vedere.
 Ecaterina cea M are 89

3. Serbia
Una dintre cele mai condamnabiie pretentii ale Ecaterinei de a fi
"luminati" este efecul ei total de а-i ajuta pe §erbi. Ea venea dintr-o
tata care nu cuno$tca §erbia §i, teoretic, i se opunea deci total. Dupa
cum a facut unele aluzii §i in Nakaz, ea a criticat deschis $erbia In
scrisorile adresate prietenilor sai. A scris ca "Acest lucru este
insuportabil 51 crud §i contrar religiei creatine". Nu numai ca se opunea
$erbiei din motive morale, dar era con§tienta ca aceasta practica era
daunatoare pentru economia Rusiei. Cand a fost fondata Societatea
Economica Libera, in 1765, a incurajat 0 competitie de scrieri pe tcma
$erbiei; cajtigatorul premiului sustinea о abolire treptata a §erbiei,
stimulente acordate taranilor pentru sporirea producpci §i sustinea,
conform teoriilor, fiziocratice clasice ca taranimea §i nu nobilimea
constituia baza bogatiei Rusiei. Ca§tigatorul premiului doi a subliniat
celalalt punct de vedere: ca jerbia este о eroare deoarece e irnoral ca о
persoana sa fie "proprietatea" altei fiinte umane. Nici una dintre cele
160 lucrari intrate in concurs nu era in favoarea pastrarii §erbiei.
Aceasta cifra ar putea sugera ca un numar semnificativ dintre ru§ii
educafi se pronun tau impotriva §erbiei. Din pacate numai $apte lucrari
au avut autori ru$i, toate celelalte erau scrise de straini.
Ecaterina, care a autorizat personal publicarea lucrarilor
ca§tigatoare, era, deci, foarte conjtienta de argumentele economice
impotriva $crbiei aceasta fiind un mijloc de producpe ineficient care 1111
aduce bogafie. §tia insa §i ca foarte putini nobili autohtoni о vor sprijini
in incercarea de a elibera §erbii. Nu putea sS faca abstracjie dc clcctelc
degradante ale $erbiei asupra taranilor §i de influenta corupiUojie .i\ ula
de aceasta asupra proprietarilor de pamanturi care puteau sa laca oriec
poiteau cu taranii lor. Nici un sistem care permitea ca oamenii in varsta
cu parui alb, sa fie biciuiti pentru ca nu munceau destul iar fete tinere
sa fie oferite spre vanzare in pie{e nu putea fi justificat de un sustinator
al Iluminismului. Ea a rezumat tran§ant relele $erbiei atunei cand
cineva i-а criticat pe tarani pentru murdaria lor, replicand: "Cum te poti
a§tepta sa-§i ingrijeasca trupurile care nu le apartin?"
De aceea pare surprinzator ca Ecaterina, care in teorie se opunea cu
atata tarie §erbiei, nu numai ca a pennis continuarea acesteia ci a §i
 90 Europa §i despotii luminati

extins-o. §erbia a fost introdusa in Ucraina, ultima zona populata a

Rusiei care avea un numar important de tarani liberi. Au fost date legi
care permiteau nobililor sa-i pedcpscasca pe ferbi oricum ar fi vrut, in
afara de tortura fi moartc - defi in practica nobilii, care-?i ucideau
taranii, arareori erau judecati. Celor gasiti vinovati Ii se aplicau
pedepse ridicol de u?oare. О proprietareasa de pamant a fost trimisa
§ase saptamani intr-o manastire pentru ca fi-a torturat un servitor pana
cand acesta §i-a dat duhul. §erbilor le era interzis sa apeleze la judecata
monarhului pentru a li se face dreptate impotriva unui nobil crud. Acest
drept a existat cumva, mereu, in teorie, dar suspendarea lui avea drept
urmare, de exemplu, faptul ca taranul nu avea nici о cale legala spre a
se opune ca stapanul sau sa extinda barschina (munca neplatita).
Ecaterina a daruit sute de mii de ferbi iubifilor sai fi generalilor
victoriofi. Aceasta era о modalitate ieftina de a rasplati serviciile loiale.
Cu toate acestea ea a instituit modalitati legale prin care nobilii ifi
puteau elibera §erbii. A introdus, de asemenea, unele ufoare inlesniri
§erbilor de pe domeniile coroanei, de exemplu prin infiintarea unui
numar de fcoli pentru copiii acestora. Exista dovezi ca a intentionat sa
editeze о Carta a taranimii odata cu Carta Nobilimii fi cea a Qrafelor,
care sa stabileasca §i sa defineasca drepturile legale ale taranilor.
Putinele sale re forme, defi ridicate in slavi de admiratorii ei occidentali
fi de cativa istoriei modemi lipsiti de simt critic, au fost in realitate
nesemnificative. Carta, daca a existat vreodata, n-a fost niciodata
publicata. In practica a avut Ioc о inrautatire a condifiei ferbilor sub
Ecaterina, о suverana care, teoretic, s-a pronuntat pentru ajutarea
acestora. De ce n-a facut mai mult?
Razboiul {aranesc condus de Pugaciov din 1774-1775 este, de
obicei, considerat motivul datorita caruia Ecaterina a intors spatele
masurilor de imbunatatire a vietii ferbilor. Aceasta revolta, condusa de
un fost soldat, Emilian Pugaciov, a reprezentat о impletitura intre
rascoalele ferbilor fi ultimele lupte pentru libertate ale cazacilor,
amenintati sa fie incorporati in Rusia. Pugaciov s-a pretins a fi Petru al
III-lea, scapat miraculos de malefica sa "sotie". Taranii i-au ascultat
indemnul de a se rascula fi a-fi ucide stapanii, increzatori intr-un decret
al acestui "tar" care legaliza totul. Rascoala n-a avut probabil nici о
fansa de a rastuma pe Ecaterina, deoarece imensa majoritate a
 E caterina cea M are 91

rasculajilor nu dorea decat sa-fi preia pamanturile pe care le lucra f i nu

intentiona nicidecum sa-fi paraseasca gospodariile pentru a marfalui
spre Moscova. Ca rezultat, defi sute de mii de tarani au luat parte la
diferite etape ale rascoalei, Pugaciov n-a avut nicicand suficienti
oameni pentru armata sa. Aceasta revolta a reprezentat, insa, cea mai
serioasa incercare de rastumare a sistemului de guvernare dintr-o
perioada de 100 de ani fi s-a remarcat prin cumplite salbaticii comise
de rasculafi. Au fost ucifi nobili fi functionari oficiali fi au fost
capturate mai multe orafe. Primele armate trimise impotriva lui
Pugaciov au fost Tnvinse fi - poate aspectul cel mai de temut - о parte
din trupe, alcatuite din tarani, au trecut de partea rasculatilor.
Nobilimea s-a speriat. Rascoala a fost zdrobita in final, iar Pugaciov a
fost adus la Moscova intr-o cufca de fier. Istoricii sovietici il considera
un erou iar ghizii "Inturist" arata cu mandrie piata din Moscova unde a
fost spanzurat. Au fost ucifi 20.000 de tarani in lupte fi un numar
necunoscut au fost maceiariti ca razbunare pentru cei 2.700 de nobili,
preoti fi oficiali guvernamentali care-fi pierdusera viata in timpul
rascoalei.
Rascoala lui Pugaciov a fost cea mai serioasa incercare de
rastumare a monarhiei ruse din secolul al XVIII-lea. Ea a fost grefit
inteleasa de unii istoriei care i-au atribuit lui Pugaciov motive politice
mult mai moderne decat a avut in realitate. El lupta sa aduca inapoi о
Rusie a trecutului, о Rusie in care obiceiurile religioase traditionale sa
fie restabilite, din care sa fie alungati strainii, barbatii sa poarte barbi
(cum fusese obiceiul inainte ca Petru cel Mare sa-fi introduca
reformele) fi in care cazacii sa se intoarca la vechiul lor mod de viata.
A reprezentat mai degraba un moment reactionar fi nu unul
revolutionar. Efectele sale au fost insa semnificative oricat de pufina
importanta i-ar fi acordat Ecaterina lui "Monsieur Pugachev" in
scrisorile ei catre Voltaire. Rascoala a marit prapastia sociala fi i-a
facut atat pe Ecaterina cat fi pe nobili sa realizeze in ce masura
depindeau unii de altii. Cu toate acestea, nu rascoala lui Pugaciov a
facut-o pe Ecaterina sa-fi abandoneze visele in privinta reducerii
ferbiei. De fapt, ea extinsese ferbia inca de cand venise la putere; Iegile
care au permis nobililor sa-i pedepseasca pe ferbi fi care au interzis
dreptul la apel al acestora s-au dat in 1765 fi 1767. Ea a continuat
 92 Europa §i despotii luminati

aceasta politica §i dupa Pugaciov, politica mcununata prin Carta

Nobilimii. La sfarfitul domniei sale erau cu peste un milion mai multi
§erbi decat la inceputul acesteia. Ecaterina era con$tienta ca se baza pe
nobilime pentru a о ajuta sa conduca tara ?i ca abolirea sau chiar numai
reducerea §erbiei va antrena convulsii sociale de mari proportii §i
proteste violente din partea nobililor §i ей nu avea aparatul
administrativ §i fortele annate necesare pentru a impune cu forta acest
regim impotriva voinjei lor. Atunei cand Diderot a bombanit ca ar
trebui sa faca mai mult pentru {arani, Ecaterina i-а raspuns printr-o
scrisoare vestita care dovedejte in ce masura idealismul din primii ei
ani fusese temperat de realitatile puteri i:

1 Dumneavoastra lucrati doar pe hartie, care poate suporta

totul, dar eu lucrez cu pielea omeneasca iritabila $i dificila.

Efecul Ecaterinei de а-i ajuta pe $erbi a fost considerat de istoricii

favorabili acesteia drept un triumf al realismului asupra teoriilor naive.
Optimismul §i sperantele inalte din primii ei ani, a§a cum rezulta din
Nakaz ?i din Societatea Economica Libera au cedat treptat in fata
realitafilor dure ale vietii din Rusia. Chiar §i cel mai despotic dintre
despopi luminati se baza pe sprijinul nobilimii, iar experienta lui Iosif
al Il-lea a reprezentat о lecfie pentru cei care credeau ей pot trece peste
obiectiile nobilimii in fata reformelor. О alta explicate este aceea ca
reformele ei minore ca §i scrisoriie pioase faceau parte cu toate dintr-o
schema inteligenta menita sa-i convinga pe scriitorii philosophes ca lua
in considerate soarta taranilor, cand, de fapt, pe ea о interesa sa se
mentina la putere - §i sa se bucure de ea - §i nu reformele importante.
Faptul ca starea §erbilor s-a inrautafit din momentul in care a devenit
tarina face ca aceasta interpretate a actiunilor ei sa para cea mai
probabila.
Cu toate acestea, ambele argumente comit eroarea de a presupune
ca Ecaterina ar fi avut puterea de а-i ajuta pe tarani daca ar fi dorit-o. In
realitate, este indoielnic dacS a avut vreodata suficienta autoritate
pentru a impune reforme impotriva opozkiei nobilimii. Ea a fost
con§tienta ca politica este arta posibilului §i ca in secolul al XVIII-lea
nobilimea rusa nu era pregatita sa renunte la ^erbie, un sistem care ii
 Ecaterina cea M are 93

parea atat de convenabil. Abia in secolul al XlX-lea, dupa §ocul

Jnfrangerii militare, un tar rus va reu§i, in sfar§it, sa aboleasca .Serbia.

4. Nobilimea
Prin contrast cu situatia taranimii, statutul ?i privilegiile nobilimii
s-au imbunatatit considerabil in timpul domniei Ecaterinei. Masura in
care s-a extins puterea acesteia ramane insa о intrebare deschisa. Exista
indicii ca puterea nobilimii crescuse pe socoteala aceleia a tarilor inca
de la moartea lui Petru cel Mare. Implicarea in diferite lovituri de stat §i
capacitatea de а-i convinge pe Ana §i Petru al III-lea mai intai sa reduca
<ji apoi sa puna capat serviciului de stat sunt dovezi ale cresterii puterii
nobilimii. In multe privinte Ecaterina pare sa ft continuat aceasta
tending. О serie de concesii facute nobililor, inclusiv puterea sporita
de a-§i exploata §erbii in orice fel ar fi dorit, a culminat cu Carta
Nobilimii din 1785.
Carta a adunat legile deja existente §i a adaugat anumite drepturi
care se exercitau traditional dar inca nu fusesera legiferate ca $i unele
privilegii noi. Rezultatul a fost un document care definea pentru prima
oara drepturile §i privilegiile nobilimii:

1. Chemarea nobila este un rezultat al calitatflor $i virtujilor

barbatilor care au definut pozijii inalte in trecut ?i s-au distins
prin merite prin intennediul carora au ca^tigat pentru
descendentii lor apelativul de nobili.
2. Nu numai ca este folositor pentru imperiu, dar >i just sj'i lie
pastrate §i sa se stabileasca distinctiile nobiliarc.
3. Nobilul i§i transmite statuUil dc nobil so|iei ^i copiilor sat
8 . Fara о hotarare judecatoreascS nici о pcrsoanii cu najtcrc
aleasa nu-ji poate picrde statutul nobiliar, viata sau
proprietatea.
12. Persoana de rang nobil nu poate fi judecata decat de egalii sai.
15. Nici unei persoane de rang nobil nu i se pot aplica pedepse
corporale.
17. Noi garantam independenta $i Iibertatea nobilimii ruse pentru
totdeauna.
 94 Europa $i despotii luminati

26-34.Persoanelor de rang nobil li se confirms drepturile de a

cumpara sate, de a vinde ceea ce s-a recoltat in sate, de a
poseda, construi $i cumpara case in ora§e, de a poseda nu
numai suprafata pamantului care le apartine, dar §i orice
minerale sau plante ce pot exista in interiorul solului sau apei
precum §i toate metalele extrase din acestea, dreptul de a
poseda paduri pe care sa le foloseasca dupa cum vor. Li se
permite sa detina manufacturi §i ateliere industriale, sS-§i
vanda produsele peste mari $i sa le exporte.
35. In sate, casa stapanului va fi exceptatS de la rechizitionare in
scopuri militare.
36. Persoana de rang nobil nu va plati nici un fel de impozite.

In plus, nobilii au fost excepta|i de 1a. anumite pedepse (dar puteau

fi executati sau deposedati de statutul lor pentru delicte grave), iar
proprietatea acestora nu putea fi confiscata. Nobilii aveau adunSri
proprii in fiecare gubemie (provincie), puteau fi aleji in diferite functii
In provincie §i puteau sa-§i aducS parerile la cuno§tinta guvematorului
(numit de Ecaterina) sau chiar a impSrStesei.
In sfar§it, fiecare adunare provincials i§i alegea un conducator, un
mare§al al curtii, care rSspundea de alcatuirea §i actualizarea registrului
nobiliar. Au fost impuse reguli stricte pentru stabilirea statutului
nobiliar.
Carta, desigur, este un document important, dar exista unele discutii
in privinta aspectului cel mai semnificativ. Ea poate fi privitS drept о
victorie majors a nobilimii, drept о culme a celor 60 de ani de
imbunStatire constants a statutului, a puterii §i bogafiei acesteia. Se
poate sus|ine ca nobilii aveau acum un rol exclusiv $i privilegiat in
societate §i controlau afacerile locale prin intermediul adunarilor.
Printre noile privilegii s-au numSrat §i cele legate de controlui exclusiv
asupra mineralelor ca §i cele care le protejau drepturile legale §i
proprietatea. Chiar §i deciziile in privinta celor ce-ji puteau asuma
statutul de nobil se aflau acum in totalitate in mana nobilimii.
Ecaterina nu privea Carta in acest fel. Pentru ea acest document
insemna ca de acum exista о bazS legalS pentru structura socials din
Rusia in locul arhaicului sistem social al lui Petru cel Mare. Pentru un
 Ecaterina cca M arc 95

conducator ce intentiona sa dea Rusiei un sistem de guvernare luminat

§i rational, acest act a fost о necesitate. Noile privilegii §i concesii au
fost minore. Carta, in sine, nu amplifica puterea nobililor asupra
§erbilor, dar confirms relatiile existente intre ace§tia. De fapt, ea
cuprindea prea putine lucruri noi, confirma drepturile conferite pentru
prima data in 1762 sau pe cele care erau deja о practica comuna. Nici
macar adunarile nobiliare nu erau ceva nou, ci existau inca din 1775
de§i atributiile nu le fusesera inca definite. Ceea ce-i mai important este
ей Ecaterina putea sustine ca n-a renuntat la nici о latura sem iificativa
a puterii intrucat ramanea ca toate deciziile importante la nivei local sa
fie luate tot de guvernatorui numit de ea. Treasure rezurna astfel
realizarile ei:" Ecaterina lc-а prezentat abil drept prerogative de
guvernare... ea lasa adevarata putere celor ale§i de ea, guvernatoriior".
Ecaterina a fost multumita de Carta. Amenintarea unei lovituri de
stat din partea nobilimii fusese redusa. Nobilii primisera ceea ce do.eau
- privilegii §i statut - pe cand ea isi luase masuri ca nici un dram de
putere sa nu cada in mana lor. Nobilii paiticipau acum voluntar la
guvernare, ca parteneri de rang mai mic $i nu ca servitori indaratnici,
cum se intampla pe vremea lui Petru I. Ecaterina a sfar§it prin a se
identifica cu nobilimea. "Eu sunt” - admite ea cu voiosie - “o
aristocrata de profesie". Daca §i taranii au fost la fel de multumiti de
realizarile ei este, desigur, о alta problema.

5. Politica cconomica
Ecaterina avea idei iimpezi despre economie, dar lucru caraeteristic
pentru ea, era gata sa se foloseasca de diversele teorii economice dupa
cum о serveau mai bine. Ea tinea sa promoveze dezvoltarea economica
a Rusiei §i era in special interesata de masuri ie care puteau duce la
cre^terea populatiei tarii ?i a aprovizionarii cu materiale necesare
razboiului.
in general, ea a favorizat dezvoltarea liberului schimb. La incepulul
domniei sale a confirmat decretele lui Petru al III-lea care aboleau
monopolurile §i reduceau taxeie de import $i export. In Nakaz
Ecaterina a indicat Anglia drept exemplu al avantajelor liberului
schimb. Atat in 1767 cat $i, pe scara mai larga in 1783, ea a mic^orat
 96 Europa §i despofii luminati

taxcle vamale pentru a favoriza libcrul schimb. La sfa^itul domniei sale

toate exporturile §i multe importuri erau scutite de taxe i?i chiar taxa pe
articolele de lux importate scazuse de la 200% la 20%.
Aceste actiuni impreuna cu dezvoltarea constants a industriei,
semnarea unor intelegeri comerciale bilaterale cu alte state europene §i
deschiderea unor porturi ca Odessa In urma razboaielor cu Turcia, au
condus la о cre§tere a comertului de la 21 milioane ruble anual in 1762
la 96 milioane ruble pe an Ia moartea ei. Cu toate acestea, In afara
catorva incercari reunite de a dezvolta flota comerciala rus5, cea mai
mare parte a marl'urilor era transportata inca de vapoare straine. S-au
facut unele incercari de rezolvare a ve§nicei probleme a comunicatiilor
prin construirea unui mic numar de drumuri noi §i de canaie, dar acest
domeniu a ramas un obstacol major in calea dezvoltarii economice a
Rusiei. La fel ca aid cafiva conducatori, Ecaterina a incurajat imigra{ia
calificata, promiland acordarea gratuita de pamanturi §i scutirea de
impozite timp de pana la 30 de ani. Un numar semnificativ de germani
au acceptat oferta $i s-au stabilit in regiunea Volgai unde au format о
comunitate unita §i prospers pana cand i-а maturat Stalin in anii 1940.
Daca incercarile Ecaterinei de a incuraja comerful §i imigratia au
fost in general rodnice ea a reu§it mai putin bine in politica financiara
$i in incercarile de a dezvolta industria §i tehnologia. La inceput,
finantele pareau sanatoase. A existat о incercare de ujurare a poverilor
duse de taranime prin reducerea darii pe sare ?i crejterea taxei pe
bSutura care lovea mai ales in cei bogati. Cu toate acestea, razboaiele
Ecaterinei $i cheltuielile cur{ii au facut ca in 1794 Rusia sa se afle in
fa (a unei crize financiare. Ecaterina a respins propunerea de a impune
impozite directe nobilimii ?i a preferat sa creasca birul (principala taxa
platita de taranime) ca §i numarul impozitelor indirecte. Madariaga se
pronun(a in favoarea acestor actiuni pe motiv ca - in procente din
venitul lor - taranii nu plateau biruri mai mari in 1795 decat in 1762.
Este adevarat §i ca, in comparatie cu alte state precum Prusia $i Franta,
doar un mic procent din cheltuieli - mai putin de 30% - era destinat
armatei, pe cand о mare parte era inghitita de administratia locala §i
servicii. Opiniile favorabile Ecaterinei merg mai departe: taxele au
crescut in anii 1790 datorita unui §ir de razboaie de agresiune $i
deoarece Ecaterina cheltuia un procent insemnat - cam 12% din
 Ecaterina cca .Mare 97

ciieltuielile bugetuiui - cu favoritii §i curtea sa. Un asemenea procentaj

n-a lost clieltuit nici macar de un extravagant notoriu ca Ludovic
al XV-lea al Franfei cu palatul Versailles $i amantele sale.
In ciuda unor initiative cum ar fi fondarea unei Academii Mi mere,
nu s-a facut mare lucru pentru dezvoltarea unor tehnici industriale in
Rusia. Reticenta proprietarilor de manufacturi fata de adoptarea noiior
tehnologii este exemplificata de e§ecul inventalorului Pulzanov in a
gasi cumparatori pentru motorul lui cu aburi, in timp ce tot atunei о
marina similara inventata de James Watt in Anglia a Imbogatit itat tara
cat ?i pe inventatorul sau. Baza economiei fiind munca ieftna, dar
lipsita de eficienta a §erbilor industriali, nu poate fi vorba de о revolutie
industrials in Rusia. In ciuda unei crested a n.umarului de manufacturi
$i a populatiei urbane, industria rusa ramanea tot mai in urma aceleia a
Europei occidentale, in loc sa se apropie de performanfele acesteia. In
mod similar, incercarile Ecaterinei de a incuraja о libertate mai mare a
consiliilor orajenejti prin proclamarea Cartei Ora§elor (1785) in acelaji
timp cu Carta Nobilimii, au e§uat deoarece noile consilii ora§ene$ti nu
aveau venituri §i depindeau de bunavointa guvernatorului.
Ecaterina a lasat molten ire succesorului sau о balanta comerciala
sanatoasa dar §i probleme financiare serioase §i о industrie ineficienta
aflata in declin. Probabil a facut tot ce a putut, date fiind restrictiile
impuse de §erbi §i de geografia Rusiei dar relativul sau e$ec in sfera
economica scoate in evidenta masura in care continuarea §erbiei a timit
Rusia xntr-o stare de inapoiere.

6. Religia
Era de a$teptat ca despotii luminati sa [)ractice toleran|a religioasa.
Acesta este unul dintre putinelc domenii in care Ecaterina n-a avut
probleme in a satisface dezideratele exprimate de scriitori philosophes.
Ea fusese crescuta in credinta luteranS, dar a trecut cu destula u§urinta
la biserica ortodoxa pentru a fi pe placul poporului rus. Se pare ca n-a
avut sentimente religioase prea pu-ernice §i era gata sa glumeasca pe
teme religioase in scrisori adresate cinicilor sai prieteni, insa totdeauna
a avut grija sa se arate peste masura de pioasa in fa|a popomlui. Acesta
nu era decat un pret mic platit pentru a fi respectata.
 98 Europa $i despotii luminati

De aceea nu i-а venit greu sa favorizeze toleranta religioasa !ji sa

sustina reducerea puterii bisericii de stat. In orice caz, aceasta politica
nu era ceva nou in Rusia. Petru I acordase toleranta pentru protestanti
$i catolici in scopul de a incuraja imigrantii occidentali sa vina in
Rusia, de aceea continuarea acestei politici n-a parut surprinzatoare.
Noutatea a constat in garantarea tolerantei fa {a de musulmani $i
concesiile de-a dreptul scandaloase facute cvreilor. Acestea au inclus
acordarea de drepturi egale (Tn teorie) pentru a participa in ora$e la
alegerile pentru slujbe municipale. A acordat toleranfa §i credincio§ilor
de rit vechi (stili§ti), ramura a Bisericii Ortodoxe de Rasarit care se
deprinsese de curentul principal in secolul al XVIl-lea §i care inca avea
foarte multi adepti in randul faranimii. Ecaterina a avut motive diverse
pentru a extinde toleranta. §i propriile ei idei iluminate au avut
importanta lor, dar aceasta era §i о cale de dezvoltare a Rusiei.
Practicarea toleran{ei religioase §i instituirea controlului de stat asupra
diferitelor biserici reprezentau deja о traditie. Articolul 494 din Nakaz
susfinea toleranfa religioasa nu din motive "luminate", ci pentru
prevenirea dezordinii publice intr-un imperiu multicultural. Oricare ar
fi fost motivele Ecaterinei, rezultatul a fost ca la sfarfitul domniei sale,
Rusia era una dintre pufinele fari din Europa unde nu exista nici un fel
de persecute religioasa.
О acfiune care a surprins pe mulfi a fost confirmarea exproprierii
pamanturilor bisericii facuta de Petru al III-lea. Acesta fusese unul
dintre motivele pentru care Petru i§i pierduse tronul in 1762. Cu toate
acestea, dupa numai doi ani, Ecaterina a rcu.^it sa-i confmne decretul,
de§i la vremea cand fusese dat ea se opusese. Probabil ca a apreciat din
totdeauna beneficiile care rezultau din exproprierea pamanturilor
bisericii, dar in 1762 fusese mai convenabil sa se arate impotriva
acestei masuri. Decretul din 1764 a slabit serios puterea bisericii. Este
posibil ca Ecaterina sa fi lacut acest act $i din motive "iluministe" dar
in acela§i timp ea s-a imbogafit cu aproape un mi lion de §erbi (mulfi
dintre acejtia daruifi mai tarziu favoritilor sai) $i cu sume de bani.
Arhiereul de Rostov a protestat §i a fost iuchis pe viafa. Alfi
conducatori ai bisericii s-au abfinut. Ecaterina a oferit bisericii bani in
schimb, dar aceasta nu putea ascunde faptul ca preofii erau acum un fel
de functionari salariafi ai statului. Faptul ca puterea bisericii fusese
 Ecaterina cea M arc 99

slabita serios de Petru I cu 60 de ani inainte explica incapacitatea

acesteia de a rezista deposedarii pamanturilor sale de catre Ecaterina.
Scriitori precum Voltaire au considerat politica religioasa a
Ecaterinei о actiune de succes. Ideile iluministe, lipsa de credinta
personala a Ecaterinei $i politica realista - toate s-au combinat pentru a
face din Rusia о fara in care exista о adevarata toleranta religioasa.

7. Educatia
Interesul Ecaterinei pentru educatie pare sa se fi manifestat in doua
etape - in anii 1760 $i 1780. Este neindoielnic ca acest subiect ii trezea
interesul, dar realizarile ei au fost foarte limitate.
In 1763 a fondat primul colegiu de medicina din Rusia §i a dat un
exemplu curajos cand s-a oferit sa fie inoculata impotriva variolei. A
revigorat Academia de §tiinte, a fondat о academie de arte frumoase §i
a reformat Academia Militara. Acestea reprezinta indicii ale interesului
sau, dar au avut о importanta mai mult simbolica decat practica pentru
educafia din Rusia, deoarece erau frecventate de un numar mic de
studenfi. In 1764 a fondat prima §coala de fete din Rusia, Institutul
Smolnii, in frumoaseie cladiri de la marginea ora§ului St. Petersburg.
Aceasta institute exclusiv pentru tinere nobile (§i cateva fete din clasa
de mijloc, care purtau insa uniforme diferite) le conferea о educatie
strict inregimentata, dar de ultima ora. Ecaterina, care se bucurase ea
insa§i de о educafie ingrijita in Germania, era in mod natural interesata
de educafia fetelor.
Ar fi simplu sa ignoram efectele acestor masuri care n-au facut
nimic pentru educarea majoritSfii rujilor. Cu toate acestea, Ecaterina
s-a interesat §i de §colile de stat. Acest concept a fost inclus ca un ideal
in Nakaz §i a fost infiintata о comisie pentru educafie care sa propuna
cea mai buna metoda de introducere a unui sistem educational de stat
in Rusia. Luand exemplul Austriei, care avea cel mai extins sistem
educational de stat din acea vreme, Ecaterina a infiinfat primul colegiu
de pregatire a profesorilor in 1783. Acesta a fost urmat de un decret din
1786 care stabilea un sistem educativ de stat gratuit. §colile erau mixte
- о trasatura foarte neobi§nuita la acea vreme - dar nu puteau fi
frecventate de copiii ferbilor. Frecventarea §colii nu era obligatorie, iar
multi nobili preferau sa nu-§i amestece eopii cu cei de conditie
100 Europa $i despofii luminati

inferioara $i plateau in schimb profesori particulari. S-a stabilit pentru

profesori un curriculum detaliat §i modern. Decretul Ecaterinei a abolit
$i pedepsele corporate, facand din Rusia prima tara care a incercat sa
educe fara aplicarea bataii (de§i exista dovezi ca majoritatea
profesorilor ignorau aceasta parte din decret). Pentru incurajarea celor
ce doreau sa devina profesori li s-a oferit statut nobiliar dupa un
serviciu de 22 ani. Din partea lor se cerea sa fie "cre§tini, onorabili,
iubitori, indrazneti, rabdatori, sa munceasca din greu §i sa fie lipsiti de
prejudecati". Pe de alta parte puteau fi demi§i pentru befie - un obicei
foarte raspandit printre profesorii ru§i din acea vreme.
Rezultatele au dezamagit. Deoarece nu s-a alocat educafiei decat
un procent de 2% din cheltuielile guveraamentale, doar vreo 300 de
§coli s-au construit pana in 1796. Toate se aflau in ora§e §i primeau
exclusiv elevi din clasa de rnijloc. Puj;ini tarani au avut posibilitatea sa-
§i trimita copiii la jcolile conduse de stapanii lor, dar imensa inajoritate
a copiilor de $erbi nu aveau nici un fel de educate. In teorie, datorita
unui decret al Ecaterinei, §i un $erb putea deveni membru al Academiei
de §tiinte, dar in realitate nici unul nu putea nutri о asemenea speran(a.
Ecaterinei insa§i ii displacea ideea extinderii §colilor Ia sate. Un
motiv ar putea fi imensele cheltuieli suplimentare pe care le-ar fi
implicat, ca §i lipsa profesorilor calificati. Cu toate acestea, probabil ca
nu acestea erau principalele ei obiecfii fata de educarea §erbilor. Ea se
opunea ideii unor asemenea §coli ji din principiu, iar spre sfarjitul
domniei a recunoscut ca nu era de acord cu educarea ferbilor.

1 Gloatele nu trebuie sa fie educate spre a nu ajunge sa ftie tot

atatea lucruri ca voi sau ca mine §i sa refuze sa ne mai dea
ascultare.

Idealismul ei timpuriu, dovedit prin sustinerea jcolilor pentru toata

lumea in Nakaz a fost inlocuit peste ani printr-un mai mare realism $i о
mai stransa identificare a sa cu dorintele nobilimii.
in ciuda scopului lor limitat, reformele Ecaterinei s-au situat in
fruntea celor din alte {ari. La moartea ei doai' Austria avea un sistem
jcolar de stat mai amplu decat Rusia. Anglia se afla inca la о distan(a
de 70 de ani de instituirea primei §coli de stat. Datorita problemeior
 Ecaterina cea M are 101

iniense ridicate de tnfiintarea unui sistem educational dc stat, ca a

reu§it sa realizeze mai mult decat majoritatea despotilor luminati.

8. Guvernarea
Printre reformele Ecaterinei s-au situat $i schimbarile operate in
sistemul de guvernare. Ideea de a reforma Jmpovaratorul sistem
provincial al lui Petru I nu era noua. О comisie instituita de
imparateasa Elisabeta recomandase schimbari majore inca din anii
1750. Delegatii la 'Zemstvo au formulat multe plangeri in legatura cu
ineficienta §i coruptia sistemului de guvernare locala. Cu toate acestea,
Ecaterina nu a actionat decat atunei cand rascoala lui Pugaciov a scos
la iveala fragilitatea sistemului.
Multe dintre primele succese ale lui Pugaciov s-au datorat
prabujirii administratiei locale. Sfarfitul rascoalei a fost urmat de un
grabnic decret, in 1775, care infiinta 50 gubemii (provincii), fiecare
avand circa 800.000 de locuitori, ce urmau sa fie conduse de un
guvemator numit de о persoana raspunzatoare in fata imparatesei.
Fiecare provincie a fost subimpartita in uejdii (districte). Gubeniile §i
uejdiile erau mult mai potrivite ca dimensiuni decat provinciile uria§e
ale lui Petru 1 §i pentru prima oara Rusia capata о forma eficienta de
conducere locala care va dura pana la 1917 - cea mai durabila dintre
reformele Ecaterinei. In acela$i timp s-a prevazut ca guvematorui sa fie
asistat de un consiliu local, de funcfionarii de stat §i de un sistem dc
curti de justitie. Fiecare provincie avea de asemenea si о adunare
nobiliara aleasa pentru a -1 indruma pe guvernator, dc?i puteriIc accsleia
n-au fost definite decat odata cu aparipa Cartci Nobilimii, uir.pie/ei c
ani mai tarziu.
Guvematorui avea responsabilitap intinse, inclusiv nienlinerea
legii §i a ordinii publice, strangerea taxelor, controlul armatei,
educafiei, sanStafii $i al transporturilor. A existat о crc^tcre
considerabila a numarului de persoane angajate de conducerea locala,
de la 13.000 inaint^ de reforma, la 27.000 in 1796, iar costurile
administrafiei locate au crescut de la 1,7 milioane ruble pe an in 1774
la aproape 11 milioane in 1796. Aceste statistici indica prioritatea
acordata de Ecaterina administratiei locale. Rusia se bucui a acum de un
102 Europa §i despotii luminati

sistem de guvernare locala probabil la fel de eficient ca cele din Europa

occidentals.
Faptul ca n-au mai existat importante rascoale ale $erbilor dupa
1775, In ciuda inrSutafirii constante a situatiei taranilor, este о dovadS a
funcdonarii eficiente a noului sistem.
Cu toate acestea, succesul n-a fost deplin. Ecaterina nu a reu§it
niciodata sa depS§easca problema lipsei de functionari cinstiti §i
calificati. Exemplele de corupfie au continuat de§i la un nivel mult mai
redus decat oricand Inainte in Rusia. Ecaterina, insa, realizase un
sistem de conducere locala destul de eficient $i in acela$i timp a pus
obstacole in calea revoltelor populare impotriva monarhiei. Cel putin in
teorie, munca tot mai intensa a administrate! locale care construia
drumuri $i spitale, a imbunStafit viafa ru?ilor de rand. Taranii probabil
nu au privit aceste reforme chiar ca pe о binecuvantare, intrucat
rSmSsese acela?i guvem eficient care men{inea legea §i ordinea, ii
recruta in annata §i le lua о mare parte din venituri sub forma de taxe.
Este insa clar cS oricate nemultumiri ar fi putut avea taranii, sistemul
administrarii locale instituit de Ecaterina a fost о imbunStafire fata de
haosul de pe vremea lui Petru cel Mare.

9. Ultimii ani
Orice analiza a realizSrilor Ecaterinei trebuie sa includS opinii
asupra schimbSrilor de situatie care au survenit in ultimii sai ani. In
timpul ultimilor cinci ani de viata ea a devenit tot mai reactionary.
Exista о serie de explicafii: ca imbatranea; ca se afla sub influenta
ultimului din cei peste 20 de iubifi - tanarul, nemilosul §i antipaticul
Platon Zubov care se opunea cu tarie ideilor iluministe; ca anii de
putere о corupsesera; ca, deji odata fusese о straina cu idei stralucite,
acum devenise mai aristocrats decat aristocrat ii m$i§i; cS era
inspaimantata de Revolufia franceza a cSrei izbucnire din 1789, bagase
groaza in ea. Impactui Revolutiei franceze a fost probabil cel mai
important motiv, deoarece, dintre tod conducStorii europeni, ea
avusese cea mai recenta experienta a unei revolte populare $i era foarte
con§tient3 de persistenfa acestui pericol. Tofi conducatorii vechiului
regim se temeau ca revolutia ?i-ar fi putut extinde doctrinele in toatS
Europa. Ecaterina s-a situat in fiuntea celor care denuntau revolufia $i,
 Ecaterina cea M arc 103

о daca eu ea, orice sau pe oricine care parea sa se situeze de partea

francezi lor sau care sprijinea ideile aparute la Paris.
Ecaterina, care in anii de inceput ii incurajase pe tinerii nobili sa
piece in strainatate pentru a primi о educate mai liberals in
universita{ile din Germania, Franta §i Anglia, incerca acum sa izoleze
Rusia de orice contact cu Franta. Tofi studentii ru?i au fost rechemati,
francezii au fost expulzafi din Rusia daca nu condamnau revolutia sub
juramant §i a fost introdusa cenzura presei. In acest fel spera Ecaterina
sa izoleze populatia Rusiei pentru a nu se afla despre faptul ca ia Franta
poporul de jos §i-a rasturnat regele §i acum confisca pamanturile
nobilimii. Propriul sau Nakaz care, In primii ani, poruncise sa Fie citit
cu voce tare oficialitatilor locale §i care se gasea de vanzare in librarii,
a fost acum retras.
104 Europa §i despotii luminati

Este, neindoielnic ca majoritatea nobililor au fost ia fel de §ocati de

revolufie ca §i Ecaterina. Cu toate acestea, cativa dintre ei luasera In
serios teoriile iluministe care se predau in universitatile europene. Unul
dintre ei, Alexander Radiscev, a publicat in 1790 о carte cu titlul
nevinovat О calatorie de la St. Petersburg la Moscova, care cuprindea
un atac virulent la adresa nedreptatilor §erbiei, cerea guvernului s-o
aboleasca §i, printr-o vestita profetie, avertiza ca, in cazul in care §erbia
nu va fi abolita grabnic va urma in Rusia о revolutie sangeroasa.

1 Nu §ti{i ce dezastru ne ameninta §i in ce pericol ne aflam? Un

torent caruia i se pun piedici in cale devine cu atat mai
puternic cu cat intalne§te un obstacol mai marc. OdatS ce
strapunge barajul, nimic nu mai poate opri §uvoiul. Tot asa
5 sunt $i fratii no§tri pe care-i tinem in lanturi. Ei nu a§teapta
decat momentul §i locul favorabil. Clopotele alarmei suna.
Fortele distructive se elibereaza cu о viteza inspaimantatoare.
De ju r imprejurul nostru doar sabie §i otrava. Rezultatul
lipsei noastre de omenie §i al suspiciunii noastre va fi
10 moartea §i amamica jale. Cu cat ne Incapakmam mai mult sa
nu u§uram incatu^arile, cu atat mai violenta le va fi
razbunarea. Amintiti-va in cei fel frustrarile i-au ridicat pe
sclavi impotriva stapanilor lor pentru а-i distruge. Ei s-au
grabit sa se puna la dispozifia unui crud pretendent. Si-au
15 ucis stapanii. S-au bucurat mai mult de razbunare decat de
slaramarea lanturilor. Asta ne a§teapta $i pe noi, la asemenea
lucruri trebuie sa ne ajteptam.

Ecaterina insa^i a pretins ca susfine aceste idei in anii 1760. Acum

insa cartea lui Radiscev i-а produs oroare §i a declarat ca este "mai rea
decat Pugaciov". Faptul ca a considerat о carte care urma sa fie citita
doar de cateva mii de persoane educate drept о ameninfar6 mai mare ia
adresa ei decat rascoala lui Pugaciov ne da masura spaimei de care a
fost cuprinsa. Radiscev a fost arestat si .condamnat la moarte, sentinta
pe care Ecaterina s-a milostivit s-o schimbe in inchisoare pe 10 ani in
Sibexia.
 Ecaterina cea M are 105

111 1792 un scriitor mai cunoscut, Novikov, a fost condamnat la 15

ani de inchisoare. Novikov era sustinator al Francmasoneriei, mi5,care
despre care Ecaterina banuia ca are legaturi cu revolutia. A fost acuzat
§i ca intretine legaturi secrete cu fiul Ecaternei, Pavel, despre care se
§tia ca se impotrivejte in anumite privinte felului de a conduce al
mamei sale. Pe vremuri insafi Ecaterina contribuise cu articole la
revista satirica a lui Novikov, dar acest lucru nu 1-a putut salva. Cele
doua sentinte dovcdesc trasaturile cele mai rele ale Ecaterinei:
intoleranta §i neindurarea fata de cei ce indrazneau s-o critice pe ea sau
sistemul in fruntea caruia se afia.
Cand comparam realizarile Ecaterinei cu generoasele exprimari din
Nakaz este u$or sa о consideram 0 ipocrita care a scris cuvinte
rasunatoare pentru a ca§tiga admiratia scriitorilor philosophes
occidentali sicofanfi, in timp ce in realitate conducea Rusia ca un
despot de moda veche.
Nici epitaful pompos pe care §i 1-a gasit cu putin timp inainte sa
moara n-o pune intr-o lumina mai favorabila:

1 Aici zace Ecaterina a ll-а, nascuta la Stettin in 1729. A plecat

in Rusia in 1744 pentru a se cSsatori cu Petru al III-lea. La
varsta de paisprezece ani a luat tripla hotarare de a fi pe
placul soUilui sau, al Elisabetei $i al natinnii. A facut totul
5 pentru a-?i respecta aceasta decizie. Optsprezece ani de
singuratate i-au dat ocazia de a citi multe carti. N-a dorit
decat bineie {arii sale ^i a incercat sS daruiasca supu$iK>r sai
fericire, libertate $i bunastare. A acordat cu u$uriii|.i iei laiva
?i n-a urat pe nimeni. Toleranta, modesta ^i vescla, a avul
10 un spirit republican $i о inima caritabik’i. A avut prieteni
buni.

Ne putem cu u^urinta referi la multe parti din acest document cat .si
din Nakaz in care Ecaterina a e§uat lainentabil in atingerea aeelor
idealuri pe care § / 1е propusese. Dcsigur, s-a bucurat de adulafia
scriitorilor philosophes §i i-а incurajat sa descrie Rusia, in mod eronat
drept о fara condusa strict dupa principii iluministe. Este adevarat §i ca,
pe masura ce imbStranea, s-a distanfat tot mai mult dc propriile ei idei
106 Europa $i despotii luminati

iluministe din tinerefe. Cu toate acestea, nu trebuie sa-i subestimam

realizarile reale care au transformat Rusia din statul arbitrar §i
semimilitarist al lui Petru cei Mare intr-o fara cu un sistem juridic $i
adm inistrate corespunzator. Ecaterina a fost primul conducator din
Rusia dintr-o perioada indelungata care a avut viziunea unei conduced
mai eficiente a tarii §i care a dorit sa incercc metode noi. Ea a pus
bazele caii "consultative", de§i acesta a fost un experiment pe care nu
1-a mai repetat a doua oara. Ii placeau dezbaterile intelectuale $i a
corcspondat cu scriitorii vestifi, nu numai pentru ca ace§tia sa-i
glorifice numele in Europa, dar §i pentru placerea de a schimba idei cu
alti intelectuali. A dat libertate elitei culturale, cel putin pana in 1789.
A redus rolul armatei in societatea rusa - sub Petru I aceasta dominase
fiecare latura a guvernarii - §i numai datorita lipsei de functionari
cinstiti n-a reu:>it sa preia controlul total asupra administrate! locale.
E§ecul ei in a realiza ceva pentru ajutorarea taranilor $i incercarile
de a intoarce timpul inapoi, dupa 1789 constituie cele mai serioase
critici aduse Ecaterinei ca reformator. Interpretarea conform careia ea
ar fi dorit in mod sincer sa-i ajute pe tarani, dar a fost impiedicata de
nobilime, nu este valabila deoarece tocmai in vremea primilor sai ani
de domnie - perioada in care era cea mai vulnerabila - a inaintat cele
mai radicale propuneri de reforma in Nakaz. Spre sfar§itul viefii, cand a
avut о pozifie sigura, n-a facut nici о incercare de а-i ajuta pe §erbi.
Pare mai probabil ca ea sa fi fost din ce in ce mai con§tienta de
dificultatea abolirii §erbiei §i acest fapt, in general, alaturi de rascoala
lui Pugaciov, in particular, a convins-o ca nu era inca momentul
potrivit.
Realizarile Ecaterinei sunt mai bine puse in valoare prin contrast
cu cele ale predecesorilor si urmajilor ei. Madariaga le rezuma astfel:
"A fost о vreme cand despotismul s-a transformat in monarhie, iar
oamenii ascultau nu de frica ci datorita onoarei".

S a luam notite despre "Ecaterina cea M a re "

Din nou §i in acest capitol, nu trebuie sa va preocupe neaparat
descrierea faptelor Ecaterinei, ci sa decidefi (i) in ce masura politica in
diverse domenii a fost influentata de Iluminism. Va fi necesar sa putefi
 Ecaterina cea M are 107

Rezutnat - Ecaterina c e a M are

identifica (ii) acei factori care au piasat-o intr-o pozitie mai slaba decat
aceea a altor monarhi care au introdus reforme. La starlit va trebui sa
108 Europa §i despotii luminati

reu^ifi sS rSspundefi Ia Intrebarea (iii) "л to st n. un .,\>rn >utcer

care n-a putut sa realizezc mai m ult din <au/.a rc z is tc -v i nobilim ii sau
о prefacuta care n-a avut nicicand intentia vie a face re form e - ori exista
$i alta explicate in afara aco to r doua extreme?"
Urmatoarele subtitluri pot fi utile:
1. Accesul la putere (Acesta este un simplu fundal care neccsita doar
foarte scurte notite).
1.1. Moltenirea lui Petru cel Mare.
1.2. Cum a ajuns Ecaterina sa preia puterea?
1.3. Rusia In 1762.
2. Zemstvo $i Nakaz.
2.1. Motivele convocarii Zemstvei.
2.2. Alcatuirea ?i obiectivele 'Zemstvei.
2.3. Telul documentului Nakaz.
2.4. Cum a fost primit Nakaz-ul.
2.5. Continutul Nakaz-\x\n\ §i interpretariie care i s-au dat.
2.6. Evasluarea activitatii Ecaterinei §i a Zemstvei.
(La punctele 3-8 de mai jos eoncentrati-va asupra telurilor Ecaterinei .si
a realizarilor ei, evitand sa alcatuiti о simpla listS a diferitelor ei
"actiuni").
3. §erbia.
3.1. R.lscoala lui Pugaciov.
4. Nobilimea.
4 I. Scmnificatia Cartei Nobilimii.
5. Politica economics.
6 . Religia.
7. Educa(ia.
8 . Guvernarea.
9. Ultimii ani.
9.1. Impactui Revolutiei franceze asupra Ecaterinei.
9.2. Evaluari.

Sa raspundem la intrebari-eseu despre "Ecaterina cea M are"

Ecaterina a II-а este un subiect indragit de examinatori. Uneori vi
se va cere sa-i comparati realizarile cu cele ale altor despoti luminati:
 Ecaterina cea Marc 109

asemenea intrebSri vor fi discutate. Pentru moment rie vom coneentra

asupra unor chestiuni care о privesc doar pe Ecaterina. Acestea incep
adesea cu un citat pe carc va ucbui sa-l comentati. Citateie, In special
cele lungt pot sa para la inceput redutabilc. lata cateva exemple:
1. "Realitatea, pentru ca, a cantarit mai mult in balanta decat
idealurile". Comentati aceasta opinie despre Ecaterina cea
Mare.
2. Cum considerafi afirinafia potrivit careia "politica Ecaterinei
cea Mare a servit mai mult intereselor nobilimii decat acelora
ale coroanei"?
3. "Ecaterina a li-a - in mod iinpropriu supranumita cea Mare".
Comentafi.
4. “Ascensiunea unei obscure printese germane la rangul de
imparateasa a Rusiei n-a fost о realizare minora, dar faptul ca
Ecaterina a II-а s-a mentinut la tron mai bine de 30 de ani §i a
murit de rnoarte naturals, a fost, probabil, о realizare §i mai
mare". Comentati.
5. "Limitarea puterii sale §i a libertafii de actiune i-au lasat putin
spafiu de manevra pentru a-$i pune in practica ideile cu
adevarat iiuministe". Comentati aceasta opinie despre politica
interna a Ecaterinei a 11-a.
6 . "Rusia trebuie sa-i poarte о recuno§tinta imensa $i cu atat mai
mare cu cat n-a fost rusoaica". In ce masura $i pentru ce motive
ar fi trebuit Rusia sa poarte recuno§tin{a Ecaterinei a II a?

Intrebarile bazate pe "afirmatii provocatoare", de^i adesea nu sunt

agreate de studenfi, de fapt ii ajuta oferindu-le indrumari asupra
aspectclor domniei Ecaterinei carc trebuie comentate .si pentru ca о Iera
о posibila interpretare. Prima sarcina ar fi, dcci, identificarea aspectclor
domniei Ecaterinei care il intereseaza pe examinator. Intrebarea nr.2,
de exemplu, se refera limpede la efectele politicii duse de Ecaterina.
Alcatuiti о lista cu aspectele domniei ei cerute in celelalte patru
intrebari.
Atunei cand exaniinatorul ofera. propria sa interpretare, ca in
"afimi afijlej5fovocatoare'' unii studenti fac gre§eala de a crede ca
acesta a^teapta sa fie de acord cu el §i nu prezinta decat dovezi in
■ lit I'in гора >1 dcspo( i i I l u i I и ia( I

favoarea celor afirmate. De fapt, examinatorul dore.?te о abordare mai

echilibrata, atat ca argumente pro cat $i contra celor afirmate $i la
sfar§it о judecata proprie.
Va trebui sa parcurgefi un proces in trei stadii atunei cand aveti
de-a face cu о intrebare bazatape о "afirmatie provocatoare":
a) Identificati aspectul (aspectele) la care se face referire.
b) Identificati punctul de vedere exprimat de examinator.
c) Identificati alte argumente sau aspecte pe care va trebui sa Ie
included pentru a raspunde la intrebare.
Acum ar fi momentul sa concepeti planuri de eseu utilizand aceasta
abordare pe trci planuri, pomind de la cateva din celelalte intrebari
enumerate mai sus.

Intrebari bazate p e izvoare despre "Ecaterina cea M are"

1. E caterina $i reputatia ei.

Cititi fragmentele din cele doua scrisori adresate Ecaterinei de
Voltaire la pp 83 - 84 §i studiati caricatura ei de la pag. 103 Raspundeti
la urmatoarele intrebari:
a) Ce se intelege prin "libertatea con^tiintei (pag. 84 randul 7).
b) Ce ne spun scrisorile despre (i) caracterul §i (ii) telurile lui
Voltaire?
c) Ce ne spun scrisorile despre (i) caracterul Ecaterinei 51' (ii)
telurile ei?
d) Explicafi prin ce difera imaginea caricaturala a Ecaterinei Гай
de aceea creionata de Voltaire?
e) Din ce motive a incercat Ecaterina sa caftige sprijinul unor
oameni ca Voltaire §i in ce masura a reu$it?

2. Nakaz §i C arta Nobilimii.

Cititi fragmentele din Nakaz la pag. 84-85 §i fragmentul din Carta
nobilimii la pag 93-94. Va trebui sa va referiti $i la pasajul din Beccaria
de la pag. 28-29. Raspundeti la urmatoarele intrebari:
 Ecaterina cea Mat e 111

a) Explicati ce se intelege prin "Rusia este un stat european"

(pag. 85 art 6 ), "comisia" (pag. 85. art.522) §i "rechizitionarea
militara" (pag. 94. art. 35).
b) Ce dovezi exista ca anumite parti din Nakaz sunt prcluate
direct din cartea lui Beccaria? Sustineti-va raspunsul prin
citate.
c) In ce privintc contrazic articolele din Carta pe cele din Nakaz?.
Sustineti-va raspunsul prin citate.
d) Care dintre cele doua documente a fost mai important pentru
Rusia? Explicati de ce.

3. E valuarea realizarilor Ecaterinei.

Citifi fragmentul din Calatorie de la St. Petersburg la Moscova dc
la pag.104 §i epitaful Ecaterinei de la pag. 105 Raspundeti la
urmatoarele intrebari:
a) Explicati ce se intelege prin "frafii nojtri" (pag.104 randulS),
"un crud pretendent" (pag. 104 randul 14) §i "optsprezece ani
de singuratate" (pag. 105 randul 5)
b) Ce ne spune epitaful Ecaterinei despre caracterul §i realizarile
ei?
c) In ce fel $i de ce evaluarea facuta de Radiscev faptelor
Ecaterinei nu corespunde cu aceea facuta de ea insa§i?
d) Ce valoare an aceste doua surse pentru un istoric care studiaza
domnia Ecaterinei?
C a p it o l u l 5

Io s if al Il-le a

1. Primii ani de viata

In momentul in care Imparateasa Maria-Tereza de Austria a dat

na§tere fiuiui ei mult dorit, in martie 1741, numindu-1 Iosif in cinstea
sfantului pe care -1 pretuia cel mai mult, au fost trimi^i curieri sa anunte
curfile europene, dupa cum era $i normal. Dupa cateva saptamani, insa,
vejti mult mai dramatice sosira din Austria. Prusacii, spre surprinderea
generala, cajtigasera batalia de la Mollvvitz. asigurandu-§i pastrarea
Silezei. La varsta de trei luni, pruncul Iosif fu prezentat Dietei din
Ungaria cu ocazia impresionantei pledoarii tinute de Maria Tereza in
fata nobilimii cerand sa fie sprijinita cu bani §i oameni impotriva lui
Frederic al Prusiei. IncS de la о varsta frageda Iosif a fost implicat in
cele doui probleme care-i vor domina viala: agresiunea lui Frederic
al П-lea ?i sprijinirea monarhiei austriece pe putemica nobilime §i pe
adunarile acesteia. Iosif ?§i va petrece anii de domnie (1780-1790)
incercand s«i lupte impotriva ambelor amenin{ari la adresa puterii §i
integritatii monarhiei austriece.
Va pierde aceasta lupta. In timpul ei va deveni unul dintre cei mai
controversati monarhi din istoria Austriei. La sfarfitul domniei sale
Iosif considera ca e$uase total §i multi istoriei au fost de acord cu
aceasta judecata sumbra. Cele mai multe controverse s-au iscat in jurul
motivelor neimplinirilor lui Iosif, daca acestea au fost produsul (elurilor
lui iluministe sau al metodelor prin care a incercat sa ^i le realizcze.
Daca telurile au fost pricina, ar reprezenta acest lucru о dovada ca
despotismul luminat nu era viabil intr-un stat ca Austria? Daca au fost
mijloacele, in ce masura metodele sale gre^ite au fost un rezultat ai
deficientelor propriului sau caracter §i in ce masura s-au datorat
mo§tenirii lasate de Maria Tereza?
Domnia Mariei Tereza a fost dominata de amen in (area reprezentata
de Prusia §i de problemele ridicate de conducerea mtinsului §i
complicatului ei imperiu. Ea a reu$it sa se ocupe de toate acestea $i sa
 Iosif al Il-lea 113

’ mp, sa m is; ivu

§aisprezece copii $i m ajoritatea au supraviefuit bolilor copilariei. In
mod neobisnuil pentru vremea respective, ca petrecea in fiecare /I un
anumit timp cu copiii s. >. supravegliuniu-le Ci grija cducati; In .-azui
lui Iosif, acest fapt devinc deoscbit de important deoarece era
moijtenitorui tronuiui §i Maria Tereza era hotarata s;l-l pregateasca a$a
acum se cuvine pentru a-ji prclua resporssabiiitatile.
In ciuda grijii mamei sale §i a instructiunilor cu totul neobi§nuite
date de ea educatorilor de а-i face lectiile cat mai placute, lui Iosif nu
i-а placut §coala §i era mereu mustrat de profesori pentru lene.
Majoritatea materiilor nu-1 interesau, in afara de matematica §i limbilc
straine. A aratat antipatie fata de materiile care constituiau partea
principals a educatiei unui print in secolul al XVIII-lea. Nu-i placeau
dansul, muzica, arta $i literatura §i dctesta mai ales vanatoarea care
spunea el "nu-i decat о scuza pentru a neglija ocupatiile serioase".
Inca de timpuriu a inceput sa citeasca iucrarile scrise de scriitorii
philosophes, de§i mama sa nu era de acord cu ace§ti autori. El pare sa fi
asimilat multe dintre teoriile iluministe la moda in vremea respectiva.
Cunojtea operele lui Voltaire §i era impresionat de Enciclopedie §i de
fiziocrati. Probabil ca scriitorul care 1-a influenfat cel mai mult a fost
Martini, profesor de drept la Universitatea din Viena. Martini, care 1-a
influenfat $i pe fratele lui Iosif, Leopold, a scos in evidenfS suproma(ia
legilor naturale asupra legilor Bisericii. Lui Iosif ii placea ceea ce citca,
dar a avut grija sa se distanteze de vestifii scriitori france/i. Monarhi
precum Frederic al 1Г-1еа sau Ecaterina a Il-a puteau s i se dea pesle cap
pentru a 11 vazuti sau a purta о corespondent regulatfl cu Voltaire ,.i
Diderot, dar Iosif nu a incercat niciodata sa cultive о relate puionalS
cu ace§tia. In anii tineretii a existat un motiv valabil: ii intcr/.icca mama
sa. Ea se opunea cu tarie Iluminismului $i a refuzat sa permits
publicarea operelor lui Voltaire sau ale altor scriitori philosophes in
Austria, rezumandu-?i atitudinea prin cuvintele: "Nu permit
introdueerea in aceasta tara a unor carti atat de oribile care nu servesc
nici ftiinfa, nici religia, nici rm fac placere". Fiindca aceste opinii erau
sustinute cu atata tarie, [osif n-a indraznit s-o contrazica pe mama sa, in
timpul vietii ei. ,'
114 Europa $i despotii luminati

Iosif nu a contactat persona! pe nici unui dintre scriitori nici dupa

moartea mamei sale, in 1780. Retinerea fata de ace$tia reflects
preferinta pentru discutiile cu oamenii care-i erau inferiori intelectual.
Nu 1-a interesat vreodata sa-$i transforme curtea intr-un forum pentru
discutii inteligente, a§a cum procedasera Frederic §i Ecaterina. Nici sa-i
foloseasca pe scriitori philosophes in scopuri propagandistice nu I-a
preocupat.
Contemporanii sai aveau pareri diferite in privinta masurii in care
Iosif a asimilat ideile Iluminismului. Ecaterina a II-а a fost foaite
impresionata de el cand s-au intalnit prima oara, in 1780, scriind despre
el ca are "cea mai informata minte din cate cunosc". Aceasta pare о
inalta pretuire din partea unuia dintre cei mai inteligenfi §i rafinati
conducatori din Europa insa deoarece in vremea respectiva ea avea
interesul de a incheia о alianta cu Austria, cuvintele ei lingu§itoare au
fost, probabil, la fel de nesincere ca cele schimbate cu Voltaire.
Frederic al Il-lea, care 1-a intalnit pe Iosif In 1769, n-a fost impresionat
de acesta, descriindu-i ca fund lipsit de rabdare avand doar о
educatie superficiala. A adaugat, de asemenea, ca Iosif nu avea idei
originale, ceea ce pare adevarat. Iosif a preluat §i a folosit multe dintre
ideile emise de scriitorii philosophes dar, spre deosebire de Frederic §i
Ecaterina, n-a scris niciodata vreo carte.
A incurajat oarecum dezvoltarea teatrului, infiintand un teatm
german, dar in alte privinjc n-a. dovedit nici un interes pentru sprijinirea
artelor. A avut anumite aptitudini niuzicale, dar 1-a tratat pe Mozart, cel
mai mare compozitor austriac, cu zgarcenie. Daca unul dintre criteriilc
dupa care era judecat un despot luminat era accla de a dovedi ca
patroneaza artele §i §tiintele, atunei in mod sigur acesta nu se aplica lui
Iosif. Cercul sau stramt de interese, faptul ca nu-i pasa sa urmeze nici
traditia monarhilor de sex masculin de a vana §i de a umbla dupa femei
§i nici moda mai recenta de a patrona artele, il arata a fi unul dintre cei
mai izolati $i singuratici dintre monarhii secolului al XVIII-lea.
A existat ceva fata de care Iosif s-a aratat interesat inca din tinerete
§i care i-а facut placere de-a lungul domniei lui - calatoriile. El a fost
primul conducator austriac care §i-a viz.itat toate provinciile iudepartate
ale risipitului sau imperiu, calatorind foarte mult §i in strainatate. Peste
tot mergea icognito, statea in hoteluri se amesteca cu oamenii de
 Iosif al Il-lea 115

Iosif al Il-lea

rand. Familiaritatea fa{a de supu§ii sai, dorinfa de a discuta problemelc

ior de la egal la egal §i amuzamentul sau cand i se constata adevarata
identitate sunt cateva dintre cele mai apreciate trasaturi ale sale. §i
al(i despoti luminati ii impartaseau aversiunea fa{a de pompa §i
ceremonii sau ritualuri regale, dar nici unul nu s-a dovedit atat de
liber §i deschis in relafiije^eu^supu§ii lor. Iosif adora mtalnirile $i
116 Europa $i despotii luminati

discufiile cu oamenii obi§nui{i. Ca rezuitat era mult mai informat §i

mai favorabil fata de poporul de rand din imperiul sau decat alti
monarhi care se pretindeau profund preocupati de bineie supujilor
lor.
Calatoriile i-au dat §i posibilitatea sa-i judece pe ceilalfi monarhi
potrivit propriilor constatari. Intre 1769-1780 a mtreprins trei calatorii
in strainatate intalnindu-se cu Frederic al Il-lea in 1769, Ludovic
al XVI-lea al Frantei in 1777 $i Ecaterina a И-a in 1780. Primele doua
calatorii i-au fost prea pu{in utile, doar vizita in Rusia, din 1780 a avut
о semnificatie politica, deoarece aceasta mtalnire a netezit calea ruperii
aliantei dintre Rusia ?i Prusia §i inlocuirea ei cu aceea dintre Rusia §i
Austria. La vremea respectiva Iosif a considerat ca Ti daduse о lovitura
diplomatica lui Frederic, izolandu-l, §i ca i§i ca§tigase un aliat putemic
- evenimentele vor demonstra insa ca Rusia a tost singura care a
ca§tigat din aceasta rastumare a aliamelor.
Relatiile dintre Iosif §i mama sa n-au fost lipsite de asperitafi. In
timp ce alfi despoti liuninati reu§isera sa acceada la tron inca din
tinerefe, Iosif a fost nevoit sa ajtepte 40 de ani pentru a deveni imparat.
Maria Tereza, grijulie sa-ji educe succesorul, i-а dat anumite
responsabilitati, dar a avut grija sa nu aiba prea multa putere reala.
Odata cu trecerea anilor, Iosif a considerat aceste restriefii tot mai
plictisitoare ?i au existat frecvente discufii in contradictoriu intre mama
fiu. Printul Kaunitz, ministrul principal al Mariei Tereza §i arhitect al
alianfei franco-austriece, §i-a dat seama ей este nevoie de toate
calitatile lui diplomatice pentru a impiedica о ruptura totala intre
imparatease §i fiul ei. Cu toate acestea Iosif i§i indragea mama §i a
parut cu adevarat distrus de durere cand i-а parvenit §tirea morfii ei, la
sfarjitul anului 1780.
Domnia Mariei Tereza §i intreaga viata a lui Iosif au fost dominate
de figura lui Frederic cel Mare. Cu ocazia unei campanii in care nu s-a
varsat sange, in 1740, Frederic cucerise Silezia amenintand pozifia
Austriei de mare putere §i stat dominant in Germania. In urmatorii 23
de ani, Maria Tereza a folosit atat diplomada cat §i razboiul, incercand
sa-§i recupereze provincia pierduta, insa nici un mijloc n-a fost eficient
impotriva geniului militaral lui Frederic. In 1763 ea a fost silita sa-§i
admita infrangerea.
 Iosif al Il-lea 117

In cursul pregatirilor pentru a-§i organiza statul in vederea

razboiului cu Prusia, Maria Tereza fusese obligata sa modemizeze
sistemul de guvernare. Gramada de state separate care alcatuiau
Imperiul habsburgic i§i pierdusera in parte independenta, de§i Ungaria
§i Tarile de Jos austriece i§i pastrasera dietele care aveau о importanta
putere. Unele dintre domeniile provinciale pierdusera controlul asupra
taxelor. In loc sa voteze taxele de stat in fiecare an, acestea erau votate
о data la zece ani. In plus se incercase impunerea de taxe asupra
nobilimii §i clerului. A existat о opozifie puternica §i previzibila in fata
acestor reforme care, in final, nu s-au aplicat decat in Austria §i
Boemia. In acela§i timp au fost extinse rcponsabilitatile functionari lor
de stat din provincii. La inceput, acejtia nu raspundeau decat de
recrutarea soldatilor §i strangerea taxelor. Cu timpul li s-au atribuit §i
responsabilitati in construirea de drumuri §i sistemul §colar. In 1749
Maria Tereza infiintase Directorium-ul pentru administrarea in comun
a Austriei $i Boemiei. Pentru prima data aceste provincii se aflau acum
sub controlul direct al imparatesei. Faptul ca Maria Tereza n-a incercat
sa-$i centralizeze §i celelalte provincii este о dovada tipica a prudentei
sale.
Pana in 1780 majoritatea statelor Imperiului habsburgic nu datorau
Vienei decat supunere formala. Mai ales Ungaria, care reprczenta
aproape jumatate din teritoriul habsburgic, in realitate se autoguverna
§i nu fusese atinsa de reforme. Maria Tereza, in fa{a sarcinii mai
presante de a combate Prusia, a lasat reformarea Ungariei in seama
generatiilor urmatoare.
S-au intreprins reforme §i la nivel central. О scrie tic consilii,
precum Directorium -ul ?i Camera de finanje, erau coiuluse de uu non
Consiliu de stat prezidat de Maria Tereza $i alcatuit din principalii
mini§tri.
S-a incercat ji о reformare a cerinfclor profesionalc pentru
profesorii Universitafii. controlata anterior de iezui|i. 1'eologia $i-a
pierdut pozifia dominanta §i a fost inlocuita de materii mai utile unei
cai’iece-TnraSministratie - legislate, contabilitate §i politica. Pentru
prima data $i cei ce nu erau catolici puteau frecventa Universitatea.
Reformele in privinja educatiei s-au extins §i asupra oamenilor de rand.
Infiintarea unui minister al educatiei indica prioritatea acordata de
118 Europa §i despofii luminati

Maria Tereza acestui domeniu, iar cerinfele s-au diversificat, In §colile

de stat, pentru a include istoria, geografia, matematica $i germana
impreuna cu materiile tradifionale - educafia religioasa §i latina.
Reformele Mariei Tereza nu au fost "luminate", ci urmareau
intarirea statului in fata agresiunii straine nefiind nicidecum datorate
faptului ca ea ar fi considerat un stat putemic §i paternalist un scop in
sine. Maria Tereza a fost un conducator excesiv de prudent, refractar la
schimbari daca acestea nu erau absolut necesare. In special a avut grija
sa nu se atinga de privilegiile §i puterea nobilimii sau a bisericii. Ea
considera ca schimbarile trebuie sfi se produca lent §i a avut mereu о
viziune realista in privinta a ceea ce ar putea realiza In timpul vietii ei.
Acestea au fost motivele pentru care reformele ei, de§i limitate, au avut
In general un succes deplin.
Maria Tereza, departe de a simpatiza ideile Iluminismului li s-a
opus pe fafa. Dupa cum a interzis lucrarile scrise de scriitorii
philosophes, tot a§a s-a aratat a fi о bigota reactionara in privinta
religiei. A permis Bisericii romano-catolice sa-$i pastreze majoritatea
bogatiilor §i puterilor §i i-а persecutat activ pe evrei, declarand ca "nu
cunosc о plaga mai rea pentru stat decat aceasta rasa de In$eIatori".
Nici protestantii n-au fost tratati mult mai bine, imparateasa afirmand
ca "nu ma voi lasa condusa de nici un spirit de toleranfa".
Grija ei de a nu-i supara pe nobili a determinat-o sa abordeze
problema §erbiei In sila §i intr-un mod ineficient. Era con§tienta de
greutafile cu care se confrunta faranimea §i fusese sfatuita de unii
mini§tri ji de fiul sSu s-o aboleasca in mtregime, chiar $i numai pentru
avantajele economice pe care о faranime libera le-ar aduce Austriei.
ferbilor care iucrau pe domeniile coroanei li s-a permis sa-$i ia In
arenda pamanturile pe care lucrau, insa Maria Tereza n-a facut mare
lucru pentru ceilalfi, care munceau pe domeniile nobiliare. О lege care
parea imponanta, din 1770, $i permitea faranilor sa-§i cumpere
pamanturile pe care lucrau de la stapanii lor, a fost pur §i simplu
ignorata de nobili. Maria Tereza n-a reu$it sa rezolve efectiv cea mai
importanta problema sociala $i economica cu care se confrunta Austria.
La moartea ei, in 1780, vechiul sau du§man, Frederic al Il-lea a
comentat ей "ea a facut cinste sexului feminin" - remarca aceasta
condescendenta fiind, dupa criteriile lui Frederic, о mare lauda - dupa
 Iosif al Il-lea 119

care a adaugat: "Acum Incepe о noua ordine a prioritatilor",

intrebandu-se cum sa procedeze cu fiul ei mai putin previzibil.
Neliniftea in privinta felului in care Iosif va conduce imperiul, in lipsa
mainii autoritare §i limitative a mainei sale, era imparlafita $i de altii. In
cei 40 de ani de ucenicie ca imparat Iosif daduse deja semne ca este о
persoana neinduratoare §i incapatanata care nu va admite nici о
opozitie. Acum, in sfar§it, putea sa-$i puna ideile in practica.

2. Filosofia politica
Neobijnuit de lunga ucenicie a lui Iosif in aie politicii a
reprezentat, desigur, unul dintre motivele intolerantei sale in fata
opozitiei §i dorinfci de a vedea rezultatele imediate ale reformelor sale.
Timp de 15 ani, intre 1765 ?i 1780, i se conferisera titluri pompoase,
dar putina putere efectiva. A asistat la irosirea celor mai frumo$i ani ai
s5i in timp ce mama lui nu reu§ea sS intreprinda reformele pe care le
considera de mult necesare. Cand, in sfar$it, Maria Tereza a murit in
1780, durerea incercata de Iosif la moartea ei s-a amestecat cu un
sentiment de ujurare pentru ca acum putea exercita puterea deplina. Cu
toate acestea, avea el insu?i de suferit de pe urma unei sanatati precare
$i este posibil sa fi considerat ca nu are prea mult timp la dispozitie.
Dar In cafiva ani urma sa fie nevoit a recupera deceniile pierdute dc
mama lui.
Iosif avea о conceptie clara in privinta statului pe care dorea sa-l
edifice. Filosofia sa politica era rezultatul a trei influente majore. Prima
§i, probabil, cea mai importanta, a fost influenta lui Frederic cel Mare.
Iosif era §i fascinat §i dezgustat de Frederic. Pe de о parte acesta era
evident cel mai iscusit ?i mai periculos du§man al Austriei, un
conducator care a continuat sa amcninte Austria pana la moartea lui, in
1786. Pe de alta parte, Iosif il admira pentru ca era un rege care, dupa
cum se dovedea, transformase ni§te tinuturi slabe ?i impraftiate intr-un
putemic stat unitar. Era un rege care conducea spre bineie poporului
sau §i care-§i intarise statul printr-o diplomatic cinica §i prin razboaie.
Pe scurt, Frederic era regele ideal, ale carui realizari dorea Iosif sa le
imite. El se considera in aceea$i situatie cu conducatori i Prusiei in
jueercarea de a unifica §i centraliza domenii impraftiate. Nerabdarea
lui Iosif poate fi in mare parte explicate prin faptul ca simtea ca Austria
120 Europa fi despotii luminati

pierduse timpul in vreme ce Prusia continue sa se in ^ rea ^ c a. La

momentul cand a obtinut puterea suprem a in . j Prusia i aiase
inainte cu vreo 70 de ani.
Iosif se temea ca daca Austria nu recupereaza rapid tim pul picrdut,
Prusia ar putea distruge Imperiui austriac. Din pacate, in graba lui de a
copia Prusia, Iosif a subestiinat atat perioada indelungata de care au
avut nevoie conducatorii Prusiei pentru a-fi intari statul, cat fi grija lui
Frederic de a-fi asigura alianta nobilimii.
Al doilea factor major care a influentat filosofia politica a lui Iosif
a fost Iluminismui. Iosif credea in contractul social dintre conducator fi
popor. Din moment ce top indivizii fi toate grupurile sociale sunt, prin
definite, egoiste, numai monarhul poate face ceea ce este mai bine
pentru intreaga natiune. Prin contractul social, intreaga putere e
acordata regelui cu conditia sa о foloseasca numai spre bineie statului
fi poporuiui sau. Nici un individ sau grup social nu avea dreptul sa se
opuna voinlei regale. Nu era nici necesar fi nici avantajos sa se faca
vreun compromis cu institufiile existente. Pentru а-i aplica decretele era
nevoie de arniate de birocrafi pentru a se asigura ca legile ii sunt
ascuitate. Iosif s-a deosebit de alti despoti luminati tocmai datorita
acestui refuz inflexibil de a accepta compromisuri sau opozitia la
reformele sale. El a fost singurul care a dus in realitate teoriile despre
puterea deplina a monarhilor pana la consecintele lor logice.
Al treilea factor care i-а influentat ideile a fost insafi istoria
Austriei. Multe dintre cele mai vestite reforme ale lui Iosif, inclusiv
cele in privinta conducerii fi educatiei n-au fost decat о prelungire
logica a eforturilor facute anterior de Maria Tereza. Reformele sale au
datorat mai mult reformelor de pionier ale mamei lui decat a fost dispus
sa admita.

3. Asocierea la donmie
Maria Tereza, care nu fusese deloc pregatita de tatal sau pentru a
prelua responsabilitatile de imparateasa, a fost hotarata sa-i ofere fiului
ei о experienta fi responsabilitafi in guvernare in timpul vietii ei. Iosif a
inceput sa ia parte la fedintele consiliului din 1760, dar nu a primit nici
о responsabilitate anume pana la moartea tatalui sau, ineficientul
Francisc de Lorena, in 1765. I-а urmat acestuia in funetia de Sfant
к
Iosif al Il-lea . 121
%
■

ImpSnit rom an $i a fosr ri? • o"iei;o" ' ;• ' coregent ’ T" - : '
aiblriac, iiiiprouiiu sa. Aco:-te rcsponsabi-.iV i par
scm niiicat.'c. d-:r Iosif, г .tii u in rc..J:-::!e dadeau doar iiuzia puterii.
M4 'ia ’ ere;'.a a.ca ifi pSstu ui . • ш to ite decizii'" ..'.rivitosre
la soarta Austriei.
Iosif a reufit sa intreprinda ceva p . n ; reducerea puterii romano-
catolice, in ciuda opozitici rmmei sale, in acest domeniu a fost sprijinit
cu tarie de Kaunitz care, asemenea lui Iosif, fusese influentat de
lucrarile scrise de scriitorii philosophes prin care aceftia atacau biserica
pentru bogatia fi puterea ei. In ' 769, Iosif fi Kaunitz au rcdactat un
document care cerea о transfonnan radicals a politicii religioase duse
de Austria. Ei cereau controlul de si at asupra educatiei fi о reducere a
bcgafiilor Bisericii. In ciuda sprij nului acordat de Maria Tereza
Bisericii romano-catolice, Kaunitz fi Iosif impreuna au reafit sa apiice
о mare parte a acestui program. Expuizarea iezuitiior din Austria in
1773 demonstreaza influenza tot mai mare a lui Iosif in privinta
problemelor religioase intrucat Maria Tereza era cunoscuta ca mare
simpatizanta a Ordinului, fiind educata de ei. Cu toate acestea, defi
Austria facuse multe in direcfia reducerii puterii Bisericii inainte de
1780, Iosif nu era multumit. Nu se facuse nici un progres in privinta
tolerantei religioase iar Biserica romano-catolica inca s.c bucura dc
imense bogatii fi privilegii.
Influenza lui Iosif ;n legatura cu politica externa a devcnit hr. mai
vizibila dupa 1765. Participarea Austriei la prima ипрЛЦпч a I’clouici
in 1772 afostefectiv impusa Mariei Tereza cu for|a dc Kv.il fi kniiiiil/.
Maria Tereza, ea insafi о victinvi a unei agrcsiuni nt-provot ale in I /10.
nu dorea sa-1 copieze pc Frederic fi s;1 atace un vccin lipsit dr ap.nar
Pentru ainrauta(i lucrurile, impartirca insenina fi destrftmaica unui I.it
frate catolic fi intarirea in continuare a vechiului ci dufnian, 1 redcric.
Aceste obiec{ii n-au fost insa suficiente pentru a rdspunde la
argumentele lui Iosif ca pamantul polonez ar fi о buna compensate
pentru pierderea Siieziei.
losif considera ca impai-firea, din care Austria caftiga provincia
Gulitia, este un triumf al diplomatiei sale fi ca astfel restaura puterea
Austriei in Europa centrala, dar celelalte incursiuni ale sale, in anii de
inceput ai domniei, in politica externa n-au mai avut acelafi succes. EI
122 Europa fi despotii luminati

fi-a convins mama, prudenta ca intotdeauna, sa provoace Prusia Inca о

data pe teren german' printr-un amestec in probiema succesiunii la
tronul Bavariei, in 1778. Razboiul care a urmat a reprezentat о mare
dezamagire pentru Iosif. Fiind personal la comanda unui corp de
armata, n-a fost in stare sa dea ochii cu armata prusaca. N-au prea fost
lupte, in schimb s-a jefuit din plin incat razboiul acesta este cunoscut
sub nuniele de "razboiul cartofului". Franta a refuzat sa-fi ajute aliata,
iar Rusia a ameninlat cu interventia. A fost semnat un tratat la Teschen
in 1779 prin care Austria a obfinut doar о bucatica de pamant - vreo
50km" - in locul intregii Bavarii. Inca о data Frederic a fost mai firet
decat austriecii.
Iosif a fost personal umilit in domeniul cel mai sensibil pentru un
monarh - gloria militara fi diplomatia. RezuUatul a fost hotararea
neferieita de a se razbuna. Pe termen lung, aceasta a condus la politica
externa iresponsabila fi agresiva din anii 1780 - cauza majora a caderii
lui Iosif.
Problema taraneasca a fost, insa, cea care a dus la cele mai multe
neintelegeri dintre Iosif fi Maria Tereza. Iosif dorea abolirea totala a
ferbiei, dar prudenta Maria Tereza a refuzat categoric. In mod special
se punea problema ferbilor din Boemia. Provincia suferise de pe urma
unor invazii repetate ale prusacilor fi francezilor intre 1740 fi 1763 fi
era dominatS de un grup de nobili extrem de asupritori. О serie de
recolte proaste fi de epidemii au facut ca in 1770 ferbii din Boemia sa
fie confrnntati cu foametea. Ce trebuia sa faca guvemul?
Iosif a vizitat Boemia in 1771 fi a fost ingrozit de ceea ce a vazut.
El a observat ca foametea era rezultatul fi nu cauza pnblem ei taranefti.
Problema о reprezenta ferbia. A cerut о reducere drastica a robots,i
(munca neplatita prestata de ferbi pentru stapanii lor) fi confiscarea
averilor bisericefti pentru infiintarea de fcoli fi azile de binefacere.
Consiliul de Stat a dezbatut indelung probiema fi a supu ,-o Adunarilor
Boemiene. Adunarile controlate de nobili au prote: tat impotriva
nemaiauzitei propuneri ca guvernul central sa intervina in probleme
locale. In 1774, taranii disperafi s-au rasculat impotriva stapanilor lor.
Iosif a considerat ca trebuia sa actioneze. In 1775 a decretat о lege
urbariala care pentru prima oara stabilea maximum robot-чi care putea
fi pretinsa unui ferb la trei zile pe saptamana de cate douasprezece ore
 Josil'al II lea 12.»

vara §i opt ore iama. Aceasta lege deji departe de abolirea totala a
serbiei dorita de Iosif a fost pur §i simplu ignorata de nobili, care au
continuat sa ceara §i mai multa robota. Rascoala taraneasca s-a intins 111
intreaga Boemie.
Acum Iosif a fost nevoit sa ia о decizie dureroasa. Dc$i ar fi putut
s&-i sustina pe tarani, demonstrand ca rascoala era rezultatul cruzimii
nobililor, aceasta ar fi msemnat sa admita revolta §i sa se confrunte cu
putemica opozitie a nobilimii §i a mamei sale. Acestia acuzau legea
urbariala drept cauza a rascoalei deoarece daduse taranilor iluzii despre
libertate. Au cerut ca Iosif sa inabuje rascoala §i sa anuleze legea. Deji
i-а venit foarte greu, Iosif a ordonat armatei sa zdrobeasca rascoala
taraneasca.
Afacerea taraneasca din Boemia a avut о semnificatie deosebita ji
a dus la о ruptura reala intre Maria Tereza ji Iosif ilustrand conceptiile
lor fundamental diferite fata de conducere. Maria Tereza a acuzat legea
reformatoare, iar Iosif a acuzat e§ecul guvernului 111 a impune legea.
Revolta a confmnat ambele erori >i a parut sa dovedeasca faptul ca
ambii aveau dreptate. In randul taranimii a fost 0 mare amaraciune
deoarece ace§tia simteau ca li se facusera promisiuni de catre un
imparat care apoi ii tradase. Acest fapt 1-a fortat pe Iosif in primul rand
sa aleaga care obiectiv venea pe primul plan: grija fa{a de popor sau
apararea statului? Cand a fost nevoit sa aleaga intre Iluminism $i
despotism, 1-a ales pe ultimul. In lipsa unui stat puternic, care sa
constituie о baza, nici о reforma n-ar fi fost posibila, deci continuarea
existentei Statului s-a situat pe primul plan.
Aceasta n-a fost ultima data cand Iosif a fost silit sa faca 0
asemenea alegere intre refonne §i pastrarea Imperiului habsburgic. A
facut din nou aceea?i alegere dovedind prin asta care dintre telurile sale
i se parea mai important.

4. R eform ele politiee

"Deoarece am venit pe tron §i port prima coroana a lumii am facut
dio Filosofie legislatorul imperiului meu". Acestea sunt cuvintele prin
care Iosif obi$nuia sa-§i rezume felurile ca imparat austriac curand dupa
ce s-a urcat pe tron in 1780. Dintre toti despofii luminati, Iosif avea
124 Europa §i despofii luminati

cele mai limpezi planuri pentru statul sau $i a fost cel mai incapafanat
In urmSrirea lor. Printre cele mai importante s-a aflat cel in legatura cu
un stat eficient ?i uman. Dorea ca imperiul sau sa fie о putere bine
organizata care sa controleze Germania §i in care toti supujii sa sc afle
sub protecfia unui imparat binevoitor. Aceste objective nu puteau fi
atinse decat daca puterea celor cu interese mari, respectiv nobilimea §i
Biserica, era distrusa.
Conceptia lui Iosif necesita un sistem de guvernare centralizat §i
bine condus care sa impuna legile. Guvcrnul Austriei in ciuda unor
reforme ale Mariei Tereza, era uluitor de inefficient conform
standardelor lui Iosif. In locul unui sistem unic §i centralizat la care
visa §i care parea eficace in Prusia, noul imparat a gasit о diversitate
stupefianta. Doar in Austria §i Boemia se exercita о conducere directa
de catre coroana, dar chiar §i aici dietele locale continuau sa
functioneze cu puteri limitate. Cu cat te departai de Viena, cu atat mai
pu{in se exercita controlul imparatesc. In Ungaria, Maria Tereza fusese
s;4ta sa confirme vechiul sistem de guvernare in schimbul ajutorului
dat de Ungaria impotriva lui Frederic cel Mare in 1741. Aici nobilimea
controla totul. Dieta centrala se intrunea foarte rar, dar adunarile
provinciale locale dirijau administratia, justitia, educatia, colectarea de
taxe §i Biserica. Taxele cu care acejtia contribuiau pentru Imperiul
habsburgic erau nesemnificative comparativ cu marimea §i bogatia
Ungariei. Taranii erau supu§i unui sistem opresiv de jerbie iar justitia
era arbitrary. Executarea unui grup de 115 tigani in 1782 in unna unor
acu7 itii frlse lansate de catre un magistrat n-a reprezentat ceva
neobi§nuit in domeniul abuzurilor judiciare din aceasta provincie.
Ungaria, in realitate se conducea singura, fiind sub controlul nobilimii
§i supusa numai pe hartie Habsburgilor. Maria Tereza nu incercase sa
retraga privilegiile speciale ale Ungariei sau s-o integreze in Imperiu.
Iosif considera ca una dintre cele mai Inalte prioritafi trebuie sa fie
reformarea sistemului de conducere din Ungaria.
Jarile de Jos austriece constituiau §i ele о problema serioasa.
Aflate, din punct de vedere geografic, la distanta de Austria, diferiteie
provincii aveau sisteme de guvernare complicate §i variate datand din
timpurile medievale. Fiecare provincie avea propriile sale adunari §i in
cateva dintre ele adunarile iji pastrasera drepturile specifice de a crea
 Iosif al Il-lea 125

legislafia $i de a vota taxele. $i aici tot nobilimea domina adunarile §i

deci §i justifia §i Biserica. In ciuda acestui fapt, Jarile de Jos nu
prezentau probleme atat dc mari ca Ungaria. Aici nu exista о traditie de
independents sau de sfidare a autorita^ii; populatia era con^tienta ca are
nevoie de protectia Austriei impotriva agresiunii franceze; nu exista
$erbie, iar economia era bine dezvoltata. In plus, Tarile de Jos plateau
mai mult decat taxele datorate. Jinand cont de toate acestea, Maria
Tereza n-a vrut sa strice un aranjament reciproc profitabil cu nobilimea
beigiana ji intr-una din ultimcle ei scrisori cand §tia ca va muri curand,
1-a indemnat pe Iosif sa nu faca schimbari. "Popoarele din aceste
provincii” - scria ea - “{in ia prejudecatile lor traditionale - care poate
sunt ridicole; - dar, deoarece sunt ascultatoare §i credincioase §i platesc
taxe mai mari decat provinciile noastre germane, ce putem sa ie cerein
mai mult?". Iosif a vizitat Jarile de Jos in 1781, fiind primul imparat in
200 de ani care a facut acest lucru, §i a decis in grabs cS poate pretinde
mult mai mult din partea lor. A fost surprins de sistemul lor de
guvernare ineficient, de felul in care aceiaji nobili detineau posturi
cumulate, administrative, judiciare §i clericale, de bogatia Bisericii §i
de felul cum aceasta ii persecuta pe protestanti, precum §i de starea
precarS a (aranimii. $i aici era nevoie de reforme.
Iosif considera reforma administrativa drept cruciala. El dorea sa
inlocuiascS diferitele sisteme de guvernare din imperiul sau
multinational printr-un stat unitar. О asemenea reforma ar fi naruit
puterea nobilimii $i astfel ar fi deschis calea pentru alte reforme
esentiale in imperiu. Pentru Iosif solutia era simpla: pur *i simplu va
aboli veehiul sistem §i va introduce un sistem nou, imbunaui(it.
Primul pas era intarirea controlului regal asupra conducct ii ccntrale
din Viena. Iosif a contopit un numar dc corpuri administrative intr-unul
singur - Cancelaria - care superviza toate domeniile conducerii cu
exceptia politicii extcrne, a justijiei §i annatei. Imparatul pre/.ida
jedintele $i transmitea mini§trilor ordinele sale. Nu exista un consiliu
de minijtri, deci Iosif putea acjiona in calitate de prim-ministru. De§i a
refinut pe posturi majoritatea miniftrilor Mariei Tereza, doar Kaunitz
§i-a pastrat capacitatca de a aetiona independent deoarece Iosif se
baia adesea pe mai bogata sa experienja in politica externa. In schimb
K aunitziw~Sta amesteeat in politica interna. Spre deosebire de el,

Iosif al 11 lea 127

Imperiul austriac in timpul lui Iosif al Il-lea
 Iosif al Il-lea 127

mini§trii responsabili cu problemeie interne erau tratati ca ni$te

functionari, iar Iosif dadea decrete in mod frecvent tara sa-i mai
consulte. Stilul sau de conducere, in intregime, ca §i structura creata,
erau similare celor ale lui Frederic.
Cei mai important! soidati folosifi de Iosif in razboiul declarat
vechiului sistem au fost functionarii de stat. El a recunoscut rolul lor
crucial §i le-a extins puteri le asupra intregului imperiu, de asemenea
le-a asigurat slujbe $i le-a oferit pensii foarte generoase pentru un
serviciu mdelungat. In orice alta privinta, actiunile sale, de§i menite sa
imbunatateasca eficienta serviciului civil, in realitate a avut un efect
contrar. El cerea functionarilor un program de munca foarte incarcat §i
de multe ori taia plata salariilor. Le amintea in mod constant
necesitatea de a lucra din greu §i de a dovedi un devotament total.
Printr-un decret tipic, Iosif atragea atentia ca:

1 Ei nu trebuie sa actioneze ca ni$te simpli copijti §i nici sa nu se

dedea statului pe scaune §i semnatului hartiilor, ci sa-§i dedice
sufletul, intreaga inteligenta, vointa $i putere de munca
treburilor de serviciu fara a numara orele petrecute la slujba.

Iosif §i-a dat seama de dificultatea crearii unei annate de alter-ego

miniaturali din functionarii de stat. Vechile naravuri nu se schimba cu
una cu doua §i adesea functionarii se identificau cu interesele din
domeniile in care lucrau §i nu cu dorinfele imparatului. Iosif, asemenea
lui ^Frederic, petrecea saptamani la rand in fiecare an pentru a-§i
su|)raveghea personal serviciul civil. Obi§nuia sa participe ia §edin{e §i
lua notite, aparea pe nea§teptate in inspectie cerand documentele §i ii
destituia pe cei care nu munceau destul. Cerea functionarilor sa se
‘./ Jj 1 V I I V U I ; unii pe altii §i sa raporteze cele constatate direct imparatului.

In plus, a fost infiintat un corp al politiei secrete a carui principala

sarcina i;ra verificarea functionarilor de stat. Oficialitatile de rang inalt
erau obi igati sa-i supuna pe ceilalti functionari la chestionare detaliate
de doua ori pe an.
Functionarii erau pur §i simplu coplejiti de numarul mare de
decrete pe care urmau sa le puna in aplicare. Se pare ca nici un alt
conducator n-a dat atatea legi cate a dat Iosif in zece ani de domnie. A
128 Europa §i despotii l u m i n a t i

dat un numar de i 7.000 d e c ri

legi noi m fiecare zi din cei zece a
legi generate, :a cele pentru a t -bic:
religioase, fie un numar enorm r
dintre acestea, ca legea care interzicsa consum area apei m u re - a .
nu puteau fi aplicate. Dovezile covar§itosre ca aceste. щ \ erau ignor&te
chiar de functionari* de stat li dovedeau lui Iosif lipsa lor de eficienta.
In consecinta, in 1784 a creat un nou post de comisar districtuai 'n
fiecare. provincie care avea drept sarcina sa verifice daca legiie sunt
aplicate. Lista responsabilitafilor acestora este concludenta in privinta
felului in care Iosif se a$tepta sa se petreaca lucrurile in imperiul sau.
Comisarii districtuali urmau sa штлагеа^са:

1 Daca sunt {mute registre dc recensamant.

Daca sunt numerotate easels.
Starea ciadirilor.
D a:a oamenii sunt hamici sau lene§i; instariti sau .saraci §i de ce.
5 Daca registrele de inrolare sunt {mute ia ordine.
Daca baracile sunt locuibile.
Ca|i oameni pot fi mcartiruiti in casele cetateniior.
Daca armata se poarta bine cu civilii.
Daca edictele de toleranta sunt respectate.
10 Daca se manifesta supcrstijii.
Daca este respectat clerul.
Daca serviciile divine se Цп corespunzator $i
daca bisericile se afla intr-o stare buna.
Daca preotii se dedau la predici indiscrete.
15 Daca exista vreo grija pentru orfani, pentru copiii
gasi|i §i cei fara adapost.
Daca se face ceva pentru copiii orbi, surzi §i infirmi.
Starea in care se afla jcolile.
Daca pe domenii exista clovni §i saltimbanci.
20 Daca se aplica legiie impotriva betiei.
Daca e nevoie de mai multe inchisori §i lagare de munca.
Daca se aplica legiie.
Daca drumurile sunt intretinute.
 Io sif a! !7-!ea

' SstK .

25 ci/. vtc !or.

v.'mcrc ■ '■ '■■■:c-'p'xnacioreste interzisS.
DsicS peni sfe pedepsele cu dezonorarea aplicate feteior
■.ouse л rest el.i u:.c 51 слсг. exista institutii pea:: ,, ; ea
urior asemenea fete.

Aceasta lista iiustreazS diversitatea subiectelor care T1 intercsau, dc

la cele mai impoilante la cele mai banale. Cu toate controalele
exhaustive si detaiiat implicate de aceste liste, este indoielnic sa se fi
imbunatatit activitatea serviciului de stat dupa cum spera Iosif. Departe
de a Imboldi functionarii sa-fi faca datoria, doveziie sugereaza ca Iosif
crease о noua ramura a aparatului func{ionaresc, formata din oameni, ia
fei de incapabiii sa-fi indeplineasca nuineroasele sarcini ca fi cei pe
care urmau sa-i controleze.
Dupa reformarea guvernului centra! fi a serviciului civil, urmatorui
pas era crearea unui sistem unificat pentru administratia locala. In
Austria fi Boemia, provinciile afiate deja sub control central, acest
obiectiv a fost relativ u?or de atins. Numarul gubemiilor (provinciilor)
a fost redus la fase, fiecare tlind condusa de un comitet format din
functionari fi 1111 guvemator numit de Iosif. Adunarile locale n-au fost
desfiintate, dar putiuele atribufii ramase le-au fost In continuare
reduse.
La scurt timp Iosif a trecut la extinderea rcformelor sale
administrative asupra teritoriilor muit mai sensibile - Ungaria fi | 'mic
dc Jos. El era conftient de controversele care se vor isca, dai cu dcu ca
nu este nevoie decat de о manS fcrma. Deja in I7(>5 1 i ге/шпам-
opiniile asupra manuirii opozi(iei, intr-o vestila scrisoare:

1 Lucrurilc mari trebuie realizate dinU-o lovitura. Orice seliimbaro

isca dispute. Cel mai bun mod de a rezolva lucrurilc este sa faci
publica intentia ta imediat fi, dupa ce ai luat 0 hotarare, sa nu
mai asculti nici о parere contrara f i sa о aplici cu hotarare.

Primul pas a fost sa refuze cerentonia de incoronare de la Budapesta -

ceea ce ar fi insemnat sa faca acelafi juramant ca fi mama sa de a
130 Europa §i despotii luminati

men{ine privilegiile nobilimii maghiare. Apoi a inceput sa numeasca

funcfionari germani in pozitiile-cheie din admmistratia Ungariei. Dieta
nu a fost convocata, sperandu-se astfel sa se previna orice focar de
impotrivire. In 1784, priutr-o reforma radicala Iosif a decretat germana
drept limba oficiala a imperiului. Toate documenteie oficiale urmau sa
fie scrise in limba germana fi oricine dorea о functie guvernamentala
trebuia sa vorbeasca aceasta limba. Predarea limbii germane a fost
introdusa in toate fcolile din imperiu pentru a se facilita acest proces.
Acest decret a trezit о opozitie imensa, mai ales In Ungaria fi Tarile de
Jos, parand a fi un atac Ia adresa culturii fi civilizatiei lor f i о incercare
de a transforma mtregul imperiu intr-un stat german unic. In ciuda
|elului, aparent laudabil, de a simplifica fi unifica sistemul de
guvernare, aceasta lege a fost una dintre cele mai nerealiste. Departe de
a germaniza treptat elitele educate din imperiu, n-a facut decat sa le
atraga atentia asupra propriei lor identitati culturale §i lingvistice.
Iosif fi-a continuat opera de a reforma Ungaria. A reorganizat
administratia locala, impartind Ungaria in provincii conduse de
functionari germani. El fi-a impus reformele in domeniile educatiei,
justitiei §i religiei. In sfarfit, a propus ca nobilimea sa plateasca taxe.
Tocmai in acest moment, din pacate - in 1788 - a fost obligat sa solicite
nobilimii ungare soidati, bani fi provizii pentru iminentul razboi cu
Turcia. A refuzat sa convoace Dieta fi in schimb a convocat adunarile
districtuale. Aceasta intrunire le-a oferit nobililor ocazia sa refuze
cererile f i sa ceara retragerea reformelor. Un simptom al starii lor a fost
fi faptul ca unii dintre ei 1-au contactat pe noul rege prusac, Frederic
Wilhelm al Il-lea pentru а-i cere ajutorul sa-1 rastoarne pe Iosif.
Iosif se confrunta acum cu paradoxul fundamental aflat in fata
despotilor luminati: un conducator nu poate fi despot decat cu ajutorul
colaborarii nobilimii, dar bazandu-se pe aceasta, nu putea intreprinde
reforme iluministe.
Iosif a fost pus in fata unor probleme similare f i in Tarile de Jos. A
introdus fi aici о serie de reforme nepopulare, inclusiv decretul
lingvistic fi reformele justitiei fi bisericii. In 1787 a pornit sa faca о
reforma radicala a administratiei. Vechile adunari, defi n-au fost
abolite fi-au pierdut toate puterile. Tara a fost impartita in provincii,
fiecare administrata de functionari fi condusa de un Intendant. Iosif
 Iosif ai Il-lea,:: 131

credea ca populatia va intelege repede ca о va duce mult mai bine sub

acest sistem eficient §i paternalist. Nobilimea, care pierdea cel mai
mult, a protestat In fata retragerii, privilegiilor sale §i a dat dovada de
iscusinfa, alcatuind liste prin care arata sprijinul taranilor §i poza in
aparatoare a libertatii impotriva unui autocrat strain. Aventurile externe
ale lui Iosif urmau sa-i submineze reformele intrucat, cu annata blocata
in Turcia, in 1788, a fost nevoit sa asiste neputincios, de departe, cum
sunt infrante micile sale garnizoane din Belgia $i cum viceregele, sora
sa Maria Cristina, este obligat de catre rebeli sa anuleze reformele.
Pana la urma incercarile lui Iosif de a impune uniformizarea
administrative a imperiului, s-au bucurat de succes doar in Austria, dar
au e§uat in Ungaria §i Tarile de Jos. Iosif, desigur, nu se indoia ca
reformele sunt necesare ?i de dorit, atat pentru sine cat §i pentru supu§ii
sai. Se mira totdeauna cand oamenii se opimeau planurilor sale §i mai
ales cand dovedeau rezistenta In fata reformelor care ar fi dus la
crearea unui sistem mai eficient §i mai just pentru marea majoritate. I
s-a pamt о ironie a sortii ca populatia imperiului se revolta impotriva
refonnelor pe care incerca sa le introduca In timp ce francezii se
revoltau pentru aplicarea lor.
Admiratorii lui Iosif au subiiniat ca rezistenta in fata reformelor nu
a fost condusa de patrioti indignafi ca strainii le rapesc pamanturile 51
tradi|iile, ci de un mic numar de nobili putemici §i egoi§ti care se
luptau sa impiedice imparfirea echitabila a privilegiilor §i bogafiilor lor.
Impotriva acestui argument se poate afinna ca nu reformele ca atare
erau respinse de populate, ci felul tiranic §i arbitrar prin care au fost
introduse, care le incalca grosolan traditiile, obiceiurile §i cultura. Iosif
impartafea conceptia unei societal unificate conduse de sus asemenea
multor dictaturi ale secolului al XX-lea. Acela§i Iosif care afinna ca
singurul lui fel este "sa-§i faca poporul fericit" a extins atributiile
poiitiei secrete pana intr-atat incat sa spioneze pe oricine il critica ji s-a
asigurat ca politia secreta sa fie deasupra jurisdicjiei tribunalelor. Desi
e posibil sa fi avut teluri umanitare cu noul sau sistem de guvernare,
Iosif a utilizat metode de dictator care inlesneau abuzurile din partea
unor viitori conducatori. Oricat de egoi§ti ar fi fost nobilii care au
rezistat in faja reformelor sale administrative, verdictul istoriei le-a dat
totu§i dreptate.

132 Europa fi despofii luminati
5. Religia
Iosif avea mai multe motive sa doreasca о reforma religioasa. La
fel ca Frederic fi Ecaterina, el fi-a dat seama de avantajele practice ale
toleran{ei religioase. О asemenea politica transforma minoritatile
dispretuite fi persecutate in cetateni folositori, evitand conflictele
interne intre religiile rivale care duceau la risipa fi divizare.
Iosif era conftient ca, de exemplu, cetateni i din Silezia s-au bucurat
sa fie cuceriti de prusaci, deoarece majoritatea erau protestanti
persecutati de conducerea austriaca. Toleranta religioasa ar fi incurajat
imigrarea celor de alta religie in Austria.
Existau motive de ordin practic fi pentru distrugerea puterii
Bisericii, care dctmea pamanturi intinse fi bogatii, mai utile statului.
Prin controlul exercitat asupra populatiei fi datorita obedientei fata de
papa, biserica reprezenta un centru de putere alternativ fata de stat. Inca
pastra о autoritate atotcuprinzatoare, controland educafia, ajutoarele
sociale fi cenzura, iar Iosif considera ca numarul excesiv de sarbatori
ale sfin|ilor nu era decat о pierdere de vreme pentru populatie.
Aceste motive de ordin practic in favoarea unei politici radicale
fa{a de religie erau dublate fi de unele pur iluministe. Iosif era convins
ca toleranta religioasa este un atribut esential al statului uman pe care
incerca sa-l edifice. Ceea ce apare neobifnuit este contrastul dinUe
viziunea despre sine ca membru loial al bisericii fi faptul ca voia sa
distruga puterea acesteia. El considera ca indeparteaza defectele
bisericii pentru a о face mai buna. Unele dintre reforme, departe de a
incerca sa distruga biserica, nu urmareau decat s-o faca mai accesibila
oamenilor. In primul rand, ei dorea sa separe superstifiile de religie. A
scris ей "Este necesar sS despartim anumite lucruri de religie caci nu
i-au apartinut niciodata. Eu insumi detest superstitiile fi imi voi elibera
poporul de ele".
Patenta de toleranta fafa de protestanti (1781) a reprezentat una
dintre primele sale reforme. Aceasta garanta protestanti lor deplina
egalitate in fata legii fi dreptul la о educatie similara ca fi accesul
profesional, dar nu le dadea dreptul sa-fi practice cultul in public.
Aceasta insemna ca se puteau ruga liber la ei acasa, dar nu puteau
construi biserici. Ca rezultat, acest edict, defi era un pas uriaf inainte
fata de persecutiile indurate sub Maria Tereza, nu oiorea protcstantilor
Iosif al Il-lea 133
egalitate deplina. Ei nu se bucurau inca de drepturile pe care le aveau
in Rusia sau Prusia. Cu toate acestea, sfarfitul persecujiilor a dus la о
creftere a numarului protcstantilor dcclarati de imperiu la circa
150.000. Aceasta creftere 1-a dezamagit pe Iosif carc pare sa fi afteptat
ca numarul lor sa scada, dar edictul ramane una dintre cele mai bune
legi date de el.
Un edict de toleranta similar a fost acordat evreiior in 1782. Acest
act a iscat mult mai mari controverse. Multe state permiteau, cu
refineri, о egalitate controversata pentru evrei, dar nici macar in Prusia
sau Rusia drepturile nu le erau protejate de lege. In aceste state,
altminteri deosebit de tolerante, evreii erau protejafi doar de traditii fi
de bunavointa monarhilor. Toleranta acordata de Iosif a fost prima lege
de acest fel din Europa f i un pas major in istoria evreiior europeni.
Edictul din 1782 a fost, insa, tot un document prudent. Evreii erau
acum egali in fata legii cu ceilalfi cetateni, aVeau acces la diverse
profesii fi la universitate. Aveau dreptul sa-fi practice cultul in
particular fi nu mai erau nevoifi sa poarte vefminte distinctive sau sa
plateasca taxe speciale, dar nu li se permitea sa-fi construiasca
sinagogi. Lectura edictului releva totufi unele motivatii interesante ale
legii fi sugereaza ca nici Iosif nu era imun la prejudecatile populare
despre evrei:
1 Pentru a face din evrei cetateni mai utili, se abolefte
discriminarea vestimentara fa{a de ei. Se abolefte
obligatia de a purta banderola galbena pe brat.
In decursjd^doi ani evreii trebuie sa-fi abandoneze
5 limba.
Incepand de acum ... toate contractele... [fi alte
documente]... legale sau nu, trebuie redactate in limba
germana. Evreii' pot folosi limba lor numai in cadrul
serviciului religios.
10 Evreii pot lucra in agriculture in zonele unde loeuiese
deja, iar pamanturile pot fi doar luate in arenda [deci nu fi
cumparate].
Pentru a preveni suferintele evreiior, autor italic
trebuie sa instruiasca populatia ca ei sunt oameni la fel ca
13 4 E u ro p a ? i despotii lum inati

15 ceilalfi fi trebuie sa puna capat persecufiilor... Pe de alta

parte, evreii sunt avertizafi sa nu se dedea la infelaciuni.

Iosif i-а incurajat pe copiii evreiior sa frecventeze fcoli de stat fi nu

propriile lor fcoli fi i-а supus recrutarilor. De fapt Austria a fost primul
stat care a inrolat evrei.
Edictul a trezit о imensa opozitie din partea bisericii. Nici
majoritatea conducatorilor comunitatilor evreiefti nu era multumita,
temandu-sc ca evreii Tfi vor pierde identitatea fi vor fi asimilati de
creftini. Un resentiment deosebit a fost iscat de ideea recrutarii tinerilor
evrei in armata, insa comunitatea evrciasca, numarand circa 400.000
persoane a profitat de aceasta reforma, pe termen lung. Mul{i s-au
mutat acum la Viena intrand in diverse profesiuni fi industrii.
Nu numai ca au contribuit intr-un mod semnificativ la economia
Austriei in secolul al XlX-lea, dar au fost loiali monarhiei habsburgice.
Acest edict a fost una dintre cele mai durabiie reforme ale lui Iosif, defi
nepopulara chiar fi printre cei pe care urmarea sa-i ajute.
Decretele respective au constituit doar о parte din actiunile lui Iosif
in domeniul religiei. Dupa ce a acordat protcctie legala minorit5{ilor
religioase, a pomit la reformarea bisericii romano-catolice act care a
reprezentat о adevarata revolu{ie. Cenzura a fost scoasa de sub
controlul bisericii fi virtual abolita. RezultatuI a fost acela ей, timp de
cativa ani, Austria a avut cea mai libera presa din Europa. Lucrarile
scrise de scriitorii philosophes s-au pubiicat liber ca fi cartile care
atacau biserica romano-catolica. Iosif a inchis vreo 700 manastiri - cam
о treime din numarul total. Restul au primit permisiunea sa existe in
continuare numai cu condifia sa presteze о munca utila, cum ar fi
conducerea unor fcoli. Bogatiile fi pamanturile confiscate manastirilor
inchise erau imense, ridicandu-se la circa 60 milioane guldeni,
echivalentul veniturilor stranse din taxe timp de un an. Banii au fost
folositi in scopuri utile, inciuzand constructia' de fcoli care au fost
scoase de sub controlul bisericii.
Alte reforme au inlocuit controlul papei asupra bisericii cu cel al
statului. Printre cele mai importante au fost abolirea zeciuielii (bani
platifi anual de catre tarani pentru preo{i) fi inlocuirea loc cu salarii
platite de stat. Preotii deveneau astfel functionari de stat fi urmau sa
 Iosif al H-lea 135

propovaduiasca. acele virtuti pe care Iosif le considera importante -

loialitatea, obedienta, munca sustinuta - in Ioc sa-i pregateasca pe
oameni pentru intrarea in Rai.
Actiunile lui Iosif au indignat ierarhia clericala insa ele nu
urmareau, in ciuda temerilor, sa distruga biserica. Din contra, el dorea
sa vada biserica intarita fi a dat un numar de legi menite sa duca la
crefterea numarului bisericilor fi veniturilor preo{efti. Au fost
consUuite foarte multe biserici in timpul domniei sale, din care numai
in Ungaria peste 1000. Acestea n-au fost acfiuniie unui conducator care
incerca sa distruga biserica, ci urmareau sa creeze о noua biserica care
sa aiba aceleafi objective ca el "nsufi. In noua Austrie visata de Iosif
preotii, asemenea functionarilor d-. stat, erau alti soidati in razboiul dus
pentru edificarea unui stat uman fi eficient.
Compensatii atat de marunte, cum erau crefterea numarului
bisericilor, nu puteau sa-1 IinifteascS pe papa care vedea cum ii era
rapita cea mai importanta biserica dupa Spania fi Italia. Papa Pius
al Vl-lea a fost atat de ingrijorat incat a hotarat sa-1 viziteze pe Iosif fi
sa-1 conjure sa puna capat atacurilor la adresa bisericii. Disperarea
papei este dovedita de faptul ca nici un papa nu mai vizitase Austria
din 1414. Vizita a fost atat un succes, cat fi un efec. Oriunde calatorea,
papa era intampinat de multimi uriafe fi entuziaste - un indiciu al
revoltei pe carc reformele lui Iosif/О trezeau in randul oamenilor de
rand. Din acest punct de vedere, papa putea fi muljumit de calatorie. Pe
de alta parte, el n-a reufjt sa-l e 6 nvinga pe Iosif sa modi fice nici macar
о singura lege. Iosifjlorm 6 sa previna о ruptura totala cu Roma, a fost
politicos dar nu s-a angajat la nimic. Kaunitz, suporter convins al
reformelor lui Iosif in privinta bisericii, 1-a ofensat pe fata pe papa cu
gesturi meschine primindu-1 in halat. Papa s-a intors la Roma fara sa
rezolve nimic. Aceasta umilire a celui considerat de toti drept cel mai
aprig dufman din Europa al Iluminismului i-а adus lui Iosif felicitarile
celorlalti despoti luminati, Frederic fi Ecaterina. In multe privinte,
vizita papei la Viena reprezinta cea mai crunta scadere a prestigiului
papalitatii din secolul al XVIII-lea.
Daca Iosif fi-ar fi restrans reformele este posibil ca papa sa nu fi
fost intampinat de demonstra{iile populare in favoarea lui, din timpul
vizitei. Numarul crescut de biserici fi imbunatatirea saiariilor preo^efti
13 6 E u ro p a f i desp otii lum inati

a incantat niuita lume, iar inchiderea manastirilor fi aite reforme n-au

intampinat о prea mare opozitie intrucat afectau pufine persoane. Doar
amestecul lui Iosif in ritualul bisericesc i-а revoltat pe oamenii
obifnuiti. Iosif credea cu tarie ca superstitiile trebuie indepartate
religie tara a realiza ca tocmai acest aspcct era ce! mai important pentru
poporul de rand.
Iosif a interzis decompile "inutile" din biserici, cum ar fi sfefnicele
agatate deasupra mormintelor. A ordonat ca toate relicvele sa fie
aruncate. Oamenii urmau sa nu mai fie nevoiji sa plateasca vejmintele
pentru impodobirea statuilor Fecioarei Maria fi nici nu mai aveau voie
sa poarte amulete aducatoare de noroc, ori sa sarute picturile fi statuile.
Au fost date reguli in privinta continutului fi duratei serviciului divin.
Imnurile urmau sa fie cantate in germana fi nu in latina f i se stabiiea ce
muzica trebuia interpretata. Au fost interzise pelerinajele fi
procesiunile, oamenii nu mai aveau voie sa ingenuncheze pe strazi cand
se purta Azima. S-au dat instructiuni chiar fi in privinta lungimii
lumanarilor. Cea mai suprinzatoare a fost incercarea lui Iosif de a
interzice utilizarea cofciugelor, in 1784, in locul lor urrnand ca mortii
sa fie inmormantati in saci. El dorea doar ca taranii sa nu mai faca
cheltuieli inutile cu funeraliile, dar actele sale au indignat peste masura,
iscand asemenea proteste incat Iosif a fost nevoit sa-fi abandoneze
ideea In graba - aceasta fiind una din putinele dati cand a retras о
reforma fiind si lit de protestele publice. Lipsa lui de sensibilitate fafa
de atafamentul taranilor la vechile lor superstkii fi ritual uri este
surprinzatoare pentru un conducator atat de umblat prin lume fi atat de
preocupat sa afle ce gandefte poporul de rand,
Reformele religioase intreprinse de Iosif sunt dintre cele mai
importante fi controversate. Multe i-au supravietuit, dar- au trezit о
asemenea ostilitate din partea oamenilor de jos incat nici о alta refonna
de mai tarziu n-a mai intrunit adeziunea lor, nici macar abo'irea ferbiei.

6. §erbia
Iosif a lasat clar ca se inteleaga cu prilejul actiunilor lui din
Boemia, in deceniul al optulea ca se pronunta pentru abolirea totala a
ferbiei. Aceasta institutie, care se intindea in majoritatea teritoriilor
Imperiului habsburgic, fusese condamnata de scriitorii philosophes fi
 Iosif al Il-lea 137

statea in calca crearii statului ideal. §erbia submina dezbvoltarea

agriculturii fi insemna exploatarea unui grup social de catre altul.
In 1781, Iosif a promuigat decretul care anunta abolirea ferbiei.

§erbia este abolita in m tregim e. In locul ei se introduce о form a

moderala de supunere.
1. Fiecare supus se poate casatori... fara a plati.
2. Fiecare supus este liber sa paraseasca domeniul stapanului sau
pentru a cauta de iucru sau a se stabili in alta parte, Aceia care,
insa, ifi parasesc stapanii trebuie sa ob|ina un certificat care sa
dovedeasca faptul ca stapanui lor i-а eliberat.
3. Supufii pot invafa meserii si profesii fara sa aiba nevoie de
documente speciale.
4. Nici un supus nu este obligat sa faca treburi gospodarefti
pentru stapanui sau.

In aceiasi an, alte decrete au permis {aranilor sa cumpere pamant fi

au ingrad it drepturile nobili lor de a-fi pedepsi taranii. Aceftia din urma
au primit drept de apel ia curtiie de stat impotriva unei sentinte
beneficiind de serviciiie unui avocat al taranilor, care avea sarcina
precisa de a proteja drepturile legal^ ale acestora. Apelul fi serviciiie
avocatului erau gratuite. Aceste reforjme au fost impresionante, defi in
realitate n-au dus intru totul la abolirea ferbiei, intrucat taranii ramafi
pe domenii, erau in continuare datori sa presteze robota (munca
neplatita) pentru stapanii lor.
In urmatorii ani Iosif a abolit integral ferbia pe domeniile pi* can- Ic
controla direct - cele de(inute de JBisericii fi Corunna | Aranilor Ii . л
vandut pamant la prejuri mici /fi au lost incuraja|i ..i >i itiair.r.tii
proprietStile prin cumparai'ea de pamant de la al|i |arani. Itv.il' pare •.;! Ii
speratca legiie sale din 1781 fi cxemplul dat de cl pe propriilc teienuii
sa-i determine pe nobili sa-fi elibereze de buna voie ferbii.
Putini au procedat astfel fi Iosif a in(eles ca va trebui sa dea alte
legi daca dorea abolirea ferbiei. In acest moment a decis sa combine
abolirea completa a ferbiei cu о refonna a sistemului de taxe. In 1785 a
infiintat о comisie care sa faca recomandari in aceasta privinta. In unna
13 8 E u ro p a fi d e sp o(ii lum inati

lucrarilor comisiei a considerat ca poate trece, in 1789, la cea mai

ampla reforma a sa - legea agrara fi a taxelor.
Cel mai revolutionar decret pe care 1-a dat a fost ascuns in spatele
acestui titlu nevinovat. Prin decretul respectiv a abolit taxele existente,
obligafiile feudale, zeciuielile fi robota. In locul lor urma sa se instituie
un impozit unic pe pamant in functie de marimea terenului detinut de
taran. Taxa urma sa nu depafeasca 30% din venitul anual. Nobilimea a
fost indignata de noua lege. De§i mai existau inca anumite sume pe
care Ie puteau incasa de ia tarani, acestea erau nesemnificative
comparativ cu cele pe care obifnuiau sa le primeasca, pierdute acum fi
comparativ cu valoarea creata de munca ferbilor. Nobilimea a pretins
ca va fi adusa in stare de faiiment. Defi, pentru inceput, legea se aplica
ia circa 20 % din numarul ferbilor, aceftia erau muncitorii cei mai
productivi, iar Iosif spusese limpede ca legea se va extinde curand
asupra tuturor taranilor.
S-ar parea ca legea agrara fi a taxelor ar fi trebuit intampinata cu
bucurie de toti taranii, dar n-a fost afa. Au existat mai multe motive
care au dus la о asemenea situatie dintre care cel mai important a fost
acela ca pentru inceput s-a aplicat doar acelor tarani care plateau deja
taxe mai mari de doi guldeni pe an. Restul urmau sa continue sa
plateasca taxe feudale fi sa presteze robota. Taranii mai saraci au fost
foarte nemultumifi intrucat fusesera indemnati sa creada ca robota va fi
abolita pentru top. Chiar fi cei mai instariti care urmau sa beneficieze
de lege erau animati de resentimente fata de imparat. Iosif ii starnise
impotriva lui datorita reformelor religioase fi impunerii unui sistem de
recrutare mai strict. Acum le cerea sa-fi schimbe metodele de lucru
traditionale fi in schimbul pamanturilor sa-fi ingradeasca terenurile cu
garduri f i sa ereasca cai.
Perioada in care s-a dat legea a fost prost aleasa - in noiembrie
1789 - moment in care les anciens regimes din toata Europa priveau cu
spaima introducerea refoiTnelor radicale in Franta fi violenfele care
le-au urmat. Nobilii au refuzat sa accepte legea, dar Iosif n-a putut sa-fi
trimita armatele pentru a о impune deoarece trupele erau blocate
intr-un razboi lipsit de speranta impotriva Turciei. Taranii, frustrati, au
pornit rascoala. Iosif s-a gas it in aceeafi dilema cu care s-a eonfruntat
in Boemia in anii 1770 fi a reactionat identic. La inceputul lui 1790 a
 Iosif al Il-lea 139

suspendat noua lege fi a ordonat armatei sa inabufe rascoala

{araneasca. Taranii aveau de afteptat, de acum pana in 1848, pentru a
vedea abolita ferbia. Una dintre cele mai importante fi ambitioase
reforme ale lui Iosif sfarfea intr-un e§ec total.
De ce n-a reufit reforma? Dupa cum am vSzut momentui ales a fost
nefericit fi Iosif a avut neinspiratia sa faca taranilor promisiuni pe care
nu le-a putut indeplini. Cu toate acestea, factoru! crucial care a dus la
caderea legii nu au fost aceste probleme, ci opozitia hotarata a
nobilimii. Posibilitatea abolirii ferbiei pe pamanturile nobiliare lara
trezirea unei prea mari dufnianii este un fapt dcmonstrat in Prusia in
anii 1790 fi in Rusia in 1861. In ambele cazuri, nobilimea a primit
compensatii fmaneiare fi de alta naturii. Ceea ce apare izbitor la
reformele lui Iosif este refuzul lui hotarat de a oferi compensatii
nobilimii, pentru pierderea pamantului fi lucratorilor. Unul dintre
motivele introducerii reformelor n-a fost ajutorarea {aranimii, ci
zdrobirea puterii fi bogafiilor nobilimii pe care о considera principalul
sau duftnan. Cand aceftia s-au plans ca Iosif ii ducea la faliment au
sesizat exact motivele lui. In asemenea conditii, rezistenta lor in fata
legii a fost inevitabila.
Efecul lui Iosif de a aboli ferbia releva dificultatile cu care se
confrunta orice conducator cand incearca sa reformeze de sus in jos un
sistem social perimat. Acesta este un exemplu al problemelor aflate in
fata unui monarh din secolul al XVIII-lea carc incerca sa puna in
practica frumoasele teorii ale scriitorilor. Frederic fi Ecaterina au
preferat sa nu-fi asume riscul abolirii ferbiei fi sajoace pe terenul sigur
al sprijinirii privilegiilor nobilimii. Exemplul lui Iosif ai Il-lea ne arata
ca au procedat intelept.

7. Reforma sociala
Ideile iluministe Impartafite de Iosi^F apar cu mai mare pregnanta in
reformele lui sociale, un aspect al guvemarii sale care a fost uneori
neglijat de istoriei. Inainte de 17Я0, Austria, asemenea altor state
europene, nu avea institutii de stq/pentru protectia sociala. Spitalele fi
fcolile cadeau in raspunderea/bisericii, ceea ce ducea la limitarea
acestora. Nu existau afezaminte pentru batrani fi handicapafi, iar
nebunii erau de obicei aruncati In inchisori f i tratati cu mare duritate. In
 тшшттт^/тшштттттттт

140 Europa fi despotii luminafi

aceasta privinta, Austria era un sta mai rau >i n :i mai bun decat
celelalte state europene.
Iosif a infiintat cei mai cuprinzator sistem de usisteata sociala din
Europa. In acest domeniu el a mers mult mai departe decat ai{i despoti
luminafi, dintre care majoritatea n-au fScut decat mibunatatiri pe hartie
in privinta fcolilor fi spitalelor. Defi scriitorii philosophes au susfinut
ca un monarh luminat are responsabiiitati fata de supufii defavorizati,
nici unul nu a vizai, in realitate, un sistem atat de cuprinzator ca cel
introdus de Iosif. El reprezinta un exemplu de despot luminat care a
mers mai departe decat sugerau cele mai indraznefe idei ale scriitorilor.
El fi-a finantat programul in mare masura din banii ob(inuti din
inchiderea manastirilor. Orfelinate, camine pentru copiii parasiti (fi
pentru cei nelegitimi), spitale, ajutoarc de mateniitate, colegii fi
institute medicale pentru mamele nemaritate, pentru copiii orbi, surzi fi
ologi au fost infiintate in deceniul al nouaiea, ca fi aziiuri pentru
nebuni m care pacientii sa fie tratati cu bunatate fi nu cu duritate. In
1785 spitalul din Viena, cel mai mare din |ara, avea 2000 paturi.
Aceste facilitati se plateau, dar saracii, care constituiau majoritatea
beneficiarilor, nu plateau nimic. Masurile lui Iosif, defi nu de
amploarea celor din statul bunastarii secolului XX, au fost cele mai
eficiente din intreaga Europe fi nici un stat nu le va depafi timp de inca
un secol.
Nici macar Iosif nu se aftepta ca acum un nebun orb fi handicapat
sa se transforme intr-un soldat sau agricultor dupa ce trecea prin aceste
institufii. Reformele sale sociale cuprinzatoare arata insa c3 avea
principii umanitare puternice fi sincere care contrasteaza cu cinismul
lui Frederic fi al Ecaterinei. Pe cand aceftia nu faceau decat sa
corespondeze cu Voltaire, Iosif tfi punea principiile in practica.

8. Educatia
Iosif se opunea conceptului traditional relativ la educatie ca sistem
de fcoli organizate de biserica cu preoti pe post de profesori. El dorea
sa infiinteze un sistem de fcoli de stat unde copiii sa fie pregatiti pentru
viitoarea lor meserie. Cei mai destoinici urmau sa devina functionari de
stat, ceilalfi bie{i agricultori sau soidati, iar fetele sa fie invatate sa
 Io sif al Il-lea 141

devina bune gospodine fi sojii. Reformele iatreprmsc de el In privinta

educatiei erau orientate ia vederea reali/iirii acestei ingincrii sociale.
§coaia primara a devenit obiigatorie pentru top copiii. Aceasta lege
a fost impusa prin inspectii fi amenzi apiicatc parintilor care nu-fi
trimiteau copiii la fcoala. О noua generate de profesori secuiari a fost
atrasa spre aceasta meserie prin intermediul unor salarii generoase. О
firma de stat scotea manuale oferite gratuit copiilor saraci. §colile
primare formau deprinderi de baza, iar invatamantul se desfafura in
limba locului respectiv fi nu in latina. Iosif, in mod inedit, a infiintat fi
fcoli de stat pentru fete, in care acestea erau invafate gospodaria.
Inevitabil, obligativitatea frecventarii fcolilor a trezit rezistenta.
Protestant» fi evreii se temeau in mod deosebit sa-fi trimita copiii la
feolile de stat pentru a nu-fi pierde identitatea, iar taranii, conform
traditiei, doreau ca fiii lor sa inceapa s& munceasca de mici. Din
730.000 copii de varsta mica se pare ca numai vreo 210.000 copii au
iners la fcoala. Acest procent de 30% arata (impede ca obligativitatea
frecventarii fcolii era rcspectata intr-o masura mai mica decat urmarea
Iosif, dar dupa standardele tiinpului, reprezenta о realizare
iinpresionanta. Austria avea unul dintre cele mai mari procentaje de
alfabetizare din Europa fi cel mai inalt procent de copii care frecventau
fcoala. Ecaterina a fost atat de impresionata de reformele lui Iosif meat
a trimis experfi sa le studieze drept model pentru propriile-i reforme
educationale din deceniul al noualea.
Nu s-a produs о extindere similara a fcolilor secundare. Existau
doar vreo 60 de fcoli numite Gymnasia cu plata pentru baictii cu
aptitudini deosebite. Predarea fi exainenele se ftceau "in germana" fi
se punea un accent tot mai mare pe materii practice. Aici bAiejii erau
pregati{i pentru slujbe administrative. О dovadti сЛ lui losil ii lip.sea
interesul fafa de aspcctele pe care le considera inutile este oleritA de
atitudinea sa in privinta universita{ilor. De fapt el chiar a redtis numarul
universitatilor din imperiu de la opt la patru, avant un numar total de
circa 5000 studenti. Numarul locurilor pentru studentii din university
a fost redus pentru a se potrivi exact cu numarul de posturi necesare
anual in serviciul de stat. Se punea accent pe materii practice, ca
medicina fi dreptul. in schimb, materiile pe care Iosif le considera
lipsite de valoare, ca limbile straine fi muzica, au fost scoase din
14 2 E u ro p a ? i despotii lum inati

programa. Biserica fi-a pierdut orice control asupra universitafilor,

limba de predare fiind acum germana iar protestanti, evreii fi taranii
erau fi ei admifi. Iosif se aftepta sa vada roadele investitiilor sale. El se
folosea de fcoli pentru а-i invata pe copii sa fie loiali fi obedienfi,
acestea reprezentand pentru el principalele instrumente atat pentru
asimilarea copiilor minoritStilor religioase cat fi pentru extinderea
utilizarii limbii germane ca limba a imperiului. Iosif cu toata admiratia
pe care о nutrea fata de scriitorii philosophes, nu dorea sa incurajcze
aparitia unor ganditori in imperiu. El chiar a pus capat pensiei platite
lui Mozart, cel mai mare compozitor al Austriei, pe motiv ca nu
contribuia cu nimic folositor la bineie imperiului. Mozart a murit sarac,
deoarece Iosif prefera geniilor functionari de stat loiali. Daca reformele
sociale dovedesc latura lui umanitara, reformele educatiei il arata intr-o
lumina utilitarista defavorabila.

9. Justitia
Reformele legislative intreprinse de Iosif au fost impresionate fi
printre putinele care i-au supravietuit. El a imbimatatit pregatirea
judecatorilor, insistand ca aceftia sa fie.supufi unor examene de drept -
cu rezultatul ca a reufit sS-i destituie pe nobilii necalificati care activau
ca judecatori in tribunalele locale. Nu s-a amestecat in sistemul judiciar
local, dar i-а adaugat randuri de curti de apel, dand posibilitatea celor
condamna{i pentru prima oara sa aiba parte de о noua judecata.
Introducerea asistentei juridice a facut acest procedeu mai accesibil
oamenilor saraci. Aceste reforme s-au dovedit eficiente pentru
subminarea controlului nobiliar asupra taranimii fi imbunatatirea
calitatii judecatii.
Noul Cod penal al lui Iosif (1781) arata limpede atat influenta lui
Beccaria, cat fi a profesorului sau de drept, Martini. Acesta instituia
deplina egalitate in fafa legii conform ideilor sustinute de scriitorii
philosophes. Prin contrast marcant cu alte Sri, nobilimea primea
aceleafi pedepse ca fi taranii. Pentru prima data - ceea ce a starnit un
adevarat scandal - un nohil я fost condamnat sa fie ras pe cap fi sa
mature strazile fi au fost interzise duelurile. Iosif a urmat
recomandarile lui Beccaria fi a abolit pedeapsa cu moartea, cu exceptia
cazurilor de razvratire f i de dezertare. De fapt, pe parcursul intregii sale
 Iosif al Il-lea 143

clomnii n-a permis decat о singura executie. Motivele sale au fost mai
degraba practice decat umanitare. Dupa acum ii scria frateiui sau,
Leopold: "O sentinta cu moartea nu va avea nicicand acelasi efect ca о
pedeapsa grea fi de lunga durata; prima se executa repede fi este uitata,
dar cealalta se afla mult timp in atentia publica". Cei condamnati
pentru delicte grave au descoperit ca era de preferat sa fie spanzurati,
deoarece pedeapsa primita era biciuirea urmata de munca grea pe viata,
fiind ncvoiti sa presteze activitati utile cum ar fi sa traga de pe tarm
vase pe Dunare. Putini prizonieri supravietuiau acestei salbaticii mai
mult de cateva luni.
S-au pastrat pedepsele cu biciuirea fi Insemnarea cu fierul rofu
Insa alte forme de pedeapsa fizica, inclusiv tortura au fost abolite.
Unele activita{i au Incetat sa mai reprezinte delicte, cum ar fi nafterea
copiilor In afara casatoriei sau casatoria dintre creftini fi evrei.
A crescut eficienta procedurilor judiciare. О persoana arestata
trebuia acuzata In 24 de ore fi, cel pufin in teorie, judecata In trei zile.
S-a creat un sistem care includea plata unei caup'uni, trimiterea inapoi
la inchisoare pentru continuarea cercetarilor fi posibilitatea ca orice
acuzat sa aiba un avocat. Reformele legislative date de Iosif erau inca
In vigoare la data prabufirii Imperiului austriac, in 1918. Acestea au
fost printre cele mai reufite fi de durata realizari ale sale, defi au avut
anumite limite. Nu s-a facut nimic pentru ufurarea tratamentului brutal
din inchisori, ceea ce a reprezentat о omisiune ciudata, intrucat
Biserica subliniase importanta acestui act. Mai presus de orice, insa, a
fost infiintarea politiei secrete de catre Iosif, institutie care se afla mai
presus de lege.
Cu toate acestea, nu se pot contesta realizarile sale din domeniul
respectiv. !ntr-o vreme cand un copil englez putea fi spanzurat pentru
furtul sumei modice de cinci filingi sau un copil francez ars pe rug
pentru batjocorirea unui preot, copiii nu mai primeau nici un fel de
pedepse in Austria. Sistemul legal instituit de Iosif a fost cel mai drept
fi mai eficient din Europa. El a fost singurul conducator care a stabilit
egalitatea in fata legii fi care a stabilit principiul premisei de
nevinovatie pana la dovedirea vinovatiei. Beccaria ar fi fost mandru de
el.
144 E u ro p a f i despotii lum inati

10. Economia
Iosif cunoftea atat ideile mercantilistc - anume ca statu! trebuie :>a
incerce sa tezaurizeze aur, sa incurajeze industria fi с porturiie fi sa
descurajeze imporiuriie - cat fi pe ceie ale fiziocratilor fi accentin' pe
care aceftia il puneau pe iiberul schimb, nesupus restrictiiior
guvernamentale. El nu a considerat ca trebuie s3 aleaga intre cele doua,
iar politica sa economics este о combinafie a acestora. Defi a dat roade,
a fost serios subminata de cfecurile din plamil politicii exteme.
Iosif a aboiit toate bariereie vamale interne cu exceptia comerfului
cu Ungaiia, creand astfel cea mai intinsa zona a ccmertnlui liber in
Europa. Dezvoltarea economica a fost mcurajata fi de ridicarea
aproape a tuturor restrictiiior care mgradeau industria. El scria ca:
"Pentru Industrie fi comer? nimic nu este mai necesar decat libertatea,
nimic mai daunator decat privilegiile fi monopolul" - fi s-a finut de
cuvant. Cu cateva exceptii (industriile militare au continuat sa fie
subventionate de stat) a eliberat fabricile de toate restrictiile fi
regulamentele censtrangatoare. Puterile restrictive ale breslelor au fost
abolite. La fel ca alti conducatori luminati, a oferit inlesniri f i premieri
pentru proprietarii de fabrici fi pentru muncitorii calificati. Aceftia din
urma au fost exceptati de la mrolari, iar proprietarii puteau fi innobilati.
Iosif chiar a innobilat bancheri fi proprietari de fabrici, oxtinzand acest
privilegiu chiar fi asupra unui bancher evreu, Joseph Arnstein. In acest
fel el putea atat sa-fi recompenseze cetatenii utili cat fi sa submineze
vechea nobilime.
Prin exceptarea de ia taxe fi toleranfa religioasa a fost mcurajata
imigrarea muncitorilor calificati din alte fari, iar emigrarea acestora a
fost interzisa, defi fara rezultate. Au lost construite drumuri, s-a
infiinfat un sistem poftal fi s-au investit sume de bani pentru
dezvoltarea celor cateva porturi pe care le avea Austria. A fost
infiinfata о companie a Indiilor de Est fi cateva colonii in Africa, India
fi China. Cu toate acestea, compania a dat faliment in 1787, iar visul
lui Iosif de a institui о mare putere coloniala s-a destramat.
Defi politica lui Iosif urmarea dezvoltarea industriei fi incurajarea
comerfului exterior, intr-o anumita masura ea a fost contrazisa de
taxele mari puse pe importuri - о politica mercantilists fireasca, dar
care incuraja alte state sa instituie taxe similare pe produsele provenite
din Austria - fi de incercarea lui Iipsita de infelepciune de a interzice
 Io s if ai П -le a 14 5

mecanizarea industriei textile in speranta de a proteja sistemul

domestic traditional din Boemia. Datele comerciaie din aceasta
perioada sunt incomplete ins5 ele ar.'t* -Л incercarile Ini iosif de a
determina о baii *.a comerciala e x e c : --ага au e§uat. С • valo;
exporturiior austriece s-a ridicat de ia 66 ia 87 miiic,
anual in timpul domniei lui, importurile au crescut inca m
toate ca industria s-a dezvoitat, Austria a continuat sa ramana
preponcierent un stat agrar Chiar si in Boemia, provincia cea mai
industriaiizata din vremea lui Iosif, majoritatea celor 95 fabrici ale sale
ar cSpata astazi numele de simple ateliere. De:;;; 10% din populate
iucra aici in fabrici, foarte put ini erau asigajati cu norma intreaga in
aceasta aclivitate. Padover este mult prea pirtinitor cu Iosif cand afinna
ca "Ei a gasit Austria in stare feudal! §i a iasat-o in situ ati a unui stat
modem". Reaiitatea este ca, m ciuda tuturor efoiturilor iui Iosif,
Boemia nu a putut miocui Silezia, singura provincie dezvoltata pe care
a defimit-o Austria.
Unul dintre rezuitateie dezvoitarii economiei §i cre^terii populatiei
a fost о cre.jtere semnificativa a venituriior provenite din taxe, de la 66
miiioane la 90 milioane guideni pe an. О vreme, Iosif a reusit sa-§i
echiiibreze bugetul. De$i sistemul de taxe in vigoare parea sa
funcfioneze bine, el s-a lasat atras de ideea fiziocratica a impozitului
financiar care, considera el, nu numai ca i-ar fi ajutat pe farani, dar ar fi
reprezentat §i о baza serioasa a venituriior de stat. In plus ar fi fost о
taxii justa deoarece mariniea terenurilor detinute de о persoana reflect;!
starea sa materiaia; deci aceasta taxa ar fi lovit in nobili mult mai
putemic decat In tarani. El considera ca va fi u$or sa impuna taxa pe
teren, intrucat guvemul §tia cat pamant definea fiecare iar inodif.carile
in cadastru surveneau arareori. Incepand cu 1785, activitatea
functionarilor lui Iosif pentru stabilirea intinderii de pamant definutc de
proprietari i-а avertizat pe nobili ca urmau sa fic supuiji taxelor. S-au
iscat, de asemenea, §i zvonuri printre §erbi ей masurarea pamanturilor
va conduce la abolirea totala a jerbiei. Cu toate acestea, dupa cateva
saptamani de la introducerea noii taxe, in 1789, a fost retrasa datorita
protestelor pe care le-a iscat.
Este posibil sa sustinem ca pana la 1788 politica economica §i cea
financiara a lui Iosif au dat roade. Toate realizarile sale au fost insa
14 6 E u ro p a f i despotii lum inati

subminate de hotararea pe care a luat-o in acei an de a incepe razboiul

cu Turcia, razboi care s-a dovedit dezastruos. Iosif nu numai ca n-a
reufit sa-i invinga pe turci, dar razboiul a falimentat statu 1. La moartea
lui a lasat succesorului о datorie de 370 miiioane guldeni - echivalentul
venitului din taxele pe patru ani. Infrangerile dezastruoase pe plan
extern fi efecul noii taxe pe teren au cantarit mai mult decat modcstelc
beneficii aduse populatiei de politica economica fi financiara a lui
Iosif.

11. Ultimele luni

Iosif urmarea sa-fi integreze toate provinciile intr-un imperiu unit fi
sa zdrobeasca puterea nobilimii. Maria Tereza evitase cu grija
asemenea feluri. Iosif era increzator ca sustinut de forta unui stat
modern, va infrange repede rezistenta unei maini de nobili egoifti.
Evenimentele vor dovedi ca nobilii din Ungaria fi Tarile de Jos sunt
capabili sa-§i apere privilegiile impotriva monarhului reformator.
Incepand cu 1788, Iosif a pierdut rapid controlul asupra imperiului
sau. Au existat о serie de motive. Unul dintre acestea 1-a constituit
propria lui sanatate, tot mai precara fi care i-а provocat moartea in
1790, la varsta de 49 ani. Defi a incercat sa-fi pastreze controlul
asupra imperiului - continuand sa semneze decrete cu cateva ore inainte
de moarte - s-a manifestat о rezistenta inevitabila in fata reformelor
sale, cand nobilii au constatat ca nu mai are mult de trait. Al doilea
factor a fost razboiul cu Turcia. Acesta nu numai ca a fost extrem de
costisitor, dar a blocat fi armata, punandu-l in imposibilitatea de a
zdrobi nobilimea maghiara fi belgiana. Curand aceftia au profitat de
slabiciunea lui. Anii 1788-1789 au fost saraci in recolte, aducand in
Europa о criza economica, ceea ce a provocat revolta la Paris, in 1789
afectand $i Imperiul austriac, intrerupand comertul §i ducand la lipsa de
lirana. Rezultatul s-a constituit intr-o serie de rascoale taranefti -
incepand cu anul 1788 fi avand diverse cauze - impotriva reformelor
religioase ale lui Iosif, a inrolarilor sau pentru abolirea ferbiei.
Nobilimea i-а cerut imparatului sa actioneze ferm impotriva taranilor fi
sa puna capat reformelor.
In 1789 a inceput Revolutia franceza. Nobilimea a vazut in aceasta
о dovada a dezastrelor care urmeaza oricaror concesii populare.
 Iosif al Il-lea 147

Evenimentele din Franta au avut §i un impact direct asupra Tarilor de

Jos austriece aflate in vecinatate. Impresionati de exemplu! oferit de
poporul de rand care-§i crea drepturile prin starile generale impotriva
unui monarh "tiranic", nobilimea din Jarile de Jos §i-a convocat
propriile adunari §i a declarat independenta sub denumirea de Statele
Unite ale Belgiei. Tragedia lui Iosif a fost ca a mai trait suficient pentru
a fi format sa ia decizii grele in privinta reformelor sale, dar nu destul
pentru a vedea daca vreuna dintre realizarile lui va dura. In 1789 s-a
confruntat cu о criza guvemamentala. Daca ar li persistat cu reformele
exista pericolul real ca Imperiul sa se prabujeascS. Deja pierduse Tarile
de Jos, era in situatia de a pierde mai mult ca sigur, $i Ungaria, de a se
confrunta cu rascoalele din Austria §i Boemia. Pe de alta parte, daca ar
fi revocat reformele, acesta ar fi fost sfarfitul viselor sale.
Iosif a ales sacrificarea reformelor. In 1789 a amanat introducerea
noii taxe pe teren §i abolirea robot-ei. In acela^i timp a reimpus о
cenzura stricta, a marit activitafile politiei secret^7§i a ordonat armatei
sa zdrobeasca rascoalele taranefti. In ianuarie//1790 a mers inca mai
departe. S-a oferit sa-§i revoce toate reformele/administrative din Tarile
de Jos §i sa reintroduca in provincie sistemul de guvernare traditional.
Nobilii au respins concesiile lui Iosif ca fimei inadecvate. In Ungaria a
fost de acord sa convoace dieta §i §i-a revocat toate reformele cu
excepfia tolerantei religioase, a sistemului de reorganizare a Bisericii §i
a decretului din 1781 privitor la jerbie. Pe scurt, a restaurat vechiul
sistem al guvernarii de catre nobilime.
Cateva saptamani mai tarziu Iosif a murit §i a fost urmat la tron de
fratele sau, Leopold al 11-lea, care-i imparta§ea majoritatea idealurilor,
dar care era mult mai pragmatic. §i el a fost nevoit sa sacrifice inca
cateva dintre reformele lui Iosif inclusiv abolirea zeciuielii §i a
controlului de stat asupra colegiilor teologice, insa a reu$it sa recajtige
Tarile de Jos ?i Ungaria pastrand §i majoritatea celorlalte reforme date
de Iosif prin intermediul unei atitudini mixte - cand ferme, cand
conciliante.
La sfar?itul domniei sale, Iosif considera ca avusese un ejec total.
"Aici zace Iosif al II-lea“ a ordonat el sa-i fie scris pe mormant - “care
n-a reujit nimic din ce a incercat sa faca". Aceasta judecata foarte aspra
este fireasca, dacS luam in considerare haosul aparent din februarie
14 8 E u ro p a f i d esp otii lum inati

1790. In multe privinte, insa, ea este nedreapta. Chiar fi reacfionarul

Francisc al П-Iea (1792-1835) nu a revocat reformele educafionale, pe
cele care urmareau reducerea puterii Bisericii romano-catolice,
toleranfa religioasa, reformele legislative, azilele de binefacere fi
spitalele. Alte institufii pennanente - defi nu dintre cele la care ne-am
putea aftepta din partea unui monarh luminat - cum ar fi poiitia secreta
fi о armata mai numeroasa, au rezistat, de asemenea. Chiar fi in
problema taraneasca nu se poate spune ca Iosif a e$uat complet. De§i
ferbia a ramas, taranii se bucurau acum de mai multe drepturi legale fi
facilitafi In privinta accesului la tribunale in cazu! cand nobilii ar fi
abuzat de putere.
Aceste realizari nu 1-ar fi impresionat pe Iosif intrucat reprezentau
tocmai compromisurile pe care le-a disprefuit mereu. Visul sau privitor
la un stat eficient fi uman n-a putut fi realizat. Dorise sa creeze о
monarhie absoluta, un stat in care tofi sa munceasca din greu fi sa
traiasca sub aceleafi legi in care sa nu existe privilegii sau nobilime fi
cler puternice fi unde conducerea sa fie centralizata fi administrata de
funcfionari obedienti fi loiali, vorbitori de limba germana. Dorise un
stat prosper, temut fi respectat de celelalte state. Dorise sa cucereasca
noi teritorii, sa ajunga din urma Prusia. Dorise ca poporul sau sa fie
ocrotit fi visase sa aboleasca ferbia. Nici unul dintre aceste teluri n-a
fost atins. La moartea lui, Austria era in stare de haos. Puterea regala
era pe punctul de a se prabufi, iar nobilimea se considera stapana sa
faca ce vrea. Tarile de Jos fusesera pierdute fi Ungaria era la un pas de
separare. Oamenii ii afteptau moartea, pe care i-au sarbatorit-o - un
episcop chiar a ordonat un Те Deum in semn de recunoftinta. Auzind
ca imparatul a murit, Kaunitz se spune ca ar fi comentat astfel:
"Tocmai la timp". Este limpede ca pana fi consilierii cei mai apropiafi
nu il agreau.
De ce n-au reufit reformele lui Iosif? Este posibil sa identificam о
serie de grefeli comise de el. A fost prea repezit fi nerabdator,
afteptand rezultatele pe loc. El considera ca Prusia obfinuse maretia
peste noapte fi dorea sa-i copieze excmplul, scapand complet
semnificatia domniei lui Frederic Wilhelm I. Dupa cum s-a exprimat
Frederic al Il-lea: "A pus al doilea pas inaintca primului". Daca Maria
Tereza a fost prea prudenta, Iosif a fost prea repezit. El fi-a
 Iosif a) Il-lea . 149

supraestimat propria putere, crezand ea poate face orice ca un monarh

absolut fi n-a apreciat just, ca monarhia "absoluta" functiona numai
atunei cand regele actiona mana ?n mana cu nobilimea. El nu a incercat
sa caftige sprijinul (aranimii, al functionarilor de stat, al clasei de
mijloc sau al intelectualitatii - grupuri sociale care aveau de caftigat de
pe urma reformelor sale fi care i-ar fi putut deveni aliate impotriva
nobilimii fi clerului. A crezut prea mult in teorii, dand decrete
ineficiente, dupa cum ar fi trebuit sa-fi dea seama, sau chiar
contraproductive. Amestecul in ritualurile religioase ca fi incercarile de
germanizare a populatiei sunt exemple de grefeli comise de el. Iosif n-a
fost capabil sa distinga intre lucrurile importante fi cele minore fi fi-a
coplefit serviciul civil cu munti de decrete. Ii lipsea abilitatea de a face
compromisuri - in privinta asta este concludenta masura in care
Leopold a reufit sa salveze о parte din opera lui Iosif, facand cateva
concesii bine gandite nobilimii fi maghiarimii. Acest fapt sugereaza ca
nu atat telurile lui Iosif cat metodele sale au indepartat oamenii fi ca,
daca ar fi avut о atitudine mai conciiianta ar fi putut sa-fi realizeze
intr-o masura mult mai mare ambitiile. Lipsa de abilitate diplomatic^ fi
nepriceperea la razboi au fost alte slabiciuni importante. Defi par
lipsite de relevanta pentru domeniul politicii interne, aceste efecuri
demonstreaza 0 lipsa de aptitudini in domenii pe care atat monarhii cat
fi popoarele le considerau fimdamentale pentru credibilitatea unui rege;
acest fapt a dus la falimentarea statului fi i-au distrus mijloacele prin
care ar fi putut sa infrunte nobil intea chiar in momentul cand avea cea
mai mare nevoie de ele. Iosif poate fi criticat fi pentru obsesia avuta
fata de Prusia.
hi anii care au urroat, taranii au ridicat, uneori mici monunierite in
sate, in cinstea "imparatului poporului" carc incercase sa i njute.
Revolutionary austrieci carc in 1848 aproape ca izbutisera s.i i.istoarne
vechiul regim, il admirau pe Iosif fi i-au copiat legiie. Cu toate acestea,
spre deosebire atat de Frederic cat fi de Ecaterina, el a avut 0 influenta
foarte redusa asupra istoriei ulterioare a Imperiului austriac. Istoricii,
toti, 1-au criticat pe Iosif considerandu-1 un exemplu negativ de
conducator. Dintre biografi sai, numai Padover i-а aparat cu tarie
realizarile, scojand in evidenta efecurile Mariei Tereza in modemizarea
statului sau a Bisericii.
15 0 E u ro p a fi despotii lum inati

Dupa moartea lui Iosif, Austria s-a reintors la monarhia traditional!

in care combinatia monarh-nobilime se dovedea suficient de puternica
pentru а-i tine pe f!rani la locul lor, Parc, insa, surprinzator faptul ca
acest imperiu ramificat fi multinational, dupa ce respinsese incercarile
lui Iosif de intarire ?i modernizare, a supravietuit unor infrangeri
repetate din partea lui Napoleon, in 1796, 1800, 1805 fi 1809 fi fi-a
pastrat pozitia de mare putere. Prin contrast, Prusia, aparent mult mai
puternica fi atat de admirat!, temuta fi copiata de Iosif, s-a prabufit pe
loc sub atacurile lui Napoleon, in 1806. Este posibil ca Austria sa nu fi
fost nicicand atat de slaba iar Prusia atat de puternica pe cat pareau la
prima vedere.
Iosif nu a efuat in toate privintele, dar este adevarat ca nu fi-a
indeplinit nici unul dintre telurile sale principale. Probabil a existat un
motiv general pentru asta: el a avut viziunea unui stat ideal §i a incercat
sa impuna acest model cu forta unei societal complexe fi
conservatoare. Grefeala aceasta a fost comisa fi mai tarziu de multi alti
conducatori fi mai este comisa fi astazi. Pana la urma a fost bine,
poate, ca nu a reuf it.

S a lu a m notice despre "Iosif al Il-le a "

Cand alcatuiti notite la acest subiect va trebui sa consultati pentru

fiecare subcapitol (i) problemele cu care s-a confruntat Iosif, (ii)
telurile lui, (iii) masura in care a urmat teoriile iluminismului fi (iv)
masura in care a reufit. Retinefi ca exista, oricum, mai multe definitii
ale "reufitei".
О cale de a evalua reufita iui Iosif este constatarea masurii in care
fi-a atins telurile. Alta modalitate este sa vedem daca politica sa a
intSrit statul sau a adus foloase populatiei. Ar fi bine, de exemplu, sa
mentionafi ca Iosif a efuat in atingerea tuturor obiectivelor sale, dar
totufi a fost un conducator eficient care a dorit sa imbunatateasca
situatia populatiei. Cand terminal notitele va trebui sa aved о idee
clara asupra realizarilor fi efecurilor sale fi sa puteti explica de ce n-a
reUfit mai mult.
 Iosif al Il-lea 151

Rezumat - Iosif al Il-lea

Urmatoarele subtitluri pot 11 utile pentru organizarea notitelor:

152 Europa $i despotii lumirmt'

1. Anii tineretii.
1.1. Educafia - influenta exercitata
1.2. Atitudinea lui Iosif fa ' ..-imp.:::!; iu t
1.3. Relattile cu Maria Tereza
1.4. Reformele Mariei Tereza
1.5. Realizarile Mariei Tereza
2. Filosofia politica
3. Iosif in calitate de coregent
3.1. Politica religioasa
3.2. Politica externa
3.3. §erbia
4. Reformele sistemului de guvernamant
4.1. Guvemul in 1780
4.2. Reformarea conducerii centrale
4.3. Rolul serviciului civil
4.4. Ungaria §i Tarile de Jos - rezistenta in fata reformelor
5. Religia
5.1. Edictele de toleranta
5.2. Reformarea Bisericii catolice
6 . §erbia
6.1. Legea agrara $i a impozitelor
6.2. Motivele e$ecu!ui politicii lui Iosif
7. Reforma sociala
8 . Educafia
9. Justifia
9.3. Codul penal
10. Economia
11. Ultimcie lumi
I.1. Motivele prabufirii
I I .2.Evalu&ri

S a raspundem la m trebari-eseu despre " Io s if al Il-lea "

Intrebarile despre Iosif se concentreaza adesea asupra unuia sau mai

multora dintre aceste aspecte ale domniei sale: (i) feluri; (ii) metode,
 I o s if a) Il-lea

(Hi) re<; ''.'.^ 1 (h e se c u n (> . ,v...- •• :-u.- •- Jiivei

c ^ c c i i i . ... s v . ' . ■ ...t . . -■ ..si.

C. i l l I • ». L i i c h t i c *Д-0С'.'>«.v^ S u i j j v c i •

1Con ' i
о ini; il >litica lui iosi al 1 lea
lost, probabil, pri -ita fi .........iatoare, dar in ;nc: un ca?:
dezastruoasa."
2. "Sinceritatea a fost cea mai mare slabiciune a lui". in ce
masura sunteti de acord cu о asemenea prezentare a lui Iosif
al il-lea?
Ambele subiecte sunt in mod clar de tipul "afimiafie provocatoare",
dupa cum am vazut in capitolul precedent. Veti observa la primul
subiect ca о "afmnatie provocatoare nu utiiizeaza intotdeauna citate.
Primul pas in pregatirea raspunsului la subiectul 1 este identificarea
celor trei intrebari puse de examinator. Care sunt acestea? Urmatorul
pas este gasirea aspecteior esentiale ale domniei lui Iosif necesare
pentru a rSspunde la intrebari.
Alcatuiti un plan de eseu ia aceste subiecte. Ce exemple de reforme
date de Iosif vefi folosi pentru a raspunde daca politica sa a fost
"pripita" fi care pentru a raspunde daca a fost "demolatoare". Titlu!
eseului se poate extinde pentru a include efectele acestei politici asupra
Austriei. A fost sau nu "dezastruoasa" conform sugestiei
examinatorului? Pentru a putea raspunde, va veti iimita la domnia lui
Iosif sau veti examina f i ce s-a intamplat dupa moartea lui?
Acum veti putea incerca sa raspundeti la subiectul 2. (i) La care
dintre aspectele enumerate mai sus face refcrire intrebarea? (ii) Ce
cauza sau motivatie anume este identificati aici?
Acum va fi nevoie sa discutafi fi celelalte cauze posibiie. Pregiitiii
un plan de eseu. Cauza nurnita dc examinator trebuie discuUiUi prima,
dar nu va necesita, probabil decat unul sau doua paragrafe. Apoi
enumerati toate celelaite cauze posibiie care trebuie mcntionate. Ce
cauza sau cauze ve{i identifica in concluzii ca fiind celt mai valabile?
Examinatorul are dreptate in cazul acesta? Retincfi ca nu trebuie sa va
temeti daca nu sunteti de acord cu interpretarea examinatorului, cu
condifia sa puteti aduce dovezi clare in favoarea unei explicafii
alternative. In acest caz, de exemplu, este ufor sa gasim explicatii
alternative cei put in la fel de valabile ca fi aceea a examinatorului.
154 Europa fi despotii luminati

Acum veti putea sa adoptati aceeafi modalitate de a identifica

aspectul conducerii lui Iosif rezumat In viziunea examinatorului fi sa
enumerati celelalte raspunsuri posibiie sau ceilalti factori pentru
urmatoarele subiecte.
3. "Grefeala lui a fost ca fi-a crezut j)ropria propaganda.
Comentati aceasta opinie asupra politicii "luminate" a lui Iosif
al П-lea.
4. " Iosif al Il-lea a fost un revolutionar". Comentati.
5. "Monarhul n-a avut niciodata putere absoluta pentru a reufi sa
fie "luminat". In ce masura domnia lui Iosif al Il-lea ilustreaza
slabiciunile despotismului luminat?
6 . "Aici zace un print care, in ciuda celor mai bune institutii, n-a
putut sa-fi realizeze nici unul dintre teluri". Oare fi-a judecat
Iosif prea aspru propriile realizari?
7. "Domnia lui Iosif constituie dovada ca doar bunele inlentii nu
fac un bun conducator". Sunteti de acord?
8 . "Natura fi forta opozitiei in fata politicii sale dovedesc cu
putere faptul ca Iosif al Il-lea a fost un conducator luminat".
Comentati.

Intrebari bazute pe izvoare despre "Iosif al Il-lea"

1. Teoria fi activitatea despotismului luminat.

Cititi afirmatiile lui Iosif in privinta functionarilor de stat de la pag.
127, scrisoarea de la pag. 129fi instructiunile date comisarilor
districutaii de la pag. 128-129. Raspundeti la urmatoarele intrebari:
a) Explicati ce se intelege prin "copifti" (pag. '.21 randul 1.)
"registrele de inrolare" (pag. 128 randul.6 ) fi "pnnitente" (pag.
129 randul 28).
b) In ce masura explica aceste citate telurile fi metodele lui Iosif?
c) Cunoafterea carui aspect al vietii oamenilor 1-a interesat in
special pe Iosif, dupa cum am vazut in instructiunile catre
comisarii districtuali?
 Iosif al П-lea 155

d) Comentati opinia potrivit careia aceste fragmente explica

efecul lui Iosif in modernizarea sistemului de guvernare din
imperiul sau.

2. Reformele lui Iosif.

Cititi edictul lui de toleranta pentru evrei de la pag. 133-134 fi
decretul de abolire a ferbiei de Ia pag. 137. Raspundeti la
urmatoarele intrebari:
a) Ce motive ofera Iosif pentm abolirea ferbiei fi pentru
acordarea tolerantei pentru evrei?
b) Ce dovezi exista in edictul de toleranta ca Iosif impartafea
unele dintre prejudecatile impotriva evreiior?
c) Decretul asupra ferbiei a fost intitulat Edict pentru abolirea
ferbiei. Descrie acesta in mod corespunzator legea?
Motivati-va raspunsul.
d) Folositi izvoarele istorice pentru a comenta opinia potrivit
careia reformele lui Iosif au fost mai degraba practice decat
idealiste.
 C a p it o l u l 6

M id despoa luminati

1. In troducere
Nici unui dintre conducatorii descrifi ca despofi luminati -
Frederic ai !I-lea, Ecaterina a II-а fi Iosif al II-!ea n-a reufit sa realizeze
ideaiuriic scriitoriior din acea vreme defi, dupa cum am y2 zut, anumite
aspecte aie politicii lor au fost influenfate de ideile IJtfminismului. In
multe privinfe, au avut mai mult succes fi au fo^r insuflefifi de idei
iluministe mai sincere cei cafiva conducatopLain statele mici ale
Europei.
En anumite privinfe a fost mult mai ufor pentru accfti conducatori
sa-fi puna idealurile in practice, intrucat, in majoritatea cazurilor, tarile
pe care le-au condus n-au fost afectate de razboaie in perioada
respective. Neavand nici dorinta fi nici capacitatea de a-fi ridica tarile
la statutul de mare putere sau de a cuceri mari teritorii, conducatorii
aceftia s-au putut concentra asupra reformelor interne. Cand regi
asemenea lui Frederic al II-еа ifi cheltuiau mai mult de 80% din
venituriie aduse de taxe cu armata §i s-i implicau frecvent in razboaie fi
invazii, nu este surprinzator ca reformelor interne li se rezerva о
prioritate redusa. In acela.fi timp, state indepartate ca Spania sau Suedia
aveau monarhi care cochetau cu ideile iluministe fi incercau sa le puna
in practica in secoiul al XVIII-lea. Unul dintre cei mai eficienti a fost
fratele mai mic al lui Iosif al П-Iea al Austriei.

2. Leopold al Il-lea: Toscana, 1765-1790

Leopold, al doilea flu ai Mariei Tereza, a fost trimis sa conduca
provincia Habsburgilor, Toscana, in 1765, cand nu avea decat 19 ani.
In multe privinfe, acest stat era ufor de condus. Era destul de prosper,
avand о puternica traditie cuituraia fi artistica. La acea vreme, Italia era
un element secundar in politica puterilor europene fi nici macar о
singura data in cei 25 de ani de domnie Leopold n-a avut grija vreunui
razboi care sa-i afecteze fara. In primii cinci ani de conducere a fost
 Mici despo; :unm

:,ev\' • ■ : upui'c . a . .-',e; • T o reza toate leg. ;x ewe

■ т е.. .... >/ ..... ’ j~;l ill-. <;b; : S,. .. .i'u ;1иГ;>

um aorc.'i Poate ii un iapt seeiei^cadv ca i s-a :»cor<? . ■;.er r,. •

ibertatw fi putere !a о var‘.tf: mult mai frauedt- deed; avai
dcci о exponent* .»uii mei vastS de •„en.iucator tafa de treteic >3i: mai
mare $i mai vestit.
Leopold cuncftea bine lucrarile serisc de scriitorii philosophes §i i
mod deosebit a fost puternic influentat de fiziocrati fi. de Beccaria, a
carui carte, Crima §i pedeapsa, a fost pubiicata in anui in care Leopold
a devenit conducator al Toscanei.
Atitudinea lui fafa de politica judiciara a fost, probabil cea mai
radicals, comparativ cu cea a conduca tori lor din vremea respeciiva. A
abolit toitura, iar instrumenteie de tortura au fost expuse >nir-un
muzeu. Defi n-a abolit complet pedeapsa cu moartea, a$a cum dorea
Beccarra, a restrans-o numai la paricid (uciderea tatalui) fi lese-nuijesw
(insultarea sau atacarea conducStorului unui stat). A intends, de
asemenea, procesele secrete si confiscarea proprietatii unui de.incvent.
A Sn rradit In mare masura drepturile legale ale nobilimii Inclusiv
vestiieie drepturi de vanatoare. In anii 1780 a mers pana acoio inca a
abolit Inchizijia din Toscana. Aceasta institute, infiinfata Vn
majoritatea tSrilor catoiice in timpui secolului al XVI-lea, se ccupa с
depistarea fi distrugerea ereticilor fi in multe privinte actions. ca и star
fo stat. Accepta denunfurile anonime fi era tmputemicita sa fcK*»w?:a
tortura, actionand astfel ca rivala a structurii legislative a m№» - .
Acuzatuhii nu i se comunica intotdeana numele acuzatorului з- c-:; •
de acuzare. Inchszipa se opunea cu tarie Iluminismului si n.yr^liry
acesaiia fi cu toate acestea se bucura de sprijinul puternic al po ?j!s4
de rand. Religia fiind domeniui major al loirditatii populare n i
patriotismul sa devina о forta fundairinctaiS, a fost ufor pentru 1 im i к
sa prezinte Inchizitia ca pe о institute necesara fi ЬепеПа -i.1;
supnmarea dufrnanilor periculofi ca protestanti, evreii sa;: ei с
siegau existenta lui Dumnezeu.
Leopold a dat Toscanei un sistem de legi uman fi drept. Reformer
sale i-au incurajat pe toscani sa-fi ia raspunderea de a adminisira si
mfifr justifia, procesele fiind acum conduse de magistral locali In locul
functionarilor austrieci. Ei s-a apropiat, de asemena, de ideaiui
158 Europa §i despotii luminati

proclamat de catre scriitorii philosophes, al egalitafii in fata legii, atat

prin mgradirea drepturilor speciale ale nobilimii §i cat prin extinderea
drepturilor oamenilor de rand. In general, reforma penala a fost о
realizare impresionanta influentat^ evident de ideile Iluminismului.
Politica economica dusa de Leopold a fost mai putin radicala, dar
a adus acelea$i roade. Francesco Gianni, principalul sau ministru dupa
1776 a introdus un sistem unic ai finaiUeior publice. Inainte, fiecare
dintre ora$eIe toscane avea propriui sistem pentru colectarea taxelor la
buget. Gianni nu numai ca a simplificat sistemul de taxe, dar 1-a facut §i
mai just.
Toscana a fost primul stat din Europa in care taxele platite de
populafie erau proporfionale cu veniturile. Chiar ?i membrii familiei
regale plateau impozite. Simplificarea sistemului de taxe i-а dat lui
Leopold posibilitatea atat sa reduca impozitele cat §i sa-51 mareasca
veniturile. Au fost incurajate noile tehnici agricole, cum ar fi ratafia
culturilor ?i utilizarea mgra?amintelor chimice. comerful liber pentru
grane - susfinut cu tarie de fiziocrafi - a fost inifiat in 1767, jerbii
rama$i au fost eliberafi §i a fost mfiinfata о academie agricola.
Adoptarea principiilor fiziocrafilor i-а adus lui Leopold laudele
scriitorilor philosophes. Au fost construite drumuri pentru incurajarea
comerfului. Au fost desecate mlagtini. In 1770,s-au abolit bresleie.
Aceste institufii medievalc supraviefuisera vremurilor cand erau utile $i
acum nu faceau decat sa impiedice dezvoltarea comerfuiui permifand
doar propriilor membri sa practice negustoria §i comerful. Odata cu
abolirea lor oricine putea deveni negustor sau bancher. Aceste reforme
au stimulat intr-o mare masura crejterea prosperitafii statului. in 1790
Toscana era considerate cel mai bogat stat din Italia, iar principalul ei
port, Livorno, s-a dezvoltat devenind cel mai aglomerat §i mai
important port din sudul Europei.
Leopold §i-a dovedit originalitatea mai ales in domeniu! afacerilor
exteme. El nu urmarea extinderea granifelor Toscanei. A facut mult
pentru aplanarea tensiunilor din Italia §i pentru reducerea marimii
forfelor armate. De fapt a desfiinfat armata toscana, pastrand numai un
corp de poiifie in Livorno. Marina toscana a fost vanduta Ecaterinei cea
Mare. S-a straduit sa faca astfel incat Toscana sa fie tiatata ca un stat
neutru - 0 pozifie asemanatoare cu cea a Elvetiei din ultimii 150 de ani.
 M ic i despoti lu m in ati 159

A fost singurul conducator a! secolului al XVIII-lea care a aftrmat ca

razboaieie sunt nu numai inutile, dar §i nejustificabile din punct de
vedere moral. Aceasta opinie mergea chiar mai departe dccat cele
exprimate de scriitorii philosophes.
De ce a adoptat Leopold aceasta linie radicala in politica externa?
Este clar ca a avut motive de ordin practic - Toscana era pur §i simplu
prea mica pentru a nutri speranta sa devina о mare putere. Insa, ceea
ce-i mai important, Leopold nu urmarea sa devina "ce! Mare". Este
singurul exemplu de conducator pasnic din secolul al XVIU-iea.
Pana prin 1780, Leopold a actionat cu prudenta in Toscana. In
primii ani dorea sincer sa guverneze cu consim{3mantu! poporului. A
fost un conducator rezervat §i modest, care nici n-a urmarit §i nici n-a
ajteptat sa obtina popuiaritate, dar care a reu§it sa primeasca un sprijin
larg in favoarea reformelor sale. Acest lucru s-a schirnbat in 1780 cand
a inceput sa adopte politici mai radicale, in ciuda opozitiei populare.
Poate cea mai senzationala idee pe care a avut-o a fost Carta din
1782, prin care propunea in fi in {area unei adunari consultative.
Adunarile locale existente urmau sS trimita delegati in adunarea
centrala. Pentru prima data printre ace§ti delegati urmau sa se afle
reprezentanti ai tuturor grupurilor sociale care plateau taxe. Orice
propunere de modificare a legilor, a sistemului de taxe, a politicii
externe sau succesiunii la tron ar fi necesitat aprobarca acestei adunari
care insa nu avea ?i initiativa legislative. Aceasta a fost о actiune unica
din partea unui monarh de a preda voluntar о parte a puterii sale unei
adunari alese $i reflects conceptia lui Leopold ca un conducator este
raspunzator in fata poporului sau ?i trebuie sa aiba puteri limitate ?i
bine definite. Aceastiii Carta ar trebui sa constituie о dovada
convingatoare ca Leopold a fost un conducator foarte luminat. Cu toate
acestea nici Carta, asemeni Nakaz-иЫ dat de Ecaterina, n-a fost
niciodata pusa in practica. in fafa criticilor din toate partiie, n-a reufit
sa impuna Carta impotriva vointei populare. Celelalte reforme ale lui
Leopold arata insa ca motivatia lui a fost sincera. El nu poate fi acuzat
ca a amanat apiicarea acestei propuneri facuta numai in scopul obtinerii
aplauzelor din partea scriitoriilor philosophes, cum a facut probabil
Ecaterina cu Nakaz-ul ei. Dar. chiar daca aceasta Carta ar fi fost
transpusa in practica ea n-ar fi reprezentat decat un pas modest in
160 Europa ?i despotii luminati

v e d e re a Tnfiintarii unei adunari reprezehtantive. Adunarea propusa de

L eo p o ld ar fi fost aleasa indirect, avand doar reprezentanti simbolici
din clasele de mijloc §i de jos. Puteri ie sale realc ar fi fost foarte
limitate. Carta a reprezentat о ^tapa majora In mdepartarea de
absolutism dar era departe de demOcratie.
In ultimii sai ani de condtfcere a Toscanei, Leopold §i-a indreptat
atentia asupra puternicei Biserici catolice. El rcusise sa reduca puterea
nobilimii fara dificultafi datorita pozitiei mai slabe a acesteia, in statul
sau fata de alte state, situate care dura de mult, insa Biserica i§i
pastrase bogatiile, puterea $i sprijinul popular. Decizia de a aboli
Inchizitia stamise deja о opozitie considerabila. Acum el s-a hotarat sa
mearga mai departe $i sa imite reformele religioase intreprinse de
fratele sau la Viena. A inceput prin impozitarea clerului §i prin
introducerea unor reforme majore in structure Bisericii. A pus capat
controlului papal asupra acesteia §i trimiterii venituriior sale la Roma.
Tribunalele religioase ji-au pierdut majoritatea prerogativelor, iar
Biserica §i-a pierdut о mare parte din pamanturi. Au fost inchise multe
manastiri. iar banii luati de la ele au fost folosit! pentru protectie
sociala. Leopold a reufit din nou sa depajeasca obiectiile iscate de
aceste reforme, dar s-a vazut confruntat cu о campanie de proteste bine
organ izate in momentul cand a extins reformele in domenii care afectau
populatia de rand. A redus zilele de sarbatorire a sfintilor, a interzis
sanctuareie si zeciuiala §i a intreprins schimbari in tipicul serviciului
divin. Aceste reforme au trezit mari proteste populare $i chiar о revolta
serioasa. Pana la urma, nobilimea si cierui mai inainte invinse au reufit
sa se opuna, facand cauza comuna cu taranimea superstitioasa.
Din ce in ce mai mult, Leopold a fost nevoit in ultimii ani sa se
bazeze pe sprijinul unei politii secrete active care-i spiona §i-i distrugea
pe oponenti. In primii sai ani guvernt.se cu asentimentul popular. Cand
a p M sit Toscana pentru a deveni conducatorul Austriei dupa moartea
lui Iosif din 1790, se confrunta cu о opozitie tot mai vasta $i mai
puternica. Daca ar fi domnit mai mult poate ar fi fost nevoit sa infrunte
aceeasi opozitie pe care о iscase Iosif in Austria.
in 1790 Leopold a parfisit Toscana pentru a prelua tronul contestat
al Austriei. Starea de haos a imperiului si perioada scurta cat a domnit -
a murit in 1792 - nu i-au oferit ocazia sa-§i extinda reformele in stat.
 M ici despoti lum inati Ш

Anii din Austria au fost dommafi dc Incercarile sale fructaoase de

TmpScare cu nobilimea ?i recucerire a XSrilor de Jos. A renuntat ia
unele dintre ceie mai nepopulare reforme ale lui Iosif, dar a reufit sa
pfistreze cateva dinte ceie mai importante. De$i acum era conducatorul
unei mari puteri, a dovedit aceea?i ostilitate l’ata de razboaie. Avea
unele simpatii pentru telurile Revoiu|iei franceze §i a refuzat sa
participe la razboiul menit s-o zdrobeasca, in ciuda faptului ca propria-i
sora regina Maria-Antoaneta era prizoniera la Paris.
Leopold a fost un adevarat conducator luminat care a dorit sa
guverneze cu consimtamant popular. A dorit s& fie un monarh
constitutional. Intr-o vestita scrisoare adresata fratelui sau, Iosif
al Il-lea, a afirmat ca un conducator trebuie intotdeauna sa dea
supu§ilor sai socoteala deplina asupra finanteior si admimstratiei; acest
lucru fiind "glorios, folositor §i drept". Finantule constituie о
"chestiune publica", iar conducatorul nu trebuie sa cheltuiasca bani
decat confonn voinfei supujilor sai, in folosul statului §i a! poporului.
Sareina lui Leopold a fost mai u§oara datorita slabiciunii nobilimii §i
sprijinului unor mini§tri toscani destoinici ca Gianni, precam $i faptului
ca a condus un stat mic ?i prosper. Ca imparat al Austriei nu a avut
posibilitatea de a introduce reforme, dar a dovedit calit&ti, cum ar fi
prudenta, spiritul conciliant :aiismu! care-i lipseau fratelui sau mult
mai vestit. Scriitorii precum Voltaire au fost mai impresionati de
Frederic $i Ecaterina dar, cu toate acestea, Leopold s-a apropiat mai
mult decat ei de imaginea despotismului luminat ideal.
Din pacate, a actionat prea repede pentru a fl inteles de populatia
Toscanei si in cele din urma a fost nevoit sa se intoarca la metodele
despotice pentru a-§i impune vointa. In ultimii ani a fost privit tot mai
mult ca un strain care sustine idei straine. Chiar §i acest conducator
deosebit de luminat, capabil §i eficient a ejuat in fa{a fortei irafionale a
intolerantei religioase.

3, Carol al IV-Iea: Neapole, 1734-1759

Carol al IV-lea al Neapolelui, viitorul Carol al Ш-lea al Spaniei, la
fel ca Leopold, a condus doua state diferite, devenind regele unui stat
mare dupa ce §i-a facut о lunga ucenicie la conducerea unui stat mai
mic.
16 2 E u ro p a $i despotii lu m in ati

Neapole, cand §i-a inceput Caro! domnia, in i734, era unul dintre
cele mai tnapoiate state din Europa, Biserica §i nobilimea detineau cele
mai intinse suprafete. §erbia Inca se practica pe scara iarga, iar
tar&nimea traia in conditii mizerabile. Multi tarani Iocuiau tot in
bordeie facute din lut sau in pe§^eri. in majoritatea zonelor din fara
chiar §i apa provenita din ploi sai/gunoiu! natural apartineau nobilimii.
Biserica detinea bogafii iinensgf. О populate mai mica de 5 milioane
locuitori trebuia sa intrefn>a 2000 episcopi $i arhiepiscopi $i peste
100.000 preoti. calugari sji calugarite. Clerul malt ducea о viata de lux
§i bogatie neegaiata rilci de cei mai avuti nobili. In principalul ora? -
Neapole - se spune ea ar fi existat 10.000 cer$etori - о zecime din
populatie. Statu! care fusese unul dintre cele mai cultivate §i mai
civilizate din Europa in Evul Mediu degerierase, devenind unul dintre
cele mai sarace §i mai inapoiate. Carol a fost confruntat cu probieme
mult mai mari decat cele aflate in fata altor despoti iuminsti-
Noul rege, un Bourbon din Spania, nu avea legaturi personale
puternice cu ganditorii iluminifti, asemenea lui Frederic, Ecaterina sau
Leopold, dar cunojtea ideile acestora. A fost ajutat cu competenta
pentru a-$i aplica reformele de Bernardo Tanucci. De origine obscura §i
fiind total dependent de regele care-i acordase puteri, Tanucci a inceput
ca ministru de justitie raspunzator de refonna sistemului juridic, a
devenit primul ministru al lui Carol §i, in sfarsit, adevaratul conducator
ill Neapolelui cand a fost numit regent pentru fiul minor al lui Carol la
plecarea acestuia In Spania. Masura in care reformele se datorau
acestui ministru a devenit evidenta dupa caderea sa.
Principalele preocupari ale lui Carol la vremea respectiva se
manifestau pentru arte, iar patronarea acestora este principalul temei
pentru care a fost considerat un conducator luminat la vremea
respectiva. De$i nu avea aptitudini muzicale, ii placea foarte mult
opera, infiintand о opera in 1737 care a devenit curand una dintre eele
mai vestite din Europa, S-au infiintat ?i academii de arte §i desen.
Ora$eie romane Pompeii si ilercuianum tocmai se descoperisera, Carol
fmantand lucrari le arheologice, de$i se baniiie§te ca a facut-o mai mult
pentru a-?i !ua partea din comoara decat din dragoste pentru istorie. A
infiintat, totufi, о academie regala la Flerculanum, prima academie
riedicata arheologiei. A dovedit un mare interes pentru construct»,
 M ic i despofi ium in afi 16 3

dispunand тй 1|агеа unui frum os palat pentru sine la C aserta, ca fi a

unui numar de cladiri publice in ora?ul Neapole. In sfarfit el s-a dovedit
a fi fi un reformator in domeniul invatamantului superior. Au fost
modificate m ateriile Universit&tii din Neapole, teologia lasand ioc
ftiintelor, aceasta universitate fiind fi prima care p red a ftiintele
economice.
Patronajul acordat de Carol artelor §i educatiei a fost dublat dc
reformele practice ale lui Tanucci. Acesta nu era interesat de Iluminism
(fi chiar a interzis cartile unor scriitori philosophes ca Voltaire), ci de
reformele practice, in special acelea menite sa intareasca puterea regala
pe socoteala Bisericii. In anii 1730 a intreprins fi о refonna a
sistemului legislativ, defi modesta conform standardelor instituite de
alfi conducatori. Aceasta se concentra pe imbunatatirea condifiilor de
detentie din inchisori fi nu pe reformarea codului penal.
Tanucci a facut unele incercari de a imbunatati condifiile de viata
ale tarani mii. A fost abolita ferbia, taranilor li s-a permis sa-fi vanda
produsele pe piafa libera, iar diferite servitufi neplatite la care aceftia
erau obligati au fost abolite. Cu toate acestea judecatorii, a caror
sarcina era sa se asigure ca reformele sunt respectate, erau numift fi
controlati de nobilime fi ca rezultat al efecurilor anterioare ale lui
Tanucci de a prelua autoritatea judiciara din mana nobilim ii, reformele
au fost in mare masura ignorate. Taranii au fost nevoit! sa aftepte
invazia franceza din 1798 pentru a vedea zdrobita p uterea p e care о
aveau nobilii.
Carol a fost un catolic fervent a carui pietate contrasteaza puternic
cu cinismul altor monarhi din epoca. О trasatura majora a operelor
scriitorilor philosophes a fost anticlericalismul, iar lipsa de simpatie
fata de opiniile acestora face ca pretentia lui de a fi un despot luminat
sa fie greu de sus(mut. Insa chiar fi Carol a reformat Biserica din
Neapole. Concordatul cu papa din 1741 i-а permis sa impoziteze clerul,
defi contributia acestuia era m ic i in comparafie cu bogaiiiile detinute.
Concordatul i-а permis lui C arol fi sa reduca numarul preotilor la
80.000. In acelafi timp au fost reduse privilegiile fi puterile judiciare
ale Bisericii. Iezuitii au fost alungati, iar Carol a incercat sa pennita
evreiior sa se stabileasca in stat defi a intampinat о imensa opozitie. La
plecarea lui in Spania puterea fi bogafia Bisericii fusesera intrucatva
16 4 E u ro p a §i d e sp o tii lum inati

diminuate, de§i aceasta a ramas una dintre cele mai avute §i mai
privilegiate Biserici din Europa. La vremea respective, Caro! a fost
descris de atnbasadorul englez drept "Propriul sau ministru... este
foarte eonftient de prerogativele sale §i se crede monarhul cu adevarat
absolut din Europa.” Cu toate ca avea idei §i dorea sincer sa faca ceva
pentru supufii sai, dupa 29 de ani de conducere a Neapoleiui realizarile
lui au ramas modeste. Reformele lui Carol n-au modificat esential
structure societatii napolitane §i chiar a orajului Neapole, care lasand la
о parte cele cateva palate frumoase, a ramas un ora§ mizer $i plm de
cer§etori, in care oamenii au murit cu miile de foame, in i 764.
Masura in care reformele sale au fost superftciale a devenit
evidenta dupa ce a parasit Neapole pentru a deveni rege al Spaniei m
1759. Pana in 1771, cat timp Tanucci a actionat ca regent, reformele
limitate ale lui Carol au fost in siguranta, insa dupa acest an, noul rege
Ferdinand a cazut tot mai muit sub influenza reactionarei sale sotii,
Maria Carolina, fiica Mariei Tereza, care nu avea nimic din bunui simt
al mamei sale. La vremea sosirii in Italia a armatelor lui Napoleon
pentru a matura vechiui regim in ultimul deceniu al secolului, nu mai
ramasese aproape nimic din reformele lui Carol.
Relele societatii napolitane erau atat de mradacinate meat numai
un conducator nemilos fi incapatanat le-ar fi putut eradica. Confruntat
cu probleme mult mai mari decat cele intampinate de Leopold in
Toscana, efecul lui Carol nu pare surprinzator. Cu toate acestea, anii de
domnie in Neapole s-au dovedit о ucenicie utila cand a fost vorba de
sarcina mult mai importanta de a conduce Spania.

4. Caroi al Ш -iea: Spania, 1759-1788

Cuvintele lui Caroi: "Totul pentru popor, nimic facut de popor"
rezuma net atitudinea sa in privinta conducerii Spaniei. In general,
domnia sa de 30 de ani din Spania a fost mai fructuoasa §i a adus
realizari de mai lunga durata decat aceea din Neapole. Cu toate acestea
la fel ca in Neapole, s-a manifestat cu prudenta in privinta atacarii
puterii Bisericii fi nu 1-au interesat opiniile scriitorilor iluminifti pentru
care nu a nutrit simpatie.
Carol a avut noroc de sfatuitori buni. A avut abilitatea de a-fi alege
о serie de miniftri pentru a-1 ajuta de-a iungul domniei. Niciodata n-a
 M ic i despoti luminati 165

comis grefeala lui Frederic sau Iosif, aceea de a incerca sa conduca

singur о tara mare. Inca din primii ani de domnie a asistat la pericolul
prezentat de incercarea de a se mifca prea repede pentru su p u fii sai
conservatori. Comertul liber cu cerealc dubiat de о serie d e recolte
proaste a dus la о creftere acuta a preturilor painii, care, com binata cu
incercarea de a aboli vestimentatia tradifionala - mantia fi palaria - care
inlesnea deghizarea delincvenfilor - a dus la revolte serioase in M adrid,
in 1766. Principalul ministru al lui Carol, marchizui di Squillace,
devenise deja nepopular datorita prestatiei slabe a Spaniei in razboiul
de fapte ani. Acum Carol a fost nevoit sa-1 demita pe Squillace fi, un
timp, sa-fi paraseasca fi capitala. Revoltele 1-au avertizat pe Carol de
pericolele ce s-ar ivi in cazul cand nobilimea s-ar alia cu clerul pe de о
parte, domice sS-fi pastreze privilegiile, fi cu taranimea superstitioasa
fi conservatoare, pe de alta. Era aceeafi problema cu care s-au
confruntat Iosif fi Leopold. In anii urmatori, Carol a actionat mai
prudent, insa daca rebeiii au crezut ca-i pot convinge pe rege sa renunte
definitiv la reforme, urmau sa fie dezamagiti. Squillace a fost inlocuit
in func|ie cu contele de A randa. Intr-un singur an acesta nu num ai ca a
interzis din nou purtarea mantiei, dar a dat vina revoitelor pe iezuiti fi
i-а gonit din Spania.
In ciuda unui start nepromitator, Caroi fi-a caftigat respectui
populatiei datorita fervorii sale religioase - esentiala intr-o tara in care
fanatismui reiigios se manifesta pe scara larga - fi prin via{a sa
personala exemplara. I-а fost credincios sotiei fi, chiar d upa moartea ei,
a ramas credincios memoriei sale. In secolul al XVIII-lea era
neobifnuit ca un rege sa dea un exemplu atat de bun de moralitate.
Atitudinea lui Carol fatS de lluminism a ramas echivoea. Defi
aprecia iiteratura fi a incurajat reformarea - de mult neeesara a
universitatilor spanioie (pana la el incft sc mai preda in unele dintre
acestea ca pamantul este plat, majoritatea principalelor opere ale
ganditorilor iluminifti au ramas iuscrise la index fi nu puteau li
procurate in Spania. Enciclopedia, Montesquieu, Voltaire fi Rousseau
se afiau alaturi de lucrarile protestan{ilor, condamnate ca scrieri
periculoase fi ilegale. Chiar cartile permise, de exemplu, cele ale lui
Beccaria, au aparut in traducere spaniola dupa multi ani fi se pare ca
n-au prea trezit interesul. In Spania, majoritatea- carfilor care tulburau
166 Europa fi despotii luminati

Europa erau ori de negasit, ori necitite. Ca rezultat, n-a aparut о ciasa
intelectuala pentru a sustine zelul reformator al monarhului, dupa cum
s-a intamplat in alte state. Carol insufi nu era raspunzator de
interzicerea cartilor intrucat punerea lor ia index era controiata de
Biserica, dar nici nu a incercat sa elimine din lista vreuna dintre carti.
Judecat dupa criteriile cunoafterii fi sprijinului acordat scriitorilor
iluminifti, Caroi nu trece testul despotismului luminat. In privinta
masurilor practice, insa, el a realizat destul de mult.
In Biserica a avut de infruntat un adversar formidabil. Numarul
prelatilor era uriaf - aproape 200.000 - reprezentand cel mai mare
procentaj din populatia unei {ari dupa Portugal ia. Prusia avea soidati iar
Spania avea preofi. Biserica avea bogatii imense fi eontrola educatia in
intregime. Controia indexul, pe iezuiti (pana in 1767) fi Inchizitia - cea
mai puternica dintre aceste organizatii. Chiar pana in 1730 se practica
adesea auto-da-fe (arderea pe rug in public a ereticilor sau oricui care
critica Biserica), vizand nu numai protestantii fi evreii aflafi in numar
mic in Spania ci pe oricine punea la indoiaia autoritatea, puterea sau
bogatia Bisericii. Aceasta, atat prin obiectivele urmarite cat fi prin
metode semana cu/polkia secreta a unor state moderne fi reprezenta о
formidabila forta de rezistenta in fata reformelor fi noilor idei.
Aranda a r^5U§it sa-1 convinga pe Carol, pe baza unor dovezi ca
iezuitii provocasera razvratirea din 1766. Expulzarea lor din Spania,
care a urmat expulzarilor din Portugalia fi Franta, a facut sa sporeasca
presiunea exercitata asupra papei pentru a desfiinta aceasta organizatie
nepopulara. In special datorita influcntei lui Carol, papa s-a lasat
convins, in 1773 fi desfiintarea iezuitilor a fost salutala de catre
scriitorii philosophes care considerau ordin и I drept oponentul lor cel
mai iscusit fi mai puternic. A fost una dintre putinele da{i cand Carol s-
a conformat vointei scriitorilor philosophes, dar in acest caz a fost
motivat de amenintarea reprezentata de iezuiti la adresa autoritatii
regale fi nu la adresa gandirii libere.
Carol a fost mult mai prudent fata de Inchizitie, defi nu pare sa fi
tinut in mod deosebit la aceasta institutie - “Spaniolii о vor, iar pe mine
nu ma deranjeaza". Aceasta ifi pierduse puterea de a investiga actiunile
oficiaiitatilor regale, iar numarul auto-da-fe-urilor scazuze, insa nu
fusese abolita, bucurandu-se de sprijin popular. Nu devenise, insa, nici
 M ic i despoti lu m in atif 16 7

un balaur de carton, dupa cum s-a dovedit cu ocazia condamnarii Sui

Don Pablo Olavide, unul dintre putinii spanioli care intretinea legaturi
stranse cu scriitorii iluminifti. El fusese numit de Carol sa mfiinteze
noi ajezari satefti. Pentru aceasta au fost trimifi imigranti germani iar
Biserica, in mod deiiberat, a fost iasata la о parte pentru a ru preiua fi
conducerea acestora. In realitate aceste sate nu s-au dezvoltat, iar
Olivade s-a dovedit un prost administrator. Deja demisionase din acest
post cand a fost arestat de Inchizitie. A fost acuzat de a fi citit carti
interzise, de а-i fi scris lui Voltaire fi ca detine picluri pomografice.
Primele doua acuze erau, desigur, corecte. Picturile erau cateva nuduri
semnate de artifti foarte cunoscuti. A fost condamnat la opt ani
inchisoare in 1776 fi, probabil, a .tvut noroc ca a scapat cu viata. Dupa
о detenjie de patru ani a evadat fi л fugit in Franta unde a fost aclamat
de scriitorii philosophes ca о victin.a a intolerantei religioase. Inchizitia
a facut acest gest in semn de avertisment pentru Carol sa-fi aleaga mai
bine consiiierii, Faptul ca regele a acceptat situatia fi nu a incercat in
nici un fel sa-fi salveze fostul reprezentant este semnificativ. Procesul a
fost fi un avertisment sumbru pentru oricine altcineva care ar fi
incercat sa-1 citeasca pe Voltaire. Daca un om cu un rang atat de inalt
ca Olivade putea fi inchis atat de ufor, un cetatean de rand n-ar fi avut
nici о fansa de scapare.
Reformele principale au fost in domeniul agriculturii. Doctrina
fiziocrata a fost aplicata aici cu succes. Au fost cultivate noi terenuri,
au fost incurajafi imigran{ii, iar о parte din pamantul coroanei a lost
distribuit taranilor. In primul rand, insa, guvemul a zdrobit puterea
Mestei, un grup puternic de oieri care timp de 300 de ani se bucurase
de dreptul la pafunat in zone intinse din Spania. Acum, in sfarfit,
terenul respectiv putea fi utilizat pentru cultivarea cerealelor mai utile.
Progrese similare au fost facute fi in alte domenii ale economiei.
S-au construit drumuri fi canale, a fost modernizat sistemul de masuri
fi greutati, s-a infiintat un sistem poftal, au fost reduse vamile interne fi
s-a pus capat puterii bresleior. Caroi a facut eforturi seriose pentru a
imbunatati statutul industriei fi al comerfului din Spania. A incercat sa
sporeasca respectabilitatea negustoriei, declarand ca aceasta "nu este
degradanta" fi a creat posibilitatea legaia ca fi nobilii sa devina
negustori. Putini dintre aceftia au profitat, insa, de noua lege fi lipsa lor
168 Europa fi despofii luminati

de interes a scos la iveala una dintre cele mai serioase probleme cu care
s-a confruntat Carol in incercarile lui de a refonna Spania. In realitate
multi spanioli considerau degradant sa munceasca pentru existenta.
Nobilii socoteau ca este sub demnitatea lor, iar un numar foarte mare
de cerfetori preferau sa se bazeze pe caritatea Bisericii. Aceste atitudini
au fost greu de dezradacinat chiar fi de Carol.
In ciuda tuturor dificultatilor, Carol a putut constata о oarecare
dezvoltare a industriei. In deceniul a) nouaJea existau 400 de razboaie
de tesut matase in Valencia, In vreme ce manufacturile dc bumbac fi
lana, eliberate de practicile restrictive ale bresleior, au adoptat rapid
noua tehnologie experimentata In Anglia. Drept rezultat, pana in 1780,
numai Anglia avea о industrie textila mai dezvoltata. Dezvoltarea
industriei fierului a fost stimulate printr-o lege din 1775 care interzicea
importurile. Carol a actionat fi in sensul incurajarii comertului exterior
care mai inainte fusese controlat de cateva porturi privilegiate. La
sfarfitul domniei lui comertui cu intregul fi imensul Imperiu spaniol
putea fi facut din orice port al tarii, iar majoritatea taxelor la import
fusesera reduse. Comertui exterior a crescut de cinci ori in timpul
domniei lui Carol. Defi Spania se situa inca mult in urma multor tari
europene din punctui de vedere al dezvoltarii economice, Carol putea
afirma ca stimulase toate sectoareie economiei conform politicii
sustinute de scriitorii philosophes.
Mai putin succes au avut incercarile lui Carol de a imbunatati
sistemul de impozitare. Timp de multe secole Alcabala (taxa pe
vanzari) fusese principala sursa de venit a statului dar, deoarce era
foarte ridicata, bunurile devenisera prea constisitoare. In timpul lui
Caroi aceasta taxa a fost redusa la jumatate. Defi acest fapt a stimuiat
comertui, Carol n-a facut nici о incercare de a supune nobiimea fi
clerul la alte taxe.
Ca rege al Neapolelui, Carol dovedise interes pentru dezvoltarea
orafelor fi construirea de cladiri publice frumoase, deci nu este
suprinzator ca in anii petrecuti ca rege al Spaniei a facut mult pentru
dezvoltarea urbanistica a Madriduiui. Cand a murit, fi-a lasat capitala
un oraf elegant, cu parcuri publice, о gradina botanica, fi un observator
astronomic precum fi fcoli, spitale fi azile de binefacere devenite
semne ale desopotismului luminat.
 M ic i despoti ium in afi 169

Politica extema a lui Carol a avut succese moderate. El a urmat

calea traditionala a cuceririlor teritoriale confruntandu-se cu Anglia,
principalul rival colonial fi comerciai al Spaniei. La inceputul domniei
a comis grefeaia de a se alia cu Franta in razboiul de §apte ani. Spania a
pierdut Cuba fi Florida fi о mare parte din prestigiul sau. Totufi,
imbunatatirea calitatii annatei fi a marinei au dus la о prestatie mai
buna in alt razboi impotriva Angliei - razboiui american de
independents. Prin Tratatui de ia Versailles din 1783 Spania a
recaftigat Florida fi Minorca, pierdute in 1713. Datorita importantei cu
care erau privite succesele externe la vremea respectiva, Caroi putea
sustine ca Spania if i recaftigase puterea dupa 100 de ani de declin.
Carol nu a intretinut legaturi cu scriitorii philosophes fi n-a vrut sa
le copieze ideile. Cu toate acestea, propria lui filosofie se apropia de
cea pe care о pretindeau aceftia de la un monarh, dupa cum о dovedesc
spusele lui: "Imi dedic toata energia imbunatatirii conditiilor de viata
ale supufilor mei, deoarece doresc sa-mi salvez sufletul fi sa merg in
Rai". Scriitorii philosophes i-ar fi aprobat macar telul, daca nu fi
motivele.
Pentru prima oara intr-o perioada de mai bine de 200 ani, Spania a
avut norocul de a avea un monarh domic sa rezolve problemele sale
endemice - puterea Bisericii, privilegiile nobilimii f i economia inchisa.
El nu a avut realizari spectaculoase, fi, la fel ca pe Maria Tereza,
propria pietate 1-a impiedicat sa atace Biserica mai energic. Dupa
moartea lui, nevolnicii lui succesori au lasat Spania sa decada pana
cand, afa cum s-a intamplat in multe state, au fost rasturnati de noile
forfe venite din Franta.

5. Pombal: Portugalia, 1755-1777

Sebastiao Jose de Carvalho e Mello, mai cunoscut cu titlul de
marchiz de Pombai, a fost adevaratul conducator al Portugaliei intre
1755-1777. El s-a confruntat cu aceleafi probleme ca fi Caro! al III-lea,
respectiv deciinul economiei, puterea Bisericii fi coloniile prea vaste
care reprezentau mai degraba nifte pietre de moara decat niste avantaje.
Diferentele dintre cei doi barbati sunt, insa, izbitoare. Pombal a fost un
dictator feroce al carui loc este in secolul XX, pe cand Caroi a fost un
rege conciliant. Pombal n-a fost rege, iar puterea sa aepindea de
170 Europa fi despotii luminati

sprijinul dat de monarh, ineficientul Jose I de Bragan?a (1750-1777).

Asemenea altor miniftri atotputernici din secolul al XVlll-lea -
Tanucci, Flcuiy, Potemkin, Kaunitz - era, in multe privinfe un
singuratic fi nu se putea aftepta, la nici о simpatie in caz ca i-ar fi fost
retras sprijinul regal. Pombal considera ca numai prin teroare poate
ingenunchea opozitia in fata reformelor sale. Succesele sale aparente
arata cat de multe lucruri ar fi putut realiza un despot luminat, daca ar
fi fost un despot veritabil.
Pombal s-a nascut intr-o familie apartinand micii nobilimi. S-a
casatorit avantajos fi a petrecut mai multi ani ca diplomat in Australia
fi Anglia, fiind deosebit de impresionat de ultimul post. El admira
sistemul de guvernare englez precum fi succesele economice ale tarii.
Prin contrast, propria sa tara detinea un uriaf imperiu colonial prea
putin expioatat, insa se confrunta cu saracia, ignoranta fi superstititie
religioase. Pombal cunoftea ideile Iluminismului, dar este indoielnic sa
fi le fi insufit. Prefera sa-1 citeasca pe Moliere, din secolul trecut, decat
operele vreunui scriitor recent. Jose 11-a numit, ministru de razboi f i al
afacerilor exteme la inceputul domniei sale, dar n-a devenit prim-
ministru pana in 1755, data infricofStonilui cutremur de pamant din
Lisabona, care a ucis cel putin 10.000 de oameni. In timp ce Biserica
afirma ca aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele
oamenilor, atitudinea lui Pombal a fost mai realista - "ingropad mortii
fi hraniti-i pe cei vii". El a supravegheat reconstructia Lisabonei. Jose a
fost atat de impresionat de eficieirta lui Pombal, incat i-а predat
intreaga putere. Deoarece avea incredere in el, Jose arareori semna
vreun decret ei insufi, lasand chiar fi aceste detalii in seama lui
Pombal. In urmatorii 22 ani, Pombal a fost conducatorul efectiv al
Portugaliei.
Pombal privea cu mare ostilitate bogatia fi puterea Bisericii,
vazand ca aceasta tine tara in stare de inapoiere. Timp de cativa ani a
fost oprit sa actioneze de regina-mama, dar in 1758, odata cu
conspiratia condusS de Tavora, a venit fi marea ocazie. Un atentat de
mantuiala la viata lui Jose ar fi putut fi conceput fi spre a-1 rasturna pe
nepopularul sau ministru. Pombal 1-a arestat pe Tavora, unul dintre cei
mai puternici nobili portughezi, impreuna cu miiki altii, penlru
complot. Au fost torturati fi au marturisit, defi nici pana In ziua de azi
 M ic i despoti lum inati

nu sc §tic daca au fost cu adevarat vinovali. Exista, desigur, banuiala ca

Pombal a profitat de ocazia de a distruge odata pentru totdeauna
opozifia nobiliarS $i clericala impotriva sa. Dupa un proces public
Tavora impreuna cu alp 12 nobili au fost executafi cu brutalitate, unii
fiind chiar tra$i pe roata. Salbaticia medievaia a torturiSor §i execuiiilor
contrasteaza puternic cu incercarile sale de a moderniza §i refonna
statul. Executarea accstui nobil puternic a acponat negrejit ca un
avertisment pentru altii $i n-au mai existat alte incercari de a fi
inlaturat. Pombal nu s-a muifumit cu atat, ci a creat politia secreta cea
mai eficienta §i cu efectivul cel mai numeros din Europa. Mii de
oameni au fost inchi§i, adeseori iara a fi judecati, sub falsa acuzape de
opozitie. Portugaiia tremura in fata primului sau ministru. Vreo 4000
de prizonieri politic! au fost eliberati in clipa cand Pombal, in sfar$it, a
cazut de la putere, in 1777. Regimul sau a fost atat de brutal, meat
scriitorii philosophes 1-au condamnat. El ar fi fost mai potrivit pentru
un stat totalicar din secolul XX.
Conspiratia iui Tavora i-а iniesnit lui Pombal §i atacarea Bisericii.
El §i-a insu§it sugestia ca iezuitii ar fi fost impiicati in complot.
Primise, de asemenea, plangeri de la coloni$tii din America de Sud in
privinta felului in care iezuipi i§i administrau intinsele domenii pe care
le detineau acolo. In realitate, in zone ca Paraguay, iezuipi creasera
ni§te comunita{i cre§tine simple in care indienii erau tratati cu respect.
In alte locuri infiintasera comunitati de tip comunist in care toti erau §i
proprietari ai pamantului §i lucratori. Coloni§tii doreau ca indienii sa le
fie sclavi §i se opuneau iezuitilor care-i protejau. Ironia istoriei este ca
Pombal, care mai tarziu va aboli sclavia in intrgul Imperiu portughez,
in acest moment a decis ta-i sustina pe colonisti, ceea ce arata ca era in
cautarea unei scuze de orice fel pentru а-i distruge pe iezuiti. Pombal
i-а alungat pe acedia in 1759 ?i le-a luat pamanturile ?i bogatiile. A
fost primul care a atacat ordinul, iar reu^ita lui a incurajat Spania ?i
Franta sa procedeze ia fel. Cand papa a cedat presiunilor §i a desfiintat
ordinul iezuit, in 1773, acest fapt a reprezentat in multe privinte cel mai
mare triumf al lui Pombal Dupa succesui repurtat in primul asalt,
Pombal §i-a reinnoit atacurile asupra Bisericii. Nuntiui papal a fost
expulzat §i nici un preot nu mai putea fi numit fara aprobarea
guvernului. Preotii care au incercat sa se opuna au fost inchi§i. A reufit
172 Europa fi despotii luminati

sa zdrobeasca, deci, puterea Bisericii in Portugalia cu о omisiune

suprinzatoare. Defi Inchizitia fi-a pierdut о parte din putere - nu mai
putea condamna la arderi pe rug fSra permisiunea oficiala - a continuat
sa existe, neatinsa de refonne. Intrucat Inchizitia nu reprezenta о
ameninjare la adresa lui Pombal fi nu avea bogatii care sa merite
confiscate, aceste fapt sugereaza ca il interesa mai mult puterea decat
credinta.
Pombal a dus о politica economica mercantilists, pe care a impus-o
unei clase de negustori destul de refractare. Vinul a devenit monopol
de stat. Pentru a dcscuraja importurile de cereale, au fost date restrictii,
iar fermierii au primit stimulente pentru a cultiva grane in loc de
struguri. Statul a infiintat fabrici de textile fi a interzis importul
acestora. Cu toate acestea fi in ciuda tuturor eforturilor, comertui
extern al Portugaliei a continuat sa fie controlat de straini. In 1780,
80% din flota Lisabonei era proprietatea unor straini, cam aceeafi cifra
precum cea dinainte de venirea lui Pombal la putere. Poate cea mai
importanta realizare a lui Pombal a fost infiintarea unui sistem fcoiar
de stat mai bun decat in orice tara europeana in afarS de Austria,
intrucat fi-a dat seama ca generafiile viitoare vor avea nevoie de
oameni educati. Au fost deschise fcoli de gramatica in toate orafele
mari din Portugalia fi invatamantul urma sa fie in portugheza fi nu
latina. In 1772 a supus unei refonne majore principala universitate a
tarii, din Coimbra, adaugandu-i sec{ii noi de matematica §i ftiinte §i
extinzand-o cu noi corpuri de ciadiri, inclusiv laboratoare, un muzeu,
un observator astronomic §i о gradina botanica.
Celelalte refonne ale sale confirma, de asemena, impresia de
conducator animat de idei iluministe. Sistemul de taxe a fost
modernizat, iar serviciul de stat a devenit accesibil tuturor pe baza de
merit §i dupa origine. S-a permis evreiior sa se stabileasca in Portugalia
fi sa se bucure de drepturi civile depline. A inceput о reforma a
sistemului legislativ. Sclavia a fost abolita in intregul imperiu a!
Portugaliei.
Aceste aparente iluministe sunt infelatoare. Pe Pombal nu-i
interesau scriitorii philosophes. Preluand cenzura din mana Bisericii, el
s-a folosit de ea pentru a interzice lucrarile lui Locke, Hobbes, Voltaire,
Rousseau fi Diderot. Nu-1 interesa nici о teorie care punea ia indoiaia
 Mici despoti lum inati 173

dreptul conducatorilor de a pretinde supunere totaia din partea

supufilor lor. Chiar fi reformele educative, pe drept cuvant admirate,
urmareau sa creeze о ciasa de mijioc educata fi eficienta. Acestea nu
ofereau acces {йгйштп pentru care Pombal n-a fost mai nimic.
in 1777 a murit Jose. A doua zi Pombal a fost informat concis:
"Excelenta voastra nu mai are nimic de facut aici" fi a fost demis din
toate funcfiile. Noua conducatoare era fiica lui Jose, Maria. Ea a
eliberat imediat toti prizonierii politici, a ingradit puterile poiitiei
secrete, a desfiinjat unele dintre companiile comerciale ale lui Pombal
fi a redat Bisericii dreptul de cenzura. Pombal, exilat acum la mofiile
lui, deplangea destramarea operei sale de catre reactionara regina, dar
majoritatea miniftrilor fusesera pastrafi in fimetie fi nu fusesera
revocate decat foarte putine dintre reformele sale. Maria a refuzat, de
exemplu, sa pernnta intoarcerea iezuitilor, iar daca 1-ar fi executat pe
Pombal fi-ar fi caftigat cu usurinta popularitate. Dupa moartea lui
Pombal din 1782, reactia s-a accelerat. Nobilimea fi-a recaftigat о mai
mare parte din puterea pierduta. in ultimul deceniu, fiul reginei, a mers
chiar mai departe, retrocedand Bisericii bogatiile fi puterea de aita
date. In 1807, cand armata lui Napoleon marfaluia printr-o Portugaiie
lipsita de aparare, toate realizarile lui Pombal fusesera date uitariL
Pombal a incercat sa transforme о societate agrara si inapoiata
intr-un stat industrializat modern dupa modelul Angliei, dar Portugalia
nu detinea nici resursele fi nici tehnologia necesara. ES s-a folosit de
tortura fi teroare pentru a-fi impune voin{a intr-o vreme cand alti
conducatori desfnntau asemenea metode. S-a opus ideilor iluministe fi
n-a intreprins nimic pentru usurarea vietii taranilor. in aceasta lumin3,
Pombal apare ca un dictator a carui cadere a fost intampinata cu
bucurie de populatie fi care nu poate fi considerat un despot luminat.
In alte privinte, insa, cu toate defectele fi efecurile lui, poate ca
merita totufi acest nume. Prin slabirea pozitiei Bisericii fi nobilimii я
dat posibilitatea unei noi generatii de reformatori sa modernrze/e
Portugalia, in secolul al XIX-lea. A fost singurul dintre conducatorii
europeni care a impartSfit viziunea scriitorilor philosophes despre о
societate in care clasa de mijioc sa obtina dreptul la educatie, avere fi
functii politice. A fost unicul conducator care, inainte de 1789 a sesizat
fortele care vor distruge I ’ancien regime.
174 Europa despotii luminati

6. Dr. Struensee: Danemarca, 1770-1772

Printre conducatorii luminati ai secolului al XVIII-lea, dr. Struensee
din Danemarca a fost unul dintre cei mai ciudafi. In mai putin de doi
ani a realizat mai multe decat alfii :n 20. Asemenea lui Pombal, puterea
lui s-a bazat doar pe relatiile cu familia regala fi tot la fel a cazut
spectaculos in momentul cand fi-a pierdut sprijinul.
Dr. Struensee nu era danez, ci doctor prusac. Era ceva destul de
neobifnuit, dar nicidecum singular, ca un strain sa fie numit intr-o
inalta functie de stat. Alte exemple din aceasta perioada sunt John Law
(englez) fi Jacques Necker (eivetian) in Franta, ca fi Squillace (italian)
in Spania. Struensee era un adept fervent al Iluminismului fi fusese
foarte impresionat mai ales de operele lui Rousseau, defi nu se poate
disceme vreo incercare de а-i pune teoriile in practica, in perioada cand
a condus Danemarca. Regele Christian al VH-lea (1766-1808) al treilea
rege slab care urmase succesiv in Danemarca la mijlocul secolului
al XVIII-lea era dezechilibrat mintal fi incapabil sa conduca efectiv
fara. Sofia lui, regina Carolina-Matilda (sora lui George a! III-lea al
Angliei) a ajuns sa depinda tot mai mult de dr. Struensee ale carui
remedii pareau sa produca un efect benefic asupra sotului sau.
Metodele prin care acest doctor prusac finea sub control dezechilibrul
mintal al regelui nu se sunt cunoscute, poate utiliza droguri. Oricare ar
fi fost insa, regina a ajuns sa se bazeze pe el. In 1770 dr. Struensee era
instalat pe post de iubit al reginei fi prim-ministru al regelui.
Intensitatea curentului refonnator pe care 1-a pus in mifcare in
urmatoarele 18 luni sugereaza ca poate a fost conftient ca timpul ii este
limitat.
Mai intai a fost nevoit sa zdrobeasca opozitia. S-a vazut intr-o
situafie similara cu cea a lui Leopold din Toscana, sa conduca о tara
relativ prospera in care nobilimea pierduse de mult puterea politica.
Vazand cum Consiliul Privat se opune legilor sale, 1-a desfiintat pur fi
simplu fi a inceput sa conduca prin decrete. N-a trebuit sa foloseasca
tortura, procesele-spectacol sau polifia secreta pentru a-fi impune
conducerea. Cu toate acestea, forma relativ blanda de despotism pe
care a adoptat-o nu a impiedicat ostilitatea fafa de el fi nu 1-a scutit sa
cada brusc de la putere, acelafi lucru care i s-a intamplat fi lui Pombal.
 M ic i despoti lu m in ati 175

Odata instaiat In functie, Struensee a introdus о serie de reforme

ambilioase. A abolit cenzura presei - act pentru care Voltaire 1-a
eviden{iat cu cuvinte de lauda. A infiintat о comisie care sa faca
cercetari asupra starii nenorocite a faranilor fi apoi a abolit ferbia. A
reorganizat administrate de stat, micforand numarul de functionari, dar
crescandu-i eficacitatca fi a taiat salariile. Pe de alta parte a crescut in
mare masura cheltuielile curtii, probabil pentru a-fi pastra favorurile
reginei. Contrastul dintre petrecerile luxoase de ia curte fi salariile
micforate ale functionarilor de stat a trezit serioase resentimente.
Abolirea ferbiei a fost intampinata cu bucurie de tarani: mai putin
populara a fost Insa incercarea lui de a fixa un plafon al salariiior
muncitorefti. Tentativa de a impune о politica a venituriior s-a dovedit
atat nepopulara cat fi ufor de escamotat.
In domeniui reformelor sociale Struensee fi-a depafit cu mult
epoca. Ca doctor era interesat in special de sanatate, astfel ca a infiintat
un excelent sistem de spitale. S-a dovedit neobifnuit de liberal fi in
privinta moralitafii sexuale. A interzis orice pedepse pentru mamele
necasatonte, copiii nelegitimi sau adulteri. Bordelurile au fost eliberate
de sub supravegherea polifiei fi s-a infiintat prima clinica de boli
venerice din Danemarca.
In scurta perioada in care a fost dictator, Struensee a publicat peste
1000 decrete care reformau toate aspectele conducerii. A fost abolita
tortura fi intregul sistem legisiativ a fost reformat fi adus la zi,
stabilindu-se fi egalitatea in fata legii. Nobilimea fi-a pierdut aproape
toate prerogativele asupra taranimii. Danemarca a fost transformata
intr-un stat al comeitului liber, al promovarilor pe baza de merit in
functiile inalte fi in armata si s-a decretat toleranta compieta pentru
toate religiile.
Majoritatea acestor reforme a trezit о puternica opozitie. Dintre
opozanfi fSceau parte, dup& cum era de afteptat, functionarii oficiali fi
nobilii. Struensee a infuriat insa fi majoritatea populatiei prin reformele
sale religioase, prin decretul asupra salariiior, prin fapiul ca era iubitul
reginei fi, mai presus de orice, pentru ca era strain. Nici nu ftia daneza.
Toate decretele sale au fost pubiicate in limba germana fi exista
temerea ca incearca sa "prusizeze" Danemarca. Nobilimea fi
funcfionarii dati la о pare datorita reformelor sale economice au
176 E u ro p a §i despofii 'u m in afi

exploatat sentimentele antigermane aie danezilor. Struensee, probabil

pentru ca avea incredere in sprijinul total al regelui fi reginei, a ignorat
opozitia in continua creftere.
Caderea sa a survenit pe neafteptate, in 1772. Regina mama 1-a
convins pe capitanul garzii regale sa-1 aresteze pe Struensee, care a fost
executat cu brutalitate in fata unei multimi entuziasmate - о alta lectie
privitoare la ufurinfa cu care se poate rasturna un prim-ministru aparent
atotputemic, cum s-a intamplat fi cu Pombai. N-a fost plans decat de
regina Carolina care a fost divortata imediat fi trimisa in exil.
Dupa caderea lui Struensee s-a revenit oarecum la vechea stare.
Consiliu! Privat a fost restaurat fi ferbia impusa din nou. Cu toate
acestea, о mare parte din opera sa a supravietuit, iar ferbia a fost
abolita definitiv in deceniul al noualea. Defi s-a aflat scurt timp la
conducere a fost mai eficient decat Pombal, deoarece ideile sale au fost
aplicate intr-o tara mult mai dezvoltata decat Portugalia. Biserica
daneza era §i ea mult mai saraca, mai restransa fi mai putin influenta
decat in Portugalia fi puterea sa putea fi zdrobita cu ufurinta. Deja din
deceniul a! faseiea guvemul danez ac{ionase activ pentru ufurarea
poverilor ce apasau asupra t^ranimii, iar nobilimea Ifi pierduse mult
din putere in timpul domniei lui Frederik al IV-lea (1699-1730).
Danemarca adoptase deja metodele agricole modeme, iar regii duceau
о politica mercantilists eficienta. In timpul secolelor al XVII-lea fi
al XVIII-lea, oamenii de ftiinta danezi inclusiv astronomui Tycho
Brahe, s-au aflat printre cei mai importanti din Europa. Copenhaga a
fost primul oraf european care a introdus iluminatul strazilor, iar
sistemul fcolilor primare de stat fusese infiintat inca din deceniul al
patru iea. Danemarca evoluase deja spre о forma de guvernamant mai
toleranta fi mai luminata cu mult inainte ca Struensee sa vina la putere,
lucruri care i-au ufurat munca de reformator.
R ezul© , deci, ca politica iluminista nu a av u t succes decat in tari
ava-;sate deja din punct de vedere social fi economic. Majoritatea
realizSrilor lui Struensee i-au supravietuit, In ciuda faptului ca
rasturnarea sa a fost aparent salutata de toata lumea, fi in ciuda
eforturilor nobilimii fi oficialilor de stat de a-fi recaftiga statutul
pierdut. Pombal, insa, care a condus Portugalia mult mai multa vreme
fi cu mai mare saM ticie, a realizat mai putin fi a trait sa-fi vada
 M ici dcspoji luminafi 177

decretele anulate in cajiva ani. Diferenta dintre cei doi nu ne spune

'nim ic privitor ia capacitatea acestor doi miniftri, dar ne spune foarte
mult d e s ;;;n a tu r a ^arilor ce c rre le-au condus.

7. Concluzii
Un numar de alte state au fost, de asemenea, conduse de regi,
despre care se poate spune ca au transpus in practica ideile
iluminismului. Gustav al III-lea a condus Suedia timp de 20 de ani dupa
ce a praluat puterea din mana Riksdag-ului (Parlamentul) printr-o
lovitura de stat sn 1772. Cunoftea ideile Iluminismului, fiind
impresionat mai ales de iucrariie iui Montesquieu §i ale fiziocratilor.
De la primul a preluat ideea unei constitute scrise - de fapt a fost
primui conducator european care a introdus un asemenea document -
iar de la ceilalti a adoptat politica economica a liberului schimb, a
stabilizarii cursului monetar fi zdrobirii puterii breslelor. Ii placea sa-fi
autointituleze sistemul de guvernare "despotism legal", cuvinteie prin
care scriitorii philosophes au descris regimul ideal. La fel ca alti
conducatori, a instituit toleranfa religioasa, extinzand-o si asupra
evreiior in 1782, a reformat legislatia fi a ridicat cenzura presei. A fost
interesat in mod deosebit sa promoveze cultura suedeza, construind
opere, teatre fi palate pe scara intinsa.
La inceput Gustav a pariit un rege popular fi nu a avut nevoie de о
politie secreta sau de cenzura pentru inabufirea opozitiei. Cu toate
acestea, dupa 1788 opozitia a devenit tot mai puternica in fata
absolutismului s&u accentuat, a crefterii taxelor pentru a-fi putea piati
palateie, a agresivitatii tot mai accentuate, a politicii externe agresive,
costisitoare fi lipsita de rezuitate. Dupa razboiul cu Rusia din 1788 prin
care nu s-au cafiigat teritorii, in 1791 Gustav a chemat la о cruciada
impotriva Revolufiei franceze. Ultima lovitura a fost zvonul ей ar 1:1
propus abolirea defmitiva a Riksdag-ului. In martie 1792 a fost asasinat
de un grup de nobili la unul dintre baiuriie mascate pe care-i placea sa
1c organizeze.
Gustav a fost fi luminat fi despotic, dar nu in acelafi timp. Primii
ani, cand a condus ca un monarh constitutional fi a introdus reforme pe
scara larga, contrasteaza cu ultimii ani de absolutism si aventuri
externe. In ciuda faptului ca a fost laudat de Voltaire, nu exista dovezi
 178 E u ro p a f i despotii luminati

ca poiiticile sale, in afara celor economice au fost motivate de grija

pentru bineie poporului. A dorit, intr-adevar sa faca din Suedia un stat
eficient fi sa-i redea vechea marefie, cat fi sa-fi promoveze о imagine
de conducator mtelept fi binevoitor. intr-un discurs rostit la Academia
Suedeza, in 1786, a dat limpede de inteles ca afteapta din partea
scriitorilor fi artiftilor suedezi sa-1 glorifice in operele lor - о atitudine
similara cu aceea a lui Frederic fi a Ecaterinei in privinta lui Voltaire.
Probabil ca spectacuioasa asasinare a lui Gustav - singurul asasinat
al unui rege din perioada analizata in aceasta carte, cu exceptia Rusiei -
a fost determinat de efecuriie sale in politica externa, ceea ce apare ca
un fapt semnificativ. Aceasta inscamna ca fi intr-o perioada in care se
cerea monarhilor sa fie mult mai aten{i in privinta responsabilitatii fata
de popor, politica externa continua sa fie aceeafi ftacheta dupa care
erau judecati conducatorii - dupa cum demonstreaza fi domniile lui
Frederic, Iosif fi a Ecaterinei.
Alt monarh dat ca exemplu de despot luminat a fost Carol Frederic,
duce de Baden, unul dintre cele mai mici state ale Sfantului imperiu
roman. El a domnit о perioada exceptional de lunga (1738-181 1) ceea
ce-i confera titlul de primul fi ultimul despot luminat, deoarece fi-a
inceput opera inaintea lui Frederic al Il-lea fi supravietuind tuturor*
celorlalti conducatori din aceasta categorie. A fost singurul aflat inca la
conducerea statului in momentul cand Napoleon a cucerit Germania,
1805-1806. A desfiintat ferbia fi a incurajat agricultura, comertui fi
industria. Jura sa se bucura de toicranta religioasa fi nu exista aici о
cenzura a presei. Printr-o refonna legala generalizata, Carol Frederic a
abolit atat tortura cat fi pedeapsa cu moartea. A fost interesat de
educatie, de arte fi ftiinte fi a incercat sa infiinteze о academie
cuiturala germanS numita "Institutul patriotic german". La fel ca ceilalti
despoti luminati, el a dat dovada de un accentuat stil paternalist de
conducere. A decretal chiar ca statul este dator sa educe populatia "in
privinta conducerii propriilor afaceri, chiar fi impotriva vointei
acesteia".

*
Atitorul nu studiazS decat istoria statelor din vcstui Europci, singurul exemplu dintre statele
centrale si est-europene fiind Rusia Pe teritoriul Principatelor Romane. de exemplu, pot fi
considerati despo|i luminati Vasile Lupu, Matei Basarab ^i Dimitrie Cantemir (n.t.)
 M ic i despoti lu m in ati 17 9

Carol Frederic a fost singurul conducator care a pus in practica

visul fiziocratilor de a aboli toate taxele in vigoare fi a le inlocui cu un
impozit unic pe teren. Aceasta politica, insa, nu a dat roade. Cu toate
acestea, ideile sale se potriveau cu cele franceze intr-o masura suficient
de mare pentru ca Napoleon sa-i accepte ca aliat in 1805 fi sa devina
un membru al Confederatiei Rinului, ceea ce i-а marit considerabil
teritoriile.
In incercarea de a rezuma diferitele politici fi realizari ale unui
numar de conducatori, se evidentiaza cateva aspecte comune. Miniftrii
care au lucrat pentru regii concilianti - Pombal, Squillace, Tanucci fi
Struensee - n-au fost protejati de aceftia. Opera lor a fost ufor de
distrus in momentul cand au pierdut bunavointa patronilor lor regali fi
au fost foiositi ca tapi ispafitori pentru lipsa de popularitate a
monarhilor. Cei mai vulnerabili au fost strainii - Struensee fi Squillace
- care au fost detestati de populate chiar fi in momentele lor de glorie.
Monarhii care au ini^iat singuri programe de reforme s-au bazat mai
ales pe tradifionala loialitate populara fata de suveran. defi aceasta a
avut limitele ei, dupa cum au descoperit Iosif fi Gustav.
In general, cei mai eficienfi despoti luminati au fost aceia care au
condus state mici fi comparativ mai evoluate, ca Toscana fi Baden.
Aceftia au evitat grefeala comisa de Iosif fi Gustav de a incerca sa faca
totul de unul singur, fi s-au folosit de miniftri asemenea lui Gianni din
Toscana. Asemenea conducatori au rezistat tentatiei de a se impraftia
in razboaie fi s-au folosit de circumstantele favorabiie. respectiv faptul
ca Biserica if i pierduse deja mare pane din putere, bogatie si influenta,
iar nobilimea era ori lipsita de putere ori putea fi convinsa sa participe
ia opera monarhului. Un avantaj i-а constituit fi faptul ca aceste tiiri au
fost dezvoltate din punct de vedere social fi economic - respectiv
Toscana, Baden fi Danemarca.
Prin contrast, despotismul luminat n-a funcjionat bine in cazurile
cand conducatorii au fost nevoi{i sa apeleze la forta pentru a
ingemuichea nobilimea fi Biserica - dupa cum au dovedit Gustav,
Pombal fi Struensee. Acolo unde biserica se bucura inca de sprijin fi
bogatii considerabile, conducatorii fie ca s-au mifcat cu prudenta, cum
a facut Caroi al III-lea in Spania, fi n-au realizat mare lucru, fie au
atacat cu salbaticie Biserica, afa cum au procedat Pombal fi Leopold,
180 Europa fi despotii luminati

riscand consecin{ele. In ambele cazuri. о biserica puternica a ramas

obstacolul major in calea politicilor iluministe Un sistem social fi
economic inapoiat, ca in Neapole fi Portugalia, a lacut ca toate
refonnele sa ramana de suprafata. Un uitim factor care a actional ca о
piedica a fost efecul in politica extema, dupa cum dovedcfte exemplu!
lui Gustav. Carol al Ш-lea al Spaniei a fost singurul mic despot care a
reufit sa mearga pe franghia ingusta dintre implicarea activa in
razboaie fi pierderea prestigiului. Despotismul luminat pare sa fi fost
mai eficient in state mici fi lipsite de importanta, decat in cele
reprezentand mari puteri, ca Prusia fi Rusia.
Poate ca n-a existat niciodata о cale suficient de eficace de
conducere a unui stat mare fi complex, dar chiar fi liderii statelor mici
au avut nevoie de circumstan|e favorabile pentru a adopta о politica
adecvata.

Sa luam notite despre "Mici despofi luminati"

Intr-un eseu de examen este putin probabil sa vi se сеагё sa scrieti
in detaliu despre vreunul dintre conducatorii din acest capital. Ceea ce
inseamna ca, in privinta unui conducator sau altul, notitele voastre nu
trebuie sa fie nici atat de minutioase, nici atat de exhaustive precum
cele referitoare 1a Frederic, Ecaterina fi Iosif, in schimb, scopul vostru
ar trebui sa fie gasirea unor (i) modalitati de abordare fi a (ii) unor
probleme pe care le-au avut in coniun acefti conducatori. Spre a realiza
acest lucru, este de preferat sa se adopte structuri identice ale notheior
pentru fiecare dintre cei cinci conducatori (sau fapte, daca ii includem
pe Gustav al Ш-lea fi pe Carol Frederic) despre care este vorba in acest
capital, foiosind titluriie de mai jos. Puteti folosi aceste notite spre a
distinge asemanari fi deosebiri intre conducatori. Concluzia capitolului
ar putea sugera, de asemenea, modalitati de a trata concluzii comune
din politica adoptata de conducatori foarte diferiti in aparenta.

1. Starea tarii (din punct de vedere politic, social, economic fi

religios) in momentul cand a ajuns la putere respectivul
conducator.
2. Cunoafterea ideilor iluministe.
182 E uropa §i despotii luminati

3. Politica interna (in fiecare caz explicati scopurile, atitudinea

adoptata, politica in diverse domenii fi realizari).
3.3.'faranii
3.2. Biserica
3.3. Reforma legislative
3.4. Guvernare
3.5. Nobilimea
3.6. Economia (comert, industrie, impozite)
3.7. Sistemul de taxe
3.8. Artele. ftiinja f i cultura.
3.9. Educatia
4. Politica externa (din nou: scopuri, atitudinea adoptata §i
realizari)
5. Estimare giobala.
5.1. Succes sau reufita?
5.2. A fost el un despot luminat?

Nu toate aceste titluri sunt adecvate pentru fiecare conducator.

Sa raspundem la intrebari-eseu despre "Mici despofi luminati"

Nu se obifnuiefte sa se puna intrebari referitoare doar la micii despoti
fi este improbabil sa vi se ceara vreodata sa discuta{i despre unul dintre
ei, de exemplu:

1. "Realizarile reformatorilor din tarile mai mici cum ar fi

Portugalia, Danemarca sau cele doua Sicilii ii indreptatefte la
titulatura de despoti luminati?"
Sau intrebarea poate fi chiar mai anipla, cerandu-va sa-i luati in
considerate pe to{i despofii luminati, fi mari fi mici, de exemplu.
2. "Care dintre conducatorii din secolul al optsprezeceiea merits
cel mai mult descrierea de «despot luminat»?
3. "Reprezinta Pombal cel mai bun exemplu de despotism
luminat din secolul al optsprezeceiea?"
intrebarea numarul 2 este in mod evident cea mai generala.
Examinatorul nu ofera nici un indiciu in privinta conducatorilor care
 M ic i despoti ium inafi; i8 3

trebuie avuti In vedere. Prima cerinta pentru acest eseu (ca fi pentru
celalalt) este aceea ca trebuie sa fi li m stare dc a oferi о definite clara
fi concisS a "depotismuiui luminat". Pregatiti-va definitia acum, chiar
daca s-ar putea sa doriti s-o modificati dupa ce afi parcurs fi ultimul
capitol. Nu trebuie sa fie mai iunga de trei propozitii. Faptul de a avea
о definitie clara nu numai ca va va oferi о introducere gata facuta
pentru unul din aceste eseuri, ci va constitui fi criteriui de judecare a
ficaruia dintre conducatori. In acest moment puteri aiege una dintre
cele trei m odalitati de abordarte a partii principale a intrebarii
numarul 2:
a) Fie sa trecefi in revista pe toti conducatorii cautand sa
descoperiri care dintre ei se potrivefte cel mai bine cu definitia pe
care ati dat-o. Conciuzia va identifica (pe baza de motive)
conducatorul care este cel mai mdreptatit sa aspire la accst titlu.
b) Fie alegeji-va dinainte cel mai bun candidat, scrieti despre ei in
detaliu, explicand cum fi de ce el se potrivefte cei mai bine cu
defmij:ia pe care ati dat-o, apoi in cea de-a doua jumatate a eseului
descrieti pe scurt pe cativa dintre ceilalti conducatori, explicand de
ce nu i-ati ales pe ei.
c) Fie analizafi definitia, acordand un paragraf fiecarui element (de
exemplu: ajutorarea taranimii, reformele sistemului legislativ) fi
descoperiri care dintre conducatori se potrivefte cel mai bine cu
respectivul element al definitiei. Ce elemente ati include In cazul in
care ati alege aceasta modalitate de abordare?
Fiecare tip de abordare are avantaje fi dezavantaje.
Primul rip are avantajul de a discuta conducatorii pe rand - In
acelafi fel in care au fost organizate notitele voastre. E ufor de facut un
plan, dar exista riscul de a fi dominat de partea narativa fi de "a nu
vedea padurea din cauza copacilor" - fiind atat de concentrat asupra
conducatorii lui meat definitia globala a despotismului luminat fi un
raspuns clar la intrebare apare exact la sfarfit, in cel mai bun caz.
Al doilea tip de abordare are avantajul de a avea intrebarea clara In
minte fi de a acorda cea mai mare parte a spafiului celui mai mdreptatit
candidat la titlu. Totufi, e nevoie de a intocmi in mare grija planul, din
moment cc va apucati, sa raspundeti la intrebare Inainte de a incepe, in
184 Europa ?i despotii luminati

loc sa conturati raspunsul pe masuri; i ce r-

revista.
Al treilea tip de abordare es: :ci ..
abordare tematica va va pastra eseu! m urie d> t- • i ■ t- fi
destul de greu sa va descurcaji in .:itua|ia in care avci. ,-с;егт(е dvspiv
diverfi conducatori raspandite in toate partite.
Aceste chestiuni vor fi scoase in e v id e n t daca v-ati facut planul
eseului in conformitate cu una dintre cele trei modalitati de abordare a
intrebarii numarul 2. Examinatorui va aprecia pozitiv un raspuns bine
conceput, care folosefte oricare dintre aceste metode, defi noteie cele
mai mari vor fi probabil obpnute de un raspuns bun care are la baza cea
de-a treia modalitate de abordare. Care dintre modalitati vi se pare cea
mai accesibila? De ce? Care conducator considered ca se apropie cel
mai mult de definitia pe care ati dat-o despotismului luminat?
Comparati-va decizia cu cea a ceiorlalti din ciasa. Ati cazut cu totii de
acord? Daca da, ati reaiizat ceva mai mult decat istoricii din ultimii
doua sute de ani care au dezbatut aceasta probiema lara a ajunge la un
consens.
Ceielalte doua intrebari vor necesita о modalitate simiiara de
abordare, in ciuda faptului ca examinatorui a mentionat cateva nume de
conducatori. Fiecare dintre conducatorii care au fost identificati in
acest fel, trebuia sa fie discutat in eseu, dar trebuie sa facefi comparatie
fi cu ceilalti conducatori, altminteri raspunsul va fi incomplet. In
intrebarea numarul 3, de exemplu, ve{i avea nevoie de definitia
despotismului luminat, spre a incepe, urmata apoi de о discutie despre
politica lui Pombal raportata la definite fi incheind cu о comparatie cu
ceilalti conducatori care i-ar putea pune in primejdie pretentia sa de a fi
"cei mai bun exemplu”. Un raspuns care se ocupa in mod exclusiv de
Pombal are toate fanseie sa obtina о nota mica. Astfel, in orice eseu de
acest tip, va trebui sa cautati cat din eseu trebuie dedicat respectivului
(respectivilor) conducator (i), fi cat de mult, comparajiei cu ceielalte
exemple nementionate. Daca raspundeti ia intrebarea numarul 3, cam
cat la suta din eseu il veti dedica lui Pombal?
C a p it o l u l 7

Concluzii

1. Despotismul luminat
Expresiiie "despotism luminat” fi "absolutism luminat" erau
folosite in secolul al XVlli-lea dar nici unul dintre conducatorii
analizati in aceasta carte n-au purtat acest titlu in timpul vietii lor. Ideea
ca acefti regi au fost despoti luminati a fost a istoricilor din secolul
al XEX-lea - istoriei diverfi acordand titlul respectiv unor conducatori
diferiji conform definitiilor proprii. Au fost numifi astfel, in diverse
perioade, conducatori care contrastau intre ei, din punctul de vedere al
perioadei de domnie, ai statelor respective fi politicilor duse, cum ar fi
Ludovic al XlV-lea al Frantei, Petru cel Mare al Rusiei, Napoleon,
generalul de Gaulle fi doamna Thatcher. Pentru ca acest concept sa fie
valabil este necesara о definite mai restransa decat aceea descriind un
conducator puternic care pretinde ca acponeaza spre bineie poporului
sau.
Definijia acceptata de majoritatea istoricilor este aceea data unui
grup de monarhi din secolul al XVIII-lea , care au cunoscut fi au fost
influentati de teoriile scriitorilor cunoscuti sub numele de scriitori
philosophes, punand in practica unele dintre acestea. Politicile adoptate
de respectivii conducatori includ: standardizarea fi codificarea legilor;
interzicerea utilizarii torturii fi a pedepselor barbare; pafi in directia
protectiei sociale fata de persoanele neputincioase; reducerea
privilegiilor fi bogafiilor bisericii oficiale fi garantarea tolerantei
religioase; incurajarea industriei, comerjului fi agriculturii prin
adoptarea de noi tehnici fi prin reducerea reastric(iilor fi tarifelor;
patronajul artelor fi ftiintelor; extinderea facilitafilor pentru educatie;
ufurarea situa{iei {aranimii fi interzicerea superstitiilor fi practicarii
misterelor atafate insafi institutiei monarhice. In sfarfit, pentru
realizarea acestui impresionant program de reforme, despotul luminat
va actiona pentru crefterea puterii sale pe socoteala aceleia a nobilimii
fi a adunarilor teritoriale. Aceasta putere trebuia folosita nu pentru
186 Europa f i despotii lu m in at

propria maretie fi distractie, cum a facut Ludovic al XIV-lea, ci in

folosul statului fi al poporului.
Definitia de mai sus exclude monarhi ca Petru cel Mare, care a
murit maintea ca scriitorii philosophes sa-fi scrie opera fi conducatorii
de dupa 1789 ale cSror politici au fost influence de alti factori fi nu de
lucrarile lui Voltaire sau Rousseau.

2. Filosofi §i regi
Prima dificultate creata de о astfel de definite a despotismului
luminat este aceea ca nici unul dintre scriitorii philosophes n-a sustinut
intregul spectru de politici enumerate mai sus. Dupa cum am vazut,
scriitorii imbrapfau о multidudine de idei fi credinte variate.
Majoritatea, inclusiv doi dintre cei mai vestip, Voltaire fi Diderot, nu
au nici un fel de filosofle politica. Ambii s-au pronun fat in favoarea
monarhiei absolute, dar nici unul nu a scris vreo carte de filosofie
politica in care sa descrie fi sa susfina despotismul luminat ca forma
ideala de guvernare. Scriitorii care au luat in considerare acest subiect -
Rousseau fi Montesquieu - au suspnut, fiecare, sisteme cu totul diferite
implicand о monarhie lipsita de putere. Ar fi deci complet grefit sa
consideram acefti scriitori drept filosofi ai despotismului luminat, cum
a fost Bossuet care a creat о justificare teoretica a monarhiei dreptului
divin in secolul al XVH-lea. Scriitorii philosophes au fost, in general,
mai pufin interesati de metodele concrete de conducere fi mai mult de
principiile de organizare ale societatii. Majoritatea doreau о societate
condusa - conform unor principii ftiinfifice, rationale, fi nu conform
regulilor fi dogmelor religioase. Ei considerau omul drept о fiinta
rationala fi ca, prin intermediul cunoafterii de sine fi prin abandonarea
superstitiilor, era posibil ca omenirea sa progreseze spre о existenta
mai fericita fi mai prospera. Au comparat epoca lor cu secolele
anterioare fi au decis ca de la caderea Imperiului roman fi pana in era
lor, Europa cSzuse intr-un Ev intunecat al ignorantei fi superstitiilor -
atitudine fata de Evul Mediu despre care ftim astazi ca simplified
realitatea, dar care i-а magulit pe oamenii secolului al XVIII-lea, care
intrau intr-o lume noua, a ra{iunii, a progresului fi cunoafterii. Defi nu
 C o n c lu z ii 187

au fost fundamental anticreftini - pentru ca toti au pretins credinta in

Dumnezeu - ideile lor i-au pus in conflict cu bisericile, in special, cea
romano-catolica. Scriitorii philosophes au respins pretentia Bisericii de
a detine atat monopolul cunoafterii cat fi pe cel al moralitatii. Biserica
romano-catolica era conftienta de ameninfarea ivita fi a actionat ferm
pentru a le interzice operele. In Franta, patria scriitorilor philosophes,
acfiunea Bisericii 11-a avut succes. Efecul intampinat de incercarea de a
interzice Enciclopedia a reprezentat о infrangere semnificativa, urmata
curand de expulzarea iezuitilor din Franta, in 1764. In multe privinte,
scriitorii philosophes au fost mai implicafi in campania lor fructuoasa
dusa impotriva Bisericii decat in conceperea unei forme ideale de
guvernare.
Scriitorii philosophes au fost critical pentru atitudinea lingiif itoare
fata de monarhi. In timp ce denunfau abuzul de putere fi sustineau
necesitatea unei preocupari sporite pentru drepturile fi securitatea
sociala a oamenilor de rand, pe de о parte, i-au flatat excesiv pe unii
dintre cei mai despotici monarhi, pe de alta. Voltaire fi Diderot au fost
adevara{i sicofanti, dar aproape toti scriitorii din toate timpurile au
cautat patronajul putemicilor. Ei fi-au pus la dispozitia monarhilor
respectivi marele talent literar intr-un scop precis, deoarece sperau in
schimb atat protectie din partea propriului guvern cat fi ocazia de a-fi
vedea ideile puse in practica. Scriitorii considerau ca monarhii sunt
singurii capabili sa aplice reforme. Purina lingufire ipocrita nu era un
pret prea mare pentru a-fi vedea ideile materializate fi credeau с a ei
sunt cei care se folosesc de monarhi pentru a-fi atinge scopurile -
Voltaire chiar a recunoscut deschis acest lucru.
Nici monarhii nu erau profti. Se bucurau de laude fi de prestigiul
de a patrona scriitori atat de vcstifi. Se foloseau de ei pentru a-fi face
propaganda in Europa fi acest lucru este foarte evident in felul in care
Ecaterina а П-а s-a folosit de Voltaire pentru a crea imaginea unei
monarhii ruse civilizate fi rafinate, atat de diferita de vechea idee ca
Rusia este о fara barbara fi inapoiata ca pe vremea lui Petru cel Mare.
Intr-un moment de candoare, Ecaterina a admis: "Nu ftiati ca Voltaire
mi-a creat acest chip?". In acelafi timp monarhii alegeau cu parcimonie
din operele scriitorilor acele politici care le conveneau fi le respingeau
pe cele neconvenabile sau menite sa le reduca puterea.
188 Europa fi despotii luminati

Dovezile demonstreaza ca monarliii au lost cei avantaja{i. Scriitorii

n-au ezitat sa justifice sau sa ignore aspectele cele mai rele ale
activitapi patronilor lor. Vom observa ca scriitorii justifies raptul
Poloniei din 1772 pe motivul ca cei trei monarhi jefuitori aduceau
taranilor polonezi ignorant biencuvantarea tolerantei religioase.
Voltaire a trecut cu ufurintS peste asasinarea lui Petru al III-lea, comisa
de Ecaterina, considerand-o о "chestiune de familie" care nu-l privefte.
Scriitorii philosophes aveau cam aceea?i pozitie cu saltimbancii de la
curte din Evul Mediu - treaba lor era sa-i amuze fi sfi-i distreze pe
patronii lor regali f i puteau chiar sa-i critice din cand in cand atata timp
cat nu depafeau masura.
Toate acestea sugereaza о relate uniiaterala intre cinicii monarhi fi
naivii scriitori, ceea ce apare ca fiind prea simplu. Faptul ca monarhii
au considerat necesar fi de dorit sa patroncze scriitorii critici fi ей au
fost conftienti ca aceftia pot deveni propagandifti folositori, este о
indicatie in sine a influentei tot mai mari pe care о exercitau scriitorii
asupra cercurilor educate. Ecaterina fi Frederic n-au patronat scriitorii
numai pentru a se folosi de ei, ci au demonstrat ca-i interesau ideile fi
operele acestora cu mult Inainte de a veni la putere, deci este de
presupus ca au fost cu adevarat preocupad de Iluminism fi au dorit sa
aplice unele dintre ideile respective.
Relafia dintre monarhi fi scriitori s-a bazat pe unele convingeri
comune, dar au existat fi motive ipocrite de ambele parji, atat scriitorii
philosophes cat fi monarhii aveau nevoie fi se foloseau unii de aitii.
Este о relatie care a convenit ambelor parti.

3. Politici regale
In timpul secolului al XVIII-lea, monarhii au reufit sa-fi justifice
existenta fi puterea In parte pe temeiuri practice, - regimul nobiliar
alternativ ar fi fost mai r3u - fi in parte prin teoria dreptului divin al
regilor. Cea de-a doua justificare a devenit tot mai discreditata in
secolul al XVIII-lea, iar crefterea prestigiului Olandei fi Angliei
constituia un exemplu de altemativa valabila la monarhia absoluta.
Uneori se sustine ca regii au devenit despoti luminati pentru a-fi
 Concluzii 189

justifica propria existenta. In realitate nu exista dovezi ca an fost silifi

s-o faca sau ca s-au simtit amenintati. Din contra, a fost о era a
monarhiei sigure de sine, cand regii n-au ezitat sa-fi sporeasca puterea
fi sa provoace grupuri sociale puternice. Chiar fi un rege lenef fi lipsit
de ambitii ca Ludovic al XV-lea al Fran{ei a putut sa zdrobeasca liniftit
opozitia parlamentelor in fata unei reforme a sistemului judicial-, din
1770. Iosif al И-lea este alt exemplu de monarh care a considerat ca
autoritatea lui personals este suficienta pentru a-fi asigura obedienta
din partea tuturor supufilor sai. Chiar fi George al III-lea al Angliei a
incercat sa-fi sporeasca puterea - cel putin afa au fost considerate
actiunile sale atat de catre coloniile americane in Declaratia de
Independent^ cat fi de Camera Comunelor engleza care a votat
mo{iunea Dunning din 1780 prin care se denun{a crefterea puterii
regale. Argumentul ca monarhii au adoptat politici iluministe pentru a
se legitima pare neeonvingator. De ce au f3cut-o, atunei?

4. Despotismul luminat in practica

Faptul ей anumiti monarhi din secolul al XVIII-lea au trecut la
programe reformatoare pe scara larga fi conforme cu ideile scriitorilor
philosophes este incontestabil. Asta nu inseamna, insa, ca recoman-
darile acestora i-au determiant pe regi sa faca reforme. Exista cateva
exemple de monarhi care au respins total ideile Iluminismului fi au
interzis cartile ofensatoare, dar in acelafi timp au trecut la refonne
extensive de felul celor sus{inute de aceeafi scriitori. Maria Tereza, de
exemplu, a aplicat reforme semnificative ale sistemelor judiciar,
administrativ fi educativ din imperiui sau. De asemenea a incercat sa
reformeze fman{ele, economia, religia, educatia fi sa ufureze ferbia.
Atat scopul cat fi vastitatea reformelor intreprinse ar putea s-o califice
drept unul dintre cei mai eficienti despoti luminati - numai ca ea a fost
total ostila Iluminismului. A fost insa, obligata sa intreprinda reforme
pentru a-fi moderniza statul fi a-1 intari in fata amenintarii lui Frederic
cel Mare, monarh caruia i se acorda mereu titlul de despot luminat, dar
care in realitate a facut mai putin pentru a-fi moderniza statul decat
Maria Tereza. Frederic Wilhelm I al Prusiei este alt exemplu de rege
190 Europa $i despotii luminati

din secolul al XVIIl-lea care a reujit cu succes sa-$i modernizese statu I,

de§i era ostil ideiior iluministe. In cazul sau, a fost nevoit sa acorde о
atentie sporita centralizarii sistemului de guvernare §i organiziSrii
sistemului de taxe, facand mai purine eforturi in privin(a educafiei $i
§erbiei. Aceste exemple dovedesc posibilitatea aplicarii unor reforme
generale, in secolul al XVIII-lea In lipsa inllucntei Iluminismului.
Motivele au fost simpla intarire a statului.
Alt grup de conducatori, inclusiv Pombal in Portugalia, Carol
al Ш-lea in Spania ?i Tanucci la Neapole, au trecut la programe
ambitioase de reforme §i in acela§i timp au interzis lucrarile scriitorilor
philosophes §i au suprimat orice opozifie fata de sistemul politic
existent. In aceste cazuri nu numai ca s-au folosit de argumentul
intaririi statului pentru a-§i justifica reformele, dar $i de acela al grijii
fa{S de supu§i §i pentru a pune capat abuzurilor de putere din partea
nobilimii $i clerului. In fiecare caz, conducatorul cunojtea ideile
Iluminismului §i a pus in practica politicile respective avand acelea$i
feluri, ei au interzis totu§i car^ile.
hi sfar?it, a existat о serie de monarhi, mai ales Frederic al II-iea,
Ecaterina a Il-a, Iosif al II-lea §i Leopold care nu numai ca au introdus
reforme luminate dar au §i recunoscut ca le datoreaza mult scriitorilor
philosophes §i au permis publicarea operelor acestora. Chiar fi in
aceste cazuri, exemplele enumerate nu dovedesc in sine ca reformele
au fost motivate de ideile iluministe. Am vazut ей monarhii se foloseau
de philosophes pentru propriile scopuri §i acest lucru i-а facut pe unii
istorici sa sustina ca politica lor nu datoreaza de fapt nimic scriitorilor
§i ar fi fost aceea$i oricum.
Conform acestei opinii monarhii au acumulat putere timp de mai
multe secole, pe socoteala nobilimii, prin extinderea birocratiei §i
armatei. Refonnele "despofilor luminafi" sunt adesea о urmare logica a
vechii lor politici centraliste careia ii datoreaza mai mult decat oricaror
carti. Statul a profitat cel mai mult in urma reducerii privilegiilor
nobilimii §i clerului §i a impozitarii veniturilor acestora. Banii au fost
invariabil folositi in razboaie §i nu pentru imbunatatirea condifiilor
sociale. Chiar ?i actele aparent paternale de protectie sociala cum ar fi
infiinfarea de §co!i, au fost in folosul statului. In ultima instan{a §colile
duceau la cre^terea avutiei nationale deoarece fomiau о forta calificata
 Concluzii 191

de munca, iar tineretul urma sa fie indoctrinat ?n scnsul loialitajii fata

de monarh fi nu al credinfei religioase, ca inainte. О prosperitate
crescutii aduce beneficii statului, deci acesta este motivul descatufarii
comerjului fi industriei din lanturile breslelor sau al construirii de noi
drumuri fi canale. impunerea toleran{ei religioase reduce pericolul
conflictelor interne fi incurajeaza imigra^ia.
Nu este nevoie sa-1 citefti pe Voltaire pentru a sesiza avantajele
acestor politici - cunoafterea lui Machiavelli are acelafi rezultat.
Utilizarea vocabularului iluminist oferea credibilitatea unor politici
menite sa sporeasca propria putere a monarhului. Acefti conducatori
n-au fost nici mai buni fi nici mai rai decat predecesorii lor care
nutreau aceleafi ambitii, dar au fost mai rafinaji in modul de a-fi
justifica actiunile.
Aceste argumente, defi oarecum justificate, se bazeaza pe о
neintelegere a naturii Iluminismului. Nu este corect sa susfii ca о
politica ce urmarefte intarirea statului nu ar fi iluminista. Nici
monarhii §i nici majoritatea scriitorilor n-au vazut vreo contradictie
intre puterea de stat fi reforma iuminata din contra, ele se sprijina una
pe cealalta. Ganditorii iluminifti erau sustinatori sinceri ai libertatilor
populare, inclusiv libertatea credin{ei §i a cuvantului, ca fi dreptul la
munca. In acelafi timp, majoritatea scriitorilor philosophes, inclusiv
Voltaire fi Rousseau, priveau favorabil crefterea puterii statului,
considerand-o о parte esenfiala a programului lor. Regii si filosofii
fi-au dat mana impotriva egoismului nobiliar fi superstitiilor clericale.
Ar fi о grefeala sa credent ca puterea sporita a statului contrazice
idealurile Iluminismului fi ar fi, de asemenea о judecata simplista sa-i
consideram pe monarhi nifte simpli sforari cinici, folosindu-se de
scriitori numai in scopuri de propaganda in timp ce continuau sa faca
aceleafi politici pe care le-ar fi urmat oricum. Exista un numar de
exemple care dovedesc ca uneori publicarea unei carti a fost urmata de
reforme. Cel mai bun exemplu este cartea lui Beccaria despre pedepse,
care a dus direct la reforma jurisdicfiei penale in Austria, Prusia fi
Rusia - in fiecare dintre cazuri fiind recunoscuta fi sursa de inspiratie.
Fiziocra^ii au influen|at politica economica din Austria, Franfa, Baden
ca fi din alte state, spre sfarfitul acestei perioade. Provocarea adresata
de scriitorii philosophes Bisericii romano-catolice din Fran (a a condus
192 Europa $i despotii luminati

la expuzarea iezuijilor de catre difcrite guvcme. Avantul геГлнпН :

umaniste poate li recunoscut fi in primii pasi in irer , uu
interzicerea comeitului cu sclavi. о victpric rarf. i.. г Europei a
principiilor europene asupra convenientdor fi уоапм dupe , fii
Acestea au fost realizari veritabile ale fdosofilor desi mici fata de
sperantele lor. Atat Voltaire cat §1 Rousseau fi-au exprimat regretul
spre sfarfitul victii ca n-au realizat mai mult. Defi in cazurile in care
exista о legatura clara intre carti fi reformele practice pot parea astazi
modeste, afa cum le-au parut lui Voltaire fi Rouscau, influenta
Iluminismului era mai extinsa. Frederic, Ecaterina fi Iosif au fost cu
totii puternic influcntati de carfile iluministe pe care le citisera in
tinerete. Mare parte din opera vie{ii lor fi din atitudinca fa (a de supufii'
lor era influen{ata de aceasta educatie. Scriitorii philosophes schimbau,
de fapt, atitudinile monarhilor intr-un grad mult mai mare decat ifi
dadeau ei seama.

5. Politica externa luminata

Pentru cei mai multi conducatori о politica externa mcununata de
succes ramanea о preocupare majora a domniei. Nevoia de a apara
statul de dufmani fi de а-i mari, in cazul in care se putea, grani{ele fi
puterea, constituia о justificare pentru existenta mouarhului, fi criteriul
principal dupa care era judecat de catre supufii sai fi de catre straini.
Cei cativa conducatori, precum Frederic Wilhelm al Prusiei sau
Leopold al Toscanei, care evitasera cu grija implicarea in vreun razboi,
erau priviti ca excentrici. Razboaiele erau considerate ceva normal, iar
lumea se aftepta la ele, fi au existat doar foarte putini ani in secolul al
XVIII-lea cand n-au avut loc razboaie in Europa.
Prin urmare, ar putea parea surprinzator faptul ca scriitorii
philosophes au dat destul de putina atentie in cartile lor razboiului fi
politicii externe. E adevarat ca atunci cand au facut acest Iucru, practica
razboiului a fost, in general, criticata. Doar doi scriitori mai putin
cunoscuti, Saint-Pierre in 1713 fi Price in 1776, au sugerat prevenirea
completa a razboaielor prin organizarea unei forte intemationale de
mentinere a pacii. Aceftia, impreuna cu scriitorul german Kant, se
 Concluzii 193

opuneau razboiului din principiu. Alti scriitori nu erau. teoretic,

, :,)(»!! ■ ■ -г . • ■nele dintre efcctelc lor.
Fiziocraiii nu erau d e aeord cu faptul ca razboaiele produceau rupturi
in economic Montesquieu denunja cursa inarmarilor. iar Voltaire, in
C o n d u it . vorbea cu dispret despre asp n m ea discipline! m ilitare ji
despre ielul in care razboiul preveste^te sentimentul de onoare.
Aproape toti scriitorii condamnau razboaiele pornitc, doar pentru gloria
personala sau din lacomie. Ei preferau ca monarhii sa se concentreze
asupra ajutorarii supu§ilor lor. decat asupra cautarii absurdc a gloriei.
Este un contrast putemic intre rctineriie scriitorilor fata de razboaie
§i realitatea secolului al XVIII-lea. Cea de-a doua jumatate a secoiului
a fost dominata de razboaie in’tiate de monarhi care se intitulau
iuminati. Scriitorii philosophes, departe de a condamna aceste
campanii, de obicei, le sprijineau in mod activ. Cum de s-a mtamplat
acestlucru?
Razboaiele din secolul al XVIII-lea erau duse pentru diverse
motive. Disputele religioase, cu exceptia poate a Rusiei §i a Imperiului
Otoman, nu mai erau о cauza majora a rSzboiului. Doar un monarh de
moda veche precum Ludovic a! XV-lea ar fi fost in stare sa poarte un
razboi din ra{iuni familiale sau dinastice - m 1733 el a pornit razboi
contra Austriei spre a-§i ajuta socrul sa devina rege al Poloniei.
Razboaiele erau din ce in ce mai mult provocate de ambitie personala,
cuceriri de teritorii, sau pentru comerf §i colonii. Ambitia personala a
fost totdeauna un motiv de razboi, dar monarhii din secolul al XVHI-lea
erau mult mai deschi$i in aceasta privin{a. Frederic al II-lea, mai ales
nu se ru§ina sa recunoasca faptul ca atacase Austria in 1740 din pricina
"ambitiei §i dorintei de a-mi face un nume". Ecaterina a II-а a pornit, de
asemenea, razboaie din ratiuni personale, in cazul ei pentru ca о
politica externa incununata de succes ii imbunatatea pozitia pe plan
intern. In mod similar, razboaiele lui Iosif al II-lea impotriva Bavariei $i
a Turciei au fost, cel putin partial, motivate de nevoia de a fi
recunoscut ca fund un general la fel de plin de succes ca si Frederic
al II-lea.
Dorinta de cuceriri teritoriale era un alt motiv important de pomire
a unui rSzboi. De la atacarea Sileziei de catre Frederic al II-lea $i pana
la cea de-a treia impart ire a Poloniei in 1795, Marile Puteri au incercat
19 4 E u ro p a §i despotii lum inati

sa smulga teritorii de la statele mai slabe. О asemenea agresiune era

justificata de о raison d'etat: era drept tot ceea ce intarea statu I, iar
tarile slabe meritau sa-§i piarda teritoriiie pentru ca sc liisaserS sa
decada. Iosif justifica participarea Austriei la priina impar(ire a
Poloniei (1772) prin faptul ей cucerirea G alilei ar fi о compesajic
pentru pierderea Sileziei. Maria Tereza, fiind un eonducStor de inoda
veche, cu principii morale, obiecta, pe motiv ей Polonia nu lacuse nici
un rau Austriei. Iosif, care reprezenta noul tip do abordare nationals a
politicii externe, era susjinut de Kaunitz $i in cele din urinii in.vinse
obiectiile mamei sale.
Ultimul factor, comert §i colonii, a devenit din ce in ce mai
important ca motiv de razboi, mai ales in cazul razboaielor in care era
implicate Marea Britanie. Insa, e important de remarcat faptul ca
despotii luminati niciodatS n-au dus razboaie doar din ratiuni
comericale. Siiezia a fost atacata de catre Frederic in pritnui rand din
cauza vecinatatii, §i mai pu|in datorita unor pure ratiuni comerciale.
Intr-adevar, cu exceptia Sileziei, о mare parte din pamantul cucerit in
razboaie in aceasta epoca era de foarte mica valoare economica pentru
cuceritor.
In ciuda evidentei ca razboaiele erau duse fara cauzeie drepte pe
care scriitorii philosophes le demonstrau ca fiind necesare §i in ciuda
cinismului fati§ al conducatorilor de tipul lui Frederic al II-lea, care
remarca: "lei ce poti. N-ai dreptate decat atunci cand pierzi”, scriitorii
n-au avut nici о dificultate m a justiffica actele cele mai ostentativ
agresive intreprinse de patronii lor. De exemplu, il aflam pe Voltaire
justificand interventia ruseasca din cadrul primei imparfiri a Poloniei
pe motivul ca va aduce polonezilor binefacerile tolerantei religioase. La
fel, singurul lui regret in momentul in care Ecaterma a atacat Turcia in
1768 era ca nici un alt stat european n-o ajuta. El a aparat atacul lui
Frederic asupra Sileziei pe motiv ca administratia prusaca ar fi mai
cinstita si mai eficienta decat cea austi'iaca. In particular, Voltaire §i
alti scriitori philosophes, erau nelinijtiti datorita acestor repetate acte
de agresiune, dar niciodata n-au incercat sa-si domoleasca sau sa-$i
critice regalii patroni. Scriitorii nu au un rol meritoriu. Atitudinea lor
fata de politica externa a patronilor lor era iipsita de critica §i
lingujitoare.
 C o n c lu z ii 195

SS in telegem ca lluminismul n-a avut nici о influenta asupra

politicii externe a monarhilor din aceasta perioada? In mod indirect a
schimbat atitudinea fa|3 de razboi. Nici un despot luminat n-a purtat
razboaie pe motive atat de absurde precum ambitia dinastica sail
cruciada religioasfi. Ei s-au bazat din ce in ce mai mult pe diplomatic ca
pregatire peritrti razboi $i, cel pu(in intr-un caz (prima impartire a
Poloniei) ca о modalitate de cvitare a razboiului. Dc$i razboaiele au
continuat sa fie frecvente ele au Inceput sa devina mai pu|in distructive.
Armatele erau acum mai disciplinate $i, prin urmare, era de ajteptat
mai degraba sa trSiascS din propriile provizii $i nu sa jcfuiasca satele
prin care treceau. Nici una dintre aceste trasaturi n-a fost rezultatul
dorintei monarhilor de a avea grija de supu§ii lor, ci al analizei
rationale a modalitatilor celor mai eftciente de extindere a statului.
Despotii luminati din secolul al XVIII-lea au purtat tot atatea
razboaie ca §i conducatorii din veacurile de dinainte. S-ar putea socoti
un semn de progres faptul ca au dus aceste razboaie pentru beneficiul
statului §i cu eficienta maxima. Ar putea fi considerat meritoriu faptul
ca erau mai cinstiti in privinta motivelor de razboi decat conducatorii
de pana la ei sau cei care au venit dupa aceea. Insa, in general, viziunea
Iluminismului despre razboaiele strict-necesare pare sa nu fi avut о
influenta vizibila asupra politicii externe a monarhilor.

6. ImpactuI asupra Revoiutici franceze

Aproape imediat ce a inceput Revolutia franceza in 1789, о mare
parte din vina pentru izbucnirea ei a fost pusa pe seama scriitorilor
philosophes. Edmund Burke a scris prima analiza a cauzelor
Revolutiei: Reflections on the Revolution in France (Reflectii asupra
Revolutiei din Franja), in 1790, §i a dat vina In mare parte pe influenta
subversiva a scriitorilor, care subminasera respectul faja de religie §i
monarhie prin necontenitele lor atacuri la adresa vechiului regim.
Aceasta teorie a fost dezvoltata de abatele Barruel care In 1797 arata in
lucrarea sa L'histoire de Jacobinisme (Istoria iacobinismului) ca
Revolutia fusese cauzata de о conspiratie a scriitorilor philosophes $i a
francmasonilor. De^i teoria conspiratiei n-a trecut proba timpului, ideea
196 Europa §i despotii luminati

ca scriitorii au sprijinit cauza Revolutiei a fost repetata de catre multi

alti istorici, inclusiv de Taine care a scris ca "Milioane de salbatici au
fost asmutiti de cateva mii de scriitora§i". (L'Ancien Regime, 1875).
In realitate, conexiunile nu sunt convingatoare. Este adevarat, a$a
cum am vazut, ca rezistenfa la oprimare a capatat credibilitate prin
lucrarile scriitorilor philosophes, §i ca les parlementaires s-au inspirat
copios din operele lui Montesquieu atunci cand au rezistat Incercarii lui
Ludovic al XV-lea de a le distruge puterea In 1770. Insa, a§a cum am
vazut, nici unul dintre scriitori, in afara de Rousseau, n-a fost ostil
monarhiei ca atare §i nici unul n-a sprijinit revolutia sau democratia;
Voltaire, care a devenit un erou al revolutiei, §i care a fost depus in
aceasta calitate In Panteon, s-a opus cu tarie §i uneia §i celeilalte §i prin
urmare n-a fost cu nici un chip un sprijinitor al revolutiei. Unii dintre
scriitori ii erau ostili lui Ludovic al XlV-lea ?i Ludovic al XV-lea, dar
nici unul dintre ei n-a scris vreo carte critica la adresa lui Ludovic
al XVI-lea. Cauzele Revolutiei franceze au fost multe §i felurite, dar in
ziua de azi putini istorici socotesc semnificativa influenta scriitorilor
philosophes.
Cu toate ca scriitorii nu erau responsabili pentru declan§area
revolutiei ei au avut о influenta limitata asupra desfajurarii ei.
Gonstitutia din 1791 datora mult ideilor lui Montesquieu la fel cum
Constitutia din 1793 Ii datora lui Rousseau. Insa, cea dintai a durat doar
un an, iar cea de-a doua a fost Intai inlocuita cu Regimul Tcrorii, prin
unnare nu se poate considera ca vreuna din eie ar fi avut un impact
durabil asupra desfa§urarii revolutiei. Robespierre a fost influentat de
catre Rousseau, iar in efemera sa Republica a Virtutii (1794) el a
pretins ca reprezinta Vointa Generala. El a fost de.iaicat dupa doar
cateva luni, iar Incercarea n-a mai fost repetata. Revolu.ionarii francezi
au adoptat suveranitatea populara din cauza ca odata cu prabu§irea
autoritapi regale, in 1789, singura modalitate prin care putea fi
mentinut guvernul era prin transferarea autoritatii ca re "Nadune",
reprezentata prin Adunarea Nationala. Nici unul dintre scriitori n-a
sprijinit о asemneea notiune, dar ea era о solutie practica pentru criza
politica din 1789.
Guvernele revolutionare au introdus cateva reforme sociale In
limita ideilor iluministe. Acestea includeau initierea unui sistem
 Concluzii 197

educational de stat, abolirea sclaviei, abolirea privilegiilor financiare $i

de alta natura ale Bisericii §i ale nobilimii §i proclamarea egalitalii in
fa^a legii. Insa, in general, revolutia a datorat putin scriitorilor
philosophes, §i probabil ca ei ar fi fost ingroziti de violenta ei, de
ruinarea ordinii sociale ?i de intoleranta ei. Ca §i monarhii, conduca­
torii revolutionari se dovedira adepti ai selectiei riguroase a unor parti
convenabile din operele scriitorilor philosophes, spre a-§i justifica
actiunile.
Un rezultat mult mai important al revolutiei a fost descurajarea
experimentelor de reforms iluminista in restul Europei. Atat Ecaterina
a II-а, cat $i Iosif al II-lea s-au vazut obligati sa-$i limiteze reformele
dupa izbucnirea revolutiei. Imparatul austriac Leopold a fost uitimul
monarh care a crezut ca Franta revolutionara poate coexista cu vechea
Europa. Pana in 1793 majoritatea statelor europene mari, plus altele
care introdusesera reforme in ultimii ani, hotarasera ca revolutia le
ameninta existenfa ?i ca ea trebuie inabu$ita. Rezultatul a fost о
cruciada in numele vechiului regim, impotriva Revolutiei franceze ?i
sfar^itul despotismului luminat. Ecaterina a IT-a a fost unul dintre
numero§ii monarhi care au interzis cartile frantuze§ti pe care le
sustinuse inainte. Ea imparta§ea ideea abatelui Barruel ca scrierile unor
oameni ca Voltaire provocau dezordine §i incurajau masele sa se
revolte. Ciudatul destin al lui Voltaire 1-a facut pe acesta sa sfar§easca
ca erou al revolutionarilor francezi, pe care el i-ar fi disprefuit, eroi
declarati proscri§i de catre monarhii absolutist! pe care el ii admirase.

7. Istoricii §i dcspotismul luminat

De-a lungul secolului al XlX-lea, putini istorici s-au indoit de
existenta despotismului luminat. In uitimul deceniu al acestui secol,
lordul Acton a scris lectures on M odem History (Prelegeri despre
istoria moderna) care includeau, intr-un eseu despre Frederic al II-lea о
influents interpretare.
198 Europa $i despotii luminati

1 Anii care au urraat Razboiului de §apte Aui au fost о perioada

de pace pentru о mare parte a continentului, de-a lungul careia
s-a petrecut о schimbare memorabila. A fost.epoca a ceea ce
s-a numit Cainfa Monarhiei. Ceea ce fusese egoist, opresiv §i
5 crud a devenit impersonal, filantropic ?i marinimos. Putemicul
curent de opinie din secolul al XVIII-lea a facut statu!
omnipotent, dar 1-a obligat sa aiba in vedere mai degraba
interesul public decat cel dinastic. Acest curcnt de opinie a fost
' folosit, mai mult sau mai putin inteligent, pentru binele
10 poporului. Unanimitatea se lupta cu ambkia pentru putere. Era
inca vorba de despotism, dar de un despotism luminat. A fost
influentat de mari scriitori - Locke, Montesquieu, Turgot,
Beccaria, Adam Smith. Exista о serioasa tendinfa de a spori
educatia populara, de a u§ura saracia, de a construi spitale, de a
15 incuraja bogatia, de a elibera pe §erbi, de a aboli tortura ?i de
а-i incuraja pe cei din invafamantu! superior, ргесшп §i altele.
S-au facut incercari de reformare a inchisorilor. Lumea a
inceput sa se indoieasca de moralitatea comertului cu sclavi.
Legile au fost stranse in coduri. Mi§carea a fost aproape
20 universala, din Spania pana in Danemarca §i Prusia.

Aceasta opinie - ca despotismul luminat a avut о existent^ reala, ca

se baza pe faptul ca monarhii s-au "cait", ca acest lucru a dus la un real
progres in Europa - a persistat pana in anii '20 ai secolului XX, cand un
congres international al istoricilor a ini{iat о abordare mai critica a
conceptului. Pamfletul Asociatiei Istoricilor a lui Fritz Hartung
(Enlightened Despotism, 1957) a ajutat sa i se dea actuala defmitie
ingusta, care-1 limiteaza la secolul al XVIII-lea §i la acei monarhi care
erau la curent cu lucrarile scriitorilor philosophes. Atat Acton cat §i
Hartung 1-au ales pe Frederic al II-lea spre а-i acorda laude special,
primul dintre cei doi istorici comentand ca "in epoca despotismului
luminat, cel mai luminat despot a fost Frederic al П-lea".
Insa istorici mai recenti au avut tendinta de a critica intregul
concept. Acuin se pune un accent mai mare pe modalitatile in care
monarhii i-au^folosit pe scriitorii philosophes pentru propriile lor
scopuri, masura in care politica lor datora mai putin cartilor §i mai mult
 Concluzii 199

traditiilor din propriile lor state, precum §i dorintei lor de a-$i spori
puterea. Unii $i-au pus intrebarea dac5 despotismul luminat a existat cu
adevarat. M. S. Anderson in prima editie a lucrarii sale Europe in the
Eighteenth Century (1961) a afirmat ca era imposibil de gasit exemple
validc in care ideile iluministe sa fi avut о influenta asupra politicii
conducatori lor, de?i in editia a И-a a modificat aceasta idee. Tot a§a,
George Rude, intr-o carte cu acelafi titlu, a sustinut, ca "Despotismul
luminat, atunci cand a fost luminat, a fost aproape peste tot un escc" §i
ca "Aristrocrafia $i privilcgiul, atat de des numite scopul declarat al
despotismului luminat, au ie§it din toata aceasta experienta mai
degraba intarite decat slabite".
In ziua de azi putini istorici ar fi atat de dogmatici incat sa
considere ca monarhii, aparandu-fi pozitiile, §i-au schimbat politica,
adoptand ceva nou in anii 1760, dar opinia conform careia monarhii nu
au fost inflentati de, Iluminism e la fel de dificil de sustinut. In
momentul de fata, despotismul luminat i§i pastreaza locui in calitatea
sa de concept istoric valid.

8. Succes sau e§ec?

Realizarile despotismului luminat au variat de la un stat la altul,
dar au fost, in general, mult mai limitate decat programele de
ambitioase reforme vizate de catre multi scriitori. Au existat numeroase
motive pentru acest lucru. Multi dintre philosophes au subestimat
problemele practice ridicate de introducerea pe scara larga a reformei §i
presupuneau ca poporul accepta cu bunavointa schimbarea. S-a dovedit
ca erau optimijti. Ei au subestimat forta pastrata de credinta religioasa
§i influenta continua exercitata de catre nobilime. In plus, multi
monarhi au aratat un interes mai mare fata de cuceririle externe $i de
intarirea statului decat fate de reforma umanitara. In sfar§it, chiar §i
acolo unde au fost introduse reforme radicale, succesul lor ramanea
dependent de monarh insu?i. Orice schimbare detennina un refuz
imediat, general al recentelor reforme.
Nici un conducator nu poate pretinde ca s-a bucurat de succes
complet in introducerea reformei §i multi fie au incercat schimbari
200 Europa §i despotii luminati

neinsemnate, fie au avut parte de e§ec in cazul unor programe mai

ambitioase. Cel mai bun exemplu al e§ecului despotismului luminat
r&mane Iosif al II-lea, care a suportat umilinta de a fi singurul monarh,
obligat sa renun{e la reformele sale in timpul vietii. Istoricii inca nu
sunt de acord in privinta motivelor pentru care incercarile lui Iosif n-au
avut succes, dar oricare ar fi pricinile, e§ecul sau arata dificultatea de a
impune reforme de sus in jos, unei populatii ostile. Pe langa faptul ca
reprezinta un e§ec personal al lui Iosif, domnia lui sugereaza ?i ejecul
scriitorilor philosophes de a anticipa proportiile opozitiei la reforme.
Spre deosebire de Iosif, reformele mult mai limitate ale lui
Frederic al II-lea §i ale Ecaterinei a И-a au durat mult mai multa vreme.
Atat Frederic, c&t ji Ecaterina au avut о grija deosebita sa cultive
prietenia scriitorilor, poate fiindca acest lucru i-ar fi ajutat sa-ji
cosmetizeze e?ecul in introducerea reformelor reale in statele lor. insa,
tocmai prundenta lor le-a inlesnit supravietuirea unei parti mai mari a
operei lor. Atat unul, cat §i celalalt au avut grija sa nu intre in conflict
cu nobilimea fi sa-§i limiteze reformele la probleme mai putin
controversate decat eliberarea jerbilor sau introducerea educa{iei de
stat pentru toata lumea. Reformele lui Frederic au durat pana la
prabu§irea Prusiei in 1806. Cand statul a fost recreat dupa Batalia de la
Jena au fost pastrate elemente ale Prusiei lui Frederic. Reformele
Ecaterinei a 11-a au fost chiar §i mai durabile. incercarea fiului ei,
Pavel, de а-i distruge opera dupa moarte s-a sfarjit cu propria sa
asasinare in 1801. Conducatorii ru§i de dupa aceeea n-au lacut nici о
incercare de a schimba sistemul ei de guvernare 51' social pana la
abolirea §erbiei in 1861. In multe privinte, chiar Rusia anului 1917 §i,
in special, sistemul ei de guvernare, era complet neschimbat fa{a de cel
de pe vremea Ecaterinei a II-а. Poate ca ea n-a fost cel mai bun
exemplu de despotism luminat, dar cu siguranta a avut cel mai mult
succes.
О mare parte din succesul sau e§ecui reformelor luminate depindea
de reactia diferitelor grupuri sociale fata de acestea. Era de a§teptat о
opozitie a nobililor la reforme, care le amenintau bogajia §i statutul
social. Surprinzatoare erau abilitatea §i energia cu care rezistau
reformei. Pombal fi Iosif al II-lea au starnit in mod deosebit ostilitate in
randul nobililor lor. Nobilimea dovedea ca este capabila sa foloseasca
 Concluzii 201

metode sofisticate pentru a rezista reformei, atat prin eombinarea fortei

ei cu cea a taranimii, cat fi prin foiosirea argumentelor scriitorilor
philosophes spre a justifica rezistenta la opresiune. Descoperim nobili
din Ungaria, Tarile de Jos austriecc, Polonia fi Franta citandu-i pe
Montesquieu fi pe Rousseau spre a-fi cxplica opozitia la propuneri care
ar intari auloritatea statului. In secolul al XVIII-lea, conducatorii nu-fi
puteau conduce statele fara cooperarea fi ajutorul nobilimii. Propria lor
birocrajie era inca prea slaba si lipsita de experienta spre а-i iniocui pe
nobili. Monarhii care i-au provocat fatif pe nobili au avut parte de efec.
Monarhii care au evitat provocarea nobililor au vazut ca pot realiza
multe dintre reformele lor. Puterea continua a nobilimii e unul dintre
multiplele trasaturi surprinzStoare ale ultimei parti a secolului
al XVIII-lea In Europa.
Opozitia taranimii e un alt factor major pe care 1-au ignorat
scriitorii. Ei ifi inchipuisera ca oamenii de rand sunt maleabili fi vor
primi cu bratele deschise reformele gandite in beneficiul lor. Multi
conducatori, fi Iosif al II-lea in special, impartafeau aceasta
prejudecata. Totuf i, in multe state taranii opuneau rezistenta reformelor
cu tot atata vigoare ca fi nobilii. Aceasta opozitie a taranimii nu era nici
ufuratica, nici nesincera. Taranii nutreau pe buna dreptate о adanca
suspiciune fate de stat. Pentru ei, statul era reprezentat de agentul care
strangea taxele fi de sergentul care facea recrutari. Cand statul a propus
schimbarea metodelor de munca a pamantului, obligandu-le copiii sa
mearga la fcoala fi modificand slujba de la biserica, a aparut о opozitie
pe care nobilimea fi Biserica au exploatat-o cu u.>urinta. La acea vreme
nu exista conceptul statului a carui radune este sa-fi protejeze cetajenii
fi nici unul dintre conducatori n-a simtit nevoia sa le explice {aranilor
motivele care i-au indemnat la schimbare. Singurul lucru pe carc-1
doreau taranii de la stat era sa fie iasati in pace. Opozitia taranimii la
reforme a fost una dintre cauzele principale ale efecului despotismului
luminat in Austria, Spania fi Neapole. Monarhii precum Ecaterina a II-
a care priveau nepasatori cum se deterioreaza conditia {aranului se
puteau aftepta, de asemenea la ostilitate din partea lor. Cea mai reuf ita
abordare a fost cea a lui Frederc al И-lea, care, prin intermediul unui
paternalism prudent, a fost in stare sa evite rascoale populare de-a
lungul domniei sale.

202 Europa fi despotii luminati
Opozifia Bisericii a fost un factor important in Spania, Austria,
Neapoie, Portugalia fi Toscana. Scriitorii au caftigat importante
victorii asupra Bisericii catolice franceze, dar era vorba de о Biserica
care fusese deja subordonata puterii statului de catre monarhii anteriori.
Bisericile protestanta fi ortodoxa nu reprezentau nici о amenintare ia
adresa monarhilor, avand In vedere ca se aflau de ani buni sub
controiul compiet al statului. Mai mult, Biserica protestanta nu se
opunea muitora dintre ideile avansate in timpul Iluminismului. Totufi,
in zonele mai inapoiate ale Europei, Biserica romano-catolica se bucura
incS de о putere fi de un sprijin considerabile fi era capabila sa opuna о
rezistenta masiva la reformele regale. Cand se unea cu nobilimea fi cu
taranii, aceasta combinatie reprezenta un obstacol formidabil in caiea
reformei.
Despotismul luminat, atunci cand era cu adevarat luminat a
provocat о opozitie mult mai mare decat cea la care se afteptau
scriitorii sau conducatorii fi in fiecare caz opozitia a avut caftig de
cauza, rezistand reformei. In cazurile in care monarhii s-au limitat la
reforme administrative, sau in statele in care existau conditii mai
favorabile reformei, era posibil succesul intr-o oarecare masura.
Condi{iile favorabile includeau о nobilime deja slabita, о Biserica, de
preferinta protestanta, aflata sub controiul statului, о numeroasa clasa
de mijloc favorabila reformei, fi о taranime care incetase de mult sa
mai fie legata de ferbie. Asemena conditii existau doar in putine state
din vestul Europei.
Dintre cei mai cunoscud despoti luminati, Iosif al II-lea a fost
singurul cu adevarat luminat fi cel care a avut cel mai putin succes.
Frederic al II-lea dovedea cea mai mare abilitate in a trata cu taranii,
dar in alte privinte nu pare sa merite laudele cu care 1-au gratulat
generatiile mai vechi de istorici. Ecaterina a II-а n-a avut succes in fata
{aranilor §i a exploatat 111 modul cel mai cinic valoarea de propaganda a
scriitorilor philosophes, fi totufi reformele ei au supravietuit cel mai
mult. Nimeni altcineva nu poate pretinde sa fi ajuns in pozida a
Print-filosof plin de succes la care visau Voltaire fi ceiialti scriitori.
Iluminismul a fost о importanta mifcare intelectuala a secolului
al XVIII-lea, exercitand о influenta limitata asupra politicii multor
conducatori. Despotismul luminant a avut о existenta reala, defi a
Concluzii 203
realizat mai putin decat sperasera, fie scriitorii, fie conducatorii cu
adevarat luminati. Nici unul dintre conducatori n-a fost in stare sa
rezolve contradictia inerenta a despotismului luminat: paradoxul unui
conducator care cauta sa-fi ajute supufii, distrugand in acelafi timp
vechiul lor mod de viafa fi ignorandu-le dorintele.
Revolutia franceza a maturat vechea Europa fi a sugerat ca
despotismul luminat facea parte dintr-un sistem arhaic de guvernare,
depafit in mod inevitabil de progres. Totufi Revolutia franceza nu a
dus in mod automat la progres fi libertate, iar uitimul secol a fost
martorul multor naduni care s-au transformat in noi tipuri de
despotism, pretinzand tot timpul ca actioneaza in numele fi cu
aprobarea poporului, dar nefiind supus nici constrangerilor religioase
ale monarhilor din secolul al XVII-lea fi nici constrangerii morale a
celor din secolul al XVIII-lea. In comparatie cu ceea ce au trait inainte
de 1740 fi ceea ce s-a intamplat dupa 1789, oamenii din Europa de la
mijlocul veacului al XVIII-lea au avut in general norocui sa fie condusi
de monarhi pe care istoricii i-au etichetat drept despod luminati.
Sa luain notice despre "Coiicluzie"
Notitele voastre ar trebui sa va dea posibilitatea de a avea о privire
de ansamblu asupra impactului Iluminismului fi asupra masurii in care
despotismul luminat a existat in Europa veacului al XVIII-lea.
Priinul pas, daca nu 1-ad facut deja, ar trebui sa fie intocmirea unei
definitii a despotismului luminat, foraiata cam din trei propozitii.
Definitia trebuie sa fie suficient de concisa spre a fi memorata pentru
folosirea ei in eseuri fi va constitui criteriul dupa care ii veji judeca pe
conducatori.
Dupa aceea, intocmiti un tabel pentru fiecare dintre cei trei
conducatori importanti despre care a fost vorba in capitoleie 3 ,4 , f i 5.
Impartiti foaia d e hartie in patru. In casuta din stanga sus rezumafi pe
scurt argumentele in sprijinul ideii ca respectivul conducator a fost un
despot luminat, in dreapta sus, contraargumentele. Casuta din stanga-
jos trebuie sa contina succesele sale in domeniui politicii interne, iar
casuta din dreapta-jos ejecurile. Acest exercitiu ar trebui sa va ofere 0
baza pentru tipurile de evaluari cerute in eseurile comparative.
204 Europa fi despotii luminati

Sa raspundem la mtrebari-eseu despre Despotismul luminat in

general
In aceasta sectiune vom lua in considerare doua tipuri de eseu: cel
care necesita о comparatie intre doi sau mai multi dintre despotii
luminati importanti, §i cel care pune intrcbari foarte generale in
legatura cu intreaga teorie fi practica.
Exempie ale primului tip sunt:
1. "In ce domenii a avut imparatul Iosif al II-lea mai pu{in succes
decat Frederic al П-lea?"
2. "Comparafi-i pe Ecaterina а П-а f i pe Iosif al II-lea ca despoti
luminati."
3. "In ciuda bunelor lor intentii, nici Ecaterina, nici Iosif nu au
realizat foarte mult pentru bunastarea popoarelor lor.
Comentafi."
Frazarea acestor intrebari sugereaza ca examinatorii sunt conftienti
de faptul ca nu trebuie sa se aftepte sa scrieji descrieri amanuntite ale
domniilor celor doi conducatori intr-un singur eseu. Intrebarea numarul
1 fi numarul 3 limiteaza cantitatea de materia! care trebuie avutS in
vedere, prin identificarea unor aspecte deosebite ale domniilor despre
care e vorba. Care sunt aceste aspecte? In acest moment, ar trebui sa fiti
in stare sa mtocmiti о infiruire de titluri care se refera la respectivele
probleme. De asemenea, ar trebui s3 fifi conftienti ca ar fi probabil о
grefeala sa va ocupati mai intai de un conducator, apoi de celalalt f i ca
ar trebui avuta in vedere la modul serios atacarea intrebarii pe baza de
subiect sau tema. Ce subiecte a|i alege pentru fiecare eseu?
Intrebarea numarul 2 este fi mai cuprinzatoare, dar este, de
asemenea, mai directa. De fapt, este identica sub aspectul abordarii cu
unele dintre intrebarile discutate la pag. 183-184. Folositi defmijia pe
care ati dat-o despotismului luminat, formata din trei propozi{ii fi
vedeti cat de bine i se potrivefte fiecarui conducator.
Al doilea tip de mtrebare se refera la teoria fi practica generala ale
despotismului luminat, de exemplu.
4. "Puterea, nu bunastarea era principiul calauzitor al
despotismului luminat". Comentaji, facand referire la unul sau
mai multi conducatori din secolul al XVIII-lea.
 Concluzii 205

5. "Cu ce justificare poate fi secolul al XVHI-leu denumit

«Secolul ratiunii»?
6 . "Ce idei centrale asociafi cu scriitorii francezi philosophes §i
cui i se adresa mesajul lor?"
7. “Cat de adevarata este pretentia ca scriitorii europeni din
secolul al XVIII-lea au fost, in mod invariabil impotriva ordinii
stabilite?"
Fiind conlruiUati cu о intrebare generala precum una dintre
acestea, primul vostru impuls s-ar putea sa fie acela de a alege о alta
intrebare de pe foaia de examinare. Examinatorii comenteaza adesea
despre lipsa de popularitate a unui eseu de acet tip. Insa, de$i el este cu
siguranta mai putin accesibil decat majoritatea intrebarilor care se
concentreaza asupra unui singur conducator, in momentul de fata ar
trebui sй fiti capabil sa-I alcatuiti, parcurgand urmatoarele etape:
a) Incepeti prin studierea atenta a formularii intrebarii $i hotarati cu
precizie ceea ce vi se cere. CateodatS e de folos sa petrecefi cateva
minute "reformuland” intrebarea pentru a crea in acest mod о serie de
intrebari mai simple, lucru care va va ajuta sa identificati aspectele
subiectului despre care sunteti intrebati.
Puteli refine ca cele mai multe intrebari de eseu fac parte din cele trei
tipuri. Cunoa$terea acestor tipuri ar trebui sa va ajute sa identificati
ceea ce necesita raspunsurile voastie. Cele trei tipuri sunt:
i) "Afirmatia provocatoare”, de obicei, dar nu totdeauna, sub
forma unui citat. Cu astfel de intrebari trebuie sa studiati cu
atenfie afirmatia pentru a identifica atat subiectul cat §i
anumitul punct de vedere pe care examinatorul vrea sa-1
discutati.
ii) intrebari le de tipul "cat de mult/in ce m&sura". Acestea
necesita о abordare similara, avand in vedere ca sugereaza о
situatie anume pe care examinatorul dore§te sa о discutati.
iii) Intrebari directe sau la obiect, care incep adesea cu cuvantul
"ce" sau "de ce". Cu astfel de intrebari de obicei e о chestiune
simpla identificarea aspectelor subiectului asupra caruia
trebuie sa va concentrate dar avand in vedere ca examinatorul
nu ofera nici un punct de vedere pe care sa-1 sprijinifi sau sa-1
combateti exista pericolul de a cadea in capcana prin

206 Europa <:i despotii luminati
elaborarea unui eseu de esenta narativa.
Cele patru eseuri de mai sus includ exemple din cele trei tipuri. Alegeti
titiurile de eseu potrivite fiecaruj tip de eseu.
b) Dupa ce-ар identillcat subiectul eseului, treceti in revista problemele
sau aspectele pe care va trebui s& le includeti in nispuns.
c) Trei dintre intrebari necesita discutarea unei afirma{ii. In fiecare caz,
treceti in revista toate punctele principale in sprijinul afirmatiei, apoi
enumerap punctele care о contrazic.
d) Hotarati ordinea in care vefi elabora punctele.
e) Scriefi-va eseul.
Daca sunteti multumit cu aceste intrebari, puteti avea siguranfa ca
vep face fata oricarei intrebari din aceasta problematica pe care ar
putea-o pune examinatorul.
------------
Lecturi suplimentare 207
3 $
Lecturi suplim entare
M.S. A nderson, Europe in the Eighteen Century (Longman, 1976)
L. K rieger, Kings and Philosophers (Norton, 1970)
S. Andrews, Eighteenth Century Europe (Longman, 1965)
F . H artung, Enlightened Despotism (1957)
S. Padover, The Revolutionary Emperor (Eyre & Spottiswoode,
1967)
T.C.W . B lanning, Joseph II and Enlightened Despotism (Longman,
1970)
A. Palm er, Frederick the Great (Weindenfeld & Nicolson, 1974)
L. Reiners, Frederick the Great (New English Library, 1975)
J . Alexander, Catherine the Great: Life and Legend (OUP, 1989)
I. de M adariaga, Russia in the Age o f Catherine the Great
(Weidenfeld & Nicolson, 1981)
Iz v o are d e sp re d esp o tism u l lu m in a t
S. Andrews, Enlightened Despotism (Longman, 1968)
J. Lively, The Enlightenment (Longman, 1966)
Voltaire, Candide
J . J . Rousseau, Le Contract Social
S. Andrews, Eighteenth Century Europe (Longman, 1965)
T.C.W. Blanning, Joseph II and Enlightened Despotism (Longman,
1970)
208 Europa ?i despotii luminati

In d e x

Beccaria, Cesare 28-30

Cai'ol III al Spaniei (Carol IV al Neapolelului) 161, 164
Diderot, 15 —17
Ecaterina II, cea Mare, 75-111
Frederic II, cel Mare 37-74
Iosif П, 1 1 2 - 146
Leopold II, 1 5 5 -1 6 1
Montesquieu, 12 - 15
Pombal, 1 6 9 -1 7 3
Quesnay, 30-31
Rousseau, J. J. 23 - 28
Struensee, 169 - 174
Voltaire, 1 8 - 2 3
 ■

.
i
. . •- •........ .......................................... ....... \ '