JOHN OWLES lubita locotenentului francez Gao Top (Otili Top (oF Capodopere ale literaturii de pretutindeni intr-o colectie a celor mai indragite bestselleruri{ ‘John Fowies, The French Lieutenant's Woman First published 1969 by Jonathan Cape Lid, London Copyright © The Estate of John Fowles, 1969, 2005 Copyright © 2008, 2011 by Eaitura POLIROM, pentra traducerea in limba romana Aceasta carte este protejata prin copyright. Reproducerea ‘ntegrala eau partial, mullipicarea prin orice mijloace st sub orice forma, cum ar fl xeroxarea, seanarea, Lanspunerea In format electronic sau ausio, punerea ia dispariia publles {nclusiv prin interet sau prin elele de caleulatoare, stocared, permanent sau temporara pe disposiive sau sisteme cu posbiltatea recuperait information. cu scop comercial sai) [ratuit, precum s alte fapte similare savirite fia permistunea Serisa a detinatoralul copyrightulul repreainta 9 incalcare a Ieglalaiet cu privire In protecia propretail intelectual sl se ‘pedepaese pent si/sau el in conformitate cu legile tn vigoare. Pe coperti: Edmund Charles Tarbell (1862-1938), Valu albastru, 1898 www potiremro Editura POLIROM Iasi, Brdul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucuresti, Splaiul Unirit nr. 6, bl. BBA. se. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53, C.P. 15-728 Deserierea CIP a Bibliotect Nationale a Romntet FOWLES, JOHN bia locotenentuu frances / John Fowles. trad. de Mioara TapalagA. ~ fast: Polirom, 2011 ISBN: 978-979-46.2144-6 1. Tapalags, Mloara (trad) a2. t11-316195,1 Printed in ROMANIA, JOHN OWLES jubita locotenentului francez ‘Traducere din limba engle2 si note de Mioara Tapalaga POLIROM 2011i i JOHN FOWLES s-a nascut in 1926, la Leigh-on-Sea, Dupa ‘cea urmat cursurile Universitail din Edinburgh, in 1950 a ‘objinuto diploma in literature franceza st germand la Oxford, unde la descopertt pe existentialist frances! si pe promotort Noulul Roman. A predat literatura francesa la New College, (Oxford, a fost profesor de limba si iteratura englez4 la Univer” sitatea din Poitiers, apot la Colegiul Anargyrios de pe insula sgreceasca Spetsal (expertenta evocata in Magicianul), pentra ca intre 1984 s1 1963 sa predea engleza la Colegiul St. Godric din Londra, A dobindit recunoasterea internationala odata cu aparitia primulul sau roman, Colectionarul (1963), care a avut un mare succes la publie sa primit de indata si elogile cenitici, Fowles flind considerat un seriitor eu o forta ima: ginativa 31 inovatoare exceptionald, reputatie pe care Lau confirmat-o urmatoarele romane: Magicianul (1068; editie revizuita in 1977) lubita locotenentului france (1969), Daniel ‘Martin (1977), Mantisa (1982), Omida (1985). Gauri de vierme (1998), Zerantzarea romanulut lubitalocotenentulu frances, cu un scenartu realizat de Harold Pinter (dramaturg sllaureat al Premlului Nobel) a fost nominalizata la premile Academiel ‘Americane de Film, apol la premille Oscar si a obtinut tre premil BAPTA 91 un Glob de Aur. Scriltor prolific, Fowles € publicat 1 eseuri (Aristocrat, 1964), nuvele (Turnul de ‘abanos, 1974), poedit, traducert, prefete, cronict iterare #1 comentarit la albume de arta fotografica. In 2003 a aparut primul volum al jurnalelor sale intime, urmat in 2006 de ‘yolumul al dotiea, ‘Considerat 0 opera de referinta pentru inceputurtle postmoder- ‘nismululterar betanle, lbitalocotenentulu frances, roman cel mat important al lul Fowies, este, dincolo de abilitatea autorulul de a reactualiza tehnict narative victoriene ai de ingentozttatea dublulut final (iaventiv dustrata in ecranzarea de succes din 1981, cu Meryl Streep st Jeremy Irons). 0 emotionanta poveste de lubire. O carte care se citeste pe nerasulflate, despre tinerete, despre frumusetea viet si despre LUbertatea de a alege. Plasata in jurul anulut 1867, actlunea, romanului pune in cumpana ibertatea viziunii dela sfirsitul aanilor ‘60 ai secolulut XX cu atitudinile severe ale perioade! Wictoriene din urma cu o suta de ani. Romarsul eveca in ehip convingator atmosfera acelor .certitudint de lr”, a convert Illlor rigide, a emotiior reprimate, iar punctual culminant, Indelung arninat. al relatel celor tre protagonist! sporeste si mat mult interesul ititorulut Nota autorului Dorese sa multumesc urmatorilor pentra permist- nea de a cita din volumele ale caror autori sau editori sint: Hardy Estate i Macmillan & Co. Ltd, pentru ‘ragmentele din Poezille lui Thomas Hardy: d-lui William Manchester si Michael Joseph Ltd. pentru citatut din Moartea unut presedinte; Oxford University Press, pentru citatele din Portretul unet epoct si Eseurile victo- Gene ale lui G.M. Young: d-lui Martin Gardner si Penguin Press, pentru citatul, usor condensat, din Cnlversul ambidextru ~ si, in fine, d-lul E. Royston Pike si Allen & Unwin Ltd., nu numal pentru ingaduinta ea cita nemijlocit, ci si pentru cele tret fragmente roduse din comentarille contemporane cuprinse in Decumente privind viata in perioada de aur a epocti ‘oriene, precum si pentru puzderia de detalii marunte care le-am .furat™ din cartea Domniet Sale, Reco- id calduros aceasta stralucita antologie tuturor F care doresc 34 afle mai multe despre realitatea care se intemeiaza romanul meu oFUnu Inspre apus privirea el cata Spre largurile mart. Niet arsita, nici ploaia n-o clintea Din vraja departart St numal eatre mare Cu ochit dust statea In nicl o alta zare Ba farmee nu afla HARDY, Enigma Vintul de rasarit e cel mai neplacut dintre cele care sufla in Lyme Bay ~ Lyme Bay find locul in care ma- rea a muscat cel mai adine din partea inferioara a bratului de uscat pe care coasta engleza il intinde pind departe, spre sud-vest - si de aceea un curios ar fi putut face pe data mai multe presupuneri, toate intemeiate, despre perechea care pornise 4 se plimbe pe cheiul de la Lyme Regis ~ localitate mica, dar stra- veche, care a dat si numele golfulut - intr-o dimineata scuturata de rafale taioase de vint de la sfirsitul luni martie a anului 1867. Dupa nu mai putin de sapte sute de ani de exis- tenta, cheiul acesta~ Cobb, cum i se spune prin partea locului ~ a sfirsit treptat prin a avea soarta obisnuita a lucrurilor pe care le ai toata vremea sub ochi; aga se face ca localnicii nu vad in el decit o gheara cenusie de piatra macinata de ape, incovolata prelung deasu- pra marii. De altminteri, intrucit se gaseste la 0 dis- tanta marisoara de inima orasului, precum un Pirew de-o schioapa fata de o Atena microscopica, s-ar 2ice aproape ca locuitorii au lasat-o in plata Domnului, Neindoteinic, reparatiile care a trebuit sai fie aduse de-a lungul veacurilor i-au costat destul cit sa indrep- tateasca, din partea lor, un anumit resentiment. Unui observator mai putin impovarat de jugul impozitelor ort inzestrat cu mat mult discernamint, digul de la Cobb fi pune insa dinainte, fara doar si poate, cea mai frumoasa lucrare de zagazuire a apelor de pe coasta de sud a Angliei. Nu numai pentru ca, dupa cum glasuiesc ghidurile turistice, poarta in el amin- tirea incarcata de glorie a sapte sute de ani de istorie a Angliel, pentru ca de aici au plecat corabiile engleze spre inclestarea cu Armada, si tot aici a tras la tarm Monmouth!... ci pentru ca, dincolo de toate acestea, reprezinta un minunat vestigiu de arta populara. Lucrare primitiva si totusi complexa, masiva. insa plina de gratie, toata numai volume si serpuiri rafi- hate, asemenea unor sculpturi de Henry Moore sau Michelangelo; si, mai presus de orice, neintinata, cu- rata, spalata neincetat de apa sarata a marii, o pilda de armonie siechilibru. Exagerez, cumva? Poate: ade. varul spuselor mele e insa lesne de verificat, cAci Cobb nu s-a schimbat mai deloc din anul despre care e vorba aici; orasul Lyme, ins, nu mai arata ca odinioara si comparatia devine, de aceea, nedreapta daca va arun- ‘ali ochii inapoi, spre uscat Daca insa v-ati i intors cu fata spre nord si spre seat in 1867, asa cum facea barbatul aflat pe Cobb {m ziua aceea, v-ar fi intimpinat o priveliste armoni oasa, Cuibarite in preajma loculul unde digul intil- neste uscatul, se aflau elteva zeci de case ingramadite acolo de-a valma si, linga ele, un mic santier, in care, cao arca inea pe butuci, isi sumetea pieptul bombat. un mic veller. La o jumatate de mila mai spre est, se zareau, presarate de-a lungul coamelor inclinate ale cimpitlor, acoperisurile de ardezie si stuf din Lyme, oras care si-a trait epoca de glorie in Evul Mediu. pentru ca de atunci incoace sa nu inceteze sa scapete, Spre vest, se inalta repezi crestetele mohorite ale nor Stine! cenusii, cu poalele infipte in prundisul plajei de pe care s-a avintat Monmouth spre isprava-i ne- road. Dincolo de ele, mai inalte, patrunzind adine in cnima uscatulut, se fidicau alte siruri de stinci, ale Ducele de Monmouth (1649-85), pretendent la tronul Angliel, conducdtor al unel misearl de revolta impotriva Jul Tacob al I-lea si executat de acesta,eee core caror coaste erau ascunse vederii de desisul padu- lor. Vecinatatea lor amenintatoare e cea care, mat apasat decit orice altceva, preschimba digul de la Cobb intr-un ultim bastion in batalia impotriva alune- carilor de teren ce incepusera sa surpe inca de pe atunei intinderea lasatd In paragina a coastei de vest. Acesta e, iardsi, un {apt ce se poate proba, intoarsa intr-acolo, privirea nu intilnea nici macar o singura casa, dupa cum nu va intiini niet in zilele noastre. in afara citorva bardci prapadite ale pescarilor, razletite pe plaja. Iscoada din partea locului ~ exista, intr-adevar, una ~ ar fi putut deduce, asadar, c& cei dot nu erat din oras si ca erau. negresit, oameni de gust, care nu se lasa vaduviti de placerea unei plimbari pe Cobb de niste biete rafale de vint. Pe de alta parte, potrivin du-si mai bine lentila telescopului, ar fl avut motive sd presupuna cd necunoscutil fusesera minatt pe dig mai mult de avantajele singuratatii in doi decit de farmecul arhitecturii marine; tot astfel, Lar fi sarit cu siguranta in ochi desavirsitul bun-gust al vesmintelor lor. Domnisoara de pe dig era imbracata dupa ultima ‘moda, al carei suflu proaspat - si nu mai putin vifellos decit cel deziantuit in ziua aceea de martie ~ ince puse la 1867 sa ia pe sus, razvratit, batrinele crino- line si bonetele largi. Ochiul din spatele telescopulut ar fi deslusit o fusta stacojie aproape provocator de strimta - ba chiar si provocator de scurta, tinind cont a paltonul verde. in falduri bogate, lasa $a se vada 0 pereche de glezne in ciorapt albi, degraba ascunse in botinele negre ce pacaneau gingas pe platra digulut; si, cocotata obraznic in virful cocului strins in file, 0 palarioara tesita dupa o croiala abla aparuta botezata =placinta cu carne”. pe care se unduia intr-o parte 0 greta diafana — un model pe care doamnele din Lyme reaveau 8d se incumete sa-I poarte ined vreme de cel putin un an de atunei incolo. Barbatul, mat inalt, im- bracat cu o elegant fra cusur in haine gri-deschis, cu jobenut in mina ramas@ libera, isi scurtase drastic favoritii, pe care, cu vreo doi ani In urma, distinsii arbitri ai celet mai selecte mode masculine din Anglia Hi decretasera putintel cam vulgar - rizibili, adica, in ochit strainilor. Astazi, culorile vesmintelor domni- soarel ni s-ar parea din cale-afara de stridente, la vremea aceea, insa, lumea tresalta inca de inciniare in fata minunilor savirsite de proaspat-descoperitele vopsele de anilina. Si. ca pentru a compensa nena. maratele oprelisti cu care cerintele epocii le ingradeaus purtarea, doamnele preferau culorile stralucitoare, nu pe cele discrete. Iscoada din spatele telescopului ar f fost insa pus la grea incercare daca i s-ar fi cerut lamurirt in lega turd cuo a treia silueta aflata pe digul serpuit si prea Putin imbietor. Statea chiar linga marginea capatulut dinspre mare, rezemata de un vechi afet de tun infipt in platra, de care se prindeau odgoanele vaselor ce {trageau la tarm, Bra imbracata in negru de sus pind Jes, iar vintul it sufla cu furie vesmintele in jurul trupulut; ea insa raminea neclintita, fara sausi ia 0 clipa ochti de pe intinderea nesfirsita de apa, parind ‘mai curind 0 statute trezita la viata, inchinata amin- tirl! sufletelor celor pieriti in valuri,o faptura pogorita dintr-un mit, decit o frintura ca oricare alta dintre cele ce aleatuiau marunta realitate a zilei plerdute in monotonia vietti de provincie.Doi fn anul acela (1851), populatia Mari! Britantt numara aproximativ 8,155,000 de persoane de sex feminin trecute de virsta de zece ant, fata de 7.600.000 de sex masculin, Aceste date sint suficiente pentru a arata limpede cd, dest era lun fapt unanim acceptat ca destinul fetelor din epoca vietorlana era si devina sotil si mame, ‘numérul barbatllor nu avea sd fle. dupa toate probabiiitatile, sufictent. E, ROYSTON PIKE, Documente privind viata tn perioada de aur a epoct vietoriene Pinze de-argint eu vol intinde, spre soare sa ‘ma-ndrept, Pinze de-argint eu vol intinde, spre soare sa ‘ma-ndrept, ‘Si mindra mea cea mincinoasa amarnte va jel. ‘St mindra mea cea mincinoasa amarnie va jel, ‘Amarnic ea ma va jell cind dus vot 0. INTEC POPULAR DIN TINUTUL, DE VEST: Cind trecea Silvia — Draga mea Tina, i-am prezentat omagiile noastre Tul Neptun. Ne va ierta daca acum il parasim, — Nu esti prea galant. — Ce vrea 84 insemne asta, ma rog? — Ma asteptam sa fii mai putin grabit sa pul capat lunel plimbari care-ti ofera ocazia sa ma thi de brat fara ca gestul sa para nelalocul Iu —Ce rusinosi am devenit! = Aici nu sintem la Londra, = Ci la Polul Nord, daca nu ma-nsel. — Vreau sa merg pina la capatul digului Astfel ea, dupa ce arunca spre uscat o privire fals deznadajduita si plina de jind, de parea l-ar fi vazut pentri: ultima oar, barbatul se intoarse si perechea si continua plimbarea pe Cobb, 10 —Si as dori s8 aflu ce s-a petrecut intre tine si tata joia trecuta, —Matusa ta mi-a smuls deja toate amanuntele legate de seara aceea placuta, Fata se opri si privi in ochi. — Charles! Vite ce e, Charles, cu cetlalti n-al decit ‘84 fii morocanos ca un urs. Cu mine insa te-as ruga sa mu faci pe ursuzul — Pai atunci, fata draga, cum 0 sa ne mat impar- ‘asim impreuna din mierea sfinta a casatorie!? — Si pastreaza-ti glumele proaste pentru club, (Cu lun aer intepat, Il sili sa paseasea mat departe — Am primit o serisoare — Aha, ma temeam eu. De la mama ta? — Stiu ca s-a petrecut ceva... dupa ce v-ati retras Sa va beti paharele de porto. Mal facura citiva pasi inainte ca el sa raspunda: 0 clipa, Charles paru gata sa devina serios, apoi insa se razgindl, — Marturisesc ca vrednicul tau tata si cu mine am avut o mic& neintelegere de natura filosofica, —Foarte urit din partea ta. Eu am vrut sa flu numai foarte sincer. — Si care-a fost subjectul conversatiei? —Tatal tau era de parere ca domnul Darwin ar ‘ebui sa fle expus intr-o cusca la gradina zoologica, {olalta cu maimutele. Am incercat sé-i explic citeva in argumentele stiintifice pe care se intemetaza pozi- ta lui Darwin, dar n-am reusit. Et voilé tout. — Cum ai putut s faci asa ceva, cind stit car int vederile! — Am fost cit se poate de respectuos. — Adlea ai fost cit se poate de uricios, A spus, ce-i drept, ca n-o si-si lase fata 54 se marite cu un om care crede c4 bunicu-sau a fost mai- muta. Cred insa ca. daca sta sa se gindeasca mai Dine, 0 sa-si aduca aminte ca in eazial meu a fost vorba de o maimuta cu titluri de noblete. Fata se uita deodata la el in timp ce mergeatt, aple- cindu-si apot incet capul pe umar eu o miscare ciu- Gata, pe care o facea ori de cite ort voia sa se arate ngrijorata ~ in eazul de fata, in legatura cu cel maimare obstacol care, dupa parerea el. statuse in calea logodnei. Tatal ei era un om foarte bogat: bunicul fusese Insa negustor de postavuri, in vreme ce buni- cul lu Charles fusese baronet. Acesta zimbi si strinse mina inmanusata care se sprijinea usurel de bratul ul sting — Scumpa mea, am lamurit toate astea intre nol E cit se poate de firesc sa te teri de tatal tau, Eu ins nu cu el ma insor. Si-apoi, uiti ca sint om de stlinta. ‘Am scris o monografie, asa ca n-am cum sa nu fi. $1 daca mai zimbesti asa, o sa-mi dedic tot timpul fosile- lor si nici o chipa te. =N-am de gind sa fu geloasa pe fosile, (Facu 0 pauza de efect.) Din moment ce calci pe ele de cel putin un minut si nici macar n-ai catadicsit sa le bagi in seama, Charles privi jute in Jos si ingenunche la fel de fulgerator. Portiuni din faleza de la Cobb sint pavate cu pletre care contin fosile ~ Pe legea mea, ia uita-te la asta. Certhidium port- landicum, Piatra asta trebuie sa provina din zacamin- ‘ul oolitic de la Portland. in ale carul cariere te voi osindi a trudesti tot restul vieli... daca nu te ridiei imediat in picfoare ‘Charles Se supuse, zimbind, — Hai, spune, nu-i asa ca-i frumos din partea mea c& te-am adus aici? Si ia priveste! Il conduse pina la marginea laterala a digulul, unde un sir de pietre netede infipte oblic in peretele de stinea forma o scar rudimentard care cobora spre fo alta faleza. — Sint chiar treptele pe care Jane Austen a pus-o 4 cada pe Louisa Musgrove din Persuasiune. —Ce romantic! ‘— Barbatii erau romantici... pe atunci. lar astéci sint cu gindul numat la stiinta? Ce zicl, ne incumetam sa coborim pe-aici? ~Cind ne intoarcem, Pornira iarasi mai departe. De-abia atunci Charles observa ~ sat cel putin isi dadu seama carui sex apar- tinea - silueta intunecata de la capatul digulul, ‘— Doamne Sfinte, credeam ca- un pescar. Dare o femeie, nu? Emnestina fst ingusta pleoapele; avea ochi cenusti, foarte frumosi, insa miopl. Nu reugea s& vada decit 0 forma Intunecata, —E tinara? —E prea departe ca sa-mi dau seama — Banuiesc Insa cine e. Trebuie sa fie biata Tra- gedie. — Tragedie? =O porecla, una din poreclele el. — Si care-s celelalte? — Pescarii au pus un nume cam vulgar. — Draga mea Tina, fara indoiala ca poti sd. —Ii spun... Iubita... locotenentului francez. auzi! Sie atit de ostracizata incite silita sa-si petreaca zilele aici? E... putin nebuna. Hai s4 ne-ntoarcem. Nu-mi place sa ma apropit de ea, Se oprira, Charles privi cu luare-aminte silueta cernita. —Bine, dar m-ai facut curios. Cine e acest loco- tenent francez? — Un barbat despre care se zice c& ea l-ar fi. —lubit? — Mai rau, —Siel a abandonat-o? E si-un copil la mijloc? —Nu, copil cred ca nu. Nu-s decit birfe — Dar ce face acolo? — Se zice ca fl asteapta sa se intoarca. Bine, dar... nu-i poarta niment de grija? — E un soi de servitoare la batrina doamna Poulte. ney. N-o vedem niciodata cind mergem in vizita, dar acolo locuteste. Te rog, hal sa ne-ntoarcem! N-o vazu- Charles insa zimbi — Daca se repede la tine, te vol apara, dovedin- du-ti astfel biata-m! galanterie, Vino. Se apropiara asadar de silueta aflata linga afetul de tun. Femeia isi scosese boneta, pe care o tinea acum in mina; parul il era strins la spate dedesubtul galerului hainel negre, o haina bizara, semanind mai degraba cu un veston barbatesc de calarie decit eu steunul din vesmintele femeiesti care fusesera la moda 13tn ultimli patruzect de ani. Nu purta nici ea crinolinas era insa limpede ca asta se datora unei desavirsite nepasari pentru astfel de lucruri si nu cunoasteril ce- Jordin urma toane ale bunulul-gust londonez. Charles facu o remarca oarecare, cu glas ceva mal ridicat. pentru ao prevent cd nu mai era singura, dar ea nu Be intoarse. Cet doi ajunsera intr-un loc de unde if puteau vedea fata din profil, cu privirea atintita ase- fren fevii unel arme catre zarile indepartate. Vintul rabufni deodata eu furle sporita, silindu-l pe Charles sa cuprinda cu bratul mijlocul Ernestine! pentru a 0 Sprijinl, lar pe femeie s4 se agate mai strins de afetul de tun, Fara sa stie exact de ce, poate pentru a-i arata Emnestinet ca nu se lasa descumpanit cu una, cu doua, Charles facu un pas inainte de indata ce vintul se mai domoli ~S'Femeie draga, ne vine greu s& te vedem aici fara sa ne facem griji pentru siguranta dumitale, O rafala mai puternica. ‘Se intoarse sa se uite la el ~ sau, mai curind, dupa cum i se paru lui Charles, prin el. Amintirea ful pastra Gin aceasta prima intilnire nu atit trasaturile ca atare dle acestui chip, cit ma ales tot ceea ce era acolo altfel ect se asteptase - traia, doar, intr-o epoca al caret gust cerea ca femelle s8 se arate smerite, docile, sf ase. Se simti de indata ca si cum ar fi patruns pe un teritorfu interzis, de parca faleza ar fi apartinut aces tui chip si nicidecum stravechii comunitati din Lyme. Na era un chip dragalas. ca al Ernestine!. Nu era, cu siguranta, nict un chip frumos, judecat dupa canoa- ele sau gustul oricarei epoci. Era insa un chip de neuitat, un chip tragic. Suferinta se revarsa din el pura, fireasca si de nestavilit, ca apa unut lzvor de padure. Nu gaseai pe chipul acela nici urma de prefa- Eatorle, de ipocrizie, nici un fel de masca ~ si, mal presus de orice, nici un semn de nebunie. Nebunia se Sha in marea pustie, in zarile desarte, in lipsa de noimal ‘acestei suferinte, ca si cum izvorul era in sine fires, dar era nefiresc 4 tisneasca asa, in pustie. ‘Oni de cite ori Charles avea sa se gindeasca mal} tiraiu la privirea aceea, o asemula cu 0 lance, incer- ind astel sa descrie, fireste, nu doar privirea in sine, cit mai ales efectul ei, Se simti, in strafulgerarea ace- el clipe, tn pieea unui dusman nelegit,strapuns totodata lasat, pe buna dreptate, cu intreaga-t nimic- nicie la vedere. * eine Femeia nu raspunse, Privirea ei, aruncata peste amar, nu dura mal mult de eleva secunde: apa in: toarse capul si-st atinti din now ochii cétre sud. Emestina il trase de mineca pe Charles, care se in- arse si el dind din umeri st zimbind, Dupa ce ajun- sera mai aproape de uscat. i! spuse: — Mai bine nu-mi spuneai care e, de fapt,jalnica scalitate, Vedi, asta-i necazul cu viata de province oti se cunose intre et si nu mai ramine nic! o taina ‘iurma de romantism. : Emnestina se grabi si-l tachineze: cum, tocmal el spune asta, el, savantul, care privea de sus romaneleTrei ‘Si mal Important este insa faptul ca princ!| pala parte din aleatutrea tuturor Alntelor| Vil se datoreaza ereditat; In consecinta,| des! ecare flnta este, neindotos, bine in- zestrata pentru locul pe care il ocupa in| natura, numeroase structurt au incetat 4 mal alba relat foarte strinse si directel cu modurile actuale de existenta. DARWIN, Originea speciilor (1869) Din toate decenile istorie! noastre, un om} ccuminte ar alege anit 1850 pentru a-si petrece tineretea, GM, YOUNG, Portretul unet epo Odata intors, dupa prinz. in apartamentul pe} care-] ocupa la hotelul White Lion, Charles isi privi cu luare-aminte chipul in oglinda. Gindurile-i erau] prea nedeslusite pentru a putea fi infatisate. Venisera| 8 se prinda in urzeala lor tot soiul de elemente de} neinteles: sentimentul unei nelamurite infringeri, care| thu era in nicl un fel legat de incidentul petrecut pe] Cobb, ci de unele din nimicurile pe care le rostise in| timpul prinzului de la matusa Tranter, de felul ~ tipic} pentru el - in care ocolise anumite sublecte, de indo- lala ca interesul pentru paleontologie it oferea destule| posibilitati de a-si pune in valoare darurile Innascute, de intrebarea daca Ernestina va ajunge sa-1inteleaga| vreodata cu adevarat, la fel de bine cum o Intelegea el pe ea; de un sentiment atotcuprinzator de descumpa- hire a carui cauzé nu trebuia, poate. cautata ~ hotari in cele din urma ~ decit in gindul la dupa-amiaza| care-i statea in fata, mohorita, umeda. nesfirsita. In| definitiv, se aflau de-abia in 1867. N-avea decit trel- zeci si doi de ani. Si pe urma, dintotdeauna fi pusese| vietii prea multe intrebari, 16 Cu toate ca lui Charles ii placea sa creada ca are 0 ‘inte stiintifica si n-ar fi fost, probabil, din cale-afara surprins daca i-ar fi fost dat 3 afle despre unele infaptuirile viitorulul, cum ar fi avionul, motorul reactie, televiziunea sau radioul, ar § ramas, fara ar si poate. uluit de schimbarea survenita in atitue dinea fata de timp. Napasta cea mare a veacului nostru zice-se, lipsa de timp. Sentimentul acesta al lipsei ‘ump, el si nicidecum dragostea deainteresata pentra suinta 3i cu siguranta c4 nu intelepciunea, e cel care se impinge sa consacram o parte atit de insemnata spiritul de inventie si din venitul societatilor noastre sscoperirii unor cai de actiune tot mai rapide - de cA tinta ultima a omenirii ar fsa se apropie nu de savirsirea intru omenie, ci de futeala celul mal gra. dintre fulgere. Dar pentru Charles, ca si pentru cet al multi dintre contemporanit si egalti sai, existenta desfasura sub pecetea unui nedezmintit adagio, eu nu era sa gasesti timp:pentru tot ceea ce voiai faci, ci sa depent alene, cit mai alene, firul indelet- nicirilor obisnuite, pentru a izbuti sd acoper! astfel sTiasa urzeald a ceasurilor de ragaz Unul dintre cele mai raspindite simptome ale buna- ‘sarileste, in zilele noastre, atotnimicitoarea nevroza; ‘ secolul lui Charles, locul era ocupat de tihna plic> sei. E drept ca valul revolutiilor de la 1848 si, lao 2ité cu el. amintirea disparutei spite a cartistilor ist luceau, dindaratul acestei perioade, umbra tiriasa, Fentru multi insa ~ intre care si Charles ~ luerul cel mai de seama privitor Ia aceste vulete indepartate ‘asese stingerea lor Inainte de a se dedlantul intr-o lie. Anil ‘60 fuseserd, indiscutabil, ani binecuvin- cath valul de beloug revarsat asupra mestesugarilor, 2a chiar si a lucratorilor de tot felul, alungase din mai ‘ate capetele - din Marea Britanie, cel putin- sa- mint revolutiet, De prisos s& mai spunem ca Charles sravea habar de evreul neamt care trudea, nestiut de raiment, chiar in dupa-amiaza despre care vorbim, in siblioteca de la British Museum, barbosul ale carut stradanii din umbra zidurilor acelora sumbre aveaus sa dea, mal tirziu, roade atit de singerii, Daca tai fi sescris aceste roade, sau efectele pe care, inghitite ‘u ochit inchisi, aveau sa le produca dupa o vreme, eaproape sigur ca Charles nu te-ar fi crezut ~ si totu: la numal sase luni de la acest martie a anulu! 1867, avea s4 apara la Hamburg primul volum al Capitalului, Existau, apoi, nenumarate motive de ordin perso- nial, datorita carora Charles n-avea ce cauta in confor- tabilul, altfel, rol de pesimist, Bunicul lui, baronetul, ingrosase rindurile celet de-a doua categorit de nobili de tard englezi, din singurele doua existente: impatimiti ai vinatorii de vulpi si ai vinulul rosu si colectionart Insetati de cunoastere care ingramadeau neobositi tot soiul de obiecte, care de care mal chudate, Colectio- nase mai cu seama carti, dar spre apusul vieti! ist cheltuise o mare parte din bani — alaturi de o parte cu mult mai insemnat4 din rabdarea familiet - pe niste sapaturi menite s4 scormoneasca prin maruntaiele nevinovatelor gorgane razletite pe cel trei mii de acri ai domeniului sau din Wiltshire. Dolmene si menhire, unelte de silex si morminte din neolitic cadeau pe rind prada necrutarii batrinului ~ Intocmai cum, mat tir- 2iu, aveau sa cada prada necrutarii ulut sau cel mare care. cind intra in posesia mostenirii, nu se las pind cind nu alunga din casa toate trofecle ce se putea uurnt din loc. Cerul it pedepsi insa pe fis - sau il bine- cuvinta ~ avind grija s& ramina neinsurat. Flul cel mic al batrinulul, tatal lui Charles, mostent astfel 0 avere frumoasa, cuprinzind paminturt intinse i foarte multi bani. © singura tragedie cunoscuse viata acestuia— moartea tineret sale sotii la nasterea copilului, mort sil, care, daca ar fi trait, ar fl fost sora lui Charles, pe atune! in virsta de un an. [si inghiti insa durereai Si, desi nu-si coplesi poate fiul - pe care, in definttiv, il iubea doar ceva-ceva mai putin decit isi iubea pro” pria faptura - ew o dragoste fara margin, il coplesi in schimb cu o puzderie de dascali si supraveghetori, Vindu partea de pamint pe care o mostenise $i in- vesti~ cu dibacie ~ banii in actiuni la caile ferate st — fara dibacie - pe mesele cazinourilor (mingllerea o [| -2arles. Ori de cite ori ii dadeau tircoale ginduri de cauta mai mult in Jocul de earti decit in Cartea Car- Jf =2zmostenire ~ sublect care el singur era de-ajuns {lor pe scurt, is! duse viata de parca s-ar fl nascut [ff *-I faca si se urce singele la cap, caci proprietatea in 1702 in loc de 1802, petrecindu-si mai tot timpul [yf <© transmitea mumai pe linte barbateasca ~, se ducea in cutare de placer... indeletnicire in cursul careia [ij * contemple nemuritoarea dropie a lui Charles pentru si gasi. de altfel. si moartea, in 1856. Charles era [jf 2s! regasi obisnuita ingadwinta de unchi. Pentru ca asadar singurul lui mostenitor, caruia urma s4-t re- vind nu numai averea cam subtiata a tatalui (ghi- nionul la jocul de bacara se dovedise pina la urma mai mare decit avintul industriel feroviare), ci, in cele din urma, si aceea ~ deloc modesta - a unchiului, Se drept, in ciuda intoarcerii entuziaste la virtutile inulul ros, in 1867 unchiul nu dadea semne cd ar rage $a moara. Charles tinea la unchiul lui, iar unchiul tinea la Charles, fapt care nu era insa totdeauna evident in Flatia dintre el. Desi recunostea ca distractile isi aut si ele rostul lor si nu dadea inapoi, la cererea un- chiului, din fata unei partide de vinatoare de potir- aicht sau fazani, de vinatoarea de vulpi Charles nici Su vola sa auda. Nu-I deranja faptul ca era un vinat 2 carui carne nu se putea minca ~ ii gasea, pur st simplu, odiosi pe vinatori. Mai avea o hiba, mai grava ‘nea: trada o preferinta nefireasca pentru mersul pe 9s, in dauna calariei; or, mersul pe Jos nue, se stie, > ocupatie demna de un gentleman decit in Aipii elve- Heni, Nu cd nu f-ar ft placut cait; nutrea insa aver- siunea naturalistului fnnascut pentru tot cea ce-1 ‘mpiedica s4 cerceteze lucrurile de aproape si pe in- telete, Sortii Hi fusesera insa prielnicl. Intr-o zi de ‘oamna, cu multi ani in urma, ochise o pasare cu 0 ‘fatisare tare ciudata, care tisnise din marginea unui an de griu de pe domeniul unchiului. Cind descoperi fel de dibanie impuscase gi cit de rare devenisera 2semenea exemplare, mai-mai ca-1 cuprinse furia im- potriva lui insusi, caci pasarea era una din ultimele opi urlase rapuse pe cimpurilece aleatuiau Salis- Sury Plain. Unchiul fu insa incintat. Pasarea a fost alata si apoi increment intr-una din vitrinele sa- cnului casei de la Winsyatt, de unde te atintea cu srivirea-t sticloasa, de curcan corcit, Unchiul nu inceta sa-si plictiseasea oaspetil isto- indu-le la nesfirsit glorioasa fapta de arme a lui 18 9Charles nu era lipsit de cusururt. Uita uneor! sa serie macar 0 data pe saptamina, tar cind era la Winsyatt, ‘gusturi lugubre Tl tintuiau dupa-amiezile in biblio- teca, incapere in care unchiul nu célca aproape nicio- data ‘Avusese insa pacate si mal mari. In timp ce se afla la Cambridge, dupa ce-i tocise sirguincios pe clasict si-gi exprimase adeziunea la cele treizeci $i noua de articole', chiar incepuse (spre deosebire de majori- tatea tinerilor din vremea lui) sa invete cite ceva, Dar in cursul celui de-al doilea an petrecut acolo, se 1a sase tirit intr-o tovarasle dubioasa. sfirsind, intr-o cetoasa noapte londoneza, prin a poseda trupeste 0 fata despuiata, Abia scapat din durduliile- brate ple- bee, se napusti intr-ale biserieii, ingrozindu-si tatal, la scurta vreme dupa aceea, cu vestea ca vrea s& intre in rindurile slujitorilor ei. O criza de asemenea am- ploare n-avea decit un singur leac: naravasul june fu expediat degraba la Paris. Acolo, virginitatea-i cam subrezita se prabusi cu totul, tragind ins& dupa ea| sub ruine, dupa cum nadajduise taica-sau, 51 intentia| de a se cununa cu Biserica. Charles intelese ce se| ascundea indaratul farmecelor ispititoare ale Miscari! Oxfordiene ~ catolicismul roman, cu toate ale sale. Nu se indura sa-si lase sufletul de englez neincreza-| tor, dar comod - jumatate ironie, jumatate confor-_ mism ~ 84 se perpeleasca In fumul de tamitie care| invalula poticnelile papistase. Dupa ce se intoarse la Londra, tot ratacind in cautarea unui drum spre cre- dinta, trecu in fuga peste cele citeva teorii religioase ‘mal importante ale vremii, incercare ce avu darul s&-I lecuiasca de tot (voyant trop pour nier, et trop peu pour s'assurer), preschimbindw-l intr-un vajnic agnostic? Dramul de dumnezeire pe care izbutise s4-1intrevada] la temelia existentel il afla in Natura, nu in Biblie; daca ar fi trait cu o suta de ani mai devreme, ar fi fs 1. Ale biserici! anglicane. 2 Dest Charles n-arfifolost acest termen spre a se defini pentru simplul motiv ca eln-a aparut deci in 1870 reat} find de Hurley), data a care lipsa hut ajunsese de-a dreptul insuportabila (n.2} 20 deist, poate chiar panteist. Cind era insotit, se mai abatea in cite o duminica pe la bisericé sa asculte slujba de dimineata, rareor! insa cind era singur. Se intoarse la Londra, dupa cele sase lunt petre- cute in Cetatea Viciului, in 1856, Trei luni mal tirziu, murea tatal s4u, Dadu cu chirie casa cea mare din Belgravia, lar el se muta intr-o locuintaé mai mica din Aensington, mat potrivita cu nevoile unui tina holtel, t purtau de grija acolo un valet, 0 bucatareasa si oud slujnice, personal de dimensiuni aproape excen- rie de modeste, tinind cont de rangul si averea lui, ‘na era multumit in ea: si pe urma, 0 mare parte din imp 0 petrecea calatorind. Publicé vreo doud eseuri ‘espre peregrinarile sale prin locuri mat indepartate fa revistele de bonton ale vremii; ba, un editor mai erar fi ceru sa scrie chiar o carte despre cele noua “unt petrecute in Portugalia. Lui Charles ise paru insa. 4 serierea une! carti era oarecum sub demnitatea sa~ si ceva care, hotarit lucru, mirosea prea mult a sadoare si, pe deasupra, presupunea prea multa con- entrare sustinuta, Cocivetd o vreme cu aceasta idee, poi o lasa balta, Cochetarea cu idetle era, de altfel, leletnicirea lui de capetenie in timpul celul de-al weilea deceniu de viata St totusi, asa cum plutea, dus de curent, pe apele omoale alé timpului victorian, nu era in fond un Enar frivol. O intilnire intimplatoare cu cineva care sea cunostinta de mania bunicului sau il facu s4-$1 -¢a seama ca familia fusese singura care luase in de- dere obiceiul batrinulut de a sta ore in sir sa dasca- 'sca cete buimacite de tarani care sapau in nestire. 2 amintirea altora, Sir Charles Smithson raminea nul din pionierit ramuril arheologiei care se ocupa + Anglia preromana; oblecte din prigonita-i colectie seTa gazduite cu recunostinta de British Museum. ‘eptat, Charles descoperi ca semana mal mult, ca iperament, cu bunicul sau decit cu oricare din cel 1 fi ai acestuia. In ultimii trei ant se simtea din ce e mai atras de paleontologie; da— hotarise ~ acesta va fl domeniul de activitate. Incepuse sa frecventeze rrunirile Societatit Geologice. Unchiu-sau nti era ioc Incintat ind il vedea parasind, cu pas hotarit, omeniul de la Winsyatt, inarmat cu sumedenia-i de aclocane si nelipsitul sac; dupa parerea luf, singurul ‘object pe care un gentleman se cadea si-l poarte cu el cind se afla la tara era cravasa sau pusca de Vina- toare. Oricum, era un progres fata de cartile alea bles: temate din afurisita de biblioteca. Mai era ins4 un domeniu, fata de care lipsa de interes a lui Charles i nemuitumea si mai mult pe unchi. Narcisele si panglicile galbene, insemnele Par- tidului Liberal, fusesera afurisite la Winsyatt: batrinul era unul din cei mai inversunati conservatori, nu unul dezinteresat, fireste. Charles intimpina insa cu un rrefuz politicos toate incerearile dea-l convinge sa can: dideze pentru un loc in parlament. Declara cae lipsit de convingert politice. Il prefera, intr-ascuns, pe Glad: stone ~ numai ca, Ia Winsyatt, Gladstone era socotit tradatorul tradatorilor, al carui nume nu putea fi nici macar pomenit. Si astiel. respectul pentru familie si enea proprie celor din lumea lul uneltira imprewna spre al tine departe de cariera pentru care fusese inzestrat de natura, ‘Tare ma tem ca lenea era, de fapt. trasatura carac- teristicd a lui Charles. Asemeni multora dintre con- temporanit sal, simtea ca raspunderea in fata propriel persoane care caracterizase inceputul de secol se pre- schimba treptat in cultul propriet persoane, ea Anglia vremii sale era tot mai mult minata de dorinta de a parea respectabila, in locul vechii dorinte de a face bine de dragul binelui, isi dadea seama ca era peste masura de nazuros. Cum puteai insa s4 seril despre storie, cind umbra lui Macaulay era doar la un pas In urma? Si cum sa scrii romane sau poezie, in mij- locul celei mai stralucite pleiade de talente din istoria literaturil engleze? Mai era oare cu putinta sa ft un om de stiinta creator, cind Lyell si Darwin erau inca in viata? Sau om de stat, intr-o vreme in care toate privirile erau indreptate spre Disraeli si Gladstone? Vedett. deci, ca Charles is atintea privirile sus de tot. Aga fac mereu lenesif inteligenti, pentru a-si Jus- tifica trindavia in fafa inteligentei. Era, adica, napadit de intreg plictisul byronian, fara a avea la indemina nicl una din supapele lui Byron: geniul si adulterul, Dar, desi moartea poate sa se lase asteptata, in cele din urma, indatoritoare, ea soseste negresit, dupa cum au grija sa nu ulte, de cind lumea, mamele cu fete de maritat. Chiar si fara perspectivele trandafirii care-{ stateau dinainte, Charles raminea un tinar in- teresant. Calatoriile Iuasera ~ ce pacat! ~ cu ele 0 parte din crusta de profunda lipsa de umor (botezata in epoca ctu nume precum onestitate, dreapta Jude- cata, probitate si in multe alte asemenea feluri, care ie care mai amagitoare) de care trebuia sa dea dovada un adevarat gentleman englez al timpului. Era. in aerul lui, un anumit cinism, simptom sigur al unei depravari morale fara leac. Nu ise intimpla insa nicio- data sa iasd in lume fara ca mamele s2-| intimpine cu priviri duioase, tatii ~cu batai parintesti pe spate, iar ‘etele - cu zimbete fandosite. Lu! Charles ii places — chiar foarte mult ~ fetele dragute si nu se dadea in jaturi sa le cinte in struna, nu numal odraslelor, cl st parintilor ros de ambiti. I'se dusese vestea, de aceea, c4¢ trufas si nesimtitor, rasplata nu tocmai nemerl- ‘até pentru iscusinta ~ la treizeci de ani, era deja un maestru neintrecut ~ cu care, dupa ce dadea tireoale ‘momelii, adulmecind-o, o stergea englezeste din fata coltilor ascunsi ai capcanelor matrimoniale care i se céscaut, amenintatoare, in cale Unchiul il lua adeseori la rost in legatura cu acest subiect. dar. asa cum se grabea s4-1 aminteasca Charles, predicile lut despre paiul din ochii nepotulut p-aveau cum sa-si atinga tinta. Batrinul trecea attunci ‘a bombaneli morocanoase. — N-am gasit femeia care sa mi se potriveasca, — Aurea: Nici n-ai cautat-o. — Ba da, sa stii. Cind eram de virsta ta. —Traiai cu gindul numai la ogari si la sezonul “Inatorii de potirnichi, Flacaul cel tomnatic isi atintea posomorit paharul de vin rosu din fata. Nu-{ parea rau, la urma urmelor, ca mare nevastd, dar ducea amarnie doral unor copii rora s8 le daruiase4 ponei si pistoale, Vedea cum “elul sau de trai se cufunda treptat in uitare, ~ Am fost orb, Orb, da. — Unchiule draga, eu am ochi foarte ageri. Alina-ti ‘urerea. $1 eu caut fata care s& mi se potriveasca. Dar n-am gasit-o inca aPatru Dar FAPTA, ea, ramlne! Ferlce de ace! Ce fapte din tubire svirsite lasa dupa et Ca, fara grat, sa-1 apere cind n-or mat fl Cael viata lor ava un rost, ce-n vec! va datnut DOAMNA NORTON, Doamna din La Garaye (1863) Majoritatea familiior britanice din clasa de rijloc st cea supertoara tsi duceau existenta deasupra proprior lor haznale. B. ROYSTON PIKE, Documente privind viata tn perioada de aur a epocil victoriene Bucataria aflata la subsolul impunatoarel case in stil Regency a doamnei Poulteney, care se inalta, se- meata ~ echivalent arhitectural de o aleasa elocventa al pozitiel sociale a stapinei sale -, pe culmea unula din dealurile abrupte de dincolo de Lyme Regis ni s-ar area, fara indoiala, astazi, aproape cu neputinta de folosit, din pricina neajunsurilor sale functionale, Cu toate ea, pusi sa numeasca tiranul care le ficea viata amara, cei care o ocupau in 1867 n-ar fi stat nici o clipa pe ginduri inainte de a raspunde, pentru noi, modernil, adevaratul monstru ar fi fost, fara doar si poate, uriasa masina de gatit care se intindea de-a lungul intregului perete interior al incaperii largi si prost luminate. Avea trel vetre, care trebuiau sa fie, toate, umplute cu lemne si carbunt de doua ori pe zi si tot de atitea ori curatate; si cum bunul mers al treburilor gospodariei depindea in mare masura de ea, nu putea fi lasata sa se stinga. Oricit de mare ar fi fost zapuseala pe timp de vara, oricit de aspru ar fi suflat vintul dinspre sud-vest, ale carui rafale il fa- ‘ceau pe balaur sa sculpe in incapere valatuci negri de fur inecacios ~cuptoarele isi asteptau, neinduplecate, * ‘ainul. Si-apot, culoarea acelor ziduri! Nu se zrea pe alcaiert vreo urma mai luminoasa, un petic, macar, Gin albul dupa care tinjeau atita, Brau acoperite eu un strat plumburiu-verzui ca flerea, care ~ fapt ne- stiut de cei care trebaluiau prin bucatarie (si, ca sa Sim cinstiti, net de calaul de la etaj) - era bogat in arsenic. Noroc cu umezeala din incapere care impre- «und cu fumul si aburii de grasime pe care-i imprastia, neobosit, balaurul ii venira de hac in cele din urma pulbertt uctgase, asternindu-se, triumfatoare, deasu » Mai mare peste acest tarim de iad era o oarecare doamna Fairley. 0 persoana marunta si uscativa, Im bracata vegnic in negeu, nu atit ca semn al vaduviei, cit dintr-o pornire launtricd. Poate ca melancolia-i crunta fusese provocata de privelistea nesfirsitului suvoi de muritori de rind care se revarsau, valuri de-o clipa, prin bucataria aflata sub stapinirea ei, Major- mi, lachei, rindasi, slujnice de tot felul - nici unuia n+l trebuia prea mult ca sa se sature pind peste cap Pretentiile i hachitele doamnei Poulteney, dupa are ist luau talpasita. Era o purtare cum nu se poate mai ruginoasa si lasa, desigur. Dar cind ti se cere sa # scoli la sase, sa robotesti de la sase si jumatate la, sprezece, apoi din nou de la unsprezece si jumatate patru st jumatate si sa te asterni iar pe treaba de la ict pina Ta zece seara ~ si asta 7i de zi, deci o suta ore pe saptamina -, nu-i de mirare ca ajungi destul ee repede la capatul rabdarii si al curajulul, Chintesenta sentimentelor care domneau in rin- éurile servitorilor ii fusese trintita in fata doamnet uulteney, printr-o replica intrata in legenda, de unul majordomi (post pe care se mai perindasera de atunci incolo Inca patru): .Doamna, prefer sé-mi pe- “ree tot restul zilelor la azil decit sa mai stau o sapta- mina sub acest acoperis". Brau si unil care aveau se- Foase indoieli ca s-ar fl gasit eineva care sa cuteze, intr-adevar, sa rosteasca aceste vorbe in fata floroasei coamne. Sentimentul din care izvorisera a fost insa fesne inteles atunci cind, dupa ce a eoborit cu tot calabalicul, omul a sustinut ea i le spusese. 28——— traditie, credincioasa ,bisericii umile"! a strabunilor, Se pricepea sa-si insufleteasca predicile cu o eloc- venta nu lipsita de o anume fervoare si-si pazea bise- rica de crucifixe, icoane, odoare si alte insemne al cancerului papistas. Atunci cind doamna Poultent isi proclama in fata lui proprille-+ teorti despre viatal de apot, 0 asculta fara a clipi macar, caci slujitori bisericit care n-o due chiar ca in simul lui Avram nu-si contrazic enoriasii bogati. Punga doamnei Poulteney} se deschidea tot atit de larg la solicitarile sale pe cit de strinsa se dovedea in privinta simbriet celor trel- sprezece servitori aflati sub stapinirea et, In iarnal anului din urma (iarna in care holera isi dezlantutse} cel de-al patrulea asalt asupra Angliei epoci victo- riene), doamna Poulteney fusese cam bolnava, timp| in care preotul 0 vizitase la fel de des ca si doctori care se vazusera siliti sé o asigure de nenumarate ori ca cra victima unei banale indigestii si nicldeeum al temutulul caldu venit de la Rasarit. Doamna Poulteney nu era o femeie proasta; ba, in| ceea ce priveste chestiunile de ordin practic, era chiar agerd, iar destinatia ei viitoare, ca tot ce era legat de propria-t bunastare. era un aspect cit se poate de! practic. Cind incerca sa si-L imagineze pe Dumnezeu, ivedea sub un chip care aducea mult cu cel al duce. ut de Wellington, inzestrat insa cu caracterul unui avocat abil, tagma pentru care doamna Poulteney| avea un respect deosebit. In timp ce zacea, tintutta’ de boala In dormitor, chibzui indelung la ingrozitoarea indoiala de ordin matematic care, in ultima vreme. 0 hartuia tot mai mult: oare Domnul socotea milostenia dupa ceea ce ai daruit sau dupa ceea ce ti-ai fi putut permite s& daruiesti? Avea la indemina, in aceasta privinta, date mai exacte decit preotul, Facuse danii insemnate catre biserica, insa stia cd erau cu mult sub nivelul indicat, sub zeciuiala, careia trebulau sa {se supuna toti cet care voiau sa fie intr-adevar luatl in seama pentru ali se acorda accesul in ral. Avusese, 1 Biserica wnila (Low Church), orlentare a religies anglicane care acorda putina importanta autoritatit episcopilor st ppreotilor. precum st organizarit ecleeiastice. Sreste, grifa s4-si Intocmeasca testamentul in aga fel ‘nelt $4 dreaga binisor conturile dupa moarte; nu era ‘asa deloc sigur cd Dumnezeu avea sa fle de fata la stirea sus-pomenitulul document. Pe deasupra, s-a implat ca doamna Fairley, care-i citea serile din Bible, s@ aleaga o data, in timpul boliiei, pilda despre cbolul vaduvel. Dintotdeauna aceasta pilda ii paruse yamnei Poulteney de o nedreptate strigatoare la cer, ‘acum, la multa vreme dupa ce bacilif care-i provo- asera enterita fusesera goniti din organism, mu mai eugea $4 si-o scoata din minte. Intr-o zi, pe cind se ja inca in convalescenta, profita de una din vizitele ndatoritorului preot pentru a porni, cu prudenta, sa-si cerceteze constiinta. La Inceput, acesta se arata data saci alunge temerile sulletesti. — Scumpa doamna, va aflati pe stinca neclintita a redintei. Creatorul este atoatevazator si atoatestiu- cor, Nol nu avem caderea sa ne indoim nici de indu- area, nici de dreptatea Sa. —'Sa zicem ins ca m-ar Intreba daca am constiinta, rata? Preotul 2imbt: = Veli raspunde ca e tulburata. lar atunei El, in marea Sa milostenie, va va. — Dar daca n-o va face? — Stimata doamna Poulteney, daca mat vorbiti astfel, ma voi vedea silit s4 va mustru, Nu ne este :ngaduit s8-1 punem la indoiala intelegerea. Urma o tacere. In prezenta preotului, doamna Poulteney simtea ca are in fata doi oameni, Unul era «unins care ii era subordonat ca statut social, al carut vrai Indestulat depindea in mare masurd de ea, dupa cum tot de bunavointa ei depindea o parte Insemnata banii necesari pentru acoperirea cheltuielilor cu- rente ale bisericil, precum si ducerea la bun sfirsit a indatoririlor neduhovnicesti ale preotului catre cei sarmani. Celalalt era reprezentantul Domnului pe pamint, in fata caruia trebula, metaforic vorbind, 54 Ingenuncheze. Prin urmare, felul In care { se adresa ua adesea o Intorsatura cludata si neasteptatd. Tre- cea fulgerator de la aroganta la umilinta, ba uneori 29| reusea sa le inghesuie pe amindoua pe parcursul unel singure fraze. — Ah, daca bietul Frederick ar mai fi fost in viata, El mar fl sfatuit ce s8 fac —Neindoieinic, iar sfatul sau ar fi semanat cu al} meu, fiti sigura de asta, Stiu ca era un bun crestin: or, ceea ce va spun eu face parte din adevaratele inva-| ‘taturi crestinesti A fost un avertisment, o pedeapsa. Preotul ii arunca o privire solemna. —Luati seama, stimata doamna, luati seama, Nimeni dintre cei care cerceteaza ceea ce numai Faca- torul nostru are dreptul sa hotdrasca nu ramine nepe- depsit, Doamna Poulteney pardsi acest unghi de atac. Nid tot! preotii lasati de Cel-de-Sus pe pamint n-ar fl fost in stare s& justifice, in fata ei, moartea timpurie sotulul, Era un lucri care-i privea numai pe Dumne+ zeu si pe ea, o taina asemenea unui opal cu ape intu- necate, care arunca uneori sclipiri maiestuoase, rau prevestitoare, iar alteori lua forma unui tribut pe care| il platise deja, intr-un cont pina la a carul stinger mai avea, poate, destule de ispasit. —Danti am facut. Fapte bune insd n-am facut. = Addanuie o fapta minunata. — Nu sint ca lady Cotton Neasteptata pogorire la cele lumesti nu-| surprinse] pe preot. Stia prea bine, din aluziile mai vechi ale doamnel Poulteney, c4 se socotea mult ramas& tn} urma in aceasta originala competitie a cucerniciei, Lady Cotton, care locula la citeva mile dincolo de Lyme, era vestita pentru inversunarea cu care isi pu+ sese intreaga existenta in slujba operelor de bine facere. Facea vizite la cei aflati in suferinta, conduceal © societate de misionari, intemeiase un asezamint pentra femeile plerdute - care impunea, ce-i drept, f pocdinta de o asemenea asprime, incit majoritateal pensionarelor Societatii Magdalenelor, cum o numise, se strecurau, care cum putea maf repede, inapot in} fadul pacatulut, Toate acestea i erau ins necunos- cute doamnei Poulteney. la fel cum nu-i ajunsese la} ureche cealalta porecid, mai vulgara, a Tragediet 20 Preotul isi drese glasul. — Lady Cotton e © pilda pentru no! tot Era ca si cum ar fl turnat gaz peste foc, ceea ce i mu era, poate, prea departe de intentia sa Ar trebut sa fac vizite —Ar fun lucru cit se poate de nimerit. —Numai ca vizitele ma rascolese, de fiecare data, sit de tare Preotul se incapatina sa taca. — Stu ca e o purtare pacatoasa. =r, lasall, exageratl acum! — Ba nu, e, intr-adevar, tare pacatoasa Urma o lungs tacere, in timpul careia preotul me- nt la cina de care il despartea inca un ceas, iar Ssamna Poulteney la propria-i pacatosenie. Dupa 0 Teme, cu 9 sflala care nu statea in fire, aceasta din ima Se hotari sa vorbeasca, dind glas unei solutii de ompromis menita sa puna capat dilemei care o fra- sinta — Nu cunoasteti, cumva, vreo doamna. vreo per- ssana distinsa, adusd de soarta in imprejurar vitrege — Nu-mi este prea limpede ce urmarit — As vrea sa-mi iau 0 Insotitoare. Imi ¢ din ce in ¢ mai greu sa scriu, iar doamna Fairley citeste atit se prostt,.. Ag f incintata sa ofer un camin unel ase- vena persoane —Prea bine, daca asta va este dorinta, voicerceta Doamna Poulteney se clatina putin, infiorata. in ata perspective! acestui salt cu ochii inchisi care “rma 8 0 poarte catre sinul ocrotitor al adevaratult restinism E nevole de 0 persoana cu ¢ moralitate irepro- sabila. Trebule sa ma gindese sila servitoril pe care-t amin grija —Firesie, fireste, scumpa doamna. Preotul se ridiea — Si, daca se poate, sa n-alba rude. Rudele celor a ror pine depinde de tine devin uneori din cale-afara de stetitoare — Fifi sigura ca nu va vol infatisa pe cineva nepo- vit i strinse mina si se indrepta spre usa. —Si, domnule Forsythe, s4 nu fie prea tindra a1re Preotul se inclina si esi din incapere, Odata ajuns Insé la jumatatea treptelor care duceaut la parter, se opti, strafulgerat deo amintire. Chibzut o vreme, dupa care o pornire poate nu intru totul strain de rautate, rod al nesfirsitelor ceasuri de ipocrizie - sau ma rog, Cinci de sincerttate nu intotdeauna desdvirsita- petrecute alaturi de faptura cernita a doamnei Poulteney, in o fai mie, la ce slujeste oare orice caz, un imbold de nestavilit, il facu sa sein. bs Zadarnic sa intreb? De Moartea am privi toarca din drum si sa revina in sufragerte. Se opri in Din capa ocala ca Moatte eb aa, Prag . ‘Sau ingradita-ar fl, in vasta el lucrare, — Mi-a venit in minte o persoana care intruneste Imperechere, doar de asta conditiile dumneavoastra. Se numeste Sarah Wood: Ort pofticios Sau inter cere, ruff. Ce tarba ar strivi st ar zdrobi ciorchine, St, toropit, prin codrt indelung ar lene! TENNYSON, In Memoriam (1850) Tinertt erau cu tofil Innebunit! sa mearga Ia Lyme. JANE AUSTEN, Persuasiune Chipul Brnestinei se potrivea de minune cu gustul ii: cu barbia micuta, oval, gingas ca o violets: un ip asemenea celor pastrate pina la nol in schitele ‘arilor tlustratori ai epocti, in opera lui Phiz sau @ lat gata s@ lesine daca vreun fomm ar fi indraznit, cumva, sa-1 adreseze cuvintul 3 coltul ochilor If staruia insa o umbra Jucdusa, 2pFOape invizibila, care ish avea perechea in umbra de Smbet ce-i flutura in coltul buzelor, usoara iinuém comparatia de mal sus - ca adierea viele ‘lor de februarie si care contrazicea, intr-un chip sabtil. dar desavirsit de limpede ca intentie, acest ace se totala supunere in fata atotputerniciei Barbatulua oat e& unul victorian cumsecade acest detaliut abi seslzabil, care te trimitea cut gindul la Becky Sharp, ! Mifost de natura sa-i stimeasca neincrederea: pew, =Hun om cum era Charles, fata se dovedea insa ireris ‘ila. Mal-mat s-o tei drept una din papuselele accion 2 33fandosite, Georginele, Victorille, Albertinele, Matildele si altele asemenea, care, in cirduri pazite cu strag- nicie, erau nelipsite de la baluri - si totusi, nu era chiar aidoma lor. Parasind casa matusii Tranter de pe Broad Street, Charles strabatu cei vreo suta de pasi care-I despar- teau de hotel, pentru ca, odata ajuns acolo, sa urce scarile, plin de importanta ~ nu sint oare indragostitit care si-au marturisit jubirea cei mai mari natarai de pe lumea asta? -. indreptindu-se spre apartamentul sau, unde isi iscodi pe data oglinda, care-i trimise inapol imaginea linistitoare a unor trasaturi chipese. Indata dupa plecarea sa, Ernestina se scuza si se duse in camera ei. Voia s8-si invaluie logodnicul intr-o ultima privire, furisata printre perdelele de dantela si, totodata, sa se afle in singura Incapere din casa ‘matusii care nu-i punea rabdarea la incercare Dupa ce privise cu admiratia cuvenita felul in care -mergea si, mai ales, gestul cu care Charles isi ridicase jobenul in fata cameristei matusit Tranter, care se afla, din intimplare pe strada, cu o treaba oarecare (gest care-o umplu, In egala masura, de ciuda, caci fata avea niste ochisort indrazneti de tarancuta din Dorset i un ten ispititor de trandafiriu, iar lui Charles 1 se interzisese cu desavirsire sa arunce o a doua privire ortearet femei sub saizeci de ani, categorie careia ma- tusa Tranter incetase sé-l apartina, slava Domnulul, cu numai un an in urma, ce-i drept), Ernestina reveni de la fereastra camerei. incaperea ii era destinata si fusese aranjata pe gustul ei, care vadea o preferinta apasatd pentru stilul frantuzesc, la fel de incarcat, in acea vreme, ca sicel englezesc, dar cu ceva mai multe ornamente aurite si fistichii, Restul casei matusit ‘Tranter purta, in intregime, fara scapare si dincolo de posibilitatea vreunul retus, pecetea stilului la moda cu un sfert de veac in urma: o ingramadire de obiecte zamislite in primul val de respingere temeinica a tot ce era decadent, diafan si gratios, perioada de care se leaga amintirea $i moravurile odiosulut Prinny. George al IV-lea, Era cu neputinta sa nu-ti plac matusa Tranter: ping si gindul ca te-al putea supara pe chipul acela Ey sare revarsa, cu nevinovatie, zimbete si vorbe ~ mai es vorbe ~ era absurd. Avea optimismul profund al lor batrine care reusesc sa faca din celibat o ca- Tera incununata de succes. Singuratatea inacreste sau te invata sd stai pe picioarele tale, Matuga Tranter ‘=eepuse prin a se bucura cit putea mai mult de flece ‘scru si sfirsise prin a-t face pe ceilalti sa se bucure si la rindul lor, de toate cite exista. Cu toate acestea, Ernestina se stradula din ras- ‘uteri sa se supere pe ea, fie din cauza imposibilitatit a lua cina la cinci. fie in legatura cu mobila funebra care gemeau celelalte incaperi ale casei, sau din -2uza grijil excesive pe care matusa o arata bunulul "ame al nepoatei (nu era chip s-o convingi ca viitorul Sure si aleasa sa ar putea nutri dorinta de a fi lAsati -nguri si de a se plimba neinsotiti) - si, mai presus rice, In legatura cu rostul insus{ al sederii Ernes- iin Lyme, Biata fata fusese silita sa Indure chinurile la care Sint supusi, de cind lumea, copiit singuri la parinti, witi fara scapare sub necrutatorul clopot de sticla 2, grijii parintesti. Inca de la nastere. la cea mai soara tuse a el casa se umplea de doctori; dupa ce zvansese la pubertate, cea mai mica toana pe care 0 2a facea sa rolasca de indata in juru-i nenumarati Jczcoratori si croitorese; si, in tot acest timp, cel mai runt semn de tristefe care i se eitea pe chip il cu da pe amindoi parintil in ceasuri nesfirsite de tai- Teprosuri, Nimic nu statea in calea capriciilor ‘nestinei cind era vorba de facut rochii not sau de [scnimbarea tapetului de pe pereti, exista insa un su- t in fata carula mutrisoarele si vaicarelile el -aveau nici un efect: sanatatea. Mama si tatal fete! Je-2u convinsi ca e tuberculoasa. Era de-ajuns sa li se ca subsolul miroase a igrasie pentru a se muta intiraiat, far cind calatoreau, doua zile ploioase la 0 ii ficeau sd o ia numaidecit din loc. Fusese exa- ata de o sumedente de medici vestiti, care nu-i Je:sisera, nici unul, nimic, Nu fusese niciodata bol- '4.cu adevarat, nici nu avea starea de letargie sau Js sbiciunile cronice specifice tuberculozei, Ar fi putut = {sar fi ingaduit vreodata, fireste ~ sa danseze 0 Fonoapte intreaga $i a doua 2i s& Joace volanul! toat dimineata, fara nici cea mai neinsemnata urmare da- unatoare. Era insd tot atit de neputineioasa in a clin din loc ideea fixa a iubitorilor sai parinti, pe cit ar fost in stare un sugar sa doboare un munte, O, dac cei doi ar fl putut sa citeasca viitorul! Ernestina ave 'S4 supravietuiasca intregii ei generatii, Se nascuse it 1846 31 avea sa moara in zlua in care Hitler a invad Polonia. Sederea ef anuala la sora mamel, care locula i Lyme, forma astfel o parte indispensabila a regimul cu totul inutil la care era supusa, Venea de obi acolo pentru a se reface dupa sezonul de balun, ins anul acesta fusese trimisa mai devreme, ca sa prindi puteri in vederea casatoriel. Fara indotala cé bi Canalului n-avea cum sa-t strice, cu toate acestes de fiecare data Ernestina cobora din trasura care adusese la Lyme cu infatisarea inneguratd a um prizonier proaspat sosit in Siberia. Societatea din par- tea locutut era ia fel de moderna ca si greoaia mobil de mahon din casa matusii Tranter; cit despre dis tractii, unei domnisoare obignuite eu tot ceea ce mai bun de oferit viata londoneza, ele il pareau atit di Jalnice incit era ca si cum n-ar fiexistat, Relatia sa c matusa Tranter semana, agadar, mult mai mult c aceea dintre o copila zvapaiata, o Julieta englezoaic: si doica cea neinduplecata, decit cu legatura cai exista indeobste intre nepoata si matusa; pind-ntr-acol {neit, daca Romeo nu s-ar fi indurat sa-si faca aparitis in scena in iarna din urma, fagaduindu-t s& imp: cu ea singuratatea la care fusese condamnata. fat s-ar fi razvratit ~ sau. in sfirsit, era aproape sigura scar fi razvratit. Ernestina fusese daruita, fra ind lala. cu o vointa mult mai puternica decit s-ar fi ag teptat cel din jur, mat puternica, de altfel, si det ingaduiau canoanele vremit. Din fericire, nutrea i intreg respectul cuvenit fata de conventii si, ca Charles, nu ducea lipsa de autoironie, care avuse: chiar un anumit rol, deloc lipsit de importanta, is infiriparea atractiet pe care o simtisera de la Incepul 1. Joe asemanator badmintonulut 36 =nul pentru celalalt. Fara aceasta autoironle si far sntul umorului, Ernestina ar fi fost o razgiiata nesti- ‘rita, tar faptul c@ se apostrofa adesea ea singura fel (,Copil razgiiat si nesuferit ce esti!") 0 punea eu wranta la adapost de antipatie Singura in camera ei, in dupd-amiaza aceea, chestina isi descheie nasturii rochiei si ramase in joare in fata oglinzii, numai in eamaguta si panta- "asi. Se lasa citeva clipe furata de contemplarea ‘ens narcisist@ a propriei fapturi, Gitul si umerii nu ‘au mai prejos decit trasaturile fetel; era intr-adevar draguta, era una dintre cele mai dragute fete pe are le cunostea, Apol, ca si cum ar fi vrut s-o dove. sca. ist ridica bratele si-si desfacu parul. gest care ‘ca are in el ceva pacatos, dar necesar, asemeni bai fierbinti sau unui asternut cald int?-o noapte lara. Pret de o clipa - o clipa intr-adevar vino- ‘4~ se Inchiput in pielea unei creaturt vicioase — 0 sansatoare, sau o actrits. Urma apoi ceva ce unuia re ar fi asistat la aceasta scena i s-ar fi parut eit se ate de neobisnuit. Fata se opri deodata loculu.i, in- 4 sa-si mai admire proflul in oglinda, sf se uita pe Zeasteptate in sus, spre tavan. Buzele il murmurara eva nedeslusit. Deschise repede un dulap si imbraca, capot. li tiearise in minte ~ aprins de Imaginea unui colt Pat reflectat in oglinda, de care daduse eu ochit Intimplare, in timp ce se invirtea de zor - un gind at de sex. 0 nalucire. un fel de inctestare laoco- ‘ca, abia intrezarita, de membre omenesti dezgolite $0 Inspaiminta numai profunda sa ignoranta in leg 4 cu faptul proprit-zis al imperecherii, ci, deopo- ‘va, durerea si brutalitatea de care, dupa toate apa- Fintele, acest act nu se putea nicidecum lipsi, si care ‘eau Sa contrazica toata acea blindete a gesturilor ‘iscretie a minglierilor ingaduite care ii placeau atit + mult la Charles. Vazuse de citeva or! animale impe- hindu-se si violenta scenei i se intiparise adine in intire Ajunsese astfel sa formuleze un sol de porunea de <2 personal - vorbele nedeslusite rostite mai inainte ad, pur si simplu, .Nu am voie" ~ pe care o chema 37in ajutor ori de cite ort implicatiie ~ legate de sex, JM =! Inselatori. Deschise apot volumagul la inceput menstruatic sau nastere - ale existentei ei trupest de #4 aproape la inceput, pentru ca il primise ca der de femele incercau s4-si crotasca drum spre nivelul con-{iM\ -rAciun. Dupa vreo cinclsprezece pagin! acoperite ca Stient al mint. Dar chiar daca izbutests sa abet lupill -" Scrisinghesuit, urma o foaie alba, pe care presace de la usa ta, ef continua $a urle de acolo. din bezn. renguté de iasomie, Se uta o clips la ea, apai se Ernestina voia un sot st vola ca acest sot sa fie Charles, Ml ="!eca s-o miroasa. Paru-i desfacut se revarsa he pat voia 8 aiba copii, dar plata la care ghicea nelamurit{m £74 $i fata inchise ochit, incercind sa retralases per. a avea af fe sita in schimbul acestora se pareafil “1 @'nu stu clta oard, sensatin areca detain ca awe ain care erezuse ca va mutt de bacusie stone ‘Se intreba uncorl de ce ingiduise Dumnezeu caf “se in nestire, sentimentul cu neputints de aeons un chip atit de animalic al Datoriei sa pingareasca of a eer nazuinta de o asemenea nevinovatie. Majoritatea fe Suzi insa pasii matusii Tranter pe scari, ascunse Inellor epoct! sale gindeat la fel; ca, de altel, st cell “ede jurnalul si incepu sas pleptene parul caste, mai multi dintre barbati. Nu-i de mirare, asadar, matasos, datoria a fost inaltata de noi la rangul de notiune-cheief pentru a ne ajuta sa intelegem epoca victoriana, nici de altminteri, ed ea s-a preschimbat in epoca noast intr-o idee care are darul sa reteze orice avint' Dupa ce domoli lupii, Ernestina se Indrepta 5} masuta de toaleta, deschise un sertar si Isi scoase de acolo jurnalul legat in marochin negra, cu inchizé toare de aur. Scotoci in alt sertar si, dintr-un loc mu de ea stiut, lua o cheie cu care descute inchizatoares volumagului. Nl deschise degraba la ultima pagini Insirase acolo, in ziua logodnel cu Charles, toate da: tele, in aile si luni, care o desparteau de casator Doua luni fuseserd deja strapunse cu linii ordonat ramasesera inca vreo nouazeci de zile. Ernestina I tocul cu penita de fildes de deasupra jurnalulul taie data de 26 martie, Mai ramasesera din ea ined noua ore, dar isi acorda de obicei satisfactia acest 1. Strofele din In Memoriam pe care le-am citat la incepul acestul capitol st deosebit de relevante, Poezia acest (OCKKY) infaiseaza. fara doar st poate, cea mat bizara| nenumaratele demonstrat bizare expuse In aceasta lebré antologie a temerilor provocate de viata de dine: Alirmatia polrivit eareia lubirea nu poate lua decit ch ide satir daca nemurirea sulletulul nu exista reprezin in mod evident, o fuga speriata din calea lui Freud. tru victorieni, raful era rai in foarte mare masura pent a trupul raminea aicl, pe pamint,laolalta cu id-ul frew dian (na) 38—Adica, nu stiu exact ce virsta are, 0 femeie, 0 -amina de vreo treizeci de ani, poate mai mult. N-as a's rise 3d ma ingel, Sase Preotul ist dadea seama cd pledoaria sa in favoarea calpatel absente incepuse cam jie —'E Insa un eae tare neferilt, care meita pe de 1 milostenia domniel voastre “A primit vreo educate? TENNYSON, Maud (1859 — 0. da. S-a pregatlt sa devina gwvernanta, A si crat ca avernant “si acum ce face? ‘Ah, Maud, cluta ca spuma laptelut de all nepotrivita est! sa Ml sotle Fata doamnei Poulteney, in dupa-amfaza in ¢ preotul se ntorsese cu vesten de care ammvorbi ma — CFSE. C4 Mere nae Ihante. exprime o vila grorants, O- im cand — DEC! doamnetor de felul ei, incercarile nereusite de a Bo porat ga. , ~ Doresc, fireste, s-0 aud inainte de a actiona. stint memoria reusese, de cele mai multe ori, sa Siastfel preotul se aseza la loc si il spuse ceea ce stimeasca dezaprobarea. Chipul el era facut parca. i feaifoleerie Gacisan ese eee Sana aera din wrmns sentiment Ochit erau depart .iva sufletul doamnel Poulteney, se hotieiee e814 Gea f -salasurie de muta raga de care vorbesfl “mejdulasea peal sad) neees ce ote no ‘Tennyson, iar faleile cdzute, aproape duble, it incre mele teau buzele in semn de cuvenita respingere a tot ce ~~ Tatal fetel a fost unul din arendasit lordulut £e Gipeninta cele coud principit de viata ale sale: prMMl \eriton, pe linga Beaminster. Un simplu fermier, der mul sustinea (am s4 imprumut aici formularea 5 om cu prineipit excelente al foarte respectat pan castica a luf Treitschke') ca .Civilizatia inseamn@l