CF. Au GAS i ‘DE +Aceasta carte despre Rapid... /\ceasté ,,carte despre Ra- pid“ ar fi trebuit s& fie scrisA altfel. Am luat, insa, un start gresit, precum Rapid impotriva Ariegului. La ce mi gindisem ? La o suita de 45 de schite din viata Rapidului, in cinstea celor 45 de ani impliniti, eu 45 autori, ,de la Grigore Grigoriu, la Nichi Dumitriu“. trecind pe la Vintilescu, Pop Iulian, Boros, Barbu If, Vintila, Filote, Marian, Valentin Stanescu, Macri, Nae Georgescu si toti ceilalti... Dar dificultdtile variantei mele tactice au apirut ecu... ,,si toti ceilalti“. Ca la un semnal, .,Glasul rotilor de tren“ a inceput sd simté atacurile ,,tuturor celorlaiti*. Am incereat si ,betonez“, dar mi-a fost imposibil, ,,Toti cei- lalti* s-au napustit asupra cartii, preeum Celtic asupra lui Inter- nazionale, cerindu-mi pagini. Am incercat si le spun c& mi-ar trebui cota de hirtie rezer- vati ,,Enciclopediei“, dar mi-au raspuns ci treaba asia esie mai usoari decit si porti pe umeri o echipi, timp de 45 de ani, Am incercat si organizez o aparare in linie, ca sd-i scot din joc pe cei mai recalcitranti, dar totul a fost in zadar. Pini la urmaé am fost nevoit si abandonez lupta. Din ,,cartea despre Ra- pid“ riminea doar ,,Glasul rotilor de tren, adicd titlul copertei nescrise, pe care, din fericire, nu l-a contestat nimeni. Totul a pornit de la titlul salvat. Si de la o fotografie veche, din albumul celui care poate demonstra oricind ca e primul su- porter al Rapidului: Ion T. Ion. Ion T. Ion e cel care mi-a daruit fotografia. O fotografie din anul 1923.Intr-o dupi-amiazi am facut o plimbare Ia Sosea, ca sa re- gasim, dupa 45 de ani, punctele in care se afla trepiedul apara- tului cu gluga neagré care fotografiase prima echipa a C.F.R.-ului. Apoi, bitrinul meu prieten a inceput si povesteasc’, Am pornit spre fosiul hipodrom de galop Baneasa. Am tiiat spre Grivita. Ne-am oprit deseori. Am facut si un lung popas la ,,Feroviarul“.,. Cind am intrat din nou pe strada Hagi Ghitdé, mi-am dat seama ci omul care-mi daruise fotografia a si scris, fara si stie, douazeci de file. Nu mi-a ramas decit s&-i daruiese titlul, in schimbul fotografiei. Aga s-a niiscut a doua oara ,,Glasul rotilor de tren“, 0 carte care ar fi trebuit s4 fie scrisa altfel... IOAN CHIRIL(A fost odaita... Ma numesc Ion T. Ion. Sint desenator la calea ferati. (Foarte aproape de pensic.) Am o plansi mare, cifiva colegi tacuti (din fire) si o fe- reastra spre Gara de Nord. Am o meserie tihnita. Foarte rar mi se intimpla ca tra- gAtorul si dubleze zigzagul subtire al ghiventului. Foarte rar mi s-a intimplat ca seful de atelier si spund despre plansa mea ca e foarte bund sau ci e foarte rea. A fost o vreme, e adevirat, cind am vrut s& desenez Ateneul. Am venit zile tn sir, la ore diferite, ca sA gisese lumina cea mai bund pentru trepte, pentru coloane, pentru capibeluri. Dar pina la urmi... Se spune despre arhitecti ci sint niste oameni care n-au avut puterea sA ajungd sculptori sau_ ingineri. Noi, desenatorii, sintem tot 0 mueserie de mijloc. N-am avut curajul si ne citéraim pe turla Bisericii Negre, ca sa-i vopsim ¢rucea cu aur, dar nici rabdarea de a astepta sa se rdoeascd ulcioarele colorate in cuptor. Stiti de ce am ajuns desenator tehnic la C-F.R.? Nu pentru ca mi-a lipsit curajul. Alltul a fost motivul. Un mo- tiv greu de crezut. Am ajuns desenator ca s& pot fi mereu ling echipa de fotbal. E o nebunie, nu-i asa? Poate. Dar are o scuzé. Eo nebunie care dureazi de peste patruzeci de ani. Ce vreti ?! Unora le place s4 inghete iarna la copca.Ailfii aduna sticlute de parfum sau servetele de hirtie din toata lumea. Am un coleg care se ulti opt ore pe zi, ca hipnotizat, la pestisorii sdi din aevarium. Si toti acestia sint... teferi. Noi, in schimb... Da... Am vrut sa fiu ceferist. Am vrut sé am liber pe calea ferata. Am stiut c& trebuie s4 fiu musai prieten cu toti conduc- torii. Ca sd m& pot strecura in vagonul in care dormeau Iu- licé Pop si Feri Boros. Ca sa-l vad pe Giussy Baratky fumind pe culoar, in pi- jama, cu capul sprijinit de geamul vagonului. Ca sa pot sta in acelasi compartiment cu Fanica Filote, dupa meciul acela blestemat de la Oradea, asa cum s-a intimplat acum 15 ani si mai bine, cind am cazut in ,,B“ pe un sut nenorocit al lui GutA Tanase. Ca sA pot cobori in Gara de Nord, dimineata, cu biietii, venind de la Cluj sau de la Arad, si ca si am numai 200 de metri pind la slujba. SpumG de sampanie ? Povestea e lungd. Cite nu v-as spune dac& as putea dicta... Dar un’ si-ncap& toate astea? Mi s-a spus cA pot conta pe vreo doua sute si ceva de pagini. Dar eu am cel pufin o mie si una de nopti cu Rapidul. Si-atunci ? imi dau seama c& totul e sA incep. Cum, insi ? Am un prieten care ma sfdbtuieste si incep cu Ujpest-ul!. Ca la cinematograf. Cu o bomba pe generic. Un altul fmi spune sa pun pe coperta o cupa de sampanie. Zice cA Rapid ar fi un fel de spuma de sampanie inca de la nastere, adici din ‘23 si pind astazi. Spuma de sampanie... Usor de spus... Stiti dumneavoastra cum si cind s-a ndscut Rapidul ? Intr-o dimineat& de iunie 1923. Am si acte. Am pro- cesul-verbal ! Scris cu cerneala_violeta. Cerneala cefereu- — es ! Bucuresti, 3 iulie 1938, Rapid—Ujpest 4-0 tn ,.Cupa Euro- pei Centrale“.28 octombrie 1923 ..Primul meci tare al Rapidului!* Arena CAB, lingé Arcul de Triumfnu. Pe prima filA sint cinci nume — Grigore Grigoriu, Geza Ginzer, Tudor Petre, Dumitru Constantinescu si Franz Hladt, dar totul a pornit intr-o diminea{a (nr. — 11 iunie), in atelierul de scularie de la Grivifa, cu urmatoa- rele cuvinte : = Ce zici, Geza, daci am face si noi o echipa de fot- bal ? — S&-ncercém, Grigore... Cei doi strungari, Grigore si Geza, impreuna cu alti ceferisti, s-au intilnit dupa-amiaza ,,in localul Scoalei pri- mare din cartierul Grivita“, iar peste doua saptamini, la 25 iunie, au infiintat Clubul sportiv C.F.R. Primul prese- dinte : maistrul Teofil Copaci, care mi-a si imprumutat registrul pentru aceste rinduri de inceput. ..Ce riu imi pare ci n-am fost in dupé-amiaza aceea la Scoala primara din Grivita.. Am scapat astfel patru luni din viata C.F.R.-ului, bunicul Repidului meu de as- tazi. Au fost patru luni grele. Baietii au cumparat pinza de tricouri din banii lor. O pinza visinie, care avea sd ra- mini culoarea Rapidului, dar pe care nepotii de astazi au cam uitat-o. Stiti de ce a fost pinza visinie ? Ia povesteste-ne nea Grigore : Pentru ci asa a vrut croitoreasa. Toate tricourile le-a cusut, cu mina ei, nevasta lui Geza. Si cum tot ea, siraca, avea sd le si spele, ica rugat pe baieti sA nu vina cu alb, pentru cA albul aduna, mai ales in Triaj, funinginea pe fringhie. Intimplarea a facut si gasim o pinza visinie. Asta-i tot. Spre toamn’ am vazut primul meci tare al Rapidului (nz. — Bucuresti, 28 octombrie 1923). Am si acum foto- grafia dinainte de incepere. Primul din stinga e arbitrul Rolton. Al doilea e Rudy Wetzer, care jucase douad din cele patru meciuri de pina atunci ale ,nationalei* noastre. Echipa lui Wetzer, Unirea* din Timisoara, era vestita. Si am jluat bataie cu 8—4, dar dup& ce condusesem cu 3—2 la pauza. Imi aduc aminte ca, in repriza a doua, ba- iefii lui Ruda-~baci, cit erau ei de artisti ,de la Viana“,ne-au pus pe tusé vreo patru oameni, in frunte cu nea Grigore, capitanull Am uitat si va spun cd meciul a fost pe CAB. Linga Areul de Triumf, acolo unde sint astazi vilele cele fru- moase, albastre si verzi, intre soseaua Kiseleff si calea care duce spre Piata Aviatorilor. Al doilea meci s-a jucat peste zece zile, cu Gloria Arad, si tot pe CAB. Am si fotografia asta. Nea Grigore isi trasese cureaua peste chiloti. Geza e in dreapta. Guler tare. Jiletcd. Tine aratatorul in buzunarul de la ceas, ca neica Zaharia. In spatele portii se vede ,,vila arhitectului". O vild de lemn. Un fel de pavilion de vindtoare. Azi nu mai e. Nu mai tin minte nici cum se numea arhitectul. Dar stiu ci am patimit mult de pe urma lui. Ori de cite ori cidea o minge in curtea vilei, omul nostru scotea briceagul si-i facea harakiri. Ca si scape de noi. (Poate cd avea si el putina dreptate, dar de partea noastra era ,,mersul isto- riei fotbalului“.) In orice caz, cind a ars CAB-ul, am sim- tit cu totii mina ,,castelanului‘, Si-a vazut visul. (Era sa uit scorul. Am pierdut meciul cu Gloria, 2—1, per bene- volentiam lui Onorici Nicolau, arbitrul, care pusese rama- sag cu Mitty Niculescu, sustinind cd noi, C.F-R.-ul, 0 sa ao doar o echip& de cartier cit o fi lumea si pamin- tul. Peste un an si ceva, prima noastr4 echipd s-a destra- mat. A plecat Truckenbrod, omul de la care nea Grigore Grigoriu invdtase meseria de half centru. A plecat si Palco. Au venit cei tineri. Dar era greu. Procesul-verbal din 25 ianuarie 1925 vorbeste despre ,,excluderea echi- pei de categoria I din Campionatul regional, pentru ca nu s-a putut prezenta la meciuri.“ Cauza? Lipsa echipa- mentului. Si totusi, am jucat. Care cum a putut. Asa peticiti cum eram. Cu echipament sau fara. Am batut Val Virtejul, 1 Grigore Grigoriu, strungar la Grivifa Rogie, nascut fn_ 1899, a inceput si joace la Venus in 1918. In 1923, o data cu infiinta- rea C-F.R.-ului, al cdrui membru fondator este, joacd timp de doi ani in prima garnitura feroviard, In 1925 trece la Juventus, fiind fn linie cu marele ,,Ciogli* Vogl. In 1930 revine, pentru scurta vreme, la C.F.R. ,,Altfel — glumeste nea Grigore — nu mi-as fi putut trece examenul de maistru“...Meciul al doilea, cu Gloria din Arad, linga Vila arhitectuliui (8 notembrie 1923)Unirea Obor, Prahova, C.F.R.-ul din Cluj. Am pierdut ono- rabil pe Valea Jiului si la Arad. Am jucat aproape 40 de meciuri in 1924. Atunci am inceput sd invat haltele si garile. Ziua — dupa fintina din fata, noaptea — dupa fe- reastra luminata prin care se uita nevasta sefului de gara. Am jucat peste tot. Dar cu ce greutafi!... N-o sa cre- deti cA bugetul echipei avea 95 000 de lei cheltuieli si doar 5 000 venituri. Iertati-ma ca va plictisesc cu cifre. Trebuie sa stiti, ins, cd n-a fost totul doar o cupé de sampanie. Trasurile Orsovei In 1927 ne-am facut din nou o echipa buna. ,,Ti-aduci aminte, Costica ?" Pe Costici [iescu lam intilnit chiar aseara. Prieten vechi, desenator si el pe atunci. Si calator, ca si mine. La inceput ca simplu chibit. Apoi, ca unul dinitre conducatorii echipei. A fAcut odatA Costicad un desen pe care il invidiez si astizi. Trei nopti a muncit la el. Era un desen pentru im- primerie. Macheta noului carnet de membru al Clubului sportiv C.F.R. Si ce roata cu aripi facuse! $i ce orna- mente! Cele de pe banenotele b&ncii erau greoaie, chi- nuite. Ca Venusul pe linga Rapid... tn primavara lui ’27 am plecat impreuna cu echipa la Orgova, pentru un meci amiical, Ne-am urcat in tren pe la sapte seara. CosticA Iliescu isi luase si nevasta, desi nu se cinta incé La domenica. Eu fiind singur, ca intotdeauna, m-am ,lipit de ei, la vagonul clas&. Baiefii erau la va- gonul de dormit. Pind la Craiova am vorbit de fotbal. Apoi am taicut. Eram obositi. Rotile plingeau, urcind pe la Ba- lota, Nu puteam si adorm. fn noaptea aceea m-am gindit cH sintem, totusi, o echipa mica. Si ca urcim tare greu. Pini la Chinezul era cale lunga. Juventus, si el, isi facuse o trupi cu nume mari. In 1926, Chinezul din Timisoara jucase finala pe tara cu Juventus. 3—0 pentru Chinezul. N-aveai ce face. Rudy Wetzer, Vogl, Tanzer... Dar nici cu Juventus nu-mi era rusine. Melchior, Stcian, Dobo, More- tti. Nea Grigore, cel care se gindise, impreuna cu Geza, sa infiinteze C.F.Rul, trecuse la Juventus, ca sé poata jucaRomcomitul de altddatd, In méjloc, cel mai inalt, Grigore Grigoriu. In dreapta lui — Sandu Georgescu. In stinga — Bloc. FLd intr-o echipaé mai mare. Si juca. L-am vazut half de mar- gine, atunci, in finala de la Timisoara... La vreo doua luni dupa finala, Chinezul a repetat sco- rul cu F.C. Bilbao, tot la Timisoara. 3—0! Si ce mai erau spaniolii !... ..Pe la cinci dimineata am ajuns la Orsova. Cind m-am uitat pe fereastra, mi-a venit sd rid. Fanfara sta gata sa cinte, Cifiva barosani venean spre vagon, cu flori. Am co- borit stingherifi. Costica Iliescu in fati, ci el ena conduca- torul, apoi nevasta-sa, si subsemnatul incheietor de pluton. Seful fanfarei astepta cu bastonul sus, noi ne uitam spre vagonul de dormit al baietilor, dar nu cobora nimeni. Am dat fuga intr-acolo, Eram ingrozit la gindul cA_,,trupa‘ doarme. Ce situatie! Si oamenii asteptau cu flori. Si bie- ful Costica... Tot alergind spre cutia adormitilor intru domnul, nici numi-~am dat seama cind s-a terminat trenul. ,,Unde-i va- gonul de dormit, ma baiete ?“ am strigat spre conductorul care casca pe treptele ultimului vagon. ,,Care vagon ?‘ »Vagonul cu fotbalul!* ,Oho! V-ati trezit cam tirziu, domnule... Au rémas in gara la Severin, cA joaca acolo“, Nu stiu daca am.lesinat, dar stiu cd ma ldsau puterile, L-am luat pé Costica deoparte. S-a tinut tare. A incercat sa le explice. Oamenii au inteles destul de greu. Cum erau sa inteleagaé ci ,marele team al C.F.R.-ului“, care acoperise de vreo zece zile toate afisele din oras, a fost uitat in gard, la Tumu Severin, de steguletul unui biet acar ? Barosanii cu florile s-au dezumflat imediat. Capelmai- strul a coborit bastonul in bernd, cele aproape 20 de tra- suri venite si poarte spre Grand Hotel din Orsova picioa- rele de aur ale C.F.R.-ului s-au urnit spre centru, uluite, iar noi am dat buzna la telegraful garii, ca si prindem Severinul. Aici, insi, deziluzie... Seful garii din Severin nu avea nici m&car o drezind ca sd incarce unsprezece oameni si sa spele rusinea. Solutia a venit mult mai tirziu. Pe la doud, un remor- cher guraliv a adus pe Dundre, pe la Cazane, oastea noas- tra ratacité pe alte meleaguri. Kram salvati! Eram, insa, e un fel de a spune. Acum altul era necazul, Citiva dintrebaieti s-au simtit atit de deprimati la gindul ca i-am uitat pe o linie de manevrda, incit n-au putut rezista invitatiei lansate de citiva entuziasti din gara Severinului si au cioc- nit, impreuna, pentru viitorul de aur al echipei. Meciul s-a terminat la egalitate : 2—2. M-am distrat te- ribil urmdrind fentele de voie si de nevoie ale celor care inchinaseraé in memoria lui Apolodorus, dar din seara aceea am jurat sd nu ma mai despart noaptea de vagonul de dormit. Seara a fost petrecere mare in gradina publica. Ai nostri, insa — ce bucurie ! — n-au mai pus mina pe pahar. Peste aproape patruzeci de ani aveam sa aflu de la Di Ste- fano ca un mare fotbalist nu poate bea dupa joc. Nu eram nol prea mari atunci, la Orsova, dar semnul era semn. Undeva, pe malul Dunarii, pluteau niste unde magnetice, pe care, daca ar fi stiut cineva sd le prinda, ar fi vazut, ca prin ceatdé, luna din capul lui Ionica Bogdan si nasul- nas al Jui ,,Nichi* Dumitriu. O femeie cu bani Sa lasam, insa, undele magnetice si sé ne intoarcem pe teren. Hai sa zicem cd am ajuns in anul 1929. Vara s-a dus... A reinceput campionatul. Modest, nu-i vorba, dar tot campionat se cheam&. Imi aduc aminte, ju- cam la categoria a Il-al. Revad, ca si cum ar fi fost ieri, derbiul C.F.R.-Dacia, pe terenul Sparta CAB. Noi ne inta- risem echipa. Venise portarul Foran de la Coltea din Bra- sov. ll] adusesem si pe Boros’, stinga sau dreapta afara. Pentru noi, Boros era un fel de Andrade, sau — cum sa va spun ? — ca si cum ar veni azi Pircalab la Electronica, dar bunul meu prieten Feri (n.a. — Boros), ca un ardelean 1 Este vorba de Campionatul Capitalei. Treapta superioara era categoria I Promotie. In sfirsit, treapta... suprema era Onoa- rea, visul tuturor echipelor bucurestene. 2 Boros Francisc, ndscut la Arad, in 1906. A debutat la AMEFA juniori (1922), apoi a jucat la Gloria Arad (1924), a de- venit ceferist fin 1925 (Simeria), a continuat la Coltea Bragov (1928) si a ajuns la C.F.R. Bucuresti in toamna anului 1929, unde a juecat pina in 1936. Inaintas de certa valoare, Boros a jucat de doua ori in echipa nationala.Boros sadea ce era, m-a luat cu ,,incet, incet, departe-ajungi“ $i a batut afard un penalty, la O—1, ca si nu sérim peste cal. Pind la urmd Picu a egalat, iar Boros l-a dat si pe ial doi- lea, abia in ultimul minut, ca nu cumva si mA bucur $i eu o clipa mai devreme. Deh! Asa mi-a fost soarta. Totul ca pe sirma, Sau ea pe trapez. Si fara plasa jos. Si totusi, n-as fi putut schimba niciodata cu Venusvl. De fapt i-am compatimit intotdeauna pe ,,microbii* Venu- sului. Ti-e si lehamite si iubesti o masind de adunat puncte. E ca si cum ai lua de nevasté o femeie doar cu bani. Portarul fermecat... in 1930, spre vara, am intrat la Promotie. Incepeam sa fim cineva. Prin iunie am hot&rit si rodam echipa pentru toamna. Jucam ca nebunii. Cred cA astazi, la ritmul din vara lui ’30, ar fi rezistat doar Parpald 1, Imi amintese ca odataé, dimineata pe Romcomit, am jucat cu Macabi Bucuresti si le-am dat sase bucati. Notati, va rog, in poarta macabilor* se afla Zauber, abia revenit de la Campiona- tul mondial din Uruguay (1930). Ce puteai face, insd, in fata unui atac ca Ghebrovschi — Boblea — Abrudan — Dobay — Ujlaky ? Da, da... N-am gresit. E chiar Dobay — ,calul*, care ne-a onorat un pic in vara aceea, dar, pind la urm4, n-a putut face sudura cu C.F.R.-ul. 1 Porecla lui Teofil Codreanu, cunoscut prin rezistenta sa la efort.Dupd-amiaza, pe Romicomit, am mai dat trei in poarta Spartei CAB. in locul lui Dobay a intrat un junior, Vinti- lescu, iar in locul lui Ujlaky, pe extrema, Costicé Bauer, un jucadtor cam pirpiriu, dar caéruia Rapidul ar putea sa-i ridice statuie pentru tehnica si tactica lui de conducator de club 15 ani in sir. De unde mi-adue aminte de povestea cu Vintilescu si cu Bauer? Am ziarul cu cronica meciului (n.r. — ,,Vre- mea‘—Sport din 16 septembrie 1930). L-am pastrat pen- tru ci avea un final formidabil. Seria cronicarul nesem- nat: ,,.Numele arbitrului ne scapa“... O fi vrut sa fie iro- nic? Poate cai se molipsise de la Jack Berariu, care scrisese o dat& la ,,Cortina“’: ,,Pe domnisoara X am auzit-o dar n-am vazut-o". «$i ciresele Constant-i Se apropia campionatul. Am uitat sd va spun ca in vara, inainte de povestea cu Zauber, am jucat doua me- ciuri la Constanta, Simbata si duminica. Simbata dimi- neata ne-am plimbat pe plaja. Dar plimbarea n-avea haz. Costumele de baie ale demoazelelor erau mai lungi ca rochiile de astazi si aveau un milion de volanase, si mai erau si palariile negre de paie, cu boruri mari, in valuri, si mai erau si umbrelutele, si mai erau si umbrelele mari, infipte in nisip, ca sA apere de soare bateria la gheata a domnului si stapinului domnifei. Dupi-masé am ,,tras“ cu Elpisul. La pauzd, 1—0 pen- trul ei. Va intereseazi rezultatul final? Daca l-as da pe fata, Puiusi Dan (n.r. — Ionescu si Coe) ar spune ca sintem lupi moralisti. Dar pentru c4 tot o sa-1 afle, n-am ce face. Am. cistigat ou 8—2. La urma urmei, nu-mi pasa, pentru c& a fost un joc ce nu s-a mai pomenit la Constanta. lar cind e frumos, se iart&é toate. Acum 3000 de ani, niste greci batrini au iertat o fata cam prea dragastoasé numai si numai pentru ca era frumoasa. Deci... 4 Vintilescu Ion, nascut in anul 1910, a debutat la C.F.R., ca... semijunior, fn anul 1925, a fost promovat in prima echipa in anul 1928, unde a jucat patru ani, inter sau extrem stinga, facind de- seori aripd cu Atila. Strungar la Atelierele C.F.R., Vintilescu a abandonat fotbalul la 22 de ani, in urma unui accident,C.F.R-ul anului 1931. Primul din stinga Pop Iulicd. Primul din dreapta: ,.Glivici Svetcovschi. Portarul: Foran. Jos cu bratele incrucigate; Atila, O, tempora!...Spre sfirsitul meciului, vazind scorul, constanfenii au inceput s& scandeze: ,,Opt cirese la doi lei. Un fel de ati mincat bataie“ de astazi impotriva propriei lor echi- pe, numai c& strigatura avea mai mult haz. Nu-i asa, Tu- dorica ? A doua zi am jucat cu Victoria. Si iar ne-au condus cu 1—0 la pauz. Si iar am intors-o la 2—1. Imi aduc aminte cA bunul meu prieten Costica Bauer a fost de ci- teva ori singur in fata portii si a ratat ca un copil. Dupa meci l-am nec&jit un pic, dar el mi-a rdspuns fara urmaé de suparare : ,,.Ma, Ioane, nu-mi ardea mie de gol. L-ai va- zut pe halful lor centru ?‘ ,,L-am vazut“. ,,.Dar pe back-ul ! stinga ?“ ,,Si pe el“. ,,Eh, afla de la mine cA i-am mdasurat in toate felurile si nu mA las pind nu-i dau pe mina lui Glivici*. Un armistitiu de trei ore In toamn& am inceput ,,Promotia“. Echipa noastra se implinise. 5—2 cu Viforul, 3—2 cu Sparta CAB, 8—1 cu Avintul. Golurile curgeau cam patru pe meci. E adevarat cA nu se prea aglomerau oamenii ca astazi, in careu, dar si aici am o poveste pentru Puiu Ionescu sau pentru ,,pition‘‘ (nr. — Dinu, mijlocasul Rapidului campion), in care am s& le ardt la milimetru ce s-a schimbat si ce n-a mai ra- mas. in iarnd, cam inainte de Criciun, ne-am imbogatit cu lulicé Pop *. Terminase Politehnica la Timisoara $i l-au re- { Halful centru Vintild si fundasul stinga Rosculet, de la Vic- toria, care aveau s& joace in scurta vreme la C.I.R. 2 \Glivici“, porecla lui Svetcovschi, unul din fundasii de clasa ai C.F.R.-ului in 1929. 3 Pop Iulian, half centru, ndseut in 1907 la Cluj. A debutat la Victoria Cluj, ca junior, in 1922, apoi a jucat la seniori, pina fn 1925, cind a trecut la ,,Poli* din Timisoara, jucind alaturi de Sfera si Deheleanu. A imbrécat o datA tricoul echipei nationale, in 1929. La C.F.R, a jucat pind in 1932, abandonind fotbalul la 25 de ani. Apdrd si astazi, dupa 35 de ani, culorile C.F.R.-ului, prin profesie (inginer la calea ferat&) si prin... fiica sa, Anca Pop-Racovita, jucitoare de baschet la Rapid gi In echipa natio- nala (n. rj). - = . “partizat la Bucuresti, chiar la C.F.R. Dar era cit pe-aci sé-l pierdem, pentru ca Venusul il filase incA din gara. Spre norocul nostru, Iulicd s-a intilnit din intimplare cu Vasile Chiroiu, prietenul lui‘, si astfel a ramas la Venus doar citeva zile. Trebuie si recunose ca ,razboiul de 30 de ani“ dintre Venus si Rapid a avut in ziua aceea un ar- mistitiu de trei ceasuri — cit timp s-a vorbit de Pop — si c4 negrii (n.r. — de la culoarea tricourilor venusiste) au fost niste baieti salon. Poate pentru ca ei jucau la ,.Onoare“, jar noi abia ne sileam intr-acolo. High-life In primavara lui 1931 am terminat si noi primii_,,Pro- motia‘. Dar mai erau cele doud jocuri de baraj cu Turda, spre sfirsitul lui iunie. Pind atunci mai raminea, insd, ceva timp, asa ci ne-am cumparat citeva cutiute de ,,Nivea", am facut rost de o anvelopd pentru baie si ne-am urcat in vagonul nostru de dormit, ca sd-i mai vizitam o data — tot propunerea lui Costici Bauer! — pe Vintilé si pe Roscu- jet. La Constanta am ,,tras‘ din nou cu Victoria si cu El- pisul. In primul meci, desi cam rumeniti de plaja, am cis- tigat cu 1—0. Boros, ca si mé-mbune pentru penalty-ul ra- tat cu Viforul, a aruncat golul direct din corner, ca la de- senul tehnic. Cu Elpisul am dublat ratia, iar cronicarul, unul Tureu, a seris ci Pop lulicé vine imediat dupa ,,Cic- gli Vogl si c& echipa nationald fara Borog e ca avionul fara o aripa. ..Ce inseamnd, insi, amintirile de la mare! Te fura ca sirenele si te fac s& uiti jocul de la Tg. Mures, cu Mu- resul, si cu vestitii sii frati Stréck... Am cistigat cu 3—0. Muresul nu mincase bataie acasa de sase ani. (Intre timp ii spulberase cu 6—O pe cei de la Chinezul.) Golul nostru, trei, draga ,,Nichi“ (n.r. — Dumi- triu II), parca a fost al tau. Ghebrovschi a trecut de toti, a ajuns in careul mic, s-a inclinat in fafa portarului muresan Dalea, s-a scuzat prin semne — n-am ce face — si a impins indurerat mingea in plasa. 1 Unul dintre cei doi frati Chiroiu, inaintasi la G.F.R. Mai tirziu, Vasile va juca la Ripensia si in echipa nationala.| | \ ae Rogeulet ; Intorsi acasii, am avut, cam peste 0 saptamind, primul baraj cu Turda, ca sé intram la ,,Onoare“. Mi-a fost mila de portarul Turdei, Schulder. A luat, sdracu, cinci bucdéti. in al doilea meci, tot atitea : 5—0. C.F.R.-ul venea tare din urma. Nemaipunind la socoteala ca la 5—0 am jucat a- proape tot meciul in 10. Eram superclasii ! Desi Rosculet si VintilA nu venisera. Desi jucasem fard Pop lulicd, fara fratii Chiroiu! si fara Atila. Abia in ziva aceea de iumie am rasuflat si eu usurat. Intrasem, in sfirsit, in high-life. Foran joaca nasturi «. A fost, nici vorba, o primavara grea. $i baietii meritau © odihn’. Dar erau tineri si nu apucaserd sa uite cd la fotbal ,,cui pe cui se seoate*, Peste numai douad zile am plecat intr-un nou turneu. Toti impreund, in vagonul de dormit, care vagon, e bine sa va amintese, nu era chiar un vagon-lit, ci un asa-zis vagon cercetiisesc, unde dormeai claic peste gramada, unind niste saltele nici ele prea grozave. i Taté formatia ceferista care a promovat la ,,Onoare“ in iu- nie 1931: Foran-Ujlaky, Syetcovschi-Serb, Radu, Teodorescu, Bo- ros, Haiducovici, Ghebrovschi, Postolache, Vintilescu.Fiind in vacant&, toti au prins, bineinteles, o teribilé pofta de joc. Aga-i cind nu te obliga nimeni. Rezultatul ? In primul meci de la Cernauti, 6—1 cu Dragos Voda, cu toate ci in echipa locald juca Fredi Fieraru, internatio- nalul, revenit de la Montevideo. A doua zi am fost mai blinzi, dar tot am servit patru portii proaspatului cam- pion al Ligii de Est (nr. — Macabi) ca sé nu ne mai in- trebe se inseamna Promotie la Bucuresti. tn dupa-amiaza aiceea, ai nostri au tras la poarté ca la popice. lulica Pop a fost cel mai bun din 22, Foran a jucat tot timpul nas- turi cu copiii din spatele portii, iar Atila a alergat cu min- gea pe cap ca oltencele cu strachina plind de smintina. Mai lipseau Ionicd Bogdan gi ,,Nichi'’ Dumitriu ca sd fie tacimul complet. Publicul s-a suparat rau de tot pe Hirsch, pe Horovitz, pe Goldenberg gi pe toli ai sai. Imediat dupa pauzd a inceput sa-si verse necazul pe arbitru, si astfel domnul Micinschi a parasit terenul, ca un lord, in semn de protest. Meciul s-a intrerupt si a fost reluat cu un ar- bitru din tribund, la 4—0. Scorul a raémas acelasi. Doar ghetrele domnului arbitru nu mai erau albe, ci negre, cu contributia generoasa a zgurel. Peste un an am revenit in Cernadufi, am inceput tot cu Dragos Voda (2—0) si am jucat a doua zi cu Macabi (3—2, ca si nu se mai schimbe arbitrul), dar cind s plecam spre casi, in aceeasi seari, am afilat ca s-a prabusit podul de pe Siret si cA incearc’ s&-l repare. Ce era de facut ? Cos- tick Bauer a angajat imediat inci un meci, pentru a doua zi, cu Selectionata orasului. Fiind al treilea meci in trei zile, am facut un 3—3, care, spunea Costica, era un ,,cir- lig formidabil pentru ,la anu". Trei jocuri in itrei zile. Era o chestie... Un cal intre hulube Aseari am umblat un pic la album si am gasit o taie- turd din 1931. Scrie acolo negru pe allb c& intre 15 martie si 22 noiembrie 1931, C-F.R.-ul, aga micut si slabuf cum era, a jucat 44 de meciuri. Astizi, insa, cind citim ca Pele aduni 60, spunem cA e o minune ce nu s-a mai pomenit. Se mai spune ca altul era jocul pe timpuri. O fi fost, nu zic. Intr-adevar, nu-mi aduc aminte ca Macabi sau Dra-gos Voda sa se fi bagat toti in careu ca sd-1 apuce pe Atila de picior, dar cind ffi ajungea cutitul la os te inghe- suiai si tu in jurul barelor, precum Craiova astazi. E ade- varat, poate cA aveai mai mult timp sa joci mingea, dar si aici nu era o reguldé. Odata, la Oradea, cind am jucat cu Crisana si l-am avut adversar pe Baratky, doi dintre baietii nostri, Vintila si ,,Pista’’ Wetzer, s-au lipit de el, unul ca Stiles, iar celalalt oa Burgnich, si l-au tocat, si l-au macinat, si l-au pisat, cA pind si eu, cit eram de rapi- dist cu spirtieré in vagonul de dormit, am zis: ,,Ma ba- ieti, e rusine !“ Da’ crezi ci Giussy a cazut in genunchi? Nu! S-a zbatut ca un cal cAdzut intre hulube, si-odata a pornit sa alerge pe tot terenul, asa ca, pina la urma, in lo- eul lui ,,Pista* si al lui VintilA, au trecut la jug ,,Calita“ Rosculet si Radu. Acesta a fost Baratky, atletul. Nu mai vorbese de tehnica lui. Si nu numai de a lui... Odata, la Ploiesti, intr-un joc cu Tricolorul, Iulici Pop culogea mingile numai cu capul, de parca ar fi avut arcuri la glez- na. Eu sedeam in primul rind si m4 bucuram vazindu-i pe ploiesteni minunindu-se. Pe neasteptate, il vad pe Iulica trimitind o pas& lung&, peste half, cdtre Boros. $i in timp ce mingea zbura, mi-am auzit vecinul exclamind : ,,Uite-l, dom'le, c& stie si cu piciorul !“ Fratii si ,,troika’ Acum, dati-mi voie s& renunt la ce e rau si ce e bine, pentru ci asta m&ninci filele mai rau ca apa malurile. Sa ne intoarcem, asadar, la toamna lui 1931, cind am inceput Onoarea. Ce mA fae insé cé va trebui sa intru iar intr-o parantezi !... Si iat& de ce... Acum cfteva zile, prietenul meu Colea Vilcov 2, venusistul, ne-a cam luat de sus pe noi C.F.R.-istii, spuntnd intr-un grup de civili — asta m-a su- 1 fnainte de a veni la Rapid, Giussy Baratky a jucat la Crisana. 2 Tripleta fratilor Colea-Volodea-Petea Vilcov a fost multa vreme forta de soc a Venusului. Peste cftiva ani, Colea avea sa fie primul stoper din istoria fotbalului nostru. E adevarat, cu o tntirziere de 5—6 ani faté de restul lumii, dar asta e o lege a fotbalului nostru,parat cel mai mult! — ca Venusul a ,,executat' mereu Rapidul in campionat si ci, in compensatie,casA nu spuna mila, i-a lAsat cupele. Draga Colea, di-mi voie si-ti amin- tesc inca o data cd primul nostru joc la ,,Onoare“ s-a ter- minat cu 2—0 pentru C.P.R. Atila a trecut printre voi ca sarpele prin iarba si a deschis scorul. Al doilea gol — re- tine fair-pley-ul — l-a dat Boros al meu din ofsaid, dar asta nu mai avea importan{a. Arbitrul sta gata sa fluiere... ..Returul a inceput in martie. Meciul cu Venusul, re- vansa, cum s-ar spune, urma sd se joace chiar pe Venus 1. Cred c& a fost unul dintre primele meciuri programate pe terenul ,,negrilor™. Si totusi, meciul nu s-a putut juca ofi- cial. Pentru c&, dup& viscolul din timpul noptii, zipada ajunsese de o jumdtate de metru. Pind la urmd a trebuit sa jucam amical, in cinstea celor 500 de ,,nebuni® care nu concepeau sd se intoarcd acasd. Cum a fost jocul? Ca la sanius. Noi am condus cu 3—1, dar pind la urma& a fost 3—3. Tribunele au ris timp de 90 de minute. Sub stratul gros de zapada era un adevarat patinoar. Juc&torii nu aveau nici un control. Imi aduc aminte cum Chiroiu cel mic s-a repezit o daté la mingea ce inecremenise la doi metri de poarta Venusului, Jenicad Lapusneanu, portarul »negrilor“, era inzapezit undeva in afara careului mic, go- lul parea inevitabil, dar Vasile (n.a. Chiroiu) a alunecat tocmai cind se pregitea sé impinga mingea si s-a ,,prelins‘ in cfdere, neputincios, pe ling’... oala cu zapada, oprin- du-se tocmai in plasa. A egalat Petea Vilcov, inotind si el in zapada, tocmai pind in poartd, cu mingea la picior. Golul acesta a fost, poate, o intimplare, dar Petea mi s-a parut intotdeauna cel mai tehnic dintre fratii inhamati la ,,troika“. 1 Fosta arend Venus, care se fntindea de-a lungul strazii Stirbei Voda, intre terenurile de tenis si podul de peste Dim- bovita.‘J—9 no apsayd va sojooy,, pag ‘aynUpwue ap 06 a8ad “Zeel auvUe O T “Quay ‘uvsoy ‘nioog : sor nppy ‘Rypily “nowy sopny, *,201I7y" “n0uyD apspA “pyosaosg -ayry ‘foLog “poyny dog ‘nuvajapay — tanvg powysog : aimozayd uy ‘qoosia ad au-nyvy ¢ Blaquojng 0] ainojf o via jounjD-ap jngpqjof po aunds auzdDerbiul cu Venusul a fost aminat pentru luna martie. Si astfel, dintr-m simplu joc, ca multe alltele, aga cum ar fi fost in martie, la incepubul returului, ne-am trezit deo- data in fata unui meci ,jla cutite. Aveam un singur punct in urma Venusului, care era pe primul loc, Ne trebuia, deci, o victorie. Din pacate, am facut doar 2—2. Venusul a cistigat Onoarea cu 20 de puncte si cu un golaveraj de 35:19. Noi am adunat 19, am dat tot 35, dar am primit 19. Dupa noi au venit Unirea Tricolor si Juventus. Era o treaba !... Draga Colea, asa a fost. Te rog sd retii, insd, cé din cele 19 puncte ale noastre, 3 erau de la voi, de la Venus. Spuneai ci nu-ti mai aminitesti formatia noastra. Lasd ca o stiu eu. Foran-Svetcovschi, Ujlaky-Wetzer II, Pop, Ra- du-Boros, Chiroiu IJ, Ghebrovschi, Chiroiu I si Baciu. Daca te uiti la nume, s-ar parea ci nu e nimic de capul ei. Dar nu-i asa. Nu. E o impresie falsé. Cu doua sipta- mini inaintea jooului cu Venus, absolut aceeasi echipa ba- tuse Unirea Tricolor cu 6—1. Unirea cu nea Petrica Stein- bach, Russen si Fane Cirjan. Steinbach si Russen juca- sera cu Bulgaria, la 5—2. Asta ca sa se stie ca nu batusem niste mazete. Talgerele Vara lui 1932 a trecut foarte repede. A fost, tntr-ade- var, o vara neobisnuita. Toamna incepea primul campio- nat de fotbal al Romé@niei. Divizia! Un campionat in doua serii, pe toata fara — adio, districte ! — ou finala tip C.C.E. intre cistigatorii de serii. Noi aveam sa jucdm in pri- ma, cu Ripensia, Crisana, Gloria Arad, Tricolorul din Plo- iesti, Romania din Cluj si Soimii din Sibiu, Eram singura echipi bucuresteana. In cealalté serie Venusul era cu Uni- rea Tricolor si cu alte cinci echipe, printre care C.A.O., A.MLE.F.A. si ,,U". Zilele treccau foarte reperte. Eu, cel putin, simfeam ca-mi fuge pamintul de sub picioare. M4 speriam doar rostind numele Ripensiei. Imi aminteam ci Gloria ne ba- tuse pe unde ne prinsese. Si mai erau clujenii... In sfirsit...imi dideam seama ci avem nevoie de rodaj, de cit mai multe jocuri. Din fericire, bdietii aveau o pofté de zben- guiald nemaipomenita: ,,Unde plecim?“ ,,La Craiova‘. Ura! Hai in tren !* In vara aceea fierbinte am jucat ln Craiova. Pe noua arena Fulgerul. ,,Unde-i Fulgerul, ma, flacdule ?“ ,,O luati inainte, pe Calea Bucurestilor, lingd moara Barbu Druga. Puteti lua taxéco-ul nr. 3“... Nu-i asa ca sund frumos ? Au fost jocuri pe viati si pe moarte. Ca la Craiova. Am jucat cu Rovine Grivita, cu Craiovan si cu Fulgerul C.F.R. Nici nu mai tin minte rezultatul. Stiu, insd, ca tri- buna fierbea ca si astdzi. Si mai stiu cA era unul cu talgere de fanfara, iar talgerele astea se auzeau de zece ori mai tare ca trompeta lui Tudoricd. Talgerele, dragii mei, sint bunicutele petardelor de pe San Siro. Romcomit. Unul din nenumdratele meciuri C.F.R.—Ju- ventus. La balon: Barbulescu. Jar in tricou vdrgat: Boros al nostruRipensia! Dupa ultima zi a turneului am fost poftifi la un ban- chet mare, la ,,Minerva’. Si am hotarit s-o facem lata. Ne dadeam seama ca se sfirseste 0 epocd. Peste o luna ince- pea adeviratul campionat de fotbal al Romaniei. Din pa- cate, nu prea vad pot face cronica banchetului. Stiu nu- mai ci tempoul toasturilor a fost foarte mare inca din start, mai stiu cd eu ,am vrut sa joc tare“, cA am mers pe contraatac, dar ci, dupa cel mult o ora, sticlele de pe mas& au luat foc, si eu am inceput sA ma inec din pricina fumului, si m-am trezit in vagon, tot cu mirosul acela inecicios in nas. In fata mea era ,,Pista‘’ Wetzer, care, nu gtiu de ce, aprinsese o cirpa si sufia fumul spre mine. Am sarit in sus, speriat. Pop Iulica si Boros rideau, Wetzer insd sustine si astazi cé cel mai bun mijloc de trezire dupa chef e o cirpd ars& la nas. Adevdrul e ci m-am trezit cu capul limpede. Poate ca nu datorita cirpei arse, ci vinului de Segarcea, fara metabisulfituri si alte cele. In Gara de Nord, pe ultimii metri, la intrarea pe pe- ron, Costicd Iliescu, care ne agtepta, a sdrit pe treptele va- gonului mult finainte de oprire. Era agitat, nevoie mare. »Bun venit, baieti! Azi-dimineata s-a tras Divizia. Dumi- nicé 11 septembrie in prima etapa, jucdam... cu cine ore- deti ?* ,,Spune odata, Costica !“ ,,Tineti-va bine. Si cit mai departe de semnalul de alarma !“‘ Dar nu mai era nevoie. Am raspuns toti, in cor: ,,Cu Ripensia !‘* Din fericire, jo- cul era programat la Bucuresti. Bindeabekeciolacschwartzdobay... Afisele pentru jocul cu Ripensia au aparut in Bucuresti cu vreo zece zile inainte de meci. Erau niste afise mari. »Arena Romcomit... Bulevardul Elisabeta... Duminica, 11 septembrie 1932, orele 18...‘ lar mai jos, caimacul : .,C.F.R. Bucuresti—Ripensia Timisoara, cel mai senzational match de football al diviziei nationale...“ Poate ca cronicarii de astazi vor ride de ,,cel mai sen- zational‘, dar cei de pe vremea mea spuneau ca datoria lor era sd aduc& lume cit mai mult& in tribuna si ca ,,cel mai senzational’’ e mai frumos decit ,,senzational", chiar daca e cu gramatica in cirje...Se E Arena -ROMCOMIT- Z _B-dal Elisabeta Daniaics AL Septombrie 1932. - ora 18 Cel mai senzational match de ¢eo0t-baal al Diviziel oe j Le ratra lect Timisoara Bucurestt Match de tieschidere : Unirea Tricolor - C.F. &. ; (juntori) Ripensté: C.F. Rc ' Zombory Theimer Hiwger ~ Hocsary Uilarhy - Sept Hreus, Kotorminy, Rafinsky ‘Wetzer - Ronai - Radu | Bindea, Beke, Ciolai, Schwartz Boros, Chiroiu ll, Ghircut |, : Dobay - Gebrowschy ~ ttila -Preturi absolut populare Be ‘Trinaas? ‘ai redus 57, ea lei, relas 27 iiAm si astazi un ,,puisor din afisul acelui meci de neuitat. Jos sint formatiile. Stiti ce atac avea Ripensia ? Un atac care avea sA ajunga, peste citiva ani, un fel de »Mele, mele, codobele*, sau ,,Ala, bala, portocala“, si nu cred sa fi fost copil in Bucurestii anilor aceia care si nul fi stiut pe dinafara. Pentru ca atacul Ripensiei din vremea Romcomitului nu era un sir de cinci nume, ci o formuld magica : Bindeabekeciolaschwartzdobay... ‘ fn josul afisului, al acestui afis pentru care numai eu stiu de cite ori am fost la tipografie, la ,,.Munca‘, erat scrise prefurile. Tribuna 67 lei, redus 57, peluza 37, redus 27. Seriseserm noi ,,prefuri absolut populare“, dar nu prea era asa. Zile in sir, arena Romcomit s-a pregdtit pentru ,,cel mai senzational match de football. Iat&, insa, cA am si ui- tat cA nu scriu pentru batrinii mei prieteni, ci pentru toata lumea, si mai ales pentru cei foarte tineri. lar dac&-i asa, trebuie si va povestesc despre... Romcomitul de altadaté Stiti unde era arena? Greu de ghicit. Lingi Podul Elefterie, pe bulevard, cam de la céminul studentilor, peste Facultatea de drept. Eu cred chiar c& barele intre care se afla portarul nostru, al C.F.R.-ului, Theimler, in prima repriza contra Ripensiei, ar fi dat astazi exact in auila cea mare, Vreti sd stiti daci era frumoasi arena Romcomit ? Nu stiu ce v-as putea radspunde. Avea pdmint pe jos, un pic de iarbé ici-colo, o micd tribund de lemn, un foarte strimt vestiar pentru gazde, adicéa pentru Juventus, si o cismea pentru oaspeti. Daca era frumoasd arena Romcomit ? Poate cA nu. Dar eu eram atit de tinar... lar ochelarii mei de batrin nu mai vad ast&zi decit ceea ce a fost frumos ieri. imi aduc aminte de umbrelutele demuazelelor, de l4u- tarli care cintau in pauzad... De copiii care inchiriau per-nute... De strig&tele vinzatorilor de ,,rahat cu apa rece“, de sacalele care stropeau terenul, incercind s& nu ating’ li- niile de var... Imi adue aminte si de vinzitorii de limo- nada, cu un fel de vermorele pe spate, cu ,,pliscuri® lungi, ca de dropie, prin care turnau peste um§r, In pahare, aple- cindu-se. Era cam primitiv sistemul, dar limonada era rece, pentru cA omul avea si gheati in vermorel, si mai avea in dreptul salelor o apdratoare de piele, ca sA nu-si congeleze rinichii. Da, era frumoas&i arena Romcomit. De cite ori n-am impins zapada din teren spre margine, cu o scindura, impreuna cu tofi ,,idolii* care aveau si joace peste citeva minute ?! Un lucru as vrea sé nu uitati: pe Romeomit exista si 0 instalatie de nocturna. Primitiva si ea, nici vorba, dar era. Dexa curmezisul terenului erau intinse noud sau zece fire de sirma, ou cite 7—8 becuri fiecare, la vreo zece-doi- sprezece metri indl{ime. Lumina nu era grozavi, dar nici mai slaba decit in fata portilor de pe ,,Republicii“. Partea proasta era c& in timpul jooului se mai spirgeau 3—4 becuri, mai ales la degajarile portarilor, si atunci, in pauzd, se indlta o scara de zugrav si becurile ardeau din nou. Nu- mai cA jucdtorii trebuiau si aib& un foarte dezvoltat simt de anticipatie, ca si preia mingile dispArute in ,,strato- sfera‘‘ intunecataé si revenite pe pamintul luminat, pe tra- iectorii deseori ciudate. Totusi, cu ajutorul acestor becuri ,de patinoar, Romeomitul izbutea si aduci fn miez de vara chiar si 4000 de oameni in micufa sa tribuna aco- perita, pe cele 3—4 trepte ale galeriei si mai ales stante pede. Da. Era frumoasd arena Romecomit. Chiar daci mingea se innegrea in citeva minute si pictori voluntari vopseau cu argint sau chiar cu var mingile de rezerva, pentru ca jucadtorii si spectatorii s& poata vedea obiectul disputei.Imi aduc aminte c& intr-un meci C.F.R.—Elektromos!, sub- semnatul Ion T. Ion am vopsit cu argint cam 15 mingi, Asta Inseamnad c& am dat cite o minge la 6 minute. Acesta a fost Romcomitul... Romcomitul de altidati... O arena pe care nu mf plictiseam niciodata. Daca jocul era slab — gi au fost ele destule — ciutam si ma asez in tribuna lingd umoristul George Ranetti si linga Iancu Bre- zeanu, actorul, amindoi nelipsiti de la meciuri. Jar cind incepea sueta lor, toati lumea rdminea ciorchine in jur, 0 ora si mai bine, dupa ultimul fluier, Cum sa ered c& de atunci au trecut peste 40 de ani ?... Adio, Belvedere... $i a venit ziua meciului C.F.R.—Ripensia. Primul nostru meci in divizia nationald. A fost o zi formidabild. IncX de la prinz, gardienii cereau biletele de intrare tocmai la Liceul ,,Lazr“. Cei care locuiau pe Bd. Elisabeta (nr. — astazi Bd. Gh. Gheorghiu-Dej) erau de-a dreptul uimiti ; »Ce bilet, dom’le ? Ati innebunit ?* Meciul a tnceput la sase. Arena era arhiplina. Cind am vazut cA Ripensia a ap&rut pe teren fara Bindea, mi s-a luat o pietricic& de pe inim&. Dar nu era de-ajuns... Timisorenii au inceput ca niste granguri, Tribunele amutiserd. Se auzeau glasurile spectatorilor indepartati. In ferestrele blocurilor de vizavi cred ck erau cite 20 de capete inghesuite ca intr-o caricaturi de Matty. Nici nu trecuseri 10 minute cind Dobay l-a_,,impus- cat“ pe Theimler de la sase metri. VA dati seama cA un Portar cu Dobay la numai sase metri era ca un om in fata plutonului de executie. Pind la pauzai Beke ne-a ,,ur- cat“ la 2—0. Am inceput s& cred ci de la Onoare la Divi- zie e mai mult decft un pas. Din fericire, la numai citeva * Bucuresti, 18 julie 1933, C.F.R.—Elektromos Budapesta 4—3.minute dup pauzi, Zombory s-a speriat si el de micul nostri: Boros: 2—1. Apol Atila a inceput sa »raminte* toati partea dreapt{ a Ripensiei, ou Visi Deheleanu in frunte... camenii s-au dus si-l ajute, Boros a ramas numai cu Agner... un dribling sourt... o cursé rapidd (cu nimic mai prejos decit oursele lui Bindea)... gut de pe linia lui 16 si... 22. Timisorenii au repus cam plictisiti, au incer- cat si-si vorbeasc’, dar pe teren nu se auzea nimic din cauza uralelor. Fari s& astepte prea mult, Atila le-a ,,fu- rat mingea — certati-va, fratilor ! — a intrat in careu si a aruncat-o in mina lui Biirger. Penalty! Penalty !! Pe- nalty!!! La 2—2! Si s-a facut din nou liniste... Atila si-a potrivit mingea, s-a retras, a prelungit peste masura asteptarea, apoi a por- nit ca un om beat, Zombory ,,s-a prins“, a cazut intr-o parte si mingea a curs usor — n-o si mA credeti! — chiar prin mijlocul porfii : 3—2! In citeva minute, Ripensia cea mare a incasat trei goluri de la micuful meu C.F.R. Dup& meci lam intilnit pe Onorica Nicolau, cel care ne prezisese ci o sé raminem toata viata doar o echipa de cartier. M-a luat direct: ,.Mare noroo aveti, acarilor !** ,Dragi Onoricd, imi pare rau ca n-ai ochi s& vezi ca sin- tem o echip& mare. O echipa de artisti. Cind ne-am aprins, am dat trei in sapte minute. Dac tu numesti asta noroc...‘* »Bine, bine...“ Lumea se scurgea anevoie spre Kogalniceanu, La Gam- brinus nu mai erau de mult locuri. L-am gdrit, printre halbe, la botu’ calului, pe nea Grigore Grigoriu. — Ce zici, nea Grigore ? — Ce sh zic? E bine! Am cflcat ou dreptul. — I4am anesteziat, nea Grigore. — Mai domol, Ioane. Uiti cé la 3—2 Ciolac a tras un penalty fn bard.— Asta se vita. Adevarul e ci i-am jucat artistic. — tii ceva, Ioane ?... Cind un drucker! vorbeste si se laudd mult inainte de a fi biut bere, inseamnd c& nu prea crede in ceea ce spune... Cind am iesit de la Gambrinus, l-am intilnit pe We- tzer, bandajat la cap. Asbepta pe cineva lingd Capsa. — Ce faci, Pista ? — Nu ma intrerupe ! Numar. — Ce numeri? — Stelele verzi pe care mi le-a bagat pe git Kotor- many cu capul lui de bivol. — Bravo, Pista. Un fundas cu umor e o raritate. — Mersi. — Spune mai bine de ce crezi ca s-a cistigat astazi ? — Foarte simplu. Pentru cé la 2—0 in favoarea lor nu mai aveam ce pierde. — Si ce inseamna asta ? — Ca sintem o echipa de artisti. M-am uitat triumfator la nea Grigore: ,,Ai auzit, bi- trine ?“ La care batrinul mi-a raspuns: ,,loane draga, eu m-as multumi si fim doar meseriasi“... Din seara aceea de 11 septembrie 1932 cred cd n-a fosv zi in care sA nu ma gindesce la vorbele Inui nea Grigore. Dar pentru ca n-am avut niciodaté curajul si m& ure, cum spuneam, pe turla Bisericii Negre si nici rabdarea si as- tept la gura cuptorului cu oale smal{uite, am aminat me- reu raspunsul, asa cum si Rapidulejul meu m-a aminat 44 de ani. ..A doua zi, pe la patru dupd-masid, i-am intilnit pe baieti in pasajul Victoriei, la Mercur. Si i-am vazut schim- bati. Paéreau mai inalji, mai impozanti. As spune chiar cd si hainele li se potriveau mai bine... 1 Suporter.Ce mare norec am avut jucind primul meci cu Ripen- sia !... In duminica aceea a meciului cu Ripensia am uitat in numai o ord si jum&tate ci exact cu un an in urma mai jucam cu Generala si cu Belvedere...Ca-n povesii... NX trecut o siptamina de la meciul cu Ripensia. E duminic&é dimineata. Pleciim spre Ploiesti. Jucdém cu Tricolorul. Baiefii sint veseli. Poate prea veseli. Acum o siptimind eram o biata echipa de Onoare, care isi incerca norocul. Astiizi sintem, ins3, invingatorii Ripensiei! Si se cam vede treaba asta. Acum o s&ptimind, Glivici (n.r. — Svetcovschi) n-a dormit toat& noaptea de simbata spre duminicd. Acum... nici n-am scdpat de ,,acele Chitilei si bunul meu Glivici s-a intins cit e de lung, si doarme invelit cu ,,llustratiu- nea romana‘. — Ce zici, Costicd ? fl intreb pe Bauer, aratind spre Glivici. — Asta am visat mereu. — Ce anume? — S& am jucitori care si poaté dormi inainte de ba- talie. — Eu cred, insa... — Ssst! Ioane... ai uitat legea chibitulul... — Ev, chibit ? — Toti sintem chibiti, Ioane... Toti noi, dstia, care ne-am pierdut crampoanele. Seara, la intoarcere, intr-un vagon in care aparusera ca din tunel inca vreo 20 de chibiti, au iesit la lumina,prin nu stiu ce minune, intre sticlutele cu limonadi ,,Cra- mer“, citeva sticle de ,,Valea Calugireascé“. Corul echipei noastre, condus de Boros, marele maestru al mandolinci, cinta ,,.Multi ani traijasc&é !“ in cinstea lui Vasile Chiroiu, care marcase toate cele trei goluri ale victoriei 4 Costica Bauer, care fuma zimbind pe sub mustata, a cerut un time-out : — Si-acum, drag& Vasile, te rog si-mi spui de ce le-ai dat tu pe toate trei... — Habar n-am... — Nu, Vasile. Sa-ti spun eu de ce. Ai facut-o pentru ca prietenul nostru Ion ,,echerache“ si afle ce inseamni hat-trick pe englezeste. — Si ce inseamna ? — Trei coroane, puse una peste alta... — Adici ? — Trei goluri consecutive, date de un singur jucitor, intr-un singur meci. -— Habar n-aveam... Smochinguri si crinoline Cine spunea ca fotbalul de pe vremuri era un fel de picnic in smochinguri si crinoline? Inseamn& ci n-a vazut meciul nostru cu Gloria Arad, tot pe Romcomit 2. Un meci care nici nu s-a terminat, pentru ci smochingu- rile si crinolinele au invadat terenurile, iar jandarmii s-au asezat ,,in linie‘’ — tot e buna linia la ceva — ca sd acopere retragerea arbitrului in vestiar. La intre- rupere era 3—1 pentru noi. A doua zi am jucat cele 12 minute... restanti si am continuat pind la 90, pentru impacare. Rezultatul ? Zero la zero in cele 12 minute si 4—1 in urmé&toarele 78, ca sé n-avem vorbe. { CF.R.—Tricolor (Ploiesti) 3—0 (0—0), in cadrul primei di- vizii nationale. 4CF.R.—Gloria Arad 3—1 (1—1), 10 octombrie 1932, tot in eadrul Diviziei.Eh, si-acum am sd vA spun o poveste, ca poveste este, si n-o sé ma credeti, dar trebuie, totusi, sd ma credeti, pentru ca e dupa chipul si asemanarea... -.» lubitului meu Rapid Dupaé un 1—1 cu Crisana, la Oradea, unde am fost luati ,,cu fulgi cu tot, ne-am dus la Sibiu pentru jocul cu Soimii. Eram lideri, aveam un singur punct pierdut — Ripensia pierduse patru! — si astfel am adus in tri- bune vreo 2000 de oameni, care au avut norocul sa vada cel mai bun C.F.R. al anului 1932. As zice chiar un C.F.R. mai bun decit cel din meciul cu Ripensia. Dovada ? 9—1! In de-pla-sa-re! Si dac&i vreti, incd una, fara cifre : ultimul gol, cel al lui Boros, a fost. de necrezut: »lheimler degajeazi, cap Radu, cap Wetzer, cap Tudor Chiroiu si cap Boros, peste cel mai nenorocit portar al campionatului ; Littner“, La intoarcere am petrecut o noapte de pomina in vagonul de dormit. Si a fost sete mare. Atit de mare, incit Vasile (n.r. — Chiroiu) a pierdut trenul la Sinaia, unde incercase o aprovizionare... A venit a doua zi, cu o uni- forma de ceferist, imprumutata pe drum, ca sa nu ise vada pijamaua. Noi ne-am trezit tocmai la Chitila, unde rotile se strigd una pe alta, ca si apuce ,,poteca cea buna”. In gara, Costic& Iliescu tuna si fulgera, neputind sa-si jerte ci a lipsit de la Sibiu. Si bdietii fl af{ifau, parca intr-adins : ,,Nea Costicd, ai pierdut numere mari. Si mai ales ai pierdut fox-trott-ul lui Serb si Radu, pe acope- risul vagonului, la lumina lunii, inainte de plecarea din Sibiu"... A doua zi, la ,,Mercur“, Glivici spunea pe un ton foarte serios ca in vederea jocului retur cu Soimii a obtinut aprobarea de a purta la git, in timpul jocului, un mic binoclu de teatru, ca sA poata studia pe imdelete ,,cam ce lume vine la fotbal“. Dar povestea nu se sfirseste aici. Si pentru cd ma grabese sd-i aflu si eu incd o data finalul, osa trebuiasca sa trecem ca pe schiuri prin iarna care se apropie.Toamna lui 1932 a fost tare bun’. Jocul cu Ripensia n-a ramas un foc de paie. Am pierdut, cum spuneam, un singur punct. In ultimul joc i-am batut pe méndsturenii »Romaniei“, cu 2—1. A fost un meci greu, desi s-a jucat la Bucuresti, Mulfi au mers cu clujenii. O recunoaste si cronicarul Gazetei: «Match-ul parcd s-a jucat la Cluj. Galeria si lojile au fost cu ,,Romania“. Lumea select — din snobism, iar restul — din ingratitudine». Nu prea stiu eu ce voia sé spuna, dar cred ca asa era. Sau poate ca eram noi prea puternici. Eu am avut o iarnd grea. Spre sfirsitul lui februaric 1933, baietii au plecat in turneu, in Franta. As fi vrui sa le tin de urit, dar ,,echerul* s-a tinut ba{os, iar plansa a inceput sé-mi faca scene, asa cd pind la urm& am ramas acasa. 19 februarte 1933. C.F.R.-ul in Franja la NantesVestile le-am primit greu. Am batut cu 7—2 pe Stade Nantais, apoi le-am luat pe toate sapte inapoi in meciul cu Stade Rennais... Intre aste doud jocuri s-a scris in ziare ca am batut F.C. Nantes-ul cu 13—0, ca Atila a jucat formidabil si a intrat de cinci ori cu mingea in plasa francezilor, dar pind la urma s-a spus ca nu e adevarat. Si mi-a parut foarte bine. E de-a dreptul rusinos sa bati o echipa striind cu 18—0. Asta inseamna ca tu nu stii unde te duci si ca ei nu stiu pe cine au chemat... Cind s-au intors baietii, mi-au povestit o multime... VintilA mi-a adus un compas frumos si niste etichete de hoteluri, ca si nu ramin doar cu cele de la Cluj sau de la Oradea. La iesirea de pe peron, nevestele si-au luat in primire sofii ,,bronzafi‘, iar noi, holteii, am stat la po- vesti pind la miezul noptii, pe sosea, la ,,Cancevici“. ..Si-acum, si inchei povestea, asa cum v-am promis. Peste trei zile a inceput returul. Din fericire, primul joc fl aveam cu Soimii, clientii nostri din toamna (n.r.—9—]). A venit si ziua meciului. Desi un joe lipsit total de interes, pe Romcomit s-au prezentat vreo 1500 de specta- tori. Adica sadicii dornici de masacre. Mai erau citeva minute pind la inceperea jocului. Si deodatd fl vid pe Vasile Chiroiu sdrind ca ars: ,,Unde-s carnetele noastre ?“ ,,Care carnete ?“ a tresirit antrenorul Krueger. «Carnetul meu si-al lui ,,Caifa‘» (n.r—Rogcule}). Si vestiarul a amutit. Dragaé ,,Penita“ !, voi, care ati uitat carnetele pentru meciul cu Jiul la Hunedoara, aveti doi precursori in per- oana fostilor mei prieteni Chiroiu si Rosculet, care le uitasera in valizele C.A.O.-ului. Ei au fnceput turneul in Franta inaintea C.F.R.-ului, fiind imprumutati C.A.O.-ului, si au facut jonctiunea cu ,,trupa“ noastra, dacé nu ma-nset, chiar la Nantes. Deci, Chiroiu si Rogculet : dezechiparea ! Si a inceput jocul. Sd vi-1 mai deseriu ? Nu pot. Simt si acum o ameteald. Am pierdut cu 1—0 impotriva unei echipe pe care o zdrobisem in toamnd cu 9—1. Cum s-a 1 Aluzie la faptul cA Progresul a uitat la Bucuresti carnetele de legitimare ale tuturor jucdtorilor si pentru meciul cu Jiul, pierdut prin forfait cu 3—0. ,,Penita“ = antrenorul Molcoveanu.intimplat ? Nu stiu. Asta-i una din tainele vesnicului meu Rapid... Unul din cronicari isi incepea comentariul, imi aduc aminte, cu vorbele: «Exista mai multe metode de a rata un match, dar ,,cagul C.F-R.-ului“...» Da... Ma aflam in fata unui caz... Un alt cronicar, la fel de uluit, a gasit barem niste vorbe de duh: ,,DA-mi, Doamne, ce n-am gindit, si m& mir ce m-a gasit“... A dova zi l-am intilnit la ,,Mercur“ pe Pista Wetzer. Trecuse de la bere la vin. Era negru. Nu putea uita ca fracturase piciorul lui Chidus, centrul half al sibienilor. — Ce faci, Pista? — Iasi tu un pahar, Ioane. — Cum a fost posibil, Pista ? — In fotbal orice e posibil. ..Spre searii a aparut si Svetcovschi. — Unde ti-ai lasat binoclul, Glivici ? — Lasi prostiile, Pista, As bea si eu o bere. Ai auzit? — Ce? — A demisionat Costicé Bauer. — Cum asta? — S-au bigat pe fir ageamiii. Spun ca el e de vina. — Si ce facem? — Nimic. Asteptim. Le dau trei zile. Atita le trebuie ca si-si dea seama c& in fotbal e usor un singur lucru : s& spui cd nu e bine. — Bine, dar... — Fii pe pace. O s& vind sii-1 roage... In genunchi 0 sa-1 roage... Dacd... Glivici a avut dreptate. Peste citeva zile, Costica Bauer a fost rechemat. ,,Complotistii* si-au dat seama imediat c& ar trebui s4-si paraseascd toti slujbele ca si poata face cam jumiatate din ceea ce facea Costicd. Din pacate, meciul cu Soimii ne-a cam intors pe dos. Bietul Krueger a incercat si pund gaua, sd-i alerge pebaieti, dar nimic nu se mai lega. La inceputul lui aprilie am jucat la Timisoara returul cu Ripensia. Au venit pe ,,Banatul* vreo trei mii de oameni. Ca la revansa. imi adue aminte cA a fost o zi cu vint mare. Ca un uragan. Zburau palariile din tribund ca-ntr-un film cu Stan $i Bran. O data s-asiintrerupt meciul. Vasile (n.r.—Chiroiu) a prins un voleu cuo palarie de catifea, ,mingea* a craépat si proprietarul, dupa ce a recuperat-o, a intrat pe teren ea si ne ceara socoteala... Cam prin minutul 15 noi am deschis scorul. Amutise tot ,,Banatul“. Se auzea doar vintul. In ultimele minute ale primului mi temps 4, Chiroiu a ratat de la doi metri. Am fi avut 2—0 la reprizd, asa cum avusese si Ripensia la Bucuresti. In pauzd mi-am zis, insa, c& e mai bine asa. Ca si nu se intoarca lucrurile ca pe Romeomit. Din nefericire, acum venea si vintul contra noastri. In sapte minute Ripensia ne-a dat doua goluri, adicd exact cit avea nevoie. Dar n-am fost supdrat. Ne-a batut Ripensia. Ne-au bitut profesorii. Recunoaste si tu, Colea, ca erau pro- fesori... In noaptea aceea, in tren, am stat la o parola prelun- git& cu Costicaé Bauer pe culoar. — Dacd nu ne bateau Soimii, Costica... — Ce-ar fi fost ? — Veneam sus. Poate jucam finala. — Las’ c4-i bun gi locul doi. — Bun, nu zic... Dar daca... — Vrei sA ma asculti, Ioane ? Lasd-] pe dact. Nu de alta, dar acest dacti e o boala fara leac. Mai ales la fot- bal... 4 Mi temps, jumatate timp (in frantuzeste). ,Cronicarul* foloseste acest termen pentru repriza noastra de astazi. De alt- fel, termenul a circulat cu ani in urmé, dobindind chiar o grafie foneticd: mitan, Primul mitan.. al doilea mitan. In orice caz, astfel se eviti greseala pe care o comitem noi atunci cind consi- deram primele 45 de minute ca o prima repriz&. In fotbal, prima (si singura) reprizi fncepe in minutul 46, cind se reia jocul dupa pauza, Reprizi=reluare. Italienii folosese de asemmenea expresia a@ la ripressa, adicd la reluare. In_concluzie, mi temps sau, 3i mal bine, mitan, 0 exprimare corectd, care poate fi... reluata.Nu fi supdrat, Colea... fn mai, dupi ce s-au cam dat zarurile si noi am ramas pe ,doi*4, avenit inturneu o echipd maghiara: BSzKRT. Dragul meu Colea, imi pare rau ca trebuie sa-fi amintese chestia cu BSzKRT, dar nu ma rabda inima. Ti-aduci aminte ? Voi, Venusul, ati facut 3—3. ,,Un re- zultat bun“ — au scris ziarele. Apoi, peste trei zile, a venit rindul nostru, al C.F.R.-ului. Toat&é lumea spera intr-o infringere onorabild, dar pind la urm& am cistigat cu 5—2. Nu fisuparat, Colea ! Eu v-am admirat intotdea- una pentru sirguinta cu care ati cdutat sa fifi mari in Europa. E adevarat, n-ati reusit, dar ceea ce conteaza sint intentiile. Si ca s&-ti arat ca sint sincer, uite... recunose... rezultatele noastre internationale, desi fru- moase, n-au — dup& mine — nici o valoare, pentru ca au fost obtinute fri eforturi deosebite. De acord? Nu prea. Vrei si spui ci exemplul cu BSzKRT e_izolat. Atunci trebuie sd mai apelim putin la memorie. Cred ca n-ai uitat nici tu. In vara lui 737, cind in ,,troika* nu mai rimdsese decit Petea, voi ati fnfipt patru goluri Ujpestului, in Cupa Europei Centrale, la Bucuresti. Peste un an, pe Giulesti, noi le-am dat tot patru, si tot in Cupa Europei Centrale. Stii care a fost, insd, diferenta ? in timp ce noi n-am primit nici unul, voi afi luat — li- niste, vi rog! — sase. Si-acum, stop, pentru ca mai am de povestit atitea pind la Ujpest, care trebuie sda fie — cum spunea Filon — mai tare ca o ,,bomba pe ge- neric“... Dupa turneul lui BSzKRT?, campionatul a cazut, un timp, pe planul doi. Se apropia Baleaniada. Cea care avea 1 Cele doud serii ale primei divizii nationale (1932—33) au fost cigtigate de Ripensia si Universitatea, Finala_tur-retur (ststem C.C.E) a revenit Ripensiei (5—8 la Timisoara si 0—0 la Cluj). In grupa Ripensiei, C.F.R. s-a clasat pe locul doi. 2 Incheiat, intr-o cronicé frumoasd, cu vorbele: ,,Se cuvine apoi sé fnsemndm succesul C.F.R.-ului (speram) nu fntr-o singurad halté, dupa atitea deraieri involuntare intr-un campionat fn care, dupa atitudini de sef de gard, se resemnase la manevre de maca- giu..," Puteam s& nu amintese rindurile astea ironice, dar, daca as fi facut-o, ar fi insemnat ca nu sint rapidist. Singurul lucru pe care nu l-am inteles a fost paranteza de la sperdm.si fie ,,vestita Balcaniadd 1933%. Baleaniada lui 13—0!'. De la aceasti Balcaniadi mi-au ramas trei amintiri: 1. Skrbatorirea lui ,,Ciogli Vogl, care, la jocul cu Iugo- slavia, a imbr&cat tricoul echipei nationale pentru a 25-a oara... 2, Jocul lui Kotormany, nemaivazut de atunci la un half-centru si... 3. Patania iugoslavilor, care dupa ce se certaseri zile in sir intre ei unde sd depuna Cupa — la Belgrad sau la Zagreb — au fost nevoiti s-o lase la Bucuresti. Vara a trecut repede, cu jocuri amicale fn toata tara. La mare, la munte, in orase cu livezi, in orage cu vii. (Spunem astazi ca fotbalul s-a indsprit, cé ne aparam cu cite zece in careu. E o simpl& parere. Ne aparam in zece si acum 30 de ani. Un singur lucru s-a schimbat : astazi nu mai avem jocuri amicale.) Am inceput al doilea campionat? ,,asa si asa“, dar, dup’ ce am batut A.MLEE.A., ziarele s-au apucat sa vor- beascii despre ,,marele derby Venus—C.F.R. Derby era un fel de a spune, pentru ca teribilele noastre stylo-uri, dupi ce potriveau cintarul la zero, ajungeau la concluzia cA ,,C.F.R.-ul n-are nici o sansa“. Si a venit ziua meciului (n.r.—22 octombrie 1933), o ai in care arena Venus a fost aparati de jandarmi cu baio- neta la arma. Pind la urma, insd, poarta dinspre Calea Plevnei a cedat ca la Sarmizegetusa. Venusul a inceput tare, ne-a dat doua goluri, prin Petea si Volodea, dar noi am rispuns pe contraatae (fara sa stim atunci ca asa i se spune) si am ajuns in vestiar cu 2—2. Dupa pauzd, venu- sistii, marii favoriti, au devenit un fel de baieti de mingi. Noi am tras atitea cornere, incit Struska si Stanciu, fun- dasii lor, se sprijineau in bare ca marinarii de felinare. $i, totusi, golul nu venea. Mai erau cinci minute. Lumea a inceput sa plece. lata ins& cH, pe neasteptate, Vasile Chiroiu intra in careul 4 Rominia—Bulgaria 7—0 ; Romania—Grecia 1—0; Romania— Iugoslavia 5—0. 2 « doua editie a Diviziei s-a jucat, de asemenea, fn doud serii. In seria C.F.R.-ului, in locul Ripensiei a intrat Venusul. Cele- lalte echipe: ,,U“, Chinezul, A.M.E.F.A., Tricolorul, Bragovia.mare, se repede in cel mic, dar, cind sa tragi, nu mai ga- seste piciorul. ,,Unde-i piciorul ?‘ Struska imbratisase pi- ciorul lui Vasile ca o femeie p&rasitd. Credeti ci s-a fluierat penalty ? De bund seama. Dar cu o intirziere de cinci minute, si nu la poarta Venusului, ci la poarta noastra. Asa a cistigat Venusul primul joc cu C.F.R.-ul in Divizia nationala. Si a fost meciul pe care l-am regretat cel mai mult. O s4 vedeti mai tirziu, in primdvarda, la sfirsitul returului, ce a insemnat meciul acela pentru noi... Mazagran la gheata Si a venit iarna. O iarna neobisnuité pentru fotbalistii nostri. Imi aduc aminte cd la 2 ianuarie 1934 toti baietii alergau pe zdpadd, la sosea. Se apropia un nou turneu in Franta. Un turneu pe care eu l-am pierdut iardsi. Noroc de etichetele pe care mi le adusese Vintild cu un an in urma... Ma uit si astazi la ele... Ce frumoasé e panorama orasului Nantes de la etajul sapte al hotelului ,,de la Vendée“! In fati — g&rile Orléans si Anjou... Loara... In fund — parcul sporturilor, unde au jucat ai mei... Ca sa fiu sincer, astézi nici nu stiu dacd am fost sau nu la Nantes... Turneul a fost nesigur pind in ultima clipaé. Impre- sarul nostru, unul Imre Zoltan, anula astazi telegrama de ieri, iar miine o lua de la finceput. Dar cind sé ma in- calzesc si eu la gindul cA ,,nu se mai face“, la 1 febru- arie am ramas singur cuc. Stiti ce-am facut? M-am dus in fiecare seara la ,,Gazeta sporturilor", ca sa aflu cu o noapte mai devrceme ce mai e prin Franta. Asa m-am imprietenit cu biietii. Pe Bica Beilis, care fusese ,,cu nationala®* la Montevideo, il cunosteam de mult. Azi asa, miine asa, devenisem unul de-al lor. Le-am desenat si citeva vignete. Am inceput sa bat si scurte stiri la magina. Toate astea in speranta c4, cine stie, o si ajut si eu odata C.F.R.-ul. Primul joc l-am avut la Metz, in nordul Frantei. (Am invatat intr-o lun& toaté geografia Frantei.) Am pierdut\cu 3—2. Dar Bied m-a consolat, spunindu-mi ca C.A.0.-ul ierduse cu 4—1, tot la Metz, cu numai o vara in urma. n zilele urmatoare am continuat si fixez migscirile echi- pei mele cu stegulete pe harta. Nu stiu nici astazi cu ce scor s-a terminat la Valenciennes, dar {mi aduc aminte ci de acolo echipa a plecat la Lille, ca sa joace cu campi- oana Frantei. Culmea e ci n-au plecat toti. Imre Zoltan nu platise hotelul la Valenciennes si Cuedan a fost obligat si ramind amanet in camera. Acest Zoltan era toati ziua posomorit. Spunea ca s-ar fi asteptat la mai mult din partea echipei noastre la Metz si cA el nu e dispus sa bage bani intr-o afacere moarts. Cu o seari inainte de meciul cu Olympique Lillois ne-a si ldsat s& infelegem ca, in caz de infringere, o sf cam trebuiascd si ludm trenul retur. Dar Olympique- ul era campioana Frantei gi batuse cuo siptamina inainte Racingul din Paris, cu 6—0, in Cupa Franfei. imi povestea VintilA ci Olympique-ul avea jucatori cu faimad. Desfossé, Wandooren, Dellanoy. Avea si straini. »Pista* Wetzer il cunostea bine pe Windner de la Waker Viena. Si totusi, in ziua de 9 februarie 1934, micul meu C.F.R. a obtinut cea mai frumoasa victorie a sa de pina atunci, invingind-o pe campioana Franfei, Olympique Lillois, cu 2—1, la ea acasd. Din ziua aceea Imre Zoltan a inceput s4 umble in virful degetelor, si-i facd cu ou si ofet pe ,mito- eanii‘ de la Valenciennes si ne-a oferit o bursé cu care baietii au putut pleca toti la Nisa, o saptamina, ca sa vada si Grantul eum e cind stai intins in sezlonguri pe malul Mediteranei, in februarie, cu mazagran la gheata, si cum e cind intinzi capul pe spate numai ca ,,8a prinzi* sosirea in cursa ciclisté Paris—Nisa. Am parasit cu greu sezlongurile. (Rog si ma jertafi ca spun ,jam parasit“, dar, cum va spuneam, nici nu mai stiu dac§ am fost sau nu acolo...) Apoi am jucat la Alés (n.r-—C.F.R.-Olympique Alés 2—1) si la Luxembourg (nz. — 2—2 ou reprezentativa Marelui Ducat)... Un ama- nunt: la Alés, cu doua saptamini inaintea noastra jucase F.C. Austria. Cit ? 4—1 pentru Olympique. Ne-am intors tn tari cu citeva zile inainte de inceperea returului. Am inceput meciurile de campionat, returul, darera greu sd joci pe lapovita dupa ce ai umblat in camasa pe Promenade des Atiglais. Asa am pierdut primul meci de cupai! pe care l-am jucat : 4—2 pentru A.M.EF.A. Si unde ? La Bucuresti. In Obor. M-a imbolnavit meciul Asta. Seara, la ,,.Mercur“, am auzit ci ne desfiintim. Dar erau simple zvonuri. E ade- varat cA scosesem doar patru mii de lei din jocul cu A.M.E.F.A., e adevarat ca A.M.E.F.A. nici n-a putut plati trenul la intoarcere cu cei 3 800 de lei pe care-i primise de la noi, dar povestea cu desfiintarea a fost o inventie, st stiu eu al cui era brevetul. Un lucru n-am sa uit insa&. In ziua in care noi am adunat 4000 de lei cu ,,preturile noastre populare* de 37 si 47 de lei, Manchester City cistiga Cupa Angliei batind pe Portsmouth in fata a 110 000 de platitori. Si totusi, dupa citeva zile am avut si noi peste 10000 pe A.N.E.F., la meciul cu Iugoslavia, care avea sf ne dea biletele pentru Roma sau, mai bine-zis, pentru Triest 2, Imi aduc aminte ca in ajunul meciului a fost scandal mare intre Federatia de Fotbal si Radiodifuziune. Radioul a vrut si transmita ultimele 10 minute ale meciului, dar ,,fede- ralii‘' s-au simfit jigniti, cerind transmiterea intregului joc. (Ce timpuri!) Pina la urma, Radioul a acceptat, cu mare greutate, sa transmita meciul. Si n-a regretat. Daca ar fi dat doar ultimele zece minute, cei de la radio nici n-ar fi auzit vocea lui Tari, crainicul... Dobay marcase golul victo- riei cu un sfert de ora inainte de sfirsit, si uralele aco- pereau totul. A doua zi au aparut mii de rinduri, sute de poze, zeci de caricaturi. A aparut in ,,Gazeta“ si partida cronome- trata. Minut eu minut. (De ce nu s-o fi facind si astézi ?) Toate ziarele dansau de bucurie. Imi aduc aminte ca marele smecher al Gazetei, A. Nol, a scris si o poezioara 1 1933—34, prima editie a Cupei RomAniei. 2 Bucuresti, 29 aprilie 1934, RomAnia—Iugoslavia 2—1 in Campionatul Mondial (preliminarii). Meciul a asigurat calificarca echipei noasitre, dupa un prealabil 2—2 cu Elvetia la Berna (29 octombrie 1933).in legitura cu plecarea echipei nationale in Italia, la tur- neul final, plecare incerté pind atunci, in ciuda calificarii: »Trebuie sd mergem musai, E ceva senzational... Si-unde pui ci se prea poate Eu sa fiu trimis special®. Termosul lui Theimler Tmainte de a ajunge la Triest, ag vrea sé ma opresc putin pe arena Venus, pentru ca ma simt dator sa nu scap nimic din ce-a fost intre noi si negriciosii nostri pricteni. Da! Dupaé acel 2—3 din tur, cind cu Chiroiu si cu penalty-ul inventat in ultimul minut am pierdut in retur cu 4—3. Cum? In stilul nostru personal, adicd intr-un stil care a facut din Rapid cea mai hulita, dar si cea mai iubit& echipa a noastra. Volodea Vileov a deschis scorul de la 30 de metri. Ce ficea portarul nostru Theimler ? Batea un cui in bara, ca si-si atirne termosul. Apoi Colea a tras tot dela 30 de metri. Theimler? Croseta un patratel de plasa rupt... Dupa citeva minute, al treilea gol venusist, din corner. Theimler? Se pieptiina la cererea unui fotograf, care tinea la cArarea pe stinga. La pauzi, deci, 3—0 pentru Venus. ,,Ce facem?“ Au inceput predicile. Singur Pista a ramas calm : yoe mal intimpla“... Si astfel, inarmati cu ,,se mai intimpla"‘, am ajuns la 3—3. Minutul 80... Penalty in favoarea noastra, dupa ce simpaticii ,,cosasi ai Venusului l-au scurtat pe Atila ,,de la glezne pina la iarba‘... Bate Radu al meu... Bineinteles, afara. Minutul 90: Wetzer g&seste si el o coasa, prin jarba ingalbenita. Bate Venusul. Bineinteles, in poarta, exact in ochiul pe care il reconditionase cu grija Theim- ler. 4—3... A doua zi, in ziare: ,,C.F.R.-ul are o tehnic&é foarte frumoasi“... In gindul meu : casa mulfumeste... in schimb, Venusul cunoaste valoarea punctelor“... Intr-un alt ziar :Jeri, C.F.R.-ul a epuizat alfabetul fotbalului de la A la Z*. In gindul meu: A de la art&, Z de la zurlie... O arta zurlie. Meciul nostru cu Venusul a fost cheia campionatului. Si totusi, lumea l-a comentat foarte putin. A doua zi, la .Mercur‘, nimeni n-a mai vorbit de Radu, nimeni n-a mai vorbit de Theimler. Peste doua siptimini, echipa nationala avea si joace cu Cehoslovacia, la Triest, in turneul final al Campionatului mondial. Noi, ceferistii, fiind absenti — iardsi si iarasi! — pina si din lotul mare, in ciuda lui ,de la A la Z, sau poate tocmai de aceea, am plecatt din nou la mare. Ospajul dracului Bineinteles ci eu n-am scdpat ocazia si fiu cu ai mei. Doua zile, acolo... Imi adue aminte de o poveste cu Vasile Chiroiu atunci, la Constanta. MA fntilnisem cu el, pe la 11, la Cazino, Dupa-amiaza era meciul cu Elpisul. Vasile a fost ,reperat’* imediat de citiva suporteri ai grecilor', Oamenii, baieti subtiri, au comandat un Murfatlar, apoi incd unul... ,,Hai sa traiesti, Vasile !“... ,,Noroc, fratilor !“ Intre timp eu mi-am coman- dat un vermut. Din noaptea aceea, la Craiova, cind cu furnul ce cirp& ars’, am pus cruce snapsurilor. Dar cum la o masi cu fotbalisti sau cu druckeri omul fara pahar in fata e ca tamiia la ospatul dracului, m-am obisnuit sa comand intotdeauna un paharel de vermut. fn vremea asta, grecii ii dadeau inainte cu sindrofia : ,Hai noroc, Vasile !* Era limpede ca voiau sa scape de niste suturi la poaria lor, in meciul de dupi-masa. Dar Vasile al meu, nici gind s&i refuze... Dupa ce s-au mai baut citeva pahare, cind s& ne uit&ém la ceas, mai era doar o orf pina la meci. ,,O masind, baiete ! Repede ! O masina! ScApiim meciul !“ Si-apoi, catre Chiroiu : — lartd-ne, Vasilica... Nici n-am observat cum a trecut timpul... { La Elpis (in greceste — speran{4) jucau multi preci.metru. (Incercati si dumnevoastra: ofer un premiu.) Stanesou |-a imitat de la doi merti. Pind la urma ...0—0. Cu Crisana, 1—1. Baratky ducea in spinare toata Cri- sana. Costicié Bauer-Ardeleanu pusese de mult ochii pe el, dar... Campionatul s-a sfirsit tocmai in iulie. Noi am venit pe locul patru... Ce mari au fost punctele acelea pier- dute cu Venusul, cind cu Chiroiu si cu Struscal. Luna iulie a fost foarte fierbinte. Venusul, cu cele doud puncte in plus a pucat finalele cu Ripensia. Si le-a cistigat pe amindoud : 3—2 (0—2) la Timisoara, 5—3 (0—1) la Bucuresti. Jos palaria, dragi Colea! Intr-adevaér, nu e putin lucru sé fii condus la pauzd si la ei si la tine. iar pina la urma sa ajungi campion. $i cind te gindesti ca noi v-am intors de la 0—3. Oh! Radule! Daca atunci, in mi- nutul 85... Dar nu! Iarté-ma... In 40 de ani am invatat si eu ea lucru cel mai greu in fotbal e lovitura de la 11 metri. Dar cum o nenorocire nu prea vine ea singura, am fost obligati, datirita celor doud puncte in minus, sa jucém un baraj cu Juventusul, echipa ,,de pe patru“ din cealalté serie. Si l-am pierdut. Asa se face ca a trebuit sa jucam un ultim baraj cu A.C.F.R.-ul din Brasov. Baraj pentru raminerea in divizie. O divizie care urma sa aiba o singura serie, cu numai 12 echipe. .Va spuneam ca a fost o vara tare fierbinte. In vara aceea mi-am zis cd e mult mai usor sa alergi prin zapada decit pe zgura incinsd. Imi aduc aminte ca bdiefii se spa- lau numai cu piatra ponce, ca sa-si scoata ..tusul din pori. Din fericire, am cistigat amindoua jocurile cu 1 Editia 1933—34 s-a disputat, dupa cum am mai scris, in doud grupe. In Prima a cistigat Venus. C.F.R.-ul, desi cu numai dow ptincte mai putin, s-a clasat pe locul patru 1. Venus 14 9 1 4 41:23 19 2. Crisana 14.7 4 3 20:19) 13 3.,,U* Cluj 14 e 1 5 33:17 17 4. CFR, 14 B 4 29:38 17 «$i asa mai departe.ACJ.R.-ul Eram salvati!. Dar cu cite emotii.. Poate ca era razbunarea sezlongurilor de la Nisa si a mazasra- nului baut ca-n filme... Armonica din Giulesti Tcamna a inceput primul campionat cu o_ singurd serie. Asta inseamna ca de fapt era de doua ori mai greu. Daca pina atunci ne mai ajutase gindul cA Venusul era aici, iar Ripensia — dincolo, acum fierbeam toti intr-o oala. Si totusi am inceput frumos. In primul joc ne-am simtit datori sd pedepsim Juventusul pentru necazurile barajului din vara. A fost unm joc pe ploaie... intrerupt cu un sfert de ord inainte de sfirsit. Pina la urma s-a terminat cu 2—1 pentru noi, in matineu... Apoi am luat alte doudé puncte, dar cam chinuite — la ce sa ma ascund ? — cu Chinezul (n.r. — 3—2). In etapa a treia, Venusul, echipa campioana... ,.Hai Venusul !‘“* Zia- rele... Radioul... ,,Hai Venusul !, ,,Hai campionii!“ In- tr-un cuvint, sufragii unanime. Ca sA nu lungesc vorba... 3—2 pentru noi! Cum a fost posibil ? Raspunsul il am intr-o tdietur& de ziar, ingalbe- nita (cred ca e din ,,Gazeta‘). in acest match s-a nimerit ca tnaintasii C.F.R.-ului sa facd un joc serios: au cdutat mingea peste tot cind echira lor era dominata, iar cei din fata n-au mai combi- nat de dragul combinatiilor“. Veti spune, desigur: ,,Parcd e scris In 1968“... Si cé ,,cei din fafa“ nu sint Barbu si Atila, ci Nichi Dumitriu si Puiu Ionescu. EF adevarat, dar poate cd si noi, cronicarii, am raémas aceiasi... Atunci, In 1934, dup& meciul cistigat cu Venusul, s-a seris ci ,,C.F.R.-ul s-a strins si s-a intins ca o armonica, manifestind o remarcabild suplete“. De atunci si pind astazi, noudzeci si cinci la suta dintre echi- 1 De obicei ne amintim numai de echipele care cistigA titluri. Ce-ar fi, insd, si ne amintim si de eckipa care a mentinut C.F.R.-u! in prima divizie? Iatdé-o; Theimler—Rosculet, Ujlaky — Vintila Wetzer If, Cuedan — Stanescu, Barbu, Ghebrovschi, Medve, Atila.