TEXTUL POETIC I.

Caracteristici ale genului liric:  Prezenţa eului liric;  Exprimarea directă a gândurilor, sentimentelor, ideilor;  Folosirea unor moduri de expunere specifice (descrierea, monologul, confesiunea lirică, dialogul imaginar etc);  Limbajul expresiv, sugestiv;  Existenţa unor imagini artistice : imagini vizuale, auditive, de mişcare, olfactive;  Existenţa unor figuri de stil şi rolul lor în transmiterea sentimentelor eului liric (epitete, comparaţii, personificări, metafore, hiperbole, antiteze, enumeraţii, repetiţii, inversiuni etc);  Structurarea specifică a textului în versuri grupate pe strofe (ceea ce dă acestuia muzicalitate şi expresivitate deosebită);  Elementele de prozodie sau de versificaţie (măsura versului, rimă, ritm) II. Elementele de prozodie(versificaţie) Rima = potrivirea sunetelor la final de vers, începând cu ultima vocală accentuată. Tipuri de rimă: MONORIMA (aaaa): „Măi bădiţă, buze moi, Hai, tu, joi seara la noi C-am un păr cu pere moi Să le mâncăm amândoi.” (Lirica populară) ÎMPERECHEATĂ (aabb): „M-a făcut maica lunea, Să-mi fie dragă lumea Pe badea l-a făcut joi, Să ne iubim amândoi.” (Lirica populară) ÎNCRUCIŞATĂ (abab): „Şi l-a pălit un gând în noaptea lungă: E poate şi acolo un oier Ce-şi mulge toate stele în strungă, De curge Calea Laptelui pe cer.” (Ion Pillat) ÎMBRĂŢIŞATĂ (abba): „De mult mă lupt cătând în vers măsura toamna mierea-n faguri, Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri, Ce fără piedici trec sunând cezura.” (Mihai Eminescu) Ce plină e ca

*** În lirica modernă rima nu mai este o condiţie a poeziei, mulţi poeţi folosind versul alb (fără rimă).

optimism şi este potrivit pentru doine. Folosirea figurilor de stil contribuie la accentuarea dimensiunii estetice a limbajului şi sporeşte expresivitatea limbii. mândra lună”. Rimă feminină ~ accent pe penultima silabă ( luminozitate. exprimă sentimentele tulburătoare şi profunde din elegii şi meditaţii. neaccentuată.  Rimă masculină ~ accent pe ultima silabă ( închidere. cu glasul slab”. a doua neaccentuată)  IAMBIC:  ‫( ے‬prima silabă neaccentuată. FIGURILE DE STIL: procedeu stilistic care rezultă din organizarea cu intenţie artistică a cuvintelor în vers sau în frază. . Ex: "Clopote de-alarma. IMAGINI ARTISTICE:  vizuale  auditive  de mişcare  olfactive  tactile  sinestezice (imagini complexe) IV. III. legendelor. Ritmul iambic. Ritmul trohaic sugereaza entuziasm. neaccentuată. dând concreteţe. sacadată. Ritmul dactilic sugerează o mişcare vie. neaccentuată)  ANAPESTUL:   ‫( ے‬neaccentuată. satire. Tipuri de ritm:  TROHAIC: ‫ ے‬ (prima silabă accentuată. iar ritmul amfibrahic este adecvat poemelor nerative. deschidere ): “Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele”. mândrul soare şi pe nună. a doua accentuată)  AMFIBRAHIC: ‫ ے‬ ‫( ے‬accentuată. Măsura = numărul de silabe dintr-un vers. Ex: “Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate”. Edgar Allan Poe ASONANŢA : Repetarea în mod voit a unor vocale. forţă şi plasticitate imaginii poetice. Ritmul = succesiunea simetrică a silabelor accentuate şi neaccentuate într-un vers. ode. prin nota lui gravă. cu efect muzical. “Nunul mare. întuneric ): “La paşa vine un arab Cu ochii stinşi. accentuată) *** Fiecare ritm se potriveşte cu tonul şi natura sentimentelor exprimate. neaccentuată. accentuată)  DACTILIC: ‫ ے‬  (accentuată. FIGURI DE SUNET ALITERAŢIA : Repetarea în mod voit a unor consoane. clopote de arama! Ce fantastice terori tulburarea lor proclama! Şi-ntr-al nopţii aspru vânt Cu ce spaimă ne-spăimânt".

fapte.” (T. idei. Şi flori de plumb şi funerar vestmânt – Stam singur în cavou. slănină şi faină în pod.” PARALELISM SINTACTIC : Repetarea unui cuvânt în aceeaşi poziţie în versuri/strofe diferite. Ex: “Ce le pasă.. Ex: „Dormeau adânc sicriele de plumb. Ex: „Ajunge să-nţeleg./ S-aştept în umbre reci/ Ajunge să-nţeleg. Ex: „Ah! În curând satul în cale-amuţeşte Ah! În curând pasu-mi spre tine grăbeşte. Vianu) Ex: „A nopţii gigantică umbră . REPETIŢIA : Este figura de stil care constă în folosirea de mai multe ori a aceluiaşi cuvânt sau a mai multor cuvinte.. copacii negri./ Plecată eşti pe veci. Ex: „Şi plouă şi ninge/ Şi ninge şi plouă. impresii. Ex: “Priveam fără de ţintă-n sus/ Într-o sălbatică splendoare”. lemne la trunchi sunt.. a două cuvinte sau expresii. CHIASMUL : Figură de stil care constă în reluarea. Ex: „Plouă./ Plecată eşti pe veci!/ Şi dac-atât a fost./ Decor de doliu..” (Bacovia) INVERSIUNEA : Este figura de stil care constă în abaterea de la topica propoziţiei cu scopul de a scoate în evidenţă profunzimea ideilor şi a sentimentelor sau de a sublinia anumite însuşiri ale personajelor.” FIGURI SEMANTICE EPITETUL : Figură de stil care arată însuşire estetice ale obiectelor sau acţiunilor.FIGURI DE CONSTRUCŢIE ENUMERAŢIA : Este figura de stil care constă în înşiruirea unor argumente./ Copacii albi.. copacii negri/ Stau goi în parcul solitar. însuşiri. brânză în putină asemenea.. şi era vânt. „acele însuşiri care pun în lumină felul în care le vede sau le simte scriitorul şi care au un răsunet în fantezia şi sensibilitatea cititorului.” (Eminescu) EPIFORA : Repetarea unui cuvânt în finalul versurilor.” (Bacovia) REFRENUL : Versul care se repetă pentru a sublinia o idee şi pentru a spori expresivitatea unei opere..Bacovia ANAFORA : Constă în repetarea unor termeni la începutul versurilor într-un mod succesiv. curechi în poloboc slavă domnului”.. Ex: „Copacii albi...” (Bacovia) TAUTOLOGIA : Repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu funcţii gramaticale diferite. însuşiri privitoare la aceeaşi împrejurare. în ordine inversă.. în loc să se bucure. Ex: „Femeia tot femeie... plouă.”. ea se sparie. Se-covoaie tainic” (Eminescu) .. funerar. plouă/ Vreme de beţie. Şi scârtâiau coroanele de plumb. pentru a sublinia sentimente. zise Lăpuşneanul zâmbind.

pân’va vrea s-o zdrobească” (recipientul în locul conţinutului) „Visam la ochi albaştri. Prin care trece albă regina-nopţii moartă. Arghezi) ALEGORIA : O categorie formală a metaforei care exprimă o stare abstractă prin concret. ca vulturul mărirea. Ex: „Erai cât o fărâmă şi de nimic. Ex: „Din caier încâlcit de nouri/ toarce vântul / fire lungi de ploaie. Ex: „Prim pomi e ciripit şi cânt. copilă./ O coajă de tărâţe. Ex: „Pisicuţa vorbea şi îşi umplea pieptul său puternic cu jumătate din atmosfera pământeană.” METONIMIA : Figura de stil care înlocuieşte un nume printr-un alt nume. Ex: „Aşa-s de negri ochii tăi. Lucian Blaga FIGURI DE GÂNDIRE HIPERBOLA : O varietate de metaforă care constă în exagerarea voită a realităţii în scopul intensificării expresivităţii. Ca visul pre-un copil. Ex: „Căci te iubesc. .” (C. dintre codri/ Tremurând s-arată luna/ Doamna mărilor ş-a nopţii / Varsă linişte şi somn. o pleavă.COMPARAŢIA : Figură de stil cu ajutorul căreia se exprimă un raport de asemănare. Metaforă explicită (sunt prezenţi ambii termeni): „Şi din neguri.” Metaforă implicită (e prezent doar termenul figurativ): „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă. lumina mea".” (Eminescu) * Structural comparaţia se compune din 3 termeni: comparatul (termenul care se compară). dintre care unul serveşte să evoce pe celălalt. METAFORA : O comparaţie subînţeleasă şi prescurtată.” (cauza prin efect) „Va bea până-n fund cupa. cu care se găseşte într-o relaţie logică. din care lipseşte un termen. Ca sceptrul mâna blândă. între două obiecte. o ţandără. (autorul în locul operei) OXIMORONUL : Figura de stil care combină doi termeni contradictorii. Ca preotul altarul. ca spaima un azil.” (T.” PERSONIFICAREA : Procedeul stilistic prin care se atribuie unor obiecte neînsufleţite acţiuni sau însuşiri omeneşti sau ale fiinţelor vii. comparantul (termenul cu care se compară) şi însuşirea care apropie cei doi termeni.” (semnul în locul obiectului/fiinţei semnificat(e)) Privea un Rubens.Hogaş) LITOTA : Constă în atenuarea expresiei unei idei pentru a lăsa să se înţeleagă mai mult decât se spune. ca zeul nemurirea.

acum. parabola. Ex: unui slăbănog: „Leule!”. I sg/pl  adresarea directă cu substantive/pronume în cazul Vocativ  verbe la imperativ  interjecţii  interogaţii  exclamaţii  adverbe deictice: aici. linia de pauză (cezura) – marchează o pauză afectivă . azi. Ex: A mers pe lumea cealaltă. astăzi  punctele de suspensie. I sg/pl  adjective pronominale posesive la pers.* Unele specii ale genului epic (fabula. basmul) recurg în exclusivitate la forma de expresie alegorică. ANTITEZA : Contrapune doi termeni pentru a stabili un contrast puternic sau pentru a pune în lumină pe unul prin celălalt. a unei locuţiuni. Ex: „Lumea plânge de necazuri/ Tu-ţi pui gândul pe atlazuri. ghicitoarea. I sg/pl  verbe la pers. a unui enunţ într-un sens contrar adevăratei sale semnificaţii.” (T. (în loc de : a murit) Atestatul vremii (în loc de: riduri) MĂRCILE EULUI LIRIC (MĂRCILE SUBIECTIVITĂŢII)  pronume personale la pers. Arghezi) ANTIFRAZA : Întrebuinţarea unui. unei frumoase: „Urâto!” EUFEMISMUL : Conceptul operaţional care implică folosirea unei expresii sau al unui cuvânt elegant pentru a desemna o realitate negativă.