Perceptia Constanta luminozitatii sia culorii Atunci cand un obiect este luminat el reflect’ o anumit& cantitate de lumina. Cantitatea de lumina reflectaté este legata de luminozitatea aparenti a obiectului Fenomenul de constan{a a luminozitatii se refera la faptul c& luminozitatea per- ceputd a unui obiect particular se poate schimba foarte putin, chiar daca proportia de lumina reflectata se schimba in mod semnificativ. Astfel, o camasi din catifea Neagra aratd aproape la fel de neagra in Jumina soarelui precum si la umbra, chiar daca ea reflecta de mii de ori mai multa lumina atunci cand este direct luminata de razele solare. Cu toate ca efectul prezentat mai sus nu are loc in circumstanfe normale, o schimbare in mediu il poate distruge. Daca atasezi o bucata de catifea neagra pe © planseta alba si o luminezi cu o lumina puternica, catifeaua va avea tot culoarea neagra. Pana aici nu are loc nimic nou. intre tine si catifea pune acum un ecran negru, opac, cu o mica deschizatura, astfel incdt sa poti vedea doar un petic din cati- fea. Acest paravan reduce ceea ce vezi prin deschizdturé doar la lumina reali teflectatd de catifea, independent de me- diul sau. Acum catifeaua apare alba, deoa- rece lumina care ajunge la ochi prin des- chizatura este mai intensd decat cea pro- venita de la ecran, Aceasté demonstratie Pune in evident un indiciu perceptual responsabil de mentinerea constant’ a luminozitafii unui obiect. Cand Percepem obiectele in dispunerea lor naturala, dife- rite alte obiecte sunt de obicei vizibile. Constan{a luminozitatii depinde de rela- tile dintre intensitagile luminii reflectate de diferite obiecte. Astfel, in mod normal 221 vom continua si vedem catifeaua neagra ca fiind neagrd chiar si in lumina soarelui, deoarece aceasta continua si reflecte o cantitate de lumina mai mica decat re- flect mediul sau. Este vorba de procen- tajul relativ de lumina reflectata care de- termina luminozitatea sa, Aceeasi situatie are loc si pentru culoa- re, Tendinfa unui obiect de a avea apro- ximativ aceeasi culoare la diferite surse de lumina se numeste constanta culorii. Ca si {in cazul constanfei luminozitatii, constanta culorii poate fi eliminata prin indepartarea obiectului de fondul sau. De exemplu, daca te uifi la 0 rosie coapta printr-un tub care eclipseazi ambianja si natura obiectului, rosia poate avea orice culoare — albastru, verde sau roz.— in functie de lungimile de unda pe care le reflect. Oricum, constana culorii, ca si constanta luminozitatii, de- pind de un fond eterogen (Land, 1977; Maloney si Wandell, 1986). Constanta formei si a pozitiei Daci o usa se deschide spre noi, forma inii sale pe retina sufera o serie de schimbari (fig. 5.26). Forma dreptun- ghiulard a usii produce o imagine trapezoi- dali, cu marginea dinspre noi mai lua decat marginea articulata in balamale; apoi trapezoidul devine mai subfiat, pana cand, in final, tot ceea ce este proiectat pe retina Va fi o bard verticala, partea plind a usii. Cu toate acestea, percepem o us neschim- bata care se deschide. Faptul ci forma per- iff este constant in timp cc imaginca retiniana se schimba este un exemplu de constant a formei, Oalt& constanta implica pozitiile obiec- telor. in ciuda faptului ca o serie de ima- gini schimbatoare impresioneazd retina pe masura ce ne migcdm, pozitiile obiectelor222 fixe rman constante. Suntem inclinati si admitem aceasta constan¢i a pozitiei, dar ea necesitd ca sistemul perceptual s& ia in calcul atit miscarile noastre, cat si imagi- nile retiniene in schimbare. S& presupunem c& ne deplasim ochii de-a lungul unei scene statice. Imaginea se misc de pe o parte pe alta a receptorilor sm Fig. 5.26. Constanta formei. Variatele imagini retiniene produse prin deschiderea unei usi sunt cdt se poate de diferite, $i totusi percepem 0 usci cu forma dreptunghiular& constanta. Introducere in psihologie vizuali in aceeasi modalitate in care s-ar fi deplasat obiectele din scena. Sistemul vi- zual trebuie s& receptioneze de la nivel ce- rebral informatia c& ochii se misca, si tre buie sé ia in considerare aceasta informatie la interpretarea migcarii imaginii. Dacd sistemul vizual este informat c& ochii s-au miscat doar cu 5° spre stinga, sistemul vizual elimina aceste grade din semnalul vizual, Unele dintre aceste ,calcule" sunt trans- mise creierului. Utilizénd tehnica de inre- gistrare a activitatii unei singure celule ner- voase, cercetitorii au descoperit neuroni cerebrali care rispund numai daci un obiect din exterior se misca, si nu daca ochiul se misc asupra unui obiect static (Robinson si Wurtz, 1976). Constanta formei si constanta pozitiei au de asemenea implicatii in discutia ante- rioara despre scopurile de localizare sire- cunoastere. in general, constantele fac ca sarcinile de localizare si recunoastere si fie mai usoare. Dac& un obiect pare si-si schimbe pozitia de fiecare data cand ne migcdm ochii, determinarea adncimii lui (0 parte importanta a localizarii) poate fi extrem de dificil. Daca forma unui obiect s-a schimbat de fiecare dati cind I-am migcat, atunci descrierea obiectului pe care construim in stadiile timpurii ale recunoasterii, de asemenea se va schimba, iar recunoasterea va deveni o sarcina im- posibila. Constanta mirimii Cea mai studiata dintre toate constan- tele este constanta mirimii — faptul cA marimea obiectului riméne relativ con- stanta indiferent de distanta la care se afla. Pe masura ce un obiect se distanteazi de in general nu il vedem ca micsoran-Percepyia Fig. 5.27, Marimea imaginii retiniene. Acea mérimea fizice a unui obiect $i marimea ima; obiectele de aceeasi mdrime, ins unul din obi std figurd ilustreuz@ raportul geometric dintre iginii sale pe retina. Sagetile A si B reprezinta ecte se afld la o distanyat dubla fagé de ochi. Ca reculta, imaginea retiniand a obiectului A este aprogpe jumatate din miro, retiniand a obiectului B. Obiectul reprezentat prin sdgeata plata de ochi cauzeazd 0 imagine retiniana de du-se in marime. Pune o moneda de 25 de centi la 0 distant& de 30 cm in fata si de- plaseaz-o pe lungimea brafului. Devine aceasta mai mici? Nu atit de vizibil, cu toate cd imaginea retiniand a monedei cdnd se afla la o departare de 30 cm este juma- tate din imaginea retiniana a monedei cand se afla la 12 cm (fig. 5.27). Cu siguranta ca nu putem percepe mo- neda devenind jumatate din marimea sa, pe misura ce o deplasim pe lungimea bra- tului. Ca si alte constanfe perceptuale, con- stanfa marimii nu este perfect&; obiectele aflate la foarte mare distanfa apar mai mici decat aceleasi obiecte apropiate, asa cum fiecare a constatat atunci cand a privit in Josde pe o clidire inaltd sau dintr-un avion in zbor. DEPENDENTA DE REPERELE DE ADANCIME. Exemplul cu moneda indica lurmatorul aspect: atunci cdnd percepem marimea unui obiect, avem in vedere i altceva in completare la mdrimea imaginit retiniene. B vorba despre distanta perce- Put a obiectului. inca din 1881, Emmert a aritat cA aprecierea marimii depinde de distant. Emmert utilizeaza o metods inge- nnioasi care implicd aprecierea imaginilor ulterioare. Ceste mai mic decdt A, dar pozitia sa mai apro- aceeasi marime ca $i cea a obiectului A Mai intdi, Emmert a luat o grupa de su- biecti carora li se cerea si-si fixeze privirea Pe centrul unei imagini, pentru aproximativ | minut (fig. 5.28). Apoi, subiectii se uitau la un ecran alb unde vedeau o imagine ulterioara. Sarcina lor consta in aprecierea marimii imaginii ulterioare; variabila inde- pendenté era distanta ecranului Fig. 5.28. Experimentul lui Emmert. Tine cartea la distanfa normalé de citire in con- disiile unei bune iluminari. Fixeazd privirea pe crucea din centrul figuri timp de minut, upot riveste pe un perete aflat la distant. Vei ve- dea 0 imagine ulterioard din doud cercuri care sunt mai mari decét stimulul. Apoi priveste lao bucatd de hértie apropiata de ochi: imaginea ulterioard va fi mai mica decdt stimulul. Dac ‘imaginea ulterioard se stinge, clipirea din ochi Poate uneori sé o restabileasca.224 Deoarecc marimea retiniana a imaginii ulterioare era aceeasi indiferent de distanta ecranului, orice variafie in marimea apre- ciaté a imaginii ulterioare se datoreaza dis- tantei sale percepute. Daca ecranul se afla la distant, imaginea ulterioard era mai mare; cfnd ecranul era aproape de subiecti, imaginea ulterioara era mai mica. Expe- rimentul lui Emmert este destul de usor de realizat de c&tre oricine. Pe baza acestor experimente, Emmert a afirmat ci marimea perceputé a unui obiect sporeste cu: a) mérimea retiniana a obiec- tului; b) distanfa perceputi a obiectului. Mai precis, marimea perceputa este egala cu produsul marimii retiniene inmultit cu distanfa perceputd. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de prineipiul invarianfei mérime-distanta. Principiul explic& constanta marimii in urmatorul fel: cand distanta fata de un obiect creste, imaginea retiniana a obiec- tului descreste; dar dac& sunt prezentate indicii de distanga, distanta perceputa se va mari. Astfel, produsul marimii retiniene si distanta perceputa vor raméne aproximativ constante, ceea ce inseamna ca marimea perceputé va riméne aproximativ con- Introducere in psihologie stant. De exemplu, cand o persoana se in- depirteaza de tine, marimea imaginii ei pe retind devine mai mic, insa distanta per- ceputé devine mai mare; aceste doua schim- bari se anuleazi una pe alta, iar rezultatul este acela c perceperea marimii persoanei rimane relativ constanta. ILUZIILE. Principiul invariantei mari- me-distanta pare a fi fundamental in infele~ gerea unor iluzii de marime. (0 iluzie este perceptul fals sau deformat: el difera de starea de lucruri descris de fizicd prin intermediul instrumentelor de masura). Un bun exemplu de iluzie de marime este iluzia junii. Cnd luna se afla aproape de orizont, a pare cu 50% mai mare decat atunci cand se afla la zenit, chiar daca in ambele pozitii luna produce aceeasi marime a imagini retiniene. O explicatie a acestei iluzii este aceea c& distanta perceputé fat de orizont este apreciatd ca fiind mai mare decat cea fafd de zenit; astfel, o distanta perceputé mai mare duce la o m&rime perceputi mai mare (Holway si Boring, 1941) alta iluzie de marime este camera lui ‘Ames (dupa numele inventatorului, Adelbert ‘Ames). Figura 5.29 prezinté camera lui Fig. 529. Camera lui Ames. Vedere a camerei lui Ames priviti de un observator printr-un vizor Marimile biiejelului si cdinelui depind de pozitia in camerd. Camera este destinatd distorsionarit perceptilor noastre. Datorité formei percepute a camerei, marimile relative ale baiefelulu si cdine- Inui sunt diforite in cele dowd fotografi. Si totusi baiefelul si cdinele sunt aceias in ambele fotografiPerceptia 225 Fig 5.30. Forma reali a camerei lui Ames. Aceasti figurd aratd forma realé a camerei lui Ames. Balefelulaflarin stnga este de fapt de dow ori mai indepartat deed baietelul din dreapta; totusi, aceasta diferenja de distanjai nu este detectaté Goldstein, 1984) ‘Ames vazuti de un observator printr-o mi- CA deschizaturé. Cand baiefelul se afla in coltul din stinga camerei (fotografia din sténga), el apare mult mai mic decat atunci Cénd se afla in coltul drept (fotografia din dreapta). Totusi, este acelasi baiefel in am- bele imagini. in acest caz constanta mari- mii este afectati. De ce? Motivul consta in Constructia camerei. Desi camera se arata va orice camera normala unui observator care o priveste prin acel vizor, in realitate este construitd astfel incat coltul din stinga © aproape de doud ori mai indepartat de noi decat colful din dreapta (vezi schita din figura 5.30). Astfel, baiefelul aflat in sténga este de fapt mutt mai departe decat cel din dreapta iin consecinta proiecteaza o imagine reti- nian& mai mica. Nu avem de ce s8 corec- tam aceasta diferenta de distanta, deoarece credem c& privim o camera obisnuit si de aceea afirmim ca ambii baieti se aflA la daca privim camera printr-un vizor. (Dupa aceeasi distant. in esenta, presupunerea Roastra conform careia camera este nor- mala blocheaza firesc aplicatia uzuald a Principiului invariantei_ marime-distanta, si, in consecinta, este afectaté constanta marimii Desi toate exemplele de constanta per- ceptuala descrise pind acum sunt vizuale, acestea pot fi intalnite la fel de hine si la nivelul altor simturi. De exemplu, o per- soana va auzi aceeasi melodie daca frec- venfele tuturor notelor sale se dubleazi. Oricare ar fi modalitatea senzoriala, con- stantele depind de relatiile dintre trasdturile stimulului ~ dintre mari iand gi distanta in cazul constantei mérimi intensitatea a doud regiuni adiacent Zul constantei luminozitatii s.a.m.d, Intr-un fel, sistemul perceptual integreazi aceste trasituri pentru a rspunde intr-o maniera constant, chiar daca trasdturile individului sunt schimbitoare.