UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI _ FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA »PATRIARHUL JUSTINIAN” Pr. Prof. Dr. VASILE GORDON INTRODUCERE iN CATEHETICA ORTODOXA TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUI PARINTE PATRIARH TEOCTIST BUCURESTI — 2004I. NOTIUNI INTRODUCTIVE CATEHETICA se numara printre disciplinele cu traditie ale Teologiei Practice. care, la ineeputurile programelor didactice ale Facultajii de Teologie (la Bucuresti: 1881- 1884), era inclusa intr-o singur& Catedra, la un loc cu Omiletica, Liturgica si Pastorala’, datorit& apropiatei lor inrudiri, avand, totodatd, profesor comun®. in acelasi timp, de remarcat este faptul cd in insasi Legea Invéyamantului Superior (25 iunie 1890), la art. 4, Catehetica era nominalizata intre disciplinele teologice de baz, o dati cu Dogmatica, Studiile Biblice, Istoria Bisericeasca, Liturgica etc. Cu timpul a devenit, apoi, materie distinct, dar nu singura, ci impreuna cu Omiletica, pentru ca are temele cele mai apropiate dintre celelakte trei ale catedrei. Propriu-zis, Omiletica si Catehetiea s-au detagat in anul 1928, avandu-I titular pe parintele Grigorie Cristescu. Mai térziu au fost unele perioade cdind cele doud materi au fost separate, acest fapt explicdindu-se partial gi prin pregitirea specifica a titularilor. De exemplu, intre anii 1947-1952, Omiletica (incluzand si Exercipiile de Predica) a fost predati de parintele Grigorie Cristescu, iar Catehetica de parintele Mihail Bulacu, specialist in Careheticd si Pedagogie, cu doctoratul sustinut in acest domeniu inca din anul 1928°. in anul 1952 Omiletica si Catehetica vor fi din now asociate, dar cu un adaos al nojiunilor de Pedagogie, sub denumirea de Omileticd si Cateheticd, cu noriuni de Pedagogie, avandu-l ca titular pe arhid. dr. Nicolae Baled, care va onora stralucit aceast& diseipling pnd la pensionare (1970). Pentru scurte perioade, disciplina a fost apoi suplinita de diac. Emilian Vasilescu (1970-1971), pr. Ion Bria (1971-1973) si pr. Gabriel Popescu (1973-1977). Din anul 1977 la catedra a slujit regretatul parinte profesor Constantin Galeriu, pana la iesirea la pensie (1994), imprimand disciplinei mai ales un caracter practic, izvordt din experienta pastorala de exceptie a p. ¢. sale. intre ani 1994- 1998, cursul a fost sustinut de parintele profesor Vasile Raducd (actualmente titular la Teologie Morala), iar din 1998 pana in prezent de catre subsemnatul. in anul 1992, Facultatea de Teologie reintr’ in Universitate, prilej cu care Pedagogia a fost desprinsi de Cateheticd si Omiletica, fiind preluaté de profesori specializati in domeniu. Disciplina si-a pastrat, asadar, doar denumirea de Catehetica- Omileticd, aga cum se prezinté gi astzi Catehetica pentru anul al IIl-lea de studii, Sectia Pastorala, iar Omilerica la anul al 1V-lea, aceeasi sectie. O data cu reintroducerea religiei in scoala, Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotardt (si Universitatea a acceptat) ca in cadrul Teologiei Practice s& se predea si disciplina intitulata Metodica predarii religiei, curs optional, la anul al Ill-lea de studii, pentru toate sectiile. Metodica, nu este altceva, de fapt, decdt Pedagogia crestind, propriu-zis 0 componenta a Cateheticii gi opindim cd nu ar trebui predata separat, ci in cadrul acestei discipline. Comparand programele analitice ale Cateheticii si Metodicii vom observa imediat c& programa celei din urma este inclusa efectiv in cadrul celei dintai Din punctul de vedere al instruirii religioase, Catehetica a fost prezenti dintru inceput in sistemul invatmantului religios roménesc, atunci cind el a cApatat forme * Pentru unete dae utiliza medationulanalitic al Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, Catedra de Omiletica st Cateheticd cu noiuni de Pedagogie, in “Studii Teologice”, an. XXXIII (1981), nr. 7-10, p. 578-581. + inte titularii cu activitate ma indelungata la aceste discipline se numaa si eruditul dr. Badea CIRESEANU. autorulcelebrulu ratat de Litugicd, in 3 volume (,Tezaurul Liturgc al Sfintei Biserici Ortodoxe de R&sirt", Bucuresti, 1910-1911-1912), dar si al unor remarcabile eursuri de Catehericd si Omileic (itografiat). ‘Tid tezei de doctorat: Studi inroductiv in Catehetica Ortodoxd, Oradea, 1928,organizate. Ca stiinfa, ins, aceasta disciplind este tributard, sub aspectul terminologiei si al stfucturdrii materialului didactic, teologiei apusene, fapt pe care arhimandritul cdrturar Juvenal $tefanelli, autorul primului tratat stiinfifie de Cateheticé in literatura noastra ortodoxa’, il recunoaste fra complexe. Format in disciplina scolilor germane, $tefanelli ne ofera prin tratatul su o mostra de eruditie si acrivie stiinificd, pilduitoare chiar pentru exigenfele didactice din zilele noastre, in acest tratat se menfioneaza, intre altele, c& in Germania apar primele manuale de nivel superior, din domeniul de care ne ocupim. Dup’ ce prezinta céteva incercdri mai timide, dar prezente inca din secolul al XVI-lea, Stefanelli nominalizeaza pe F. H. Schwarz, care “cumpenind insemnatatea catecheticei, si infelegnd necesitatea si folosul ei pentru crescerea religioasa si moral in biserica a scris: Katechetik oder Anteitung zum Unterrichte der Jugend im Christentum, Gissen, 1818”. Revenind in aria preocuparilor catehetice romanesti, se cuvine si mai pomenim cdteva nume de rezonanti ale catorva dascali de Teologie, care au ostenit gi ostenese cu mult daruire, prin cuvantul rostit si scris: dr. Dumitru Boroianu, pr. dr. Nicolae Terchila, arhim. dr. luliu Seriban, pr. Nicoale Petrescu (toi trecuti in vesnicie), dimpreund cu reprezentanti in viafd si activitate: pr. dr. Sebastian Sebu, pr. dr. Costachi Grigoras, arhim. dr, Veniamin Micle, dr. loan Toader, pr. dr. Eugen Jurca etc.”. TERMINOLOGIE. in cadrul acestei discipline intalnim foarte frecvent urmatorii termeni: catehet, catehumen, catehezi, catehetica. Catehetul este cel care invati pe altul, invajfatorul sau dascalul; catehumenul este cel care invati de la altul, ucenicul, elevul, cateheza este, in general vorbind, lucrarea didactica a Bisericii, fie cd este vorba catehizarea in biserica, in cadrul cultului divin, fie c& este vorba de ora de religie Catehetica este disciplina Teologiei Practice care se ocup cu normele stiinjifice de predare ale invatamantului religios-educativ, cu scopul de a forma caractere religios-morale. Etimologic'', tofi acesti termeni provin din grecescul xatayeiv (kata si tyeiv |? =a ssuna, a riisuna de sus in jos, a spune ceva de la loc inalt. Activitatea catehetica din Biserica primara se numea xatiyyitc, termen pe care nu-1 intdlnim sub aceasta forma in Sfanta Scriptura. intalnim in schimb formele verbale Katnyeiv, KaTzeio0a1, care se gasesc gi la Iosif Flavius gi la Filon. lata cdteva exemple: = Fapte 21, 21: $i ei au auzit despre tine'* (despre Pavel, n. n.) ca pe tofi iudeii care trdiesc printre neamur' it inveti sit se lepede de Moise... (KermpjOnaar dé xepi ood 5x1 dxoctasiay didéaxels éxd Meobatons tov Kark te EOrn méveas lovdaiovs...) 7 Cemduti, 1880; editia a I-a, imbosayitd, 1908, 342 p. ® Catehetica sau indrumarea in invatiman a tineretulul in crestinis. Op. cit. p.8. *© Operele lor catehetice principale sunt incluse in lista noastra bibliografed, anexai a cursului de fa, eare poate fi consultat sa Biblioteca Facultiinoastre de Teologie. Pentru explicatille etimologice utilizm Manualul de Cateheticd al pr. prof. dr. Dumitru CALUGAR, Editura Instiutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1984 (editia aII-a) si Cursul de Cateheticd pentru nul al I-ea al pr. lect. dr. Vasile RADUCA, Bucuresti, 1996, Deal etimologice amanuntite pot fi urmarite si in Cateherica arhim. J. STEFANELLI, p. 17-22, a cArui preocupare in acest sens este de-a dreptul impresionanti, in demersul siu recurgind nu numai la etatele biblice cunoscute, ei si la autori apartinind literaturi i filozofie:antice, devedind, ase, o excelent cunoastere a limbii clase grecest Kaxd= prepozitie cu acuzativ si genitiv: in, pe, lang, dar si de sus in jos + de jos in sus; figei, vb. = a este au fost invafati (informa) despre tine.= Romani 2, 18: $i-I cunosti voia (lui Dumnezeu, n. n.) si , invagat find de Lege (xormzospevos Ex tod voyov) sti si deslusesti deosebirile; = Galateni 6, 6: Cel ce primeste cuvantul (invajéiturii) si-i faca inviititorului stu parte de toate bunurile (Kowowvcirey dé 6 xamyoipevos tov Aéyov 1H Kamyzoovn év xaow ya6oic). Interesant de observat diferenta de nuanti dintre diddaxe si xaryyéo. in timp ce primul termen inseamna .,invaj pe altul orice fel de stiinji” (matematicd, fizicd, geografie etc.), al doilea, o data cu sensul general de .a invata pe altul”, implica un continut special: (invat despre) Dumnezeu, credinja, crearea lumii etc. Dupa cum lesne se poate observa, utilizarea verbului accentueazi mai ales caracterul predarii orale al invajZturii crestine, conjinute in Revelajia dumnezeiascd. Desigur, elementele de baz ale catehezei apostolice erau preluate, pe de o parte, din Noul ‘Testament, iar pe de alta parte, din Traditie. Trebuie si precizdm, de asemenea, c& misiunea de catehizare apostolica nu implica doar aspectul didactic, invatatorese, adica o predare si o insusire a doctrinei, ci, deopotriva, viata culticd si disciplinara, propriu-zis intreaga activitate misionar-pastorald a Bisericii. Cu alte cuvinte, catcheza nu se preocupa numai de ‘impartsirea cunostinfelor, ci si de integrarea aspirantilor la Botez in viata liturgica: i Tugiciunea, postul, exorcismele, examinarea constiinfei etc Un alt aspect care trebuie retinut este c& in primele veacuri ale crestinismului catehumenii erau reprezentaji indeosebi de oameni maturi, care doreau s& fie inigiati in viata cresting. Abia de la inceputul Evului Mediu (sfargitul secolului al V-lea), catehumenii numérau oameni mai putin inaintati in varsté. Catehizarea s-a ficut, de asemenea, si pruncilor botezati de mici, incepand cu anii in care se impunea educarea deprinderilor crestine. Astfel, injelesul cuvantului “cateheza” gi “catehumen” variazi de la o perioada istorica la alta, precum gi in functie de varsta subiectilor: la cei maturi gi neiniyiayi in viata crestind, catehizarea premerge botezului, la cei mici o succede. Pan& la organizarea catehumenatului, ca forma institutionala de educatie religioas’, cateheza se confunda cu predica, in special cu cea misionara, iar uneori si cu celelalte mijloace de pastoratie, completandu-se reciproc. RAPORTUL CU OMILETICA. 1. in prima faz a propovaduirii invataturii crestine, se desfagura predica misionard = kerigma (de la gr. xnpiyyo = a fi crainic, a vesti, a anunja). Kerigma a fost opera Sfintilor Apostoli si a unor ucenici ai lor. Fi vesteau Evanghelia celor care ined nu auziserd de ea. Astfel, iudeilor se adresau in limbaj biblic vetero-testamentar, aratind ca Hristos este implinirea profetiilor pe care ei, ca membri ai poporului iudeu, le cunosteau de la sinagoga. Paganilor se adresau potrivit gradului de injelegere: grecilor, de pilda, in limbaj rational si chiar filozofic (cum a procedat, de pilda, Sfantul Apostol Pavel), altora in contextul credingelor si traditiilor locale, urechea lor fiind familiarizata cu termenii acelor credinfe. Se cunoaste c& misiunea kerigmatica a intampinat Uuneori mari obstacole, propovaduitorii riscdndu-si nu de pufine ori viaja. Se stie, de asemenea, c& de multe ori nu erau acceptati, ba dimpotriva, erau alungati cu pietre sau chiar ‘omorati, Continutul kerigmei era simplu dar de esenta = Dumnezeul Cel Unic, creator al cerului i al pamantului, vesnic proniator, = imruparea Fiului Séu, pentru mantuirea neamului omenesc; = Intemeierea impéréyiei lui Dumnezeu, la care sunt chemate toate neamurile, imparitie coneretizata in Biserica tuturor celor botezati Daca cei ce ascultau erau receptivi, urma catehizarea gi botezul, dac& nu kerigma rménea 0 incercare nereusitA pe moment, ins cu nadejdea propovaduitorului intr-o reusita viitoare.2. Kerigmei ii urma, asadar, catehizarea propriu-zisit, cu toate implicatiile specifice, ficutd initial tot de Sfinfii Apostoli si de ucenici ai lor, dar care era continuatd, in cele mai multe cazuri, de didascali sau invifatori, despre a caror slujire vorbeste Sfintul Apostol Pavel in Epistola I-a cdtre Corinteni: “Si pe unii i-a pus Dumnezeu in Biserica intai apostoli, al doilea profeti, al treilea invatatori (d:ddaxadonc)...” (I Cor 12, 28). in legitura cu misiunea deosebit de important& a didascalilor, literatura catehetic& ror beneficiaza de un studiu exceptional, apartindnd profesorului de vrednici pomenire Teodor M. Popescu, intitulat “Primii didascali crestini”"". Esential, cateheza a fost dintru inceput ocazionala $i didacticé. Ocazionald, cand s-a facut intr-un mod neorganizat, in locuri intamplatoare, de cdtre cateheti pasageri, cea didacticd presupune un loc si un spatiu de timp bine determinate, desfigurdndu-se in eadrul unor institufit cu autoritate (Biseriea, seoli catehetice), fiind sustinuta, desigur, de persoane pregatite si autorizate de aceste insttuii 3. In faza urmatoare, dupa ce catehumenii erau botezati si integrati, astfel, in comunitatea eclezial, ei erau beneficiarii predicii propriu-zise, fie sub forma omiliei, fie a predicii tematice, in cadrul cultului, desigur. In concluzie: cateheza incepe misiunea propovaduirii, iar omilia sau predica 0 completeazi, 0 dezvolta si 0 desavarseste. Din punct de vedere interconfesional, de-a lungul istoriei crestinismului, 0 dat cu regretabila separare pe denominajiuni, au apdrut in mod inevitabil si diferengieri de abordare a demersului catehetic. Astfel, romano-catolicii au dat atentie cu precadere disciplinei, protestantii instruirii intelectuale, pe cénd la ortodocsi accentul a rimas pe cult, pe integrarea in viafa liturgica Implicatii actuate. Astizi nu se mai poate vorbi de catehumeni in infelesul termenului din Biserica primar. Putini sunt oamenii maturi, cel putin in fara noastra, care 4 nu fie botezati, iar cele mai multe solicitari pentru intrarea in crestinismul ortodox, ale celor care initial au aparfinut religiilor necrestine se datoreaza casatoriilor mixte. Pentru aceste cazuri, catehizarea se face in mod particular, neorganizat, cu atentie sporita sau, uneori, redusi, in functie de gradul de preocupare al preotului-catehet si, implicit, de receptare al “catehumenului”. Cu toate acestea, vorbim gi astazi in mod curent de catehezi si catehizare. $i nu fra temei. Dupa evenimentele din decembrie 1989 a fost posibild reintroducerea religiei in scoali, acest demers constituindu-se, astfel, intr-o forma organizati de catehizare. in u toate cd si pe vremea dictaturii comuniste preofii au facut catehizare “cu timp 5} incepand cu anul 1990 s-au putut organiza intruniri speciale, indeosebi cu tiner doritori de luminare a credinfei, avand loc, astfel, un dialog catehetic organizat. Sunt, astfel, parohii care, in afara orarului de slujbe, au in programul saptamanal o zi si o ord special consacrat catehizarii propriu-zise, cu o tematic prestabilita, cu studiu biblic si doctrinar, cu teme care se citesc acasi si se discutd apoi la biserica asupra lor, deodata cu dialogul ad- hhoe la care cei interesafi pun intrebari iar preotul raspunde. In sprijinul acestuia au venit si noile publicafii crestine, cArfi si reviste, ale catorva edituri crestin-ortodoxe deosebit de Publicat in “Studii Teologice”, nr. 2/1932, p. 140-211; republicat de Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR in vol. Biserica si cultura, Bucuresti, 1996, p. 214-233. Mentiond ed acest studiu face parte dinire lecture bibliografice obligatori pentru examene, in cadul disciplinei Catehetprolifice'®, fiind posibila deschiderea de biblioteci publice cu program de imprumut, chiar interiorul sfintelor lacasuri, Unele parohii au editat reviste si buletine, cu un impact benefie si in plan catehetic. in conditiile in care astaizi, mai mult ea oricdnd, sectele de tot felul opereaz’ cu un zel tot mai aprig, impartind gratuit un numar crescand de publicatii otravite, dialogand cu crestinii nostri prin specularea tuturor prilejurilor, profitand, totodata, de ignoranfa multora, slujitorii Bisericii neamului nu pot fi pasivi, ci se vor implica in misiunea de catehizare cu responsabilitatea cuvenita Scopul de azi al catchizarii nu diferd esential de cel din totdeauna: instruirea pastoritilor cu privire la doctrina si cult, in vederea mantuirii. Didactic vorbind, catehetica uurmaireste cu prioritate formarea de caractere crestine'®, Observm, asadar, e& accentul nu cade atat pe aspectul informativ, ci mai ales cel formativ. Mai adanc vorbind, a catehiza inseamni a face din credinciosi membri vii ai Bisericii, sustinandu-i in cresterea duhovniceasca spre desivarsire, dupa cum inspirat se exprima Sfantul Apostol Pavel: "Pana ‘vom ajunge toji la unitatea credinfei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desivarsit, la masura varstei deplinatayi in Hristos" (Ef. 4, 13) Importanta actual a Cateheticii se leagd direct de importana misiunii Biserieii in contemporaneitate. Alaturi de Omileticd, aceastd disciplind valorific& intreg tezaurul doctrinar, biblic, istoric, cultie si canonical Bisericii drept-maritoare, aratindu-ne principiile, metodele, formele $i mijloacele prin care acest tezaur poate si ajungi si si patrunda in inimile credinciosilor, spre a-i convinge la sAvarsirea faptelor prin care si dobandeasci mantuirea. "5 Alaturi de vechea si prestigioasa Editurd a Institutulut Biblic si de Misiune a BOR de la Bucuresti, s-au afirmat in mod deosebit urmatoarele: Deisis - Sibiu, Anastasia - Bucuresti, Bizantind - Bucuresti, Sophia - Bucuresti, Ramida - Bucuresti, Buna-Vestire - Baciu, deodata, evident, cu editurile mitropolilor, arhiepiscopiilor si episcopiilor ortodoxe romne, din ard si din strindtate "© Pentru acest subiect a se vedea Teza de doctorat a pr. prof. Dumitru CALUGAR, Caracterul religios- ‘moral crestin, Sibiu, 1955, XVI + 292 p.10 IL SCURT EXCURS iN ISTORIA CATEHEZEI MAntuitorul Iisus Hristos ~ Catehetul Desivarsit. Cateheza crestina s-a niscut 0 dati cu zorii crestinismului, avandu-L intemeietor pe Hristos, iar ca izvor fundamental Evanghelia Sa. Nu este simpli abordarea slujirii catehetice (sau invdjdtoresti) a Mantuitorului, datorit’ complexitatii ei, propriu-zis complexitajii personalitatii Catehetului Suprem, manifestata printr-o pedagogie unicd in istoria umanitiil, Caci orice incercare in acest sens igi va asuma inevitabil riscul relativizarii. De aceea, constienti de acest risc, recunoastem ab initio imposibilitatea unei abordari corespunzatoare inaltimii Sale catehetice, chiar daca evangheliile ne dau o multime de indicii deosebit de graitoare in acest sens. in consecinj4, ne propunem doar semnalarea cdtorva aspecte, insofite pe alocuri de ilustrati, acordand in schimb libertate cursantilor sa completeze singuri imaginea Celui mai mare Catehet din istoria mantuirii cu date si remarci trecute prin filtrul cugetarii si trairii personale. lata, asadar, semnalarile noastre: + slujirea invajitoreasea, una dintre cele trei slujiri, egale in importanta lor mantuitoare, asumate de Mantuitorul (deodat cu cea arhiereasca si pastorald), este evidentiat’ mai pregnant de citre evanghelisti decét celelalte doud. El era numit in mod obisnuit Invijdtorul (Rabbi, A1déoxa2os) apelativ pe care Insusi |-a confirmat: “Voi Ma numiti pe Mine invatatorul si Domnul si bine ziceti, cd sunt” (Mt. 23, 8-10). La inceputul misiunii Sale, audienta era restransi (12 Apostoli), dar in scurté vreme “multimea [I imbulzea ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu” (Le. 5, 1). Calitatea de invatator era ceruta in mod firese de caracterul doctrinar, dogmatic, al crestinismului. Spre deosebire de paganism, crestinismul este 0 religie-invafaturd si trebuia, in consecing’, si aiba neaparat un invajitor religios. Politeismul grec si roman reprezenta o religie fara dogme, nepropunand adevaruri de credinta, fiind, de fapt, un cult a cArui justificare se pierdea, teoretic, in legenda, mit si superstitie. In contrast, crestinismul nu s-a marginit Ja dimensiunea culticd, liturgica, cu toate c& fost si ea prezenta dintru inceput, ci gi-a conturat o doctrina, o teologie, pe baza invajaturilor doctrinare propovaduite de Cel mai mare Invajator. Fericiti vor fi fost ascultatorii Si contemporani! Uimiti adversarii Lui! Chiar si cei mai inversunati dintre acestia au recunoscut cu sinceritate: “Niciodatd n-a vorbit vreun om ca Omul acesta”! (In. 7, 46). Care era, de fapt, “secretul” acestei supremafii retorice incontestabile? Raspunsul ni-l da Evanghelistul Mt., atunei ednd spune: “...CAci ii invata ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau cArturarii lor” (7, 29). Acelasi evanghelist Ioan noteazA si o explicatie revelatoare a Mantuitorului: .Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si viata” (6, 33). lar puterea si duhul izvorau din persoana Sa dumnezeiasc’, cici Omul-Hristos este, in acelasi timp, intarit, imputernicit, de Dumnezeul-Hristos. El este Pedagogul prin excelent, paradigmi a tuturor pedagogiilor autentice. Parintele bisericese Clement Alexandrinul a fost pe bund dreptate inspirat atunci cand Lui, Pedagogului desavarsit, I-a consacrat una dintre cele mai insemnate scrieri patristice, Pedagogul, in care spune la un moment dat: “Pedagogul nostru este Sfintul Dumnezeu Tisus, Cuvantul, Care conduce intreaga omenire. Insusi iubitorul de oameni Dumnezeu ne este Pedagog™” = continutul invataturilor Sale vizeaz’ realitijile vesnice: Dumneceu, suflet, nemurire, viafa viitoare etc. In principal, trei mari teme sunt conturate in slujirea Sa didacticé: "Clement ALEXANDRINUL, Scriev, vol. 4 din PSB, Editura Insttutului Biblic gi de Misiune al BOR, trad. de Pr. D. FECIORU, Bucuresti, 1982, p. 198v1 Dumnezeu, lume, om, ultimele doua fiind abordate permanent in perspectiva vesniciei™. De aceea, in esen{i, marea tema a predicii si catehezei Sale 0 constituie vestirea imparétiei lui Dumnezeu: “Plinitu-s-a vremea si imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie!” (Me. 1, 15). lar pentru dobandirea imparijiei ceresti, a mantuirit propriu-zise, ascultatorii trebuia si recunoasc’ mesianitatea si dumnezeirea Se = locul activitatii catehetice era peste tot unde ascultatorii dovedeau receptivitate. El nu S-a marginit la un anume loc, ci strabatnd Iudeea, Galileea si Samaria, invata in case, sub cerul liber, in piefele publice, in adundri sociale, pe mare i pe uscat, pe munte si la es, in pustie etc., asadar, in orice loc unde era ascultat. metodele catehizirii Sale anticipeaz’, in simbure, cele mai eficiente principii gi mijloace pe care le-a promovat pedagogia ulterioara, inclusiv cea moderna, pe care le profeseaza, de fapt, si astizi. Esential, modul desfigurdrii invataméntului hristic, la fel cu traiul Sau cotidian, a fost simplu, apropiat, plin de iubire si compasiune pentru cei umili, in acelasi timp, ins, plin de demnitate, marefie si fort spiritual’, O simpld enumerare a principiilor si metodelor pedagogic actuale, va constata similitudini evidente in cateheza Mntuitorului. Selectim cdteva exemple: 1. Prin * Psihologic. Dumnezeiesc cunoscitor al sufletului omenese, Mantuitorul se adapteazi permanent la mentalitatea, cunostinjele si preocuparile celor crora le vorbea. intr-un fel vorbeste cu cei simpli, in alt fel cu Nicodim cel erudit. Vorbeste autoritar cu Petru cel impulsiv, dar plin de tandrete cu Zaheu, vamegul cel smerit etc.; = Natural. Fara a suprasolicita efortul de receptare al ascultatorilor, Mantuitorul, folosind cu tact metoda inductiva, invaja mai intdi cele usor de rejinut, evidentiind cu prioritate ceea ce este esential de retinut si urmat: “Cautafi mai intai imparatia cerurilor si dreptatea Lui, si toate celelalte se vor adauga vous...” (Mt. 6, 33): = Intuitiv. Acest principiu, atét de recomandat si astazi in procesul educational, a fost utilizat cu precddere de Mantuitorul, in special prin rostirea parabolelor, folosind diverse mijloace intuitive, cum ar fi acfiunile (grdirea Sa era urmata in chip pilduitor de © fapta coneretd, ca de exemplu o vindecare, o inviere, inmultire a painilor ete.), individualizarile (insistand, coneret, pe atitudini ca: “Dac ochiul tau te sminteste...” “Dacé-ti va da cineva o palma...” si se ia masurile corespunzitoare cu mesajul Siu evanghelic), contrastul (Bogatul nemilostiv si séracul Lazar, Vamesul si fariseul) etc. * Temeinic, durabil: El insusi a spus: “Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nul” (Me. 13, 31). in acelasi duh, Evanghelistul Ioan noteaz& marturisirea lui Petru: ,.Tu ai cuvintele viefii vesnice!” (6, 68). Invagitura Sa, dublaté de exemplul iubirii Lui jertfelnice, avea s& cucereasca definitiv inimile ucenicilor Sai, incdt Sfintul Apostol Pavel se intreaba retoric si marturisitor, totodata: “Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Foamea, prigoanele, stramtorarile...”” (Rom. 8, 35). * Activ si practic: vorbeste plugarilor despre semanitor, podgorenilor despre lucratorii viei; pescarilor despre pescuitul minunat; samarinencei despre Mesia Cel ce va si vind ete.; ' Explicati detaliate la Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, Méntuitorul lisus Hristos, hnvdjciorul nostra suprem, in ,Ortodoxia”, nr. 1/1983, p. 34-6112 * Educatiy: urméreste nu doar informarea “despre...” ci formarea, zidirea sufleteasca a omului. Nu cele trecditoare, ci cele vegnice: “Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt. 4, 4). 2. Metodele, de asemenea, sunt cele mai eficiente si astizi: inductivé (parabolele), deductiva (predica de pe munte), analitica (pilda semanitorului), sintetied (“fiti, dar, voi desivarsiti..”), geneticd (“Eu sunt usa...”), experimentald (pescuirea minunat, inmultirea painilor); 3. Forma didactica este att cea povestitoare (acroamaticd), asa cum 0 intalnim in special fn pilde, cat si cea dialogicd (inrebdtoare sau erotematicd), aga cum o vedem in convorbirile particulare (de ex. cu samarineanca, cu Nicodim etc.). 4. Moduri de inviitamént, se disting in special trei: individual (Nicodim), colectiv (in fata muljimilor) si monitorial (cnd trimite pe ucenici la propovaduire). Din cele de mai sus nu trebuie si infelegem cA succesul unie al invataturii Mantuitorului s-ar datora exclusiv principiilor, metodelor, formelor etc., enumerate anterior. “Cheia” impactului suprafiresc al pedagogiei Sale se datoreaza in primul rand dumnezeirii persoanei Lui, oferind nu o paradigmé cateheticd umani, ci una divino-umani. “Cheia” si “noutatea” sunt reprezentate de El insusi: invapatura Sa nu este una teoretic’, un fel de “arta pentru arta”, ci una care se intruchipeazd intr-un model desvarsit, infisdindu- ni-se o identificare deplina intre ceea ce a invatat si viata Sa. Cu alte cuvinte, a trait pe viu invajdtura Sa. lati cum vede, spre exemplu, Sf loan Guri de Aur aceasta identificare pentru cei ce sunt chemafi si-si asume misiunea invatétoreasc’: “$i dupa cum omul, oriunde s-ar arata, trebuie si se vada cA se deosebeste de animale, tot asa si invatatorul trebuie si arate cd este invajator si cand grdieste gi cdnd tace gi cand sta la mas& si cand face orice altceva; trebuie si se vada cd este invatator si din mers si din privire gi din fimuta, intr- tun cuvant din toate!”'? Din aceste motive Mantuitorul trebuie socotit, asa cum inspirat a formulat savantul Simion Mehedingi (1868-1962), “Cel dintai mare educator al omenirii gi adevaratul méntuitor al copiilor”°. Pedagogului Suprem, profesorul-geograf, dublat de profesorul-pedagog, Simion Mehedinti, ii consacr& aprecieri de mare frumusefe, dintre care spicuim: "{ntr-un sat din Galileea, s-a ivit acum vreo doua mii de ani un tanar care purta pe * Sf IOAN GURA DE AUR, Onilii la Matei, vol. 23 PSB, wad. pr. dr. Dumitru FECIORU, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1994, p. 823 (tileuire la Mt. 23, 6-7). 2 Serieni despre educape $1 invajdimdns. Antologie. Edie ingrijita de Dumitru MUSTER, Editura Academiei, Bucuresti, 1992, p. 216. Simion Mehedingi, cel mai mare geograf roman, trebuie socatit si unul dintre ei mai ‘mari pedagogi pe care i-a avut fara noasta. A fost nu numai un savant ci si un crestn autentc sun nationalist fn cel mai bun sens al cuvintului. La instalarea comunismului pe meleagurile noastre el nu s-a "alinit", asumdndu-si cu demnitate toate privatiunile prin care a trecut din aceasti cauzi. Notim, fie si in treacat citeva dimtre cele mai cunoscute scrieri pedagogice ale sale: Poporul (Cuvinte cdire student). Bucuresti, 1921; Ali erestere. Scoala Muncit, Bucuresti, 1929 (vezi si ultima edit, a 9-al, Edit. Axia, Craiova, 2003, prefijatd de pr. V. GORDON); Apropierea de lisus prin Biserica noasiri, prin alegerea educaiorlor, Bucuresti, 1935; Crestinismul romanese, Bucuresti, 1995; Parabole si invdyaturt din Evanghelie, Bucuresti, 1925 (reeditata in 2002, cu o prefatd semnata de pr. V. GORDON),13 fruntea sa lumina unui mare ideal. inca din pruncie pribeag prin Egipt, el simtise toate disonanfele viefit si nenumératele scdderi ale oamenilor... Nazarineanul cel inimos se simfea atras nu spre c&rturari, farisei si toat& oligarhia care inconjura Templul din Terusalim, ci pentru robii care lucrau in argita soarelui, flamanzi, batuti gi schingiuiti, pentru paraliticii din Vitezda, pentru orbi, leprosi, schilozi si alti dezmosteniti ai sortit. Pe tofi acestia voia El si-i ridice din mizeria fizic’ si morala. lar ca metod’ de urmat, in nemarginita Lui mili fafi de sedderile omenesti, a pus inainte una singurd: iubeste pe aproapele tau, ca pe tine insui... fie acela cine va fi $i cum va fi, deoarece chiar in cea mai pacdtoasd fipturd omeneasca tot se poate si gasesti macar un sémbure de omenie si, cine stie, o privire prieteneascd, un cuvant bun sau un sprijin cat de mic, la timp potrivit, va fi in stare si-l ridice din injosirea in care se afl... Greutatea cea mare pentru tandrul Nazarinean era deci s& schimbe intai sufletul dascalilor, adic al oamenilor maturi, inainte de a indruma in alt chip cresterea copiilor..."™ Mesager al noii porunci (“Poruncd noua va dau voua: s4 va iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi...”, In. 13, 34, adic’ total, pénd la jertfa daca este nevoie...), Mantuitorul a folosit, de fapt, 0 singurd si supremd metoda: a iubitii depline, jertfelnice, susfinutd cu dumnezeiasca Sa smerenie (“S-a smerit pe Sine, ficdndu-Se ascultator pand la moarte - gi ined moarte pe cruce!” ~ Filip. 2, 8). Daca am face o analizd comparativa intre pedagogia Méntuitorului si a filozofilor mari ai antichitatii, am observa fird greutate ca filozofit erau promotori ai rajiunii, in detrimentul evident ai simfimintelor de dragoste. Bundoara Socrate (470-399), socotit indeobste cel mai mare filozof antic, excela in exerciti rationale, in silogisme si fineturi dialectice, dar nu s-a priceput deloc sa intre in sufletele contemporanilor, pentru c&-i trata de sus, fra smerenie si dragoste, fapt care i-a atras in final dezaprobarea generala, exceptand atasamentul cétorva ucenici fanatici. in eazul su gi al multora ca el se confirma adevarul c& rafiunea ingdmfa, pe cand dragostea smereste Ratiunea suficienta este sora bund cu mandria, iar iubirea deschisd cunoasterii si acceptirii parerii celuilalt - sora buna cu smerenia. Asadar, nu cu ratiunea a operat Méntuitorul, ci cu iubirea, caci silogismele rationale, oricdta admiratie ar stémi din partea ascultatorilor, nu ‘migca inima gi nu determina, in final, savargirea faptelor bune. De aceea, Mantuitorul ne-a invajat gi ne-a dat pildd cd apelul la partea emotiva a sufletului omenese este parghia cea mai puternicé a oricdérui invéqdémdnt. lar pentru cel care cumpaneste bine realitiqile este limpede cd, de fapt, nu ideile conduc lumea, ci simjamintele. Evident, bune sau rele. insa, dac& Socrate n-a putut avea Modelul Suprem, find scuzabil, asadar, pedagogii care au cunoscut Evanghelia nu mai pot face abstractie acum de cel mai pretios izvor al celei mai inalte $i eficiente pedagogii. O confirmare aparte in acest sens 0 reprezintd atayamentul fa de Evanghelie al celui socotit cel mai mare pedagog modern, Johann Pestalozzi (1746- 1827). Cu prioritate, doud elemente, dovedite esentiale, a desprins el din pedagogia divino- mand a Mantuitorului lisus Hristos: iubirea netarmurita i utilizarea maxima a intuitiei. “O mare piedic& in cunoasterea adevarului, mirturiseste Pestalozzi, este stiinta de vorbe, de care nu se leaga, ins, o cunoastere reali a lucrurilor... Cand pasarea cnt... Cand viermele se tdrdste pe o frunzl, atunci tu, invajatorule, curma lectia de vorbe, deoarece pasarea gi viermele invata pe copil mai mult si mai bine. Taci!” 7”. Tacerea, ne amintim, era , de fapt, una din metodele utilizate de Mantuitorul in anumite imprejurari (“$i din now a intrat in pretoriu — Pilat, n. n, - gi I-a zis lui lisus: De unde esti Tu?...Dar lisus ticea...” — In. 19, 9). 2! idem. p. 215. ® dhidem, p. 219.14 in literatura pedagogicd romaneasca laicd, lisus Hristos a fost recunoscut in mod constant ca Supremul Pedagog, exceptind perioada de tristi amintire 1945-1989, exceptiind, de asemenea, cazuri izolate ale unor “pedagogi” atei. Exemplul cel mai stralucit din perioada anterioar’ comunismului il avem in serierile pedagogice ale lui Simion Mehedinti, din care am citat deja in prelegerea de fata Interesant este c& gi in anii comunismului au fost mini luminate din acest domeniu care au avut curajul recunoasterii in scris a lui lisus, ca neintrecut invatitor. lat un exemplu: “Hristos a fost un vorbitor cu totul peste nivel, iar parabolele Sale, chiar in traducere, impresioneaza si pe cel mai adéne adversar al crestinismului...” **. $i sa ludm aminte ca afirmatia este ficuta in anul 1973, plina epoca ceausista! Dupa anul de gratie 1989, pedagogii laici crestini au iesit din “catacombe” si au scris nestingheriti, acordandu-I Mantuitorului locul pe care L-a avut din totdeauna in pedagogia romaneasca autentica. intre acestia in ultima vreme s-a remarcat in chip aparte profesorul de psihologie si pedagogie de la Universitatea din Iasi, Constantin Cucos, care, jn cel mai recent volum al siu cu privire la educatia religioas’, consaer 15 pagini referitoare la pedagogia Mantuitorului, “hristica” — dupa cum o numeste domnia sa™ Dincolo de unele stingacii de exprimare prea “laica” C. Cucos merit 0 atentie aparte, in acest demers deloc usor al observarii impactului actual si concret al catehezei Invéfatorului nostru suprem. lata, bundoara, un fragment al descrierii consacrate Mantuitorului: "Lisus Hristos este norma fundamental, paradigma esenjiald de la care se va inspira adevaratul crestin in actiunile sale. in masura in care noi ne livram Lui, si Dumnezeu coboara la noi Fiti dar urmdtori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti (Ef. 5, 1) - ne cheama Sfantul Apostol Pavel. $i acest travaliu se cere a fi Ricut pe cont propriu si in mod liber, pana vom ajunge la unitatea credinjei $i a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu. la starea barbatului desdivarsit, la mdsura varstei deplindtéqii lui Hristos (Ef. 4, 13). Tisus Hristos este modelul formator prin excelent. Tradifia ne indeamna sA-L imitam pe El, sd-I urmim exemplul si nu sa fim egalii Lui, Hristos este un model care transcede omul; acesta din urma pretinde si cauté si-L egaleze, fira insi a atinge statutul Sau. Vom face in acest punct urmatoarea precizare: observam ci modelul hristic ingiduie o perfectionare a atributelor umane reale gi nu ne sperie prin intangibilitatea Lui, Spre El au acces tofi indivizii, indiferent de slabiciunile si cderile de circumstan{a. Nimeni nu este impiedicat de nimic in acest urcus.."° lar la sfirsitul paragrafului, prof Cucos conchide: "Hristos ne ofera chipul cu generozitate, dragoste gi infelegere. Dar oamenii rman responsabili de calitatea asemdndrii.’ Asadar, ficdnd abstractie de anumifi termeni mai putin compatibili cu limbajul teologic, prezentarea ficuta invatatorului Suprem de catre acest tanar profesor neteolog, ca de altfel si cdtorva sfinti p&rinyi mai cunoscuti””, este o dovada exemplara a reintoarcerii pedagogiei laice spre valorile perene ale catehezei crestine ® Vasile FLORESCU, Retorica si neoretorica, Editura Academici RSR, Bucuresti, 1973, p 91 % Constantin CUCOS, Educaria religioasa. Repere teoretice si metodice, Edit. “Polirom”, las, 1999, p. 75 90 Gincepiind cu § lisus Hristos ca invgdtor suprem, p. 75-78). ® Ibidem, p. 76. % Ibidem. p. 78. ™ Ibidem, p. 47-57.15 IIL. CATEHEZA IN PRIMELE VEACURI CRESTINE 1. CATEHEZA SFINTILOR APOSTOLL Formati la “Scoala Catehetic’” a Mantuitorului Tisus Hristos, Sfintii Apostoli, ascultatori poruneii Sale “Mergand, invajagi toate neamurile..." (Mt. 28,19), au continuat misiunea Sa cateheticd, randuind, totodata, episcopi, preoti si diaconi, pentru plinirea slujirii invajatoresti, Factorul esential in demersul catehetic apostolic nu se leag’, ins, de o anumita stiinfa pedagogic’, cu toate cd ei erau infelepti prin firea lor si infeleptifi prin harul Sfantului Duh, ci de 0 nefdirmuritat dragoste fata de Hristos si Evanghelia Sa, totodatd fata de cei cdrora le fliceau catehizare. Aga se explica rivna lor jertfelnica, stiut fiind faptul ca numai iubirea totala poate determina sacrificiul. De aceea, Sfinjii Apostoli, in slujba lor invajatoreascd, s-au dus la moarte ca la runt! Sfintul Apostol Pavel exprima in mod admirabil acest temei al iubirii de Hristos, ca ‘mobil suprem al ravnei lor nelimitate: “Cine ne va despair pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracdminte, sau sabia? Precum este scris (in Ps. 43, 24, n. n.): Pentru Tine suntem omordi toatd ziua, socouiti am fost ca niste oi de junghiere... Caci nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stipinirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi... nu vor putea si ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos lisus, Domnul nostru...” (Rom. 8, 35-39). inarmati cu aceasti dragoste si intiriti cu puterea Santului Duh, primit la Cincizecime, Sfinjii Apostoli au cutreierat trei continente (Asia, Europa si Africa), propovaduind Evanghelia si intemeind peste tot Biserici crestine. O data cu intemeierea Bisericilor, ei randuiau episcopi si preoti, cdrora le porunceau si vegheze la pastrarea nealteraté a invataturii evanghelice. Misiunea catchetic& s-a desffsurat parte in scris (consemnat& partial in cele 27 de carti ale Noului Testament), parte oral (consemnata sporadic in alte scrieri decat cele neo-testamentare). Scopul prioritar al catehezei apostolice era pregatirea “catehumenilor” pentru Taina Sf. Botez. Obiectul catehizarii: cuvntul Domnului, Sfanta Evanghelie. Marturisirea Sfantul Apostol Pavel este programaticd, in acest sens, pentru toate timpurile, de altfel: ci nu ne propovaduim pe noi ingine, ci pe Hristos!” (II Cor. 4, 5). Metodele si formele catchizarii erau adaptate corespunzator situatiilor concrete Bundoara, Sfintul Apostol Pavel, in convorbirile catehetice cu iudeii folosea argumente din Legea Veche, iar cu paganii argumente rationale (uneori filozofice), intuitive etc... desprinse din viata, obiceiurile si gandirea lor. Invatamantul catehetic se desfigura gradat, de cele mai multe ori inductiv (de la simplu la complex) asa cum mérturiseste acelasi Stant Apostol Pavel, atunci céind le serie corintenilor: “V-am hranit cu lapte, iar nu cu bueate (tari, n.n.), cci ined nu erafi in stare; si nici chiar acum nu sunteji in stare, fiinded sunteti inca trupesti..” (1 Cor. 3, 2-3). Cu acelasi infeles le scrie, de asemenea, conationalilor sii evrei “Fiinde& voi, cei ce de mult& vreme ar fi trebuit s& fifi invapatori, ined mai aveti nevoie ca cineva si va invefe intaiile ginguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu, si afi ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrand tare. Caci tot cel ce se hraneste cu lapte € un nepriceput in cuvantul dreptatii, fiindea e prune; iar hrana tare e pentru cei desAvarsiti, care prin obisnuingé au simfurile deprinse si deosebeasca binele gi raul” (5, 12-14). Ravna gi tactul pedagogic al Sfintul Apostol Pavel se vadesc, de altfel, din propria-i marturisire, atunei cénd spune: “Tuturor toate m-am fScut, pentru ca-n orice chip s&-i mantuiesc...” (I Cor. 9, 22). Metodele si formele de catehizare ale Sfaintul Apostol Pavel. cunoscute mai bine decdt in cazul celorlalti apostoli, datorita scrierilor neo-testamentare,16 sunt, de altfel, emblematice pentru toti Apostolii si ucenicii lor. Toti, fara exceptie, s-au ficut uturor toate pentru a-si plini mandatul ineredintat, 2, SLUJIREA HARISMATICILOR. impreuna cu Sfinjii Apostoli, in Biserica primara au ficut misiune profetii si didascalii, ca purtitori ai unor harisme speciale, specifice ravnei incandescente a slujirii apostolice. Marturie despre acesti_misionari- cateheti depune Sfantul Apostol Pavel, in Epistola I-a catre Corinteni: “$i pe unii i-a pus Dumnezeu in Biserica: intai apostoli; al doilea, profeti (ioe). CA acestia aveau un har misionar special ne incredinteaz tot Sfantul Apostol Pavel, atunci cAnd intreaba retoric: “Oare toti sunt apostoli? Oare tofi sunt profefi? Oare toti sunt invaatori? Oare toi fae minuni?...” (I'Cor. 12, 29). Dintre harismatici, cei care s-au ocupat in mod expres de catehizare au fost didascalii. Mustrul profesor de teologie, regretatul Teodor M. Popescu, le-a consacrat un studiu cu totul exceptional, intitulat Primit didascali crestini, aparut mai intai in revista “Studii Teologice”®, iar relativ recent in volumul “Biserica si cultura”. lata cum distinge domnia sa slujirile celor trei harisme: “Pe cdnd Apostolul era misionarul profesionist, iar Profetul organul inspirat, care prezice, reveleazi, cearta si sfituieste, Didascalul este, asa cum il arat si numele, invajétorul propriu-zis al comunitiii, cel care o instruieste mai de- aproape in cele ale credinfei si moralei crestine, purtator al cunostingei si infelepciunii, in triada de slujitori ai cuvantului dumnezeiesc, el este factorul special al invajimantului crestin. Numai el are ca functie determinant invatatura. Pentru istoria teologiei crestine, didascalul are, de aceea, 0 important pe care n-au avut-o evanghelistul misionar si profetul..°. Misiunea apostolilor si a profetilor s-a stins de timpuriu, dar a didascalilor a continuat pan prin secolul al V-lea, dupa cum ne incredinjeazi istoricul bisericese Socrate™'. Cum lesne se poate deduce, didascalii erau randuiti de catre Sfinfii Apostoli in comunitajile in care asezau preoti. Astfel, in timp ce preotii se ocupau cu precadere de sivarsirea cultului divin, didascalii aveau in grija explicarea invatéturilor evanghelice propovaduite de Sfingii Apostoli. Tot ei erau cei care protejau aceste invataturi de interpretari gresite, de atacurile ereticilor ete, Functia didascalilor a fost preluata incet-incet de barbati instruiti, care vor intemeia scoli catehetice si alte institutii de invaamant, Toate, bineinfeles, cu binecuvantarea si sub ascultarea Biserici 3. LITERATURA CATEHETICA iN PRIMELE VEACURI. Cateva repere. Pe langa cArtile Noului Testament, care ne dau stiri foarte importante privitoare la cateheza primelor veacuri, literatura crestind beneficiaza de céteva scrieri deosebit de pretioase in acest subiect. Prezentarea noastra va fi selectiva, avind doar scopul de a semnala cdteva dintre ele, in vederea stimularii unei lecturi individuale din partea cursangilor. Astfel, precizim mai intai cA literatura cateheticd a primelor veacuri poate fi clasificata in trei categorii: a. perioada Parinfilor Apostolici; b. perioada apologetici-polemica; ¢. perioada post-apologetic’. Facem de asemenea precizarea, chiar dac& faptul s-ar 2% Nr. 2/1932 31 in Extras) » Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996, p. 79-182. Pentru importanta deosebits pe care o prezinta acest studiu, cursan{i au obligatia si citeascd, urmand afi examinaji din ella coloevi. ™ Biserica i cultura... p. 86-87. idem, p. 1247 subintelege de la sine, c& demersul catehetic de ast&zi nu poate ignora bogatia informativa si mai ales formativa pe care izvoarele patristice le ofera preotilor si dascalilor de religie din zilele noastre. Operele Sfintilor Parinti, ca o fericité completare si talcuire a Sfintei Scripturi, constituie temelia pe care se zideste edificiul trainic al unui invayamant complet, care si-si poat implini scopul, acela de a forma caractere religios-morale, intind in ultima instanta desdivarsirea, in vederea mantuirii. Cunoasterea si utilizarea lor de catre noi, cei de azi, urmeazi, de fapt, sfatului infelept dat de Sfantul Apostol Pavel, atat de potrivit in acest sens: “Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voud cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu Iuare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinfa...” (Evrei 13, 7). Prezentam, asadar, cdteva dintre cele mai cunoscute repere patristice, scrieri ale uunor vrednici “mai-mari” ai nostri, conform perioadelor mai sus enunate™: a. Perioada Parintilor Apostolici. Se numese Parinti Apostolici scriitorii crestini care au trait in a doua jumatate a secolului intai si prima jumatate a secolului al doilea, care au fost ucenici ai Sfintilor Apostoli, sau cel putin i-au cunoscut™, Cele mai insemnate serieri ale Parintilor Apostolici sunt: Invdjatura celor doisprezece Apostoli (Didahia), Epistola Sf. Barnaba, Epistola céttre Corinteni a Sf Clement al Romei, Epistolele Sf. Ignatiu al Antiohiei, Epistola Sf. Policarp al Smirnei, Pastorul lui Herma, Epistola ciitre Diognet etc.** Alituri de aceste scrieri, de mare important sunt si Constitujtile Apostolice, opera al carei autor nu este cunoscut, apdrut probabil in sec. III-V, aledtuit& din opt c&rti, care congin un rezumat al intregii invataturi dogmatice, morale si cultice crestine a Bisericii primare. b. Perioada apologetico-polemica a inregistrat opere ale apologetilor greei, ca: Quadratus, Ariston de Pella, Sf. Justin Martirul si Filozoful (Apologiile | si Il, Dialogul cu iudeul Trifon), Miltiade, Apolinarie, Meliton de Sardes, Tatian Asirianul, Teofil al Antiohiei, Atenagora Atenianul etc. si ale apologetilor latini: Tertulian, Menunciu Felix, Sf. Ciprian etc.” ¢. Literatura cateheticd de dupa epoca apologeticad, inregistreaz’ lucrari de adanca eruditie, precum: Pedagogul (autor: Clement Alexandrinul), Catehezele Sf. Chiril al lerusalimului, Marele cuvant catehetic (al Sf. Grigorie de Nyssa) ete * Pentru acest capitol uilizim cu precddere manualele de Catchetica tiparite la EdituraInsttutului Biblic si de Misiune al BOR: al pr. prof. dr. D. CALUGAR, pentru Institutele Teologice, Bucuresti, 1976, p. 26-33 $i al pr. prof N. PETRESCU, pentru Seminarile Teologice, Bucuresti, 1978, p. 33 5. ® Termenul "Pirinfi apostolei" nu a fost cunoscut antichitatii crestine. Ela fost pus in circulagie in secolul al XViL-lea de primul editor al acestor scrieri, J. B. COTELIER, in lucrarea sa "Pattes aevi apostolic", 2 volume, 1672. Veri vol. Serierle Parinilor Apostolict, vol. 1 din colectia PSB, trad. de Pr. D. FECIORU, Editura Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 197. p. 9 0 dati cu aceasté cunoscutd scriere, anumitetratate Catchetice nominalizeaza si Epistola celor 1] Apostoli cconservata in copta si armeana. Este vorba de o seriere din veacul al Il-lea, alcatuita de fapt din tei lucraei diferte (un Testament”, .O epistola catchetic’ dogmatics” si 0 .Apocalipsi"), care ne daw informati interesante cu privire la comunitatle iudeo-crestine primare. Amanunte in lucrarea La catéchese aux premiers sigcles, Cours du R. P. Jean DANIELOU, rédige par Régine du Chaat, Ecole de la Fi, Paris, 1968, .26-27, * Iidem ~in cuprinsul a 350 p. *% Apotogeri de limba greacd, vol. 2 din colectia PSB, trad. de Pr. T. BODOGAE, Pr. Olimp CACIULA si Pr. D. FECIORU, Editura lstitutului Biblic si de Misiune al Bisericti Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1980, 390 p. 5 Apologet de limba latina, vol. 3 din PSB, trad. Nicolae CHITESCU, Eliodor CONSTANTINESCU, Paul PAPADOPOL, David POPESCU, Institutului Bible si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romine, Bucuresti, 1981, 508 p,18 Asupra acestora din urma vom zibovi cu un scurt comentariu, intrucat prezint& un mare interes nu numai pentru istoria catehezei, dar si pentru inv’{amantul nostru religios de astizi - Pedagogul * aparjine marelui erudit crestin Clement Alexandrinul (see. 1-IM), scriitor cu cultura literara, filozofica si teologica stralucita, la care se adauga o excelenta elocinfa. Scrierea se adreseazi catehumenilor din Alexandria, in sanul cArora se strecuraserd niste deprinderi pgéne. Este compusa din trei cArti gi se incheie cu un imn de slavire al Méntuitorului, De fapt, El este Pedagogul Suprem, dupa cum insusi Clement marturiseste: “Pedagogul nostru, insi, este Sfantul Dumnezeu lisus, Cuvantul, Care conduce intreaga omenire. insusi iubitorul de oameni Dumnezeu ne este Pedagog” *. Tot {in acelasi capitol (al Vil-lea, Cartea 1), Clement propune si 0 “definitie” a Pedagogiei crestine: “Pedagogia este credint& in Dumnezeu: este invaatura a slujirii lui Dumnezeu; este instruirea spre cunoasterea adevarului; este vie{uire dreapta, care duce la cer...” . © Catehezele Sf. Chiril al Terusatimului, constituie si astizi, la fel ca in sec. al IV-lea ednd au fost rostite, un izvor deosebit de prefios pentru Catehetica erestina*, mult apreciate de teologii romani, dovada find studiile si articolele consacrate lor, Sunt ‘in numar de 24: Procateheza, 18 cateheze ciitre catehumeni (care urmau si fie botezai) $i 5 cateheze mistagogice, adresate celor de curdind botezayi (neofitilor). = Procateheza este un prolog al catehezelor, in care se dau sfaturi celor care voiesc si intre in crestinism. Ea incepe cu o revarsare a bucuriei din partea autorului, pentru cei care au fost chemafi a fi pregatiti pentru Botez: “Acum suflaasupra voastra, care ave{i si fiji luminaji**, mireasma fericirii! Acum adunati florile cele duhovnicesti, ca si impletiti cununile ceresti! Acum a adiat mireasma cea bund a Sfintului Duh! Acum afi ajuns la porfile palatului imparatesc! $4 dea Dumnezeu ca si fiti luati inauntru chiar de imparatul! Acum_ $-au ardtat florile pomilor! Si dea Dumnezeu ca si rodul si fie desivarsit! Deocamdata numele vostru vi s-a inscris si afi fost chemafi la oaste, Purtafi in mdini faclii pentru alaiul de nunta si doriti s4 aveti vietuire cereasca! Buna este intentia voastra! lar ei fi urmeaza nddejdea. C&ci nu minte cel care a spus: Toate le lucreazit spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8, 28). Dumnezeu este bogat in facerea de bine; totusi asteapta din partea fiecdruia 0 voin{d sincera. Pentru aceasta, Apostolul a adaugat: Celor care sunt chemati potrivit voinei (Rom. 8, 28). Dac voinga {i-e sincerd, atunei Dumnezeu te cheama, Dar daca esti cu trupul aici, dar nu esti si cu mintea, nici un folos nu ai, S-a apropiat A se vedea CLEMENT ALEXANDRINUL, “Scrieri ~ Partea intdia’, vol. 4 din colectia PSB, Editura Insttutului Biblie si de Misiune al BOR, trad. Pr. D. FECIORU, Bucuresti, 1982, p. 165-362. idem, p. 198. “ Ibidem. p. 196. “Sf. CHIRIL al Ierusalimului, Catehecele, trad. PD. FECIORU, Bucuresti, partea I, 1943 (Procateheza i primele 12 Cateheze) si partea a II - a, 1945 (urmatoarele 12 Cateheze) , Colectia “Izvoarele Ortodoxiei”, nnumerele 6 si 7. A se vedea si edita recenta, sub titlul Cateheze, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romine, Bucuresti 2003, 386 p. A se vedea Bibliografia General, stasati la sfrsitul Cursuli si article Care aveti si fii luminati” (gernZuevor) ~ referre la cei care se pregiteau si primeascé taina Sfintului Botez. Astel, termenul goonZéucvor devine sinonim cu faxaéuevor (nota trad.) care am notat cateva dintre aceste studi19 odinioara si Simon Magul de baia botezului, A fost botezat, dar n-a fost luminat.. $i-a cufundat trupul in apé, dar nu si-a luminat inima cu Dubul. Trupul s-a coborat si s-a ridicat iarisi, dar sufletul nu s-a ingropat impreund cu Hristos si nici nu s-a sculat impreund cu Hristos Iti dau exemple de c&deri, ea A mu cazi $1 — - Cateheza I se dezvolta pe textul de la Isaia 1, 16: “Spalati-va si va curdtiti si scoatefi viclesugurile din inimile voastre dinaintea ochilor Mi - Cateheza a II a trateaza despre pocaintd, despre iertarea pacatelor, despre cel potrivnic etc., avand drept calauza un text din Iezechiel: “Dreptatea dreptului peste el va fi si firddelegea celui fara de lege peste el va fi. Dac& cel fra de lege se va intoarce de la toate firddelegile lui, va trai negresit gi nu va muri!” (18, 20); - Cateheza a IlI-a este un fel de “lectie” despre Botez, pe baza textului de la Rom. 6, 3-4: “Sau nu stifi c& oricdfi ne-am botezat in Hristos Tisus, ne-am botezat intru moartea Lui? Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin Botez...” - Cateheza a IV-a trateazi despre zece dogme, cuprinse, de fapt, in Simbolul Credinjei: despre Dumnezeu, despre Hristos, despre Cruce, despre Inviere etc. ~ Cateheza a V-a vorbeste despre virtutea credintei, pornind de la textul din Evrei Il, 1: “Credinja este adeverirea celor n&dajduite, dovedirea lucrurilor nevazute...”, - Cateheza a VI-a se ocupa cu explicarea primului articol din Simbolul Credintei; - Cateheza a VIT-a confine invajatura despre Tatal gi atributele Sale, pornind de la cuvintele: "Pentru aceasta imi plec genunchii inaintea Tatalui, din care se numeste tot numele parintesc, in cer si pe pamant..." (Ef. 3, 14-15); - Cateheza a VII-a, plecdnd de la citatul din Teremia 32, 18-19 (Dumnezeule ‘mare $i puternic, Doamne mare in sfat si puternic in lucruri, atotputernice...), explica atributul atotputemniciei lui Dumnezeu-Tatal; ~ Cateheza a IX-a explicd expresia din Crez “Facdtorul cerului si al paméntului, al tuturor celor vazute si nevazute...”, pe baza citatului din lov 33, 4; - Cateheza a X-a explica primele cuvinte din articolul al II-lea al Simbolului de Creding&: “$i intru Unul Domn lisus...”, pe baza textului din I Cor. 8, 5-6; - Cateheza a XI-a explic’ in continuare cuvintele din Crez “Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, Carele din Tatal S-a ndscut...” - Cateheza a XII-a talcuieste articolul al Ill-lea din Simbolul Credinfei, citnd textele din Isaia 7, 10-13, cu scopul de a combate pe eretici si pe iudei; - Cateheza a XIII-a vorbeste despre Cruce, ristignirea si ingroparea Domnului, indemnand la cinstirea Sf. Cruci, a face semnul ei etc.; - Cateheza a XIV-a, tinuta in ziua Sf. Pasti, explica articolele V si VI din Crez, despre Inviere si Indltare; - Cateheza a XV-a vorbeste despre venirea intru slava a Domnului nostru Tisus Hristos, ca si judece viii $i mortii(articolul al Vil-lea din Crez); Partea I, vol. 6, p.37 5.20 - Cateheza a XVI-a explica articolul al Vill-lea din Crez, vorbind despre Duhul Sfnt, combatand, totodata, ereziile lui Simon Magul si a lui Manes (gnostic din secolul al Ill-lea); ~ Cateheza a XVI-a continua explicafiile despre Séntului Duh, - Cateheza a XVIII-a, ultima din cele “pentru cei care au si se lumineze”, vorbeste despre Biseriea (articolul al IX-lea din Cre2) Facem menfiunea ci toate aceste 18 cateheze au fost jinute inainte de Sfintele Pasti, iar fn ziua praznicului, dupa ce au fost botezati, catehumenii au purtat numele de “luminati” sau “neofiti”. in saptimana luminata, Sfantul Chiril le tine alte 5 cateheze, numite “istagogice” (xarnygjoci pootayoyixai): Cateheza I-a mistagogicd (XIX) explica ritualul Tainei Sf. Botez; ~ Cateheza a Il-a mistagogicd (XX) continua explicarea inceputa in cateheza anterioara; - Cateheza a HI-a mistagogica (XXI) vorbeste despre Taina Sf. Mir si despre ungerea propriu-zis4, pe care Sfantul Parinte o numeste ..~pioua”; ~ Cateheza a IV-a mistagogica (XI), vorbeste despre Taina Sfintei Euharisti; = Cateheza a V-a mistagogica (XXIII) explicd momentele mai insemnate din Sfainta Liturghie, o dat cu simbolismul lor. = Marele Cuvant Catehetic al Sfantului Grigorie de Nyssa (Adyoc karyyntixdc 0 uéyac) este cea mai importanta lucrare a sa*®, Scrisa pe la anul 385, lucrarea cuprinde 40 de capitole si are mai mult un continut dogmatic, fiind adresata dascalilor crestini din acea vreme (intre care si didascalii, despre care am vorbit mai sus). in accepjiunea de azi, aceast& lucrare ar putea fi inclusi in categoria catehismelor, dar depageste cu. mult nivelul mediu al acestora. Scrierea este structuratd in trei parti, precedate de un prolog in care vorbeste despre rolul pe care il are invatamantul catehetic. Prima parte trateaz despre Sfinta Treime; a doua parte despre picat, intrupare si méntuirea prin Hristos; « treia despre Bote7. si Euharistie Dintre autorii de literatura catehetie’ ai primelor veacuri din Apus evidentiem doi Parinti = Sfantul Niceta de Remesiana“*, cu lucrarea Catechismus sive instructionis libelli sex (Catehismul, sau sase céirticele de invéjatura), publicata in anii 374-381, cu invataturi pentru candidatii la Botez (competentes). S-au pastrat in intregime numai cirtile a 3-a gi a 5-a. Intre preocuparile principale se numara combaterea paganismului, a politeismului, ocultismului gi astrologiei + Fericitul Augustin*” cu scrierea De catechisandis rudibus (Despre trebuina de a-i invdya pe cei simpli), sctisi aprox. pe la anul 400, in 27 de capitole, adresaté unui “© Veri vol. Sf. Grigorie de NYSSA, Marele cuvdnt catehetic, rad. de T. CRISTESCU si N. BARBU, Bucuresti, 1947, editia a Il-a = 1998 (edit. “Sofia"). Pentru teologia Sf. Grigore de Nyssa, mai ales cu privire la om si la mantuire, a se vedea teza de doctorat a pr. Vasile RADUCA, Antropologia Sfantului Grigore de ‘Nyssa, Editura Institutului Bilic side Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996, 408 p. “Pentru viata si opera SE. NICETA de Remesiana, vezi Pr. Stefan ALEXE, Sfintul Niceta de Remesiana i ecumenicitatea pamisticd din sec. IV si V, Tez de doctorat, ST XXI, 1969, nt. 7-8, p. 453-587. © Fer, AUGUSTIN, De catechisandis rudibus, MIGNE, P.L. XXXX, col. 309-348; (vezi si, Oeuvres completes de Saint Augustin, text bilingy, Trad. par PERONNE, VINCENT & comp., Paris, 1869, Tom. XXI21 diacon din Cartagina, Deogratias, la cererea acestuia, pentru a-i fi indrumar in munca lui de catehizare. Aceasti lucrare este considerata primul manual de catehetica al Bisericii primare apusene, dup’ cum Pedagogul lui Clement Alexandrinul este socotit primul “manual catehetic” din Orient. Este structurata in trei paryi: prima trateaz& despre materia invayamantului catehetic, a doua despre procedeele (metodele) adecvate intului, iar a treia despre finuta catehetului. Amintim, de asemenea, ci Fericitul Augustin a lasat, intre altele, 0 alt lucrare din domeniul catehetico-pedagogic, De Magistro (Despre invajator). tradusa si in limba romana‘*. Aceasta lucrare se prezinta sub forma unui dialog cu fiul siu Adeodatus (fruct al unei iubiri nelegitime, de dinainte de convertire, mort la varsta de 17 ani, copil de o inteligenta precoce, care-I speria uneori pe tatl siu). Linia ciliuzitoare a lucrarii este Dumnezeu, "Unicul invajitor", Care se afla in ceruri si pe Care, dup opinia Fericitului Augustin, in masura in care vom invata mai mult, il vom iubi mai mult. "A-L iubi si a-L cunoaste" inseamna adevarata fericire pe care pretind toti c& o cauta, dar putini sunt aceia cArora le este dat bucuria de ao fi gisit cu adevarat.. 4.CATEHUMENATUL. Sub acest nume se cuprinde perioada dintre jumatatea secolului al H-lea si secolul al V-lea, in care, sub o forma organizati, s-a desfigurat catehizarea iudeilor si a pagdnilor in scopul increstinarii, Ca forma neorganizata didactic putem vorbi de catehumenat chiar de pe vremea Sfinjilor Apostoli, intrucat era firesc ca inainte de Botez candidatii sa fie instruiti, pentru a putea da dovada, apoi, despre credinfa lor. Cu timpul s-a simtit ins nevoia unui invatamént catehetic cu. un program coerent, pe 0 anumita durata, in functie de situatiile specifice. Primele dovezi despre organizarea catehumenatului le avem in jurul anului 150, in serierile Sf. Justin Martirul gi Filozoful. Astfel, in Apologia 1, noteaza intre altele: “Toti cei care s-ar incredinta a crede ci lucrurile acestea invatate si propovaduite de noi sunt adevarate si care figdduiese c& vor putea tri aga, sunt invatati si se roage si s4 ceari de la Dumnezeu, postind, iertarea pacatelor pe care le-au sdvarsit mai inainte, in timp ce noi, la randul nostru, ne rugim gi postim laolalta cu ei. Apoi, ei sunt condusi de noi undeva, unde este apa gi sunt rendscuti acolo, in acelagi fel in care noi ingine am fost rendscuti; ei primese atunei o baie in apa, in numele Parintelui tuturor si Stapanului Dumnezeu si al Mantuitorului nostru Lisus Hristos gi al Sfaintului Duh..“° Tar pujin mai incolo: “Tar baia aceasta se numeste luminare, intrucat cei care primese toate cele in legdtura cu ea devin apoi lwminagi la minte...°*°. Observam, asadar, c4 inainte de baia Botezului, avea loc un anumit instructaj, find invatati si se roage, s& posteascd etc., iar dupa “baie” se numeau “luminati”, termen pe care il intdlnim i in alte scrieri din perioada catehumenatului, cum am vazut mai sus, de exemplu, in Catehezele Sf. Chiril al lerusalimului. Instructia cateheticd, aflam tot de la Justin Martirul, era asigurat& de cateheti. Lar catehumenii au fost impartiti initial in doud categorii: insiruifi elementar si tnaintayii. Continutul instruirii il constituia invatdtura de baz& a Bisericii, cuprins& indeosebi in Simbolurile de Credinja. Evident, era explicata doctrina despre Sffinta Treime, Biseric’, (Sur la manidre d'enseigner la doctrine chrétienne aux ignorants), p. 394-443. Trad. rom. de George Bogdan ‘TARA, Prima catehe=d. Injiere in viaja crestind. Ediyie bilinva, Polirom, Bucuresti, 2002: ** Idem, De magistro, P-L. XXXI, col. 1193-1220; rad. rom. Eugen MUNTEANU, Institutul European, Iasi, 1995 (edie bilingva),22 Taine, moarte, inviere, viata vesnicd etc., alituri de invataturile morale, necesare unei conduite crestine firesti. Durata catehumenatului a crescut progresiv (afkim din Constitutiile Apostolice, in special Cartea a Vil-a): 3 luni, 1 an, 2 sichiar 3 ani Treptele catehumenatului erau trei: ascultétorii (participau la Sfanta Liturghie pana la “caji suntefi chemayi...”); ingenunchetorii — catehumeni mai avansati (participau pan la Herwiic); luminagii, numiti si competenji, erau catehumenii inscrigi deja pe listele pentru Taina Botezului, cu 40 de zile inaintea Sfintele Pasti. Initial, Botezul se sAvarsea numai in sambata Pastilor. Noii botezati se numeau “luminati” sau “neofiti” si umblau imbricati intr-o haina alba toat Saptamana Luminata (de la Pasti la Duminica Tomii). Mai apoi Botezul s-a svargit gi-n ajunul akor Praznice Imparatesti: Nasterea, Botezul, Rusaliile, Floriile. Ca o reminiscent (si dovada) a acestui fapt este cdntarea la Liturghie “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat...”, in loc de Trisaghion. Conetuzii. La finele acestui succint excurs in slujirea catchetica a primelor veacuri crestine se impun edteva observatii generale = fiecare dintre cele patru paragrafe tratate ar fi meritat, avand in vedere importanja lor, un numar mult mai mare de pagini, in care si fie prezentate si alte aspecte decét cele mentionate. Din ratiuni metodologice, am procedat, insi, la aceasta restrangere asupra strictului necesar, in special pentru a nu incdrca excesiv cursul; - informariile sumare incluse in aceast’ prelegere pot fi completate prin aprofundarea bibliograficd, cu deosebire prin analizarea lucrarilor mai importante, semnalate atat in interiorul capitolelor, cat si la notele de subsol Dupa cum usor se poate observa, am semnalat cu precddere lucrarile traduse din operele Sfingilor Parinti, pentru gradul ridicat de accesibilitate, dar studentii pot apela si la altele, netraduse ined, fie in text original, fie in variantele unor limbi moderne, de larga circulajie, cum sunt cele din cunoscuta colectie "Sources Chrétiennes"*'; - precizim, de asemenea, c& unele dintre lucrarile catehetice importante, din aceeasi perioad’ a primelor veacuri crestine, vor fi menfionate in capitolul urmator, in cadrul scolilor catehetice, context in care au slujit parinfii gi scriitorii bisericesti © in vol, 2 PSB, Apologeti de limb greacd, trad. de px. D. BODOGAE, pr. D. FECIORU $i pr. 0 CACIULA, FaituraInsituului Bible si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1980, cap. LXI,p 66, *" Ibidem, p. 67. 5" Dine lust reprezentatve stine, pentu detalii cu privie ln cateheza.primelor veseuri nom (si recomandim) in special dous: I. COLOMB, Joseph, Le service de 1'Evangile, Manel catéchétique (catoic), Vol. I sill, ,.Desclée” — Paris, 1968, 611 + 816 p.; 2. Cours du R. P. Jean DANIELOU, rédige par Régine du Charlat La caréchése ax premiers stcles, Ecole de la Foi, Pais, 1968, 270 p23 IV. $COLILE CATEHETICE La fel ca in capitolele precedente, nici aici nu ne propunem s& intram in prea multe detalii istorice, pe care cei interesati le pot afla in manualele de specialitate, ci sa punctam doar care au fost marile centre ale catehizarii, reprezentanjii mai de seama, operele lor principale in acest subiect (inclusiv tematica acestora), totodaté ce anume din aceste opere poate sluji demersului catehetic actual. ALEXANDRIA. in acest centru vestit al antichit@jii au caleat picioarele Sfantului Mareu, unul din cei saptezeci apostoli, autor al Evangheliei a 2-a. lata ce ne relateaza Eusebiu de Cezareea in privinta lui: “Despre Marcu se spune ca a fost cel dintai trimis sa predice Evanghelia in Egipt, aga cum a compus-o, gi tot el a intemeiat acolo primele biserici"™*, Iar in Cronica spune ci Marcu a evanghelizat si Alexandria, stire preluata probabil de la Dionisie, episcopul Alexandriei, ucenic al lui Origen, la care Eusebiu se refera deseori in Istoria sa®. Ei bine, in acest centru evanghelizat deja, pe la jumatatea secolului al I-lea s-a deschis © importanta scoald catchetica, al cArei prim conducator a fost Panten (pe la anul 180), Interesant este faptul cd scoala alexandrina este cunoscuta sub nume diferite: scoala cuvintelor sau invajdturilor sacre (diSacKaiciov tv fepav Aéyov); scoala catehiztrit (1 tic Kampjocuc diacKadciov); adunarea (pentru invafitura) a credinciosilor (i, 1a motév draxpipi) sau, simplu, Scoala din Alexandria (to xat‘Aletévipcay didacKadziov) Dupa Panten, cei mai valorosi cateheti au fost Clement Alexandrinul (150-217) si Origen (185-245). La inceput aceasta scoalé nu a fost intretinuta de Biserica, ci prin mijloace particulare. Origen, de pilda, pentru a putea trai vindea manuscrise ale unor autori profani pe care le poseda, sau dadea lectii particulare. ins& eruditia profesorilor alexandrini avea sa se rasfidingi benefic asupra prestigiului scolii, in special prin studierea si interpretarea Sfintei Scripturi. Metoda prioritarit de interpretare in aceasta scoala este cea alegorica™. Aceasta tendin{a mistica de abordare a textelor sfinte va fi temperata, in plan general, prin interpretarea literald pe care se va axa $coala din Antiohia, despre care vom vorbi mai jos. De la Clement ne-au ramas trei lucrari mai importante: Pedagogul, Protrepticul gi Stromatele. Dintre acestea, in ceea ce priveste Catehetica, cel mai mult ne intereseaz’ Pedagogul™, despre care am facut deja céteva remarci in prelegerea anterioara®. Ca si alfi mari gi constiineiogi daseali crestini, Clement urmarea intemeierea unei stiinje crestine care si contracareze si s4 invinga orgoliul “stiintei” pagdne. El nu respinge, de fapt, filozofia © Veri EUSEBIU DE CEZAREEA, Serieri ~ Partea I, PSB, vol. 13, Editura Insttutului Bible... trad. pr T BODOGAE, Bucuresti, 1987, p. 82 idem, nota 84. Paradoxal, se pare cd Origen a interpreta literal un text scripturistic semnificaiv, Mt. 19, 12, in care se vorbeste despre fameni. Este posibil, asadar, ea aceasta interpretare si- fi determinat si se castreze, fapt care i-a atras 0 sumedenie de necazur, inclusiv post-mortem (condamnarea de cdtre sinodul al V-lea ecumenic) ‘Am folosit, insi, expresile "se pare” si "probabil", pentru ci nu este exclus ca alte motive si fi fost determinant intre care si incerearea de a contracara acuzafilee& ar umbla cu femei, dupa cum menfioneaza istoricul Eusebiu de Cezareea (op. cit cap. VIIL p. 231) 5 Observafii pertinente asupra. personalitiii lui Clement si a lucririi “Pedagogul” face C. CUCOS, Educatia religioasé. Continut si forme de realizare, Editura “Didactica si Pedagogica”, Bucuresti, 1996, 29- 31. De asemenea, in volumul Educayia reigioasd. Repere teoretice $i metodice, “Polirom”, 1999, p. 47-48 Mentionam, totodatd, 8 face parte din bibliografia obligatorie pentru examen, fapt care obliga pe cursanti 8 ociteasca in particular si si remarce elementele constitutive, in special cele cu aplicabilitate actual24 pagan, pe care o aseamAnd oarecum cu Vechiul Testament, care pregiteste receptarea Noului Testament, El apreciaz stiinja in general, ins& pe cea crestina in mod cu totul special, pe care o considers, de fapt, prima treapté a méntuirii, “Pedagogul” este considerat, astfel, primul tratat stiinyific de pedagogie din care s-a alimentat tradijia crestin& privind educatia in toate timpurile Origen s-a impus posteritatii in domeniul doctrinar-catehetic in special prin lucrarea Despre Principii (epi ‘Apyav), adica ..Despre Inceputuri”, in patru carti, in care se ocupa cu invayatura crestind despre: Sfanta Treime, ingeri, lume, om, suflet, inviere, libertate, Sfintele Scripturi etc.°”. Om de mare caldur& sufletease’ si de adne& profunzime a convingerilor religioase, in acelasi timp dascal de stralucita erudiie, in special in domeniul biblic si dogmatic, el a fost considerat, totodata, “cel mai popular catehet al veacului al IIl- lea, care si-a petrecut toatd viafa in cdmpul invajaturii si al predicii”, cum se exprim& un cercetitor francez pe la inceputul secolului al XX-lea®*. Scopul luerarii .Despre Principii”, nominalizata mai sus, este cel marturisit de Origen insugi: “Am scris aceasta lucrare, pe de © parte, pentru aceia dintre credinciosii nostri care cauté explicarea in haina rational a principiilor de credinya; dar pe de alta parte, am vrut si dau si un raspuns impotriva ereticilor care mereu ne provoaca la discutii neplacute...” *. ANTIOHIA. Este vorba de capitala provinciei romane Siria®, in care, dupa ‘moartea martiric’ a Sfintului Arhidiacon Stefan de la lerusalim, s-au refugiat multi dintre crestinii de aici de teama represaliilor. Aici va propovadui si Sffntul Apostol Pavel impreuna cu Barnaba (Fapte 11, 26) si cu alti “prooroci si invayatori” (Fapte 13, 1). De fefinut, de asemenea, c& in Antiohia ucenicii lui Hristos s-au mumit prima oard crestini (Fapte 11, 26-27). Aci va fiinta, astfel, o puternica scoala cateheticd, cei mai de seama reprezentanti ai ei fiind urmatorii: Lucian de Samosata (preot martir), Diodor de Tars, Sf. loan Gurit de Aur (+ 407). Linia prioritara de interpretare a Sfintei Scripturi a fost cea literal, sau istorico-gramaticald, cum se poate observa foarte bine indeosebi la Sfintul loan Gura de Aur, reprezentantul cel mai renumit al acestei scoli. De aceea, in cele ce urmeaz’ vom creiona céteva aspecte legate de preocuparile sale catehetice. Opinii cu privire la educatie aflim in mai toate predicile sale (in special omilii), dar cele mai accentuate convingeri pedagogice le gasim in “Despre gloria degarta si cum trebuie s4 creascd parinfii pe copii”*'. in ceea ce priveste catehumenatul si am&nunte legate de scoala propriu-zisi, gisim date remarcabile in catehezele baptismale, 12 in total, dintre care cele mai relevante sunt a 5 Veri trad. rom. ORIGEN ~ Serier alese, vol. 8 PSB, Editura Institut Biblic.., ad. pr. 7. BODOGAE, Bucuresti, 1982, 297 p “J, G. BARDY, Un prédicateur populaire au Ile siéele, in “Revue pratique d'apologetique”, Toulouse, 1927, p. 515. ORIGEN ~ Scrieri alese, vol. 8 PSB, Editura Instituului Biblic... tad. pe. T. BODOGAE, Bucuresti, 1982, p. 14 © Facem aceasti precizare, pentru a nu se confunda cu Antiohia Pisidiei,ora5 din provincia roman numits “Galatia” (vezi Fapte 13, 14-4); ef. Pr. de. loan MIRCEA, Dictionar al Noulu Testament, Edivura Insiutului Bibl... Bucuresti, 1984, p. 29. Veri Sf. IOAN GURA DE AUR, Despre cresterea copiilor, in vol. "Pujul si implrtre de griu", Bactu, 1995, p. 410-431. Interesant este faptul 8 aceasta Iucrare este consideraia prima cu caracter educativ din ayimantul rusese, in wraducere slavond (St. BARSANESCU + colectiv, Istoria Pedagogiei, Bucuresti 1969, p. 51), Mentiondim ci asupra conginutului aceste scrieri vom face anumite remarei intr- alt prelegere, {n care vom vorbi despre familie — factor al educaie.25 doua si a treia, traduse si editate alituri de alte sase de Antoine Wenger, in cunoscuta colectie Sources chrétiennes™. Ele au fost recent traduse si in limba romana de un merituos absolvent al nostru, Marcel Hanches (promotia 2002, actualmente preot), foarte bun cunoscator al limbii grecesti vechi, editate in condigii exceptionale™. Mentionim mai intai faptul c& Sfintul loan Gur de Aur, hirotonit preot in Antiohia anul 386, de catre episcopul Flavian, avea calitatea de predicator al catedralei episcopale (386-398), fuunctie care includea si sarcina de a pregiti catehumeni pentru primirea Botezului, lucrare ce se fea de regula in timpul Postului Pastilor. Asa se face ca Sf. loan a rostit 0 serie de cateheze baptismale, dintre care din nefericire ni s-au pastrat foarte putine. Am pomenit de catehezele 2 si 3, pentru faptul ca in ele se descriu cel mai explicit ritualul botezului. De altfel, este cu totul remarcabila si prima catehez, intitulatt .Catre cei ce urmeazi a fi luminati”, in care evenimentul unic al Botezului este comparat cu o nunta, la care Mirele este Hristos, iar mireasa viitorul crestin. lata cat de plastic si sugestiv se exprimd $faintul P&rinte: ,Clipa de fafa este a bucuriei gi veseliei duhovnicesti. Caci, iat, ne stau inainte doritele zile ale nuntilor duhovnicesti. Fiinde& nu greseste cineva dac& numeste nuntié ceea ce se intimpla acum, si nu numai nunté, ci si inrolare minunata gi preaslavité. $i si nu socoteasc& cineva cA sunt nepotrivite cele spuse, ci si-I audi pe fericitul Pavel, dascdlul lumii, care, folosindu-se de aceste amandouai modele®, zice: V-am logodit pe voi unui singur barbat, ca sit vat infétise: lui Hristos fecioara neprihdinita (11 Cor 11, 2); iar in alta parte, dupa ce descrie armele ca pentru niste soldati ce se avanta la razboi, ice: Imbracagi toate armele lui Dumnezeu, ca sc putefi sta impotriva uneltirilor diavolului (Ef. 6, 11). Astizi se face bucurie in cer si pe pamént. Caci daca pentru un singur pacatos care se poctieste se face atéta desfitare, cu ct mai multa bucurie nu se face ingerilor gi arhanghelilor si tuturor puterilor de sus i tuturor celor de pe pamant, pentru atta multime care, intr-un suflet, dispretuieste cursele diavolului si ravneste si se inscrie in turma lui Hristos? Haideti si vorbim despre mireasa care urmeaza sa fie condusa in sfainta camara a unt gi sd va aratam bogatia covarsitoare a Mirelui si negraita iubire de oameni ce o aratd fay de ea si de ce fel de lucruri se desparte ea si care sunt cele pe care le va dobandi. $i daca ingaduiti, si cercetim mai intai cele referitoare la mireasd si si vedem in ce stare este ea cind Mirele 0 primeste. Fiinde mai ales in acest mod se vadeste nesfargita iubire de oameni a Stapdnului tuturor. Caci nefiind El indragostit de chipul ei, nici de frumusejea, nici de prospetimea trupului, totusi se apropie de ea. Ba mai mult, find urdtd si respingatoare, plin& de rusine si intindciune $i, intr-un cuvant spus, cuprins’ de bubele pacatelor, asa o duce in c&mara de nunta...". Un studiu deosebit de valoros asupra catehezelor baptismale, in general, face regretatul parinte profesor Ene Braniste, fost titular al Catedrei de Liturgica la Facultatea noastra®. Desigur, pirintele Braniste reliefeaza aspectele liturgice ale referirilor Sfantului © Paris, 1957, vol. 50, 284 p. Notim ca volumul se gisest si la Biblioteca Facultfiinoastre de Teologie. © Editura .Oastea Domnului” ~ Sibiu, 2003, 131 p., sub titll: SE loan Gurd de Aur, Cateheze baprismale. Cartea beneficiazA de 0 prefata consistenté, semnata de PS. LUCIAN Lugojanul — Episcop Viear al Ahiepiscopiei Timisoare care acorda, totodata, si binecuvantarea pentru aparitie Inscrierea in oast si cdsdtoria (nota trad, p. 21) © dbidem, p. 21-22. © Explicarea Borezului in catehezele baptismale ale Sf. loan Gurii de Aur, in $.T. nt. 7-8 / 1970, p. 509-527 ‘Studiul are si un capitol critic comparativ intre Sfintul toan Gurd de Aur si SE. Chir al lerusalimului, ca interpreti ai Bote=ului, p. 524-527. Se aratB,astfl, cin timp ce Sf Chiril este mai didacticis, inclinat spre26 oan Gura de Aur, foarte pretioase pentru noi, dar studiul P. C. Sale le scoate in evidenta gi pe cele care tin de constientizarea importanjei Tainei, atdt pentru cel botezat, cat $i pentru svérsitor, constientizare care trebuie gi astiizi mereu actualizat’. C&ci sdvérsitorul nu era doar un simplu tipicar si ceremonialist, ci si un invdjdtor capabil si predea, si explice doctrina Bisericii, s& examineze, si indemne ete., iar neofitul, nascut prin har, a dobandit cea mai mare cinste, aceea de a fi crestin. De aceea, Sfintul loan Gura de Aur se adreseaza astfel_neofitilor: “Fiji deci vrednici de aceasta mare cinste! Fugiti de toate ispitele diavolului, impodobiti-va cu zelul pentru virtute, cercetati biserica, petreceti-va ziua in ugiciune si multumire, in lectura si zidire sufleteasca, in convorbiri duhovnicesti.. Caci Botezul nu foloseste la nimic, daci dupa primirea lui continuim a duce o viaté nedemna!”®”, in general, invatatura catehetic’ hrisostomica, in forma ei de expunere, poarta pecetea personalitaii marelui orator, orientaté mai mult spre eforturile ascetice si progresul in virtute decat spre speculatia asupra invataturilor de credinfa, orientare intru-totul valabilé si pentru catehejii din zilele noastre. De cetatea Antiohiei se leaga si numele lui Teodor de Mopsuestia (#428), de la care s-au pastrat 16 omilii catehetice. Cu toate c& in urma acuzatiilor de nestorianism, ‘Teodor a fost condamnat de sinodul al V-lea ecumenic, ramane totusi un nume de referinta pentru scoala antiohiand, fiind — dup& opinia parintelui 1. Gh. Coman — ,pionul cel mai rationalist” al ei**. El fusese foarte apropiat si de Sf. oan Gur de Aur, pe care il apara energic in fata adversarilor. Pentru merite reale a fost ales episcop de Mopsuestia, in Cilicia (392), pastorind aici pana la moarte, Cu toate c& dupa condamnarea de la sinodul al V-lea (533 ~ Constantinopol), mare parte dintre lucrari i-au fost distruse, au mai rlimas destule cat A stérneasca admiratia cercetiitorilor. Intre acestea, omiliile catehetice, rostite pe cénd era preot in Antiohia, hirotonit si apreciat de episcopul Flavian. Aceste cateheze s-au pastrat, de fapt in traducere siriacd, a cArei descoperire este relativ recent. Primele zece omilii catehetice sunt comentarii la Simbolul de credinfa, analoage cu cele ale Sf Chiril al Ierusalimului, Sunt urmate, apoi, de 0 cateheza la Tatal nostru, apoi de cinei mistagogice doud despre Botez, una asupra Mirungerii, dou’ despre Euharistie”. IERUSALIM. Nu se cunose anii de inceput ai scolii catehetice din aceasta cetate Abia in secolul al IV-lea ne este cunoscutd activitatea ei, datoriti Sf. Chiril al Terusalimului, care in anii 347-348 si-a rostit aici celebrele sale cateheze, despre care am vorbit intr-un capitol anterior. argumentiri rationale, Sf loan Gura de Aur se adreseaza cu precideri inimii,insistind mai mult pe sfaturi ‘morale, eliefandu-se, de fat, calitatea Iui de orator si nu cea de profesor. Ofer, in schimb, multe amanunte legate de ceremonialul Tainei Botezului, deosebit de pretioase pentru reconstiturea cultului baptismal. Cei doi sfinfi paringi au, totusi, multe preocupari comune in aceste serieri, intre care aceea de a-si intemeia argumentarile pe Sfinta Scriptura. Ca o particulartate interesanta, comund de asemenea, mentionm ideea despre trecerea evreilor prin Marea Rosie, dupa izbavirea din robia egipteana ca simbol preinchipuitor al izhaviri din robia diavolului prin Botezul erestin (Sf. Chiril, Cateheza I, 5 si Sf. loan, Cateheca II, 24-25); © Ihidem, p. 524 ° Patrologia....p. 192. © Aminunte la J. DANIELOU, La catéchese au premiérs sideles, Patis, 1968, p. 31-32,106 VIII. MIJLOACE PRACTICE DE CATEHIZARE IN BISERICA. CATEVA CONSTATARI $I PROPUNERI. Preliminarii. Experienja pastorala, fie cat de modest, constata c& este nevoie acuta de catehizare, pentru toate varstele de credinciosi, mai ales cu privire la cunoasterea gi aprofundarea doctrinei ortodoxe. Avem in vedere, desigur, luminarea credinjei in punctele 1 principale, deodatd cu explicarea simbolurilor cultului divin, publie si particular, pentru 0 participare mai activa la sAvarsirea lui, in cele ce urmeaz, vom prezenta céteva mijloace practice, la indeména oricdrui preot, fie de la oras, fie din mediul rural, cu mentiunea c& prezentarea noastra se bazeaz in exclusivitate pe ceea ce noi ingine am experimentat in cele mai bine de doug decenii de slujire preojeasca, mai intai la tard, apoi la oras. De fapt, diferentele "metodologice", vom vedea, nu sunt foarte mari, doar exigentele unor credinciogi din mediul urban fiind pe alocuri mai sporite. fnainte de a face propunerile propriu-zise, trebuie s4 creiondm cateva remarci facute de noi pe parcursul anilor de activitate pastoral. Amintim mai intai faptul 3, din diverse motive, crestinii nostri acorda, in general, putin timp preocuparilor religioase. Cei mai multi se limiteaza la frecventarea bisericii (in aceasta categorie intrind asa-numifii "crestini de duminica"), frecventare mai mult sau mai putin conseeventa. Ocupatiile de tot felul ale credinciosilor nostri, grija zilei de maine, greutatile tranzitiei etc., pe de o parte, iar pe de alta insuficienta atenjie fat de cele duhovnicesti, ne determina si constatm cu tristeje c& multi dintre ei nu au 0 credinta luminata. Chiar dupa evenimentele din decembrie 1989, cnd nimanui nu i s-au mai impus restrictii pe motive religioase, cdnd librariile si tarabele au fost din ce in ce mai pline de cérti de spiritualitate, nu putem afirma c& s-a progresat simfitor in aprofundarea credinjei ortodoxe. Exista, desigur, exceptii. in fiecare parohie, stim, sunt crestini imbunatatiti sub acest aspect, dar numarul lor nu credem ca este semnificativ. Sunt pufini cei care au citit integral Sfainta Scriptura, spre exemplu, iar marea majoritate nu cunoaste, macar in linii mari, infelesurile Sf. Liturghii, ca si. nu mai vorbim despre al celorlalte slujbe. in aceste conditii nu este de mirare ca supersttiile de tot felul prolifereazd in voie, iar fenomenele "paranormale", aparute in ultima vreme la noi (radiestecia, bioenergia, cristaloterapia, practicile yoga etc.) castiga tot mai multi aderenti in acelasi timp, trebuie s& lum seama bine la faptul c& multi dintre crestinii nostri sunt victimele superstitilor, ale sectelor mai vechi si mai noi, ale fenomenelor paranormale de care aminteam, datorit& ignoranjei in materie de credin{a, ignorant explicabila, pe de o parte, prin lipsa personal de preocupari, pe de alta, prin lipsa unei catehizari sistematice din partea slujitorilor Bisericii, Sunt multi crestini care doresc s& afle mai mult decat li se ofera in predica duminicali, de multe ori si aceasta lipsiti de consistent& si puterea convingerii. Aceiasi crestini, preocupati in problemele de credinja, citese acasi cArfi duhovnicesti, dar atunci cdnd nu infeleg ceva nu gasesc intotdeauna solicitudinea cuvenita din partea preotului, pentru a li se explica cele neinjelese. $i dupa cateva astfel de "esecuri", coroborate si cu alte nemulfumiri, justificate sau nu, credinciosul va apela, in mod inevitabil, la "ajutor” eterodox. Pentru a preintampina acest fenomen, este necesara 0 reconsiderare a preocuparilor slujirii invajatoresti, fr a fi neglijate, desigur, celelalte doud dimensiuni ale preotiei, sfinfitoare si pastoral. Evident, ne dam seama cd mijloacele de catehizare actuald pe care le ‘vom prezenta mai jos nu reprezint4 0 noutate in slujirea pastoral-misionara (cunoastem destui preoti care le utilizeaza), dar pledim pentru intensificarea si generalizarea lor,107 adaptate, desigur, la situatiile specifice, locale. Se infelege cA aceste mijloace nu sunt singurele care pot contribui la luminarea credintei, dar experienta ne-a ardtat ci cele pe care le vom prezenta s-au dovedit foarte eficiente®”, lata, asadar, cdteva dintre ele: cateheza de Ia slujbele din zilele de rind, dialogul sdptiménal, biblioteca parohiala si publicagiile parohiale. 1. CATEHEZA. in fiecare parohie, in afari de duminici si sirbitori, se oficiazi slujbe pentru zilele de rand, in cele mai multe cazuri miercurea, vinerea si simbata seara. De obicei se savargesc acatiste, diverse sfingiri (ale apei, icoanelor etc.), Taina Sf. Maslu si vecernii, slujbe la care se poate adauga, la sfirsit, 0 scurta catehez, care, daca este bine fintocmita si susfinuti cu convingere, aduce multi lumind si bucurie in sufletele ascultatorilor si va atrage un numar tot mai mare de credinciosi. Majoritatea vin, desigur, pentru slujba respectiva, dar existé un numar dintre ei, in special intelectuali, care vin ‘numai daca stiu c4 se rosteste si un cuvant de invatatura, mai ales acolo unde este axat pe explicarea doctrinei si a cultului, insoyit de permanente actualizari, Astfel de erestini chiar ne marturisesc uneori c& in alte parti slujbele sunt mai bogate, dar, spun dnsii "prefer si vin la aceasta bisericd pentru c& aici mi se explicd mereu cate ceva Menfiondim din capul locului c& 0 astfel de catehezd nu trebuie si depageasca “timpul psihologic". Se recomandi, in principiu, sa fie cat se poate de scurtd, pentru a nu avea efectul contrar celui scontat. in general, in jur de 10 minute. Este foarte important, asadar, incadrarea in ceea ce numim "timp psihologic", adicd o adaptare la conditiile concrete. Uneori si 5 minute este mult: dacd slujba a fost mai lung, dacd este foarte cald, sau foarte frig, dacd tema (sau modul de abordare al ei) nu declanseazd interesul ascultatorilor ete. Alteori, ednd simpim c& credinciosii sunt predispusi la explicaii mai detaliate, "timpul psihologic" se poate prelungi, in direct proportionalitate cu interesul sesizat. Se impune, astfel, 0 intreiti adaptare: fa auditoriu, la confinutul catehezei si la persoana insdsi a vorbitorulu. La auditoriu, cunoscdndu-le capacitatea de injelegere, masura dorintei de cunoastere si, totodat, limitele rabdarii; la confinutul catehezei, adicd proportional cu gradul de dificultate al subiectului respectiv; Ia persoana noastra insisi, a invajgtori, cunosedndu-ne propriile puteri, cunostinfe, limite, dexteritate in exprimare, nivelul experientei ete. Auditoriul catehezelor din bisericd este intotdeauna variat, aleatuit din credinciosi de varste si preocupari diferite. Acest fapt impune un nivel mediu de expunere al jinvataturilor, preferabil intr-un limbaj ct se poate de simplu. Confinutul catehezelor se va orienta dupa trebuinfele sufletesti ale credinciosilor din parohia respectiva, pe care fiecare preot le cunoaste, macar in linii mari, Tematica se fixeaza la libera optiune a preotului, ingrijindu-se, totusi, si aiba in vedere cu prioritate principalele subiecte ale doctrinei ortodoxe, semnificatia (simbolismul) actelor de cult, “©” Nu vom nezlija, desigur, mijloacele recomandate de manuale, mai vechi si mai noi, cum sunt cele de Catehetica si de Metodica predarii religiei. Exemple: Catehetica pentru Institutele Teologice (autor: Pr. prof. dr. Dumitru Calugar, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodox’, Bucuresti, 1976), prezinta urmatoarele "Mijloace in educatia religioasa" rugdciunea, meditatia religioasa, deprinderile morale, cultul divin, Sfintele Taine etc. (p. 105-117); Educata religioasa: Repere teoretce si metodice (un tratat universitar de "Metodicd", autor: Constantin Cucos, Editura "Polirom", Iasi, 1999), sub ttlul Forme de realizare a educajieireigioase, enumer’: exemplul. instructia religioasd, activitiile educative, rugiciunea individual cntecele religioase, ceremonialul religios, predica si conferina cu subiect religios, Iaeratura si arta cu subiecte religioase etc. (Cap. 6, § 9, p. 281-282)108 punctele de credinta interpretate gresit de cAtre protestanfi si neoprotestanti (in care includem gi miscarile harismatice, fenomenele paranormale etc.) Pentru prima categorie sugerdim urmatoarele subiecte ~ dogma Sfintei Treimi (cateheze despre Sfanta Treime, in general, si despre fiecare persoand a Sfintei Treimi, in particular); ~ Revelajia dumnezeia - Sfinta Scriptura; - Sfainta Traditie - crearea lumii vazute si nevazute, = providenta: - inviere: = mantuit - judecata, - Virtutea si pacatul; ~ post si rugiciune; ~ poruncile dumnezeiesti si poruncile Biseric Din categoria catchezelor liturgice, exemplificdm: - simbolismul Sfintei Liturghii (aprox. trei cateheze succesive); - _ simbolismul Vecerni - simbolismul Utreniei; - simbolismul Sfintelor taine; - _ simbolismul Ierurgiilor. Dintre subiectele controversate interconfesional, propunem: ~ Sfainta Traditie; - Sfintele Taine (0 catehez general + cdte una pentru fiecare, separat); ~ cultul Maicii Domnului; - Sfainta Biserica: - cultul Sfingilor, - cultul Sfintelor Moaste; ~ cultul Sfintei Cruci: ~ harul divin; La acestea se adauga subiecte impuse de vremurile actuale: radiestezia, bioenergia, bioterapia, cristaloterapia si problemele de "bioetica" (clonarea, fecundarea in vitro, transplantul de organe, eutanasia, ec.) Succesiunea subiectelor va avea, evident, o anumiti logic pe parcursul unui an liturgic, fiind grupate pe categorii, sau sub forma unor cicluri care, periodic (Ia 2-3 ani) se pot repeta si improspiita, desigur, cu elemente noi. in afard de temele enumerate mai sus, preotul poate aborda catehizarea si sub forma unor mici cuvantari conjuncturale (scurte pareneze, de exemplu). Bundoara, dupa o slujba unui acatist, poate face comentariul unui cos sau al unui condac, extrgénd anumite invatéturi religios-morale; dupa slujba Sf. ‘Maslu, se poate explica, pe rand, mesajul principal al pericopelor evanghelice si apostolice, se poate aborda importanta timiduirii sufletesti ca mijloe pentru facilitarea vindecdrit trupesti etc; dupa slujba vecerniilor se pot spune céteva cuvinte despre viata sfintului109 pomenit, chiar daca nu este dintre sfinfii mari, actualizindu-se acele virtuti care se cer imitate astdzi 5. a Ca o concluzie la acest prim paragraf subliniem marea important a unei cateheze, fie cét de scurta, la orice fel de slujba de peste stiptimdn, Notdm, de asemenea, cd la aceste cateheze se poate declansa si un mic dialog, cu toate c& timpul este foarte limitat. Cei prezenti pot fi invitafi, totusi, s4 pun’ o intrebare, doud, la care preotul va rispunde scurt, cu promisiunea (dacd intrebarea solicité un raspuns mai amplu, sau este din afara subiectului) ca problema legata de acea intrebare va fi reluata intr-o catehezA ulterioara 2. DIALOGUL SAPTAMANAL. intrucat la 0 cateheza programata dupa o slujba nu se poate desffigura un dialog intotdeauna eficient, este nevoie ca cel putin o dat pe siptimana si aiba loc o intalnire speciald, prestabilita in acest scop. Pentru ca un astfel de dialog se desfisoara in bisericd, este bine ca el s& fie precedat de o slujbi, care s-nu depasease4, ins, 0 ora. Noi am experimentat, practic, urmatorul procedeu: am organizat dialogul in fiecare miercuri seara, la orele 18.30. Intre orele 17.30 - 18.30 sdvarsim urmatoarele slujbe, prin rotatie (0 data pe lund): sfintirea apei (agheasma mica) - in prima miercuri din lund, doud vecernii mici - in miercurile de mijloc, sfinjirea icoanelor - in ultima miercuri, Facem miruitul, iar apoi, cu cei care dorese si rman’ la dialog, ne agezim in jurul unei mese gi stim de vorba. Nu mai mult, insd, deo ord! Este foarte important acest aspect: participantii stiu c3, dupa slujb, mai sunt retinuji doar o singurd ord, atat este programat, nu mai mult, pentru a li se permite sa plece la timpul stiut, fapt de mare importan{a psihologica dar si fizicd, mai ales pentru cei care locuiesc departe. La sfirsit se face 0 micd rugiciune (de obicei, Cuvine-se cu adevarat), iar cu cei doritori de a pune {ntrebairi suplimentare se mai raimane, atat cdt este nevoie. Desigur, dialogul propriu-zis se poate desfigura si fara o anumita tematicd, lasind pe cei prezenti si puna ad-hoc intrebarile ce-i frdmanta, iar preotul si raspunda pe rand la ele. Din experienta noastra, ins, am constatat c& intdlnirea pentru dialog este mult mai eficienta dupa o tematica stabilita anterior. Tata, bundoard, cum se pot organiza lucrurile: ~ se programeazi citirea sistematicd a Bibliei. Este recomandabil, in acest sens, a se incepe cu Noului Testament. De ce? Pentru c& Vechiul Testament este mai greu de parcurs pentru incepatori. Exist multe locuri care pot crea dificultati si poticniri, iar cititorii cu mai putina rabdare se pot demoraliza repede. existand. astfel, riscul abandondrii, De aceea vom face mai intai lecturd si studiu asupra Noului Testament, dupa care - intariti cu invatdturile Mantuitorului Tisus Hristos, siale Sfingilor Apostoli - vom parcurge cu mai mare eficient4 paginile Vechiului Testament. Practic, se iau de fiecare data pentru lectura céte 10 capitole, care se citesc cu atentie acasi de catre fiecare participant, "cu creionul in mana" - cum se spune, iar in siptimana urmatoare se comenteaza cele citite, credinciogii pun intrebari, sau li se pun intrebari, preotul raspunde, explicd, iar cu. timpul raspunsurile si explicatiile vor veni chiar din partea lor, mai ales a unora cu preocupari mai intense. Dupa aceea se iau ca tema alte 10 capitole 5. a. m. Dupé cateva intalniri, preotul poate indemna pe cei prezenti si se ofere pentru a prezenta ora urmatoare un rezumat al celor citite, cu scurte comentarii, dupa caz, ® Acolo unde eredineiosi sunt mai putin dispusi si ia "tee pentru acasi", se poate recurge la citirea in biserica a 1-2-3 capitole, in timpul dialogului, chiar dacd se va inainta mai greu cu parcurgerea Biblii Céstigul este c& ascultd tof, pe end acasd nu tfi ig fac "temele.."110 iar preotul va fi, astfel, un "moderator" care va interveni doar atunci cand se impune. Acesta este, de fapt, idealul: participantii sa fie singuri in stare si interpreteze d. p. v. ortodox textele biblice, pentru ca in eventuale confruntari cu sectarii s& nu fie pusi in inferioritate; ~ oalt& faz a dialogului presupune lecturarea Catehismului, de preferinfa a unuia mai bogat, ca de pilda cel cu intrebari si raspunsuri*”, pentru ca credinciogii si fie familiarizati cu principalele puncte ale doctrinei ortodoxe. $i din Catehism se pot da "teme pentru acasa", macar unui numa restrans de participanti, celor care au in bibliotecd aceasta carte, desigur. Ideea este ca credinciosit sa fie cooptati in procesul de catehizare, sA pregateasca lectii, sa le expund, sA raspunda ei ingigi macar la intrebarile mai ugoare ete. - in etapa urmatoare se poate trece la parcurgerea unui manual de Dogmaticd pentru inceput de nivel mediu‘", fapt care permite aprofundarea si fixarea ‘cunostintelor de Catehism. - intre alte obiective ale dialogului trebuie si mai figureze: anumite capitole din Istoria Bisericeasc’ Universal si romaneasci, pentru contextualizarea cunostin{elor biblice si dogmatice; teme liturgice cu explicarea simbolismelor slujbelor principale; teme misionare, cu dezbaterea acelor invayaturi controversate cu sectarii (teme care se pot face si in paralel cu dezbaterea "lectiilor" dogmatice); alte subiecte cerute de contextul religios, cultural, social, chiar economic si politic, in masura in care acestea implica educatia religioasi, moralii si civic. Pentru a se elimina pericolul rutinei, al plictiselii si al saturatiei, ora de "dialog biblic” se va structura astfel : 1. Rugdciunea (Impdrate ceresc, Tatél nostru, sau altceva potrivit), dupa care tofi cei prezenti iau loc; 2. Preotul face 0 micé introducere, aprox. 5 ‘minute, reamintind celor prezenti ce s-a discutat ora trecutd, sau faicdnd un scurt comentariu asupra unor evenimente religioase majore petrecute in acea siiptdmand, in tard sau strdindtate; 3. Credinciosul randuit prezint& "tema", in aprox. 15 minute; 4. Cei de fad pun intrebari, la care incearcdé sé raspundé mai intdi cel care a pregatit tema, sau alicineva dintre participanti, tar acolo unde ei se poticnesc intervine preotul; 5. Ultimul sfert de ord al intélnirii este bine si fie rezervat intrebarilor de ordin general, pe teme religioase, fara a se exclude, insii, mici dezbateri pe teme culturale, sociale, economice, chiar politice (cand ele se interfereazt cu problemele religioase); 6. in ultimele 2-3 minute ale orei se fixeazat tema si prezentatorul ei pentru data viitoare; 7. Se face o rugdciune de incheiere sau se canta ceva. Se poate intmpla uneori ca participanjii s& se lase absorbii cu totul in anumite discutii, astfel ci - pe nesimtite - sa se depdseascd 60 de minute. Acest fapt va fi, ins, 0 excepfie. Este bine ca regula sa fie pastrat, iar preotul si vegheze asupra acestui aspect, repetim, foarte important din punct de vedere psihologic. Din cand in cnd este bine ca la aceste dialoguri si invitam cate 0 personalitate din afara parohiei (un profesor de teologie, un duhovnie mai imbunatatit, chiar un laic - specialist intr-o problema care-i intereseaza pe “© De exemplu, fdxdiura de credingi ortodexd, Eaitura Insttutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortoxioxe Romane. Bucuresti, 1952, 481 p, care, sub forme usor prescurtate, a fost reeditat dupa 1990. 0 Dintre manualele recente, cel mai practic ni se pare al pr. conf. George Remete, Dogmatica Ortodoxd, Editura .Reintregirea", Arhiepiscopia Ortodoxi de Altsa-Iulia, 2000, 394 p. Se prezinta intr forma moderna, {ntr-un limbaj accesibil, cu bibliografie la 2soe enoriasi) pentru ca dialogul sa arate, astfel, deschidere fata de experientele altora. Anumite teme discutate la acest dialog pot fi prezentate in sintezi in paginile Buletinului parohial, despre care vom vorbi mai jos. 3. BIBLIOTECA PAROHIALA, in vremurile noastre nu se mai poate concepe catehizare fird o lectura minima din partea credinciosilor, nu doar in mediul urban, ci gi in cel rural, Este adevarat ci la oras credinciosii au condifii mai prielnice in acest scop, dar si crestinii de la sate trebuie sa citeasc’ macar Sféinta Scripturd, dac& nu sialte carti de capatai ale crestinului, ca de pildi Catehismul, Vietile Sfintilor etc. Desigur, intotdeauna si-n tot locul au fost preoti care s-au straduit sa faciliteze procurarea cdrtilor pentru crestinii iubitori de lecturi evlavioase, aga inedt nu prezentim acest aspect ca pe 0 noutate. Atentia spre care trebuie si ne concentrm astzi cu mai mare solicitudine este legat& de faptul c& s-au ‘inmultit intr-un chip fara precedent cartile eterodoxe, pe care sectarii le impart gratuit, peste tot: pe strada, in parcuri, in piefe, in cutiile postale etc. Astfel, dacd nu-i vom ajuta noi pe restinii nostri s& citeasca literaturd ortodoxa, 0 vor citi numai pe cea sectara gi, neavaind termeni de comparatie, vor risca sa ia de bund invatatura gresita. Cum multi dintre crestinii nostri nu au posibilitaji s& cumpere cdrti ortodoxe, solutia salvatoare este infiinjarea de mici biblioteci parohiale, care s& functioneze cu scopul de a imprumuta c&rjile solicitate. Spuneam mai sus c acest procedeu nu poate avea pretentia a fi nou. Nowtatea pe care 0 prezentiim este ci biblioteca trebuie sd fie amenajatd in interiorul Sféntului Lacas, pentru afi la indeména tuturor. Pentru alte detalii, recomandam a se citi interviul pe aceasta tema publicat in anul 1994*!!, interviu al cdrui continut este in mare misurf valabil si astdzi ‘Acum, la 10 ani de la publicarea acelui material, confirmsim toate cele spuse atunci. in plus, constatm faptul c& solicitudinea crestinilor fata de inijiativa noastra a fost foarte mare, atat in ceea ce priveste imprumutarea cartilor, cat si cu privire la donatiile facute pentru a ne sprijini, in cari si in bani, Practic, am suplimentat rafturile celor trei corpuri de biblioteca, pentru ca toate cargile si fie expuse la vedere*"”, Se infelege, credem, cd biblioteca ne-a fost un sprijin direct si permanent pentru dialogul de miercuri seara, atét prin sporirea cunostinjelor teologice, cat sica baz& de discutii asupra unor carti, autori, teme ete 4. BULETINUL PAROHIAL reprezinti un mijloc de catehizare deosebit de eficient in zilele noastre, atét pentru crestinii participangi la Sfintele Slujbe, care-si pot ‘imbogiti, astfel, cunostinfele in materie de religie, cat si pentru cei care, din diferite motive, nu pot veni la biseric’, dar se pot bucura de citirea unui cuvant ziditor si pot fi beneficiarit unor indrumari liturgice. O data cu acestea, enoriasii pot fi tinuti la curent cu. anumite probleme administrative, cu programul slujbelor si cu alte stiri de interes general. Sprijinul misionar al unei publicatii parohiale este deosebit de mare. intai de toate, este o bund pavazi impotriva colportajului sectar. La fel ca in capitolul precedent, spunem si aici c& dacéi nu vom pune noi, ortodocsii, in mdinile credinciosilor nostri mdcar o publicatie cu invéjitura cea méantuitoare, le vor pune sectarit foile $i brosurelele lor pline de otravit ucigdtoare de suflete. Ecourile pe parcursul celor sapte ani de aparitie sunt deosebit de incurajatoare, Prin diversi credinciogi, buletinul se rispandeste nu numai in parohie, ci mult 1 Bste vorba, de fap, despre un material in legdturd cu amenajarea biblioteci bisericii Sf. Iie Gorgani, publicat in "Vestitorul Ortodoxiei” din 15 mai 1994, p. 2. * Biblioteca numard acum aprox. 2000 de exemplare. cu imprumut in interiorul112 in afara ei, in toate colturile Bucurestiului si ale fari*", trecdnd chiar granijele ei in Europa si pe alte continente...*'* De peste tot am primit telefoane de confirmare, cu aprecieri dar gi cu anumite sugestii si observatii pentru imbundtatirea grafic’ si de continut, Am primit cereri pentru abonamente din locuri la care nu gandeam, fapt care ne bucurd, ne ‘incurajeaz, dar ne si obliga din ce in ce mai mult. Trebuie si recunoastem deschis c4 nu toate numerele, nici toate materialele publicate sunt la nivelul dorit de enoriasi, Ne asumiim, ins, conditia de incepatori, cu speranja intr-o mai bund reusiti in viitorul apropiat. Cheia reusitei, fie si partiale, const in inchegarea unui colectiv redactional constiincios, cu. pregatire de nivel universitar si cunoscator al realitatilor din parohie. Sacrificiul de timp si bani nu este prea mare, astfel c4 orice parohie, chiar cu posibilitati materiale mai modeste, poate s& intreprinda acest demers. Buletinul parohial, departe de a constitui o povara financiara, este si un mijloc eficient de sensibilizare a cititorilor pentru a sprijini material biserica, mai ales in cazurile in care se deruleaz& lucrari de reparatii, pictura, restaurari etc. Pe una dintre pagini se poate publica numele donatorilor, amanunt stimulativ pentru ali erestini, care vor imita gestul celor despre care au citit. Dar cel mai mare cdstig al lucrarii acestei foi parohiale este stimularea unui mai mare atagament al credinciosilor fafa de biserica respectiva, o data cu sporirea numérului participanilor la sfintele slujbe. Avem cazuri de erestini care numai dupa ce au citit un numar al buletinului au venit la bisericd, si vada cum se desfisoard o slujba, s cunoasc& preotii care au scris materialele publicate ete. Plicdndu-le atmosfera, s-au atagat cu totul de sfaintul nostru licas. Este adevarat cA alcdtuirea materialelor pentru buletin necesita un anumit sacrificiu de timp si energie. Dar "sacrificiul" este rasplatit peste mAsura, din toate punctele de vedere. intre beneficiile de care se poate bucura preotul, in afaré de cele mentionate deja, este faptul c& are prilejul sa publice, iar publicarea inseamna un antrenament pastoral-misionar deosebit, care favorizeaz4 intai de toate perfectionarea limbajului omiletic si catehetic, imbogateste cultura generala si in special pe cea teologica, prin lecturile obligatorii pentru redactarea anumitor materiale etc, Preotul apare in fafa credinciosilor si in postura unui om care scrie, chiar daca scrisul nu este poate la inaltimea unui membru al Uniunii Scriitorilor. Pe prima pagina (uneori continuand si pe a doua) este bine si se publice intotdeauna un cuvant pastoral, legat de o anumita sarbitoare, cuvant ce constituie propriu-zis nucleul unei predici pentru sirbatoarea respectiva. in cétiva ani, preotul poate avea, asadar, un numér apreciabil de predici publicate, chiar si numai cu un buletin lunar. cum este cazul cu al nostru®!’, Pe nga predici, preotul poate publica mici eseuri pe teme religioase si cultural-educationale, poezii, scurte comentarii asupra evenimentelor mai importante, cu prioritate din cAmpul religios etc. Alituri de preot, enoriasi ai parohiei respective pot contribui cu diferite materiale, care se inscriu pe linia misionar-pastorala, Este bine ca preotul si coopteze cat mai multi colaboratori, buletinul trebuie si-si pastreze cdt mai mult posibil caracterul parohial, deschis tuturor enoriasilor. Evident, nu va putea publica materialele tuturor celor care se vor oferi, pentru c& unele sunt nepublicabile, fie datoritd continutului “nto 2, in bisericd, m-a intmpinat un credincios care s-a prezentat cu mult respect, mi-a spus e® este din ‘Satu Mare gic. cit un numar al Buletinului, c& este in delegate la Bucuresti, e& a dorit s8 ma cunoascd. M- a rugat,totodatd,si-! spovedese, ceea ce am si ficut in clipele urmatoare “© Am primit recent un telefon din America. O data cu felictirle pentru continutul buletinului, familia respectivi, care cunostea biserica noastri, ne-a solicitat contul de la banca pentru a ne ajuta cu o anumita sum la cheltuielle pentru restaurarea Catapetesmei. +8 Asa s-a conturat prima noastra carte de predici, Mergdnd, invajat... 2001, 327 p. itura Universitgii din Bucuresti113 slab, fie din cauza neconcordanfei cu profilul publicatiei, dar nu le va respinge cu brutalitate, ci va explica fiecdruia dintre cei "respingi", cu tact si delicatefe, spundind c4, de fapt, colectivul redactional, in plen, in sedinja de lucru avuta, nu a dat incuviinjare pentru materialul respectiv. Este bine, astfel, ca preotul si nu-si asume niciodata singur responsabilitatea editarii, dar, pe de alta parte, nici un material nu va fi publicat_fird stirea a, pentru ci el rispunde de fapt si de drept pentru tot ceea ce se intimpli in cadrul parohiei, Pentru a preintémpina orice fel de nepkiceri, se recomanda ca editarea buletinului, ca de altfel a oricdrui gen de publicatie parohiala, si nu inceapa fard binecuvantarea chiriarhului locului, Este un semn de incunostinfare si supunere canonica, pentru ca lucrurile si se desfagoare "cu binecuvantare ierarhica’ Concluzii. Asa cum se poate sesiza in titlul materialului de fata, am incercat si prezentim céteva mijloace de catehizare ce pot fi utilizate in bisericd. Nu am vorbit nimic despre catehizarea in scoala, in familie sau alte locuri, pentru c& nu ne-am propus acest lucru. Desigur, familia gi scoala sunt factori esentiali ai educatiei religioase, dar pentru a vorbi despre ele este nevoie de un studiu separat, asa cum am procedat, de fapt, prin alcdtuirea studiului "Factorii esentiali ai educatiei”. Dintre cele patru mijloace propuse mai sus, primele doud (cateheza si dialogul) se pot subsuma total interiorului sffintului licas, dar ultimele doua (biblioteca si buletinul parohial) depasesc spatiul propriu-zis al bisericii Biblioteca poate functiona cu succes gi intr-o camera a casei parohiale de Inga biseric’, iar redactia Buletinului de asemenea. Le-am inclus, totusi, in lista mijloacelor "din biserica", pentru ca lucrarea lor se raporteazi mai mult la cei care tree pragul ei, fird a-i exclude, bineinteles, pe cei care nu vin la sfintele slujbe. in sfargit, facem mentiunea cd cele patru mijloace prezentate aici este recomandabil a fi utilizate chiar de la inceputul pastoratiei, pentru c& niciodata nu este prea devreme pentru o lucrare misionara important, Procedind asa preotul incepator va dovedi ab initio vocatie autentic’, intrucat va avea din capul locului constiinta c& nu se mai poate face astazi pastoratie numai prin sdvarsirea slujbelor traditionale, nici doar cu "ceaslovul si molitvelnicul", dupa expresia unui inalt ierarh al Bisericii noastre, mitropolitul Antonie al Ardealului*'®. $i inca o data atragem atentia asupra pericolului tot mai iminent: daca nu vom utiliza noi, preofii ortodocsi, aceste mijloace prezentate (si altele asemenea) le vor utiliza, cu zelul arhicunoscut, sectarii $i neo-sectarit, spre durerea si pierderea Ortodoxiei De aceea, preotilor tineri le recomandam a se sfftui cu cei mai in varsté, care experimenteazi metode $i mijloace corespunzatoare exigentelor pastorale de astizi, pentru + Dr. Antonie Plimideals, Vocape $i misiune cregtini in vremea noastr, Sibiu, 1984, p. 162. lath contextulafirmatie | P_S. Sale: “Exigemele lumii moderne au crescu si din alte puncte de vedere. Se cere in plus cultura. Nu mai merge numai cu Ceastovul si cu Molitvelnicul. Preotul webuie si fe egal in cult cu ‘pstorfi i, dact mu chiar superior lor. finded numai aga mai poate sta de vorbi cu e. Trebuie sd rispund 1a exigemtle lor, trebuae sd vorbeascé in limba lor, limba veacul nostra. sa macine ideile veacul nostru si ale societii noastre, sa oat deci réspunde preocupirilorcredincioilor de az... Lumea de asia inceput sd rea aliceva, vrea argumente, vrea logicd. vrea o desfigurare de ide. stl sobru si ciutat, nu se mai ‘mulfumeste cu retoriciiefine si cu floricele..” (p. 162 - 163). Si lum aminte 8 aceste afirmatii au fost Acute in anul 1982 (vezi p. 155, nota *, la subsolul pagini). De atunci au treeut 18 ani! Afirmaie sunt valabile, dar responsabilitatea noastr, a slyjitorilor a crescutsimtitor114 ‘implinirea corespunzatoare a mandatului sacerdotal incredinfat noua de Mantuitorul lisus Hristos: "Mergand, invatati..." (Mt. 28, 19)*"”, “7 Atragem atentia cd sensul original al expresii "invatai" este "facet ucenici” (vb. yaOmecioate)..Veri, de ex. H KAINH AIM@HKH, Atena, 1995, p. 131, col I, ceea ce Sugereazs depasirea simplei instruiri pe linie informativa, “invajayi" avid astfel sensul de format sufletele ucenicilor facen-i wcenici ai lui Hristos!1s IX. REDACTAREA $I PREZENTAREA CATEHEZEI. REPERE TEORETICE, METODICE $1 PRACTICE PRELIMINARIT. Materialul de fo{8, conceput propriu-zis pentru Cursul de Cateheticd al studentilor anului al Ill-lea de la Facultatea de Teologie Pastorala (zi si fra frecvenfa), se adreseazi deopotriva si preojilor incepatori, ca indrumar pentru misiunea catehetica de la parohii, dar si pentru a veni in sprijinul lor atunci cdnd se prezinti la anumite examene (definitivat, promovare, transfer, numiri in orage etc.). Se stie ca la aceste examene, intre obligatiile de concurs, intra si prezentarea si sustinerea unui anumit numar de cateheze. Pe parcursul ultimilor ani, multi dintre tinerii nostri absolventi mi-au solicitat frecvent ajutorul in acest sens, mai ales c manualele de Cateheticd, tiparite in urm cu mai bine de 20 de ani, nu mai corespund cerinjelor actuale si se gisesc foarte rar, iar \drumarele din acest domeniu sunt pujine*"*, de asemenea. De aceea, incercdnd si venim intmpinarea celor interesati, vom prezenta strategia redactarii si sustinerii catehezei, insotita de cateva schite de planuri, ca exemplificari. Consideram mai potrivit si propunem "schite de cateheze" si nu *planuri dezvoltate”, pentru a da posibilitate fragilor mai tineri a le dezvolta singuri, atét pentru a fi originali in alcatuirea lor, cat si pentru a le adapta conjinutul la situatiile conerete in care igi desfsoard misiunea. lar cand spunem "adaptare” ne referim atat la beneficiarii (ascultatorii) catehezelor, cat si la catehefii insisi, potrivit puterii de receptare a invafaturii, pe de o parte, si de transmitere, pe de alta, totodatd in functie de nivelul intelectual si duhovnicesc, de ravna personala, de problemele concrete etc 1, ETAPELE REDACTARI $I PREZENTARI CATEHEZEL Redactarea si prezentarea catehezei implicd parcurgerea unor etape obligatori Aceste etape se aseamana foarte mult cu cele care trebuie parcurse pentru intocmirea si sustinerea predicii, preluate, de fapt, din Retorica latina‘!?: inventio (adunarea ‘materialului), dispositio (aranjarea lui), elocutio (grija pentru limbaj $i stil), memoria (asimilarea, memorarea), actio (grija pentru gestica, mimica, atitudini etc). a. Inventio (inventio-ire = descoperire) - implica efortul de a gsi si aduna materialul in legatura cu tema ce urmeaza a fi tratata. in acelasi timp, "inventio" presupune si explorarea propriei memorii, pentru valorificarea unor cunostinfe acumulate in timp. Din punct de vedere practic, la fel ca in cazul pregatirii apropiate a predicii, in aceasta etapa a gasirii si adundrii materialului, recomandam trei mijloace speciale care pot asigura originalitatea catehezei: 0 rugdciune pentru inceputul lucrului, fie chiar si mai scurt, meditarea asupra temei si modalitijii de lucru; incercarea de a schija un plan scris faird a consulta nici o surséi de inspirajie. Astfel, rugéciunea va face ca redactarea catehezei sa se desfisoare intr- © atmosferi haricd, iar meditarea sau cugetarea profunda asupra temei ne va antrena intreaga fiinfa in perspectiva redactarii, Cateheza nu este doar lucrarea noastra, ci este, intai “0 Dintre manuale, mai cunoscute sunt doua: al pr. prof dr. Dumitru CALUGAR, Catehetica, Manual pentru Institutele Teologice, Bucuresti, 1976 si al pr. prof. Nicolae PETRESCU, Catehetica, Manual pentru ‘Seminarile Teologice, Bucuresti, 1978; iar ca indrumar catchetic mai apropiat de zilele noastre recomandm ‘volumul Pr. prof. Sorin COSMA, Cuvinte ale dreptei credinge, Arad, 1992, 572 p. (in curs de reeditare). 49 se vedea QUINTILIAN, M. Fabius, Arta oravoricd, Trad, Maria HETCO, BP'T., vol. 1, Il si Il, Bucuresti, 1974, 409 + 383 + 465 p.116 de toate, lucrarea lui Dumnezeu. Ca orice act liturgic si cateheza este sinergica, divino- umand: impreund-lucrarea omului cu Dumnezeu. De aceea ne vom ruga Lui si ne ajute cu harul Sau pentru a intocmi si rosti o cateheza folositoare pentru zidirea intru mantuire a credinciosilor. Schifa personal (cu formularea temei, a ideilor, argumentelor, digresiunilor etc.) va fi determinanta in asigurarea originalitatii. Cum si cat timp afectam fiecareia dintre aceste tei etape preliminare in parte vom stabili de la caz la caz. Dintre ele, etapei "meditatiei” fi consacrim de obicei un spatiu mai mare de timp: propriu-zis, dupa rugiciunea de inceput, timpul care se va scurge pana la schifarea in scris a planului sia confinutului, S lum un exemplu: pentru o catchezA siptimanald, dintr-o zi programata anume, incepem s& ne facem planuri in minte cu cinci-ase zile inaintea sustinerii efective. framdnténd teme, idei, gindindu-ne la eventuale actualiziri ete. Pe parcursul zilelor respective vom renunfa poate la unele idei cu care am pornit, vom adauga altele, vom reveni asupra unora etc. etc, Acest "proces" mental este intru-totul benefic si se poate desftigura cu intreruperi, intre alte treburi si obligati, "printre picaturi" - cum se spune. De multe oi si seara, inainte de a adormi, este bine si ne lsm antrenati in aceste "meditafii catehetice”, c&ci peste noapte subconstientul continua s& caute idei, solutii, formula, in asa fel incat dimineata beneficiem de ele fird si fi facut vreun efort special. Astfel, dupa cdteva zile de cutari vom avea deja o muljime de idei i formulari, din care vom selecta apoi si vom asterne in scris ceea ce considerdm ca este necesar‘”°_ Daca nu vom proceda asa gi vom incepe prin a ne inspira si copia de la altii, vom fi inevitabil influentati si riscdm s4 nu mai avem mai nimic original in cateheza respectiva. Dupa ce ne-am fixat, ins, propriile idei si intenfii, vom recurge desigur si la sursele pe care le consideram de folos, avind in vedere cu prioritate Sfanta Scriptura si Sfintii Paring Schita personala (am zice $i originald), prezinta inca doud avantaje: catehetul are, ab initio, sentimentul stapanirii temei si constientizeazd, totodata, limitele in care va face munca de documentare, ceea ce va favoriza ulterior cdstigarea unui timp pretios. Materialul poate fi adunat apoi sub forma figelor, a notitelor, sau chiar prin asezarea de semne in c&rtile sau revistele pe care le vom utiliza; b. Dispositio (dispositio-onis = ordnduire, aranjare) _inseamna operatia de repartizare a materialelor potrivit momentelor logico-psihologice ale catehezei (in planul ei proriu-zis). Ordinea acestor momente, pe care le vom prezenta ceva mai jos, corespunde intr-o anumit’ masura cu momentele din retorica greco-roman&: exordium = partea introductiva, narratio = istorisirea faptelor; divisio = analizarea faptelor si ideilor; argumentatio = prezentarea temeiurilor (probelor) pentru sustinerea celor expuse si, dupa az, pentru respingerea argumentelor adversarului (sectanji, eretici etc.), digressio utilizarea ilustratiilor in legatura cu tema (pilde, istorioare etc.), care au darul de a "rupe” ‘monotonia expunerii, de a crea un binevenit "respiro”, atdt pentru ascultatori, edt gi pentru “® Cole trei etape propuse de noi se regisesc, in legitura cu redactarea predicii, care nu diferd esential de cea 1 redactirii catehezci, si in unele tratate omiletice occidentale. Bundoar’, J. Daniel BAUMANN semnaleaz ‘urmatorii pasi ("steps"): 1. Preparing the preacher. Prayer begins all preparation; 2. Choosing the subject dand text; 3. Studying the text; Shaping the material: Writing the sermon..etc. (An introduction to ‘contemporary preaching, "Baker book house", Grand Rapids, Michigan, 1988, p. 117-119). Un alt exemplu teste cel dat de Paul GUERIN si Terence SUTCLIFFE, coautori ai volumului Guide du prédicateur a usage des laics et des prétres, Centurion, Paris, 1994. Astfel, in capitolul "La préparation dune homeélie", propune tapele: I. Lire les textes dans le missel (sans notes ni commentaires); 2. Travailler les textes avec commentaires; 3. Méditer personnellement les textes; 4. Penser a 'auditoire: 5. Faire une premiére rrédaction; 6, Metre au point la rédaction finale... p. 77-78.117 vorbitor; peroratio = partea final’ a expunerii, care presupune o anumit’ fermitate. vehemeng (in sensul bun al cuvantului) si chiar si putin patos, in scopul de a fi cat mai convingator, ¢. Elocutio (elocutio-onis = exprimare, fel de exprimare, stil) este etapa in care vorbitorul se va ingriji de stilul cuvantarii, sub aspectul corectitudinii gramaticale si al frumusetii de exprimare. Se injelege de la sine cd gi limbajul va fi cel potrivit continutului catehezei si cadrului in care se desfaisoara, adicd un limbaj teologic, bisericese, liturgic s.a. Dupd ce am repartizat materialele la locul potrivit in cadrul planului, redactarea efectiva a catehezei o vom face intr-un limbaj corect gramatical si intr-un stil ct mai frumos, plécut si convingator. Cateheza trebuie scrisa in totalitate, mai ales de catre incepatori. in cazul in care, din diferite motive, n-o vom scrie in intregime, este de neaparati nevoie si se aledtuiascd macar un plan mai dezvoltat. La folosirea materialului trebuie s& ne ferim pe cat posibil de copiere (plagiat!), chiar daca in materialul adunat avem multe idei ale altora. Acest material cules trebuie in asa fel prelucrat incdt si avem sentimentul c& predica si cateheza fntocmita este a noastra. Cu timpul vom folosi tot mai putin materiale de ‘imprumut, exceptind textele scripturistice si patristice, care nu deterioreaz’ niciodata originalitatea, ci, dimpotriva, o autentificd. Vom folosi mai putin (sau deloc) ideile, frazele si cuvintele altora, pentru a invaja noi ingine, nu alii prin noi, cdci cateheza este un act de creatie personala, nu de compilatie : Etapa “elocutio" implicd, de fapt, intregul efort stilistic al catehetului. in traducere, precum am mentionat mai sus, elocutio inseamna exprimare sau stil. Stilul reprezint asadar, toralitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un scriitor pentru a-si exprima gdndirea si simtirea sa. Sau, potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, talentul, arta de a exprima ideile $i sentimentele intr-o forma aleasé, personala.?" Stilul catehezei are, esential, un fond comun, dar aplicat el se prezinta cu anumite particularitati, de la vorbitor la vorbitor, potrivit temperamentului, capacitatii, starilor sufletesti si mai ales talentului oratoric. De aceea, are dreptate scriitorul france Buffon (1707-1788), care a spus ca "Le style c’est homme méme...” Din punct de vedere omiletic si catehetic stilul poate fi analizat sub trei aspecte gramatical, literar $i bisericesc. In cele ce urmeaz3 vom puncta, pentru 0 minima orientare, doar elementele de baz ale stilului, fra si intram in detaliile care trebuie studiate de fapt in cadrul gramaticii limbii romane.* ‘© gramatical (sau literal, ad litteram), inseamna respectarea regulilor de baz ale limbii din punet de vedere fonetic, morfologi, sintactc, lingvistie $1 semantic*. Principalele calitaqi ale stilului gramatical sunt: corectitudinea, puritatea*™, precizia, claritatea, finejea $i armonia stilistica; * literar, adicd vorbirea figurat’, care implica urmatoare clasificare: figuri stilistice de cuvinte $i figuri stilistice retorice. intre figurile stilistice de cuvinte (numite gi "tropi" de la grecescul rpéx@ = a intoarce, a schimba) se inscriu: epitetul, comparatia, metafora 81 DICTIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE (DEX), Editura "Univers encilopedic", Bucuresti, 1998, p. 1021, col IL + Pentru considerai speciale privind limbajul si stil pout fi consultatarticolul nostra, Factor ai reusitet predict: notiuni de limbaj, stil, gesicd, material ilustrativ etc. pubicat in "Studi Teologice", Seria a Ta, nul L (1998), nr. 3-4, p. 86-108, #5 "Semantica" esieramura lingvistiei care se ocup cu sensurile cuvintelr. “© A nu se face confuzie cu “purismul", adie tendinfa de a elimina cu orice pre arhaismele, provincialismele sineologismele, atitudine care duce, de fat, la sircirea limb118 alegoria, personificarea, hiperbola etc., iar figurile stilistice retorice mai utilizate sunt: inversiunea, repetitia, imerogatia retorici, invocatia retoricd, antiteza, gradatia, eufemismul, reticenta, concesia, antilogia (sau paradoxul), exclamatia etc.; © bisericese, adicd stilul limbii "vechilor cazanii"**5, armonizat desigur lexicului actual. Este, de fapt, stilul liturgic al sfintelor slujbe, atat de apreciat de catre credinciosii nostri. Cum predica gi cateheza sunt considerate, de asemenea, acte liturgice, stilul trebuie s4 fie acelasi. La 3 octombrie 1876, la Iasi, Mihail Eminescu participa la parastasul Voievodului Grigore Ghica, sdvarsit cu prilejul dezvelirii bustului acestuia. Impresionat de frumusetea limbii liturgice din rugaciunile gi cdntarile slujbei, Eminescu avea si noteze plin de admiratie: “Aceasta este dulcea limba a trecutuluil” “°°. Remarca poetului ne sugereazi, asadar, a nu pierde dulceafa si frumusefea limbii noastre de dragul modernismului si al neologismelor, care ne pot duce, de altfel, in ispita pretiozitatilor si al unor suficiente retorice, detestabile in urechile ascultatorilor. Daca in antichitate oratoria (sau Retorica) era considerat o arti, cu toate ci ea se axa cel mai adesea pe discursurile avocatilor in tribunale, cu atét mai mult predica crestina: ea este, trebuie si fie mereu opera de art, 0 mostra vorbirii ingrijite, inteligente, patrunztoare. Dar si retinem, totodat, c& in predic si catehezi nu facem art& pentru arta, ci artit pentru a-i convinge pe ascultitori la sivarsirea faptelor bune in vederea méntuirii. Pe scurt, arté pentru mantuire. De aceea, nu yom utiliza figurile stilistice de dragul stilului, ci pentru a transmite la modul optim adevarurile de credinta. La Amvon trebuie sd se vorbeascai altfel decat prin ziare, la televizor, la radio, pe strada, la pia etc. Sau, cum foarte bine s-a spus, predicatorii crestini trebuie sii rdiménd oratori ai Amvonului, nue ai forului. Pe de alts parte, sfinfenia adevarurilor evanghelice nu poate fi exprimati decat prin cuvinte curate, bisericesti, ferite de banalitati, vulgaritate, dezacorduri si cacofonii*”. Cuvintele predicii si ale catehezei trebuie si poarte pecetea liturgicd a cuvintelor armonioase de rugiciune. Desigur, predica nu se confundi cu rugiciunea, dar ambianja in care se rosteste trebuie si fie aceeasi ca in timpul ugaciunii, sau oricarei alte slujbe. Noi spunem acum "prediea”, dar rostirea omiletica se poate numi foarte bine si "oratorie bisericeasca". Or, cuvantul "oratorie" vine din latinescul "oratoria” care inseamn& "vorbire", dar si "rugiciune", plecdndu-se de la radacina termenului "os-oris" (gura), c&ci cu aceeasi gura vorbim, dar ne si rugdm in acelasi timp. Asadar, predica nu este 0 vorbire oarecare, ci un act liturgic care se desfisoara in cadrul liturgic al unei sfinte slujbe. Este, altfel spus, ca o slujbd. De aceea, stilul omiletic si catehetic autentic este cel bisericesc, care valorified duleea limba a trecutului, fird a respinge tot ce este placut, frumos si convingator din stilurile exprimairii obignuite, gramatical, literar ete 4d. Memoria presupune efortul de memorare pe care catchetul trebuie si-1 faca pentru a face o expunere liberi. Evident, memorarea nu se va face mecanic, cuvant cu cuvant, dar se vor refine toate ideile importante, inclusiv succesiunea lor. In acest scop cel mai mare sprijin il va avea in planul catehezei, iar fidelitatea memorarii va depinde in mare misura de caracterul logic al acestui plan. +®5 Dupa celebra expresie a poetului-preot Alexei MATEEVICI, din cunoscuta poezie "Limba noastr’ "5 Apud D. MURARASU, Narionalismul lui Eminescu, Bucuresti, 1932, p. 188. Vezi si ed. a Il-a, Bucuresti, 1994, Edit. “Pacifica”, sub ingnjrea lui Oliviu TOCACIU, p. 139, nota 4 De la gr. ax”, care inseamnd rat” si .eovi”~ sunet119 e. Actio cuprinde toate mijloacele catehetului prin care expune cateheza: vocea (pronunjarea), gestica, mimica, finuta vestimentaré etc. Astfel, vocea, deodat’ cu pronunfarea, trebuie s& fie natural, calda, dulce, curata cu timbru plicut, nu forjatd, dura sau strident. In catehez8 nu utilizim invariabil aceeasi intensitate a vocii, pentru c& trebuie s-o adaptim in permanenfa textului, auditoriului spatiului in care vorbim. in unele momente vorbim mai tare, in altele mai incet, uneori pronunfand si cdte un cuvént soptit,fiind aten{i in tot timpul sa fim auzifi de toata lumea. Si lum aminte c& vorbitul mai tare nu inseamna sa fipam! Nimic mai dezagreabil ca fipetele, vorbitul prea tare, in loc de vorbire calm, cu o intensitate a vocit bine armonizata contextului liturgic. Este adevarat cA in unele momente continutul catehezei solicita o intensitate mai mare a vocii, dar numai in anumite momente si in nici un caz nu vom ipa! Asadar, pronunjarea sau rostirea propriu-zisd a cuvantérii, ca efect direct al vocii trebuie sf aiba céteva insusiri de baz ~ natural, potrivit cu firea si temperamentul fiecdruia, nu fortata, nici cduténd sa imite pe cineva, nici afectata; ~ corectd, conforma cu regulile ortoepice ale gramaticii = variatéi, adaptandu-se permanent la confinut si la simfamintele pe care vrem si Je exprimam; ~ armonioasa, adic& o rostire echilibrata, nici prea rara (care duce la plictisirea si pierderea receptivititii ascultatorilor), nici prea grabitA (care-i las in urmi pe ascultatori) Gesturile catehetice sunt miscarile ale mainilor si ale corpului, in general, care insofesc rostirea, Frumusefea unei expuneri rezult’ nu numai din continut, ci si din gesturi gi migcarea corpului, De aceea, trebuie si avem un control atent mai ales asupra mainilor gi al capului. Se injelege, desigur, cA la cateheza, la fel ca in predic, nu vom avea o pozitie rigidd, fixa, de "statuie", sau de copil timid care-si rosteste sufocat de emofie poezia pe seen. Dar nici nu vom face gesturi excentrice, fluturand mainile in toate pargile, sau miscdnd tovaraseste mana dreapta, ca dictatorii comunisti. De asemenea, nu ne vom balansa corpul cu miscari de balet, nici nu vom ridica mereu calediele ca gimnastele, Ci vom face numai acele migcari discrete, absolut necesare pentru a sublinia anumite momente ale cuvantarii, Vom fi atenfi, totodata, la migcarea capului, care trebuie s& fie finut drept si natural, miscdndu-I la fel de discret ca si celelalte parti ale corpului, Trebuie s& lui seama Ja cteva capcane: capul tinut prea mult plecat dezvaluie o timiditate excesiva, dat pe spate aroganfa, inclinat in laturi Kincezeala, teapan si nemigcat 0 oarecare duritate de caracter. Mimica si expresia fefei trebuie si insoeascd, de asemenea, in mod natural si discret textul catehezei. Ascultatorii privese tot timpul fafa celui care vorbeste, fruntea, obrajii, miscarea sprincenelor, urmarind mai ales expresivitatea ochilor. Simfamintele noastre se pot citi foarte usor din felul priviri, ochii fiind numiti pe bun dreptate "ferestre ale sufletului", prin care noi vedem lumea gi lumea priveste in noi. De aceea, in timpul catehezei vom privi cu seninatate pe cei din fata noastrd, fird si fixim privirea doar spre 0 singurd directie, sau un anume colt al bisericii, si nici s& tinem ochii inchisi, complet sau pe jumiatate, ori s& afigim o privire ritdcita si cdutatoare peste ascultatori, Vom privi in aga fel incit fiecare ascultdtor si se simtA vizut, fra a ne localiza cu insisten{& asupra cuiva intrucat privirile unor credinciosi care urmaresc cu simpatie desf%isurarea catehezei sunt incurajatoare pentru vorbitor, socotim, totusi, ci este indicat a-i privi mai des, dar nu120 minute in sir si nu doar pe ei. Altfel, credinciosii respectivi se vor simi stingheriti, fapt care nu va trece neobservat nici de ctre cei din jur Tinuta vestimentard, este un punet asupra ciruia socotim de prisos a insista prea mult, rezuméndu-ne la observatia c4 preotul trebuie si fie imbracat in odajdii ingrijite, deopotriva, la sfintele slujbe si in timpul predicii si catehezei. Nu murdare, zdrenfuite, sifonate, prea mari sau prea mici, Parul, barba, din{ii, unghiile, incalfimintea, sunt de asemenea elemente care trebuie ingrijite cu atenfie, cdci un catehet neglijent tuns, nepieptanat, cu dinfii stricafi, cu unghiile netdiate (sau cu unghie mare la degetul mic...), cu pantofii murdari etc., trezeste dezgust in faja ascultatorilor. Cat ar fi cateheza de bund, sustinuta de un preot neglijent nu-si va implini scopul! Trebuie eliminat categoric, de asemenea, obiceiul unor confiafi de a purta ghiul pe unul din degete. Gestul este si de prost gust si sfidator: in timp ce multi dintre credinciosi abia isi pot asigura painea traiului zilnic, “pastorul” lor se afigeazi cu podoabe de aur... Asta nu insemnd, ins, cd nu poate purta inelul obisnuit, daca este casatorit Toate aspectele care {in de "actio", mentionate mai sus (si altele asemenea) se incadreaza in acel simy al mésurti pe care trebuie si-| aiba orice slujitor autentic, pe care I- am numi de fapt bunul-simg-%, lar masura, spune Sf. Isaac Sirul, face orice lucra frumos!™ Cine se ingrijeste si cultive bunul simf, sau simful bunei masuri, isi va controla ‘intotdeauna vocea, pronunjarea, gesturile, finuta corporal si vestimentara ete. Bunul sim al predicatorului si catehetului, pe care credinciosii il vor constata, va fi, deodata, factor decisiv al reusitei si criteriu esenfial de evaluare a catehezei si predicii, O bund stipanire gi izare a vocii, gesticii, mimicii etc., ca factori auxiliari ai reusitei, deodata cu un continut corespunzator al catehezei, vor favoriza 0 comunicare optima cu ascultdtorii-ucenici*, ‘Acesti factori fac parte din ceea ce omiletica moderna numeste "metalimbaj’, sau "meta- comunicare™*!, adica limbajul si comunicarea de dincolo de cuvintele propriu-zise. Caci avem, deodata, o comunicare obisnuita, verbal, dar si o comunicare special, non-verbaldt sau "meta-verbala”, cea a gesturilor, a timbrului vocii, a {inutei corporale ete. inva{atorul ideal va fi cel care va transmite mesajul evanghelic armonizand cele doud cai, verbal si meta-verbali, realizand astfel 0 comunicare optima cu ascultatorii, din toate punctele de vedere. 2.PLANUL CATEHEZEI Manualele de Cateheticd prezinta planul catehezei cu anumite deosebiri, nu foarte mari, dar observabile totusi. Pentru a facilita asimilarea i utilizarea unui plan cat mai -®% Pentru dealin acest subiect, vezi Pr. V. GORDON, Despre bun simy in predicd sau respectul faa de ‘uv, in” Vestitorul Ortodaxiei”. nov. 1993. * La pr. prof. dr. D. STANILOAE, Spiritualitate si comuniune in Liturghia ortodaxd, Editura Mitropolici Olteniei, Craiova, 1986, p. 36. © Pentru o comunicare optima cu credinciosii trebuie avuti in vedere mai inti o bund comunicare (comune) cu Dumnezeu. De fapt, comunicarca in predic este inreité: cu Dumnezeu, cu semenii gi cu el insusi in aceste tei directi, predicatorul trebuie s8aiba impacare si atunci comunicarea va avea temei. “51 Ver lect. de. . TOADER, Metode notin practica omileticd, Cluj-Napoca, 1997, p. 163-164. De asemenea, PEASE, Allan (and GARNER A.), Limbajul vorbiri sau arta conversayie Gn original: Talk language: how t0 use conversation for profit and pleasure), rad. de Meana Busuioe, Bucuresti, 1994121 adeevat trebuinjelor din zilele noastre, recomandam unul foarte simplu, dar pe care-1 socotim eficient. Se infelege de la sine c& acest plan este flexibil, usor de adaptat la subiectele, locul si auditoriul pentru care se alctuieste, totodata pasibil de imbogatire sau simplificare. Caci intr-un fel vom aborda un subiect la clas, la ora de religie, in alt fel, desigur, in biserica in mare, pentru ambele situafii, planul pe care-I propunem este urmatorul 1. Pregitirea aperceptivé — este momentul logico-psihologic cu ajutorul caruia se pregiteste terenul pentru abordarea subiectului propus. Denumirea se leaga de termenul francez apergevoir = a zari, a intrezari, a observa discret etc. intrezarim, adica, subiectul, din referintele ce se fac la un subiect tratat anterior, cu care de obicei se afla in stransi legatura. De exemplu, daca vorbim despre "Cultul Sfintelor Moaste", se presupune c& in cateheza anterioari s-a vorbit despre "Cultul Sfintilor’, in general. Acest moment poate coincide, de fapt, cu ascultarea lecfiei precedente, de aceea unele manuale, in loc de "pregatirea aperceptiva", indica “ascultarea” ca prim moment al catehezei. 2 Anuntarea temei — se va face direct, in pufine cuvinte, intr-un mod et mai accesibil: Astdci vom vorbi, cu ajutorul Domnului, despre Cultul Sfintelor Moaste. 3. TRATAREA va constitui cel putin 50% din corpul catehezei. Pentru orice subiect religios, tema va fi tratat& cu temeiuri din Sfinta Scriptura si din Sfingii Paringi, fra a se face, insi, abuz de texte, urmand a fi selectate bineinjeles cu mult discerndmant. Se vor utiliza, de asemenea, elemente din prezentul cotidian, cu materiale extrase, la nevoie, si din literatura laica, din informatiile mas-media etc. Chiar daca fondul continutului va fi cel clasic, traditional, izvorat din tezaurul doctrinar, biblic, istoric, canonic, cultic sa. cu vechime considerabila, prezentarea se va face sub semnul exigentelor contemporane, in limbajul actual, potrivit interesului celor care asculta hic et nunc (aici si acum). in cadrul tratarii vom tine seama de ceea ce punctam mai sus (la momentul ,dispositio”): istorisirea, povestirea, argumentarea, digrsiunile etc. 4. Recapitularea (fixarea), este momentul in care sub forma dialogului (forma erotematica, intrebitoare, sau socraticd) se procedeaza la intrebari si raspunsuri, pe baza confinutului prezentat in tratare. Scopul este de a fixa mai bine elementele de baz& (de aici si denumirea de “fixare”), sau a Kimuri ceva daca n-a fost bine infeles. intrebarile pot fi use atit de citre cei care ascultd, cat si de catre cel care pred 5. Asocierea (uneori aprofundarea), are menirea de a face mai mult lumina asupra subiectului, asociindu-] cu un subiect similar. Bundoara, dacd vorbim despre Sfintele Moaste, vom ariita ca in aceeasi categorie de cinstire sunt Sfintele Icoane, Sfainta Cruce etc. Existd subiecte, insd, la care nu se pot face asocieri pe masura importantei. In aceste cazuri se poate recurge la aprofundare. De exemplu, daca vom prezenta o catehez despre Sfanta Treime, se recomanda utilizarea aprofundarii, atdt ct auditoriul poate urmdiri si asimila in acel spatiu relativ restrans de timp. 6. Generalizarea — reprezint. momentul care ne pregateste de finalul catehezei "Generalizare" inseamnd integrarea subiectului concret intr-un sistem sau cadru general, adic& 0 definire concisd a temei, alcatuits in contextul din care face parte acel subiect Uneori generalizarea poate fi reprezentata de un text biblic, text care defineste in mod fericit subiectul respectiv, alteori o frazi dintr-un sfant parinte, sau chiar 0 concluzie personala. 7. Aplicarea (incheierea), este momentul concluziilor finale, procedindu-se la legarea subiectului de viata practicd. Spre exemplu, daca am susfinut o catehezi despre122 Sfanta Cruce, vom indemna pe cei prezenti s& o cinsteasc’ dupa cuviint’, iar inchindciunea si se faci in mod corect. Propriu-zis, ata la clas ct gi in bisericd, se vor face cdteva inchindciuni demonstrative, acest lucru insemndnd, de fapt, aplicarea celor invajate in tratare. Rasfoind manuale gi cirti cu cateheze diverse, observam c& unele dintre ele contin gi intuifia, ca moment logico-psihologic. $i nu este gresit. Cand anumite subiecte o cer. putem folosi intr-adevar materialul intuitiv, care va fi deosebit de util. De exemplu, vorbind despre Sfintele Icoane, vom arata, desigur, edteva icoane celor prezenti. Vorbind despre geografia Tarii Sfinte, vom utiliza, bineinteles, harta, ca material intuitiv. In asemenea situafii momentul “intuitiei” va fi plasat imediat dupa tratare, sau chiar in interiorul tratri. Imagini intuitive pot fi utilizate, de asemenea, chiar fird un material anume, fécand apel la imaginatie sau imaginarea unei situatii, Vorbind, de pilda, despre Tablele Legii Vechi, le descriem intuitiv, pentru c4 nu-i posibil sa le avem efectiv in mana. Cum spuneam si mai sus, planul de mai sus este flexibil, pretindu-se la adaptari potrivit cerinjelor concrete. Sunt situafii care solicit parcurgerea tuturor momentelor logico-psihologice, altele care necesit& mai putine. De pilda, recapitularea poate lipsi atunci cand subiectul este mai usor sia fost infeles deplin la tratare. Poate lipsi uneori si asocierea sau, dupa caz, aprofundarea etc.