CTAMERA ALEXANDER RACIUNUL la CARNTONCraciunul la Carnton este o poveste despre speranfa gi credinfa refnnoite de Craciun. & R&masa vaduva in timpul Razboiului Civil, fard loc de munca gi amenintata cu evacuarea din locuin{a de catre banca, Aletta Prescott continua sa lupte pentru viata, pentru copilul séu de 6 ani $i pentru cel pe care-I poarta in pantece. Gasind intr-un ziar anuntul pentru un post de bucatar la un eveniment organizat de Societatea de Ajutor a Femeilor, Aletta igi ofera serviciile gi, in cele din urma, obfine acest post. Participand atat la bucatarie, cat si la construirea scenei de CrSciun, ea da dovada de in{elepciune, pricepere, omenie si spirit de organizare, ceea ce fi atrage admirafia $i recunostinfa celor din jur. Printre acestia se numara $i un soldat ranit in lupta, Jake Winston, care este trimis de superiorii lui s& ajute la pregaitirea si buna desfagurare a evenimentului de pe Plantafia Carnton din Franklin, Tennessee. El it ofera Alettei prietenia si tot sprijinul pentru reusita acestui eveniment. Tamera Alexander este 0 romanciera de succes. Printre romanele ei se numara Flacdra reaprinsd, Pacate rdscumpdrate, Dragoste regasita i Colectia Plantatia Belle Meade. Lucrarile ei au fost premiate sau nominalizate la numeroase Ecltura Casa Cart ISBN: 978-606-732-147-0 distincfii literare, precum Premiul Christy, Premiul RITA si Premiul Carol Tamera si sotul ei locuiesc in Tennessee.Aprecieri pentru Tamera Alexander »Mi-a placut in totalitate cartea Craciunul la Carnton! Tamera Alexander ne invita s4 rasuflam adanc, s& ne destindem si sa ne lasam captivati de cAlatoria lui Jake si a Alettei, prezentandu-ne greutatile si suferintele unei vaduve in timpul Razboiului Civil. Aceasta sensibila poveste de dragoste dintre doi oameni raniti, pe care Dumnezeu ii aduce laolalta pentru a le da vindecarea, le va aduce bucurie cititorilor oricand — dar mai ales in perioada Craciunului!” Francine Rivers, autoarea cartilor de succes Rascumparata prin iubire si Un glas purtat de vant, nominalizate in topul New York Times Cu un umor induiosator, cu romantism (si retete) bune de savurat, Tamera Alexander ne aduce 0 emotionanta poveste de dragoste dintre o vaduva si un soldat ranit, care au parte de o a doua sansa in viata. Este un dar de Craciun minunat pentru orice cititor!” Julie Klassen, autoare de succes a cartii The Ladies of Ivy Cottage ,Evocari istorice, evenimente dramatice $i 0 eroina — Craciunul la Carnton ofera o noua perspectiva asupra caminului din tim- pul Razboiului Civil din Tennessee. Iti multumim, Tamera, cd ai adus un elogiu site-ului nostru.” Elizabeth R. Trescott, administrator al Colectiilor de la Battle of Franklin Trust: Carnton and Carter House in paginile c&rtii Craciunul la Carnton, Tamera Alexander face sa rezoneze puternic sentimentele unei perioade furtu- noase din istoria Americii. Poti simfi efectiv in inima ta luptele Alettei.” Joanna Stephens, curator la Battle of Franklin Trust: Carnton and Carter HouseTAMERA ALEXANDER @RACIUNUL la CARNTON Traducere de Dana Ciupe Gc CASACARTII T Oradea, 2019Copyright © 2017 Tamera Alexander Cartea a fost publicata in limba engleza cu titlul Christmas at Carnton, la Thomas Nelson, Nashville, Tennessee, SUA. Toate drepturile rezervate. Toate drepturile asupra editiei in limba romana apartin editurit Casa Cartii. Orice reproducere sau selectie de texte din aceasta carte este permisd doar cu aprobarea in scris a editurii Casa Carfii, Oradea. Craciunul la Carnton de Tamera Alexander Copyright © 2019 Casa Cartii OP 2, CP 30, 410670, Oradea Tel./Fax: 0259-469 057; 0359-800761; 0728-874975 E-mail: info@ecasacartii.ro www.ecasacartii.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ALEXANDER, TAMERA Craciunul la Carnton / Tamera Alexander ; trad. de Dana Ciupe. - Oradea : Casa Cartii, 2019 ISBN 978-606-732-147-0 I. Ciupe, Dana (trad.) 821.111 Traducerea: Dana Ciupe Editarea: Rodica Bogdan Tehnoredactarea: Vasile Gabrian Coperta: Marius Bonce Tiparul executat la Metropolis srl, str. Nicolae Jiga 31, Oradea Tel./Fax: 0729-845 160, e-mail: office@book-expert.rofn amintirea mamei mele, June Whitehead Gattis, a soacrei mele, Claudette Harris Alexander sia socrului meu, Fred J. Alexander. Va simtim zilnic lipsa, dar mai ales in perioada Craciunului./Sarah, dragostea mea pentru tine e nemuritoare. Parca ma leaga cu niste funii puternice, pe care nimic in afara de Cel Atotputernic nu le poate frange; si totusi, dragostea de tard ma cuprinde ca un vant naprasnic gi ma poarta fara sa ma pot impotrivi, in ciuda acestor funii, pana pe campul de lupta.” Extras din ultima scrisoare a maiorului Sullivan Ballou catre sotia lui, in timpul Razboiului Civil (1864)Draga cititorule, Cand am vizitat prima data Carnton, in 2007, povestile oame- nilor care locuiau gi lucrau acolo mi-au acaparat imaginatia si inima. De multe ori meditam la acesti oameni gi la ce s-a intam- plat intre peretii casei Carnton in ultimele zile ale Razboiului Civil si in anii urmatori. Aga ca, atunci cand mi s-a ivit oportuni- tatea de a scrie seria de trei carti despre Carnton - nuvela pe care o tii in mana fiind de fapt introducerea la aceasta serie — am fost deosebit de incantata. Craciunul la Carnton incepe in noiembrie 1863, aproximativ cu un an inaintea bataliei de la Franklin. Uniunea (numita Armata Federala in secolul al XIX-lea) si Confederatia au divizat statele ce fusesera candva unite, si natiunea s-a baricadat in trangee de razboi, instigand la lupta frate impotriva fratelui, dezbinand familii si, in fond, intreaga tara. Totusi, chiar gi in aceasta perioada neagra a istoriei Americii, vedem cate un far de speranta si credinta trainica in vietile acestor oameni care au raspAndit lumina si intelepciune peste mult prea divizatele noastre State Unite. Luptele inaintagilor nostri, in special ale celor din aceasta perioada a istoriei Americii, sunt pentru mine o reala incurajare. MA simt inspirata de credinta lor statornica in Isus Cristos gsi de darzenia cu care se agata de ceea ce e cel mai important, de ceea ce i-a unit cu adevarat, adicd nadejdea eterna ce o avem in ade- varata insemnatate a Craciunului. Sper ca aceste lucruri sa fie si pentru tine o adev&rata sursa de inspiratie. Ma apropii de incheierea primului roman din seria Carnton, care va fi publicat in toamna anului 2018. Daca nu ai vizitat 7Tamera Alexander niciodata Plantatia Carnton din Franklin, Tennessee, sper sa iei varianta in calcul. Nu trebuie sa ne uitam niciodata trecutul, in primul rand pentru a nu face aceleasi gerseli, iar apoi pentru a dobandi intelepciune si perspectiva, asa cum au avut cei care — pe ambele.fronturi ale razboiului — si-au iubit tara cu pasiune si intensitate cum rar am mai intalnit de atunci incoace. in ultimul rand, as vrea sa iti urez un Craciun fericit gi sper sa te bucuri de colectia de retete pe care le-am inclus in ultimele pagini. Mi-ar placea sa stiu cum fi s-au p&rut! Iti mulfumesc ca mi-ai acordat o parte din timpul tau! Este o comoara pe care niciodata nu o nesocotesc. Binecuvantari din Carnton! Tamera13 NOIEMBRIE 1863 FRANKLIN, TENNESSEE La 33,5 KILOMETRI DE NASHVILLE — Foarte frumoasa cusatura, doamné Prescott. Aletta ridicd privirea, cdci nu-l auzise pe seful ei apropiin- du-se. Concentrata asupra lucrului, era hotarata sa plece la timp de la serviciu in acea dupd-amiaza. La urma urmelor, era vorba de o zi speciala, iar Andrew se va bucura nespus. Fiul ei avea nevoie de aceasta incurajare. De fapt, amandoi aveau. — Multumesc, domnule Bodeen, pentru cuvintele amabile. — Tu intotdeauna lucrezi excelent, doamna Prescott. Fiecare cusatura este dreapta gi perfect aliniata cu celelalte. Ea ii zambi in semn de multumire, in ciuda faptului ca sim- tea ceva negativ in vocea lui. Nu ca domnul Bodeen ar fi avut vreodata un ton jovial. Necasatorit, putin mai in varsta decat ea, parea intotdeauna oarecum suparat; un om nemultumit, cam melancolic. De alta parte, cum ar fi putut un om sanatos gi zdra- van sa-gi pastreze stima de sine - ba mai mult, orgoliul - daca a ales s{ ramana acasa si sa munceasca in fabric, in loc sa li se ala- ture celorlalti barbati care isi lasasera casele gi pe cei dragi pentru a lupta in razboi - cum facuse si dragul ei Warren?! Simti un nod in gat gandindu-se la el. Oare tot aga de tare o va durea inima? inghiti in sec. Era aproape o luna de cand primise scrisoarea de la Ministerul de Razboi, dar inca nu fi venea sa creada c& sotul ei murise. Poate daca i-ar mai putea vedea trupul pentru ultima data, ar putea accepta cumva mai bine faptul... 9Tamera Alexander — Vrei s4 ma insotesti in birou, doamna Prescott? — In biroul dumneavoastra, domnule? Aletta se opri in mijlocul cusaturii si se uita peste randul de cusatorese la ceasul de pe peretele fabricii. Era patru fara un sfert. Mai era aproape o ora pana i se termina schimbul. Apoi, le simti privirile. Se uita in jur gi observa cum celelalte femei isi lasara repede capetele in jos, intorcandu-si din nou privirile curi- oase inspre lucru — cu exceptia uneia dintre femei, din partea opusa a fabricti. Aletta o recunoscu. O chema Marian parca. Ele incepusera sa lucreze la fabrica de tesaturi Chilton cam in acelasi timp. Marian isi strangea haina gi geanta la piept, stergandu-si lacrimile din ochi. — Doamnia Prescott, ti facu semn domnul Bodeen. fn biroul meu, te rog! Aletta puse jos haina la care lucra, deranjata cA trebuia si o lase din mana neterminata, cuprinsa de un sentiment mai puter- nic c& acea cusatura neterminata va fi curand cea mai mica grija aei. fl urma pe culoar, trecénd pe rand pe langa o multime de colege, iar cadena tocului cizmelor ei numara parca secundele gi facea sa se simta tot mai tare tensiunea din incdpere. Biroul domnului Bodeen se dovedi a fi mult mai bine prote- jat de frigul iernii decat restul fabricii, iar ea isi frecd palmele, bucuroasa de putina caldura si incercand in acelasi timp sa isi stapaneasc& emofiile. incheieturile fi erau tari si umflate de la ceasuri intregi de cusut. Dar nu trebuia sa se gandeasca decat la ceea ce indurase probabil Warren, si aceasta neinsemnata durere se risipea. El avusese mereu grij4 s4 nu spund prea multe despre raz- boi in scrisorile lui. Dar intr-o noapte, cand venise in permisie in aprilie — ultima oara cand il vazuse — dupa ce ii risipise orice posibila urma de indoiala ca el n-ar mai fi simtit o continua tan- jire dupa ea, au stat unul langa altul in intuneric gi au povestit pana tarziu, spre dimineata. I-a povestit despre toate bataliile, 10Craciunul la Carnton despre viata din tabara, despre nenumaratii prieteni pe care gi i-a facut — gi i-a pierdut — in timpul razboiului. — Prieteni atat de apropiati ca orice frate ce |-ag fi putut avea, ii soptise el, tinand-o strans in bratele lui si simtindu-i respiratia calduta pe piele. Este unul chiar de aici, din Franklin, Emmett Zachary. Ti-ar placea de el, Letti. Poate ca te-ai putea intalni candva cu sotia lui, Kate. Nu il auzise niciodata povestind atata. Vorbise atat de slobod, ca si cum povara de pe sufletul lui ajunsese prea grea ca s-o mai poata purta singur. Cuvintele lui creionasera imagini de neuitat in mintea ei - imagini pe care ar fi vrut sa le poata sterge, daca nu ar fi avut amprenta lui Warren asupra lor. Orice ii ramasese de la el, ar fi vrut s4 pastreze gi se agata de el cat de tare putea. isi propusese s& o caute pe Kate Zachary si reusiser chiar s4 bea cate un ceai de dou ori impreuna. Dar in fiecare zi, ceasu- tile parca zburau; la fel si saptamdnile, aga cd nu o mai vazuse pe Kate de cand o vizitase intr-o dupa-masa, pentru a-i spune despre scrisoarea primita de la Ministerul de Razboi, cum ca Warren... ,murise pe campul de lupta, dand dovada de sacrificiu suprem, motivat de dragostea pentru casa si dorinta de a-si apara tara”; aga suna scrisoarea. Aceasta sosise la numai doua zile dupa o scrisoare scrisé in graba de Warren, in care ii spunea ca se indepartau tot mai mult si cd ti mai scrisese doua scrisori care ii vor fi trimise curand. {ns& nu au mai ajuns. Ce n-ar fi dat sa le poata primi acum... s-] poata avea iarsi! — Te rog sa iei loc, doamna Prescott. Aletta facu aga cum ii spuse domnul Bodeen, iar privirea ii cazu pe o lista scrisa de mana de pe biroul lui. Era oare o lista cu nume? incerca s& se uite mai de aproape cand se aseza. Era greu s& citeasca ce scria, cum foaia era cu scrisul invers fata de ea, dar totugi... era destul de sigura cd vazuse numele lui Marian, colega 11Tamera Alexander pe care o vazuse plangand putin mai devreme. Aletta inghiti in sec, simtind cum parca un fior de panica fi cuprinde pieptul. — Doamna Prescot, stii cat de mult iti apreciem munca. Cum... — Va rog sé nu mi lasati fara slujba, domnule Bodeen. Daca este nevoie, reduceti-mi din ore, dar... — Doamné Prescott, eu... — Sunt in urmé cu plata ratei, domnule Bodeen. $i este deja destul de greu si pun mancare pe masa. Domnul Stewart de la Magazin mi-a prelungit creditul cat de mult a putut, si nu gstiu ce vol... — As vrea sa pot face altceva, doamné, dar... — Am un fiu, domnule, pe nume Andrew. Are gase ani. De fapt chiar azi ii implineste. Incercd si zAmbeasc&, dar nu reusi. MA asteapta de fapt chiar acum, caci trebuia sa... — Doamna Prescott! zise pe un ton grav. Va rog s4 nu imi faceti situatia mai dificila decat este. Sunteti o lucratoare excep- tionala si v-am facut o scrisoare de recomandare extraordinara, ceea ce este mult mai mult decat fac pentru altii. fi intinse o hartie peste masa. intepenita efectiv, Aletta nu putea decat sd se uite fix la foaie, si cuvintele de pe ea fi jucau parca in fata ochilor. — Din cauza razboiului, clientii nu mai cumpara haine ca inainte. $i pur gi simplu nu avem destul de lucru pentru cusa- toresele pe care le-am angajat. Imi pare rau! Ati fost una dintre ultimele muncitoare angajate, deci asa pare corect. — Dar acum o clipa m-ati laudat. Ati spus ca intotdeauna lucrez excelent. — Stiu ce am spus, doamna Prescott. igi intoarse privirea. Speram sa... atenuez putin lovitura. Aletta clipi gi isi puse o mand pe pantece, ca $i cum ar fi simtit un pumnal infipt in el, cum ar fi zis Warren. Cateva saptamani tot cautase pana gasise acest loc de munca - si asta acum aproape un an, dupa ce igi pierduse slujba de la brutarie. lar orasul Franklin 12Craciunul la Carnton era intr-o stare economica si mai grava decat atunci. Pana acum cateva luni, faptul c& Armata Federala ocupase oragul le ingreu- nase locuitorilor viata, mai ales cd garnizoanele de soldati fede- rali igi ridicasera tabara in Fortul Granger, iar in jurul lui, mii de soldati confederati stateau ascunsi in transee la numai cativa kilometri de ei. Dar potrivit stirilor recente din ziar, Armata Federala se mutase mai spre sud, lasand in urma doar o mica garnizoana. Vestea se dovedea prin faptul c4 nu prea mai erau soldati fede- rali prin oras. Domnul Bodeen se ridica, iar ea facu la fel, degi mintea ii era foarte tulbure. — Doamni Prescott, azi fiind vineri, puteti sa va luati plata pe aceast& saptamané de la biroul contabil, cand plecati. Se stradui sa-i mai aduca vreun argument care sa-i fie de aju- tor, dar nu-i veni nimic in minte. $i chiar daca i-ar fi venit, nu cre- dea cel ar fi ascultat-o. Hotardarea lui era luata. Apuca scrisoarea de recomandare, 0 indoi si o puse in buzunarul fustei. Peste cateva momente, iesi din fabricd si merse amortité pana la coltul strazii, nestiind ce sa facd sau unde s4 mearga. Facu cativa pasi, si fiecare parea s4-i aducd in minte franturi din con- versatia avuta in biroul domnului Bodeen, parca nevenindu-i sa creada si infuriind-o: ,,Va rog sd nu imi faceti situatia mai dificila decat este deja’’, zisese el. Sa nu ii faca ui situatia dificila? fi venea s4 mearga inapoi, sd intre val-vartej in biroul lui gi s4-i spund ce insemna 0 situatie dificila. Totusi, o asemenea decizie ar insemna cu siguranta ca ramanea fara scrisoarea de recoman- dare, de care avea atat de mare nevoie pentru a 0 scoate oarecum in evident in multimea de femei ce isi mai cdutau de lucru. Ghirlandele de brad aparusera deja in vitrinele unor maga- zine, unele impodobite cu panglici de diverse culori, altele cu crengute de laur, si bobitele rosii aratau asa de festiv. Un van- z&tor indraznet agatase chiar un manunchi de vasc la intrare. 13Tamera Alexander Dar in ciuda decorului de Craciun, Aletta nu putea sa simta nici macar un pic de dorint& de sarbatoare; anul acesta, nu. Apropiindu-se de gara, vazu un barbat stand jos la coltul stra- zii, tinand in mana o cutie de conserva. Cersetorii erau peste tot in acea perioada si nu-i placu deloc ca nu prea avea ce sa ii dea. Apropiindu-se insa, observa cd omul nu statea jos, ci avea picioa- rele amputate. Omul isi pierduse ambele picioare. El se intoarse si ii intalni privirea, iar expresia tulburatoare a ochilor lui nu o lds sa se uite in alta directie. Era blond si bronzat $i nu semana deloc cu Warren. Totusi, nu putea s& nu il vada in el pe sotul ei. Oare cum murise Warren? Da, pe campul de lupta, dar oare suferise? O, cat se ruga sa nu fi fost asa! Se ruga ca moartea lui sa fi fost subitd — se ruga ca, tra- gand o suflare sé inainteze pe campul de lupta, iar urmatoarea sa fi fost chiar pe meleagurile cerului. Lua din geanté o moneda - una din putinele ramase, chiar luand in considerare plata de pe aceasta saptamani, iar clinchetul metalului lovit de metal inteti severitatea momentului. — Dumnezeu si te binecuvanteze, doamna! — Si pe tine, domnule! sopti ea, dupa care pasi mai departe, simtind cum se prabuseste din nou ceva in sufletul ei. Pregedintele Lincoln semnase de curand o proclamatie prin care pusese de o parte ultima joi a acestei luni ca 0 zi de recu- nostinta si de lauda la adresa Celui Atotputernic. SA o ierte Dumnezeu, dar in acest moment ea nu se simtea foarte multu- mitoare. $i o durea chiar gi gandul de a sarbatori Craciunul fara Warren. Trase tremurand aer in piept, simtind incet aerul inghetat care ti racorea trupul infierbantat de iuteala cu care umblase. incetini pasul si isi stranse bratele la piept, simtind un fior ce ii cuprinse adancul sufletului. Stranse mai tare de haina, desi acum nu o mai putea incheia peste burta. Dupa calculele ei, avea sapte luni si o saptamana. 14Craciunul la Carnton $tia asta fiindcd atata trecuse de la permisia lui Warren. Avusesera grija cand au fost impreund — sau cel putin au incercat sa fie atenti. O, Doamne! Oare cum de-a putut lasa sa se intample aga ceva? Ce-o sa facd acum? incerca sd nu isi lase iar gandurile pe aceste téramuri intunecate. La urma urmelor, era o femeie cu credinté. Ea credea in purtarea de grijé plina de dragoste a lui Dumnezeu. Totusi, erau momente — cum era si acesta - cand credinta ei parea mult prea fragila pentru a rezista la greutatile vietii. Ar fi vrut sa isi poata ascunde gandurile de El. Ar fi vrut ca Domnul sa nu vada indoielile ce-i dadeau tarcoale chiar si in efortul facut pentru a-si mentine credinta. Dar El vedea totul, auzea fie- care gand, chiar nerostit. $i acest adevar nu era deloc linistitor. Adaugand gi sentimentul de vinovatie la indoielile ei, merse mai departe pe strada. Cand ajunse in strada Baker, o lua la dreapta. Dup4 zece minute, se opri la intersectia strazilor Fifth si Vine si se uita la a doua casa ~ casa lor. O casa modesta, pe care Warren 0 cumpa- rase cu patru ani in urma cu un imprumut de la Banca Franklin - un imprumut pe care banca o ameninta ca il va recupera. Jar acum, ea isi pierduse singurul mijloc de trai gi risca s4 piarda tot ce investise in casa, daca nu convingea banca sa fi mai dea timp. Se gandise s4 vanda casa, dar nimeni nu cumpara. Jar atunci cand economia isi va reveni — daca isi va reveni — tot nu 0 va putea vinde, daca va fi scoasa din casa. Trecu pe langa casa spre locuinta prietenei ei, putin mai departe. Asteptase pana spre sfarsitul lui august sa fi scrie lui Warren despre bebelus, dorindu-gi sa fie cat mai sigura ca totul era in regula, avand in vedere ca in ultimii doi ani pierduse doua sar- cini. Totugi, el nu zisese nimic in ultima lui scrisoare de bebelu- sul ce il asteptau. Oare stiuse de el inainte de a muri? Armata Federala blocase in ultima vreme cateva porturi sudice, oprind toata corespondenta postei Armatei Confederate. Asa c& era 15Tamera Alexander posibil ca el s4 nu fi primit scrisoarea. Sau poate asta era expli- catia pentru care ultimele lui doua scrisori nu mai... — Mama! Apropiindu-se de casa lui MaryNell, Aletta ridica privirea $i il vazu pe Andrew alergand spre ea cat putea de tare. Se grabi sa ilintimpine. — Ce faci afara, dragule? fl stranse tare in brate, simtindu-i urechile reci ca gheata. $i fara geaca gi fular? — Nu-inimic. Nu mi-e frig. Eu gi Seth ne jucdm afara pana ce mama lui vorbegte cu domnul de la banca. Aletta se incrunta, constienta ca Seth se uita la ei din curtea din fata. MaryNell stia cat de sensibil era Andrew si ca trebuia neaparat sa se imbrace bine pe aga ger. Se nascuse cu trei sapta- mani inainte de termen si mereu fusese mai mititel. $i, desi avea pofta de mancare - cd ar fi mancat toata ziua dacd ea si-ar fi putut permite sa il lase - nu reusise niciodata sa ii ajunga pe ceilalti baieti de varsta lui. Ce se va intampla cu el acum, ca ea isi pierduse slujba? Cum se va ingriji de el? Si, in vreo doua luni, de bebelus? isi d&du seama atunci ca pierderea slujbei o va afecta si pe MaryNell. Cand ea isi pierduse slujba, cu cateva luni in urméa, se oferise s4 aiba grija de Andrew - si sa il invete acas4, cum facea si cu Seth. MaryNell spunea ca era mai usor sa aiba grijé de doi baieti decat de unul, iar Aletta stia cd e ceva adevar in asta. Si, din moment ce draguta doamna Crawford, care avusese pana atunci grija de Andrew, se mutase in Carolina de Nord pentru a sta cu unul din copiii ei, oferta lui MaryNell fusese o binecuvan- tare venita chiar la timp. Era la doar patru strazi de casa lor, iar Seth gi Andrew erau deja prieteni buni. Aletta insistase sa ii dea cativa banuti lui MaryNell in fie- care séptamana. Totusi, nu stia cum reusea biata femeie sa se descurce, neavand nicio slujba gi fiind si ea in urma cu rata. Ca s4 nu mai spunem cA nu auzise nicio veste din partea sotului ei, Richard, de trei luni. Aceasta tacere nu suna deloc bine. Dar mai 16Craciunul la Carnton era totugi speranta. lar MaryNell, care avea mereu 0 voce blanda si era de o frumusete iegita din comun, nu se plansese niciodata. in ciuda nelinistii ce o simtea tot mai tare in piept, Aletta observa incantarea din ochii lui Andrew si incerca sa-i spuna pe un ton putin mai vioi: — Hai sa-ti luam haina si s4 mergem acasA pentru a-ti sarba- tori ziua! — {mi faci plicinta mea preferata? — Desigur. De saptaémani de zile facuse economii pentru a cumpara ingredientele pentru placinta cu budincd de ciocolata: zahar, vanilie si cacao, care era aga de scumpa si greu de gasit. Acum nu se putea gandi decat la cat de mult ar mai fi putut trage de acei bani. Dar era ziua lui Andrew gi era hotarata s4 facd din aceasta zi una deosebita. Urca scarile pe veranda gi batu la usa. MaryNell o intampina imediat, aratandu-se surprinsa. — Aletta, ai ajuns mai devreme. Dar... ma bucur pentru tine. Tot timpul iti spun cd muncesti mult prea mult. Ezitand o clipa, se dadu totusi la o parte si o invita induntru: — Intra! I-am lasat pe baieti s4 se joace putin afara. — Da, i-am vazut, zise Aletta incet, dupa care zari un barbat pe canapea. EI se ridicd in momentul in care intra Aletta, fara s& se uite la ea sau la MaryNell, iar Aletta realiza ca le-a intrerupt discutia. — Domnule Cornwall, zise MaryNell incet intr-un tarziu, permiteti-mi s4 v-o prezint pe doamna Warren Prescott. Aletta, domnul Cornwall. Este o cunostinta... de la Banca Franklin. Era inalt, cu pieptul umflat, destul de gras si mai in varsta. Avea un aer impunator, dar nu cat sa iti dea fiori. Si chiar dac& MaryNell l-a prezentat ca o cunostinta, Alettei i se paru ciudat ca prietena ei nu se uita in ochii lui. Si de cand veneau cunostintele de la banca in vizite acasa? — Doamna Prescott, zise el aruncandu-i o privire. Incantat de cunostinta! 17Tamera Alexander Alleta dadu din cap, dar el isi intorsese deja privirea. — Asemenea, domnule. El se intoarse si, fie cd asa se nimerise, fie intentionat, se indrepta spre MaryNell, astfel c4 Aletta nu ii vedea deloc fata. — Doamna Goodall, apreciez oportunitatea de a vorbi cu dumneavoastra in aceasta dupa-amiaza gsi astept sé primesc curand un raspuns din partea dumneavoastra. Ea il privi in ochi. — Da... tinem... legatura. El se indrepta spre usa si o inchise fn urma lui. Aletta se uité pe geam cum trecu pe langa baieti, care se jucau de-a cowboyii si indienii. Urmarindu-l in jos pe strada, o banu- ial ii cuprinse inima, clocotind induntrul ei, banuiala pe care nu voia nici s& si-o imagineze, dardmite s4 o accepte. insa cand isi intoarse privirea spre MaryNell si observa groaza si vinovatia de pe chipul ei, intelese limpede ca banuiala ei era adevarata. 18— Ah, zise MaryNell uitandu-se in alta parte, s4-ti aduc haina lui Andrew. Stiu ca esti nerabdatoare sa ajungi acasa, fiindcd e ziua lui. — MaryNell, zise Aletta incercand in zadar sa-i atraga atentia. Cum ar fi putut oare si abordeze acest subiect? Si dacd banu- ielile ei s-ar fi dovedit false? Ar fi putut insemna sfarsitul priete- niei lor. Pe de alta parte, daca vizita domnului Cornwall era total neplacuta, cum a presupus ea — avand in vedere ca venise din partea bancii, iar MaryNell era in urmé cu platile — cum putea sta nep&s&toare si s4 nu spuna nimic? MaryNell fi dadu haina gi fularul lui Andrew, evitand si o priveasca in ochi. — Uite! Sper sa aveti parte de o seara placuta. — MaryNell... imi dau seama cA ai putea spune cd nu e treaba mea ~ gi poate chiar nu e, dar eu... — Andrew mi-a spus cA ii faci faimoasa placinta cu budinca de ciocolata in aceasta seara. Mi-a zis asta numai de vreo sase-sapte ori azi. Atat schimbarea brusca de subiect, cat si voiogia tonului lui MaryNell dadeau de gol o teamé interioara si faptul ca se abti- nea cu greu sa nu planga. Dar asta nu raspundea intrebarilor din inima Alettei. Simtea ca i se face rau. Cunostea acea teaméa, stia cat de repede si pe neasteptate se putea schimba totul in viata. Erau atatea vaduve, atatia orfanil... Viata atarna de un fir atat de subtire de ata. Ea il intrebase pe Warren inainte de plecarea lui daca era sigur ca ar fi putut sa 19Tamera Alexander omoare un alt om. ,,Aletta, cred ca orice barbat este capabil sa ia viata unui alt barbat... in anumite circumstante.” Oare acelasi mod de gandire era valabil si in cazul unei femei? Oare ar fi fost in stare o femeie s4 comita acte de care nu s-ar fi crezut vreodata in stare? — Da, ii fac placinta, zise ea incet. Este preferata lui. Apoi fi veni un gand. Ce-ar fi sd veniti si tu cu Seth sa serviti 0 felie in aceasta seard? $i sarbatorim impreuna. MaryNell 0 privi cu subinteles si pricepu motivatia din spa- tele invitatiei. — Multumesc, Aletta. Dar... nu in aceasta seara. Se indrepta spre usa. Aletta o urma, apoi se opri langa ea, realizand ca inca nu-i daduse vestea. Cuvintele parca nu se legau. — Eu... mi-am pierdut azi slujba de la fabrica. Cateva dintre noi, de fapt. — O, Aletta, ce rau imi pare! Aletta dadu din cap. — Multumesc. Ramasera amandoua tacute o vreme, apoi MaryNell intinse mana s& deschida usa, dar Aletta 0 opri cu mana pe clanta. — Daca ai nevoie de ceva, MaryNell, sunt aici. Voi face tot ce pot sa te ajut. Nu esti singura, sa stii asta. MaryNell se uita la ea, iar voiosia aparenta se risipi parcd pen- tru o clipa. Apoi isi intoarse privirea, tragand aer in piept. — Seth ii va simti lui Andrew lipsa, c&ci ti placea s& se joace cu el in fiecare zi, dar vom avea grija s4 se vada iarasi curand. MaryNell deschise usa, iar Aletta iegi in vantul rece care tre- cea parca efectiv prin ea. GF 20Craciunul la Carnton TaBARA CONFEDERATA LANGA NASHVILLE — Stai nemiscat, cpitane Winston! Simtind bisturiul metalic rece pe tampla, Jake se supuse in timp ce doctorul ii taie bandajul din jurul ochilor. — Inteleg ca ai mai facut asa ceva, doctore. Chirurgul armatei rase ugor: — Nu. Tu esti primul. Auzind cum il tachineaza batranul doctor, Jake zambi, incer- cand sa-si ascunda emotia si sa nu-si lase gandurile prada intu- nericului in care fusese nevoit sa stea in ultimele sapte zile. — M-am consultat cu alt chirurg, capitane, care a fost de ace- easi parere in privinta diagnosticului. Faptul cd am lasat ochii s& se odihneasca in aceste zile, folosind si unguentul, trebuie sa fi accelerat procesul de vindecare. Cand iti dau bandajul jos, te rog sa tii ochii tot inchisi! Odaté inlaturat bandajul, Jake simti aerul mai rece in jurul ochilor. Chiar gi cu ei inchisi, Jake putu sé perceapé lumina puternica din cortul amenajat ca spital, ceea ce nu era 0 surpriza. La urma urmelor, nu era orb. Lovitura de la cap, de dupa impus- catura, doar ii incetogase privirea. — ffi pun in m4na o compresa calda, cApitane... Jake deschise palma. — Apas-o usor pe ochi. Va ajuta sa dizolve resturile de unguent. Jake se supuse, bucurandu-se chiar de caldura si umezeala compresei. Se freca usor, realizand ca mirosul intepator al alifiei, ca de radacina amara* si rozmarin, disparuse. — Acum, tinand in continuare compresa la ochi, vreau sd ii deschizi putin cate putin. Lasa-i s4 se acomodeze treptat cu lumina. * Lewisia rediviva — 0 planta originara din America de Nord (n.tr.) 21Tamera Alexander Jack intredeschise ochii, apoi tresdri. Chiar si lumina obscura din cort parea prea puternica. in sfarsit, dupa putin timp, reusi sa-si deschida ochii complet. Privi in jur, apoi clipi. — Cum se vad lucrurile, capitane Winston? Jack isi ridica mana in fata ochilor. — Pana acum, bine, doctore. Doctorul ii intinse o carte. — Incearc sa citesti putin. Jake deschise cartea si dadu cateva pagini, simtind parca din nou cum gandurile ii sunt cuprinse de o umbra nedorita. Stranse din ochi. — Pot citi cuvintele. Dar sunt putin incetosate. — Ar putea fi din cauza urmelor de alifie. Jake aproba din cap, dar nu credea asta. Stersese bine alifia. — incearcd si vezi cum poti ochi la distanté acum! Doctorul se indrepta spre usa cortului si o trase la o parte. impreun cu razele soarelui de noiembrie intra si ricoarea spe- cificd; Jake scoase luneta din buzunar gi se uita prin ea. Pulsul ii crescu putin. [si inchise ochiul drept, apoi il deschise iar, incer- cand sa-si focalizeze privirea. Dar nu putea. inghiti in sec. — Nu te lasa descurajat, capitane! La fel ca rana de la umar, si ochii au nevoie de timp pentru a-gi reveni. in acest moment avem inca ganse maxime sa-ti revind complet vederea. Jake dadu din nou aprobator din cap. Dar expresia de pe fata doctorului gi faptul ca isi intorsese privirea cand fi vorbise ti dadea altceva de inteles - ceva ce niciun tintas nu ar fi vrut s& auda. %% — Am venit sa vorbesc cu domnul Tanner, daca se poate. Aletta il tinea pe Andrew de mand - care se agita si incerca sa scape din prinsoare - si voia s4 para stapana pe sine. Observa insa privirile curioase ale celorlalti clienti de la banca. Tanara de la ghiseu isi indrepta ochii spre un registru. 22Craciunul la Carnton —~ Aveti programare, doamnié...? — Prescott. $i da, am un fel de programare, zise aruncandu-i fului ei o ultima privire de avertizare. Am trecut pe aici luni, acum trei zile si am vorbit cu domnul Tanner. Mi-a spus ca tre- buie sa discute cu conducerea situatia mea. $i mi-a spus sa revin astazi pentru a-mi da raspunsul. Tanara aproba din cap, dar incruntarea ei nu era deloc incu- rajatoare pentru Aletta. — Asteptati, va rog, doamna Prescott. Secretara intra in biroul domnului Tanner si inchise usa in urma ei. Andrew o trase mai tare de mana. — Asta nu e deloc distractiv! — Nu toate lucrurile sunt distractive, Andrew. Acum stai cuminte. Nu va dura mult. Cel putin, aga spera. Domnul Tanner chiar ii daduse motive sd creada cA, in situatia ei, conducerea fi va acorda mai mult timp pentru a-si plati datoria. Se ruga ca el sa fi avut dreptate. — Doamna Prescott... Aletta se intoarse. — O, domnule Tanner! Va multumesc ca m-ati primit. — Desigur, zise el, facandu-i semn spre biroul lui. Ce-ar fi sa intram in biroul meu, ca sé putem discuta in privat. Aletta avu un sentiment de nesiguranta auzind sugestia lui, dar reusi s4-si mentina optimismul, straduindu-se in acelasi timp sa il tina si pe Andrew sub control. Comportamentul lui de acum ii amintea de primele saptamani cand Warren plecase la razboi - cu doi ani in urma. Andrew ii daduse continuu batai de cap. $i aga facuse si in ultimele zile, in care ea batuse orasul Franklin in sus gi in jos incercand in zadar sa-si gaseasca de lucru. fi facuse tot impotriva si fusese tot nemultumit. Nu ca i-ar fi putut reprosa asta. Lumea lui fusese din nou zguduité. Avea nevoie de influ- enta iubitoare si de bratul de fier al tatalui. Un tata care nu va mai veni niciodata acasa. 23Tamera Alexander Se asezA pe unul dintre cele doua scaune din fata biroului domnului Tanner, iar Andrew se aseza pe celalalt, uitandu-se insistent la un vas cu dulciuri de pe masa functionarului bancar. intr-o clipa sri jos de pe scaun si lua o bomboana de ment, fara ca Aletta sa aiba timp sa reactioneze. — Imi cer scuze, domnule Tanner, sopti Aletta, punandu-l pe Andrew inapoi pe scaun si mustrandu-l din priviri. Andrew, intai trebuie s4 cerem voie. Inainte de a se ageza, puse o mana pe piciorul baiatului, incercand sa il tind in loc. Bomboanele sunt destul de rare in zilele acestea, domnule. — Nu-i nicio problema, doamna Prescott. Spuneti-mi, ati reu- sit sa va gasiti de lucru? — Nu, domnule, inca nu. Dar nu renunt, adauga ea repede, zambind putin fortat. Sper s4 gasesc ceva in curand. — Si eu sper la fel, doamni. {si drese vocea. Permiteti-mi s& trec direct la subiect, doamna Prescott. El ezita putin, iar inima ei se stranse. — Amavutintalnirea cu bordul de functionari, continua dom- nul Tanner, si... din nefericire, avand in vedere situatia dumnea- voastra si faptul ca in acest moment nu avefi un loc de munca, nu considera ca ar fi nici prudent, nici practic s& va prelungeasca termenul pentru a va aduce imprumutul la zi. imi pare rau! Sinceritatea din vocea lui 0 facu s& simt& c& nu-si mai poate stapani emotiile. — Asa ca bordul a votat sA mearga inainte cu evacuarea. fnsa am reusit sa-i conving sa va dea ceva mai mult timp pana ce tu $i fiul tau va trebui sa eliberati casa. Sa elibereze casa. Ea inspira adanc, simtind aproape insuporta- bila lipsa lui Warren in acel moment. — Multumesc, domnule Tanner. E si asta ceva. — Ti-au acordat timp pana Ia 1 decembrie sa-ti gasesti o alta locuinta. — Doud saptamdni? Fragilul sentiment de usurare se evapora, fiind cuprins& in schimb de un val de manie ce se acumulase in 24Craciunul la Carnton ea in ultimele zile. Asta e tot? Trebuie sA paradsim casa in care am locuit — si pentru care am platit cu regularitate timp de patru ani— in doar doua séptamAni? lar sotul meu doar de curand... — se opri inainte de a spune cuvantul — a sacrificat totul pentru tara; si aceasta este decizia pe care o luati? Asa ar proceda cei din con- ducere si daca ar fi vorba de una dintre sotiile lor? De copiii lor? I-ati scoate din casa in strada? Andrew isi plecd usor capul. — Nu vom mai locui acasa, mama? Pe fata i se citea confuzia, iar Aletta isi dori din nou sa nu fi fost nevoita sa il ia cu ea. Dar de data aceasta nu putuse sa il lase cu MaryNell. — Totul va fi in regula, dragule, zise ea incet, dorindu-si s4 poata crede ce spunea. Se intoarse si suspina. Imi cer scuze, domnule Tanner. Nu ar fi trebuit s4-mi vars mania pe dumnea- voastra. $tiu ca ati facut tot ce v-a stat in putinta. Dar pur si sim- plu... doua saptamani nu este prea mult timp. Mai ales pentru 0 femeie... in situatia mea. Domnul Tanner isi plec putin capul. — Inteleg, doamni Prescott. Si dati-mi voie sa imi exprim din nou condoleantele pentru pierderea dumneavoastra. $i mie imi pare rau. Am sperat din toata inima ca lucrurile sa fi mers altfel. intelese din vocea lui cd nu mai avea ce s4 spuna, asa cd se ridica s plece, cand Andrew intinse din nou mana spre vasul cu bomboane. Ea il prinse repede de mana, dar el tot reusi s4 ia un pumn de bomboane de menta. El se smuci din mana ei, lovind vasul care caézu facandu-se tandari pe podea. Cioburile de sticla si bomboanele se imprastiara peste tot. Simti un fior de caldura. — O, domnule Tanner! tmi pare atat de rau! Permiteti-mi sa strang eu cioburile. Se ridic4, tinandu-l pe Andrew de mana gi incerc4nd sa isi dea seama cum sa ingenuncheze, lucru care era tot mai greu pen- tru ea. 25Tamera Alexander — Nu-ti face griji de asta, doamna Prescott! Se va ocupa secre- tara mea. Se indrepta spre usa gi o deschise, aratandu-i clar ca discutia lor se incheiase. Incercand s& se adune, Aletta il urma cu Andrew de mana. Nu putu sa isi ridice privirea spre domnul Tanner cand iesi din birou. — Va multumesc pentru timpul dumneavoastra, domnule. Erau aproape sa iasa din cladirea bancii cand Andrew se trase iar, incercand sa scape din mana ei. Dar Aletta nu avea de gand sa il lase s4 scape din nou, si il tinea strans. — Andrew, ti-am spus... — Uite-I pe prietenul doamnei Goodall! zise Andrew, aratan- du-i-l cu mana. intr-adevar, Aletta se intoarse si il vazu pe omul cu care se intalnise acasd la MaryNell saptam4na trecuta. Era asezat la o masa mare, intr-un birou din centrul bancii. Privirea i se opri pe placheta de deasupra usii, pe care o citi cu respiratia taiata. Herbert Cornwall, Presedintele Bancii Franklin. Se intampla chiar atunci cd omul isi ridicd ochii, astfel ca li se intalnira privirile. Recunoscand-o, el o privi si mai intens, iar Aletta se simti cuprinsa de un val de indignare. Spera inca s4 nu se dovedeasca a fi adevarate suspiciunile ei, desi speranta era tot mai slaba. Asa de multe lucruri erau nedrepte si gresite in lume; si nu p&reau deloc s& 0 ia intr-o directie mai buna. in ce fel de lume va creste fiul ei — de fapt, copiii ei? Nu putea sti. Si-ar fi dorit doar sa il fi putut avea alaturi pe tatal lor. Se intoarse gi iesi din banca, cu Andrew in urma ei. — Vrei una? zise el dupa un minut. Impart cu tine. Se uita in jos si fl vazu cu mana intinsa, tinand in palma lipi- cioasa doua bomboane de menta. —Domnul Tanner mi le-a strecurat in mana cand ieseam, zise el repede. Promit. Vaz4nd sinceritatea din ochii lui, lua una din bomboane; gus- tul dulce si mentolat ii coplesi parca papilele gustative. 26Craciunul la Carnton — E buna, nu, mama? Ea aproba din cap, uitandu-se cu drag la el si vazandu-l parca pe Warren in expresia fetei lui. — Vesti de la Ministerul de Razboi! striga un baiat cu ziare la coltul strazii. Nu voia sa se mai desparta de 0 moneda atat de valoroasa, tinand cont de situatia in care era, dar ar fi vrut totusi s4 poata citi lista din ziar. Unii ar fi zis ci nu era normala, dar auzise de o femeie care fusese anuntata de Ministerul de Razboi ca sotul ei ar fi murit, ca mai tarziu sa-i vada numele in stirile din ziar, unde era trecut in lista ranitilor in batalie, el fiind in viata. Observa trei femei inghesuite in jurul unui ziar si astepta, intelegandu-le nelinistea si observand apoi cum sentimentul de ugurare le mai alina ingrijorarea. Una dintre femei se uita din intamplare in sus i ti intalni privirea. Intelese din priviri ce era in sufletul Alettei si ii intinse ziarul. — Multumesc, sopti Aletta. Arunc repede 0 privire. — Pastreaza-l, zise tandra femeie, tradand usurarea din vocea ei. Tinandu-l pe Andrew langa ea, Aletta intoarse paginile tre- cand cu privirea peste lista de nume de sub coloanele cu cei ucisi, cei raniti si cei disparuti din Tennessee, spunandu-si in acelagi timp ca nu era doar o speranta nebunatica. Pur si simplu nu voia sa renunte sa mai Spere. 27Aletta se uita cu un ochi la Andrew in timp ce citea listele pana la capat. Nu era niciun Warren Wesley Prescott pe niciuna dintre coloane. $i nici Richard Goodall, cu toate cA mai recunoscu doua nume din lista celor decedati. Bietele Virginia Cates si Margaret Kirby. Oare aflasera deja de soarta sotilor lor? Spuse in soapta o rugaciune pentru ele, pe care un vant raco- ros 0 purta spre cer. Pe drum spre casa, igi aminti o dupa-amiaza asemanatoare de acum cateva luni, cand trecuse cu Andrew pe langa un grup de soldati ai Armatei Federale. Uitandu-se in ochii dusmanilor in uniforma albastra, era constienta ca se uita la sotul, tatal, fratele sau fiul unei alte femei. Si, asa cum isi imaginase de multe ori, credea din toata inima ca, daca ar avea sansa sa stea la o masé cu acele femei, ele ar fi gasit cumva o solutie pentru a aduce pacea — pace care nu voia nicicum sa se lipeasca de generalii Grant si Lee. De ce erau barbatii atat de atrasi de razboi? Asta poate ca spu- nea multe despre ea, dar nu se putea gandi la nicio persoana si la niciun motiv politic pentru care ea ar fi fost gata s& sacrifice viata copiilor ei. Viata ei? Poate! Dar a copiilor? Nici nu se putea gandi la asa ceva. Mai tarziu in acea seara, dupa ce mancara ceva fasole si paine de malai, il puse pe Andrew in pat, pe salteaua de paie de langa a ei, dupa care isi lua pe ea salul sA mai aduca lemne pentru foc. Noaptea, aerul era foarte rece, dar macar se mai oprise vantul. Se uitd indelung la cerul plin de stele si la luna foarte lumi- noasa, intrebandu-se cat va mai tine razboiul. isi frecd ugor pan- tecele, nefiind deloc surprinsa sa-| simta pe cel mic lovind usor. 29Tamera Alexander — Ai rabdare, dragostea mea, sopti ea. Incd n-a venit timpul. Trecu o clipa gi se uita in jos, dandu-si seama ca iarasi ,,rotea” de verigheta care nu mai era de fapt pe mana. Se uita inde- lung, in lumina lunii, la locul gol de pe degetul inelar al mAinii stangi, constienta cd luase decizia corecta. La urma urmelor, ea si Andrew aveau nevoie de mancare. De aproape un an isi vanduse verigheta la bijutierul din orag, dar si acum ii simtea lipsa. Vazand cat de putine lemne ramasesera in lada, lua toporul, puse un lemn pe o veche buturuga de stejar si il lovi cu toporul - ceea ce nu va mai putea face in curand. Lemnul se despica exact prin mijloc. Cum parintii ei n-au avut niciun baiat, ea fusese nevoita sa invete anumite indeletniciri ce nu erau obisnuite pen- tru femei, dar care se dovedisera foarte folositoare in ultimii doi ani, de cand plecase Warren. Asta nu in sensul ca nu-i simtise lui Warren lipsa. O, cat i-o simtise! Doar ca nu fusese aga de pier- duta, legat de unele treburi, ca alte prietene de-ale ei. Crapa lemne cat sa mai aiba pe cateva zile, apoi, respirand mai greu, lua un brat gi il duse in casa. Trosnetul lemnelor in foc umplea camera gi caldura se simtea placut pe piele. Ofta si lua ziarul, dupa care se ageza sa citeasca. Cand ajunse la editorial, simti cd fi creste tensiunea... Cu toate ci stimam deplin femeile, este clar ci locul lor este mai degrabd acasa si este o nebunie $i sd sugerdm faptul ca ar trebui sai se implice in vreun fel in ceva legat de razboi. Treaba lor este si-si creascd copiii si sa aiba grija de gospodarie. A insinua ca unele femei au reusit sa se strecoare in randurile armatei gi ca luptd aldturi de barbati in acest moment este un lucru ridicol. Nu doar ca nu ar rezista la greutatile ce le implica viata de sol- dat, dar ar fugi ingrozite imediat ce ar vedea un camp de lupta. Aletta citi mai departe, fara s4 realizeze pana nu ajunse la capat cat de tare strangea din dinti. Incerca efectiv sa-gi rela- xeze maxilarul, aruncand inca o privire peste aceasta scrisoare 30Craciunul la Carnton adresata editorului, surprinsa de reactia ei gi constienté cat de impartite fi erau gandurile fata de ceea ce citea. Nu cd ea si-ar fi dorit vreodata sa fie implicata in lupta, mai ales dupa detaliile pe care i le impartasise Warren asa de mar- cant. Dar ca un barbat sa aprecieze atat de ingust capacitatea unei femei - scrisoarea era semnata ,,un soldat ce igi iubeste tara” -, incat s4 o limiteze doar la a sta acasa!... Oare nu stia respectivul ca fabricile erau acum pline de femei? Da, de nevoie. Din cauza ca barbatii erau plecati la lupta. Si totusi, femeile duceau greul lucrului si faceau fata cu bine, din punctul ei de vedere. Chiar si ea lucrase o scurta perioada intr-o fabrica de munitie, pana ce trupele federale preluasera comanda asupra oragului gi o inchi- sesera. Aletta suspina de manie. Cata aroganta! Cata ingustime in gandire! intoarse pagina, nerabdatoare si treaca la un alt subiect, cand o foaie volanta zbura dintre pagini pe podea. O ridica si citi scri- sul frumos de sus de pe pagina: Criéciunul la Carnton 17-24 decembrie Aruncao privire peste hartie gi citi incet: ,, O licitatie de Craciun organizata de Societatea Femeilor pentru Ajutorarea Soldatilor, pentru sustinerea soldatilor nostri din Armata Confederata. Se cauta bucatarese experimentate.” isi ridic& privirea de pe pagina, stiind exact unde urma sa mearga dimineata la prima ora. GF — imi pui ordinul la indoiala, capitane Winston? — Nu, domnule colonel. Eu doar... Jake presimti un aver- tisment in privirea lui si realizd cd nu avea rost sa incerce sa camufleze lucrurile. Mai ales dupa ce fusesera impreuna pana la 31Tamera Alexander portile iadului $i inapoi. Totusi, trebuia sa incerce sa-l convinga pe colonel. Cer permisiunea sa vorbesc liber, domnule colonel. Asezat pe scaunul de la biroul lui, Stratton se lasa pe spate, cu tigara intre dinti. — Asta n-a fost niciodaté o problema pentru tine, capitane, dar... si fi fAcu semn cu mana... permisiune acordata. Spune ce ai pe suflet. Jake ezita. Vantul aspru batea in acea dimineata in laturile cor- tului de panza, aducand cu el un frig ce-ti trecea prin piele direct in oase. Abia dacd-si mai simtea degetele de la picioare. Dar el mai avea bocanci; aga cum erau, inca ii putea purta, ceea ce era mai mult decat in cazul altor soldati. isi alese cu grija cuvintele. — Cu tot respectul, domnule colonel, eu cred ca inca pot face treaba bund aici. Colonelul zambi usor. — Poti crede orice vrei, capitane. Dar asta nu schimba ordinul meu. Rase apoi zgomotos. Nici nu-ti spun cati soldati ar sari in sus daca ar avea ocazia sa plece de pe front macar 0 vreme. Clatina din cap, si expresia fetei lui deveni foarte serioasa. E greu... ce tis-a intamplat tie, cpitane, stiu, fiindca esti unul dintre cei mai buni soldati pe care i-am cunoscut vreodata gi cel mai bun tintag de pe acest mal al fluviului Mississippi. Jake intepeni, subintelegand un ai fost, la timpul trecut, in exprimarea colonelului. — Nu-i nicio rugine in ce {i s-a intamplat, cépitane Winston. Am vorbit cu superiorul tau care a fost acolo, in Chickamauga. Nu aveai ce face pentru a preveni ce s-a intamplat. Jake clatina din cap, vazand din nou in fata ochilor filmul eve- nimentelor gi simtind parca glontul trecut prin umar, dupa care, la cateva secunde, a dat cu capul de bolovan. — Sigur mi-a scadpat ceva, domnule. Poate ceva migcare pe creasta. Sau poate daca luam pozitie putin mai spre est... — Nu ti-a sc4pat nimic. Unul dintre tintagii lor a reugit pana la urm sa te prinda in acea dimineata; atata tot. 32Craciunul la Carnton — $i sA omoare trei dintre ofiterii nostri. — Asa e razboiul, cépitane Winston. Mor oameni. $i vor mai muri, pana ce Sudul va pune capat acestui conflict, ceea ce cred ca se va intampla foarte curand. intre timp, trebuie sd gasesti o cale sa treci peste ceea ce s-a intamplat in Chickamauga. — Dar cum sa-i abandonez pe acesti oameni, domnule? inca mai pot servi aici. Sunt sigur de asta! — Parte din ceea ce e in joc aici, capitane Winston, este sa fi invatat ca nu esti invincibil, chiar daca recordul tau de pana acum ar spune altceva. Ai reusit s4-i elimini singur pe aproape toti cei mai buni tintasi din Armata Federal. Totugi, nu ai fost vazut niciodata, cu atat mai putin impuscat... pana acum. Ai idee cate vieti ai salvat in ultimii doi ani? Jake se uita in ochii colonelului, dar nu zise nimic. Stratton se apleca putin, si scaunul scartai sub greutatea lui. — Ce fi-a spus doctorul ultima data? — Zice c4 umarul mi se vindeca bine, domnule. Glontul a trecut efectiv prin umar. Dar zice ca trebuie s4 mai am rabdare. $i cd vederea mea la distantaé ar putea sa revina. Dar... este posi- bil si s4 nu se intample asta. Stratton se uitd fix la el. — Dar instinctul tau ce fti spune, soldat? Jake se indrepta de spate. — CA sunt gata de lupta, domnule. Nu ca inainte, desigur. Dar mai pot trage destul de bine cu arma, cat s4 omor un iancheu. — Asa zici? Colonelul Stratton se ridica, iar statura lui parea si mai impu- natoare acolo, intre panzele cortului. Puse jos tigara si lua pugca de pe valiza. — Vino cu mine! Afara, in ricoarea diminetii, zorile imbradcau tabara intr-o ceata gri-mov, in timp ce soarele se ivea de dupa dealuri. Ceata plutea ca niste fibre de bumbac smulse si imprastiate de vant. Jake il urmé, stiind deja unde il ducea colonelul. 33Tamera Alexander Cand ajunsera la poligonul de tinte, Stratton fi inmand pugca Whitworth si ii arata: — Creanga cea mai joasa a plopului Ala. De la douazeci de metri. Avind grijé de rana in curs de vindecare de la umarul stang, Jake ridicd arma aproape de uméarul drept, cu o miscare la fel de familiara ca respiratul. {si 14s capul in jos, inchise ochiul stang gi se uité prin dispozitivul de ochire. Apoi clipi... de mai multe ori. in ciuda temperaturii inghetate a aerului, simti ca il trec transpiratiile. Facu ochii mici, incercand sa se concentreze. Dar orice incerca, privita prin dispozitivul de ochire, lumea ramanea in ceata. — Tinteste si trage, cdpitane! ii ordond Stratton. Simti cum totul i se invarte in cap. Stranse din dinti. Concentreaza-te! Concentreaza-te! intr-un tarziu, clatina exasperat din cap. —Nuarerost, domnule, soptiel, vaizandu-si aburul respiratiei. — Ai spus ca esti gata de lupta, soldat! Un iancheu vine direct spre tine, la douazeci de metri. Numai cd se apropie si are un pis- tol indreptat exact spre inima ta. Daca e mai lent si il mai retine ceva, ai putea avea o sansa. Dar daca e rapid gi tinteste binisor, esti deja mort. Aga cA tinteste si trage, cipitane. — Domnule, am spus ca nu are rost. Nu... nu pot. — Tinteste $i trage! Jake apasa pe tragaci si simti socul familiar al armei auzind cum glontul rateaza tinta si simti cum ceva induntrul lui se rupe. O durere fi coplesi pieptul, iar ochii fi ardeau de inversunare. — Felicitari, cApitane! Stratton il batu pe umarul sanatos. Esti unom mort. Stratton se intoarse si merse inapoi spre cortul sau. Dupa un moment, se intoarse si Jake, cu pugca in mana. Intra induntru, puse pusca inapoi pe valiza si ramase in picioare, langa masa colo- nelului, asteptand permisiunea de a pleca. Stratton se ageza fard sa zicd nimic. Fosni doar printre hartii, tinandu-si capul plecat. 34Craciunul la Carnton Trecura céteva momente. intr-un final, colonelul of ta. — CAapitane, este evident ca inca nu esti gata sa te intorci pe campul de lupta. — Dar, domnule colonel, eu... E] ridicé o mana. — Am vorbit si cu doctorul, gi el crede c4 aceasté misiune va fi buna pentru tine. El spune ca trebuie sa-ti odihnesti ochii. Folosegte compresele acelea si orice medicamente ti-a mai dat. Doctorul spune ca vor grabi vindecarea, daca este s4 se mai schimbe ceva, adduga el pe un ton mai incet. $i am hotarat impreund cu el ca putin timp departe de regiment gi de tabard iti va face bine. Jake se uitd la el. — Putin timp, domnule? Dar urmeaza s ne mutém poimaine, iar eu... — Toti ranitii sunt transportati astézi dup4-masa la Gara Thompson. Convoiul pleaca la pranz. Cu exceptia ta. Stratton se uit& fix la el. Generalul Bragg mi-a scris cerand sa-i facem o favoare pentru un colonel decedat, prieten cu el, $i aici vine partea ta. Mentionarea numelui colonelului Bragg ii capté lui Jake atentia. Startton isi mentinu privirea. — Este o intalnire a femeilor. — Societatea Femeilor pentru Ajutorarea Soldatilor, domnule? Jake observa incruntarea lui Stratton si stiu cd era bine sé nu-! mai intrerupa, in ciuda istoriei lor gi a permisiunii de a vorbi liber. — Societatea gazduieste o intalnire de strangere de fonduri pentru Armata Confederata. E sustinuta de unele dintre cele mai de vaza familii din Nashville, inclusiv de verisorul colone- lului Bragg. Stratton lua o scrisoare de pe masa. Strangerea de fonduri se tine la casa colonelului John McGavock, la Carnton. 35Tamera Alexander Tatal colonelului McGavock a fost primarul oragului Nashville cu ceva timp in urma. Ai auzit de el? Sau de Carnton? Jake clatina din cap. Oare la asta ajunsese viata lui? Sa aiba grija de niste femei? — Carnton pare a fi la vreo cinci-sase kilometri de aici, in Franklin. fi arata pe harta ce sttea deschisa pe masa lui. Se pare ca doamna colonel John McGavock... cum se pare ca ii place sa fie numita... a vorbit cu cei de mai sus. $i se vede c4 are ceva legaturi sus-puse, caci a reusit s cAstige atentie. Scrisoarea este scrisa de insugi generalul Bragg. Stratton incepu sa citeasca: »Doamna colonel John McGavock ne cere sa ne aratam sprijinul faté de Societatea Femeilor pentru Ajutorarea Soldatilor, c&ci si ele ii sustin constant pe soldati.” Stratton igi ridicd privirea din scrisoare. Pe scurt, doamna McGavock considera c4 a avea un soldat in mijlocul lor ar fi nu doar o incurajare pentru femei, ci gi o masuré de siguranta pentru acest eveniment si pentru fon- durile ce le vor strange. Dar cu pierderile suferite recent... zise punand scrisoarea la o parte... nu pot trimite un om care sa fie in stare sA lupte. — Asa cd ma trimiteti pe mine, domnule? Stratton zambi. — Exact, capitane. Generalul Bragg considera... si, sincer, $i eu sunt de acord, ca daca am trimite un soldat ranit vizibil... de exemplu unul cu un picior amputat... le-ar necaji pe doamne, le-ar nelinisti mai tare vizavi de sotii lor. Dar umarul tau se vin- deca si arati destul de sanatos. $i, dupa parerea sotiei mele, esti tanar gi ardtos. Jake simti sarcasmul din tonul colonelului. Cel putin s-ar putea sa fii, undeva sub barba aceea mare. Si imi ima- ginez ca poti fi destul de placut, daca te straduiesti putin. Jake nu era amuzat de umorul lui. — Nu ar fi mai usor, domnule, sa li se spunad pur gi sim- plu femeilor sé doneze banii gi lucrurile lor de pret, gi cu asta basta? Ne-ar scuti de aceasta pierdere de timp. La urma urmelor, 36Craciunul la Carnton domnule, nu este locul femeilor in treburile razboiului. Este mai bine sA fie scutite de aceste atrocit&ti. Mai bine sa stea frumusel acasa. Stratton zambi. — Vorbesti ca in scrisoarea ce-am citit-o ieri in ziar. — Domnule? Stratton lua de pe masa ziarul de sub gramada de hartii gi il impinse spre el. — Un om a scris criticandu-] aspru pe editor pentru ca sugerase ca ar exista femei pe campul de lupta chiar in acest moment. De parca noi nu am recunoaste diferenta dintre un barbat si o femeie! Jake deschise ziarul, gasi editorialul si arunca o privire peste scrisoare. —in curand, capitane, vor spune ca trebuie s4 lasm feme- ile in functii de conducere, zise Stratton razand. Ti-ai putea inchipui? Jake ridica in sfargit privirea si reugi s4 zambeasca. Scrisoarea era fromulata pe un ton foarte aspru, dar nu ar fi putut spune cA nu era de acord cu opinia exprimata in ea. Dupa parerea lui, nu ca femeile nu ar fi fost capabile s4 facd fata razboiului, dar barbatii aveau o indatorire inaintea lui Dumnezeu de a le feri de ororile aduse de razboi. Puse ziarul jos. — Revenind la misiunea ta in Carnton... Stratton isi lua iaragi tigara pe jumAtate terminata si trase iardsi un fum din frunzele de tutun rulate strans. Cateva cercuri de fum se ridicara in sus... Stim c4 Armata Federala s-a retras din Franklin cu ceva vreme in urma. Cercetagii au confirmat in aceasta saptamand ca armata generalului Grant avanseaza spre Mississippi, iar Rosecrans spre Chattanooga. Mai este o mica garnizoana stabilita in Fortul Granger, dar aceasta nu prea se indeparteaza de zona respectiva. Si se spune ca fortul a inceput s4 cedeze. Avem trupe confede- rate care patruleaza in taind zona. Totugi, sunt destui aliati ai Armatei Federale in zona cat s4 se iste vreun scandal, aga ci e 37Tamera Alexander mai bine sd fii in garda. $i, avand in vedere si banii pe care ii vor strange femeile pentru cauza noastra, nu e o idee rea sa aibaé un soldat aproape. — Chiar daca este vorba de unul care nu vede sa traga cu arma, domnule? — Nu te trimit acolo s4 omori ianchei, cApitane. Te trimit pentru ca inca nu esti pregatit s4 te intorci pe campul de lupta. Am nevoie de tine inapoi aici cat mai curand posibil. Armata are nevoie de tine s4 vii inapoi. Dar am nevoie de omul care se migca la fel ca o fantoma in vant gi isi nimereste tinta de pe un alt taram chiar. Asa ca ramai aproape de Carnton si de orag. Si strduieste-te sa te faci bine. Acum, privirea ii deveni serioasa. Am incredere cA nu ne vei dezamagi nici pe mine, nici pe general, Jake. Jake clatina din cap, umilit si resemnat. — Nu, domnule colonel. Nu va voi dezamagi. Care imi sunt indatoririle cat voi fi acolo? Stratton mai trase un fum din tigara, zambind ugor. — Orice iti va cere doamna colonel John McGavock. Generalul Bragg a cerut de asemenea sa se scrie ceva despre evenimen- tul de Craciun pe care il gazduiesc femeile. Tu te descurci bine cu creionul. Ti-am vazut schitele. Contureaz4 cateva scene pe care si le poata publica ziarul si scrie céteva cuvinte alaturi. De Cr&ciun, vor fi publicate alaturi de un paragraf din partea gene- ralului Bragg. Jake aproba pur gi simplu din cap. Stratton se ridicd gi inconjura masa, dupa care se indrepta spre usa cortului, panza misc4ndu-se in vant. Ridica panza, iar Jake privi afara, dincolo de el, peste varfurile corturilor ponosite ce se miscau in vant gi se intindeau cat vedeai cu ochii, printre ele mai fiind ici-colo cateva confiscate de la Armata Federala, atat de dorite intre soldati. —Moraluleste dejala pamantin tabara, stii deja asta, continua Stratton. Barbatii sunt obositi, deznadajduiti si sunt ingrijorati 38Craciunul la Carnton pentru familiile lor de acasd. Aga cA orice fulare, manugi sau vreun fel de tricotaje le poti aduce din Carnton sunt sigur ca le va prinde bine. Toate permisiile de Craciun au fost suspendate. Asa ca atunci cand vor afla ca nu isi vor vedea familiile, asta nu ji va ajuta prea mult. Si, in ciuda victoriei de la Chickamauga, pierderile din Vicksburg... si tot ce s-a intamplat acolo... inca ne bantuie. Auzind pomenindu-se de Vicksburg, Jake isi pleca capul. Pierduse atat de mult pe acel camp de lupta. Mult mai mult decat pierduse in Chickamauga. Stratton nu zise nimic o clipa, apoi ofta. — Camarazii tai au nevoie s4 li se aminteasca pentru ce lupta, cApitane. Si pentru cine lupta. Tuturor ne-ar prinde bine sa ni se aduca& aminte de aceste lucruri. Jake simi oboseala din vocea colonelului. isi drese glasul si se intoarse. — C&pitanul Roland Jones de la compania de infanterie a voluntarilor din Mississippi, aflata sub conducerea capitanului P.R. Leigh, trebuie s4 ajunga aici cat de curand pentru a te insoti pana in Carton. intampina-l pe drumul principal, la sud de tabara. Noroc, capitane. Liber. Jake saluta, iar colonelul raspunse cu acelasi gest. — $i, capitane... Jake se intoarse. — Cu prima ocazie, ar fi bine sa te tunzi si s4 te barbieresti. Nu e nevoie sa le supaérém pe doamne. Jake reugi sa ii raspunda cu un zambet gi se grabi spre cor- tul lui s igi ia echipamentul. igi indesa hainele in ranita, impre- una cu caietul si ochelarii ce i-i daduse doctorul cu cateva zile in urma. Nu-i placea sa se foloseasca de ochelari, dar chiar il ajutau s& vada mai bine de aproape cand ii oboseau ochii, desi nu ii placea s4 recunoasca asta. Cu ranita atarnata de uméarul sana- tos gi desaga si pugca in mana, merse repede pana la drumul principal. Colonelul Stratton se ingela crezand cd are nevoie de 39Tamera Alexander timp departe de cémpul de lupta ca sa i se vindece vederea. Nu sa stea departe avea nevoie, ci s4 fie impreuna cu regimentul sau, facandu-se util macar intr-o anumita masura, impingand Armata Federala mai tare spre nord, trimifandu-i inapoi unde le era locul, nu sa se ploconeasca inaintea unor femei. 40Drumul de trei kilometri de acasa pana la Carnton paru mult mai lung pe frig si pe vant, iar Aletta stranse mana mica a lui Andrew, care incdpea cu manusga cu tot intr-a ei. Simti ca baiatul se uita la ea si, vazandu-l cum se incrunta, semana leit cu tatal sdu. — Lace te gandesti, dragul meu? — Am auzit c4 Mos Craciun nu va ajunge si aici, mama. Seth zicea ca e din cauza netrebnicilor de ianchei. Zicea ca probabil l-au facut bucati deja, aga cd nu vom avea Craciun anul asta. Aletta incetini pasul. — Cand ai vorbit cu Seth despre asta? — A venit pe la noi ieri, cand tu te odihneai... ca sa-mi aduca inapoi mingea. Aletta isi trase fiul pe marginea drumului si ingenunche pen- tru a fi la acelasi nivel cu el. Se uita in directia casei spre care se indreptau, care era chiar aproape, sperand c nimeni nu se uita pe geam. Iat-o venind sa candideze pentru pozitia de bucatar, cu 0 scrisoare de referinta care o lauda pentru abilitatile de croito- reasa, lucruri care nu prea aveau legatur4 una cu alta. 9i, in plus, venea si cu un copil dupa ea. Era atat de rece, ca vedea in aer aburul propriei respiratii. _— fti amintesc, Andrew, ca nu trebuie sa iei de bun tot ce iti spune Seth. Chiar daca-i un prieten bun, uneori lanseaza incoace si incolo pareri despre subiecte pe care nu le stap4neste. fi indeparta un crliont rebel de pe frunte, dupa care isi relud numaidecat locul. — Deci vrei s& spui cé vom sarbatori totusi Craciunul? zise Andrew, ridicand sprancenele. 41Tamera Alexander — Pai... desigur. Aletta isi stranse tare in brate fiul, avand nevoie sa-i simta bra- tele in jurul gatului ei si incercand in acelasi timp sa-si ascunda durerea. Trase aer in piept, ca sa simta mirosul lui de copil, dupa care se ridicd, cu un zambet hotarat pe fata. — Eu stiu sigur ca Mosul e bine gi sanatos. De fapt, este plin de energie, cum a tot mancat fursecuri de-a lungul anului. Andrew se lumina Ia fata. — Ca acelea pe care le faceai tu? Ea aproba din cap. — Totusi, din ce am auzit eu, va fi foarte ocupat... mai mult ca de obicei, caci se pare cA sunt foarte multi copii care au fost cuminti, asa ca tine. Asa ca, orice va aduce, oricat de simplu, Andrew, va trebui sa fim recunoscatori. intelegi? El aproba din cap, cu un zambet smecher pe fafa. — C4nd imi va aduce locomotiva cea rosie, cum a zis tati, 0 voi impArti cu oricine va vrea sa se joace cu ea. Aletta simti cA i se strange stomacul, dorindu-si pentru a mia oara ca Warren sa nu-i fi promis lui Andrew un tren de Craciun, cand venise in aprilie in permisie. N-avea cum sa gaSeascd asa ceva, daramite sa si-] permita. Nici chiar daca va reusi sa obtind aceasta slujba temporara la Carnton. fncd nu stia unde wor locui peste doua saptamni. Vantul aduse un miros de brad, iar privirea i se indrepta spre dealuri, spre ulmul cu frunzele cazute si plopul ce stateau alaturi de brazii imbracati in verde-argintiu, ca si cum nu ar fi vrut sd sa se dea batuti. Unde era mana purtatoare de grijé a lui Dumnezeu acum cand avea mai mare nevoie de ea? Dragul ei fiu avusese patru ani cand isi luase ramas-bun de la tata, cand plecase la razboi. lar acum, la doi ani de atunci, Aletta tot nu era sigura c4 Andrew chiar intelegea ca tatal lui nu se mai intorcea acasa. Copilul plansese in noaptea in care-i spusese ca fusese impuscat si era acum in cer cu Isus si cu bunicul si bunica. 42Craciunul la Carnton Dar dupa cateva zile, Andrew intrebase din nou daca tati va veni in curand acasa. — Tatal tau te iubeste foarte mult, ii soptise ea; tu stii asta. El aproba din cap. — Si desi ar fi frumos sa primesti un trenulet de Craciun, noi stim c& nu asta inseamna Craciunul... s@ primesti cadouri, nu? Cu ochii atenti, clatina negativ din cap. Ea se uita in ochii lui. — Ci inseamna sa fim multumitori pentru cel mai minunat cadou pe care ni L-a facut Dumnezeu. El nu raspunse nimic. — Stii cine e acest dar, Andrew. A parasit cerul si a venit s4 traiascd intre oameni ca un om. S-a nascut ca bebelus si a cres- cut, devenind un om puternic, cinstit $i credincios... Salvatorul nostru. Ea astepta. — Domnul Isus, sopti el in sfargit. Cu El este tati. Simtea cA ochii parca i se topeau in orbite. — Da, puiule, cu El este tati... acum... si, intr-o zi, vom fi si noi. Dar pentru moment, noi doi vom avea grijé unul de altul, iar Domnul Isus va veghea asupra noastra. Andrew se uita in jos. — Si noi vom avea grija $i de bebelus. El ii cuprinse obrajii si se apleca, de parca ar fi avut sa-i spuna un secret. — fi voi da gi bebelusului si se joace cu trenul de la tati, sopti el, radiind de incantare. Aletta nu se abtinu sA zambeasca, in ciuda faptului ca se intreba daca Andrew pricepuse macar putin din ce-i spusese. Se ridica si igi Indrepta fusta de lana peste burta, observand tivul fustei desfacut in fata. Vrand sa-l ascunda, intoarse betelia intr-o parte gi isi continuara drumul mana in mana. Ajunsera la gradina cu brazi, iar Aletta observa mai multe tra- suri oprite in fata casei si ezita. Asta insemna probabil ca doamna 43Tamera Alexander McGavock gazduia ceva intalnire, iar personalul — sau bucatarul gel nu s-ar bucura sa fie intrerupti. Dar venise atata drum. Era prea larziu sa dea inapoi acum, ZAri_o bancd la addpostul unui rand de hortensii, langa un portocal. Fiind mai la o parte de ferestele casei, banca nu era in bataia vantului gi ar fi fost un loc numai bun unde sa 0 astepte Andrew fara a fi observat. fl conduse pe Andrew in acest loc ferit yi simti imediat ca, la addpost de briza inghetata, aerul se simtea putin mai cald. fi arata banca si-i spuse: — Tu sa mA astepti aici! Nu voi sta mult, puiule. Cu obrajii rogii de frig, el se uité la banca, apoi la ea si dadu aprobator din cap. Observa expresia de incdpatanare de pe fata lui si asta o facu sa stea o clipa in loc. Se apleca gi fi aranja gulerul hainei ca sa ii tina mai bine de cald. — iti amintesti ce am vorbit. Trebuie si ma astepti aici. Nu te duci sa cercetezi locurile, cum ai mai facut in alta zi. Aceasta este o vizita foarte importanta si am nevoie... — De ce nu pot merge si eu? De ce trebuie sa stau aici? $i de ce nu am putut ramane cu Seth? Aletta nici nu o intrebase pe MaryNell daca nu I-ar fi putut lasa pe Andrew cu ea in acea dimineataé. Nu putuse, in situa- tia data. Se ruga din nou pentru MaryNell si pentru deciziile ce le avea ea de luat, oricare ar fi fost acelea; se ruga sa dleaga ce era bine. — Ti-am mai explicat o data de ce. Doamna Goodall era ocu- pata. Acum trebuie sa stai aici pana ma intorc. Ne-am inteles? El se uita la ea imbufnat, se catara pe banca si se tranti pe ea. Aletta isi vari mana in buzunar si scoase un gervet impaturit, simtind in acelasi timp cum stomacul ii chiordia. Cand Andrew observa bucata de paine cu branza pe care i-o intinse, fata lui se lumina. — Parca ai zis cA nu mai avem! Aletta puse jumatate din micul ei dejun in mana lui. — Tu esti un baietel in crestere, care are nevoie de mancare. 44Craciunul la Carnton El lua o musgcatura din paine, apoi din brénza, mestecand sarguincios. Vazandu-l cum man4nca, Aletta se fnviora putin. in ziua cand igi pierduse locul de munca, incepuse si imparta bine tot ce le-a ramas in camara, incercand sa traga cat mai mult posibil de alimentele ce le mai aveau. Putinele monede pe care le avea acum in geanta ii mai ajungeau pentru niste paine si o bucata de branza, eventual gi pentru niste lapte, dar apoi... Ea ii mai ciufuli o data parul, dupa care porni pe cararea pie- truita, inconjurand trasurile dichisite. Deschise poarta $i pagi pe trotuarul serpuit de dale, marginit de pomi, ce conducea spre porticul din fata. Verificd daca inchise poarta, iar apoi se indrepta spre intrarea unei case cu etaj, de céramida rogie, manata parca de un nou curaj. Nu va pleca de aici fara si primeasca o slujba. Auzise de Carnton si de proprietarii lui, familia McGavock. Toata lumea din oragul Franklin din statul Tennessee fi stia. Dar pana atunci nu avusese motiv s4 pageasca pe proprietatea lor. Proprietatea detinea si o ferma destul de mare, iar casa - cu ferestrele impunatoare de la ambele nivele - semana cu una ce 0 vazuse candva in jurnalul saptamanal Harper’s Weekly. Nu visase niciodata ca va pune piciorul intr-un asemenea loc. $i poate tot nu va reusi, daca nu obfinea un interviu. Pentru o proprietate atat de mare, locul parea foarte tacut. Nu se vedea niciun lucrator nicaieri. Dar era iarna. $i daca aceasta plantatie era ca altele, probabil ca isi trimisesera sclavii in Sud cu luni in urma, departe de trupele Armatei Federale, hotarate sa ii elibereze. igi stranse haina pe ea si urca treptele de piatra ale porticului, observand cat de minutios fusesera sculptate in lemn cele patru coloane ce sustineau terasa de la etaj. Tatal ei fusese un tamplar foarte priceput - Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! — gi fi incre- dintase si ei destul de multe din secretele lui, spre consternarea mamei ei. Fiecare coloana era ornat4 cu panouri cu adancituré si cu balustrade cu stalpisori in foma de vaza, ce inchideau atat terasa de jos, cat si pe cele de la etaj. Aceste detalii fuseserd o 45Tamera Alexander adevarata valoare pentru buzunarul tamplarului care le lucrase, dar $i pentru aspectul estetic al casei. Ea nu s-a priceput niciodata la sculptat, dar ar putea, la nevoie, sa faca o piesa de mobilicr mai simpla. Zambi amintindu-si cum o tachinase Warren cand ii spusese ca facuse singura comoda pe care o aduse cu ea cand s-au casatorit. — Ca s& vezi, nevasta! Daca stiam ca te pricepi la gatit si la facut mobil, te-as fi cerut de sotie mai repede! Mai repede de doua luni?! Atata a trecut de cand s-au cunos- cut pana s-au cds&torit. Amandoi au stiut pur gsi simplu. $i i-a ajutat faptul ca parintii ei |-au primit cu bratele deschise, ca pe fiul pe care nu l-au avut niciodata. Trase aer in piept, s4 prinda curaj, si batu la usa dubla cu paneluri. Dupa cateva momente, a vrut sa bata din nou, crezand A poate... Dar usa se deschise. Nu se vedea insa nimeni — sau cel putin aga avea impresia, pana nu se uita in jos. Un baietel se uita la ea in sus. I se paru cam de varsta lui Andrew, fiind tot aga, mai mititel, ca el. — Pot sa va ajut, doamna? Tonul lui serios era in contrast cu varsta si cu zambetul smecher de pe fata lui. Aletta se hotari pe loc sa intre in jocul lui. — Da, puteti, amabile domn. Facu o plecaciune si zambi usor cand vazu incantarea din ochii albastri ai baiatului. Se simtea bine si glumeascd din nou, aga cum o facuse deseori cu Andrew - inainte de razboi, inainte de moartea lui Warren. Ag dori s& am o discutie cu bucatarul-sef, continua ea. Daca ati avea amabilitatea sa verificati daca mA poate primi, v-as fi foarte recunoscatoare. Baiatul clipi, in semn cA nu era sigur ce trebuia sé facd mai departe, apoi se indrepta de spate si se dadu la o parte. — Va rog sa intrati, zise el mandru, cu pieptul scos in afara. Aletta facu dupa cum ii ceruse, nesigura ca era chiar bine sa intre. La urma urmelor, un copil nu avea autoritatea de a invita 46Créciunul la Carnton oaspetii induntru gi nu ar fi vrut sa facd ceva care sd-i ameninte posibilitatea primirii slujbei. Totusi, trebuia sé reugeasca sa dis- cute cu bucatadreasa daca voia sa obtina slujba, ceea ce era impo- sibil dacd ramanea afara, pe terasa. El inchise usa in urma ei si, desi in antreu nu era niciun semi- neu, fiind destul de racoros, se bucura c4 nu mai simtea vantul; spera ca Andrew sa ramana in locul unde il lasase. — Asteptati aici! Baiatul ii arata un loc pe covor, iar Aletta ii zambi si se dadu putin mai la stanga pentru a-l asculta. El fu incdntat ca ii facuse pe plac si zambi la randul lui, dupa care disparu pe o usa des- chis&, putin la dreapta. Se auzeau niste voci de femei in spatele unei usi inchise pe hol, la stanga, mai incolo, si ea presupuse ca era ceva intalnire — insd una care condusese la o discutie destul de aprinsa, judecénd dupa tonul vocilor. Aletta astepta si astepta. Si cu cat trecea timpul se simtea tot mai ciudat. Arunca o privire pe una dintre ferestre si vada daca nu il zdrea pe Andrew, crezandu-] in stare sa... — Domnisoara Katharina Boudreaux? Tresarind, Aletta se intoarse si vizu o femeie ce 0 fixa cu pri- virea. Femeia se apropie. — Dumneavoastra sunteti maestrul bucatar patiser din Atlanta? Va asteptam. —O, nu... imi pare rau, zise Aletta clatinand din cap. Nu sunt domnisoara Boudreaux. Sunt... doamna Warren Prescott. Femeia facu ochii mici. isi roti privirea prin antreu. — Va rog sa imi spuneti atunci, doamna Warren Prescott, ce anume faceti aici in picioare in antreul casei mele? $i cine v-a poftit inauntru? Auzind tonul mustrator al femeii, Aletta isi dadu seama ca facuse un pas gresit. 47Dorindu-si acum s4 fi ramas afara, Aletta facu o plecaciune, sigura ca in fata ei era stapana proprietatii Carnton. Nu-i rama- nea decat sa spere ca aceasta gafa n-o va costa chiar slujba pe care si-o dorea. — Buna ziua, doamna McGavock. Asa cum am spus, numele meu este doamna Prescott si am venit pentru a discuta despre o slujba de ajutor de bucdtar pentru evenimentul organizat de Societatea Femeilor pentru Ajutorarea Soldatilor. Am lucrat in trecut intr-o brutarie si ma pricep la gatit. Mama a fost buca- tar-sef in casa familiei Park cu ani in urma gi m-a invatat si pe mine sa gatesc. $i, sa stiti cd nu sunt aici decat de putin timp, va dau cuvantul meu. Un baietel m-a poftit induntru. Pe fata gazdei, se vedea cd neincrederea incepe sa se risipeasca. — Ah, baiefelul respectiv este probabil fiul meu, Winder. fn ultima vreme, incepe sa-i facd placere s4 raspunda la usa. Si cu toate ca i-am spus sa nu faca asta, este destul de incapatanat cand igi baga ceva in cap, chiar daca e destul de mic. Aletta zambi. — As putea spune acelagi lucru despre fiul meu, care cred c4 este cam de aceeasi varsta cu al dumneavoastra. Femeia se apropie. — Eu sunt doamna colonel John McGavock. Desi apre- ciez interesul dumneavoastra faté de aceasta slujba, doamna Prescott... precum gsi priceperea... toate slujbele sunt deja ocupate; cand anuntul a aparut prima data in ziar, saptamana aceasta, am fost asaltati de candidati. Sunt sigura ca puteti intelege. 49lamera Alexander Cu sperantele spulberate, Aletta incerca s4 nu se dea de gol. — Da... desipin, doannd McGavock. Nu am stiut ca anuntul a mai aparut si inainte de zita ce ieri. Simfea cum o usturau ochii in orbite. Nu ave(i nevoie de ajutor cu orice altceva? O menajera, o spalatoreasa? Femeia se uit’ la ca. —imi pare foarte rau, dar nu avem nevoie. Aletta incuviinta din cap. — Atunci nu va mai rapesc timpul. La revedere, doamna. — Doamna Prescott! Cu mana pe clanta, Aletta se opri si se intoarse, observand ca femeia se uita inspre burta ei destul de mare. Doamna McGavock 0 privea acum cu compasiune. — Ast&zi este foarte frig afara. Poate ati dori o ceasca de cacao calda inainte de a va intoarce in oras. G&ndindu-se la Andrew, Aletta clatina din cap. — Sunteti foarte amabila, doamna, insa ar fi mai bine sa refuz. — Dar insist, doamna Prescott. Veniti cu mine si va conduc la bucatarie. Aletta se impotrivi din nou. — Imi pare ru, doamna McGavock, dar... Aletta isi plecd fruntea. Fiul meu ma asteapta afara. Nu am avut cu cine sa il las in aceasta dimineata, asa ca... — Dar asta nu se poate! Este atat de frig! fl trimit pe Winder sa il invite imediat induntru. Cred ca gi fiul dumneavoastra s-ar bucura de o cana de cacao cu lapte. Doamna McGavock se indrepta spre usa prin care trecuse baiatul si o deschise. — Winder, vino repede, te rog! isi intoarse privirea apoi spre Aletta. Cum il cheama pe fiul dumneavoastra, doamna Prescott? Aletta a ramas inmarmuritd, surprinsa de amabilitatea acestei femei... $i de modul ei direct de abordare a lucrurilor. — Andrew, doamna. Dar sincer, eu nu... 50Craciunul la Carnton Winder aparu in usa, cu acelasi zambet smecher de mai ina- inte, iar Aletta se intreba dacd nu cumva aceasta era expresia obisnuita a fetei lui. — Winder, dragule. Este un baiat cam de varsta ta afara... Doamna McGavock intoarse iar privirea spre Aletta. Unde asteapta, doamna Prescott? — Pe banca din gradina, doamna. Doamna McGavock incuviinta din cap. — Winder, ia-ti haina si du-te si adu-l induntru sé bea o cana de... Winder o zbughi pe usa afara, coborand in fuga treptele. — Winder! striga mama in urma lui. Am zis sa-ti iei haina, baiete! Ofta sup4rata in timp ce baiatul alerga pana in gradina. Baietii sunt atat de energici, atat de diferiti de fete! — Va trebui sa va cred pe cuvant, doamni, zise Aletta zambind. Femeia se uita la ea, cu o sclipire in ochi. — Deocamdata, se pare ca da. Dar s-ar putea sa vina in cateva luni o zi in care sa va convingeti singura. Aletta isi trecu mana peste burta. — Chiar destul de curand, sper. jn ianuarie ar trebui. — Doar atat mai este? Expresia de pe fata doamnei McGavock arata ca era surpinsa. As fi zis cA undeva in primavara. Dar intot- deauna este mai greu sa iti dai seama cand e vorba de femeile mai scunde. Burta mea arata asa dupa o bucatica de prajitura. Aletta rase incet, intelegand gluma. Doamna McGavock era 0 femeie frumoasé, cu par negru stralucitor si ten deschis. Rochia cu care era imbracata era frumos croita, fiind lipsita insa de podoabe sofisticate ca dantela, m&tasea sau perlele purtate de alte femei de rangul ei. Cu toate acestea, felul de a fi al femeii facea ca rochia sa para eleganta. La o prima impresie, Aletta considera ca stapana proprie- tatii Carnton era o femeie extrem de practica. $i, din cele vazute pana acum, nu se preocupa prea mult de ce credeau altii despre ea, dar se preocupa concret de binele oamenilor. Parea ciudat 51Tamera Alexander faptul ca un caracter atat de umil si linistit atragea un respect atat de profund. Aletta il observa pe Winder alergand inapoi spre casa cu Andrew chiar in urma lui, ambii zambind cu gura pana la urechi. — Cacao calda! strig4 Winder, trecdnd ca un glont pragul in antreu. Andrew il imita si, chiar atunci, Aletta reusi sa il prinda de brat si sa il opreasca. — Andrew! zise Aletta tinandu-l, desi el incerca sa se smu- ceasca, dupa care il atentiona din priviri si-1 facu sa se uite spre doamna McGavock. Andrew, ti-o prezint pe doamna McGavock, sotia domnului colonel John McGavock, stapana proprietatii Carnton si amabila doamné care te-a invitat la cacao cu lapte. Doamna McGavock, fiul meu extrem de incdntat... zise tragand cu ochiul... Andrew Thomas Prescott. — Aveti cacao cu lapte calda? intreba Andrew, iar Aletta se incrunta jenata. Ca si cum ar fi anticipat scuzele Alettei, doamna McGavock ridicé mana sa 0 opreasca. — Da, tinere, avem cacao. $i mai avem si fursecuri. Du-te cu Winder, te va conduce el la bucatarie. Baietii o zbughira pe usa din dreapta, incantati, iar doamna McGavock si Aletta au iesit in urma lor. Au traversat incdperea ce parea a fi biroul proprietatii. Doamna McGavock arunca o privire in spate. — Sotul dumneavoastra este pe front, luptand pentru cauza, doamna Prescott? — A fost, doamna. Aletta vorbi incet. Am fost anuntata cd a murit acum o luna. Doamna McGavock se opri langa usa ce ducea la scari, pe unde se putea urca la etaj sau se putea cobori la bucatarie, asta dupa mirosurile ademenitoare ce veneau spre ele. Pe fata i se putea citi compatimirea sincera. 52Craciunul la Carnton — Imi pare atat de rau, doamna Prescott. fmi pare atat de rau pentru pierderea suferita! Si imi pare atat de rau pentru fiul dumneavoastra care si-a pierdut tatal! Aletta dadu din cap in semn de multumire, plecéndu-si 0 clipa capul. — Multumesc, doamna. Si sotul dumneavoastra, doamna McGavock? Este pe front? — Colonelul McGavock are o anumita varsta acum, asa ca nu a fost solicitat. Dar sustine in multe feluri cauza. Titlul lui este onorific, ins are o importanta deosebita pentru el. — Pentru amandoi, presupun Doamna McGavock incuviinta, iar pe fata ei se putea citi totugi o tristete profunda. — Cu toate acestea, razboiul ne-a atins din plin. Fratele meu, Felix Grundy Winder, a cazut la Vicksburg vara trecuta. in anumite zile, incd imi vine greu sa cred ca nu mai este efectiv printre noi. Auzind durerea din vocea ei, Aletta isi aminti ce ii scrisese Warren despre bataliile de la Vicksburg $i c4 atat de multi muri- sera acolo. Peste sapte mii de barbati au fost omorAti sau raniti, daca isi amintea bine. Lupta de la Vicksburg a definit in alti ter- meni atrocitatile razboiului. — {imi pare foarte rau pentru pierderea dumneavoastra, doamna McGavock! Au murit atat de multi... prea multi. Gazda ei incuviinta din cap, dupa care porni in jos pe scari si intra intr-o bucatarie mare, in care trona mandra o vatra mare, ce ardea plina de viata. O negresa mai in varsta statea in picioare in fata unei plite de fonta pentru gatit, iar mirosul placut parea a fi de cartofi, ceapa si de ,,belsug” Aletta se considera 0 persoana scunda, ins& negresa era gi mai mica de statura. Nu avea mai mult de un metru douazeci, dupa estimarile Alettei, si asta cu tot cu parul bogat si carunt tinut prins sub un batic. Totusi, femeia ridicé un ibric mare de 53Tamera Alexander fier de pe soba parca fara niciun efort $i turna din continutul lui fierbinte in doua cani mari. Baietii luara cele doua cani - care nu erau din cine stie ce por- telan rafinat - si se asezara la masa de langa fereastra, cu ochii sclipind de incantare, dupa care devorara o farfurie intreagé de fursecuri — probabil cu unt. Stomacul Alettei chioraia de pofta, dar ea era multumita la gandul cd Andrew va vorbi zile intregi despre acest rasfat. — Tempy, aceasta este doamna Prescott, care a venit sa intrebe daca mai avem nevoie de vreun ajutor la bucatarie. I-am spus cd toate posturile au fost deja ocupate, dar am invitat-o sa serveasca 0 ceagca de cacao inainte de a porni inapoi spre casa. — Da, doamné, oaduc acum. Doriti si dumneavoatra, doamna McGavock? Femeia in varsta intinse mana sa mai ia o ceasca. — Eu nu, Tempy, multumesc. Trebuie sa ma intorc la intal- nirea doamnelor din salon, pana nu se starneste vreo altercatie. Rasul strident si dezinvolt rasuna ca un clinchet de clopotel. — Doamna Tyler se plange iarasi ca nu am facut budinca de paine*. Daca as fi stiut cd asta igi dorea ca desert, as fi putut face. — Nu, nu e vorba de budinca de paine, chiar daca gi asta e 0 chestiune importanté... Aletta se prinse de schimbul de priviri amuzate dintre cele doua femei. — Este vorba despre o problema legata de licitatie, zise ea, incluzand-o din priviri si pe Aletta in discutia lor. Societatea a angajat un domn mai in varsta, ca sa construiasca un adapost si o iesle pentru o scena in marime naturala a ieslei. fl cunosti, Tempy; e vorba de domnul Baker. — Un batran tare cumsecade, acest domn Baker. Tempy puse o ceagca de cacao pe masa de lucru, uitandu-se la Aletta. * Un desert pregatit la cuptor cu resturi de paine, lapte, unt si diverse arome (n.tr.). 54Craciunul la Carnton — Multumesz, zise Aletta incet, fiind foarte atenta la aceasta conversatie. Lua cana in mini, iar caldura resimtita 0 facu parcd s& tresara putin. Sorbind cate o gura, igi dadu seama ca efectiv uitase acest gust dulce si fin, ca de ciocolata. — Da, domnul Baker este foarte cumsecade. Noi ne-am gan- dit ce incantati ar fi copiii s stea pe rand in rolurile Mariei $i al lui Iosif. Dar domnul Baker a fost nevoit sA renunte, din cauza reumatismului. Cum ceilalti sclavi nu sunt aici, iar colonelul este ocupat cu ferma, n-am idee cine ne-ar putea ajuta. $i nici cele- lalte membre ale comitetului nu au pe nimeni. Jar acum, ideile sunt impartite. Jumatate spun ca nu avem nevoie de o scena cu ieslea, iar altele spun ca nu putem tine licitatia fara ea. Eu per- sonal consider c4 Domnul va intelege daca nu vom avea un ada- post gi o iesle pentru El. Dar s nu-i ajutam pe soldati cum putem mai bine cu ce avem... asta nu se poate, zise doamna McGavock clatinand din cap. Cel putin, nu cat sunt eu presedinta acestui comitet. Totugi, pacat cA nu reusim sa gasim pe altcineva sa con- struiasca addpostul. Le-ar fi placut mult copiilor gi ar fi fost ceva care s& le aduca vizibil aminte — lor si adultilor - de ceea ce sta la baza tuturor eforturilor depuse cu ocazia acestui eveniment. Aletta isi aseza ceagca pe masa. — Doamna McGavock, stiu cé suna poate prea indraznet din partea mea si nu ag vrea sa imi intrec limitele. Insa... tata a fost un mester tamplar priceput si m-a invatat multe despre cum se lucreaza cu lemnul. Aletta parca vedea gandurile ce-i veneau doamnei McGavock in minte. {mi dau seama cd nu e un meste- sug obignuit pentru o femeie, dar sunt sigura ca m-as pricepe sa construiesc orice aveti de gand legat de scena nativitatii. As avea nevoie doar de putin ajutor la ridicarea scandurilor gi la asam- blarea adapostului. $i as face bucuroasa aceasta munca pentru oricat afi fi dumneavoastra dispusa sa ma platiti. Aletta simti ca ii ia foc fata. Am mare nevoie de o slujba. Doamna McGavock nu se grabi si raspunda. 55Tamera Alexander Doamna Prescott, zise ea in final, cu blandete in voce. Apreciez oferta dumneavoastra si va admir tenacitatea. $i desi consider c& noi, femeile, putem face o multime de lucruri ce nu sunt considerate potrivite pentru noi, totusi nu cred cdo femeie... ce asteapta un copil... si spuse aceste cuvinte foarte domol... ar putea... sau ar trebui chiar... sa preia o asemenea responsabili- tate. Ma tem ca ar pune in pericol atat sanatatea dumneavoastra, cat si pe cea a copilului. — Nu lasati ca statura mea sa va ingele, doamna McGavock. Sunt destul de puternica si de capabila s& duc la indeplinire o asemenea munca, va promit. $i fara vreun risc pentru copilul meu. Nu ag face niciodata nimic care s&-] puna in pericol... fie ca ar fi baietel, fie fetita, zise ea, amintindu-si conversatia lor de mai devreme. Doamna McGavock se uita la ea, apoi ofta. — Sunteti foarte convingdtoare, doamna Prescott. Si ag accepta, dar... si ridicd o mand... nu pot, caci nu este nimeni care sa va ajute sa ridicati scandurile. Tempy are deja de lucru peste puterile ei. Si cum maestrul bucatar patiser trebuie sa soseasca in curand si are de gatit nu doar pentru licitatie, ci si pentru femeile care s-au oferit sa tricoteze, sa croseteze sau sa coasa pentru sol- dati, munca ei va fi si mai multa. Aga ca ma tem ca va trebui sa ne multumim cu cele doua machete pe care le avem. Le vom expune pe masa din fata, in antreu, si langa bradul de Craciun. Dar va multumesc, doamna Prescott, cu toata sinceritatea, pentru oferta dumneavoastra. Acum, va rog sa mA scuzati, dar trebuie s4 ma intore pur si simplu la discutia din salon. Va rog sa ramaneti si s& va savurati ceagca de cacao. $i cu asta, doamna McGavock se intoarse gi iesi. Aletta simti cum se intuneca la fata. — O, si Tempy, zise doamna McGavock, soldatul pe care il trimite domnul colonel Stratton sa ajute la licitatie ar trebui sa soseasca in cursul zilei de azi. Colonelul a spus ca este unul 56Craciunul la Carnton dintre raniti. Aga cd te rog sa te ocupi tu de el si sa te asiguri cd primeste tot ce are nevoie in baraca din spate. — Da, doamni. Asa voi face. Aletta se uité cum se indeparteaza doamna McGavock, sim- tind c4 parca lua cu ea si ultima ei speranta. Privirea i se opri asu- pra lui Andrew si a lui Winder, care erau amandoi tacuti, vrdjiti parca de canile de cacao si de fursecuri. — Chiar stiti cum sa faceti aga ceva, doamné, cu lemnul? Aletta isi intoarse capul si o vazu pe Tempy privind-o oare- cum indoielnic. — Da. Tata nu a avut niciun fiu pe care sa-l poata invata, asa cA m-a invatat pe mine. $i imi place. Cand lucrez cu lemnul, am un sentiment de... implinire... chiar de mangaiere. Tempy isi scutura capul. — Odoamna tamplar... nu am mai auzit de aga ceva pana acum. — lar eu nu am mai baut cacao aga de gustoasa pana acum. — Atunci, da-mi voie sa iti mai umplu o data ceasca. Tempy o servi si cu un fursec, iar Aletta accepta, mancandu-! mult prea repede, stia prea bine. Dar era atat de bun, iar ea era flamanda. Si avusese dreptate — erau fursecuri cu unt — unul din- tre deserturile ei preferate. — O! se mustra Tempy. Ia uite ce am facut! Am pus prea mult piper in ciorba. Dar ce-am avut in cap? suspina, cu mana pe gold. Haide, gusta si dumneata, doamné Prescott. Spune-mi daca se mai poate manca aga. Tempy ii puse o portie generoasa intr-o cana pe care i-o puse in fata. Aletta intelese prea bine ce facea aceasta femeie. Cu alta ocazie, poate ca ar fi refuzat politicoasa. Dar nu si azi. Aletta duse cana la gura si lua o inghititura. Apoi, pentru o secunda, isi inchise ochii. Era ciorba de cartofi, cu bucatele de sunca. — Este excelenta, aga cu piper mai mult. Se uita cu recunos- tintaé la Tempy, care ii raspunse cu un zambet. 57Tamera Alexander Sorbi din ciorba in timp ce Tempy lucra, dupa care se uita la baieti, care gusoteau unul cu altul, iar vraja incepea s& dispara. Sariré amandoi in sus. — Mama, mé lasi sa merg cu Winder in hambar? Zice ca are acolo pisicute. — Andrew, trebuie sa plecam in curand si... — Te rog! adauga Winder repetand rugamintea. Aletta se uita afara pe fereastra, dupa care o auzi pe Tempy soptind in spatele ei. — Hambarul e in spate, direct in fata usii aleia. Aproape ca-] vezi chiar de-aici. Aletta dadu aprobator din cap. — Bine, mergeti, dar luati-va hainele groase! Amandoi! — Da, doamné! zisera la unison, alergand spre hambar, cu hainele inc4 neincheiate pe ei. Aletta dadu din cap. — Asadar sunteti doar dumneavoastra si baiatul, doamna Prescott? Sotul este plecat la razboi? Aletta isi intoarse capul si se uita cum Tempy invartea in ciorba. — De fapt, suntem doar eu si Andrew. Se uita in jos. Si, desi- gur, micutul. Warren, sotul meu a murit toamna asta. Tempy clatina din cap. — E unul dintre cele mai grele lucruri prin care poti trece in aceasta viata... sa pierzi pe cineva drag; s4 trebuiasca sa mergi inainte fara ei. O empatie profunda razbatea din glasul ei si parea ca inte- lege din proprie experienta o asemenea pierdere; cuvintele ei nu sunau ca niste simple condoleante. Aletta nu stia efectiv ce sa-i raspunda. Moartea i-| luase pe Warren, dar ea stia ca Tempy, sclava fiind, suferise cu siguranta pierderi, moartea cuiva sau ceva si mai grav. Fiindca pentru sclavi, se mai intampla ca per- soana iubita s& nu fie chiar decedata, ci sa fie mai degraba van- duta, ca si cum nu ar fi fost o fiinté umana, din carne gi oase, ca 58Créciunul la Carnton toaté lumea. Mamele erau vandute de langa copii, copiii erau vanduti de langa parintii lor si familiile erau efectiv destramate. Ea stia macar unde era Warren, chiar daca ar fi vrut atat de mult sa fie cu ea. — Cand trebuie sa vina copilul, doamna Prescott? Adunandu-si gandurile, Aletta reusi chiar sa zambeasca. — Spre sfarsitul lui ianuarie. Tempy ii zambi. — Un copil ce este purtat aproape de inima mamei in peri- oada Craciunului este unul binecuvantat; se bucura de toata dra- gostea si bunatatea din inima mamei. Gandindu-se Ia situatia in care se afla, Aletta nu era atat de sigura ca afirmatia lui Tempy era chiar adevarata, dar spera ca fata ei sa nu-i tradeze gandurile. — Tempy... nu este un nume obisnuit. Femeia zambi. — Mama mi I-a dat cand eram mica. Fara sa vrea, cred. Zicea cA mereu imi ieseam din fire, si ea mereu ma atentiona si zicea: Ai grija acum, Cecelia, tempereaza-te, tempereaza-te!*” Fratele si sora mea mai mica n-au mai retinut numele meu si mi-au zis cum le-a venit mai usor in minte. Aletta se uita atent la ea. — Dar nu imi pari genul de persoand care sa-si iasa din fire. Femeia in varsta clatina din cap. — Pai, viata are felul ei de a slefui un om, de a-ti lua lucrurile ce ti se par atat de importante, incat te agiti si te spetesti pentru ele si sa-ti arate adevarata ei fata. O, nu, sunt ani de zile de cand acea fata nu a mai privit prin acesti ochi batrani ai mei, dar tre- buie s& spun sincer... si deveni nostalgica, chiar melancolica... cA sunt momente cand o mai simt traind si respirand inauntrul meu. * in limba engleza, ,, temper” (,,tempereaza-te”) suna ca prenumele prescur- tat al bucdtaresei - Tempy (n.trad.). 59Tamera Alexander Aletta aproba ganditoare. Ea va implini douazeci si cinci de ani la primavara, dar simtea ca si cum avea de doua ori pe-atata si rarcori se mai vedea ca atunci cand era proaspat cdsatorita, parci acum o viata. isi propuse, totugi, si continue sa spere. Ziarele anuntau ca razboiul se va termina curand si ca Sudul era aproape sa castige. O, cat se ruga sa fie aga! Desi ziarele spuneau aga, ea se indoia ca va castiga Sudul, caci Armata Federala era mai mare si mai bine echipata decat Armata Confederata. Totugi, dragostea de casa gi de familie, precum gi dorinta puternicd de a putea avea un cuvant in adoptarea legilor trebuia sa conteze. Ea si Warren nu avusesera niciodata sclavi. $i nici parintii ei sau majoritatea oamenilor pe care ii cunostea. Pentru ei, esenta acestui conflict nu era sclavia. Cate nopti n-a discutat cu Warren despre asta — destul de aprins — inainte de a merge el sa se alature armatei din Tennessee?! — Darasta nuare de-a face doar cu sclavia, Aletta. Pregedintele Lincoln refuza sa recunoasca statele confederate ale Americii. A trimis 0 garnizoana sa ocupe Fortul Sumter! Confederatii au incercat si negocieze retragerea ei, dar Lincoln a refuzat din nou. Acum a chemat la arme saptezeci si cinci de mii de oameni pen- tru a pune capat ,razvratirii” din Sud. Avem un presedinte care vrea sa detina el puterea... si guvernul... dar asta intrece cu mult ce scrie in constitutie. $i, daca nu ne impotrivim acum, ma tem ca vom pierde pentru totdeauna ce am castigat prin lupta acum aproape o suta de ani. Aletta se uita in ceagca goala de cacao, amintindu-si din nou de lucrul de care se temuse Warren si simtind cum si temerile ei reveneau in iniméa: se temea ca a lupta in acest razboi — oricat de adevarate sau nobile ar fi motivele — pana la urma se va dovedi a fi un sacrificiu prea mare. Si asta de ambele parti. Se uita cum Tempy framanta aluatul de paine pe o masa de lucru de piatra, simtind cum mirosul de drojdie umple bucataria. Se intreba prin ce trecuse oare aceasta femeie. Sau ce o astepta in viitor. Miscarile ei aproape c& o hipnotizau, in caldura gi 60Craciunul la Carnton atmosfera primitoare a bucatariei, iar Aletta suspina in adancul inimii ei. Ce bine ar fi fost sa fi venit mai repede aici! Se ridica, nevrand sa profite prea mult de ospitalitate. — {ti multumesc, Tempy, pentru amabilitatea ta... atat fata de mine, cat si fata de fiul meu. — O, doamni, fara nicio problema. Sper sa gasiti un loc de munca in curand. Caldura cu care o privea ii facea ochii si mai caprui, iar Aletta fi zambi. — $i eu sper. MA voi intoarce totusi sa ajut cu ce pot in timpul licitatiei, daca voi putea. Mi-ar placea sa particip. Pe scari se auzira pagi, $i Aletta isi intoarse capul si observa 0 femeie ce parea ca un soldat in misiune. — Tempy, il caut pe... Femeia se opri, observand-o pe Aletta. O, iertati-ma! N-am vrut sa va intrerup. — Dimpotriva, zise Aletta zambindu-i. Eu tocmai plecam. Femeia dadu din cap in semn de intelegere. — Presupun ca nu I-afi vazut pe domnisorul Winder pe aici. Ar fi trebuit sa se intoarca pana acum la lectii. Tempy rase. — Este in hambar, domnisoara Clouston. Tine lectii cu niste pisicute. — In hambar?! exclama femeia. Aletta facu un pas in fata. — Ma tem cA fiul meu e vinovat de asta. Ma duc chiar acum dupa baieti. Domnisoara Clouston clatina dezaprobator din cap. — Winder nu are nevoie de niciun ajutor in aceasta privinta, va asigur. Baiatul este foarte inteligent, pentru varsta lui, dar atentia nu ji tine mai mult decat la un catelug cand vine prima- vara! Si asta il face sa dea mereu de bucluc. Rase incet. Eu sunt Elizabeth Clouston, dadaca copiilor. Alettei ti placu zambetul ei, care era atat de natural, de sincer! — Eu sunt Aletta Prescott. Am venit astazi in urma anuntului pentru ajutoarele de bucatar. Dar se pare cd am ajuns prea tarziu. 61Tamera Alexander -- Imi pare rau sa aud asta! $i mie, zise Tempy in spatele ei, si rasera toate. Aletta isi lud pe ea haina. — M& duc in hambar. il trimit imediat pe conagul Winder. — Va multumesc din inima. incantata de cunostinté, doamna Prescott. — Si eu la fel, domnisoara Clouston. Simtind deja lipsa caldurii si a atmosferei primitoare din aceasta casa, Aletta iegi singura din bucatarie, fiind intampinata de un vant crancen ce batea dinspre nord, anuntand zapada. Se uita in sus gi spera s4 poata ajunge cu Andrew inapoi acasa ina- inte ca norii cenusii sd inceapa sa igi cearna desagile. Strangandu-si mai tare haina pe dupa ea, o lua prin spatele casei, cand observa cA o alta trasura era oprita langa celelalte, iar o femeie cobora din ea ajutata de birjar. Femeia se opri o clipa, se uité putin la casa, dupa care se indrepta spre uga din fata. Judecand dupa usoara incruntare de pe fata ei, Aletta presupuse ca nu fusese extrem de impresionata de ceea ce vazuse. Aletta se gandi, amintindu-si ce spusese doamna McGavock, c& nu putea fi alta decat maestrul bucatar patiser. Totusi, aceasta femeie parea mult prea tanara pentru a fi ajuns la acest rang. Cu toate acestea... Citise in ,,Godey’s” despre o tanara bogata care n-a vrut sa se cAsatoreasca si a mers in strainatate pentru a studia arta gatitului si a patiseriei, dupa care s-a intors in State — in New York City, daca isi amintea bine, pentru a-si deschide propria brutarie... sau patiserie... cam o numise articolul. Aletta nu-si putea ima- gina ca ea ar fi fost in stare si facd aga ceva. La urma urmelor, ea nu se tragea dintr-o familie bogata. Si s4 mearga atat de departe de casa... ea nu fusese niciodata mai departe de Tennessee; gi nici nu ar fi vrut. Aici era casa ei. Se grabi spre hambar, nerabdatoare sa se adaposteasca de frig si de vant, cand zari inca o cdruta venind pe drum. De la distanta inca recunoscut uniformele gri ale soldatilor ce erau agezati pe 62Craciunul la Carnton capra. Era probabil soldatul ranit despre care pomenise doamna McGavock. Bietul om! Avea probabil vreun membru amputat, ca soldatul pe care il intalnise zilele trecute. Viata era grea oriunde iti arun- cai privirea. Si asta o facea si fie multumitoare pentru ceea ce avea, cu toate ca atitudinea de recunostinta nu era tocmai reactia ei naturala in acea perioada. Simtind migcarile mai agitate ale fiintei din interiorul ei, se grabi si intré in hambar chiar cand incepura sa cada primii fulgi de zapada.— MA bucur ca eu am fost desemnat sa va aduc aici, domnule cApitan Winston. Cand am auzit toate acele povesti ce se spun despre dumneavoastra, eu gi ceilalti ne intrebam daca sunteti cu adevarat o persoana reala. — O, sunt cat se poate de real, domnule capitan Jones. Jake fi arunca o privire camaradului sau, asezat pe capra langa el. Dar ma indoiesc ca sunt la fel de reale toate povestile ce se spun des- pre mine. Au tendinta sa infloreasca de cate ori sunt relatate. Cu fraiele in maini, Jones rase cu pofta. — Poate. Dar sunteti un soi de legenda intre noi, ceilalti tin- tagi. Mi-a parut rau sa aud ce vi s-a intamplat. Desigur, impusca- tura din umar a fost grava; dar partea cealalta... clatind din cap. Sper din toata inima sa va vindecati cat mai bine. — Multumesc, capitane. Jake isi ridicd gulerul, incercand sa se protejeze mai bine de ger si de zapada. Ramasese surprins cand, mai devreme, Jones ii spusese cA ranirea lui era un subiect de discutie printre barbati. $i, desi aprecia urarile de bine ale capitanului, Jake se simtea inconfortabil. Asemenea laude nu-] deranjasera inainte. Acum insa nu faceau altceva decat sa-i aminteasca de situatia grea in care se afla; si spera cd era doar temporara. — Sunteti din Mississippi? intreba Jake. Mi se pare ca aga mi-a spus domnul colonel. Jones dadu aprobator din cap. — Din orasul Yalobusha. Acolo m-am nascut, acolo am crescut. — Dumneavoastra?Tamera Alexander Din Carolina de Sud. Un sudic adevarat. Jake zambi. Aveti familie, domnule Winston? — Nu, zise Jake clatinand din cap. Dumneavoastra? Jones nu raspunse imediat. — Am avut. Sotia si fiica mea au murit anul acesta... la cateva zile diferenta una de alta. Jake se uita la el. — imi pare foarte rau! Privind in fata, Jones dadu din cap ca semn de multumire, apoi suspina. — Eu sunt pe front si sunt cat se poate de viu, iar ele mor acasa. Nu pare prea drept, nu? — Nu, zise Jake incet. Nu pare. Trecand pe langa un palc de nuci pecan, Jake isi aminti de placintele cu nuci pecan pe care le facea mama lui, dulci gi pline de unt, atat de bune chiar cand erau scoase din cuptor, cu nucile rumene deasupra gi sirop! Cele mai bune placinte! Poate din cauza tuturor caselor pe care le vazuse pe tot drumul din tabara pana in Franklin, Jake simtea ca-i era aga de dor de casa. Stranse mai tare mana pe pusca. Ambii parinti ii murisera, iar batalia de la Vicksburg ii rapise tot ce-i mai ramasese din draga sa familie, aga ci nu mai avea nimic in Carolina de Sud acum. Ferma familiei, care fusese una modesta gi in zilele ei de glorie, era acum doar o ruina. Doar amintirile ramasesera acolo. $i amintiri placute, cele mai multe. Cel putin, pe acelea incerca sa si le aminteasca. Jones opri cdruta in spatele unui rand de trasuri din fata casei — un loc destul de aglomerat — si apasa frana. Cu desaga gi pusca in mana, Jake se dadu jos. — Multumesc din nou pentru ca m-ai adus, domnule capitan Jones! — Onoarea mea, capitane Winston. 66Craciunul la Carnton Spre surprinderea lui Jake, Jones il saluta militareste, lucru ce nu se cerea din partea unui ofiter de acelasi rang. Jake ii raspunse la fel, dupa care isi lua ranita de sub capra. Rana inca sensibila din umarul lui pulsa putin, iar el se opri pana ce durerea ceda, privind din nou casa in fata careia se oprisera. Deci aici era Carnton. Oricat de impresionanta era casa familiei McGavock, pro- prietatea o intrecea - cu dealurile parca in cascade acoperite cu conifere, plopi si pini. Cirezi de animale pigmentau dealurile ce aveau sd fie in curand acoperite de zapada. Vazuse de la distanta cotete de porci si staule de oi gi se intreba daca familia McGavock a facut deja taierea porcilor. Cu gerul ce se instala, daca nu i-au taiat, acum era momentul potrivit. Jones trecu spre o uga din dreapta proprietatii, unde ii ras- punse o negresa. Jake nu auzea ce vorbeau ei, dar femeia dadu aprobator din cap. Capitanul Jones se intoarse gi incepu sa dez- lege prelata ce acoperea cdruta. Cand o trase de o parte, Jake vazu o multime de alimente, iar Jones lua o lada mare si si-o ridicd pe umar. Vazand cat avea de descArcat si cd incepea sa fulguiasca, Jake isi lsd jos bagajele gi ridicd o cutie de marime medie, realizand cd se asteptase sa fie cu mult mai usoara. Ce era oare in ea? Ghiulele de tun? Schimba repede cutia pe umarul drept, dar - chiar daca din orgoliu — nu avea de gand sa puna cutia inapoi in caruta. C4pitanul se opri si se uita peste umar la el. Jake ii intalni privirea. — Sunt doar ranit, Jones, nu mort. Un oarecare zambet se ivi pe fata lui Jones, care merse mai departe. Jake duse cutia in bucatarie si simti un miros ce ii facu sto- macul sa chiordie. Doar atunci observa ca pe cutia adusa scria /Faina”. O caruta plina cu alimente? Asta adusese Jones? Jake se gandi din nou ca ar fi mult mai logic ca aceste femei sa-si doneze 67Tamera Alexander efectiv banii direct pentru cauza, in loc sa-gi organizeze petreceri pentru strangere de fonduri. Frustrat iarasi din cauza misiunii primite, se intoarse la caruta, simtindu-gi din nou anumiti mugchi pe care nu fi mai folosise de ceva timp. Nu mai ningea chiar asa de tare, insa gerul parca se asprise. Un strigat ii capta atentia si se intoarse; vazu doi baieti aler- gand cat ii tineau picioarele de dupa coltul casei inspre poarta. Timpul parca se didu inapoi si se vazu pe el si pe Freddie aler- gand pe campurile de acasa. Simtea parca atingerea ugoara a ier- bii cand se luau unul cu altul la intrecere, pe cand tata venea cu caruta la ceva distan{a in urma lor, iar clopotelul anunta cina, imboldindu-i sa se grabeasca. O, cum ii astepta mama pe terasa, in picioare, uitandu-se s4 vada daca veneau! Jake inghiti in sec cu aceasta vie amintire in minte, apoi trase adanc aer in piept, vrand sa-si inghita cumva emotia provocata de acea amintire, nevrand sa 0 piarda. Se straduia sa nu-gi uite niciuna dintre amintiri, ci sa le tina aproape de sufletul sau. Dar de ce il napaddeau chiar acum amintirile nu igi putea da seama. Din cauza perioadei de dinaintea Craciunului, probabil, se gandi el. Mereu ii placuse Craciunul. fn acest an insa, apropierea sar- batorii il lasa cu un gol in suflet si igi dorea sa fi fost deja de domeniul trecutului. Unul dintre baieti deschise poarta si o zbughi pe carare pana in casa, iar celalalt se opri langa gard, cand poarta se tranti in urma lui. — Andrew! Jake se intoarse in directia de unde venea vocea gsi vazu o femeie ce pasea grabita in aceeasi directie. Haina ei lunga aproape pana la glezne ii ascundea silueta, dar era destul de sigur ca era insarcinata. Ca si cum ar fi simtit ca se uita la ea, femeia se uita inspre el. li zambi, iar ea i] sauta inclinand politicoasa din cap. — Andrew, vino repede! fi facu ea semn. Trebuie sA pornim inapoi spre oras. 68Craciunul la Carnton — Dar nu vreau sa plec, mama. Imi place aici! Ajunse langa baiat si incepu s4 vorbeasca incet cu el, intorcan- du-se cu spatele la caruta. intelegand aluzia, Jake ridic o alta cutie, aceasta putin mai mica decat prima, dar cum avea sa igi dea seama imediat ~ si mai grea. Se uita la cutie si observa cuvantul ,,Zahdr” stampilat pe ea, iar frustrarea i se inteti. N-avea nicio idee cat de mult costa ce era in cutie. $i, la fel ca atatia alti soldati, el nu mai simtise gustul zaharului de ceea ce i se parea doua vieti. — Tu ma desparti de fofi prietenii mei! strigd baiatul. Jake nu putu sa nu se uite inapoi. O vazu pe mama ingenun- cheata si imbratisandu-si baiatul care plangea in hohote, insa baiatul incerca sa se smuceasca din imbratisarea ei. Pana la urma, Andrew -~ caci aga o auzise parca pe femeie strigandu-l — ceda si ii cuprinse gatul cu manutele lui. Dupa cum ii tremurau umerii, Jack presupuse cA gi ea plangea alaturi de el. Jake duse cutia in bucatarie, trecand pe langa Jones, care nu vazuse scena de langa poarta. Cand Jake se intoarse, femeia ii stergea baiatului fata gi ii soptea ceva ce parea sa-l incante. Baiatul aproba din cap, dupa care isi sterse nasul cu maneca hainei, ceea ce, in mod normal, se gandi Jack, ar fi determinat-o pe mama lui sa-l mustre. Dar nu gi de aceasta data. Femeia se ridica gi igi sterse ugor obrajii, dupa care ii intinse mana. Baiatul se uita in sus, in ochii lui citindu-se atat dragoste, cat gi dezamagire. Jake ar fi vrut sa poata desena expresia fetei lui chiar pe loc, si imortalizeze puterea pe care dragostea unei mame o are asupra inimii baietelului — 0 dragoste pe care si el o cunostea atat de bine — dar care crescuse si se maturizase de-a lungul ani- lor, desigur. Dar tot fi simtea lipsa in fiecare zi a vietii lui. Baietelul o lua iar de man, iar Jake simti un impuls. — Doamna? As putea vorbi ceva cu dumneavoastra? Ea se intoarse stergandu-si coltul ochilor, si il privi intrebator, cu ochi de un albastru aga de frumos, cum el nu mai vazuse pana atunci. Ea didu aprobator din cap. 69Tamera Alexander — V-am auzit spunand mai inainte ca va duceti spre orag. Din ce am vorbit mai devreme cu capitanul Jones... si facu semn cu mana spre Jones, care se oprise in usa bucatariei si discuta cu negresa... si el merge in aceeagi directie. Sunt sigur ca s-ar bucura sa va duca pe dumneavoastr si pe baiatul dumneavoas- tra, daca doriti. — Adic& am putea merge intr-o caruta adevarata a armatei? zise baiatul cu ochii tot mai mari de incantare. Jake ii zambi. — Si cu niste cai adevarati ai armatei. Baiatul se uité la mama lui, care-i raspunse inevitabil cu un zambet. — Am fi foarte recunoscatori, domnule... — Sunt capitanul Winston, doamna. — Multumesc, domnule capitan Winston. Eu sunt doamna Warren Prescott, iar acesta este fiul meu, Andrew. Jake il saluta militareste pe baiat si zambi cand Andrew scoase pieptul in fata si ti raspunse la fel. — Vorbesc chiar acum cu capitanul. Jake lua o alta cutie si vorbi cu Jones cand ajunse la casa, dupa care se intoarse. — Totul este aranjat, doamna Prescott. — Multumesc, domnule capitan. Ceva insa in expresia fetei ei se schimbase, dar Jake nu igi putu da seama ce. Ea veni mai aproape, cu baiatul de mana. Dumneavoastra sunteti soldatul ranit, cel despre care a zis doamna McGavock ca soseste azi? Jake ezita. — Da, doamni. Aveti dreptate. Se uita la cutiile din c&ruta, iar apoi la el. — Capitane, as vrea sa va intreb ceva, desi poate sund ciudat. Dar daca v-ar cere cineva ajutorul pentru construirea unei scene .. un adapost si o iesle... afi putea da o mand de aju- tor... si tineti de scanduri...? 70Craciunul la Carnton O secunda, Jake avu impresia ca aceasta femeie fusese cumva trimisa acolo de colonelul Stratton ca un fel de spion, ca si vada daca avea sa se odihneasc4 asa cum ii recomandase doctorul. Apoi zambi, dandu-si seama ca probabil intreba de dragul fiului ei. Poate ca baiatul voia sa construiasca 0 scena pe care so puna sub bradul de Craciun. — Da, doamni. Cred ca ag putea face asta. Un zambet cum nu mai vazuse de prea mult timp lumina fata femeii, iar ochii ii straluceau. — Multumesc, capitane. Ea ii sopti ceva baiatului, apoi isi ridicd din nou privirea. — V-ar deranja s4-] las pe Andrew aici cu dumneavoastra s& astepte putin, pana intru eu o clipa inapoi in casa? Nu stau mult. — Nu vi grabiti, doamna Prescott. Baiatul dumneavoastra arata a fi destul de puternic. Sunt sigur cA ne-ar putea ajuta sa caram cateva cutii. Ochii baiatului se luminara si alerga spre capitan. Jake ridica o alta cutie, iar Andrew il ajuta, tinand gi el de dedesubtul cutiei, strangand din dinti din cauza efortului. Tinandu-si cuvantul, doamna Prescott se intoarse in cdteva minute, chiar cand Jake si Andrew veneau inapoi dupa ce au transportat ultima cutie. Daca nu ar fi stiut cé era o femeie manie- rata, ar fi putut avea impresia ca fusese pe cale sa il imbratiseze. — Va multumesc din nou, capitane Winston, ca ati incuviintat s4 ma ajutati. Asta inseamna mult pentru mine gi pentru Andrew. Jake dadu din cap. Se vedea ca era o femeie gratioasa — si des- tul de frumoasé, cu par blond-gaten gi ochi de un albastru atat de intens, incat parea mov de aproape. Si sigur astepta un copil, acum ca 0 vazuse mai bine. $i normal ca era c4satorita - doamna Warren Prescott, spusese ea apasat. Ce norocos trebuia sa fie sotul ei, acest domn Warren Prescott! — Cu placere, doamna. Sunt aici vreo cateva zile, asa ca doar s4 ma anuntati cand aveti nevoie de ajutor. — Desigur, capitane, desigur. 71Tamera Alexander Elo ajuta sa urce in cdruta, simtindu-i pielea moale gi catifelata. Chiar si dupa ce ii las4 mana mai simtea caldura ei, precum $i indescriptibila ei feminitate, care ameninta s4 puna stapanire pe mintea lui, insa in acelasi timp se puse in garda. il ridica gi pe Andrew langa ea si baiatul se aseza intre ea si capitan. Jake merse pana la veranda din fata casei; abia apoi intoarse capul sa vada cum cdruta dispare printre fulgii de zapada si adierile de vant.Jake se trase intr-o parte in holul de la intrare, lasand sa treacd pe lang el un grup de femei, care discutau aprins ba despre apropi- erea unei furtuni de zapada, ba despre regretul ca au renuntat la ciorba de cartofi gatita de nu stiu cine, ba despre nemultumirea ca nu li s-a servit budinca de paine. $i din nou i-ar fi , multumit” colonelului Stratton ca |-a trimis la acest eveniment. Admira holul de la intrare - covorul crem cu negru, in forma de romb, parea destul de scump, scari acoperite cu mocheta, o frumoasa bolta, care scotea in evidenta latimea spatiului si pere- tii tapetati. Se vedea ca era o familie instarita, chiar gi in timpul razboiului. in sfarsit, gazda pe care o cunoscuse in treacat inainte de plecarea doamnelor se apropie din nou de el. El o saluta din nou cu o usoara plecaciune. — Doamna McGavock, sa inteleg ca aceasta e Societatea Femeilor pentru Ajutorarea Soldatilor? — O, nu, cdpitane Winston. Acesta e doar comitetul. Suntem mai mult de doua sute de femei implicate. Lui Jake fi veni in minte zambetul colonelului Stratton, care parea s4 cunoasca bine situatia. — Gi toate, in special comitetul, suntem foarte recunoscatoare domnului general Bragg pentru disponibilitatea de a ni te trimite pentru acest eveniment. Dorim s4 adunam bani pentru cauza, desigur. Si, poate chiar mai important, cdutém sa-i incurajam pe barbatii ce sunt pe campul de lupta, precum si familiile ce ii asteapta cu atdta nerabdare. — Va pot asigura, doamné, cA si barbatii sunt la fel de nerab- datori sa se intoarca acasa; victoriosi, desigur. 73Tamera Alexander Zambetul ei pali putin. — Desigur, capitane. Asta speram cu totii. fnsa cel mai impor- tant este sd se intoarcd... asta igi doresc din toata inima femeile si copiii. Acum, daca binevoiesti, vino cu mine, te rog! Intrara prin stanga intr-un salon. El astepta ca ea sa se ageze, dup care se aseza i el. — Ai dori 0 ceasca de ceai, capitane? —Da, multumesc. Trecuse atat de mult timp de cand nu-I mai imbiase cineva pe Jake la ceai... de cand se aflase intr-un ambi- ent atat de civilizat... incdt ceasca de portelan pastelat colorata si farfurioara se simfeau ciudat in mana lui. Multumesc, doamna. Ceaiul era fierbinte si puternic, exact cum fi placea si avea un miros ametitor de cuisoare si scortisoara, arome pe care efectiv parca le uitase. Asa ca le savura incantat. — Colonelul McGavock lucreazi momentan la ferma, capi- tane. Dar este nerabdator sa te cunoasca, asa ca sper sa ni te ala- turi la cina in aceasta seara; esti bine-venit in fiecare seara cat stai aici, la Carnton. Astfel, vom avea ocazia sa te prezentam si copiilor nostri, Hattie, cea mare si Winder, fratele ei mai mic. — As fi foarte incantat. Multumesc, doamna McGavock. E] asculta, dand aporbator din cap la rastimpuri, ce asteptari si ce scopuri aveau in legatura cu licitatia i care erau indatoririle lui. Era cam ceea ce ii spusese gi colonelul Stratton — orice fi cerea doamna McGavock. — Cu toate ca sunt foarte recunoscatoare pentru prezenta dumneavoastra, domnule capitan, stiu prea bine cd sunteti ranit si aveti nevoie de odihna. Asa ca, in timpul cat sunteti la Carnton, ma bazez cA va veti stabili singur limitele si ma veti pune la curent. Sunt cunoscuta cA cer mult de la oameni, Zambi timid. Degi... adevarul e cA nu am cerut nimic mai mult decat imi cer mie insdmi. Jake dadu aprobator din cap, crezind pe deplin ce afirmase doamna McGavock despre sine. 74Craciunul la Carnton — Apropo, continua ea, sunteti sigur ca 0 veti putea ajuta pe doamna Prescott in... proiectul ce si l-a asumat? Mi-a spus ca ati fost foarte amabil si afi acceptat s4 o ajutati. — O, da, doamna. Ma bucur sa 0 ajut cu scena Craciunului. — Foarte bine, atunci. Fondurile adunate prin licitatia noastra vor fi folosite direct pentru soldati, 0 parte din ele in mod specific pentru cei raniti. Un barbat ce a luptat pentru tara sa si a ramas cu o problema fizica merit tot ajutorul pe care i-| putem oferi. — Este foarte amabil din partea dumneavoastra, doamna McGavock. — Foarte bine, atunci. Ea se ridicd. Daca ati terminat ceaiul, permiteti-mi sa va conduc in bucatarie. Tempy, bucatareasa principala de la Carnton, va va arata unde veti locui cat timp veti ramane aici. V-a informat cumva superiorul dumneavoastra? Jake aseza ceasca si farfurioara pe tava argintie si o urma, tra- versand holul intr-o incapere ce parea a fi biroul. — Nu, doamné, nu mi-a spus. Dar presupun ca in hambar, ceea ce va fi in regula. — Vai de mine, nu, capitane. Va putem gazdui mult mai bine de atat. Avem o baracd ce va asteapta. Desigur, este una dintre baracile sclavilor, dar este cea mai buna dintre ele. Este baraca de caramida chiar de langa bucatarie si de langa afumAtoare, unde au stat sclavii ce aveau responsabilitati in casa. Jake dadu din cap in semn de multumire. — Multumesc, doamna. — {mi cer iertare cd nu va putem gazdui in casi. Dar mama mea vine curand in vizita, impreuna cu o verisoara. Asa ca dor- mitorul de oaspeti este foarte solicitat. — Imi va fi foarte bine in barac’, doamna. Multumesc. Ati avut cumva ziua taierii porcilor la Carnton deja? — Nu, nu inca. De fapt, cred ca sotul meu, colonelul, a plani- ficat-o in urmatoarele saptamani. 75