STUIII TCOLOGIG yt EY 1. 3—4- MARTIE - APRILIE 1970 BUCURESTI 4 ER SERIA Il-a - ANUL XXII — NCUPRINSUL tL D. St&nilowe, Temeuutile teologice ale ier E, gice a rathiei si sinodalitafit ef - - + ee lei si ale _ Prof, Joan RAMUTEAR vy Evenimentele Itorice inant sf duxt Riehl de Ia Colcedon —eefece... IV. Unul din cele mal vechi manuscrise slave ain hin Pistrui, "fara noastrd =. > shim. Benedict Ghius, Faptul réscumpardrii in ciclul Intruparii “Sebastian Chilea, Logos si Elhos ~~ snd Pr. Traian D. Valdiman, Veclica Sinodul I Ecumenic . - : “Doctorand Nicolae D. Necula, Partie cull in Bisericile Rasdrilene ndru 1. Stan, Preotul Gheorghe, isla organizare a Bisericii si jparea credinciosilor lalci Ie Doctorand Alexa ymist transilvs- é nean in secolul al XV-lea se bibliografice 5) 7Pr. Prof. D. St&niltoae TEMEIURILE TEOLOGICE ALE IERARHIEI $1 ALE SINODALITATI El Terarhia si sinodalitatea ci in Biserica Ortodoxé implicd in sine trei_principii: principiul comuniunii, care e principiul gener*} al in- tregii vieli a Bisericii si de la care conducerea ei nu <¢ poate abate; principiul originii transcendente a slujirii ei, prin care se deosebeste in cadrul comuniunii bisericesti ca 0 comuniune aparte ; si principiul complimentaritafii intre conducerea sinodala ierarhicé si poporul bise- ticesc. Fiecare din aceste principii au diferite temeiuri cogmatice. 1. Principiul comuniunii il gasim pe toate treptele existentei, de Ja Dumnezeu pina la ultima creatura. Modelul si sursa intregii comuniuni este Dumnezeu in Treime. Comuniunea in Dumnezeu este perfecté. Ea ne araté cé nu existé cunoastere si spiritualitate adevarata decit in comuniune. Aceasta pentru ca fara comuniune nu exist iubire, iar {ard iubire nu exist cuncastere si spiritualitate. Numai prin iubire un subiect patrunde in interioru] altui subiect sau se deschide aceluia. Numai ating profunzimile sau indltimile fiinjei ascunse in subiecte si se im- bogateste fiecare subiect din viala celorlalte subiecte si in armonie cu ele. De aceza in perfecta comuniune treimica intelepciunea este una, voinja una, fiinfa una si puterea una. Sfinta Treime areté cd principiul unita{ii este nu o persoané singulara, ci comuniunea sau principiul iubirii. Dupé modelul Sfintei Treimi este creat si omul in comuniune. Sfintul Grigorie de Nisa spune: «Nu intr-o parte a firii (wrane) este chipul lui Dumnezeu, nici in vreunul din oamenii priviti in ei insisi este harul, ci aceasta putere strabate prin tot neamul omenesc... Deci toata firea omeneasca care strabate de la cel dintli om pina la cel de pe urma este un singur chip al Celui de sus» (De Opiiicio ominis. P. G.. XLIV, 135). Filozofia din ultima jumatate de secol a pus in evidenta faptul c& omul nu poate avea constiinja eului propriu decit in relatia cu un «tu». Dar mai trebuie aratat cé «eu» si «tu» nu putem fi fara un con- {inut comun de preocupdri, iar cel mai pretios continut este un al treilea subiect. ar in categoria celui de al treilea intra toate persoa- nele care nu sint in relatia momentana de «cu-tur, Conjugarea are neapérat trei persoane : eu — tu — el; nici mai mult, nici mai putin. Omul nu se descoperd pe sine declt in masura in care descopera pe ceilal{i oameni. Noi vorbim in general de perioada care a inceput cu Renasterea ca despre o perioadd a descoperirii omului. Dar, pina in preajma timpului nostru, omul nu si-a descoperit decit eul propriu. De aceea a fost posibil ca unii mergind pe alte continente sa descopere numai spafiile geografice ale acelor continente si bogatiile lor, nu si in iubire se163 Pr, Prof, D. STANILOAE ’ ferioara. Dar in aceasta lucrare intra nu numai purificarea, care s-ar putea numi sfinfire in sens strins, ci si luminarea si desavirsirea. Ba chiar si purificarea e 0 purificare de nestiinta in lumea inge- reasca, deci implica un asemenea efect si in planul omenesc +. In general cunostinta despre Dumnezeu nu se impartaseste fara o legatura cu tainele, iar tainele nu sint lipsite de o inriurire ilumi- natorie asupra credinciosilor. Cunostinja in Bisericé se da inainte de primirea iainelor, pentru ca oamenii sa le primeasca cu credin{a, si dupa primirea tainelor, pentru a intelege harurile primite. Cine prin cuvintul anterior se simte indemnat spre primirea unei taine, nu simte acest indemn fara lucrarea Duhului Sfint. Am vazut ca Sfintul Grigorie de Navianz spune ca la Cincizecime multimea adunata in jurul Aposto- lilor a fost adusa prin Duhul Ja aceeasi gindire, care a fost in primul tind gindirea de-a cere botezul. Separarea lucrarii de luminare de lucrarea sfinfitoare si desavir- sitoare © produsul unei conceplii_ulterioare care a despar{it rafiunea de simfire si voinja, care n-a mai vazut omul ca un intreg. In conceptia biblicd si patristica nestiinfa si cunostinfa au impli- catii etice. In nestiin{a e implicata o voin{a de-a nu cauta si de-a admite adevarul ; in cunostin|aé e implicataé o voinja de a-l cduta si admite. Prin cunostin{a se realizeazd o unitate intre oameni si Dumnezeu. Dar ¢ un har sd poti depdsi orgoliul pentru a te uni cu ceilalf{i in gindire. Cit de mult ¢ legata iluminarea de actiunea de sfinfire prin sacramente a aratat-o Biserica de la inceput, si prin numirea de «luminare» ce a dat-o Botezului, sau prin numirea de luminati, data celor botezati. Pin azi Biserica considera pe cel ce vine la Botez ca «vine la sfinta luminare>. De altfel incd Sfintul Apostol Pavel spune ca Hristos «a sfintit Biserica Sa, curatind-o prin baia apei in cuvint» (Bfes. V, 26). Si tot el spune ca «toatd faptura se sfinteste prin cuvintul lui Dum- nezeu si prin rugaciuni» (I Tim. IV, 5). Ba chiar Mintuitorul a legat sfinfirea de cunoasterea adevarului: «Sfinfeste-i pe ei in adevar> (loan XVI, 17, 19). Aceasta arata ca actiunea luminarii adevarate nu se poate desparti de actiunea sfintirii sau a purificdrii $i desavirsirii in Dumnezeu. . In consecinja, persoanele ierarhice, tare au primit prin hirotonie misiunea sfintirii credinciosilor, au primit inclusiv si slujirea Juminarii prin cuvint. Slujirea luminarii nu se poate lua de la persoanele .care au primit slujirea sfin{irii si nu se poate primi de vreo persoana, in mod separat de slujirea sfintirii Dar in afari de aceasta insusire a slujirii sfintitoare de a cuprin- de in ea si celelalte doua slujiri (a luminarii si a conducerii pasto- rale), slujirea sfintitoare mai are incd doua trasaturi. Prima trasaturé este ci puterea sfinjitoare vine de sus. Oamenii nu se sfinfesc prin puterea lor. Ea are originea in transcendenta di- ? 4. Dionlsie Areopagitul, De corlestt hierarchia, cap. VIL, 3. P.G. I, 2: «fn rezumat ag rice gi aceasta ford ee eresesc. ci si purlficarea este si luminare st desdvirsire, Cict tm- plrtasirea de stlinfa dumnezclascd euratind de nest ints. prin cuvostinta talnelor mal desavir- site, lumineazs prin insasi cunostinta dumnezciases prin care gl purilicd gl desdvirseste tarasl prin lumina Insdyi> iW5 TEMEIURI TEOLOGICE ALE IERARHIEL $1 ALE SINODALITATII EF 169 ind, mai precis in lisus Hristos. Hristos «s-a dat pe Sine pentru Bi- serica Sa, pentru ca s-o sfinfeascé pe ea» (Efes. V, 26). «Dumnezeu va va sfinti pe voi deplins (I Tes. V, 23). «Cel ce sfinteste si cei sfin- lili din Unul sint» (Evr. IT, 11). «De aceea si Hristos a patimit in afara portii, ca sa sfinfeascé pe popor prin singele Luiz (Evr. XIII, 13). Acest fapt al venirii de sus a lucrarii de sfintire si de asemanare cu Dumnezeu se realizeazd prin aceea c&é oamenii primesc aceasta lucrare prin taine sdvirsite de persoane ce apartin unei trepte ierar- hice superioare treptei lor, pe de alta ¢& aceste persoane primesc aceasta slujire de transmitere a puterii de sus printr-o taind special Aceste persoane trebuie sé fi primit ele mai intii de sus tot ce tran mit, plus desemnarea lor ca transmitatoare a darurilor de sus. Printr-o taind specialé trebuie sa fie instituite ca organe transmifatoare ale harurilor care nu sint de la ele ci de sus. Autorul scrierilor areopagitice prezinté toaté lucrarea prin care oamenii sint faculi tot mai asemenea cu Dumnezeu, ca o impartasire a lor de lumina si puterea ce se propaga din Dumnezeu prin ierarhia «care desavirseste cu sfintenie tainele propriei ilumindri» *. Dar aceas- ta «proprie iluminare»> nu si-o pot da persoanele apartinatoere ierar- hiei. lar intrucit nu le poate veni de jos, de 1a poporul credincios, tre- buie sa le vind de sus, de la Dumnezeu printr-un act special de consa- crare. Preofii si episcopii araté cd puterea sfintitoare vine de sus, atit prin faptul c& actele sacramentale sint rinduite de sus, de Hristos, cit si prin faptul ca ei le savirsesc in baza desemnarii lor pentru aceasta slujire tot de sus, sau de Hristos. Preotii si episcopii nu_primesc aceas- ta slujire de la comunitate, nici nu si-o iau de la ei. «Nu-si ia cineva de la sine aceasta cinste, ci e chemat de Dumnezeu ca si Aaron», se spune in Bpistola citre Evrei (V, 8). Prin actele lor siintitoare lucreaza transcendenta divina. Ei sint organe slujitoare ale transcendentei di- vine. Ei au misiunea sa inalfe pe credinciosi spre Dumnezeu. Dar nu pot face aceasta prin puterea omeneasca, ci prin puterea care, comu- nicindu-se de sus, fi face pe oameni mai asemenea cu Dumnezeu. A- ceasta trasaturé a slujirii sfintitoare in Biserica distinge persoancle care o implinesc de celelalte persoane printr-un act de orintuire de sus spre aceasta slujba; le distinge ca pe o tagma de persoane cu o consacrare speciala. Dar persoanele care implinesc aceasta slujire se afldi si ele intr-o comuniune. Nu poate implini actiunea sfintitoare, deci si pe cea de iluminare si conducere pastorala, in Biseric’, 0 persoand care nu se aflé in comuniune cu celelalte persoane incredintate de Dumnezeu cu aceeasi slujire. Din legea comuniunii nu poate iesi nimeni in Biserica. E o lege a vielii omenesti si cu atit mai mult_a vietii in Hristos. Aces te persoane nu pot iesi din legea comuniunii, dat fiind ci ele se im- bartasesc toate de aceeasi slujire preoteascé sau sfinjiteare a lui Eh tos. Apoi pentru ca insdsi slujirea lor e dedicata adundarii tuturor in Acelasi Hristos si intaririi comuniunii; si daca n-o au, ele n-o pot comunica nici credinciosilor. Autorul scrierilor areopagitice accen- 3. De coelesti hicr, cap. WN 2% 5. PG. M1, WS ark Tig olkelag ERrdiuetog lee poupyoten wreripias.170 Pr. Prof. D. STANILOAE 8 tueazi asupra rostului unificator al cunostintei de Dumnezeu si peste tot al lucrdrii de sfinfire si indumnezeire a credinciosilor * Puterea unificatoare a slujirii_iluminatoare a ierarhici, se explicd prin faptul c& prin ea credinciosii se umplu continuu de iubirea de Dumnezeu’. De aici vine si rolul sfintitor al cunoasterii de Dumne- veu*, Dar dacé prin lucrarea el, ierarhia trebuie sé conducd pe cre- dinciosi spre tot mai multa iubire, spre tot mai multa unitate sau comuniune cu Dumnezeu si intreolalta si dacé ea nu poate da decit ceea ce primeste ea mai intii, atunci ierarhia trebuie sa fie si ea pling de duhul iubirii, sau al comuniunii. : adevdrat ca preotul implineste singur in parohia sa slujirea sfin- titoare si deci credinciosii se raporta la el ca Ja un unic slujitor al sfintirii lor. Der preotul implineste slujirea lui si credinciosii se re- fera tofi la el, intrucit se afld intr-o comuniune cu ceilal{i_preofi din eparhie, impartasindu-se de aceeasi preofie a lui Hristos. E adevaret ca in cparhie episcopul implineste singur acjiunea de consacrare a preofilor subalterni. Dar episcopul indeplineste actiunea lui de consa- crare a preolilor si preojii se refera la el ca la centrul lor unic, intru- cit el se afl $n comuniune cu ceilalti episcopi, fiind partasi_aceleiast arhicrii a lui Hristos. Slujirea sfinjitoare a preotului si slujirea sfin- litoare a episcopului se indeplineste intr-o solidaritate cu slujirea sfin litoare a luturor preofilor, respectiv a tuturor episcopilor, pentru ca jn toate ¢ activa aceeasi putere sfin\itoare a arhiereului Hristos. Nici un preot si nici un episcop nu este in afara acestei comuniuni in actele cale sfintitoare. In spatele Jor sté comuniunea tuturor preofilor gi mai sus comuniunea tuturor episcopilor, si, precum vom vedea, catolicitatea Risericii ® Chiar Hristos capul e in comuniune cu Tatal si cu Duhul Sfint si conduce Biserica in comuniune cu ei. Realitatea acestei comuniuni se araté la hirotonia episco| Dat find ca deasupra episcopului nu mai este o treepta de hirotonie el ¢ hirotonit de doi sau mai multi episcopi, care repre- vinti sinodalitatea episcopalaé dintr-o Bisericé localaé sau autocefald, ca cea maj inalté comuniune in Biserica local. Capetenia fiecdrei Bi- serici locale sau autocefale comunica dupa inscdunarea sa tuturor ca- peteniilor Bisericilor autocefale stirea inscdunarii sale, prelungind in ‘ontinuare si in concret comuniunea intre sinoadele Bisericilor locale. de sus este, pului. superioara, ce D tidem, cop. I, 1, col, 120: «Toatd darea cea bund s1 tot darul desivirs coborind de la Parintele Iumintiors (Uacob 1, 17). Dar si orice emanatic de lumina pornita din Jalil, veuind fa rol Jin bundtate, ne wmple lardgl ca oO pulere unificatoare gi ne tntoarce spre unitaica Périntelui care re edund gi spre simplitatea Indumnereitoares 7. Idem, De ecclrsiastica hierarchia, cap. 1, 3 col. 376: «Scopul conn este lubicea continuy sporlls catre Dumnezeu ¢i cele dumnezelesti, produsd prin Iucrare th Indummezeitozre>. ‘8. Paralrazind scrierile sreopagitice, Pachymere (Parahrasis Pachymere ad De coll. hiee rarh., cap, Il, 5 PG, Il, 168) zice: «Cele sfinte unesc; cele Intinate tmpristies. 9. Pastor Mermae, Visio II: Batrina (Biserica) spune: «$1 scum m% adresez voud celor care conduceli Biserica sl ndzuift spre locul dintil... Invdfafi-od unut pe altul si teaiil tn pace ent cual pentr ee af usd pat sta tainten, Tall sti dau socteal pentru fon, Bnei eel nut deci ol incisiy deck condecaorl Bserie Ex se rong Iul Dumnezey a toatd ierarhla stint7 TEMEIURI TEOLOGICE ALE IERAPHIED $1 ALE SINODALITATII EF m In sinodalitatea episcopalé se concentreaz4 atit principiul comu- niunii cit si originea transcendents a actiunii sfintitoare in Biserica. Sinodalitatea arata cé nu exista sfintire si desavirsire in afara comu- niunii. Dar sfintirea ca putere de ridicare Ja comuniure mai inaltd e deosebita de comuniunea generalé, venind de sus.—Neexistind insa ceva mai inalt decit sinodalitatea episcopala, sfinfirea de origine transcendenta in treapta episcopald nu poate veni decit prin organul sfinlitor cel mai inalt, care este i sau sinodalitatea episcopala. Sinodalitatea episcopala are si ea doua trepte. ricii locale, alta cea a Bisericii universale. Sinodalitatea Biseric cale se manifesta in sinodul Bisericii respective. Sinodelitatea Ticii universale se manifesté in Sinodul ecumeni nea dintre sinoadele Bisericilor locale. Comur episcopala, ca o coordonataé esentiald a celei sfintire, deci si a celei de propovdduire a iivalatu lui Hristos, face ca necesitdtile de activitate organivatd tatii sa fie satisfacuté de un presedinte (proestos), cere ordinea comuniunii si nu diminueazé pu fintitoere supremd a celei mai inalte comuniuni in Bisericé, adicd a sinodalitatii episcopale intr-una din componentele ei, adicé in formularea invdjaturii. Bi tica s-a asigurat de la inceput impotriva pericolului ca un astfel de Presedinte s& incerce s& se ridice deasupra com episcopale universale, ca organ suprem de sfinire sau de conducere si invdtare in Biserica, prin deosebirea ce a facut-o intre treptele ierarhice jure divino si jure ecclesiastico. Preotiii si episcopii sint trepte de hiroto- nie jure divino, protopopii, arhiepiscopii, m'tropoli iarhii_ sint trepte de jure ecclesiastico. Cei din urma u-au dec prezidial, care nu-i scoate din comuniune cu fratii de preotie sau episcopat si, in cazul special al sinodalitatii episcopale si universale, nu cobeara aceasté comuniune sau sinodalitate din pozitia ei suprema, la 0 treap- t& de gradul al doilea, sau de totald dependenta Necesitatea comuniunii ca coordonata a slujirii sfinjitoare pe toate treptele e aratati in Orient si prin viziunea din scrierile areopaaitice, Teferitoare la acfiunea sfintitoare din ordinea ingereascd, model actiunii sfinfitoare din Biserica. Ingerii de pe treptele superioare fesc pe cei de pe treptele inferioare, raminind in ceata lor. Pind heruvimi, treptele ingeresti sint orinduite pe cete, nu pe ingeri indi- viduali. Nici chiar Dumnezeu nu iese din ordinea comuniunii. 3. Venim acum la al treilea principiu al sinodalitatii episcopale, adic& la complimentariratea ei cit comuniunea poporului credincios. Slufirea sfintitoare distinge sinodalitatea ca comuniune ierarhicd, in speta distinge sinodalitatea de comuniunea generala a Bisericii, dar mi o separti de ea, Nu avem de a face nici macar cu dowa comuniuni paralele, sau cu o comuniune care lucreazd singuri asupra celeilalte comuniuni. Comuniunea episcopal sau sinodalitatea e incadratd ca © diferen{a specific in genul larg al comuniunii bisericesti. E ca un cerc mai restrins induntrul cerculuj mai larg, dar un cerc-deschis in ae cea a Bise- ii lo- Bise- ane Pr Prof. D. STANILOAE 8 acelasi timp in cercul mai larg. Ea trebuie si ajute la dezvoltarea co- muniunii generale. E ca un plamin in organismul bisericess, necesar organismului, dar sustinut de el. Numai legatura interioara dintre comuniunea sau sinodalitatea episcopalé si comuniunea larga a Bise- ricii face ca in Sinod sé se reflecte Biserica si in comuniunea intre Sinoadele locale sa se reflecte comuniunea intre Biscricile locale insesi, Comuniunea general bisericeasca. intrefinuta prin Duhul Ini Hris tos, umple cu suflarea ci de viata toate organele constitutive ale Bise- ticii, inclusiv iererhia. Comuniunea Bisericii e un duh de viata, de iubire reciproca, ce se miscd si in comuniunea ierarhiei. lar comunin- nea ierarhiei extinde duhul ci in toaté comuniunea bisericeasca. ‘ubi- rea care se manifest intre ierarhi hu se poate inchide Ja grat la ierar- hiei si nici cea dintre credinciosi Ja granita lor, cici e aceeasi ivbire. Ea trece de la ierarh la popor si invers, ca intre vesele comunicante. lerarhia ¢ 0 pars in toto, nu o pars pro toto. Fara iubirea poporului si féra iubirea de popor, preotii si ierarhii sint morti sufleteste, fird efi- cacitate in slujirea lor. Actiunea sfintitoare a ierarhiei ar rimine fara efect dacd nu iar raspunde efortul credinciosilor de a se sfinti, primind cu bucurie si folosind puterea sfintitoare comunicati de sus, prin actele sacram tale ale ierarhiei, asa cum aerul n-ar folosi organismului, decd orga- nismul nu l-ar absorbi prin plaminii lui. Propovaduirea icrarhiei n-at reusi sa lumineze pe credinciosi, daca ei n-ar face efortul de a inte- lege, de a aprofunda personal si de a asimila adevarul propovadu't. Actiunea de conducere pastoral a credinciosilor spre desavirsire nu se poate s&virsi cu succes fari efortul de autodesavirsire al cre- dinciosilor. In acest efort ei asimileaza personal la nivelul lor de fie- care data, adevarul, sfatul, indemnul ce li se comunica. Preofii si ie- rarhii ii ajuta prin pastoratia lor sa-l adapteze la conditiile lor perso- nale de fiecare data. Dar cei ce fac cunoscute aceste condifii in dia- logul cu preofii si cu episcopii, cei ce traiesc aceste conditii cu toata intensitatea, cei ce traiesc in mod viu si deplin din luminarea inter: a potrivirii sfaturilor cu situatia lor de o complexitate totdeauna per- sonala si noua sint credinciosii Din toate acestea rezulta ca credinciosii nu sint obiecte pasive ale lucrarii sfinfitoare a ierarhiei, ci colaboratori activi ai ei. Mai mult chiar, exista 0 colaborare reciproca intre credinciosi si membrii ierar- hiei. lerarhia nu invaté_numai pe credinciosi, ci si invaté de la ei- Principiile generale ale invataturii isi descoper& profunzime spirituald si bogatie inepuizabila de sensuri, nesfirsita lor capacitate de a se adecva cu situafiile indefinit de variate ale vietii omenesti, prin fie- care credincios si membrii ierarhiei 0 cunosc si folosesc acest aport al credinciosilor. Céci un membru al ierarhici are misiunea de a pro- povadui punctele inva{aturii in forma lor de principii generale, lumi- nate cel mult de experien{a spirituala a persoanei sale singulare. Dar aceste puncte se umplu ca o urzeald generala de infloriturile nesfir- site ale intelegerilor personale ale tuturor credinciosilor. Membrii ierarhiei cunoscindu-le pe acestea se imbogalesc ei insisi cu injele-9 TEMCIURI TEOLOGICE ALE IRARMIEL $1 ALE SINODALITATH CU 73 geri noi ale invalaturii pe care o propovaduiesc, folosindu-se de aceste noi infelegeri in propovaduirea lor urmatoare. Acesta ¢ un exemplu pentru jertfele si rugaciunile credinciosilor care se sintetizeazd in jertla comunitatii adusa prin preot. Preotul jerlfitorul in care converg credinciosii ca jertfitori. Ele jertfitorul comunitilii, el aduce jertla si rugdciunile comunitdtii. Episcopul la (el. lar intreg episcopatul aduce jertfa si rugaciunile intregii Biserici, pastrindu-i caracterul de jertfé a comuniunii. Sfintul Apostol Pavel spune, in acest sens, ca Biserica este «plinireas lui Hristos insusi (Efes. I, 23). Este plinirea lui Hristos ca arhiercu si sfintitor. De aceza, daca membrii ierarhiei se disting prin trimiterea ce o au de sus pentru savirsirea acliunii de sfinjire a credinciosilor, in concret si pe planul interior, trimiterea lor se Jine in cumpana cu rolul activ al poporului credincios, sau acfiunea lor se intregeste cu actiunea poporului cre- dincios. Membrii ierarhici au misiunea oficialé de a propovadui invafa- tura neschimbata, judecind ceea ce vor si spun la lumina traditiei si fn acord cu principiile generale ale invataturii propovaduite toata Biserica, Credinciosii laici adincesc si nuanteazé aceste prin- cipii la lumina experienjei lor individuale, sau a experientei unor qru- pe mai restrinse, determinate in mod special de geografia si istoria lor. Ierarhia are misiunea ca jinind seama de aceste experiente si in- felegeri, si caute sa le articuleze in principiiie generale si fundamen- tale ale Traditiei, sau ale Revelatiei divine péstrate de Biserica pind azi ca Traditie, si prin aceasta sé le armonizeze intre ele insele. ferarhia e din acest punct de vedere o reprezontanta a Bisericii celei una si a Tradifiei ei de totdeauna, a adovarului mintuitor al lu Hristos, fard de care nu se poate realiza sfintirea si mintuirea oame- nilor.. Dar tocmai de aceea ierarhia © si garanta comuniunii yenerale sau a catolicitatii Bisericii. S-ar putea spune astfel cd comuniunea sau sinodalitatea 9 'sco- pal& intregeste comuniunea poporului bisericesc, iar aceasta din urma intdreste si sustine comuniunea sau sinodalitatea episcopala. Poporul credincios da viata principiilor, ierarhia mentine unitatea acestei vieti- Exist& intre ele o complimentaritate reciprocd. Slabiree sinod 2lita slabeste duhul comuniunii in poporul credincios; slabirea duhului comuniune a poporului slabeste sinodalitatea sau comuniunea epis- copala. . Ideea complimentaritatii dintre sinodalitatea episcopald si larga comuniune bisericeasca se constat& in Biserica veche si in faptul ca la sinoade participan si reprezentantii clerului, ai monahilor yi ai popo- tului credincios, cerindu-se si parerea lor inainte de adoptarea deti- nitiilor sinodale, Pe linga aceea, fiecare episcop semna aceste defi- nitii numai dupa ce se convingea ca ele corespund cu credinta Biseri- cii sale, care cuprindea clerul si credinciosii ei si era in legatvra cu Traditia ei apostolicd. Iar adoptarea definitiva a hotaririlor sinedale de citre intreaga Bisericé se facea prin asa-zisa receplic. Detinirea inva{aturii nu se facea de un episcopat rupt de Biseric&, netinind sea- ma de Biserica, ci in episcopatul intrunit in sinoade se reflecta Biserica Se— way ne br peo BD STANILO, ins&si. Desigur episcopatul avea misiunea speciala de a formula ofi- fal ceca ce gindea Biserica in intregimea ei; dar verificarea defini. fiilor lui ca conforme cu gindirea Bisericii se facea prin receptie de | catre Bisericd. Duhul Sfint céléuzea pe episcopi in formularea inva- téturli, dar @ unei invajéturi care era a Bisericii si pe care acelasi Duh Sfint 0 pézeste in intregimea ei in adevar. Am spus inai inainte ca ierarhia reprezintaé venirea de sus a puterit sfintiteere, reprezinté originea transcendenta a lucr&rii sfinfitoare a Dubuluj Sfint. Acum putem adduga cd efortul poporului de a asimila_actiunea de sus a sfinjirii se datoreste si el unei prezente a Duhului Sfint. Du- hul Sfint sfinjeste prin ierarhie, dar tot Duhul Sfint asimileazé lucra- rea sfinjitoare prin popor. lerarhia reprezintaé, de aceea, in rugaciu- nile $i jertfele ce le inal{aé cétre Dumnezeu, si poporul. Dar il repre- zinta {ard a se dispensa de el. In rugaciunile si jertfele ce le aduce, preotul aduné in mod concret rugaciunile si jertfele poporului; in for- mulerea generalé a invajaturii, calauzita de duhul unificator, episco- patul aduné in mod real in{elegerile vii ale poporului la care acesta | ajunge sub calaéuzirea Duhului de viata facator. Astfel, pe de o parte, ierarhia reprezinta lucrarea de sus a Duhulut Sfint, pe de alta parte, lucrarea Duhului din poporul credincios, care desigur nu se afla in popor fara sa-i fi premers o lucrare de sus. Terat~ hia reprezinté lucrarea Duhului din poporul credincios cu manifes- tarea ei concreta prin poporul prezent care se roaga, jertfeste, face eforturi pentru primirea si asimilarea darurilor sfinfitoare. In felul acesta lucrarea poporului intregeste lucrarea ierarhiei, realizind im- preunaé o unicd comuniune. 4 Aceasté complimentaritate e concretizata in liturghia ins&si, st mai ales in liturghia de la hirotonia sau inscdunarea unui episcop, cind| comuniunea ierarhilor reprezentind sinodul liturghiseste in comuniu-) ne cu preojii, iar liturghia e intregité de participarea activa a poporu- lui, care da raspunsurile si se impdrtaseste din acelasi potir cu ierarl si cu preofii. 2 In multe Biserici Ortodoxe, calitatea ierarhiei de a reprezenta pé de o parte o transcenden{a divina, pe de alta, poporul in manifesta lui reala, se arata in faptul ca preofii sint alesi de popor si apoi hiro-~ tonifi de episcop, iar episcopii sint alesi inainte de a fi hirotoniti de un colegiu electoral, in care sint membrii nu numai episcopii, ci si reprezentan{ii preotimii si ai poporului. Hirotonia insasi a preotului sia episcopului, desi se savirseste prin punerea miinilor si prin ruga- ciunea episcopului, respectiv a unei comuniuni de episcopi, are loc in cadrul liturghiei care nu se poate face fara participarea si rugaciunile poporului credincios. Dar ierarhia reprezintd si poporul nu numai pentru cé Duhul Sfi lucreaz& si in popor, ci si pentru cé membrii {erarhiei primese sl insisi_darurile ce le primeste poporul, deci fac parte din organismul Bisericii. Sfintul loan Guré de Aur a pus in eviden}a faptul c& in Bise: ricd, intocmai ca si in trup, diferitele organe implinesc lucrari spe-it TeMbwer reoLborck Ate sLeawiithy $1 ALE siNoDALiagn BF ' ciale, dar aceste lucrari sint in acelasi timp implinite cu ajutorul in- tregului organism si in folosul intregului organism. Diferitele organe comunic’ astfel intreolalté si cu aceeasi cinste, cu toaté deosebirea dintre cle. Sfintul Ioan Guraé de Aur evidentiaz4 intregul paradox al unitalii organice, care se araté atit in deosebirea cit si in unitatea organelor. Trebuie considerat ca paradoxal cé madularele sint egale in cadrul unitalii organice tocmai prin deosebirea lor. Sfintul Ioan Guraé de Aur ilustreazé acest fapt printr-o aplicare concreta, intrucit el se adreseaza tocmai celor mai putin inzestrati si le spune sa nu in- vidieze pe cei mai inzestrati: «Daca esti tulburat de aceasta, gindes- te-te la faptul cé munca ta nu poate fi indeplinita de acela. Chiar daca tu esti mai mic decit acela, tu il intreci pe el tocmai in micimea ta; si daca celalalt este mai mare ca tine, el iti este subordonat tie intoc- mai prin aceasta ; si prin aceasta se naste egalitatea>. Dupa indicarea simplé a acestui paradox, Sfintul loan Gura de Aur aduce urmatoarea explicatie : «Egalitatea in cinste a madularelor vine de acolo c& ele indeplinesc 0 munca comuna, ca deci cele mici jau parte la implinirea unor lucruri mari, impreund cu cele mari; egalitatea in cinste vine de acolo cd valoarea unitard a operei comu- ne, care este executatdé in comun, iradiazd ca o stralucire peste toate care au luat parte la executarea ei, caci intr-un trup nu se poate spu- ne ci m&dularele mai mici indeplinesc lucruri mici; daca aceste pre- stari ar lipsi, cele mari ar fi pagubite. Ce este intr-adevar mai mic din i tot trupul ca parul? Daca insd parul sprincenclor sau al genelor ar if fi smuls, intreaga frumusefe a felei ar fi distrusi, si ochiul n-ar mai if} arta asa de frumos ca inainte. Desi paguba ar fi mica, ar distruge totusi intreaga frumusefe ; dar nu numai frumusetea, ci si dreapta in- trebuinjare a ochiului». Aceasta inseamnd ca wnitatea organismulul se aflé in toate madularele si e sustinuta prin toate madularele. Apoi vine concluzia, care incoroneaza explicarea Sfintului loan Gura de Aur: «Caci fiecare din madularele noastre are atit o lucrare proprie cit si o lucrare comund; de aceea existd In noi o frumusele proprie a mAdularelor noastre si o frumusele comuna» Aci st& taina intregului si aci sta si taina Bisericii ca intreg: in comunul care leaga toate mddularele intreolalta, care iradiava peste toate si c&ruia fi servesc toate. Sfintul loan Gura d= Aur vorbeste atit despre funcfia proprie cit si despre rolul pe care-l are in cadrul intre- gului fiecare madular si trateaza aceste dowd teme in mod deosebit Aceasta poate s& fie explicataé prin aceea c& madularul singular isi poate implini munca sa numai cu ajutorul intregului; sau mai bine spus, c& intregul organism isi face munca sa prin madularul respectiv In Biserici munca este prestaté de unul si acelasi Duh si anume prin fiecare credincios singular. Tocmai de aceea toti membrii sint de ace- easi valoare, cici fie cé printr-un anumit membru se executé o munca mal mare sau mai mica, aceasti munca este munca aceluiasi Duh si a intregului organism, si este in orice caz Ja fel de importanta pentru intrefinerea si pentru propisirea organismului. «De aceea, nu spune c& o activitate anumita ar fi fara insemnatate, ci gindeste-te la aceca c& ea e implinit’ de un membru al acelulasi trup; si intocmai asa116 py proj STANILOA contribuie Ia aceasta, aga contribute st colttal, preety trupul sa fie cu adevatal Wi Cack unde Lupa oste mel aceasta nu se catoreste unula mai malt ca altuia, si trapul pea seen prin aceca ca unull ¢ mal mare Co altul, ci prin aceoa ch git seeamte. sl_diferite madiulare, Cack asa enh participl tu la 2ldtrea halal pulus, penta ca tw esti mare, asd participa si celatalt, pentru Ae este mic. Astfel contribute Jui modesta 1a zidirea trupului © la fo} oleh) ow contribnfia ta mare in cadet acestel frumoase coluboraty : vier ambele cazurl este prestaté o munch egal 2 at iind ca intregul este prevent si activ: in ficcare midular eg Role sint ins impletite inttes fi despartite ; propriuezi ra unuia toate celelalte t distruse. Cael prh Veste , ochii stralucese, fafa ride, Duzele sint rosii, nasul drept si sprin cenele arcuite; daca insa unul dintre aceste madulare ar fl distrus, intreaga frumusee ar fi pagubita st telelaite madulare ar ariita triste, aioe tel ceca ce parca inainte frumos, apare acum) urite er cr eint nedespartite functiunile diferitelor madulare, Prin aceasta se arate ca funcliunea proprie. a unui madular este propriu-zis 0 functiune. a intregului organism, 0 funclivne comund’, care intr-un aavewit sens © propric tuturor celorlalte madulare, intrucit sustin func- fia proprie a aceluia. «Si dacé tu vrel st vezi, cum acclasi lucru se Waimpla cu iunctiile, smuige un deget si vel vedea ca toate celelalte eae aL putin sprintene Ja lucru si munca lor nu vor mai indeplini tes ca tnnlnte. Deck dect vatemares alt madular duce la urijenia genereié of deck wiaren (ul bunt condllioae frumuselea generala, se iera ey trebuie sd fim suparali pe _aproapele nostri caci_ prin fie- i adular mic se mentine frumos si cuviincios si cel mare si gene- aos ey infrumuselea7a ochivl cel mare. Deci dacé cineva lupta impotriva fratelui sau, lupta impotriva Fe jnsusi si paguba nu se dpreste la frate, ci el insusi se. va pagubl Nu putin... Acest chip al fropulul vrem sé-1 aplicim Bisericli $1 $8 avem grijé de fiecare mem- bru al ei» Continutul gen precum ochiul pare ca ele ar blalté si prin distragere care le ce ari ale Sfintului Toan Gura de intregului in fiecare maduler ‘azul nostru Biserica. Ea este lineascd lucrarea a te totodatd o lucra- | eral al acestor explic: Aur este asadar prezenja si lucrarea singular. Acest ingeg («olon») este in ¢ singui@tare tace ca fiecare membru sé-si_ indep! Si anume in asa fel ca aceasta lucrare si reprezin! si atjmuna ; asadar_o lucrare a Bisericii. in favorul Bisericii. Aceasté jnsusire a unitalii Bisericii este consecinla prezentei Duhului Sfint, oeifel_ ca. in definitiv el este cel care prin distribuirea diferitelor ¢a- asti se ingrijeste ca aceste daruri si stea in ‘slujba intregului si nu- mai datorita acestui intreg Vv in asa fel ca ele apar in la actualizare, riu-zis ca daruri comune. in Bisericé, explicatd prop! Tnaceasta unitate a darurilor si slujirilor ¢ prin unitatea de organism a Bisericil si prin ‘initatea Duhului din ea Te jerarhiei. Dar numai in parte. Adic& numai intra si slujirile si daruri Gara de Aur, Epistots od Corint : 12, Pbider, To. Sf, Toa Omilia 31, PG. LXL, 200. M. Phidem, col. 247 TVAMIURE TLOLOOICE ALL WRARMILL $1 ALE SIMODALITATIL OF a Intructt ele nu rimin exterioare celorlalte slujiri si nu se pot exercita firi intregirea lor prin activarea tuturor dirurilor din Bisericd, Dar din alt punct de vedere slujiile si darurile ierarhiei se deosebese de toate celelalte daruri gi slujiri, intrueit reprezints beza origimii trans condente a tuturor celorlaite gi prilejuion yi azd pri accasta toate celelatie daruri gi sinjiri, Dacd in c¢ reuri gi slujitl Bie serica © activa din Dunul pe core il are de ma te in ici, in darurile yi slujirile ierarhiei, @ activ Duhul care vine continuu sericd ; Care vine cesigue gi prin rugdcimile Ea cocii, ierarhia repre zentind atit Biserica co de cere cit si venirea de sus a acestor daruti, ca riispuns la cerere. Complimentaritatea intre slujiiile jierarhici jiti din Biserica ¢ de un caracter sperie L 1 na tue jirea icrarhici ¢ mai pulin slujire ca siujiriue imino. vn punet de vedere ea trebuic sa fie 0 slujre wai 4 jiuie acelora; din ca Uebuie sa ia pu 2 ere slujirile acciota. 20 spun Mintuitorul: «cine vrea sa fie sd fie slujitor tuturers. Elrist este exemplu in privinta aceast i Fiul Omului venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeascé el». Figure posto t ¢ in spate oaia sldbanogité nu trebvie sa ranina ligura til, Daca oamenii sint condusi prin membrii ierarhici la seis u Hristos care slujeste, membrii ierarhici trebuie sa fie cei mai de mo jie tori, organe prin care se comunica puterea siujitoare a lui [lrislos. Aceasta indica si comuniunea ce se realizeaza intre membrii ierar- hiei si mireni. Autorul scrierilor areopagitice spune cad ceata Stipiniilor nu sté- pineste tiranic asupra cetei inferioare a Puterilor, ci torja acu care este atrasi ea spre Dumnezeu devine fora care alrage spre Dum- nezcu si ceata inferioara ", Aceasta e valabil si pentru ierarhia bise- riceasca. lerarhia trebuic si fic membrii Bisericii puterea dumnezeia: rent&é pentru puterea dumnezeiasca cu cit se va si se va subtia mai mult ca existenta deosebita de cea du «Cind sint slab, atunci sint tarex, spune Slintul \postol Pavel (IL Cor. XU, 10). «Caci puterea lui Dumnezen intra slabiciune se savirgestes (11 Cor. X, 9). Nu e vorba de slabiciunea pacatului, ci a recunoasterit neputintei proprii si a nemasuratei puteri a lui Dumnezeu lucratoare prin neputinta proprie. Dar membrii ierarhiei fac parte din comuniunea generala a Bise- ticii nu numai prin aceasta complimentaritate de tip special cu mem- brii mireni ai Biscricii, ci si prin faptul ca sint ei insisi mombrii ai Bisericii care au lipsd de mintuire, care fac eforturi pentru sfintirea si desavirsirea lor, Chiar si prin aceasta atrag pe ceilalli spre Dumne- parent ptin care experiazd Ea va fi cu alit mai transpa- i mai mult, cu cit rnezeiasca. + 13, De coviestis hierarchia, cap. VI, 1. col. 20: «Ceata Ugibile nu abuzeasd Uiranle spre cele ree de putertle stapinioare, ei Gard otrasa lbesistibil spre cele dummeceleyt{ cu bund rindwala atrage spre cele dumiczewesti yi pe o piuior supraiumestt st Inte: ede dupa ST 2 Bay br. Pro. b. stANrLodL ti zeu. Ei nu sdvirsesc Euharistia numai pentru ceilalfi credinciosi, ef se impartasesc si ei insisi; ei nu primesc numai miarturisirea pacate. lor si dau dezlegare de pacate, ci se marturisesc ei insist altor preofl sau episcopi si primese prin aceia devlegare de pacate. Adunind la liturghie jertfele credinciosilor lingd jertfa lui ‘Hrs. tos, o adauga si pe a lor. Se roaga nu numai pentru credinciosi, cl sl pentru ei, vorbind la persoana intii plural: «far pe nol pe toll care ne impartasim dintr-o piine si dintr-un potir, s& ne unesti unul cu al. tul prin impartasirea aceluiasi Sfint Duh» (Rugdciunea dupd Sfinta Impartdganie). Preotul si episcopul predicé nu numai credinciosilor si indeamng nu numai pe credinciosi, ci isi predicd si lor si se indeamna si pe ei insisi. Dar mai ales asculta si ci predica si indemnul altor preoti sl episcopi. Ei vorbesc despre Dumnezeu credinciosilor si ca unor frafl, nu numai ca unor fii duhovnicesti. «Spune-voi numele Tau fratilor mei, in mijlocul adundrii Te voi lauda> (Ps. XXI, 24). Cuvintele aces- tea sint spuse ca din partea Mintuitorului. In general Mintuitorul, facindu-se om, s-a adus si pe Sine jertfé lui Dumneveu si Tatal; si s-a asezat intre cei ascultatori si rugatori» «ln zilele trupului Sau, El a adus, cu strigat tare si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea si-L mintuiasca din moarte si auzit a fost pentru buna Sa cucernicier (Evr. V, 7). Tisus este exemplu membrilor ierarhiei in aceasta privinta. Astfel, in persoana membrilor ierarhiei se imbind reprezentarea transcendentei divine si reprezentarea poporului bisericesc. Ei lucrea- z& pentru mintuirea credinciosilor, dar lucreaz&, asemenea credincio- silor si in comuniune cu credinciosii, si pentru mintuirea lor. lerarhia e pléminul organismului care primeste aerul ceresc pen- tru tot organismul, dar si pentru el insusi. WJWAK 5Pr. Prot. foan i. Ramureanu EVENIMENTELE ISTORICE INAINTE $1 DUPA SINODUL DE LA CALCEDON Imperiul roman de Rasdrit, numit din secolul al Vil-lea imperiul bizantin, tre incepind din secolul al V-lea, printr-o mare tran formare politic’ si religioasé. Structura romand de stat, cultura greaca si credinia crestina constituiesc cele trei fundamente pe care s-a ridicat Imperiul roman de Rasarit. In cultura Bizantului au fuzionat cultura latina, elenismul, cultura crestind si cultura orientala a Persiei Imperiul era multinajional si nu era bine consolidat: greci, latini, egipteni, sirieni, slavi, arabi si alte popoare, cu tradifii si limbi deo- sebite, traiau laolalta, manifestind deseori, tendinte si intetese difer fata de Bizantul centralizator. Unitatea [mperiului bizantin multinational © Goustituia Ortodoxi t é' nationelifate asa_cumt_a_tnfeles-o Re- volutia francezd din 1789 _n-a_existat si nu puter e timpuri_ in Bizan cd nu exista canstiista_u, exista in schimb lird_credin}a, cea_ortoc Imperiiil~bizantin_plurinafional_si_un ro! poll diul_credintei_or orlodoxe Se _menfinea unitatea almero aselor po din imperiu, diferite ca rasé, limba si cultura. Desparjirea ce cre ortodoxa ingemia MUcHUMaT-Tepadatea credintei celei_adevarate, lips&_de patriotism sau lealitate politica fata de Bizanj. Popoarele din ImpenulFomende Rasarit au inceput sd treaca din secoltl al V-lea de la romanizare la elenizare. Din «Imperiu roman, ol a inceput sd devin «Imperiu romano-bizantins, apoi numai «bivantin». Imperiul a fost deseori amenintat din exterior si din interior. La nemuljumirile si agitatiile politice, sociale si economice, se adaugau agitatiile si_ne- mullumirile religioase, care au colorat toata dezvoltarea Imperiului roman de Rasarit. Ereziile hristologice au jucat un mare rol in viata Bizantului si, datorita lor, vechile tari ale Orientului, Egiptul, Siria, Palestina, Arme- nia si Mesopotamia, s-au separat de Bizantul centralizator ¢- Ereziile hristologice incep sa tulbure viata Bisericii din secolul al IV-lea, Ele s-au dezbatut mai intii la Sinodul al [lI-lea Ecumenic de la Efes, din 431, apol aw continuat sa tie discutate in «sinodul tilha- resc» de la Ffes, din 449 si in Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Cal- cedon din 451, in Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol din 553 sl In Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol din 680—681. Sinodu} al Il-lea Ecumenic de la Efes din 431, prezidat de Stintul Chirll, patriarhul Alexandriel ( 444), a condamnat erezia lui Nestorie, numita dloprosopism sau «nestorianism», care sustinea ca in lisus Hri tos exist’ doud persoane; persoana divind a Fiului lui Dumnezeu si persoana uman& a lu! Hristos, avind flecare persoana firea sa, Con- sd existe in ac ‘