Perceptia {ate de nivelul de cunoastere a textului si, prin urmare, de cantitatea de procesare top-down invocata. Daca materialul este nefamiliar, si spunem — un material stiintific neobignuit — are loc o procesare top-down destul de redusa. in aceste cazuri avem tendinfa s& fixim fiecare cuvant, cu exceptia anumitor functii ale cuvintelor, cum ar fi: ,ai", ,de*, a" s.a.m.d, Pe ma. suri ce materialul devine mai obisnuit, vor pune in migcare experienta anterioard in procesele top-down, iar fixirile vor de- veni mult mai distantate si mai scurte ca timp (Rayner, 1978; Just si Carpenter, 1980). Rolul atentiei in cea mai mare parte a timpului sun- tem bombardati cu atat de multi stimuli, incat este imposibil si fi recunoastem pe toti. Desi putine obiecte ajung in constiinta indiferent de ceea ce facem, in anumite imite selectim ceea ce percepem. in timp ce stai jos si citesti, opreste-te pentru un moment, inchide ochii si fii atent la dife- ritii stimuli care ajung la tine. De exemplu, percepe faptul ca te strange pantoful stang, Ce sunete auzi? Exist vreun miros in aer? Probabil nu ai fost constient de aceste ‘input-uri anterioare pentru cA nu ai fost nevoit s& le selectezi pentru recunoastere. Procesul cu ajutorul caruia selectiim input-ul se numeste atentie selectivi. VEDEREA SELECTIVA. Care este modalitatea exacta prin care ne dirijam atentia spre obiectele de interes? Cel mai simplu mijloc consti in reorientarea fizic& a receptorilor senzoriali astfel incdt ci si favorizeze receptia acelor obiecte. Pentru vedere, aceasta inseamna miscarea ochilor and cnd obiectul de interes va ajunge pe cele mai senzitive regiuni ale retinei Studiile de atentie vizuala implicé ade- sea observarea unui subiect care priveste 215 spre o scend sau o imagine. Dac privim ochii subiectului, vom vedea ca acestia nu sunt stafionari; mai degraba, ei urmaresc scena. Ca $i in cazul citirii, miscarea de urmérire nu este una constant continua, ci, mai curand, implica fixari succesive. Exis- 8 0 serie de tehnici destinate inregistrarii acestor migcari oculare. Cea mai simpli metoda const in monitorizarea ochilor cu ajutorul unei videocamere, in aga fel incat ochiul care este fixat pe ceea ce reflecti corneeg si apara pe monitor suprapus ima- ginii ochiului. Cu ajutorul imaginii supra- Puse, experimentatorul poate determina punctul din scend unde este fixat ochiul Procedeul asigura o metoda modesti de monitorizare a migcarilor oculare, iar cer- cetatorii care utilizeaza procedeul pot relua banda video pentru a masura durata fie- carei fixari, Miscairile oculare folosite in observarea cu atentie a unei imagini garanteaz& faptul A diferitele parti ale imaginii vor ctidea pe fovee, astfel ca toate detaliile sale pot fi Vazute. (Asa cum am mentionat in capito- lul anterior, foveea are cea mai bund rezo- Iujie), Punctele pe care se fixeaz& ochii nu sunt distribuite uniform si nici nu sunt intamplatoare. Ele constituie locurile, cu cea mai mare cantitate de informatie des- pre imagine, locuri unde sunt pozitionate trasdturile importante. De exemplu, in ca- zul observarii unei fotografi reprezentind © fizionomie, in regiunile corespunzatoare ochilor, nasului si gurii au loc numeroase fixari (fig. 5.24). Perceperea imaginii va presupune ca sistemul perceptual si com- bine aceste diferite vizionéri rapide intr-o singurd reprcecntare a scenel, un proces inrudit cu asamblarea unei imagini dintr-o serie de instantanee ale partilor sale. Exista obiecte in care diferitele vi nari rapide nu pot fi combinate intr-o si gurd reprezentare: aceste figuri imposibile sunt ilustrate in figura 5.25216 Introducere in psihologie Fig. 5.24. Miscdrile oculare la privirea unei imagini. Léngd fotografia tinerei fete este prezentatd o inregistrare a miscarilor oculare ale unui subiect care inspecteazé imaginea. (Dupa Yarbus, 1967) le. Daca privim ori- care parte a figurii de sus vom constata c& are sens perceptual, nu insd i figura in ansamblu. Acelasi lucru se intdimpla si cu figura de jos. in fiecare din aceste figuri, recunoas- terea pare normala daca suntem atenti la fiecare parte, insd imaginile diferitelor eta- pe nu se contopesc intr-o singura imagine coerenta. Sa lum in considerare obiectul prezentat la baza figurii 5.25. Daca suntem atenfi la partea dreaptA a desenulni, vedem ceva aseminator cu un desen de bare drep- tunghiulare unite intre ele realizat in pers- pectiva; cdnd suntem atengi la partea stnga a desenului, vedem trei bastonase rotunde; daca incercim s4 punem la un loc pro- dusele migcarilor noastre oculare observam cd ele nu se contopesc. Problema este in mod clar una de integrare a instantaneelor separate; daca figura este suficient de mica incat imaginea sa se asambleze pe fovee, ea tinde si piarda atat adancimea, cat si calitatea de figurd imposibil, apardnd pur si simplu sub forma unor linii pe o supra- fayi plana (Hochberg, 1978).Perceptia RECEPTIE AUDITIVA SELECTIVA. in cazul receptici auditive, cel mai apropiat lucru de miscarile oculare il reprezinté deplasarea capului nostru astfel incat urechile sa fie directionate spre sursa de interes. Totusi, acest mecanism de aten- fie are o utilitate limitata in multe situatii Sa considerim, spre exemplu, o petrecere in grup. Sunetele multimii de voci ne bombardeaza urechile, iar sursele lor nu sunt atat de indepartate, astfel c& reorien- tarea urechilor ne va permite si urmarim in mod selectiv o conversatie. Avem capa- citatea, insd, s@ folosim mijloace exclusiv mentale pentru a fi atenti selectiv la mesa- jul dorit. Unele dintre indiciile perceptuale pe care le utilizam sunt directia sunetului, miscarile buzelor (ale vorbitorului) si ca. racteristicile particulare ale vocii vorbito- rului (indltimea sunetului, viteza si intona- tia). Chiar si in absenfa vreunuia din aceste indicii putem selecta, dar cu dificul- tate, un mesaj din doua pe baza semni- ficatiei lui, Cercetarea realizata pe ceea ce se nu- meste ,,fenomenul de ascultare selectiva‘ (cocktail party phenomenon) indic& faptul cA ne amintim foarte putin din mesajele la care nu am fost atenti. Un procedeu comun al acestei cercetiri consti in transmiterea Prin casca a unui mesaj pentru fiecare ure- che’, Subiectul este Tugat sd repete (sau sd schiteze) unul din aceste mesaje, Dupa cAteva minute, mesajele sunt intrerupte, iar auditorul este intrebat despre mesajul repe- tat anterior. Persoana va raporta foarte pu- {in din cea ce a auzit. Observatiile audito- Tulul se limiteaza de obicei la caracteristi- cile sunetului auzit cu cealaltd ureche—daci vocea era ascutitd sau nu, daca era voce de femeie sau de barbat etc.; indi Se * Ascultare dichotica (n, trad.) 217 Poate spune aproape nimic despre con- finutul mesajului (Moray, 1969). Faptul c& raportim atat de putin din mesajele la care nu am fost atenti a con- dus la idea ca stimuli la care nu suntem atenti sunt filtrati in totalitate (Broadbent, 1958). Oricum, acum existé o dovada consistent a faptului cA sistemul per- ceptual proceseazA intr-o oarecare masurd stimulii la care nu suntem atenti, chiar daca acestia nu ajung vreodatd la nivelul constiinfei. Una dintre dovezile in favoa- rea procesarii partiale a stimulilor la care nu suntem atenfi ne indicd faptul c& este foarte probabil si auzim sunetul numelui nostru chiar atunci cdnd el este rostit in soapti, intr-o conversatie la care nu suntem atenfi. Acest lucru nu se intampli dacd intregul mesaj la care nu suntem atenti (cum ar fi conversatia unei alte Persoane in camera) s-a pierdut la nive- lurile inferioare ale sistemului perceptual. urmare, 0 pierdere de atentie nu blo- cheaza in totalitate mesajele, ci mai de- grabii le atenueaza, ceva asemanator con- trolului de volum dat mai incet, dar nu intrerupt (Treisman, 1969). SELECTIE TIMPURIE VERSUS SELECTIF. TARZIE. Cand are loc sc- lectia mesajelor? Are loc in stadiile tim- Purii ale recunoasterii ~ cnd construim 0 deseriere a input-ului — sau numai in tim- pul stadiilor tarzii ~ cand comparam des- crierile input-ului cu cele stocate ale obiec- telor? Problema este importanta deoarece ea se referd la posihilitatea noactra de a ignora in mod selectiv ceva inainte de a sti ce inseamnd acel ceva ~selectia timpu- rie ~ sau numai dupa ce cunoastem semni- ficatia acelui ceva ~ selectia tarzie. Exist acum o dovada atat pentru se- lectia timpurie, cat si pentru selectia218 Introducere in psihologie tarzie. Dovada pentru selectia timpurie provine din studiile care inregistreazd activitatea electric’ de la nivelul cor- texului auditiv. Aceste studii au ca punct de pornire descoperirea ca orice stimul auditiv va declanga o succesiune de unde cerebrale, unele dintre ele aparand mai devreme gi reflectind procesele anterioare de determinare a semnificatiei stimulului. Asadar, dup aproximativ 100 de milise- cunde de la debutul stimulului, apare o und negativa, insensibila la variatiile semnificatiei. Aceasta unda a fost masu- rata atunci cénd subiectii umani au exe- cutat 0 sarcina care implica atentie. Sa considerim un experiment in care intr-o situatie subiectii isi monitorizeazi o ureche pentru tinte, in timp ce intr-o alti situatie, subiectii trebuie si-si imparta atenjia, ceea ce inseamna impartirea se- lectivitatii. Daca selectivitatea apare tim- puriu, diferenta dintre situatii este reflec- tata in unda cerebrala timpurie descrisi mai sus. De fapt, magnitudinea acestei unde este mai mic& dacd tinta apare in situatia de atentie divizaté (Hillyard, 1985). Dovada pentru selectia tarzie provine din experimentele care utilizeazi numai tehnici comportamentale si care incearc& s& arate semnificatia stimulilor la care nusuntem atenti. intr-un experiment subiecfii purtau casti, ascultand propozitii cu o ureche $i ignordnd orice se auzea cu cealalt& ureche. Mai departe. subiectilor lis-a cerut s& parafrazeze propozitia auzita cu urechea atenta. Unele din aceste propozitii contineau cuvinte ambigue, ca fraza .,The man walked by the bank“ (Barbatul se plimba pe malul unui rau), unde , bank“ poate insemna fie o institutie financiard, fie malul unui rau. Modul in care subiectii au parafrazat propozitia indicd modalitatea lor de interpretare a cuvantului ambiguu. in timp ce cuvantul ambiguu era transmis urechii atente, un cuvant legat de unul din cele dowd semnificatii ale sale, si spunem rau", a fost transmis urechii neatente. Formularile personale ale propozitiei la care subiectii au fost atenti sunt influentate de ceea ce a fost prezentat la urechea neatenta: de exemplu, cu cuvantul ,rau la urechea neatenti, formularea probabilé ar fi ,Barbatul s-a plimbat pe apa", Acest efect poate s& apara numai daca subicetii determina semnificatia cuvintelor la care nu sunt atenti, Prin urmare, selectia in acest test a fost indeplinita cu intarziere (Lackner si Garret, 1973). UNITATEA TRASATURILOR. Am discutat despre rolul atentiei in selectarea unui obiect sau unui mesaj dintre altele sau in selectarea unei parti a obiectului de alte parti ale acestuia. ins& atentia face mai mult decat sa selecteze. De asemenea, atentia uneste, sau ,lipeste* la un loc trisiturile unui obiect. Aceasta idee poate fi foarte bine injeleasa facdnd referire la cazul explorarii vizuale de scurtd durata a unei serii de obiecte, cum ar fi piesele de mobili din camera de zi. Chiar si fara aportul atentiei, poti percepe foarte rapid c& exist o canapea in camera, si ci exist’ ceva auriu in aceeasi incdpere, dar ai nevoie de pufina atentie pentru a deter- mina care este canapeaua si care este obiectul auriu. Adica este nevoie de a- tenfie pentru a-i repartiza formei culoarea si alte proprietati (Treisman si Schmidt, 1982).Perceptia DISCUTIE CRITICA Tulburdrile de recunoastere Recunoasterea unui obiect este de obicei lun proces fara efortfiind atat de automatizata Inc&t 0 consideram corecta. insd procesul se oate deteriora daca indivizii sufera de o afectiune cerebrala (de exemplu, datorita unui accident vascular cerebral), Termenul general utilizat pentru tulburarile de recunoastere este agnozia. AGNOZIA ASOCIATIVA. Un interes articular il reprezinta tipul de agnozie denu- mit agnozie asociativ. Aceasta este un sin- drom in care pacientii cu anumite regiuni cor- ticale lezate au dificultate in recunoastere obiectelor, numai daca ele sunt prezentate vi Zual. Spre exemplu, pacientii sunt incapabili s& umeasca un pieptene daca este prezentat intr-o imagine, dar pot s8-1 numeasca atunci cénd ating. Deficitul este exemplificat prin cazul de mai jos: in primele trei saptimani petrecute ‘n spital, pacientul n-a putut identifica obiectele comune prezentate vizual si nu a stiut ce se afla pe masa lui pind cand nu a gustat. El a identificat obiec- ele imediat dupa atingerea lor. Dar dnd i s-a ardtat un stetoscop, el a des- cris ca ,0 coarda lung’ cu ceva rotund la capat* si a intrebat daca acesta este un ceas, El a identificat un deschizator de conserve spundnd ,,poate fio cheie". A fost rugat si numeasca o brichett, dar ela spus nu stiu. A spus c& ,.nu este sigur atunci cfnd i s-a ardtat o periuya de dingi. Rugat s& identifice un pieptene, ela raspuns c& nu stie, Pentru o pipa, el @ spus: ,un tip de ustensila, nu sunt si- gur, Aratdndu-i-se o cheie, rispunsul a fost: ,nu stiu ce este asta; probabil o pil 219 sau o sculd de un anume tip. (Reubens $i Benson, 1971), Ceaspecte ale recunoasterii obiectului sunt deteriorate in agnozia asociativa? Dat flind faptul c& pacienti se descurca bine la sarcinile vizuale, altele decat recunoasterea — cum ar fi desenarea obiectelor sau constatarea potriviriia doua obiecte desenate — este probabil ca dete- riorarea si apara in stadiile tarzii ale recu- noasterii, acolo unde are loc compararea obiec- tului input cu descrierile stocate ale obiectului © posibilitate ar fi aceea ca descrierile stocate ale obiectului-s-au pierdut ori sunt ascunse (Damasio, 1985). O alta posibilitate presupune faptul c& recunoasterea este indeplinita de catre © rejea conexionista, si c& problema se datoreazi unei deteriorari a nodurilor care prelucreaza informatia vizuala (Farah, 1990). DEFICITE SPECIFICE DE CATEGO- RIE. Unii pacienji cu agnozie asociativé au probleme in recunoasterea anumitor categorii de obiecte, Aceste deficite specifice de cate- gorie au o mare importanfé, deoarece ele ne pot spune ceva nou despre cét de normal opereaza recunoasterea, Cel mai frecvent deficit specific de categorie este chiar pierderea abilitatii de Tecunoastere a fizionomiilor, denumit proso- pagnozie. Cand apare acest deficit, exists totdeauna o leziune cerebrala la nivelul emisferei drepte si adesea un grad mai mic de afectare la nivelul regiunilor omoloage ale emisforei sting Deficitul este prezentat prin urmatorul caz: Pacientul nu-si putea identifica asis- tentii medical. ,Tu trebuie sa fii medic Pentru c& ai halat alb, dar nu sti care dintre ei esti. Voi sti dact vorbesti." El 1-a reusit s8-si identifice sot orelor de vizith. A eguat in identifica rea fotografiilor lui Churchill, Hitler gi Marilyn Monroe. Cand a fost confruntat cu aceste portrete, el a procedat in mod deductiv, c&uténd un detaliu critic esen- tial care s& produca raspunsul (Pallis, 1955).