MAX SOLOMON —1. M. STEFAN SAHARIANA povesfire din era atomica wwKK*, Colectia Povestiri .Stiintifico-Fantastice” 24REZUMATUL CAPITOLELOR APARUTE IN NUMERELE PRECEDENTE i In 1992, aléturi de trimist ai tuturor popoarelor lumit, tindrul savant romin Grigore Tdun, insofit de frumoasa Roxana, pleca a lipte pentru prefacerea Saharei intr-o tard a viet. explozie nucleard produce moartea unui grup de cereetttars: Roxana moare. Taun, grav atins, este supus unui tratament indel gat, sub somn tetargic, Téun se trezeste, dupa 50 de ant, tnér-an atoritt al farti ndscute din vechiul desert, fart care poartd numele ariana, jiona Erdely, 0 faté ndscutd pe ur satelit al lui Jupiter, unde naufragiase un grup de cercetdtori cosmici, se gdseste in acelasi sa- natoriu, Tatre Teun si Ilona se teagd 0 puternicd prietenic: Ei eva deazé din sanatoriu, deoarece nu puteau suporta supravegherea con- inud st erau nerdbddtori si trdiased viafa societdfii sakariene. Savaniul Gromou, bdtrin p dun, le povesteste cunt nascut Sahariana $i tt ae in Jegdturd cu tehnica, stiinfa si iafa Saharianei, Profesorul Iuk se indradgosteste de Tlone, care se simte puternic de Ss: atrasé spre omul care reprezenta viaja noud, bogatd, a Saharianet., Dar pentru Taun tolut devine grew. Va putea el strabate uriasa distanfé pe care a parcurs-o stiinfa in 60 de ani? Si Tdun simte ca o pierde si pe Hona. Cei doi prieteni, Grigore si Ilona, trdiesc o serie de momente in noua societate. Si unul, si celdtalt doresc fericirea, dupd care aleargit omenirea intreagd. Pentru Ilona, ,fata cerului®, cu pirul rose ca de aramd si ochti de culoarea albiistrefelor, dramul spre fericire pare sa fie mai seurt. Tdun are de dus o ttipié grea. In primul rind cu sine insusi, opoi cu greutifile de.a asimila cunostinfele stiintifice. So- eiefatea sahariandé tl ajutd, Este trimis iair-o expedifie submarina de cercetare a zonelor de cutreniure din centrul Africii. In’ cursul acestei expedifii, Téun, aldturi de noii prietent: Stevens — conducd- lorul echipajului submarin — si Han, un tindr elev, izbuteste sa jac importante descoperiri. $i recapiitd asifel increderea tn sine, Frint de oboseald, dupé o aventurté in jurul unui vulcan in erupfie, Taun adoarme_intr-o camera a submarinului, LUCRARILE CARE VOR APAREA IN COLECTIA ,POVESTIRI $TINTIFICO-FANTASTICE™ Ni. 25 — ,BOSIMANUL MAUKI", nuvela de Rudolf Douman (traducere din limba germand) Ni, 26-27-28 — ,ASTRIDA", roman de Mircea Brates Coperta—desen: D. IONESCULUMO on Ie eal icin ie MAC bere ORL elas Ra Colinele sint verzi si caldarimul strazilor e curat, doar cizmele miros a grasime si sudoare, a gaz vulcanic, Miroase puternic a gaz vulcanic. O sutd, o mie, o mie de mii de cizme pasesc peste colinele verzi, peste caldarim. Oprili-va! Opri 4%! Un milion de cizme pasesc, si oasele co- piilor piriie sub cifctiele lor. Ce infatisare dureroasa are aceasta fata despletita ! De ce mi-atj omorit parinfii? Bestii] Bestii! Calciiul cizmei nacliite de singe zdrobegte teasta, Sfisiafi ! Incendiati ! un om Viu, nimeni nu trebuie s& scape! Pluton, drepfi! Foc! Foc! Foc! Foc! Culcat, drepti! Culcat, drepti! Soldatul intinde mina spre o floare care vesteste primavara. Mina intepeneste inainte de a atinge Tloarea. A murit un om. — Haj, biiatule, hai cu mine la Hirogima! Hai la Nagasaki! Naga- seki, Hirosima! Ha! ha! hal Un diavol visiniu fopiie. O cuvintare despre demnitatea omeneasca, despre drepturile omu- Iui, despre libertate, fraternitate, egalitate. Cine fine cuvintarea? O! are nebunul plingaret din Boris Godunov. E nebunul caruia copiii i-au furat banu{ul. Prin fisura tisneste lava. Curge lava peste transee si sosele. Uameni in uniforme cenusii, trinti{i la pamint, mestect lava fierbinte. Explozia! A explodat bomba nucleara, Masina de calcul statistic scuipa o banda uriasi de cifre. O sut& de mii de morfi, cinci sute de mii de ranifi... — Cauti potasiu 40? Poftim, maestre! [ti dau potasin 40. Sint umbra umbrei omului spulberat la Hirosima. Diavolul visiniu topaie. — Vrej acask? Vrei la mama? Ramii aici. Aici va fi liniste — linistea nesfirsitA a mortii. Asculta povestea mea: A fost odata o civilizatie. Civilizatia era puternicd si mareati, Eu am distrus-o. Eu, eu sint stépinul cimitirului! Un cor de glasuri se aude de departe. Creste vocea corului, Se aude puternic& vocea corului, in care se distinge limpede timbrul gla- sului puternic al lui an. $i diavolul se chirceste, se face mic ca 0 rima. Dispare. Vocea corului cutremura zidurile. — Cinste celor care au Iuptat pentru ca omul sti-si recapete demni- tatea... ® Taun se trezi bruse si sari din pat. — ..demnitatea. Cuvintul tignea din difuzorul radiotelevizorului. Inia lui Taun bitea sa-i sparga pieptul. Se frecd la ochi, Ce cosmar absurd! Din ce sirifunduri intunecate au mai aparut acesti strigoi blestemati ai trecutului? Ar fi vrut s& vorbeasca cu cineva, Sh se scuture de imaginife cosmarului, care stéruiau in mintea h Apoi ii inflori un zimbet pe fata. Isi descifra visul, Auzise in somn fraze din piesa istorica radiotelevizata. Ele stirnisera amintiri din diferite cirti citite in timpul convalescentei, Totul se suprapusese, se prefiicuse in imagini ? oboseala lui fizicl, amintirea mirosului de gaz vulcani in sfirgit, senzalia de eliberare pe care o irdise,a Ulan intra in cabina de odiind, {1 vizu pe Taun pe marginea patului, cu parul révasit, cu brafele atirnind de-a lungul trupului, gi didu sa se retraga. Dar Taun: il opri. — Intra, Han. Vreau sa stim de vorba. — Credeam ca dormi. Te-ai dus Ja culcare acum un sfert de ord... si presupumeam cd, dupa o zi ca asta, ai adormit de mult, — Am adormit, Han. Si am avut un vis. Un vis rau si stupid. — Visezi si dumneata? Nu stiu de ce credeam cd oameni ca dumneata nu viseaza. Crisparea de pe figura lui Taun se topea. Lumina zimbetului it staruia pe obraji. — © ipotezi gresits, Han. Visez destul de des. Vistl este si el un fel de confruntare cu lumea, in care ideile sint inlecuite cu imagini izvorite din trecut si prezent, din intimplari traite sau auzite, din te- meri si sperante. Trebuie sa spun chiar ca visurile imi ajuta uneori sd-mi limpezesc gindurile. Uite, chiar cosmarul prin care am trecut mi-a deschis o perspectiva noua. — Dar ce-ai visat? — Am avut viziunea trecutului omenirii, a epocii in care milioane de oameni, milioane de forte active, erau mi&cinate de razboi. Si am ajuns s& inteleg mai bine frumusetea vremurilor pe care le irtim. Cit de neinsemuate imi apar acum nelinistile mele, cit de ab- surda mi se pare acum ideea de a mi retrage din munca de creafie a saharienilor, — Tu, prietene Taun, care stii atitea, te-ai putut gindi s& renunfi? Este intr-adevar atit de greu sa devii cercetdtor ? Dintre toti elevii cla- sei mele, sintem doi care am hotarit sa ludém calea aceasta. MA sfatuiesti sA ma opresc ? © — O, nu, nu! Ceea ce a fost valabil, sau mi s-a p&rut valabil, pen- tru mine nu este in nicl un caz valabil pentru voi. Epoca de astdzi, epoca yoastra, ne ingaduie intr-adevar si nazuim la ceea ce faurim gi si féurim ceea ce nazuim. Urmeaza-fi calea, Han. Viseazd si infaptuieste! \Aceasta este legea Zilelor noastre, pentru care au luptat gener de eroi, Este Jegea demnit&tii omenesti. — Si despre dragoste ce pirere ai, prietene Taun ? Intrebarea iui Wan fisnise pe neasteptate. Tun se ridicd tn picioare, facu cifiva pasi prin cabint, apoi se in se citre tinrul tui prieten si, mingiindu-i cirlionfii, Taspunse la ebarea lui. — Am o pirere foarte bunii despre dragoste.. Este inceputul si lumina viefii. Tu iubesti, desigur, nu ? — Nu sint inci sigur. Vezi, prictena mea are o ali& concepiie despre viati. Asta ne cam desparte, Ydun ar fi zimbit, poate, dack micul sayant din fata lui nu iar ff fost atit de drag, dact nu s-ar fi temut si-si rineascl prietentl de 46 ani. — Si ce anume gindeste prictena ta? — Ea crede c& este suficient si te dituiesti pasiuni minore pentru a-fi umple viaia, Vrea si-si iichine e: Gansulii si neglijeaz% toate celelalte preocupiri, E gata chiar si re- nunfe Ja scoala teorelick. Intre noi se casca astiel 0 adevarati pri- pastie. Tdun il apuck pe Man de umeri, mingtietor, cu duiosie. — lubeste fata, dragul-meu! Las-o s& danseze! Dansul ei va da aripi visurilor omenesti, visurilor tale stiintifice. — Si ce va fi mai tirziu?— Mai tirziu vei infelege c% stiinfa si arta sint surori gemene 5! c& amindou& izvoriisc din dragostea pentru om, pentru viata. Si acim, sd ne culcim. Viseazd la prietena ta, la viitorul vostru. Voi visa si ew la fel — la tinerete, la viitorul omenirii si la dragoste, Han. Da, la dragoste! Se culcar’, dup& ce het&rird ca Taun s-o cunoasc’ si el pe lanca. incordarea dispiru curind din ultima fibra a fiintei lui Taun. Se ean de ast dat& intr-un somn adine, fard vise — primul lui somn fara vise. Capitolul XXVI LA ZEUL VIETII Cité vreme se tetiuse pentru Grigore, Mona nu se prea gindise la propria ei soarti. Era stipiniti de un sentiment de remuscare, Se in- treba dacd are dreptul sa-si traiasci propria ei existent, daci are dreptul la iubirea clocotitoare a iui uk. In perioada de pregatire a expeditici fro singuritate populati doar de cirfi, filme si reviste stiintifice specialitate, Hona avusese deseori prilejul si discute problema lui cu fratele ei, Sandor, care terminase de curind tratamentul de adaptare in sanatoriu, A Lui Sandor fi era greu si inteleag& frimintrile surorii tui, dupa cum fi era greu sa infeleag’ orice probleme sufletesti delicate. — Cind in jurul t&u sint atitea Iucruri care asteapti si le vezi, s& fe incerci, si le intelegi, sd le transformi, ii spusese el o data, ce rost ar avea sd caufi mereu in fine, si-ti pui intrebari fara rost, sd-ti creezi probleme de constiinta ? * Sandor tsi intocmise, cu ajutorul lui Iuk si al lui Gromov, care se inferesasera de ,tehnicianul cosmic’ inci de pe vremea cind se mai ga- sea in sanatoriu, un plan amanunfit de vizitare a marilor unitati de productie, a statijlor de comand& a ploli, a uzinelor produciitoare de cosmoavioane. Pe el nu-l ingrozea citusi de putin mulfimea cunostin- felor iehnice pe care trebuia s& si le insuseasc’, pentru a se putea incadra definitiv in viata sahariand. — Ce-au putut sd facd alfii voi putea si eu, avea el obiceiut si spuni. Totul e o chestiune de timp si de organizare. Intelegi, fetito, de organizare. Si nu se griibea. Cind se gisea in fata unui mecanism nou, il exa- tina atent, mai intii ca form& general4, apoi piesele componente fie~ care in parte. intreba, isi nota rdspunsurile, se intorcea a douwa si @ treia oard si, dack era nevoie, a zecea oard, iar pe urm& — dupa ce totul era clar — f¥cea cu minutiozitate schifele, isi insemna cotele gi trecea mai departe. La fel de sistematic cum trata problemiele tehnice, discuta Sandor si problemele de viata. = io femeie tink. Acesta-i punctul 1. Iuk este de o virstd apropiats de a ta, Acesta-i punctul 2, Se pare ci vx simfili bine im- preunk. Acesta-i punctul 3. Concluzia logicd: unifi-va si incercati s& vA faceti unul pe altul fericifi, dack socotiti ci in asta se giseste fe- vicirea... Ce obligatii ai fata de Tiun? De alticl, el nici nu-fi pretinde ni- mic. Ai dat dovad& de suficienta naivitate si donchisotism evadind im- preun& cu el din sanatoriu ca dintr-o inchisoare, | cind Taun se cufundase fi— Echilibrule stabil! ii strigase, Ja ullima demonstratie de acest fel, ona. Tu n-ai inim’, esti un automat de rafionamente. — — $i crezi cit echilibril nestabil este de preferat? Crezi c& nasco- cirea dramelor sufletesti innobileazk cumva a? — Cred... cred... cA nu te deosebesti cu nimic de o masind de cal- culat! raspunsese Hona eneryati. Asetttenea disctdii’ aveau déseori loc inire cei doi frali, Sandor nu inceta s-o indemne s& se integreze in viata adevarati, 54 devin’ — cum spunea el — un surub in aceasti minunath masin’ a omenirii Nona ar fi fost de acord cu acest sfat dacd n-ar fi venit de la Sandor. Adesea o ispitea dorinta sa porneascd la o muncé organizata, Freburile ocazionale ta care 0 punea Iuk ja scoala sau in laborator nusi mai ajungeau. Intr-o zi, dup% convorbirea televizofonica cu Taun, se afla cu luk si cir fratele ei pe terasa locatoriului. Ilona ii puse lui lek, fara ocolisuri, intrebarea care o framinta in ultimaul timp. nde m& sfituiesti sé muicesc > 1 sifrsit, 0 preocupare infcleapté, remarc& Sandor. — Nu te-am intrebat pe tine, statuie a cuminfeniei! spusese tm- bujorata Mona. Juk o invalui cu-o privire pling de dragoste. A: de ori aceasti problem’, Se gindise, de pildi, la cascle de co} ja fitinca de educatie de acolo, dar socotea ci Ilona nu avea incd stabili- fatea suileteascd gi nici experien{a mecesari pentru o activitate atit de complexd cum e cresterea copiilor. Scoala pinea aceleasi probleme. Pdu- area tinerilor cere forta, stapinire de sine, siguran{i. Fat in fata cu 0 clasd, profesorul tsi giseste sprijinul in cunoasterea si stipinirea suiletelor celor pe care trebuie sa-i educe, Dui dragostea de oa~ ment nu sint suficiente. Ar fi putut oare Ilona minui, satctiunea ? Nu, hotarit ci nu. Cu toat’ educatia primiti in anit triiti in casele de copii, adolescentii mai sint in stare sa loveasca in slabiciune cu cruzi- mea inconstientei. A Munca medicala? Pregatirea Honei ar fi asigurat adaptarea ei ra- vid Dar o asemenea ocupatie nu era, dupa parerea lid, destul de int fesanta. Asa era oare intr-adevir? Poate fapiul ch tocmai aceastt miincd era mai strain de preocuparile lui Tuk il ficea sk gindeasca in felul acesia. Dar, in definitiv, n-avea ef dreptul s-o ajute la fiecare Pas, s-0 sprijine in prima ej /perioadi de muncd organizata Riaspunsul pe care-l ddu acum fusese pregatit demutt, El era jus- lilicat de o serie de argumente: cunostintele biologice ale Monci, meto- dele fizice folosite in industria biologic’ deci apropierea de speciali- faica Hii Tuk — inieresul pe care i-1 stirnise Honei activitatea microor- ganismelor sintetice, cu prilejul primei ei vizite la uzina de sintez’ a zak&rului din bioxid de carbon, — La uzina Bios-Alfa! Hona se agteptase la o sugestie mai vaga. Indicatia directi, coa- crett a prietenului ei o descumpini. Nu stiu citeva momente ce si zich si il privea cu intrebiri nerostite in ochi. --— De imbditrinit, n-ai sd imbatrinesti acolo, continua Ink, dupa citeva clipe de ticere. Vei avea ins& prilejul si participi la rezolva- tea unor probleme pasionante. Vet invata in domeniul in care fi-ai ix ceput pregitirea, vei cuncaste acolo oameni noi si vei lega prietenii cu fete de 'virsta ta. Vei intra definitiv in activitatea Saharianei. Tuk, la rindul Jui, avea sé fie destul de mirat Ja auzul saspunistt- fui botarit al Monel. x A ligase de 0 suta' 6— Mi due la uzina ,,Bios-Alia*! Dar sd stiti cd nu ma va conduce nimeni, Nici tu, luk, nici tu, Sandor. Sint hotarita sé pornese ta drum fara ca nimeni sd ma tind de mini, Spune-mi numai cu cine trebuie sa vorbese. Sandor nu se putu stipini s& observe radutaclos: — Eroina pleack la cucerirea lumii! Dar nici Mona si nici Iuk nu iuard in seama ironia. — Trebuie sé vorbesti cu Zeul vietii. Asa i se spune biologului Habarani, care a studiat timp de 70 de ani biochimia plantelor si cocr- doneazi astazi aclivitatea uzinei de sinteze biologice. fl gasesti oricind in taboratorul central al uzinei. Ar fi fost poate bine... — Nu, fuk, nici o recomandare! Fii fara grija! Si acum s& mer~ gem. Era vorba si yedem azi ,,Reflectare", Nu mai este decit un sfert de ora pind la inceperea spectacolului si, de data aceasta, nu vreau in nici un caz surogat televizat. Citeva minute mai tirziu, admirau tustrei echipa Teatrului clasic, care prezenta stralucita pies’ a dramaturgului saharian Ones Sartan. Era o drama de idei pe tema: spiritul omului neechilibrat, cu rani su- Hetesti, oglindeste deformat Iumea. Uzina vietii se indlta pe o colin’ de la nordul orasuhit, Pe o raza de 500 de metri de jur imprejurul cladirilor nau circula nici un vehi= cul. In vecindtatea zonei prohibite, se intindeau ,,zonele colorate'', in= finderi acoperite cu o vegetatie pigmentata in cele mai diferite nuan{e. Erau plantatiile experimentale ale uzinei, unde se incerca vitalitatea organismelor vegetale sintetizate. Cu pirul strins sub o panglied verde, Wona pasea pe una dintre aleile care duceau catre poarta principala prin care se intra in w: Nu mai era decit la o mica distanta de aceasta, cind se attzira trei sem- nale scurte. Becuri rosii de semnalizare se aprinserd pe intreg frontis- piciul circular al clidirii. Iona nu dadu nici o atentie semnalelor, Se indrepta spre poarta de intrare, cu toate gindurile concentrate asupra apropiatei ei intilniri cu Zeul _vietii- Dar deodata incepi s& se intimple ceva care nu mai putea scipa atentiei ei. Cladirea uzinei se scufunda, devenind tot maj scunda. Mis- carea era destul de rapida, cici Nona vedea cum feresirele se apropie de sol si intra in pamint. Incercd, fara succes, sA lupte impotriva senza- fiei de ameteala care 0 cuprinsese. Acum uzina disparuse pur si simplu, iar aleea pe care pasea se deplasa lin spre golul rimas in mijlocul clidirii, Din toate pirtile, de jur.imprejurul prapastiei ciiscate, aleile radiale se indreptau spre cen- itu, In citeva secunde, ele se imbucari, Platforma astiel creatd, pe care se gisea si Nona, incepu apoi sa coboare. Desi scufundarea nu era mai rapid& ca aceea a unui ascensor, fata simtea un gol ca acela de care se plingeau pasagerii aerieni ai trecutului cind avionul intra intr-o zona rarefiata, Era inutil si incerce sa atragé atentia prin strigdte. Pe deasupra ti era si groaz& de ridicolul situatiei in care se gisea, Cam la zece metri deasupra capului Honei, aparu o noua platforma. Acum se gasea intr-un spatiu inchis, puternice iluminat. Totul mx durase mai mult decit citeva zeci de secunde. Nimic nu se mai misca. Dupi trecerea primei spaime, Hona examina cu atentie locul unde se afla, Vazu niste palete a cdror subtitime le facea iransparente. legi- seri din peretii laterali ai incintei, purtate de citeya axe fine.Dar ce se intimpla oare cu ea? Sa fi fost de vind emofia? Simtea © greutate din ce in ce mai mare la respiratie. O senzatie de lipsi de aer, de sufocare, punea treptat stipinire pe ea. $i, dintr-o data, simti cd puterile o pardsesc. Se cl&tin’. En minte ise invilmaseau amintiri indepirtate, O strifulger’ gindul mortii, Cu un efort suprem, se apropie de instalatia de palete transparente si se pribusi fara simfire peste wun ax, care se frinse sub greutatea trupului ei. * Tehinicianul de serviciu de la postul de termostatare al uzinei era uimit, Nu intelegea ce se petrecea astazi cu indicatoarele de tempera- turd. Stabilizarea temperaturii era o conditie esentiala pentru cerce- tare. Scufimdarea uzinei, pe ling’ celelalte mijloace obtsmuite, asigura nu numaio temperatura constanta, ci evita si perturbatii datorita surentilor de aer. De obicei, stabilizarea temperaturii, pind la miime de grad, era o problema simpli. Se scufunda uzina, iar dup& inchiderea celor dou% platforme si rarefierea aerului din spatiul dintre ele (ir scopul creirii unui spatiu izolant fafa demediul exterior), dupi pune rea in iunctiune a termoregulatoarelor, temperatura necesard in la- boratoarele izolate era intotdeauna perfect asigurati pina la zecime de miime de grad si pind la milionime in cazuri speciale. Ora termostatarii absolute, adic ora scufundarii, era timpul ce- lor mai interesante experienfe in laboratoarele uzinei. Acumm, ins’, aceJe indicatoare nu voiau sd stea locului, Q inckpa- finatd miime de grad suplimentar& si o tendinti usoari de crestere indicau o surs& de cdlduri undeva in spafiile izolate, Si in timp ce manevra supapele de eyacuare, incercind s& inving& neregularitatea ivita, semnatul de alarm# luminos ii indick ruperea axului 1a aparatul are inregistra viteza miscérii moleculare. © interventie imediat& era necesara. Tehnicianul de serviciu anun{A pe coordonator si statiile de cer- cetare, Deschise pe urmi repede canalul de acces citre spatiul care trebuja controiat, lisind si pitrund& acolo aerul atmosferic. Insofit de membrii echipei. de depanare, el se urci cu ascensoru! in zona indicaté, S-ar fi asteptat la orice altceva decit ii fu dat sX vada. O femeie in mesimtire zicea pritbusita peste axul aparatului de misurat viteza miscérii_moleculare in camera de vid. Un accident fri precedent la Bios-Alfa! Honei i se fdcu imediat tratamentul de readucere in viata, folo- sindu-se mijloacele de interventfie potrivite. Ea se trezi pe jumitate bliguind cuvinte fri sens pentru cei din jur: ,participare', jsub- nf, yiuk“, Apoi din nou ,tuk‘, Ii chema pentru a treia oar% in elipa_cind se trezi de-a binelea. © linistira zimbetele oamenilor din jurul ei, imbracati tn salopete care pareau de matase viorie, I se didu s& bea un lichid inviordtor si curind isi aminti de tm- ~ Prejuririle care o aduseseré acolo, Rosi pink in Vvirful urechilor. Faeuse o hoacin& si incepuse si-i para rau ci nu se lisase condusi: * In camera coordonatorului general, agitatia era neobisnuiti, Zeul vietii era furios. — Cine a indraznit si tulbure activitatea uzinei? Ce sint aceste povesti bizare? S4 fie scoasd imediat din uzind musafira nepoftiti! _ 8Asistenta lui Habarani, Magda, agteptd ca maestrul sé-si verse focul. Interveni abia dup% ce-I vazu mai linistit. — Este vorba de un caz cu totul deosebit. Tindra vine pentru intiia oar in uzina, dupa ce i s-a facut un tratament complex de readaptare, Si-a pus toate nidejdile in noi, Ar fi bine s-o vedeti. Habarani nu obignuia s&-si intrerup& studiile si sd flectreascd fica surda cu oamenii. Dar cuvintele asistentei il fécur& s& treacd peste obiceiurife de toate zilele. Mai bomb4ni citva timp si apoi spuse seurt > — In sfirsit. Trimitefi-o la mine! * Nona psi in cabinet Zeului viefii cu inima cit un purice. Altfel, * eu fotul altfel isi inchipuise ea condifiile in care avea sa inceap’ dis fia cu el. Acum trebuia sa se prezinte ca o vinovata, ca o scolarita tare a facut o poznd. Se indrepti totusi fri ezitare spre masa de lucru a lui Habarani, mas% care era de fapt platforma unui microscop electronic orizontal. _ Dar ce era oare eu aceste priviri ale savantului? Ce avea de gind omul din fafa ei, care o privea ca pe o ardtare? Hona se opri buimacita. Invatatul n-o pofti si sadi, nu fen in general nici wn gest. Privea ca hipnotizat ta capul, numai Ja capu! ei. Hona biigui ceva, Dar se opri imediat. Cautatura lui Habaran tia curajul din radacini, © nedumerire amestecaté cu spaima o in- demnau s& plece, si fuga din fata Ini. Ridicindu-se cu un zimbet triumfitor, care avea ceva solemn, Ha- barani exclama: — Pigmentul jupiterian ! Imediat dup& aceasta, savantul se trezi parci dintr-o reverie. Isi ceru iertare pentru atitudinea lui ciudat& si o rugd si-I inteleagd. Apa- fitia ei insemna pentru el o surprizd pe cit de neasteptat’, pe atit de deosebit pofti s& sad% si ii explicd, in sfirsit, motivul primirii pe care f-o facuse, Pérul Honei avea o culoare si stréilucire identic’ cu aceea a unor fibre vegetale realizate de el in taborator. Acestea fusesera obli- nute in condifii similare celor care ar fi existat intr-o sera cosmicd aflaté"pe un satelit jupiterian, sub tripla influenta a radiatiilor solare, a radiatiilor reflectate de Jupiter si a, radiatiilor cosmice. Arareori tl ingelau pe ef impresiile directe, senzoriale, Era“ con- vins ci la analizd se va dovedi ck firele de par ale Ilonei contin pig- ul pe care ef fl numise ,,jupiterian". Si dacd era asa, intreg esa- { teoriei pe cate o construise cu privire la raportul dintre con- le complextilui de radiatii si pigmentii animali si vegetali trebuia abandonat ca neyalabil. ana ch si in alte con terestre, se pot forma (pigmenti cuprici. Infirmarea teoriei lui era tot atit de important’ ca o descoperire. Pind acum pigmentul fusese descoperit numai in condifii extraterestre sau realizat in orate — Infelegi acum de ce te-am privit atit de sturuitor, incheie el. Trebuie si stii cA esti purtitoarea unui argument experimental unic. Esti singura purt&toare animald, terestr’ a pigmentulué pe care l-am bofezat jupiterian. De aceea nu ma pot opri sa-fi cer o buclé din par. Honei 7i venise inima Ja loc. Era chiar bucuroas& c& lucrurile fua- sera aceasti intorsiturd. $i, intelegind cd invatatul nu stie nimic despre originea’ ei cosmic’, ti spuse : — Imi pare bine ci nu infirm, ci confirm feoria pe care afi elabo- rat-o, M-am niscut pe un satelit al lui Jupiter L 9 =Habarani, batrinul Habarani, Zeul vietii, sari ca un adolescent din fotoliul stu. Incepu si alerge prin camer’ fara noima, bolboro- sind cuvinte al ciror inteles Iona nu-l cunostea, Apoi, ca si cum si-ar ii amintit de un Jucru esenfial, trecu repede in fata televizofonului de mas& si strigh: P = Magda, Magda! Adu-mi cultura de muschi jupiterieni! In asteptarea asistentei, Habarani se asezi pe un taburet lingd ona. Privea fascinat, cu ochi de indragostit, pirul ei. Fata aceasta ii aducea pe neastepiate un rdspuns pe care numai o intimplare ex- traordinara, cu totul iegita din comun, putea s&-1 aducd. Natura ii fa- cuse un dar minunat. $i el traia cu intensitate, cu o adevdrata volup- fate, bucuria descoperirii, acea bucurie care-fi umple faptura ci sen- zatia infaptuirii. Magda sosi, aducind un platou de sticla incircat cu o vegetatie aramie. Chiar o,comparatie facut’ cu ochiul liber iti dadea certitudinea cé Habarani nu se inselase, Trebuiau toiusi facute analizele. Ilona isi desfacu panglica, si parul undui str&ilucitor peste umerii ei. Taie apoi o bucl& cu bisturiul pe care i-l diduse Magda, sa ey — Prima jertfa a jupiterienei pe altar! stiintei, spuse Habarani, luind din miinile Honei bucla purpurie si punind-o cu grija pe platoul cu muschi, Magda zimbi siret. —_Maestre, va atrag atentia c& era cit p-aci sa comitefi o nein gaduit& eroare stiintificd cimd y-am anuntat-o pe accidentata noast — Recunose, recunose de o mie de ori, draga mea. $i vreau sa isptisesc greseala. Spune, trimisi a plaiurifor jupiteriene, ce doresti? Ifi vom indeplini orice dorinta, ca in basmele orientale. — Vreau sa lucrez i, Spuse fara ocol Ilona. Habarani rise din toata inima. — Bine, dar asta-i prea putin. Ne dai, in loc sa c Hai, Magda, s4 conducem pe oaspetele nostru prin uzini. Si sd facem aga incit sé ramin& la noi. * — Ag -vrea s& spun c% stin cite ceva despre... incepi — Chiar daci n-ai sti nimic, ai si dat suficient stiintei pentru a merita sa lucrezi cu noi, o intrerupse Habarani. Dar cred cA vei putea da mai mult. Ai dovedit stipinire de sine, atit cu prilejul inchiderii in camera de vid cit si atunci cind te-am intimpinat ca un zanatic. Ai deci © calitate importanta, care se cere cercetitorului. Restul va veni de la sine, S4 dim o raita prin sectiile casei noastre. Pornira tustrei. In sala sintezelor de albumini, Habarani fi des- crise Honei aparatajul de producere a cimpurilor magmnetice, care creau una dintre condifiile necesare pentru sinteza componentilor optic-activi ai albuminei, — Azotul, carbonul, hidrogenul, sulful si oxigenul se combing aici, dind amino-acizi cu aceleasi proprietiti ca ale amino-acizilor naturali. Visul lui Pasteur si al zecilor de chimisti ai veacului trecut, de a realiza sinteza substantelor optic-active, este aici realitate de fiecare zi. — Aceasta este materia prim& pentru sinteza albuminelor. Pro- ducem aici 840 de tipuri de albumina, Ovalbumina este substanta de consistenfa si aspectil albusului de ou, pe care o vezi acolo, curgind din’ reactorul-de cuarf, inspre sectia de sintezi a microorganismelor. In secfia unde se sintetizau microorganismele, Mona avu prilejul s& observe procesul de creare a unor bacterii inexistente in natura, a c&ror folosire o cuinoscuse cu prilejul vizitei facute Ja uzina de zahar sintetic, 10In vase transparente, de diametre uriage, se vedeau aici mase co- lorate care pireau inerte. Privite insi cu macro-microscopul, aparat optic de marire cu un obiectiv de un meiru diametru, puteai observa miscarea complicati a unor microorganisime monocelulare de cele mai diferite nuante: — Ce este cu aceste culori? intreba Nona. — Sint substante introduse in mediul de cultura ai bacteriilor, substante care determina cele mai complicate reactii acolo unde aceste bacterii sint folosite. Unele dintre ele sint toxice si ucid bacteriile pre- ducdtoare de boli, altele sint catalizatori chimici de mare eficacitate, care ajuta Ja sinteze de substante organic Nona urmirea atent& explicattile. Tehnicienii din laboratoare o pri- yeau cu interes pe aceast& vizitatoare deosebita. i descriau procedecle de Iueru, fi prezentau detaliile tehnice ale observarii proceselor de dez- Voltare a culturilor. Si Ilona nici nu simfea cum trece timpul. Ea urméarea, trecind din sala in sala, drumul sintezelor substantelor vil, al sintezei organisme- lor, In camera presiunilor mati, se familiariza cu metodele de realizare -umor presiuni de milioane de kilograme pe centimeirul patrat, care “comprimau substanfele pink la disparifia spatiilor intermoleculare. Temiperaturi apropiate de zero absolut si iemperaturi de zeci de mii de ‘grade, presiuni de a miliarda parte dintr-un milimetrau de coloana de ap& si presiuni de milioane de atmosfere erau condittile de fieru care se realizau in aparatajul din diferitele incinte ale uzinei. Un am&nunt ii atrase in. mod deosebit atentia. Cei mai muffi dintre tehnicieni minuiau cu aceeasi usurinf& aparatura cu mina stingé ca si cit mina dreapt%. In sala instalatiilor electronice de masura’ vazu, de pilda, un tehnician care biitea clapele unei masini de calculat si ,,fesea” cu cele cinci degete ale miinii stingi, inarmate cu niste degetare ascu- tite, o tesitura formati din fire mai subtiri decit acelea ale pinzei de paianjen, Era o grild special, pe care tehnicianul Yorg o proiectase i acum o exectita caleulind cu grija fiecare ochi al ei. Tlona avu prilejul s& afle cA tot mai putini saharieni au ramas cu defectul de a fi dreptaci. Acest defect, care se datoreaz% asimetriei pon- deraie a corpului omenese, adick faptului ci ficatul face mai grea partea dreapta a corpului, ceea ce duce la 0 dezvoltare inegala a miinii Si piciorului drept, fath de mina si piciorul sting, se indrepta prin gim- tiasticd speciald $i diferite exercitii fizice ficute ined din copilarie. — Oameni care lucrau cu dreapta si stimga la fel existau si in trecut, 71 explica Yorg. Leonardo da Vinci este un exemplu cunoscut. Mulfi muzicieni celebri au fost ambidextri. In epoca noasiraé ayen: mevoie de multé dibicie manuala si de aceea incercim si me facem miini ca ale lui Leonardo, Paganini sau Pavlov. Nu reusim chiar tofi, observa Yorg zimbind. — Dumneata ins cred c& il intreci pe Paganini, spuse Hona ad- mirativ. — Exagerezi! Vei avea poate prilejul s-o vezi pe Magda minuind qumaratorul de bacterii si inregistrind cu stinga comunicarea rezulta- telor si interpretarea lor. — MA speriati! Si eu care credeam c& in secolul automatizirii, miinile servesc doar ca ornament, cd oamenii sint in pericol s& li se atrofieze totul, in afar& de creier. Dar ce-i de facut cu oame: poiati, ca mine, ramasi cu defectul de a fi dreptaci ? — Nu e grav. Faci parte din majoritatea care mai sufer’ de pe urma acestui inconvenient pe planeta noastra. Le este deschisa posibi- Ilifatea de a realiza cu dreapia minuni, raminindwle stinga drept re- zerva gi... ornament, Magdei nu-i prea placea sporovaiala lui Yorg. O lua de brat pe Homa, ii spuse s& mu-l mai asculfe pe acest mesulerit Paganini II si s& treacd mai departe, prin celelalte sectii ale uzinéi. Ynire timp, Habarani, e examina din loc in loc desiisurarea operatiilor si discuta cu tehnicienii, se apropie de cele doua tinere. Trecu impreun& cu ele in sala de producere a alimentelor artificiale inaltera- bile si a fesuturilor vii pentru interventii chirurgicale. Hona nu-si putu retine o exclamatie de uimire vazind intre altele niste oud care se deosebeau de cele naturale prin dimensiunile lor uriase si prin faptul cé aveau o membrana transparenta, ce lasa sa se vada satregtl continut protoplasmati Dupa ce mai colindara prin uzind, Habarani, Magda si Iona se intoarsera in cabinetul maestrului Hlona simfea caé mu se va mai dezlipi multa yreme de acest loc de creatie, unde ghicea ca se petree lucruri si mai interesante dectt cele pe care le putuse vedea in vizita ei fugari. $i deoarece Zeul tii ti devenise atit de apropiat, de parc \-ar fi cunoscut de cind mea, il intrebd fara sfiiciune : — Pind unde va putea merge omenirea pe calea sintezelor biolo- gice? Vreau sa stiu dac& credeti ci vom putea crea animate vertebrate, dac& yom putea crea omul in laborator. Zeul vietii zimbea. Nu se grabi cu r4spunsul, Privind vitrina din fata lui, care cuprindea produse ale uzinei, Habarani pérea absent. In cele din urm4, se hotdri si vorbeasc3. Pentru Nona? Pentru Magda ? Pentru sine insusi? — Oamenii, mncepu el, societatea, isi pun probleme pe care le pot rezolya cu putcrile epocii lor. Aga spunea Karl Marx, Nu sint tocmai acestea cuvintele folosite de p&rintele spiritual al societatii noastre, dar ideea aceasta este. $i ea e tot atit de actual acum ca si cu 260 de ani in urma. Ar fi bine sd-si aminteascd de ea multi saharieni, Este tot atit de important s4 cunogti limitele posibilitafilor epocii, pe cit este de important sa intrevezi perspectivele deschise de cuceri- rile stiintei gi tehni de culiura emeneascd. Visul igi are si el locul lui inseinat. Dar ce rost are sd visezi Iucruri fara sens ? M& infrebi dacd vom putea crea... omul sintetic. Trebule si spun mai intii cd viata, asa cum @ vedem noi azi, este rezultatul unui lung proces de evolutie in care conditiile de mediu, de-a liingul milioanelor de ani, si-au pus adinc amprenta pe intreaga structura fizicd a plan- telor si animalelor. In plus, la om cred ca ar trebui sA tinem seama de faptul c& el nu este numai un produs al istoriei maturti, ci gi al isterict socielaiii. Dack in unele imprejurkri putem repefa in laborator ceva din istoria natural%, mu se poate face acelasi lucru si cu istoria societa{i Boar nu vom putea repeta in eprubete petioada comunei primitive, a sclavagismului, a feudalismului, a capitalismutui, a socialismului. Mun- ca si condifiife ci I-au creat pe om, cizelind pe cel mai perfect vertebrat, produs al istoriei naturale si sociale, pind fa desAvirsirea geniului uman, pind la aparitia unor oameni ca Newton, Shakespeare, Darwin, Marx, Lenin, Einstein. Asemenea conditii nu se pot repeta in camere de Jaborator. Nu! Este absurd visul clasefor exploatatorilor de a crea robeti umani. Cunoasterea este mama infaptuirii. De aceea nici nu-mi trece prin gind sk neg puterea omeneasci de a pXtrunde pind in tainele cele mai adinci ale anatoriici, fiziologiel si psihologici vertebratelor superioare. Gi, desigur, mai sint foarte multe Iucruri de descoperit pe acest dram.In secolele trecute, oamenii ridicau ei insigi ziduri chinezesti in calea fericirii lor, Oprelisti de tot felul niscute din structura societal ii impiedicau s& foloseasca uriasele posibilititi ale stiintei si tehnicii. Aceste ziduri au cAzut. Sintem constructorii fericirii omenesti, ai fe- ricirii noastre, infiptuitorii visurilor noastre. Habarani se opri si, ca trezit din visare, spuse: — Dar unde am ajuns cu intrebarea ta, Hona ? Am inceput sit filo- zoiez, Si, fiindcd nu ma pricep, fac filozofie ieftin’. Deocamdatd inkX o si-fi spun mine in amAnunt cum stim cu sinteza mugchilor autri- ‘ivieEste una dintre problemele noastre cele mai actuale. Si tu vei lucra Ja ea. Dacd ntt-ti va plicea, vom mai sta de vorba. Si acum, la culcare! Duceli-vé acasi ! La revedere si... pe mine! # Pe aleea care ducea spre poarta uzinei, Ilona si Magda p&seau ala- turi. Hona aflase povestile de dragoste triite de Magda, iar Magda devenise prima confident% terestri a Honei. Se desparteau doud prie- fene. Si in inima Ilonei inmugurea o bucurie noua. ee . Capitolul XXVII INTERMEZZO Stribunicul Ianedi, pictorul Gunarsen, era — cu cei 165 de ani ai ski — unul dintre oamenii cu adevarat batrini din Sahariana. O ase- menea virsti nu avea, la drept vorbind, ceva cu totul extraordinar. Inc din secolul trecut se cita cazul unei osetine care traise 180 de ani, iar doi soli unguri se bucuraser& de cea mai lung& c&snicie din lume: 147 de ani. = Dac in veacurile al X!X-lea si al XX-lea asemenea cazuri erau citate in tratate medicale si in c&rtile de popularizare a stiintei, ca ceva iesit din comun, in anul 2055 — datoritd complexului de masuri de longevitate, — fiecare centru oruigenesc mai important se mindrea cu viteva zeci de focuitori de peste 180 de ani. Asemenea fui Gunarsen, mulfi dintre acesti longevivi contemporani erau foarte activi. Pictorul organizase, de pilda, recent 0 expozitie, prezentind pinzele realizate tntr-o cil&torie intreprinsd in Tarile Scan- dinave. La 143 de ani se apucase si invete sa cinte la pian. Inc%perea in care fanca il primise pe Ilan in dup%-amiaza aceea purta in toate amprenta gustului acestui om, a cirui virsta se apropia de dow secole, Pictorul isi amenafase aci o odaie in stil vechi, care si-i aminteascd de tinerefea Iui. Muminatia se facea cu becuri électrice, fesiturile mobilelor erau din fibre vegetale, intr-un colt atirna pe perete un strivechi orologiu, iar pe birou erau citeva ebiecte care aminteau si ele de vremuri de mult apuse. Sedeau aldturi, pe canapeaua cu spiitar inalt. Han povestea. Ti vorbea lanc&i despre cdlitoria submarin&, despre geopaipator. Infitisa cu aprindere succestl cercet&rii, fi desctia amAnuntit aparatele, insta- latiile. Dar Tanca patea absenti, — La ce te gindesti, Ianca? 13— La ce nu-mi poyestesti tu, Ilan, ast&zi, ca altidata — Si despre ce ai vrea tu sa-ti povestesc ? — Despre sufletul lucrurilor, AstAzi as fi vrut sa-mi vorbesti despre sufletul lucrurilor submarine. — Prostii, fantezie de copil! se revolti lan. Rezultatele ex- peditiei noastre vor constitui 0 baz importanta in lupta impotriva ca- famitatii cutremurefor, pe care, de milioane si milioane de ani, fapturile pamintesti o indur’ neputincioase. Si tu imi ceri sk mi perpelesc pen- tru un decor. — Han, Man, nu trece pe lingd viata cu nasul in tigia de calcul! Tréiesti din cifre si din formule, si wifi de sufletul oamenilor si” li crurilor care te inconjoara 1 - = Suiletul oamenilor — inteleg. Dar al lucrurilor? Ce vrei si spui ? — Da, exist un suflet al lucrurilor, st&rui lanca. Uite, odaia aceasta. lala de vechituri a strabunicului thu, o intrerupse flan, = Spune-i cum vrei st-i spui, dar s4 stii ci aici, ca pretutindeni, lucrurile tsi au sufletul lor. Mai bine zis, putem s& le insuflelim, — Prin magie, poate. — Nu. cu mult mai simplu. Imprumutind © parte din emofiile si gindurile care ne frimint milenii artistii si oamenii care stiu s& guste arta, Se opri o clipa. — $tii_ceva, Ilan? S& facem, cum al spune tu, 0 experienta. Dar nu de fizicd si nici de chimie. Iti voi povesti despre toate cite sin! situ nu le vezi in aceasta odaie si vei trai, impreund cu mine, un episod fugar din viata lucrurilor, Vii in cdltorie 2 Di-mi mina. “Han surise si se inclina ceremonios. — Te urmez, lanca! cu fantezia noastra, ) aga tum o fac de Canapeaua e luminata vag de raza unei lampi aflate undeva in celalalt colt al oddii, Un val des, ca o ceat&, pluteste in aer. Privite prin el, obiectele nu vor sa-si pastreze nici forma, nici locul, In sunetele muzicii mozartiene care-si rispindeste sufluj peste toate, statueta de alabastru a dansatoarei de pe pian si-a parisit imo- bilitatea. Isi intinde usor in ldturi bratele, cu care isi acoperea inainte, pudicd, golicitinea, si incepe si danseze. Pe urmé, cind supratata de pe pian devine prea mica, coboard, sxrind gratios, pe covor gi-si fiuturd miscHrile delicate dintr-un colt al odaii in celilalt. Si dup’ ce freamitad asa un timp, cind praébusindu-se la pamint, cind inyirtindu-se frenetic in viriul unui piciorus minuscul, se opreste deodati privind in sus infiorata... Cine e dusmanul care vrea s-o opreascd ? Cine incearc’ si sugrume bucuria vagabondajului si nebuniei ei de o clip? Cine e Iugubril per- sonaj care vrea s-o intoarca inapoi, sus — pe pian —, sd o fac& sa fie Ta fel de tristi si de impietriti ca inainte ? Inmarmurita gi speriat%, baletista priveste in sus, Trupu-i zvelt Se incovoaie ca o ramura de floare tindr& indoité de vintul yrajmas. Mozart a amutit. Deasupra e chipul sever al orologiului de perete. Totul in el este sobrietate si echilibru. E revoltat de cele ce se intimpla in jurul lui. Ar voi sa le spuna tuturor acestor necugetati gindul sdu. — Incetati o data cu nazbitiile! Fiti cuminti, linisti{i, vedeti-va de treabi! Fiti ponderati, fiti seriosi, fifi calmi! Viata trebuie triita 14cu masurt, cu mula masuri si clip de clip&. Luafi pilda de Ja mine. Privili cum stiu et impart timpul in fractiuni egale. Si limba lu) se plimb’ tacticoasd, cu o vitez’ perfect uniformd, de Ja dreapta la stinga, de la stinga la dreapta. De fiecare data cind a ~~. ajuns la o extremitate, se aude o amici pocnitura. Nici o eroare si mici 0 intirziere nu este posibila. Tic-tac, tic-tac, tic-tae... Cadranul rotund — perfect rotund — primeste insermnarea exact’ + perfect exact’ — a ardt&toarelor. Are o figura de savant morocénos. Se vede cit colo ci totul ¢ la el destvirsit. Cifrele, negre si reci, se in- sira una dupa alfa in cerc, ca niste personaje solemne gi simandi- coase intr-o procesiune. t Dedesubt atirni greutifile cilindrice — perfect cilindrice —, care-i asigura mersul, 4 La el totul este sobrietate si echilibru, = Nici o indulgentd, pentru nimenit rosteste grav orologiul. Si, ca 0 incheiere perempte. fsi suni din adincurile fiintel sale fara greg cele dowisprezece lovituri, care trebtie si conving’ pe toti cei Gel ascultX de zidirnicia Iucrurilor omenesti si de primatul indiscuta- bil al ratiunii asupra sentinentulul. Dansafoatea a ramias pe gindurl, Se vede cf-i este team’. Stie prea bine cX a fdeut un pacat. $i repede, repede, fuge intr-un colt si se agaza.cuminte pe um scaun. Orologiul a invins, Continuk si numere, superior, clipele — una; doud, ivel, patru, cinci, sase... Asta este: totul se reduce la numar si la judecata. Restul — copilarii si nonsensuri. S-a bucurat inst prea devreme. Portretul Iui Liszt de deasupra pianului a inceput si vibreze, si se clatine. Repede, tot mai repede. Un timp nu‘se mai vede decit un virtej. Peste citeva clipe se intre- geste insi, din involburare, omul. Parul fi flutura in vint, mifnile ti freamata, ochii strilucesc. Deschide pianul, se asaz% pe taburetul mic din fafa acestuia, si miinile amindou% se aruncd, avide de viatt, ee clapele care le doresc. Tabloul mare, de deasupra canapelei, inyie si el. Tirolezii care dan- seazi in mijlocul unei pajisti citleg repede citeva_ fl pe care le arunck in odaie, gi puraisese pinza, Dau covorul inléturi, isi iau par- tenerele de mijloc si incep s& le invirteascl. Pe urma ie saltai in sus gi le invirtesc iar, infr-un iures neintrertept. Miinile lui Liszt aleargi tot mai repede de-a lungul claviaturii. Uncori se oprese si executd un tremolo mebun, in care totul ajunge sd fie o singura vibratic. Degetele nici nu se mai vid, ca spitele unei roti care se invirtesie ou mii de rotafii pe secunda. Pe masi, chipul unui Mefisto din pislé nu mai poate de bucurie. Biavolul coboaré gi el, vesel, ia de mijloc tiroleza cea mai frumoast cu sort verde si paldrioar& rogie si joact cu ea. Deodat& se opregte. $i ceilalti se opresc. Doar muzica isi continua’ zbuciumul, Doar ea mai, insufleteste odaia. Acum sun de parc& cineva ar cobori o mie de trepte in citeva clipe. Mefisto contempIx ironic orologiul, si pasajul pe care-l executa Liszt pare hokotirea tui nebund. De sus, chipul cadranului priveste cu mustri ceasornicului isi continua nestingherité cal Ja dreapta de greutitile majestuoa: at scena, Limba itd la stinga si 15— Nesdbuitilor! Descreieratilor! Nelegiuitilor! Ce e cu voi? De ce va bucurafi? Nimic nu s-a imtimplat, nimic nu se intimpla. In loc sa jucati ca nebunii, afi face mai bine... Dar cuviosul pastor Tic-Tac nu are rigazul -si-si termine cuvin. tarea. Mefisto il apucd de limba, trage... trage gi, tocmai cind spiri tul rapsodiei iui Liszt a ajuns la capatul scérii, orologiul se prabuseste cu un zgomot infernal de tier vechi pe parchet. Cifrefe de pe cadran par mai intii moaré: convenfionale. Pe urmad, deodata se invioreaza, trezite de muzi pardsesc doliul, colorindu-se fiecare cu o alt nuan{’ vie, pina ce ca- dranul are infdtisarea pestrita a unei cozi de paun, Se iau la brat si incep sd danseze gi ele, rotindu-se cind intr-o parte, cind intr-alta. Miini nevazute ridicd de jos greutatile, apucindu-le de lanfurile aurii, O dati in aer, incep si ele s& se balanseze ritmic, Limba, prabu- sit ca o victim4 nefericiti, se migc% ia rindul ei. Nifel, apoi tot mai mult, pimi ce se ridicd de jos gi incepe si execute in aer tumbe fan- tastice, deasupra tirolezilor care si-au reluat dansul. Si miinile maestrului agita febril clapele cuprinse de viata. Coar- dele pianului scot sunete care desteapia, rind pe rind, sufletele atipite ale obiectelor din odaie. Vasele goale se umplu de Hlorile primavaratice ale covorului, pas&relele tapetului ciripesc fericite, metrul de lemn se tidic& si el de la locul stu si topaie vesel, ca pentru a-si dezminti meni- rea exclusiv utild. Biroul incepe si se clatine greoi, plecindu-se cind intr-o parte, cind intr-alta, Scaunele aleargd agitate de colo pind colo, in timp ce fotoliile adinci par bitrin’ inmarmurifi de specta- colul bucuriei acesteia fara margini. Pianul se ridicd, tmpreund cu Liszt, in aer si incepe sA cutreiere odaia, involburat intr-un abur ar- gintiu, Clapele se aprind ca niste focuri vii cind maestrul le atinge, tar uneori toaté claviatura pare cuprinsé de incendiu. Dar deodata feeria se destram%. Dansatoarea se agaza la loc pe pian, Liszt inchide in grab’ instrumentul si se suie in portret, metrul se duce, ruginiat, la loc. Mefisto se suie cu coada intre picioare pe masa, iar pasirelele tapetului amutesc, Satisficut, superior, pastorul- orologiu isi iniregeste m&dularele zdrobite si-si rela locul cuvenit, ca sd masoare mai departe vremea. — De ce te-ai oprit? o inireabi Han pe Ianca. Be ce s-a ter- minat? Era atit de frumos! = Din pricina noastra. Orologiul din noi a refuzat s& mai seased pe cArarea fanteziei. — Hai, invie iar totul. Te rog! in fracurile lor » Melisto deschide prudent un ochi. Cind vede ci nu-i nici un pe- ficol, se ridicd tiptil, coboara de pe mas’ si se indreapt& spre ceas. Aici se opreste si se strimb% cum poate mai urit, ca si scoati figura respectabiluiui orologiu din sarite. Apoi, cu un gest sigur, opreste limba. $i ceasu) pare mort, ca un orator demagog ecdruia i-a pierit bruse, in mijlocul discursutui, graiul. Mefista, se intoarce cu fata spre canapea, face o pirnet&é gratioasd in directia celor doj indr&gostiti gi azoi se instaleaz&, cu pipa in guré, intr-un fotoliu comod, de unde, putdind gray, priveste cir un zim sarcastic limba injepenité, iremediabil verticala, a celui care pret sese cindva ca, ma&surind vremea, poate si cuprindd viata. Buzele flan se aprosie visdtoare de parul lan: Fanca sopteste : 16— VWezi, iubitul meu? Acum timpul s-a oprit in loc. Durata nu mai curge., O orchestra nevazuta intoneazd ,,Vraja focului din opera ,,Wal- Kiria, Pe calea argintie a razelor [mpi de masa, fiicele iui Wotan au pornit-o in ropotul salbatic al cailor. Razele nu se opresc la plafon. Tl strébat si fug tot mai sus, purtind in lumina lor galopul nébun al amazoanelor... Capitolul XXVIII O ANIVERSARE CU PERIPETII Locuinta lui Gromov nu mai semina in seara aceea cu cuibul Ie nistit al unui savant. Usile camerelor erau date tnlaturi, Cele trei biblioteci devenisera 0 singuré incdpere mare, in care se miscau oameni de virste diferite : tineri studenti si invatati virstnici, fetiscane cu flori in pir si batri- nele, ca mtusa Maria. Era_aniversarea — intre pricteni — a 100 de ani de activitate stiintifich a lui Gromov. Batrinului ii pliceau aduntrile acestea, in care il inconjura dragostea studentilor, colegilor, prietenilor, rudelor sale apropiate. In orice caz, se simfea mult mai bine acasi, incon jurat de oameni poftiti de el, decit fa sarbitorile oficiaie, unde se rosteau discuirsuti oficiale si i se aduceau laude oficiale. Celebrindu-si_centenarul de activitate, Gromoy era bucuros c& poate sd sarbatoreasca izbinda definitiva a ,tratamentului cu viati@ aplicat lui Taun. De accea, profesorul iJ si rugase pe acesta si pof- teascé pe cine doreste. Printre oaspefi se numarau Han si lanca, pe care Grigore urma s-o cunoasca astizi. Venise si pictorul Gunarsen. Gromoy si Gunarsen se cunogtean’ de peste 50 de ani, de la centrul de tratament al bétrinetii, Gusturile lor comune in arta plastic si vederile lor opuse in problemele psihologie! creatiei inchegasera intre ei puternice legaturi. Cel mai activ personaj dintre toti oaspetii [ui Gromoy era, inst, ara indoiala, m&tusa Maria, care circula mereu intre odaia unde se strinsesera primii invitati si bucdtirie. Purta o rochie care stirnea chicotitul Iancdi gi al studentilor care o inconjuras, Deasupra rockiei avyea un sort de olandi cu dantelX, Adus& putin din spate, cu trupul pirpiriu, cu parul de zipad%, ma- tusa Maria trebiluia fara contenire. $i daci nu erai de p#terea ei, ti se proptea in fafi si, privindu-te prin lentilele invizibile de presbitie, te apostrofa: — Poate stiti voi mai bine! Comandi-ti televizofonic putin’ minte automata, tinere! Matuga Maria 0 rechizificnase pe Hona in laboratorul improvizat ca buc&tarie, pentru realizatea unei mese ,,ca acum o suti de ani". Pe masina electric’, imprumutati de la Muzeul de antichit&ti al orasului special pentru aniversarea intima a centenarului, fierbeau sir- mdlute in foi de vitd intr-un cristalizator de sticlé greu fuzibili, iar in cuptorul de calcinare cu infrarosii se coceau cozonacii pregAtiti de matusa Maria dupa o reteté cunoscuti numai de ea. Intr-un balen uriag, prins de un statiy, fierbea ciorba de peste, pentru care Mona in- cerca sd piseze, intr-un mojar de agat din laborator, niste boabe de piper. 2 17,Alergind ngobosita de ici pind colo, matusa Maria gusta mineZru-. Tile, mirosea ci vaditd plicere aburul care se ridica din cratitele im- provizate si tsi exprima nostalgia pentru trecutele vremi, pentru far- mecul gospodaritului_ — Ei, fetito, ce stii tu! N-ai cum sa intelegi. Tie ti s-o fi parind fireascit moda asta. Sa maninci la esen mincare fabricati in automate culinare, s% te imbraci numai cu haine facute de alti. Ce plicut era altidata sa-ti impletesti cu andrelele o flanea dupa un ‘model personal, si te odikhesti dup ce deretecai prin casi. sA-ti primesti sotul la masa unde il astepta o surprizi: un bors de crap, 0 ciorbi moldo- veneasca, 0 ‘piitie cu usturoi — ceva bun ca la mama acasa, Siint& ! Acum tot farmecul acesta s-a dus. ,,Despulverizator automat™. fimat artificial’ si dumnezeu mai stie ce. auzata, Ilona pisa piperul, Interveni cu un patos prefdicut, nu- mai ca s-o mai stirneascé pe mat Maria, — Nu te inteleg deloc. O dati pe an este, desigur, 0 joaci pla- cut SH gitesti sau si stergi praful. E ca $i cum al imbrica un costuin juca o pies istorick. Dar in general Pe thine mé apuct fiorii cind mi gindese ck ar trebui 3 erd on cu desprafuitul, mituratul si toate celelalte. Asta-i roble sadea! M&tusa Maria se opri. dis. treaba. ea shone? Asta ti-o fi bigat in cap ni icopsitul de nienotu-met! le capitaliste. Ei vorbese draoste pentru ai ei, isi folo~ inul intr-o fume intima, pli- Rema — A, nu! Hona isi scuturi coama de par arlimiu, SH ma ie: Gar cred ch barbatul iubit asteapta,de Ja noi mai mult decit un prin: sau o cind bunk, pe care astizi are unde sé le guseasci oricind $1 ortunde, — Si ce crezi, m& rog, cd asteapth biirbatul de Ja sotie sau de Is prictena lui? = fam vorbesti si dumneata, m&iusdé Maria! Ce intelegi prin palit fi — Bine, fie, fra a Tai", 4) Drietena... asa, in general. — Cred c& un prieten adevirat asteantt de la noi si-i infelegem aspiratiile si si particip3m Ja lupta lui, adic& exact ceea ce asteptam noi de Ja el. Un suspin grew risuni in laboratorul-bucdtirle, Ripostind parca cuvintelor ei neexprimate, veni rspunsul Monei. — Mai mult de o zi n-as suporta ocupatiile astea, mici s# ma tail # In biblioteca ornamentati ct flori tropicale, se strinsesera vreo zeee invitati. Fratele lui Gromoy, un cunoseut geograf, discuta aprins cu ciliva colegi ai acestuia, de la Institutul dita El-Solohu, despre posibilitatea prevederii si combaterii taifunuritor, M&tusa Maria il Inase Ja o parte pe Sandor si incerca st-I conving% ci nickieri nu exist? Jocuri mai pi- toresti decit in Delta Dunirii, unde se ducea de cinci decenii in fiecare var. Intr-o nisi boltit, lumina de o lamp’ fiuorescent& de forma units ciorchine de strugure, Ilona ti descria Iai Iuk amanunte inedite ale fntimplirilor de la Bios — Alfa. Ti vorbea mai ales despre Habarani, despre aprecierile acestuia. 18> — Cred si eu. Cine ar putea fi cu fotul indiferent in fata unei fete a cerilui ? L-ai amefit doar si pe Gromov. Faci adevarate Tayagii printre savant Hona tresari. — Unde sa fie Grigore si Gromoy, luk? Nici unul, nici altul nu sint de gasit. Am format de zeci de ori indicativele lor televizofonice, Ba este ocupat, ba nu rdspunde, Unde-or fi? luk’ nu parea nelinistit. Dar era, Era nelinistit mai ales pentru Grigore, Vocea sonora a profesorului Baberik, un coleg al lui Gromov, atrase tuturor atentia. Majoritatea invitatilor se strinsesera acum inir- un singur grup, unde se desfisura o discutie in care se prinsesera, multi, Juk folosi prilejul pentru a evita raspunsul la intreBirile To- nei. O conduse pe aceasta ling grupul invitatilor, Planeta Marte e slab populata, spunea tocmai Baberik. Ar putea primi cu usurinfé 7-8 miliarde de paminteni. SA mergem mai departe. In anumite conditii, planeta Venus... Tuk interveni. =, Si de ce toate astea? Facem neomalthusianism in toati regula. Pamintul va mai fi inc’, pentru multe veacuri, suficient de incapator. Cu mijloacele de care dispunem, poate hrani 20, 30, 40 miliarde de vameni, Mai ales dupa ce toate pustiurile vor fi lichidate, iar gheturile paminturilor arctice si antarctice topite, — Popularea altor planete nu e inc nici necesarii, nici rationali, observa si Sandor. Se poate calcula usor ce uriase forte $i maijloace ar trebui sé punem in joc pentru a infaptui asemenea proiecte. Trebuie vazut daca aceste forte si mijloace nu pot fi utilizate mai eficient in alta directie. Profesorul Baberik combitu vehement aceste puncte de vedere, — Putem face si una, si alta. Populatia asa-zisei lumi vechi n-a tamas doar stationara dupa ce Columb a descoperit America, Sint can- Vins ci peste un secol nofiunea de om nu va mai coincide cu aceea de om pamintean, Acesta e un lucru esential. Datorita pionierilor cos- mici, umanitatea va dobindi un orizont tot mai larg. — Si mie mi se pare, ca si lui Iuk, cd nu aceasta e problema cejn- trala, interveni fratele lui Gromoy. Ayem inc atitea de indeplinit pen- tru a face viata oamenilor de pe pamint mai pling, mai frumoasa, pen- iru a ajuta pe fiecare membru al societ&{ii umane si se realizeze pe linia aptitudinilor si aspiratiilor sale ! Mai sint incd oameni pe care nu reusim s&-i apropiem suficient de stiinta, ca si de culmile gindirii omemesti. Arta nu di inck destal pen- {ru imbogatirea sutletelor. In viata noastr& de toate zilele, in relatiile omului cu omul, si mai ales in psiliologia noastri, mai ruie ramasite de intuneric preistoric, Desigur, nu acele monstruozititi de acum un veac — de felul sovinismului, cafomniei sau violentei —, ci altele, mai pujin grave, dar totusi nedemne de faptura omeneasca. Dupa parerea mea nu avem incd destuld consideratie, intelegere, dragoste unul pen- tra altul. Orgoliul si invidia, lasitatea, spiritul de imitatie si alitea altele ne mai rod fiinta si altereaza frumusetea morald a omului nou. Galea spre desavirsire © lung, nestirsita, Ne apropiem de omul- om, cu fiecare pas al progresului, dar la fiecare cotituri ne dim seama cit de mult mai avem de mers... Ultimele cuvinte se pierduri in zgomotul strident produs de risul jlocul caruia se gisea Tanca. Cit de repede ii cucerise pe studenlii favoriti ai Ini Gromov fata asta, in ochii careia Qe. i 19juca neastimparul! Si cit de stingher se simfea Wan in lipsa fui _ Yiun. Toti tinerii Astia ti pareau nesuferiti, oe ae misurd ce salonul se umplea, oaspefii se intrebau unde este gazda. Trimiseser’ dup Gromov la institut, dar acolo nu era. Plecase fri sé lase vorbi unde se dee. Nici Tdun nu putuse fi gisit. — Ce s-o fi intimplat cu ei? ingina meren matusa Maria, agitin- du-se prin camera. — Nu fii ingrijorata, incercd s-o linisteascii Mona. Probabil vreo dezbatere care s-a prelungit peste asteptari. N-avem, din pacate, ni- mic altceva de ficut decit si asteptam. — In orice caz, interveni luk, o s&-i spunem bitrinului ci asa ceva nu se face. Nu-i tocmai cuviincios si ne Jase s4 asteptim cu ceasurile ! — Adevirat, foarte adevirat, dar n-a fost vina meal se auzi deodat& vocea profesorului. Gromovy intrase neobservat de nimeni in inedpere. — In sfirgit! Pentru o astfel de intirziere neobisnuit’ ne agtep- tim Ja explicatii fot atit de neobignuite! spuse fratele profesorului, cu o ugoard dojana in glas. — Le veti avea, dragii mei, le veti avea! Dupi ce primi felicifarile cilduroase ale invitafilor, Gromov se asezi pe un jilt si incepu si povesteasca. ; — Toctnai mergeam spre casi, cind televizofonul-mi-a semnalat un apel, Presedintele Uniunii Internationale Meteorologice yoia sd-ni vorbeasci. Pe un ton care trida nedumerirea, m-a intrebat de ce nu particip la teleconvorbirea conducdtorilor principalelor institute mete: rologice din lume. Nimeni nu m& anumfase insd de asa ceva. Pind la urmX, totul s-a limurit. Secretarul uniunii uitase si-mi dea de yeste, Ce si mai Jungesc vorba? A trebuit si ma duc la centrul de tele~ dezbateri, s{ m& asez intr-un fotoliu, si mai inainte de a avea timp sa vA comunic c& intirzii sesiunea a gi inceput. S-a pus in discutie propunerea unui savant norvegian in legd~ tur& cu transformarea climei Antarcticii, Groenlandei si a unor insite de la nordul continentelor american si asiati in total 13.000.000 de kilometri p&trali — pe baza energiei calorice furnizate direct, prin. radiatii, de o serie de noi sateliti ficsi si a devierii unor curenti miarini calzi, Un project interesant, indraéznet si — dup’ parerea mea — bine fundamentat din punct de vedere stiintific. Dup& dezbateri vii, s-a ho; tirit convocarea unui congres international, Ia care si se discute toaté problema. S-au fixat data si locul: peste o lund, la Bucuresti. = La noi? intrebi mitusa Maria cu mindrie in glas. — Dal Ca un omagin adus savantilor climatologi din acest mare centru stiintific. Dar unde e Tau? Abia astept si-i dau o veste care il va bucura mult. De data asta interveni Iona: — N-a fost cu dumneata? Noi asa credeam. El e cel de-al doi lea strbitorit si totodata al doifea intirziat, : — Si eu care voiam sd-I anunt ci a fost inyitat s& participe Ta Congresul de la Bucuresti! remarcd dezamagit Gromov. Mi-ar parea ru si i-o spuni altul inaintea mea! — Imi pare atit de bine pentru ef, izbucni Hona, vesel. ‘ Frecindu-si miinile ca pentru a si Je incalzi, Gromov isi indemn& oaspetii spre mast, Nu dadea nici un semn de neliniste. Mutusa Ma- 20tia si Hona ins& impdrtaseau aceeasi team& in legdtura cu ipsa lul Taun. Tiona se ferea din calea lui luk. Nu se putea descotorosi de 0 senzatie aproape dureroasa de remuscare. * Atmosfera din cabinetul de lucru.al Yui Stevens era inc&rcaté. Téun isi susfinea punctul de vedere cu infrigurare, in ciuda impotri- virii de care se lovea. Nici privirile reci ale Iui Stevens, nici obser- vatiile hot&rite ale lui Gorano nu-] fiiceau sa renunte. Cu miinile la spate, parcurgea odaia in lung si-n lat, prad% unel agitatii febrile, — E vorba de viata oamenilor din grupul de cercetare V, reincepu el pentru a nu gtiu cita oard. Peste trei ore... tevens il intreriupse. — Ascultd, Grigore, Esti un cercetétor de valoare, dar un.. exaltat, Gindeste-te ci nava de supraveghere a grupului se afla la 220 de kKilometri de epicentrul cutremurului experimental. Nu o dat4 am calculat raza in care este periculos si se navigheze, Cele mai largi determindri au stabilit-o la 150 de kilometri. In aceasta zond am avertizat toate vasele si nu patrunda. aun se opri din mers in fata lui Gorano. — Fac un ultim apel la dumneata, care esti coordonatorul expe difiei, Avem de-a face cu pritna experient& de producere a unui cur tremur artificial submarin, Este necesar’ o marji de siguranti cu mult mai mare. Caleutlele efectuate la Centrul de combatere a cutre- murelor nu fin seami, dup pirerea mea, de toti factorii locali, Ce va faceti daci, in afara elementelor pe care le-ati Iuat in consideratie, intervine, de pild’, si o acumulare de gaze de mare adincime, aflata sub o presiune considerabilaé, sau un elect datorat interactiunii unor mase puternic radioactive ? Poate ci... Privirea coordonatorului il facu si se opreascd o clipd. — Nimic nu ne indreptiteste la asemenea presupuneri, Geopalpa- torul nu a detectat nimic suspect. ins4_ prea bine cd in zona respectivd nu s-au putut face precise datorit% perturbatiilor acelora incd neexplicate? riposté TAun. —, Asta nu dovedeste ci ai dreptate. Am in fata mea cea mai recenté harti a subsolului regiunii respective din Oceanul Atlantic. E stabilita de grupul H de cercetare si confirmati de observaiiile grupului M, Dumneata pe ce te intemeiezi ? Taun isi mugcd buzele, Era cu atit mai furios cu cit simtea c& pare ridicol. Incercd s& se stdpineascd, dar nu reusi. Izbucni pe neas- {eptate. — Pe’ dragostea de oameni, de viaté.. Se opri bruse, Dupa o scurtA tacere, Stevens ii rispunse lapidar. — Argumente nestiinfifice. Altceva ? Gorano tresirise la auzul cuvintelor lui Grigore si fi aruncd hii Stevens 0 privire nemultumiti. — Trebuie si infelegi, prietene, incepu el, cé noi, ca oameni de gtiinfa, nu ne putem baza pe astiel de ipoteze nefonda S-ar putea ivi cineva care s% sflituiasc’ pe oameni si nu mai meargi la supra- faja Parnintului de teama meteoritilor, care, o data Ja o mie de ai ar putea omori pe cineva. Nici o teorie stiintificd confirmata ast&zi nu vine in sprijinul dumitale. Taun se frec# cu miinile la timple. Ce-] fcea si sustina aceasta idee ? Sk fi fost doar o festa pe care i-o juca sensibilitatea Jui exage-_ 21rata Era mai mult decit atit. Se simtea irezistibil impins pe pozifio aceasta, Deodaia il strafulgeré un gind, o amintire si incepu si yorbeasca : 7 — In cursul unei cercetiri de la Alma Ata, am imtocmit o harté a regiunilor maritime de mare potential seismic. Se baza pe 0 teorie ~ neelaborat% pind in ultimele ei am%nunte. Imi amintesc c& am ajuns la unele concluzii care contraziceau datele stabilite pind atunci, Explich pe scurt, dar destul de incoherent, bazele stiinfifiee ale studinlui, Apoi contingd : — N-am avut timpul necesar mi verific presupunerile, Nici datele pe care mi intemeiam nu le mai am la dispozifie. Dar imi amtin- tesc cX punctul unde se afl’ acum nava de observatie a grupului V.. Stevens nu-l lisa nici de data asta si termine. — De la neprecis la vag. — E trist, dar asta inseamn&’ ci deocamdati nu mai am ce spine. Dup& citeva clipe, Grigore adduga: — MA duc. Usa cabineiului se deschise si apol se inchise in urma Inj. — S-a suparat, dar n-avem ce-i face! observa Stevens. Acum, ci Tiun plecase, Gorano parea mai putin sigur pe pozle fia lui. — Asculti, Stevens, vino cu e la centru! Nici eu nu cred sa aibi dreptate, dar si mai verificdm o dati toate Wirfile subsolului at- lantic. Poate c4 raportind zona regiunii viitorului eutremur artificial — Un nebun aruned o piatra, De data aceasta ins#, Gorano j-o retezi scurt. Ti # E urmeze si pornirh in grab’ spre ferasa locatoritlui, De acolo, tuara helicopterul spre centrul de operatii, * Sorbeau cu plicere din borgul acrigor. Cele dowk gospodine se bucurau din plin de taudele binemeritate ale mesenilor, cind Ta4un ist facu, in sfirsit, aparitia, Tlona iesi in intimpinarea lui, O senzatie de usurare o ficea si se miste vioi. Gesturile if erau invaluitoare, de parc si-ar fi expri- mat prin ele o recunostinta caldi. L-ar fi imbréfisat numai_ pentru ei era acolo, pentru ci dezmintise presimfirile ei infunecate, Dar ex- presia lui trada o neliniste, care o' sperie. — Na te simti bine? intrebX ea privindu-l in ochi, urmarindu-i cutele de pe frunte. S-a intimplat ins% ceva. O sa-li spun, dar nu acum, mai tirziu... Hiona il cunostea bine. Intelese c& nu era momentul s8-1 tulbure cu intrebiri, ci framintarea Jui avea sX izbucneascd singura, mai devreme sau mai tirziu. Vi rog si mi iertati.., incepu Tkun, adresindu-se invitatilor. — V-am si iertat pe amindoi, replick uk. Ai luat pila de la fos- tui dumitale dascil, ceea ce explict totul. Nadajduim inst cd nu vefi intirzia si la Congresul de la Bucuresti 4 — Gare congres? intreb% mirat Grigore. Nu stiu la ce te referi Gromov ii relati pe scurt despre noul project. Chipul lui Tauh se lumina pentru citeva clipe. — Bucuresti... Bucuresti! O st-i revad. $i inci foarte curind 12 22,i Ge prilej interesant! Profesore drag, itis: adine recunoscator ! — Nu-mi datorezi mie recunostinta, ci dumitale. Ai fost desemnat pe baza lucrarilor si cercetarilor efectuate. Taun simfi din nou atintiti asupra lui ochii mari ai Monel, Voia tocmai sd 0 roage s&-si spuni gindul, cind ea incepu singur& sh vor- beasca, — Cit de ciudat mi se pare cind aud pe cineva spunind ci ii este dor de locurile unde s-a nascut, unde a copilXrit! Dacd mi-ar zice mie cineva sa-mi revad satelitul jupiterian, unde mi-am peirecut co- pilaria si adolescenta, i-as spune cd... am altceva mai bun de facut. Cind eram acolo, nu-mj displacea, Dar de cind am venit pe Pamint, nu_am nici o nostalgie. E adevirat ci la Bucuresti e si congresul, dar be tine, Grigore, te airage in primul rind oragul.., — Da, Ilona, asa este! Mi-e dor de acele tinuturi, Tu n-ai-ayut in cosmos decit un adapost intr-un pustiu incremenit, pe care I-ai accep- tat, dar de unde ai fi vrit si scapi cit mai repede, Eu am trdit insi din plin clocotul unei vieti care nazuia tot mai sus. Sint nerabda- tor s4 aflu unde au ajuns oamenii de acolo, E adevarat ca patria noastra este acum globul pamintesc, dar nu voi uita niciodata locurile de unde am pornit, pe oamenii cu care am pasit cot la cot in tinerefe. Sint, de aceea, nespus de bucuros ca s-a ales Bucurestiul pentru acest congres. Altfel cine stie cind m-as fi hotarit sa plec intr-acolo 1... Se opri brusc. Vorbind, uitase de gindurile care-1 chinuiau, Acum se ingrimideau din nou, apasatoare, Intre timp, matuga Maria intervenise si ea in discutie, Era doar vorba despre Bucurestii ei! Preocupat insi cum era de soarta grupu- iui V, Taun nu auzea cuvintele pe care le rostea bitrina, Si cuvintele pe care Taun ie spusese lancai, la ivirea ei, adusi de mina de Wan, sunasera reci, conventionale. Ce impresie oribila ii fdeuse fetei acest om distrat si distant! Ilan intelese cA se petre- cuse ceva cu maestrul si se retrase impreund cu prietena lui, Grigore depind mult{ vreme singur gindurile care i! m¥cinau, Oamenii mincau felurile gustoase, discutau, rideau, $i toate aces- tea treceau pe ling el, f4rd si-I ating’, Spre necazul mitusii lui, Taun mesteca si inghifea in nestire, fard s& simtk gustul bucatel fara sé spun un cuvint. — Ce-i cu tine, baiatule ? izbueni la un moment dat bairina. De ce nu ne spui ce ai pe suflet > Dar Grigore parcd nici n-o auzea. O privea cu ochii tui lim- bezi, fra s-o vad Unde era grupul V? Se uit la cronograf si tresiri speriat, Peste exact o ord si tn sfert, fundul mirii avea s4 se cutremure, apele sk se involbureze, valuri uriase s& se ridice din ocean spre inaltul boltii. di veneau in minte iar si iar discuifiile din casa dui Stevens, De ce nu voiau sa-1 asculte ? - Ce rost avea sa fie acum aici, asezat la o mash festivi, la o aniversare ? Cu 9 sptimina in urmid, consiliul interdepartamental hotirise de- finitiy ci era 0s, hu mai avea neyoie de tratament de readap- fare, Ar fi trebuit sa fie fericit. Dar noua irimintare legata de soaria grupului V pusese stapinire pe el. Nu facea oare exces de zel cXutine du-si parcX singur necazuri? Tn imediata Lui apropiere, auzi o voce care il striga. Privind in 23fur, vizu cf rkmisese singur la mas. Stringea cu putere intre de- gete o linguriti, balansind-o deasupra cestii de compot de ananas. = Vino in salon, Grigore ! Masa s-a terminat de mut Glasul Tlonei era cald, #rietenos. — Sau mai bine spune-mi acum, aici ce s-a petrecut cu tine, ea. Grigore ridick ochii spre ea, ca si cum ar fi reyazut-o dupa o lungi desprtire. = — Ai dreptate, Dar nu-i destul si-{i spun tie. Trebuie sa vor- bese cu mai mulfi. — Sint doar destui im casa asta in astli-seard ! incere# intr-o doara si glumeasc’ Mona. Tdun pared nici nu auzise ultimele ei ctivinte. Se scul& si porni cu pasi mari spre salon. In mind mai tinea lin- gurita de compot. Abia in momentul cind tidicd amindou’ bratele, cerindu-le invitatilor s&-I asculte, isi d&idu seama.de acest Tueru, surprinzind zimbetele care aparusera pe citeva chipuri, pentru a dis purea, de altfel, foarte repede la vederea figurii Ini incordate. luk opri muzica. : — Stiu cit de nepotrivite vor suna astazi aici cuvintele mele, Incepu Tun, Dar nu am dreptul sa-mi ascund mai departe irémin- tarea. E in joc viata unor oamenil.. Le povesti in amanunt situatia grupului V, controversa dintre el gi ceilalti cercetitori, teama care il cuprinsese pentru vietile tovara- sifor sti de munca. ‘ Abia terminase, cind profesorul Baberik, care-l ascultase cu ut interes deosebit, infrebi unde se alld epicentrul cutremurului proiectat. — 23° longitudine -vestich si 28° latitudine sudici, raspunse Be Grigore. Fata fui Baherik se intuneci. — Cum e mai rau. n primit chiar jeri o comunicare a unui cercetitor japonez, care, bazindu-se pe dezvoltarea unor lucrari efec- {uate acum vreo 60 de ani la Alma Ata — TAun tresiri Ja auzul acestor cuvinte —, conchide ci acolo si in alte citeva locuri de pe intinsul oceanelor sint zone de mare pericol seismic, nedetectabile cu ajutorul geopalpatoarelor datoriti actiunii unor radiatii complexe, Un cutremur provocat ar produce, desigur, o furtun’ puternicé pe o st- prafata imensi. — Cunosc si eu {ucrarea, observi Gromov, vizibil ulburat. Ai avut, din pacate, dreptate, Grigore, Cit timp mai este pind la ‘produ- cerea cutremurului ? — 66 de minute, Gromoy s&ri in picioare. — La aerodrom! Taun, Iuk, Baberik, veniti. Yan, care ascultase cu atentie incordata relatarea fui Tatin, se apropie de el-si fi Strinse mina. Fira nici un cuvint, Ti il - Tu de brat si pornira impreuna in urma celorlalti. Han pi 9 clipi spre Ianca si-si didu seama c4-1 urm&rea‘din ochi. Pasea alé- tari de Tiun si simttea ceva cald, o mulfumire cum nu mai cunoscuse. Cinci minute mai tirziu, racheta de salvare ,Albatrosul* spinteca eu o vitezi de 12.000 kilometri pe ord ionosfera, indreptindu-se spre punctul wide se afla mava grupului V, La aerodrom mai luase doi pasageri measteptati: pe coordonatorul Gorano si pe cercetdtorul Ste- vens, Dip o ultim® revedere a datelor si calcufelor de care dispuneat, ajunsesera la concluzia ci se putea ca Grigore Taun s& aiba dreptate. * 24Rosoyski, comandantul grupulii V, isi privea ce neribdare cro- nograful. — Inck yase minute! sopti el. Toate aparatele inregistratoare erau pregifite, si cercetdtorii isi “ ocupasera locurile de observatie in navi. Rosovski se pregitea tocmai sd mai dea o raiti Prin vas, cind auzi apelul televizofonic. Se gindi mai intli st apese pe buionul de oprize, pentru a intrerupe legitura. Mai avea doar atitea de ficut! Cine stie ce pricten, care-si gisea tocmai acum si-l deranjeze, Dar pe ecram apdruse de acum chipul profesorului Baberikc si se facu auzité vocea Ini grava. — Atentie, Rosovski! Grupul vostru este in primejdie! Peste 15 minute racheta de salvare ,,Albatrosul va fi lingd voi. Pregatifi-va de imbarcare ! Intrerupeti imediat hucririle de cercetare! Comandantul grupului V didu imediat alarma, Cercetitorii st echipajul de navigatie se. adunari pe bord. Primiri vestea cu singe rece, dar totodata constienti de pericolul pe care aveau sii-l infrunte, Cifiva ceruré permisia s& continue observatiile, cel putin pind la ivirea navei de salvare, Doukisprezece minute dupa ora stabilité pentru producerea cutre- murului, un val imens, asemenea unui zid de api, se ivi la orizont. Inainta cu mare vitezi spre navi. Oceanul, pink atunci neted ca oglinda, incepu si se agite. In acelasi timp, Ja citeva sute de metri indltime, apiru un punct argintiu, care crestea treptat. Era racheta de saivare. Aceasta isi in- cetini zborul, apoi se opri cu totul si, deasupra ci, se ivird paiele unei elice gigantice. Racheta se transformase in helicopter si incepuse s& se lase cu mare repeziciune in jos... Cind mareie val ajunse ia vreo suth de metri de vas, vitietul Tut asurzitor acoperi complet zgomotul motoarelor aeronavei, Rosovski se ured ultimul in racheta-helicopter. ® Membrii grugulut V se giseau acum in sigurantt in Albatros", Dedesubtul cilitoritor, oceanul se zb%fea furios. Valuri imense. se ridicau la mari indltimi si se aruncau apoi inspumate in jos, iar trombele fisneau pint ta sute de metti altitudine, stripungind norii ce~ husit, Vasul de cercetari era aruncat, cao juc&rie, ba tntr-o directie, ba intr-alta, Gorano il duse pe Rosovski, conducttorul grupului V, in fata lui Viun. Amindoi ii strinserS acestitia mina cu cdldurd : — lath pe salvatorl vostrut vAlbatrosui“ se mai roti de citeva ori deasupra apelor infuriat care ofereau un spectacol miret, Incep apoi si sue rapid si o p eu foaté viteza de care erau capabiie motoarele sale, spre continent, Gapitolul XXIX UN STATISTICIAN AL TRANSPORTURILOR — Indivizi plicticosi au existat si vor exista in toate timburile, isi spuse Grigore Taun oftind din greu. Dar omul care se afla ling’ el, in mica racheti — pe nume Geo Paseta —, nu observa starea Iui de enervare si isi continua nestin- gherit perorafia. Era mic, slab si vesnic agitat. Vorbele fi ieseau din 25gurd intr-un torent neintrerupt, imbicsite de date si cifre. O adeva- rata masina statistica in functiune. — Trebuie si intelegem cu totii cd transporturile au fost intot- deauna si vor fi intotdeauna arterele prin care curge singele unei regiuni. Intr-un singur an se transporti in Sahariana 790.000.000 de cAlatori si produse in greutate de peste dou miliarde de tone. $i cit de impresionante, prin amploare, ca si prin perfectiunea lor, sint mij- loacele pe care tehnica moderna ni le-a pus la dispozitie! Pe vremea dumitale nu existau nici drumuri mobile, nici aviotre- nuri intercontinentale. Iti dai seama unde am ajuns ? Paseta scoase un carnet de note si continua netulburai — Locuitorij Saharianei efectueazi 72,35% din calatoriile lor de peste 150 de kilometri si 89,40% din cele de peste 500 de kilometri cu vehicule aeriene. Pe de alfa parte... Toate aceste lucruri nu erau, desigur, lipsite de interes. Dar nu ni mai tonul de lecjie cu care erau expuse i] impiedicau pe Taun sa le asculte cu atentie. fi era mai ales necaz ci nu era lasat sd trdiasca emotia acestor ore, cind se gasea in drum spre locurile unde se nds- cuse, pe care avea, in sfirgit, sé le revad&. Acum, mai mult ca oricind, ar fi avyut nevoie de singurdtate. Si-ar fi pus televizofonul pe toate posturife de pe latitudinea 45° si ar fi gdsit o doina cintata oiereste ca pe malul Oltului, ca in munfii Vrancei. Ar fi ascultat versurile unor poeti de pe plaiurile dunarene, In mintea lui se perindau zeci de amin- tir’ scumpe ale copil%riei, apareau chipuri de oameni si privelisti pe care le cunoscuse. Congresul de la Bucuresti, Ja care avea s& parti- cipe, ii amintea de un alt congres, de cel de la Tuanin, spre care ple- case cu zeci de ani in urma, ca tind cercetitor. Si chipul Roxanei aparea din zirile trecutului, vin si dureros de limpede. Simtimintele acestea se potriveau cu vorbele lui Geo Paseta ca trilul unei privighetori cu zgomotul strident al unei rignite. Acum tovarastl de calatorie al lui Taun se inversunase sid pre- zinte un scurt istoric al elementelor de ventilatie si incdlzit folosite de la crearea aviafici. Trecu alpoi la o analizi comparativa a eficientei diferitelor mijloace de zbor. Se opri mai indefung asupra vitezelor de care erau capabile diferitele vehicule aeriene, intarindu-si afirmatiile prin proiectarea a diferite diagrame, tablouri stalistice si gralice. Te- tul era demonstrat riguros, cu argumente precise si complete. Paseta trecu dupa aceea la problema accidentelor, iar dupa ce le clasificX in doudsprezece categorii, dupa frei criterii de bazi — natura for, cauza lor si urmirile lor —, observa c&, practic, accidentele dis- parusera in ultimele dow’ decenii. — M& intelegi, desigur, explict el, apucindu-l pe Taun de reve- rul hainei. In acest interval de timp s-au ‘petrecut doar cinci acci- dente aviatice si nici unul dintre ele mortal. Ji arkti climatologului o diagram reprezentind curba sckderii num%rului accidentelor de aviatie in secolul al XXl-lea gi apoi com tena : — Astizi sint realizate condifii ideale de sigurant% a zborului. Automatizarea aproape general a circulatiel aeriene, motoareie de rezervii, dispozitivele de redresare, parasutele care se deschid singure — de felul celor pe care le-am imbracat noi la ureare — baloanele- parasut’ pentru cazul unui zbor deasupra marii, toate acestea itl apara de minune viata. In plus, stii, desigur, c& niciun vehicul aerian de pasageri nu ‘poate lua oameni la bord tnainte de a efectia. telediri- jat si TirX echipaj, zboruri totalizind minimum 100.000 de kilometri. 26| Dack o astfel de nav experimental suferd in cursul probelor un ac- cident, ceea ce se intimpla foarte rar, este revizuiti, si defectele de constructie sint inlaturate. Nu poate fi pusd in serviciu decit dack efectueaza, fara pasageri, zboruri de cel putin 500.000 de kifometri, in perfecte condifii. In ce priveste incercarea prototipuriior, aceasta se face fara pilot, zborurile de probi fiind si mai indelungate, c&ci.. Taun se hotiri s4 nu mai asculte aceast% fevarsare de informatii. Incerca s4 uite de omul care se aila ling& el, sk se gindeascd numai Ja revederea care-l agtepta peste jumatate de ord. Nu reugi insd. Cuvintele, rostite uniform si sacadat, ii rasunau in urechi ca tic-tac-ul unui ceasornie prea zgomotos, care nu te las si dormi, Isi reaminti cum d&duse pacostea asta peste el. In drum spre aerodrom cilatorise cu Geo Paseta in aceeasi cabin’ a drumului imo- bil, Asa cum era ‘firesc, isi impartasisera reciproc felul calatoriei, - Amindoi trebuiau sé ajungi, intr-o prim’ etapa, fa Benghazi, pe coasia wudicd a Mediteranei. Si de atunci incepuse nenorocirea, Paseta Vorbea, vorbea, vorbe Nu se oprise nici atunci cind ajunser& la aeredrom. Taun yoia si se indrepte spre grtpul principal al rachetelor de Pasagéri, dar Paseta il antrenase in mod energic spre un panou ldturalnic, pe care era infix: tisaté vasta retea a transporturilor aeriene. Aici ii diduse 0 noud serie ee explicatii, ilustrate prin exemple numeroase gi ealcule precise. Cind Taun reusise, in sfirgit, st-1 convingd cX era tirziu, Paseta i! fuase de brat si pornise cu el, vorbind mercu, spre un grup izolat de Patra rachete ailate in apropicrea Panoului. Grigore ar fi vrut si-I intrebe pe insoftitorul stu nedorit de ce trebttian s& se urce intr-w din aceste nave si nu in eele spre care se yedea curgind suvoiul cel mate al ckltorilor. Dar se temea s% nu provoace noi si no! explicatii gare. Desi intrucitva nedumerit, résuflX usurat cind s¢ vazu ur- Cat in navi si putu st apese pe butonul ,,Benghazi' __, Nu vedea ce importanja ar fi putut avea, la urma urmei, faptul ea mu luasera una dintre rachetele aflate in zona principala de de- colare. Asa il cuhdscuse pe neobositul sku interlocutor... Tresiri cind Paseta i se adresi direct. — M& asculti, nu-i asa? Voiam tocmai si te rog si-mi impirt#- Sesti impresiife pe care le avea un cilitor in vehicilele secoluiui tre- cut Cred cd merit pe deplin aceastt modesté r&splati, adiugi el, elipind repede din ochi, Uite, sint nun ochi gi urechi, Scoase carnetul si il privi pe Grigore Taun ca si cum ar fi spus: ~ Pini acum te-am distrat eu pe tine. Acum ma astept la tela- . tari absolut inedite, Cit mai avea oare pint la Benghazi? se intreb’ Taun, exasperat, Dar in aceeasi clip’ se petrecu ceva care fl scuti de raspuns, Seminalul rosu al alarmei se aprinse si vorbitorul automat al ra« chetei anunta scurt. — Atentie! Motorul nu mai functioneazi. S| 15 secunde prin trapa care se va deschide sub v. Lui Tiun fi tree ca fulgerul prin gind c& faeuse pha acceptind sa se urce la aerodrom intr-ana din navele acelea izolate. Dar nu mai cra timp pentru frdmintari. Cina trapa se deschise isi didu primul diumul in gol. cui parasuta peste OTCapitolul XXX SAHARA Amefit de cidere, Grigore Taun dadu si se ‘ridice in picioare. Ling’ el se afla o stincd ciudata, aidoma unui cap de cal. Ridicindu-se, se izbi cu toatd puterea de o iesitura a rocii dure. Sim{i o durere cumpliti in crestet. In fata ochilor incepura sa-i joace pete violete, care se inmulfeau tot mai mult, se uneau intre ele si ii intunecau treptat vederea. Caipul ii zbirniia de parca i-ar fi fost plin de bondari. Se clitind citeva clipe ca beat, Apoi se pribusi greut, ca un bolo- van, la pamint... Cind se trezi din lesin, privi in jurul lui £4ra s& inteleagd nimic. Se gisea in mijlocul unei zone tipice de desert. Formele terenu- lui dovedeau c& aici vintu] nu era un niusafir trecdtor, ci stdpinul per- manent. Nici o urma de Geo Paseta sau ide rachet3. i Valurile barhanelor de nisip, inalte de 20-30 de metri, se intin- deau pind departe, spre orizont. Aveau o forma caracteristica, cu panta expusd vintului putin inclinat&, cea neexpusd — abrupt’ si cu doud prelungiri laterale. Ondulatiile lor erau de o regularitate uluitoare. Din loc in loc se zireau stinci cu intdtisari ciudate, care isi dato- tau in mod evident formele eroziunij curentilor aerieni. ,,Ciupercile”, ySsterele“ si ,mesele colice’, specifice pustiurilor si altor regiuni bin- tuite de vinturi puternice, pareau sculptate de dalia unui artist cu 0 imaginatie bogati. In fundul depresitinilor dintre barhane se vedeau pe alocuri tu- fisuri si ierburi, printre care se iveau din cind in cind cirtitele si sobo- lanii de nisip. Beasupra lui Grigore rojiau mii si mii de muste, stra- vechea plaga a deserturilor africane. Visa oare? Si daci nu, unde se gisea si ce era cu el? In mintea iui isi facu loc, tulburator si dureros, un gind ciu- dat. La inceput incercd si-] resping’, si-| izgoneascd, dar in iavearea lui pleda tot ce vedea imprejur. Si o voce interioari, vecea indoielii chinuitoare, incepu sd vor- beasca + — In jurul tu e Sahara. Ai dormit si ai visat despre Sahariana, despre mafile progrese inigptuite de omenire in lupta pentru desd- virgsire. Un vis frumos.., ona, luk, Han nu exisié si nici nu au existat vreodata. Submarinul transparent, central cultural, vegetatia lu- xurianté in locul desertului nu sint decit plasmuiri ale minfii tale, Grigore ! Ce gind ingrozitor! N-ar fi vrut si plard& cu nici un pret lumea pe care 0 descoperise, camenii pe care-i cunoscuse! Credea in ea, cre- dea in ei, cXci implifieau idealuri pe care umanitatea fe nutrea de veacuri ! Urletul fioros al unui sacal, care rasun& peste intinderile gal- bene si infierbintate, il chem& la realitate, ca o dezmintire dureroasd a nidejdilor Lui Tin fi era cald, ii era sete si capul fl durea de fost gata si se despice in dou%. Dar toate acestea erau fA fate faji de indoiala care-f tortura. Simtea cum ceva se naruie in el. rpe figni dintr-o gauri a stincii. Grigore siri repede Ia o iritoarea se depirth, fara s&-i dea vreo atentie,WVocea interioard devenise acum sarcastica, crud’. ie — Unde fi-e Sahariana, marea oazi a Africii, cu eroii sl infelep- fii ei, cu etica ef inalti? Unde-s brocesele care se termina prin con- damnari ta repaus silnic? Dar de legenda naufragiatilor cosmici iti amintesti ? Ce-i cu somnoterapia care a durat decenii? Amigiri, ama- giri! Realitatea pustiului e aici, ling% tine... Era nevoit sd goneaseé firi incetare mugtele care i se asezau pe obraz si pe miini. Ginduri contradictorii il fruimintau, Poate ci de la explozia ato- mica nu trecttsera decit citeva zile.. Dar in cazul acesta, cum ajun- sese aici ?... Existase oare sanatoriul?.. In orice caz, un lucra parea cert: nu se afla in Sahariana, ci in plind Sahar ! Daca inst tot ceea ce — si zicem — ,visase despre ,viitor nu a existat nicdieri, atunci... atunci era dator si devin un adevarat profet, Sa vorbeasci oamenilor despre morala, arta, sistemul de convietuire, Pe care imaginafia Tui le scornise gi care aveau nenumérate {ucruri bune, minunate. Dar ideile si proiectele tehnico-stiinfifice pe care le avea in minte? Sa fi fost si ele rodul fanteziei, cu toati Precizia cu care si le amin- fea? Sau noile sisteme matematice de calcul? Incepu si-si aminteascd schemele aparatelor meteorologice din institutul de Ja El-Solohu, cu toate aminuntele lor. Reproduse in gind schema si functionarea geopalpatorului, — Toate acestea — un vis? Nu, era absurd! Un om nu putea doar si ndscoceasci o intreagt epock. Un vis nu putea s& cuprindd o lume. Dar atunci, de unde inviase Sahara ? Deodaia ii veni o idee. Dezlegarea tainei era pe bratul siu: tele vizofonul. N-avea decit s& se uite. Dack era acolo, attnci Sahara acea- Sta era o ifuzie, care avea si se spulbere mai deyreme sau mai tir- ziu. Tar de nu... In orice caz, descoperise in sfirsit cheia cu care putea SH lAmureased toful. Cu un gest rapid, isi ridick mineca, Televizofonul nu era pe brat. Privi mai atent. Se vedeau parc urmele lui. Dar poate cH erau urmele unui simplu ceasornic, Cine ar fi putut-o spune? Se crezuse atit de aproape de liman si acum era Ia fel de nedumerit ca inainte. Un vint se stirni brusc dinspre apus, ridicind nori de nisip fin. = Apa, unde putea gasi pufini apd in aceast uscXciune ? In departare vazu trecind siluctele elegante ale unor dromaderi, Poate ca acolo era o cale de caravane, Porni la drum, hotarit s& nu Se opreascd inainte de a ajunge la o sursi de apa. Inctlfimintea i se afunda adinc in nisipul fin al pustiel, dar fra- tintarea care il coplesea il facea si uite de eforturile fizice. Pind de curind se simtise atit de puternic, atit de sigur de el si acum... Avea oare s& devind din nou robul indoielii, o epava pe oceanul agitat al nelinistii... o reptild ? Timplele ii zvicneau, : Cu un suprem efort de voini%, incerck sX adune laolalti faptele de care era sigur si si le jidece in mod lucid. Fat in fati, de neimpacat, se ridicau dowd grupuri de imagini, care se contraziceau : pe de o parte tot ceea ce traise sau i se p¥rea cd triise de la desteptarea din som- nul terapic, iar pe de alt& parte — acest desert saharian. Sau utia, sau alta erau o amgire. Si gindurile il hartuiau fara incetare... Sa fi fost Sahara“ aceasta un cosmar sau, Poate, o n&luctre da- foraia unui soc suferit in timpul accidentului ? Atunci totul ar fi fost Bolimpede... Dar prea aveau foate obiectele contururi clare, prea se des- fAsurau toate intr-o inlanfuire perfecté si logicd de cind se irezise din lesin printre barhane. Atunci nu mai raminea decif si fie aceasta realitatea, si restul... Si-ar fi dat bucuros viata sa nu fie asa. Sa nu fie asa... Gemea aproape de deznddejde, Si in gindurile lui se con- fundau preocuparea pentru viata sa si pentru destinul omeniri Mereu alte urcuguri pe culmile barhanelor si alte coborisuri in viile cu tufe scunde si pe jumatate uscate. Tsi simtea gitul din ce in ce mai uscat. Inainta din ce in ce mai anevoios, covirsit de o oboseald cumplit%, Respira cu greu aerul su- focant, amestecat cu pulberea find a pustiului- De citeva ori i se paru ci izbavirea este aproape, In fata lui, la yreo citeva sute de metri, ti aparura grupuri de palmieri, care se oglindeau in apele unui lac, fintini Ja care se addpau animale, turme de antilope gratioase gonind prin savana. Dar cind venea mai aproape, totul dispirea. Simple fenomene de fata morgana, atit de obisnuite in deserturi. Si T&un continua sa riticeascd, asemenea unui om beat, prin Tue mea incins’ a valurilor galben-roscate, Si desi setea devenise acum cumplitd, nu cduta numai api. Asa cum fi era sete sa bea, asa ii era sete sa stie. — Sahara sau Sahariana? Aceast& intrebare il framinta fara in- cefare, obsedaiy Pisea clatinindu-se, Trupul i se fsa cind pe un picior, cind pe celdlait, iar bratele se bilibineau de-a lungul corpului. Mustele il infepau tot mai des pe obraz, iar el se simfea prea viiguit ca s& le alunge. — S& afle, si afle unde este! Acesta era singurtl gind care mai raticea prin mintea Tui chi- nuitX, Dar si el incepu sd se steargi, treptat, ca ros de smirghelul fin al nisipului purtat de vint. © liniste stranie incepu sd-I invaluie. Din departari fi rasunau acum in minte versurile lui Pugkin : Singur, in pusti Prin nisipuri rosii si fierbinti...“ Numai repetarea- tor mai stiruia in mintea-i goa Deodat& se opri in loc, uimit, fara si inteleag — Capul de cal! Capul de cal! Unde il mai zarise? Isi_ aminti. Era stinca de unde pornise, Nu inc&pea nici 0 indoiald, Facu un ultim efort ca sa infeleagd. De-ar muri dupa ce va fi aflat adevarul... Dar obiectul argintiu care sclipea pe nisip era oare tot o nalue cire? Se tir spre el. Il pipai. il strinse in mina. ‘ — Televizofonul! Televizofonul! Televizofonul era aici. Deci Sahariana... . Ji mingiie ca pe o fiinfé draga. 1! strinse la piept ca pe un ta- iisman, Era mé&rturia indiscutabila a realit&fii vielii pe care o traise in ultimul an, a lumii ‘noi pe care oamenii o faurisera. O bucurie imens& ii cuprinse sufletul. Umanitatea ajunsese deci intr-adevar pe acea culme inalfa a individului, a desdvirsirii societi{ii ! Niciodatt nu-i fusese atit de drag acest aparat, niciodata nu ii apliruse atit de frumos ca acum, cind regdsea prin el o lume in- ftreaga’! Orice s-ar fi intimplat de acum jnainte, stia c& societatea yeacului al XXI-lea, asa cum o cunoscuse, exisit si va dxinui, real 30Capitolul XXXT RACHETA DE SALVARE Grigore forma tocinai indicativul televizofonic al profesorului Gro- “mov, cind simfi cd citteva il bate pe umir. Se intoarse si il recunoscu pe luk. Se apropiase de el, impreun’ cu inci un barbat. Ceva mai incolo era un vehicu! aerian, care aterizase f4rd nici un zgomot. __— Grigore, Grigore! Am-avut mari emofii cu tine! furd primele cuvinte ale {ui Tuk. $i continud: Cind am fost instiintati de la aero- drom ca te-ai urcat intr-o rachet& prototip, in curs de experimentare, he-am speriat cu totii. Am pornit tmpreund ct. Andrew, de la ser- ‘viciul de control al aerodromului — arith spre insofitorul sau —, in a racheta care a plecat in cdutarea ta. Se imbratisara, Taun strinse mina Iui Andrew, iar acesta ti didu si bea un lichid rece, racoritor, Dupa ce sorbi tot continutul yasului, Grigore intrebi, continuind si gifiie: — Dar Geo Paseta, insotitorul meu din nayi? Ce s-o fi inftm- plat cu el? Nu cumva e rinit? De data aceasta ii rispunse Andrew : — Nici o griji, E bine, simitos, Paraguta I-a dus la vreo zece kilometri de aici, Acum un sfert de ceas, posturile de radioteleviziune au anuntat ci a ajuns la Benghazi. ‘Téun privi din now in jur. Desertul — Sahara — era totusi acolo! Nu ppieriseri.o dat cu ivirea salvatorilor sii, : — Exp! i, iuk, unde sint. Ce cauti desertul in Sahariana ? Wu pricep nin Profesorul de telnofizic’ izbucni intr-un holtot de ris, care nu Se mai sfirgea. Abia reusi s& ingine: — Auzi intrebare! E rezervatia, Grigore, rezervafia. ,,Mica Sa- ara“, cum ii spunem moi! Era cit p-aci sa fii primul om siisi fiare satbatice in secolul al XXI-lea! Taun il privi mult timp fri s& priceap4. ezervatia, rezervatia, rezervatia.., Cuvintul ii risuna in cap ca repetat de un ecou fr sfirsit. Si apoi, deodata, risul izbucni si din el, ca un torent, izgonind durerife si temerile, limpezind dintr-o dati total, * Zburau acum spre departamentul Benghazi, in regiunea Cirenaicel nord-africane. Vorbea Tuk, fi infeleg nedumerirea, M& mira numai c& la El-Solohy n-ai auzit niciedataé vorbindu-se despre rezervatia de pustiu, unde se co: Serva cu atita grija, ca o amintire a trecutului, un colt al desertu!ui de altadata. Realizarea acestui muzeu viu n-a fost deloc usoara. Trebuia im- Piedicatd patrunderea norilor deasupra zonei rezervatiel, stirnite in miod artificial vinturl uscate, asigurati pAstrarea florei si faunei spe~ cifice si, inainte de toate, trebuia contracaratd influenta fegiunilor inconjurdtoare, a ciror clim% nu seamin, precum stil, citusi de pufin cit a unui pustiu, Pe de alta parte, era necesar ca insula de nisi: fierbinte si mu influenfeze in mod defavorabil zonele limitrofe. In calea vinturilor purtitoare de nisip ale acestui desert miniatural, au fost ridicate diguri fnalte, iar insectele diunitoare se lovesc, la li- mitele ef, de perdele radiante, prin care nu pot trece. — Interesant, Iuk, foarte interesant! Dar spune-mi ciim se ex- plick faptul c¥, incercind s& ajung Ia o oazi, am revenit in acelagi loc 31f Nobrancas Ree : ' de unde am pornit, desi sint incredintat ck am pisit drept inainte si nu m-am ab&tut nici o clip’ spre stinga sau spre dreapta ? s Fenomenul este simpfu, observa Juk, Im intuneric si in locuri = lipsite de puncte de reper, mergind multi vreme in ceea ce fi se pare a fio linie dreapt%, faci de fapt un ecol, in cere, in sensul opus acelor unui ceasornic, de la dreapta spre stinga. Lucrul se datoreste asimetriei ponderale a corpului omenese. Ficatul e de vini, dupa cum tot datorifa lui sintem dreptaci. i * Acum Téun se simfea din nou stipin pe sine. Uitind de framintérile prin care trecuse, se intreba cum de pu- tuse si se indoiasc&i de realitatea epocii i lumii in care isi trdia cea de-a doua existentaé. Avea acum din nou dreptul sa zimbeasc#, sa se bucure de viata pe care si-o cucerise. El 18s8 cu dinadinsul si-i lunece in gind imaginea Ilonei. Era dureros si stie c& a pierdut-o, ci i-ar fi putut lumina fericirea pe care incepuse s-o trdiascd, ci nu stiuse s-o pistreze. Lisi cu dina- dinsul si-l st&pineasc& gindul dureros al pierderii iremediabile. Si, alaturi de chipul Monei, se ivi imaginea Roxanei. Hona. Roxana. Dra- goste! Dragoste! Oare se poate sfirsi dragostea cu un om! Oare nu incepe ea cu fiecare om care-si gaseste loc in suiletul tau? Dragoste... lubire... Nu, iubirea nu poate si moara. Ea reinvie vesnic. Racheta se opri pentru citeva minute Ja Benghazi, si Iuk cebori. Apoi Taun porni mai deparie, deasupra vaiurilor albastre ale Meditera- nei. Curind, pe oglinda apei, apiruri, ca niste pete verzi, insulele pi- toresti ale arhipelagului grecesc. Si cu cit se apropia mai mult de plaiurile natale, simjea cust fulburarea il gituia. Rind pe rind, rémasesera in urma& peninsula ,,celor trei degete« — cum fi pldcea lui in copilérie s4 numeascA Thesalika —, apoi flu- viul Marija, muntii Balcani Si iaté Dundrea ! Visase de mult si o reyadi, ca pe un prieten drag. fsi scurgea lin apele printre malurile inverzite. In minte fi risuna minunatul cintec al ,,Ciocirliei. Apoi alte cintece gi iarasi_aitele. ©: pat& pestrifi se ivise. Crestea repede. Eran Bucuresti, Gri- gore Tiun privi prin luneta si, cind deosebi primele blocuri de lo- cuinte profilindu-se in mijlocul zonelor inverzite, se simti iarasi ti- nar, tinar cu adevarat. Fremata de nadejede, de doruri. Racheta incepu si coboare rapid spre orasul in care avea s& se {in& Congresul international pentru transformarea climei regiunilor polare, unde avea s& se intilnease cu tinesetea Ini gi si-si cucereascii Gefinitiv viitorul. Cind icsi in pragul usii aeronavei si puse piciorul pe prima treaptX ef vizu oameni, muiti cameni zimbitori, care ficeau semne pline de prictenic, de dragoste. Piirea ci recunoagte sute de figu Dar pe cine intimpinan acesti cameni? Facu pina si gestul mecanic dea se intoarce si a chuta sd descopere pe cel agteptat. Trecura citeva clipe pind si se dumireascd. Oamenii aceia venisera cu totii sd-1 salute, sd salute sosirea fui. Il s&rbk¥toreau ca pe un erou al stiinjei pornit de pe meleagurife acestea, ca pe eroul lor. i Si Grigore Thun se sin oamenii if numesc fericire. sentimentul minunat pe car SFIRSTTRugam cititorii si ne trimlt& impre- siile si sugestiile’ lor asupra lucrarilor publicate in colectia noastra pe adresa Bucuresti, Raionul |. V. Stalin, Casa Scinteli, Piafa Scinteti Nr. 1, Redectia revistel .Stiin}a si tehnicd*. Telefon 7.60.10 int. 1571-1164. Colectia .Povestiri sttintifico-fantas- fice” apare la 1 $i 15 ale fiecarei luni, in 32 pagini, pretul de 1 leu exemplarul. Abonamentele se fac la oficiile pos- fale, factorii postali: si difuzorii volun. fari din intreprinderi si instifufii. Prejul abonamentelor : Seluntc sonia é 6 lei