Rolul Kinetotarapeutului) in conditiile existente! echipel interdisciplinare sportive consta Tm - Cunoasterea caracteristiciior anatomo-fiziologice _ specifice sporturi; Prevenirea si recuperarea deficientelor fizice la sportivi jerselor . ‘examanul dezvoltari fizice; scop, tehnica He recunoasteres deficientelor fizice la sportiviy : prevenira si recuperaréa deficientelor_prevexistente dar si 2 Jeficienteior aparute ca urmare @ practicilor sportive incorecte; programe incivicualizate de antrenament in scopul corectarii deficientelor fizice ce prevenirea si recuperarea anatomica si functionala a p' cipaleior structul lezate in practica sportiva; particularitati regionale: ' Cungastera notiunilor antomo-blomecanice ale structurilor afectate in traumasismele sportive; . ‘cunoesterse unor factort favorizanti, factori declansanti, fiziopatologia tequmatismeior; . cunoesterss principillor generale de recuperare ale traumatismelor sportive: objective, durata, mijioace . utiizares—prineipillor de antrenament pentru profilaxia traumatismelor ; relatia cu sportul practicat ‘ . utilizares principiilor de recuperare in traumatologia spartiva; grupe de exercitii recuperatoril pe segrnente corporale : cunoasterea modalitatilor terepeutice specifice cu _aplicatii_ in traumatologia sportiva : crioteraoie, hidroterapie, termoterepie, mobilizari articviare, eiectroterepie cerea afectiuniior hiperfunct sportiva ; clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recupera jonaiz produse prin supresolicitare . cunoasterea afectiunilor cronice postmicro seu macro traumatisme: ificare, fiziopatologie, profitexie, recuperare. . tapping si strapping Cunoasterea principiitor de masaj din practica sportiva ; relatia masaj ~ perioada da antrenament ; relatia cu specificul sportului: . masejul mainte de antrenament ; masajul intraefort ; mesajul de refacere . masajul terapeutic si recuperator in diverse afectiuni survenite te sportivi . masajut in conditli meteorologice speciale Cunoasterea metodelor pentru refacerea mobilitatii articulare si flexibilitatil tesuturitor moi j eet Cunoasterea metedelor de investigare ale tonusului muscular si fortel musculare; eens Cuncasterea metodelor pentru ameliorarea fortei si rezistentei musculare; Cunsesteres petologiei coloanei vertebrale In practica sportive; principii de profitaxie si recuperare; ‘Cunoasterea patologiel membrului superior in practica sportiva; principii de profilexie si recuperare; ‘Cunoasterea patologiel_membrului inferior in practice sportiva; princi profilaxie sf recuperare. dein conditiile in care echipa interdisciplinara este incompleta kinetoterapeutul poate prelua 0 parte din sarcinile celoriati membri. Astfel el poate interveni (de preferinta impreuna cu medicul) in Recuneasterea si tratamentulobos supraantrensmentul Refaceres post efort cu utilizsrea unor scheme de refacere in functie de specifi sportului : . Recuperarea treumel psihice post traumatice; metode de antrenament mental, tehnici de concentrare si relexare : Testarea capacitatii de efort pe teren; metede de mentinere si refacere ale capacitatii cenerale cle efort pentru sportivul traumatizat Recuperarea neuropsihica in sindroame de suprasolicitare; steri psihice limite - Stabilires ratiei alimentare in activitatea sportiva ; dietetica alimentara corectiva a unor afectiuni, Administrarea medicatiel de sustinere si i patolagice, a supraincordarti, -efacere in practica sportive. Tabel 1. ROLUL KENETOTERAPEUTULUI IN REALIZAREA PREGATIRII FIZICE A SPORTIVULUZ (dupe CORDUN, 1999) OBIFCTIVE EFECTE ZMorfologice _L. Favorizarea proceseior de crestere si dezvoltare fizica 2. Prevenirea etitudinilor incorecte ale corpulut ; jentelor corpului. b.Functionale +1, Cresterea capacitatii generale de efort; 2. Cresterea capacitatii functionale a aparatului card {minut/volum, debit sistolic); 3. Crasterea capacitatii functionale a aparatului respirator {volume si capacitati pulmonare); 4, Cresterea capacitatil functionale a aparatului locomoter ( amplitudini articulare, proprietati muscular); 5. Cresterea capacitatii functionale a celorlalte aparate si sisteme ale corpului. c.Neuropsihice 1. Dezvoltarea _capacitati functionala) si psihica; 2, Dezvoltarea capacitatilor coordinative; 3. Dezvoltarea capacitatilor de Invatare matrica, a expresivitati si cursivitatii miscarilor. 3. Corectarea atitudinilor si defi -vascular de relaxare fizica (musculara, Controlul medical constitule un sistem unitar de metode si practict medicale prin care se asigura recoltaree si integraree datelor medicale in vederea cunoasterif oraanismului individulul nesportiv pentru selectia initials si a celui sportiv cu stare de antrenament difenta, 2 factoriior interni si externi care conditioneaza starea de sanatete pentru obtinerea performantelor. Rolut controlului medico ~ sportiv }. Stabilires starti de sanatate, a starii functionale si 2 capacitatli de efort in diferite etape de pregatire sportiva; investigarea si tratamentu! diverselor afectiuni, deficiente fizice, traumatisme. 2. Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efert prin investigare in concitii de !aborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv 3. Optimizaril starii de sanatate si a starii de antrenament prin urmarires aplicarii inpractica de catre antrenor si sportiv a prescriptillor medicale (indicatll de sustinere 2 efortulul, refacere dupa efort, regim alimentar) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor 4, Rol in selectie, orientarea si reorientarea sportiva, in aprecierea rezervelor si estimarea performantei; 5. Rol in sustinerea efortului, refacerea post efort, recuperare post traumatica. 6. Stabilirea contraindicatiilor temporare si definitive ale efortului. Sarcinile controlulut medical constau in : 2) Supravegherea dinamica a starli de sanatate si a capacitatii de efort; aceasta se investigheaza in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv prin culegerea datelor in timpul efortulul specific din orele de educatie fizica, lectia de antrenament, competitie sau cantonament sportiv. b) Controlul medico-pedagogic pentru urmarires aplicarii in practica de catre antrenor si sportiy a prescriptiilor medicale in scopul aptimizaril starii de sanatate si 2 starii de antrenament (indicetii de sustinere a efortului si refacere dupa efort) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea procesului de antrenament in conditiile madificaril regimulul de efort ca volum, intensitate si complexitate. O buna conlucrare medic sportiv-antrenor implica intelegerea notiunilor de sustinere, de refacere dupa efort si de recuperare sau reabilitare, Notiunea de sustinere a efortului se refera la masurile medico-pedagogice menite sa asigure organismului resursele necesare prestarit efortului si optimizarea acestora la -nivelul cerut de performanta. Refacerea dupa efort, parte integranta a procesulul de antrenament include acele masuri medicale care urmarese accelerarea procesului de restabilire 2 functiilor metabolice si sistemice perturbate de efort Atat sustinerea cat si refacerea sunt procese care-si ating scopul in masura in cere se individualizeaza in raport cu natura efortulul si cu perloada de pregatire sportiva, mijioacele folosite avand o anumita ierarhizare, prioritate in aplicarea lor. Recuperarea medicala este un proces complex de masuri care se adreseaze sportivilor cu anumite stari patologice induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatil in vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor perturbate. Dupa scopul urmarit, controlul medical poate fi initial, cand se urmareste selectia primara si orientarea sportiva, si periodic in functie de planul calendaristic competitional ; are caracter obligatoriu pentru toate disciplinele sportive in vederea participarii la antrenamente si competitii, El poate fi instituit si fa cerere din partea sportivilor sau @ antrenorilor in vederea stabiliri starif de sanatate, a starif functionale si a capacitatii de efort In diferite etape de pregatire sportiva: - = la schimbarea ciclurilor de efort - la intrarea si iesires din forma sportiva = pentru instituirea celor mal adecvate masuri de sustinere si refacere dupa efort = de la un ciclu de pregatire la altul ~ pentru urmarirea eficacitatii masurilor de tretament in cazul unor imbolneviri restabiliril capacitatil sportive. Selectia initiala, prepubertara,este dominata de starea de sanatate, de motivatio copilului sia familiel pentru sport, de profilul morfologic, functional si neuropsihic al parintilor si de aspectul dezvoltarii fizicea copilului care trebuie sa se situeze la nivelul indicatorilor medii pe tara. Adevarata selectie sportiva are loc la pubertate (selectia secundara) cand parametrii morfofunctionali tind sa se stabilizeze, Modelul biologic al performerului este adaptat 9varstei, sexului si cerintelor de performanta, Pentru conturarea modelulul biologic se opereaza cu anumiti indici morfofunctionali Intr-o prioritate stabilita. Trebule insa avut in vedere ca exista si posibilitatea compensaril intre indicii morfofunctionali incat in final se contureaza 0 medie a caracteristicilor, Pentru o selectie buna si operanta, trebuie cunoscute caracteristicile fiziologice ale efortulul (2erob, anaerab, mixt) din fiecare remure sportiva. In afara selectiel, controlul medical sportiv are ca scop si orientarea medico-sportiva. Aceasta se face de obicei la selectia secundara cand datele medicale pot ajuta antrenorul la stabilirea probel sportive unde sportivul are cele mai bune sanse de afirmare. De asemeni pot exista situatit cand apare plafonarea sau cand starea de sanatate constituie un factor limitativ pentru proba in care s-a consacrat si atunci se impune reorientarea Sportiva spre 0 proba care nu afecteaza starea de sanatate,cu alt tip de solicitare functionala sau biomecanica. Toate aceste considerente medico-sportive impun obligativitates efectuarii_ controlulul medical sportiv initial si periodic ori de cate orl situatia o impune I scu precizarea ca datele alese nu. trebuie sa ramana consemnate numai in fisa medicala 2 sportivulul, ci sa ofere antrenorului o baza de date operante pentru slefuirea performantel sportive. Instrumentele medicale utilizate in dirijarea stiintifica_ a procesulut de antrenament: + examenul medico-sportiv finalizat prin eliberarea avizulul medico-sportiv (realizat de medic), Exceptand examenul medico-sportiv initial (care are un caracter de selectie) toate celelaite examene medico-sportive fie ca se efectueaza la 6 luni - pentru majoritatea sportivilor legitimati - fie ca se efectueaza la 4 luni (micro sau macra circuite) pentru componentii loturilor nationale si olimpice - sunt examene medico-sportive periadice, Un asemenea examen ofera datele medico biologice de referinta, de la care se pleacs, iar planul de antrenament trebuie sa-si propuna atingerea modelulul biologic si a formel sportive cao consecinte 2 pregatirli sportive. Acest examen cuprinde: anamneza_medico-sportiv examenul clinic pe aparate, insotit de examene de specialitate si examene paraclinice, evaluarea dezvoltarii fizice; somatoscopie pentru evaluarea starii de nutritie; evaluarea functionala si a capacitatli de efort, Pe baza acestor date se alcatuleste avizul medico- sportiv ce cuprinde: diagnosticul starii de sanatate, de nutritie si dezvoltare fizica sia starli functionale si al capacitatii de efort (partea 1); indicatii si contraindicatli medicsle, medico- sportive, metodico pedagogie privind alimentatia, medicatia si refacerea, calitatlle motrice si psihice ce ar trebui perfectionate prin antrenament (partea a II-a). Avizul se incheie cu 0 prognoza privind performanta biologica si implicit performanta sportiva. = jurnalul de autocontrol (realizat de sportiv si interpretat de medic sau kinetoterapeut), - observatia medico-pedagogica (realizata de mecicul echipei, kinetoterapeut, antrenor), Teminologia utilizata este extrem de variata: observatie medico-pedagogica, supraveghere medicala a entrenamentului, investigatie in efort specific dar scopul investigatiel ramane acelasi controlul eficient si concret medico-blologic al antrenamentulul. Aceasta va permite sprijinirea antrenorului in dirijarea antrenamentului prin furnizerea unor date obiective pe care acesta le poate intagra in planul de antrenament. 10A. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TRAUMATOLOGIEI SPORTIVE Traumatologia sportiva este parte a traumatotogiel generale ce se ocupa de traumatismele ce survin In timpul practicaril diferitelor discipline sportive. “= Traumatismul aparut in practica sportiva este definit ca flind *rezultatul fortelor externe reprezentate de agent! mecanici (lovituri, presiuni, tractiuni) care produc contuzii, plagi sau fracturi. Traumatismul sportiv reprezinte “orice trauma intentionata sau neintentionata ce actioneaza asupra corpulul uman, rezultata in urma participaril la orice activitate care necesita efort fizic, efectuata in scop recreational sau competitional.” ‘Aspecte caracteristice ale traumatologiel spor = cauzele si mecanismele de producere ale traumatismelor sunt specifice practicaril sporturilor ,depinzand de sportivi, de antrenor,de gresellie de organizare @ competitillor, de carente alimentare, defecte de echipament sportiv s.a. = scopul final obligatoriu al tratamentulul este refacerea integrala anatomica si functionala a sportivulul spre deosebire de Indivizii nesportivi care pot ramane cu mici deficiente care sa se corecteze in timp. ml timpul de vindecare trebuie s@ fie mult redus ,evand in vedere ca orice intrerupere mai mare a pregatirii sportive scade simtitor potentialul si capacitatea de efort. 1 repausul general este indicat numai in cazuri exceptionale, folosindu-se frecvent repausul segmentar pentru a putea mentine un minimum de precatire fizica. mt mijloacele de tratare si mai ales metodele de administrare a medicamentelor trebule so fie eficiente, cat mai putin traumatizante organic si mai ales psihic. 1m stabilirea diagnosticului trebule sa fie execta, complexa si rapid pentru a se putea aplica_un tratament specific ,complex si intensiv in vederea recuperarii grabnice @ sportivulul. 1 recuperarea functionala a sportivulul traumatizat implica nu numal vindecarea perfecta 2 segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort, acestes realizandu-se numai printr-o colaborgre stransa intre kinetoterapeut si antrenor. m unele traumatisme sportive prezinta forme anatamo- clinice spectfice numai sportivilor neintalnindu-se la alt! indivizi. = obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni traumatice in stadiul mai ales reversibil ci in special prevenirea producerii tor prin diagnosticare® si aplicarea tratamentulul in staciu! prect cauzele) care determina producerea treumatismelor in practica sportiva se impartin ~ dupa rolul lor in producerea traumatismutui : factori predispozanti factorl declansanti factori favorizanti ~ dupa originea lor : cauze care pot fi legate de: sportivul accidentat de adversar de conditille mediului exterior in care s-2 efectuat antrenamentul sau concursul de deficientele organizatorice Factorii predispozanti se refera 1a prezenta unor deficiente fizice sau organice congenitale sau dobandite observate Ia sportiv dupa producerea accidentulul. aFactorii favorizanti sunt reprezentati de prezenta la sportivul in cauza a unei boli interne sau infectioase, a unel carente alimentare sau vitaminice , desfasurarea efortului in conditii meteorologice grele, echipament sau aparataj sportiv necorespunzator. Factorl declansanti - starez de oboseala a sportivului, greselile metodice ale antrenorului, greseli in procesul de refacere, jocul dur al adversarului, pregatire fizica necorespunzatoare etc. La randul lor, cauzele’ sau factoril care favorizesza’ eparitia traumatismelor sportive se clasifica in = factori extrinsecl, fara legatura cu sportivul, = factori intrinseci legati de caracterele anatomice si biomecanice ale sportivului (tabel 2). Tabel 2 . Factori favorizanti ai Factori extrinseci Erori de antrenament - conditionare Malaliniament/variatii anatomice = pregatire iscrepante In lungimea membrelor inferioare Conditil climaterice - umiditate Dezechilibre musculare i ~ temperatura Muschi cu forta redusa( asimetril de forta) Terenul de antrenament sau competitil ' Flexibilitate redusa ! Kinesiologia sportulul Deprinderi neuro-musculare reduse Echipament inadecvat Disfuncti ale lantului kinetic Nutritie incorecta Compozitia corporala 7 Factor! psinologici Sexul, greutatea sportivului, versta : Factori de risc ai anumitor sporturi Factori genetici Factor! endocrint Erori de antrenament-conditionare si pregatire Cele mai frecvente erori de antrenament intalnite in practica sportiva se datoreaza in principal antrencrului find vorba de adordarea unei metodici gresite in diferite perioade de pregatire ale sportivului. In ceea ce priveste conditionarea si pregatirea este importanta analiza modului de antrenament al sportivulul,putand fl vorba deo intensitate crescuta sau un volum excesiv sau a unel distante prea mare. Tesuturile corpului uman sunt potential capabile sa reziste Ia un stress considerabil De exemplu nu este neobisnult c2 organismul sa poata suporta greutati de pana la 3 orl greutatea proprie chiar si atunci cand corpul este in miscare. In orice caz tesuturile care nu au fost obisnuite cu asfel de greutati, nu sunt adaptate sa le sustina si sunt predispuse la traumatisme, Anumite tipuri de misceri presupun din partea corpului fle dezvoltarea rapida a fortelor fie un control ridicat al acestora. De exemplu sprintul sau sariturile necesita din partea muschilor dezvoltarea rapide de forte mari pentru a realiza actiunea si de asemenea un control ridicat al intregului corp si al segmentelor acestula la flecare contact al piciorulul sau aterizare In consecinta acest tip de antrenament sau activitate trebuie intodusa gradual in programul de antrenament de preferinta dupa o perioada de cateva saptamani de antrenament general. Greselile metodice caracterizate prin antrenarea inegala a anumitor grupe agoniste in detrimentul grupelor antagoniste pot fi responsabile de aparitia unor traumatisme. Astfel numrul mare de traumatisme ce survin in unele discipline sportive cu precidere la musculatura posterioarS a coapsel se datoreste unel nealljente de tonus si forta @ acestor grupe cu antrenarea prioritara a cvadricepsului. Lipsa aceasta de sinergie este mai neta la inceputul antrenamentului/competitiei c&nd sportivul nu si-a fScut o inclzire buna, deci nu S-aU permeabilizat sinapsele si nu s-a prestabilit Imagine’ a complexa si coordonata @ migc&rii, De asemenea, administrarea steroizilor anabolizanti duce la sciderea elasticitStil tendoanelor datorita unor depozite fibroase asociate cu cresterea raplda a volumulul fortei musculare, ducénd in final la rupturi musculo-tendinoase. 12Lipsa de CmusculareQ] se manifesta si la sférsitul competitie’ c&nd efortul prelungit scade controlul SNC asupra coordon’frii ca si eficienta mecanismelor reflexe locale, Oboseala sub forma acut, mai ales sub forme supreantrenamentulul local (include anaerob) este insotit de alterarea structuril tesutului muscular cu sc&derea elasticit&tii acestuia Planificarea programului de antrenament cu mai multa atentle precum si Imbunatatires metodicil acestuia pot duce la scaderes factorilor de risc extrinseci . ¥ Conditii climaterice Pot avea 0 influenta Importanta asupra organismului, in special in tipurile extreme de dlimat, sau in sezonul cald, cand agresiunile termice, neinsotite de o hidratare adecvata, pot deveni stresante pentru competitori, mai ales in sporturile de rezistenta (ciclism ,maraton) in care pierderile cutanate si pulmonare de lichide pot depasi 2V/ore. Temperatura scdzut8 a mediufui inconjurator, umiditatea crescutS a aerulul si mai ales asocierea acestora scad elasticitates Omusculare. O data cu cresterea temperaturll, scade vascozitatea colagenului, forta Omusculare se reduce cu sciderea temperaturil iar schimbérile presiuni atmosferice modifica procesul de oxigenare tisular8. * Kinesiologia sportului Tinand cont de feptul ca fiecare sport realizeaza stresuri unice kinesiologice si biomecanice asupra lantului kinetic implicat in miscarile Cmusculare, respectarea metodelor de optimizare a mecanismelor sportului OmusculareClu duce la prevenirea leziunilor ce pot aparea. Este Important sa fie identificate leziunile specifice pentru o anumita activitate sportive si sa fie amplificata functia lantului kinetic legate de partile corpului cu rise de a fl traumatizata. * Terenul de antrenament sau joc Calitatile terenulul de antrenament sau joc din punct de vedere al compozitiel suprafetei, duritatea sau elasticitatea sunt deosebit de importante in anumite discipline sportive in raport cu anumite tipuri de leziuni ce pot fi produse. Schimbarea brusca a suprafetel de desfasurarea a antrenamentelor predispune la traumatisme aceasta datorandu-se nu numai diferentei de impact ci si feedback-lui de la nivelul muschilor si articulatillor care va fi diferit. In acest mod organismul va avea nevoie de o serie de antrenamente pentru a~si putea controla diferenta de incarcare si schimberile pozitiel articulatiilor. % Echipament inadecvat Echipamentul sportiv are deseori un rol semnificativ in aparitia unor leziuni, Utilizeree unui echipament necorespunzator cum ar fi greutatea prea mare a rachetel sau tensionarea excesiva a corzilor acestela in tenisul de camp pot conduce la aparitia microtraumatismelor de suprasolicitare. Pe de alta parte pentru a reduce intensitatea socului de contact ce trece prin corp sunt extrem de importante utilizarea de incaltaminte adecvata si suprafata de joc optima . ¥ Nutritie incorecta Poate fi implicata in geneza fracturilor de stress (alimentatie sarace in calciu) sau crampelor musculare. Se datoreazé de obicei unel subalimentatii, sav _unei alimentati monotone (sandvisurl, produse de patiserie etc.) si sSrace in vitamine hidrosolubile, in special B si C sau deshidratarii produsa in urma efortulul fizic prin plerderi de apa si electroliti. Un efort de intensitate mare necesita o rata mare de producere a energiei pentru asigurarea careia cea mai convenabila sursa 0 constitule hidratii de carbon. Corelat cu Intensitatea mare a efortulul apare si o crestere a producerii caldurii metabolice care va antrena pierderi crescute de apa si electroliti prin transpiratie si urina. Cu cat durata efortului este mai mare cu atat cantitatea de hidrati de carbon, lichide si electroliti necesare pentru compensarea pierderilor va fi mai mare. Varsta 13I Lb SoHE Ld Unii autori au legat versta de incidenta traumatismelor, ajungand le concluzia ca mai predispusi ta traumatisme sunt adolescentii si adult tineri. © explicatie poate fi si feptul ce Tezistenta la rupere a muschilor este de doua orl mai mare fa copil Sexul In general 2/3 dintre persoanele traumatizate in timpul activitatii sportive sunt barbati . Barbatli si femeile sunt implicatl in activitatea sportiva de performanta intr-un numar aproximativ egal dar barbatli avand o tendinta mai mare spre agresivitate practica in ‘general sporturi mai dure si ca urmare expunerea la risc este mai mare. Factori constitutional ~ relatia dintre statura si greutate corporala ‘© Inaltime sau o greutate excesiva care depaseaste valorile standard sunt strans legate atat de macrotraumatisme cat si de traumatismele de suprasolicitare din cadrul sportului de Performanta, afectand in principal articulatiile portante, cu localizare frecventa la nivelul articulatiei genunchiulut, Relatia dintre dimensiunile CmusculareC] ale corpului si numarul mare de traumatisme se explica prin prezenta unei pozitii inalte @ centrului de gravitatie si lungimea mare a membrelor. Lungimea exagerata a membrelor poate produce in actiuni de schimbare rapida a directie! un stress suplimentar asupra articulatillor membrelor. Activitatea fizica S-a Incercat demonstrarea faptului ca relatia dintre o activitate fizica sustinuta si un nivel scazut de traumatisme sportive se datoreaza rezultatelor Cmusculare ale fitnessulvi si fortifierii musculare. Totusi riscul de ranire creste odata cu intensificarea activitati fizice. Anatomia si biomecanica articulara Anatomia si biomecanica Idiopatica la nivelul oricarei articulatii conduce la aparitia traumatismelor locale. De exemplu osteoartrita este mai comuna in randul femeilor decat in cel al barbatilor datorita diferentelor in anatomia genunchiului (femelle prezinta o Incongruenta patelofemurala mai OmusculareQu decat barbatii). Prezenta unei diferente de lungime la nivelul membrelor inferioare cauzeaza Cexact muscoloscheletale, Unele anormalitati sunt dobandite in timpul practicarii activitatll sportive; de exemplu in urma studillor statistice s-a inregistrat 0 incidenta de 4 ori mal mare a deficientelor coloanei vertebrete in randul gimnastelor decat in rendul esantionului de control. Aceste afectiuni pot conduce in timp la aperitiea spondllitel precum si la degenerarea imuscularet) a discurilor intervertebrele. ‘Malaliniamentul /variantele anatomice in lantul kinetic Modificart si deviatiile de lz pozitia anatomica normala a oaselor si articulatillor se numesc malalinieri . Malaliniamentul si variantele anatomice cum ar fi pronatia excesiva a antepiciorulul, piciorul cay, torsiunea excesiva a tibiel, deviatille In var/valg, diferentele de lungime intre membrele inferloare mai mari de 2cm si anteversia excesiva a femurului pot determina probleme biomecanice ce stau la baza aparitiei unor leziuni traumatice. Forta Cimusculara, dezechilibru muscular, mobilitate articulara Aplicarea unul stress suplimentar asupra sportivului, peste limitele fiziologicé ale structurilor respective, conduce la traumatisme musculoscheletale. Un Clelati asemanator il are si prezenta unei forte musculare scazute seu a dezechilibrelor musculare intre membrele Inferioare, Aceste dezechilibre musculare sunt adesea sechele ale unor traumatisme mai vechi, nerecuperate corespunzator. Pe de alta parte sportivii care au dezvoltat 0 masa Gmusculare mal_mare vor exercita un stress suplimentar asupra structurilor de sustinere, prezentand 0 predispozitle mai mare la traumatisme. Aceste dezechilibre musculare pot fi si rezultatul unor gresell metodice in antrenamentul pentru cresterea fortei musculare. Astfel in tenisul de camp multi tenismeni se antreneaza Pentru forta predominant pe OmusculareQul anterioara a umarulul (dintat anterior, marele dorsal, trapez si romboizi) marind asfel riscul unei leziuni ale coifului rotatorilor. 14Une din cele mai raspandite axiome in sport este aceea dup’ care sportivil “puternici” sufer’ mai putine accidente. Din studiile realizate nu reiese c3 forta muscular’ in sine (sau lipsa el) poate fi legat& de accident&ri ci mai degraba diferentele de fort intre segmentele simetrice ale corpulul. Asimetrille de forta sau deficitul de forta pot sa explice rezultatele insuficiente ale recuperarii dupa traumatisme la uni Cimusculare, De exemplu o rotatie interna Qmusculare redusa a umaruiui OmusculsreCul OmusculareCu de o rotatie externa excesiva s-a dovedit ca predispune la leziuni ale coifului rotatorilor. Predispozitia la intinderi si rupturi musculare apare mai frecvent la inceputul antrenamentului cand muschi nu sunt suficient incdtziti si gradul de vasodllatatie este insuficient. Laxitatea ligamentara Studie asupra laxitatil ligamentare a dus la rezultate controversate. De exemplu, o relatie intre laxitatea ligamentare @ genunchiulul si traumatismele ulterioare de genunchi in fotbal au fost confirmate si mal apol infirmate de alte studll. Hipermobilitatea periferica ce _a fost masurata cu ajutorul fleximetrutul nu a condus fa rezultate ingrijoratoare cu privire fa traumatismeie suferite suferite de gimnaste. Oricum instabilitatea functionala a gleznei conduce la viitoare traumatisme la acest nivel, lar antrenamentele de coordonare ale gleznei in vederea imbunatatiril stabilitatii functionale, au condus 1a scaderea incidentei entorselor de glezna in randul jucatorilor de fotbal cutraumatisme anteriaore. O laxitate excesiva poate cauza instabilitate si de aceea creste riscul de traumatism. Controlu! motor Traumatisme preexistente (antecedente personale patologice) Anumite afectiuni cum ar fracturile, intinderile , dizlocarile, entorsele produc efecte secundare in timp, iar riscul unei recidive depinde de tipul de sport practicat. De exemplu tratamentul inadecvat dupa un treumatism ligamentar la nivelul genunchiului poate conduce Ia Instabilitatea genunchiulul si la ostecartrita postraumatica, 0 accidentare minora in fotbal este adesea urmata de accidentare grava in urmatoarele 2 luni, Un traumatism anterior conduce la dezechilibre musculare fie intre membrele Inferioare seu superioare fie intre grupele de muschi flexori si extensori. Coordonarea poate fi de asemenea efectata daca programul de reabilitare nu a fost adecvat. Comparativ cu sportivii experimentati, incepatorii sunt mai predispusi la traumatisme in multe disciplie sportive. Aparent incepatorilor le lipseste coordonarea specifica de 3 Llexact anumite tipuri de activitati in siguranta, Multe studii au descoperit de asemenea o asociere intre timpul de Clmusculare intarziat si cresterea incidentel traumatismeior accidentale. ‘Aceasta asociere conduce de asemenea la aparitia multor accidente rutiere si a_accidentelor aparute in timpul activitatilor recreationale, De asemenee si o capacitate redusa de coordonare poate predispune la traumatisme. Accidentele provocate In urma consumulul de alcool sau droguri sunt un bun exemplu al lecaturil dintre un control motor redus temporar Delat accidentale. Nu exista nici un test care sa poata masurs exact toate compcnentele coordonarii, doar teste care pot masura doar cateva dintre componentele acestela. Aceste circumstante explica Omusculare numarului redus de studi asupra relatiei dintre controlul motor central si traumatismele musculoscheletale. Cunoasterea cauzelor care pot duce la aparitie unor treumatisme in practica Cimusculare are o deosebita importanta nu numal pentru precizarea corecta a diagnosticulul ,ci mai ales pentru luarea precoce a unor masur in vederea preveniril producerit lor, Mai multe amanunte despre aceste aspecte in KINETOPROFILAXE IN PATOLOGIA SPORTIVA - Abordarea metodotogica a factorilor de risc in treumatoiogia sportiva 15Ligamentele = Sunt structuri articulare afectate des in practica sportive. Au forma unor benzi de fibre , paralele ce asigura o rezistenta crescuta opunandu-se miscarilor cu amplitudine excesiva sau anormale. Ligamentele sunt formatiunt extrem de elastice datorita continutului crescut de fibre de elastina. Leziunile ligamentare sunt rezultatul unor suprasolicitari prin forte excesive , ce duc la rupturi ale fibrelor. Existe 3 grade de leziuni : 2) lez de gradul I - intindere fara rupturi fara instabilitate consecutiva importanta b) lez de gradulll ~ rupturi partiele ligamentare si o anumita instabilitate ¢) lez de gradul III - rupturi complete ale structurii ligamentare , ce dermina un grad mai mare de instabilitate ligamentara Cele mai freovente leziuni ligamentare in practica sportiva se intalnesc Ia nivelul genunchiului, gleznei,cotului, umarului si pumnului Leziunile ligamentare ale genunchiului - reprezinta peste 40% din totalul leziunilor traumatice sportive la nivelul acestel articulati = Eg {_- Posterior Collaterat cruciate “V figament Cartitage Extension Sunt frecvente traumatismele in valg ce determina leziunile de ligament colateral medial. In leziunile de gradul I se observa : durere inflamatie redusa a tesuturilor mai si efuziune articulara fara instabilitate consecutiva In cele de gradul II - laxitate de 5-15 grade ( se apreciaza in testingul pentru valg cu genunchiul flectat la 30 grade ) durere si inflamatie mai accentuata a tesuturilor moi, cu 0 cantitate mai mare de lichid articular decat la gradul I. In acest caz genunchiul este ortezat atat in faze de recuperare ( asigura stabilitatea genunchiului si ajuta la vindecarea ligamentulul ) cat si dupa inceperea activitatii sportive In leziunilede gradul TT ~ genunchiul devine instabil si necesita un suport extern constant de substitutie seu reconstruire chirurgicala .(exemple : ruptura totala de ligament incrucisat anterior in urma unor laziuni torsionale fara contact ale genunchiului, ruptura ligamentului incrucisat anterior si a celui colateral medial intainite in traumatismele sportive din fotbal sau tenis) - Leziuni ligamentare ale gleznei- sunt cele mai frecvente tipuri de traumatisme. leziinile de or.J - entorsa prin Inversie a gleznel ce determina o intindere a ligamentului talofibular anterior, Daca entorsa este severa poate produce o leziune ligamentara de ar 2 sau_2 Daca este rupt mai mult de un complex ligamentar poate sa apara o instabilitate semnificativa a gleznei Entorsele tibiotarsiene reprezinta 43% din totalul entorselor , cele mai frecvente flind Intainite la fotbal , gimnastica ,handbal, 16Dersal View Extensor Extensor aN igiterum geal forges hallicus a Ax ee ae ee Flexor Extensor AS — dpltatim SEC (tnas” BE ma me s Ci Tendoanele rol - extensibilitate crescuta + abilitatea de a « absorbi « energia contractila a muschitar in actiune ~ datorita flexibilitatli lor se pot adapta la formete structurilor osoase articulare - determina directia finala de actine a muschiulul Sunt formate din fascicule formate din benzi regulate din fibre de colagen , intre care existe cu tesut in care patrund vasele si nervil aferenti : cae , Ogee fiber bundle Callagen (ascicley ~ fiBeit Cele mai multe leziuni de tendoane in practica sportiva se produc prin Suprasolicitare , forte repetate de frecare si tractiuni ale tendoanelor contribuin la lezarea lor. leziunile tendoanelor pot aparea daca - forta se aplica pe tendon rapid si oblic - tendonul este sub tensiune inainte de aplicarea sarcinii + grupul musculo-tendinos este intins - musciul atasat este contractat la maximum structura tendinoasa este slaba In comparatie cu muscihiul Factoril care favorizeaza leziunile sunt : -oboseala musculara reduce eficienta biomecanica si capacitatea tendonului de a absorbi socurile = - reducerea flexibilitati si rezistentel musculare . 74 4 i eo eee - tulburarile biomecanice ale articulatie! In urma acestor agresiuni apar- inflamatia tendonului ( tenosinovita ) ~ in Interiorul tecilor sinoviale se pot produce aderente , manifestate prin crepitatii Leziunile tendinoase Se manifesta de obicel prin : dureri, inflamatia redusa a tesuturilor moi, fara efuziune articulare , reducerea flexibilitatii si afecterea stabilitatii. Cele mai frecvente leziuni tendinoase la sportivi sunt : tendinita bicipitala, tendi: coiful rotatorilor, tendinitele cotului la tenis tendonita patelar la ciclisti si baschet, tendinita labei de gasca, tendinita achiliana, tendinita gambierul posterior. tnd a ; \ rept ne et Hamsuing tendon Patella pair PN retinaculum: . (fey Sake Paratendonitele includ peritendinitele, tenosinovitele (un singur strat de resut conjunctiv) si tenovaginitele (teaca peritendinoasa cu structura dubla). CARTILAJUL SI MENISCURTLE Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin cu rol in facilitarea miscarilor articulare in preluarea socurilor si protectia osulul subcondral. Leziunile de cartilaj sunt foarte frecvente la nivelul articulatiei patelofemurale ( este cea mai frecventa leziune la genunchi a alergatorilor ) Clinic - durert efuziune articulara + crepitatii si scaderea mobilitatit - sunt necesare pentru diagnostic examenul radiologic ,scintigrafie ,RMN Se urmareste - combaterea dureril si a hidrartrozel (antiinfiamatoare nesteroidiene ) ~ imobilizare sau “descarcare” de greutate = reducerea stresulul articular Meniscurile - sunt formate din fibrocartilay = protejeaza cartilajul articular de traumatismele repetate = Joaca un rol important in stabilitatea genunchiului, mai ales in flexie de 90 Leziunile de menisc sunt frecvente in fotbal, handbal ,lupte, gimnastica , volei, reprezentand 50% din totalul leziunilor de genunchi in traumatologia sportiva. Mecanismul de producere al leziunilor tip rupture de menisc este in cele mai multe cazuri o combinatie intra torsiune si stres de impact la nivelul genunchiului; se mai pot produce rupturi ale capsulei meniscale cu fragmentarea cartilajulul. Tabloul clinic include : dureri = efuziune articulara + limitarea miscarilor si uneori blocaj articuler la mobliizere 18BURSELE + sunt formatiuni saciforme cu pereti formati din membrana sinoviala situate In vecinatatea articulatiilor , sau acolo unde pelea tendonul sau muschiul aluneca deasupra unei proeminente osoase > sunt interpuse intre structuri opuse ( ex tendon- suprafata osoasa) pentru a favoriza miscarile cu frecare redusa = leziunea caracteristica este inflematia, bursele inflamate avand volum crescut marese frecarea in planul de miscare rezuitand durere si reducerea mobilitatl = traumatismul repetat determina modificari sub forma unor formatiuni circumscrise Proeminente care se simt la palpare. ~ acelasi tip de leziune poate afecta concomitent sau succesiv tendonul si bursa subjacent (freevent la nivelul umarului ,genunchiulut, calcaiului ) = la nivelul umarului datorita solicitarilor excesive sau repetate cu frecare si tractiuni ale coifului rotatorilor la aruncatoril de ciocan disc greutate determina inflamatie atat la nivelul tendoanelor coifului rotatorilor cat si ele bursei care se cronicizeaza ( cu formare de tesut cicatriceal } care duc in timp Ia pierderen mobilitatii si instalerea umarului blocat = la alergatori ca urmare a unor modifiari biomecanice se pot instala bursite trohanteriene ca urmare a reducerit flexibilitatii fasciel ilfotibiale si a structuril tendonulul fesierulul mijlociu ~ bursele superficiale cum sunt cele olecraniene si prepatelara pot fi afectate secundar in urma unor traumatismesau microtraumatisme directe repetate. ~ infiltratiile intrabursale cu corticoizi au efecte pozitive cu ameliorarea durerilor si reducerea inflamatiei , bandaje compresive rontgenterapie repaus sportiv regional. urmate de refacerea mobilitatii articulare si recuperarea rapida a sportivilor. Elbow Bursitis Normal elbow joint 7 Etbow joint with bursitis,= FASCITLE Sunt tesuturi conjunctive care compartimenteaza structurile somatice si faciliteaza miscarea stabiling planuri tisulare cu frecare redusa Se disting: + fasciile superficiale - confera libertate de miscere ‘+ fasciile profunde formeaza septuri intermusculare si compertimente in extremitatile inferioare si superioare “In sport cea mai importanta leziune este sindromul compartimental - apare ca rezultat a! cresterii presiunil in interiorul unui compartiment tisuler delimitat de planuri osoase si fascii Aceste cresteri de presiuni produc tulburari in tesuturile moi ale compartimentulul respectiv Sindromul pre frecvent la membrul inferior la alergator! si la membrul superior la halterofili, tenismeni Clinic se caracterizeaza prin: dureri, scaderea fortei musculare si a sensibilitatii in zona lezata. Aceste simptome apar in timput efortului si dupa efort (faza acute), In faza cronica sunt declansate de eforturi ici sau apar in repaus Tratamentul urmareste cresterea sensibiltatii fescilor, corectarea eventalelor anomalil biomecanice prin orteze. Cel mai frecvent se intalneste fasci tibial ( « genunchiul slergatorului ») plantara, sindromul de fri MUSCHIT Rupturile musculare se produc datorita contuziei directe sau intindere exagerata Exista trei grade de rupturi musculare: = leziunile de gradul 1 sunt simple intinderi musculere fara rupturi structurale ~ cele de gradul 1 sunt insotide de rupturi de fibre musculare muschiul ramanand integru > in| ziunile de gradul III muschiul este rupt in intregime Cei_ mai afectati muschi in sport sunt ischiogambierli (cea mal frecventa leziune in traumatologia sportiva } iar la aruncatorii de clocan sunt frecvente ruptura bicepsului si cea a marelui pectoral. Factori predispozanti ~ Incalzirea insuficienta 2 muschilor la inceputul antrenamentulul sau competitiei , gradul de vasogilatatle fling insuficient. + temperatura scazuta la nivelul structurilor periarticulere si perimusculare determina reducerea eficientel actului contractil precum si flexibilitatea aparatului mecanic articular. = oboseala musculara prin suprasolicitare precum si oboseala generala @ sportivilor surmenati. = leziunile musculare pot fi produse fle direct prin traumatism sau prin microtraumatisme repetate (suprasolicitare) > dupa procesul de reparare a muschiului apar modificari ale functiei muschiului : deficite de forta , dezechilibre de forta intre agonisti si antagonisti, in flexibilitate propioceptie. = In lipsa unor tratamente adecvate sportivul risca sa face noi leziuni in aceleasi structuri sau intr-o alta regiune in lantul kinetic regional De completat: crampele musculare, fibroza musculara, sindromul de compartiment cronic, hipertonie musculara, MS pg. 21 OsuUL x scheletul osos este frecvent sediul unor leziuni in diferite discipline sportive, cele mat frecvente localizari flind la nivelul falangelor mainii 16% metacarpienelor ( 12%) /Metatarsieneior(10%) radiusul si tibia cate (9%). In cadrul tratamentului se stabileste gradul de imobilizare necesar pentru a asigura vindecarea fracturil. in fracturile interarticulare vertebrale este necesara imobilizarea cu intreruperea activitatli pentru 3 luni , in fracturile de stres ale femurului este Interzis sprijinul 4-6 saptamani 20a Orice imobilizare sau fipsa de sprijin trebule insotita de exercitii pentru mentinerea mobilitatil articulare si a fortel musculare a segmentelor indemne si exercitit izometrice sau electrostimulare Ia nivelul musculaturii din zona pentru 2 permite revenirea sportivului cat ‘mai rapid in activitatea sportiva. Oboseala (fatigue) sau stressul tisular este un proces prin care intr-un material supus unor solicitari mecanice ciclice apar modificari structurale permanente. In final, chiarin conditille aplicarii unor nivele de solicitare inferioare rezistentel statice @ materialulul osos apar microfracturi denumite fracturi de stress. Cele mai frecvente fracturi de stres sunt consecinte ale erorilor de antrenament (75%) Acest tip de fracturi a fost descris la soldati, sportivi si balerini (Giladi et al., 1986, Mann et al., 1999), existandinca lacunein ceea ce priveste etiopatogenia acestora. Localizarile cele mai frecvente includ tibia, fibula, femurul, calcaneul si metatarsienele, In literatura de specialitate sunt descrise astfel de microfracturi atat Ia nivelul tesutului osos compact, cat si al celui spongios, experientele in vitro aratand o rezistenta mai mare a osului compact la solicitariie mecanice. Majoritatea studiilor se refera la comportarea la solicitart ciclice a osului cortical (Caler si Carter, 1889; Schaffler s.a., 1989, 1990) si numai un numar redus se refera la acelasi gen de solicitare aplicata osului trabecular. Incidenta fracturilor de stress este intre 5-30% la soldati si 0,1% la sportivi . O sinteza a numarului de cazuri si a localizarilor raportate de diversi autori este redata in tabelul 3. Tabelul 3. Incidenta fracturilor de stress (adaptat dupa Mann si Constantini, 1999) AUTORI Tibie: Fibula [Femur |Tarsiene si | Metatarsiene | Alte calcaneu focalizari Sahi si colab. 23 2 Z 8-21 ig-24 8 Frieberg si Sahl | 66 Zz 3 4 8 € Hale! 32 3 45, oO 18 1 Dudeszak 7 1 26 a 2 0 Giladi 36 oO 30, O 8 6 Volpin: 58 0 15. 1 i FH De completat cu apofizite si periostite MS pg. 19 TESUTUL NERVOS = leziunile nervilor periferici sunt conseciente ele unor tractiuni sau compresiuni ( 0 elongatie a unui nerv cu mai mult de 15 % din lungimea sa de repaus determina o oprire a irigatiel sanguine a nervului respectiv cu Ischemie secundsra ,pe fondul acestei ischemii Instalanduse cal mai des leziuni neurologice periferice ) tulburarile ischemice pot fi consecinte si ale unor traumatisme repetate prin suprasolicitare care asociate cu compresia produc in timpul efortului tulburari ischemice si deformari mecenica ale nervilor - leziunile de plex brahial prin elongatie sunt rezuitatul miscarilor bruste fortate de inclinare laterala 2 coloanei vertebrale cuplata cu coborarea umarului de aceeasi parte.Tratamentul Necesita intreruperi ale activitatii sportive timp de 3-4luni -leziunile de nervy median sunt un tip de traumatism intalnit frecvent la tenismani aruncatori ridicatori de greutati Se trateaza local cu corticosteroizi plus program kineto de tonifiere locala ~ clinic dureri ,arsura profunda in antebrat si parestezil la nivelul degetelor 2si3 mai ales in efort 2Ll du A pee {I - leziunile de nerv cubital in canaiul cubital sunt intalnite la aruncatorii din diferite sporturi care acuza dureri mediale la cot cu parestezil in degetele 4si 5, lar In timpul efortulul ecuza arsuri in antebrat si oboseata in mana . Tratamentul cuprinde repaus si antlinflamatosre = la membrul Inferior - leziunile de SPE la capul peroneului si deasupra acestuia sunt frecvente la sportivii cu leziuni rotatorii ale genunchiului, in rupturi ale ligamentulut incrucisat , sau mal jos in regiunea tarslana , in traumatisme de glezne ( entorse cu inversie ) $i in leziuni generate de incaltaminte. -- leziunile de SPI pot fi produse la sportivi in traumatisme de genunchi dupa imobilizari prelungite sau in situatie de instabllitate rotatorle @ genunchiulul. Multe cazun sunt intainite la alergatori unde distal la nivelul tunelului tarsian nervul tibial poate fi incarcerat dand traumatismele anterioare ale articulatillor slabesc rezistenta si expun la recidive, pericol cu ata’t mai mare cu cat timpul scurs de la tratamentul anterior e mai scurt si tratamentul efectuat a fost incomplet. ~~~ ~ Saree a in luxatii sunt lezate: = figamentele (rupturi partiale, totale, smulgeri) ; = capsula articulara (intindere, rupere); = partie moi din jurul luxatiel sufera leziuni si tulburari_ de diverse grade: tegumentele si tesutul subcutanat, vasele sanguine, nervii, tendoanele si muschii din jurul articulatiei Diagnosticul se bazeaza pe: ~ semne subiective: durere puternica @nsotita de impotenta functionala = semne obiective: deformarea regiunii, modificarea raporturilor anatomice ale regiunii; echimoze, fixitatea articulatiel (segmentul se poate deplasa c* 4nd se actioneaza asupra lui dar revine spontan la pozitia initiale dupa suprimarea fortei deplasatoare), masurarea lungimii segmentului (scurtarea segmentului afectat), Semnele pot imbraca aspecte patognomonice: umar fin epolet’- lux scapulohumerala, semnul clapa de pian - luxatie acromiociaviculara, Examenul radiologic, uneori in incidente speciale permite precizarea diagnosticului, tipului de luxatie si eventuale fracturi asociate. Tratamentul include: 1. combaterea durerii 2. sedarea bolnavului 3. reducerea luxatiei si imobilizarea segmentulul in pozitia in care se gaseste Reducerea va fi c3't mai rapida, primele 35-40 minute, inainte de aparitia contracturilor musculare (extensie si contraextensie, pozitia si procedele sunt stabilite in functie de iocalizarea luxatiel). Scopul manevrelor de reducere consta in deplasarea capulu! osulul luxat, astfel incdt ef sa parcurga in sens invers drumul facut in momentul iesirii din articulatie, Imobilizarea se va face timp de 7-14-21 zile in functie de sediul si graviditatea luxatiei. Tratamentul recuperator se @ncepe imediat dupa imobilizare prin contractit izometrice ale musculaturli segmentele adiacente si miscarilor articulare vecine. Dupa suprimarea imobilizarii se apeleaza la miscari activ pasive si cu ingreunari p’ na la restabilirea completa a amplitudinit st valorit muscutaturit. Luxatiile recidivante survin la solicitari care in mod normal sunt bine suportate datorita laxitati capsulei si ligamentelor aparuta pe fond de traumetizare articulara. Ele impun interventii chirurgicale . Disjunctiile si diastazisurile sunt afectiuni traumatice care intereseaza articulatiile fixe de tip sinartroze. Disjunctia echivaleaze cu entorsa si se rezuma la o simpla fortare a aparatului capsuloligamentar, lar diastazisu! echivaleaza cu luxatia, capetele segmentelor osoase schimbandu-si raporturile anatomice. Localizarile mai des inta‘Inite sunt: articulatia acromioclaviculara, articulatia sacroiliaca si articulatille tibio-peroniere supericare si inferloare. Sporturile implicate sunt : calarie, motociclism, schi, lupte, judo, fotbal. Bursitele reprezinta afectarea traumatica burselor (formatiuni sacciforme) situate in vecinatatea articulatillor sau acolo unde tendonul sau muschiul aluneca pe un plan osos, Traumatismul repetat la acest nivel determina aparitia unor formatiuni circumscrise, Proeminente, cu un continut fluctuent, de obicei nedureroase. Tratamentuf consta in Punctil evacuatoare si instalat!i cu coagulante si hidrocortizonice, aplicerea de bandaje compresive, roentgenterapie si repaos regional. in ultima instanta se recomanda tratamentul chirurgical. Profilactic se recomanda utlizarea aparatoarelor pentru zonele mai 31PEE il ioe eee cvente fiind bursitele frecvent traumatizate (cot, sold, genunchi) formele cele mai retroolecraniene, prepatelare, trohanteriene si a bicepsului femural. Corpii articular! se traduc clinic prin prezenta unei hidartroze moderate si a unor blocaje ale articulatiei datorate interpunerii acestor corpi intre suprafetele articulare. Caracteristic pentru aceste blocaje este usurints cu care se deblocheaza. Corpii straini pot apare dintr-un franjure sinovial detasat ulterior, fragmente de menisc, buceti din ligamentul incrucisat, miei fracturi parzelare, depozite de fibrin, osificani artrozice. Tratamentul consta In extragerea pe cale artoscopica. Artozele reprezinta leziuni degenerative ale componentelor articulere (distruct cartilajelor si fibrocartilajelor articulare si proliferarea tesutului osos subiacent). in practica medico sportiva sporturile in care s-au intélnit mai multe artoze au fost halterele, rugbyul, fotbalul, boxul, voleiul, tenisul de cmp. Ca localizari ele au interesat in ordine; genunchiul, umarul, cotul. Clinic se caracterizeaza prin dureri ce cresc in intensitate , acumulare de lichid in articulatie, discreta ,impastare” a formatiunilor capsuloligamentare. Tratamentul Include in perioadele de acutizare (dureroase) 0 medicatie antiinflamatorie si antalai asociata cu agenti fizioterepici antiinfiamatori si sedativi pe fondul unei_menajari segmentare. Discopatille la sportivi au ca substrat deteriorarile structurale ale discurilor intervertebrale, cele mai ferecvente forme clinice fiind discopatia lombara si discopati cervicala. Nucieul pulpos se deshidrateaza se fragmenteaza lar indul fibros prezinta rupturi radiale sau concentrice. In aceste rupturi se pot angaja fragmente nucieare realizand hernii hucleare posterioare si osteofitoza anterolaterala. Tabloul clinic consta in dureri determinate de migrarea discului, sciatalgi. {in privinta tretamentului, repaosu! sportiv este prima masura carela i se asociaza medicatia antiinflamatoare, fizioteraple complexa. TRAUMATISMELE OASELOR: CLASIFICARE, TRATAMENT Acest tip de treumatisme include periostite, apofizite, fisuri, fracturi Hf Periostitele in practica medico - sportiva se cunosc doua categorii de periostite. Periostita acuta traumatica este de obicei rezultatul unei lovituri directe a unet regiuni in care osul este acoperit de putine straturi de parti moi (lovire cu bocancul de catre adversar, autolovire de un plan dur) Cea mai expusa este regiunea tibiala anbterioara si maleolele tlbio peroniere. Local se produce o “impastare", 0 tumefiere profunda, dureri la palpare (exacerbate la alergare sau mers). O a doua categorie este reprezentata de periostita cu evolutie lenta, interes‘ nd in mod frecvent tibia pe fata interna si creasta acestela. Durerile ce apar sunt provocate de fortele ce se transmit prin insertille musculaturii coapsel pe extremitatea Proximala a tibiel cu incrucisare pe tablia tibiala, continudndu-se cu tesutul periostal, Precum si de insertiile masculaturii gambel. Tratamentul include crioterapie, fizioterapie resorbanta si antalgica, unguente locale antiinflamatorli, menajarea segmentulul pana le recuperarea totala, Apofizitele reprezinta interesarea unor proeminente osoase pe care se insere un muschi au un grup muscular. Sunt mai frecvente in sport la nivelul apofizelor tibiale anterioare, rotula, calcaneu. Fisurile sunt leziuni ale oaselor care nu interesesza intreaga sectiune a acestora ci numai o portiune variabila din el, corticala opusa ramanand de obicel intreaga. Se produc atunci c4‘nd forta traumatizanta are o intensitate miflocie, Cele mai frecvente localizari au fost intalnite la nivelul maleolei peroniene, metatarsienelor, metacarpienelor, lar sporturile in care s-au produs au fost: atletismul, fotbalul, gimnastica, luptele, hocheiul. Tratamentul consta fn imobilizare gipsata 2-3 saptama' ni, medicatie antalgica si trofostimulenta, aplicatli fizioterapice. Fracturile reprezinta o intrupere totala sau partiala a continultatii unui os aparuta in urma unui treumatism. Cele mai frecvente fracturi se intélnesc in fotbal (20%), la 32gimnastica (10,5%), rugby (8,79%), hachel (7,3%), handbal (6,1%), lupte (5,8%), atletism (4,3%) box (3,5%). In'mod clasic fracturile se impart in : = fracturi inchise (seamentele osoase sunt acoperite integral de piele) = fracturi deschise (tegumentul si straturile de sub el au fost lezate fie de agentul vulnerant, fie de fragmentele osoase si osu! ajunge in contact cu exteriorul). +. Q alta clasificare imparte fracturile in: as = fracturi incomplete (linia de fracture nu intereseaza toatacircumferinta osulul ) = fracturi complete (cu 2 segmente sau cu mai multe fragmente mari si mici, situatie in care fractura se numeste cominutiva) - fracturi fare deplasare = fracturi cu deplasare (c&nd fragmentele osoase sunt deplasate intre ele longitudinal, lateral, prin rasucire. Un alt tip de fractura care poate apare la sportivi este fractura de stress (de oboseala) datorata unor suprasolicitari osoase repetate. Ea intereseaza in special tibia si fibula. Deocamdata etiopatogentz acestel fracturi nu este deplin elucidata, dar in geneza ei se incrimineaza 0 serie de factori favorizanti (tulburari ale metabolismului fosfocelcic, osteoporoza, contractia violenta a muschilor, Insumarea solicitarilor la nivelul osului). De obicei aceste variante de leziuni osoase apar in cursul unor activitati fizice prelungite sau repetate si sunt insotite de dureri musculare si de tumefactia regiunii afectate. Localizarile cele mai frecvente includ tibie, fibula, femurul, calcaneu! si metatarsienele. #n literatura de specialitate sunt descrise estfel de microfracturi at't la nivelul tesutului osos compact, c’t si al celui spongios, experientele in vitro arat'nd o rezistenta mai mare a osului compact la solicitanle mecani Simptomatologia fracturilor consta fn: Semne clinice generale (semnele socului traumatic) si semne locale, care se impart la + &ndul lor in seme de probabilitate si de certitudine + Semne locale de probabilitate -durerea, ap3ruta din primul moment, poate avea sediul in focerul de fractura sau pot aparea dureri reflectate, ca de exemplu: durerile reflectate la genunchi, pe care le acuza bolnavii cu leziuni primare ale soldului. Pentru precizarea diagnosticului de fractura uneori este nevoie sa provocam durerea: astfel, durerea tn punct fix se depisteaza pipaind regiunea cu un deget din aproape in aproape. Vom provoca o oarecare durere care arate suferinta partilor mol traumatizate ; in clipa in care degetul ajunge la locul unde este fracturat osul, boinavul va acuza o durere mai vie. Q alta’ manevra utila, mai ales in depistarea fracturilor partiale (ce se pot confunda cu entorsele) este tehnica provocarii durerii prin presiunea la distant. De exemplu, puneres jn evidenta 2 unei fracturi de metatarsian: se apasa in ax pe degetul corespunzator. (in aceleasi conditii, durerile cintr-un focar de fractura costala se exacerbeaza atunci cand se solicita intregul arc costal, prin apasare pe stern); = echimozele pot fi comune si in entorse, contuzii sau luxetli. Spre deosebire de cele din entorse, in fracturi echimozele epar tardiv; = deformarea regiunii; - scurtarea segmentului anatomic (comuna si unor luxatli); = impotenta functionala. Observatii. Cand osul se fractureaza tn apropierea sau in interiorul unei articulatil , suferinta se confunda usor cu suferinta data de entorsa, de subluxatii si uneori chiar de luxatil Semne locale de certitudine = mobilitate anormals (existanta unel miscari unde aceasta nu exista In mod normal); ~ crepitatiile osoase (frecatura osoasa se constata o data cu provocerea mobilitatii anormale. Aceasta frecatura este aspra, se percepe att la mna cat si la auz). 33eae Il PEt eS a dt Vor fi avute in vedere doar daca se percep in mod int’ 2mplator, flind interzisa provocarea lor cu scop diagnostic; - lipsa transmiterii miscarilor dincolo de fractura (0 miscare pe care bolnavul o poate face intr-o parte a segmentului fracturat nu se transmite celeilalte parti); ~ @ntrerupere (neta, constatabila) 2 continuitatii unui os (exemplu rotula rupta in dou ~~~ Bineinteles ca numal-examenul radiologic poate certifice fractura, oferind si detel asupra tipului fracturii, De retinut: uneori aceste seme nu apar in mod evident. Deci, daca victima acuza dureri mari pe traiectul unui os si membrul afectat nu pare deformat, nici in timput primului ajutor si nici mai ta'rziu, nu trebuie sa executam toate menevrelé amintite pentru 2 ne convinge asupra dlagnosticulul, pentru ca riscam ca mobiliz" and o fracture fera delasare sa- i rupem periostul si sa deplasarn fragmentele osoase, complicand astfel evolutia bolli sau putem leza tesuturile moi din jur (muschi regionali, tendoanele, nervil, vasele sngvine, tegumentul). Imobilizarea provizorie a fracturilor are scopul diminuarii durerilor (important pentru prevenirea instalaril soculul si evitarea complicariileziunulor initiale. Tratamentul fracturilor include: -__tratamentul ortopedic ce consta din reducerea si imobilizerea gipsata @ fregmentelor segmentului respectiv, efectuat de medicul ortoped = ‘tratamentul medicamentos al fracturli comporta doua faze: @n primele zile dupa fractura se administreaze calmante (Mialgin) si miorelaxante (Cloroxazon, Midocalm). #n saptam'na a doua se @ncepe terapie medicamentoasa pentru consolidarea calusului (anabolizante, vitamina C). #n saptam'na a treia si a patre se @ncep calciterapia si vitamina Dp. -__ tratamentul functional cuprinde 2 perioade: perioada imobilizaril gipsate, timp @n care se vor efectua exercitii de gimnastica cu menajarea segmentului lezet. Din saptam’ na a doua si mai ales dintr-a trela se poate @ncepe si exersarea segmentulul imobilizat cu miscari pasive si limitat active, Dupa scoaterea gipsului si dupa constatarea bunei consolidari a fracturli se continua cu exercitille de gimnastica medicale generale si segmentare, adaug'nd treptat hidroterapia, fizioterapia si dupa 6-12 luni balneoterapia marina MICROTRAUMATISMELE Microtraumatismele sunt leziuni de suprasolicitare provocate de agenti traumatici de Intensitate mica, dar frecvent repetati, care depasesc potentialul de regenerare a tesuturilor @n cauza si care produc microleziuni anatomice. Agentii traumatici, de obicei, de natura Interna se pot manifesta la nivelul diverselor tesuturi fie prin descuamarea abundenta a nor endotelii de @nvelis ( @n cazul unor contractii bruste si repetate ale unul tendon), fle prin frecarea si denudarea unor straturi profunde ale acelorasi tendoane. #n ceea ce Priveste suprafetele articulare, compresiunile mici, dar frecvente, produc edeme ale cartilejelor urmate de erodarea acestora si necrozarea tesutului osos spongios subjacent. La unele portiuni musculo-tendinoase, si mai ales pentru insertlile acestor formatit, smulgeriie microscopice produc procese de fibroza reparatorie sau decalcifieri heterotope (osificarl, osteofitoza), La nivelul capsulelor sau al altor formatii articulare, microleziunile provocate de jentele mici, dar repetate, duc la fenomenele de periartrita sau de artroza. Formatiunile anatomice trac, @n mod normal, printr-un proces fiziologic de uzura care este compensat prin altul de regenerare celulara. Acaieasi formatii @nsa pot trece si printr-un proces patologic de uzura. C’nd @ntre procesele de uzura si cele de regenerare se produce un dezechilibru_@n defavoarea regeneraril, acesta duce la @nceput la aparitia unor tulburari reversibile @n structura intima a celulelor apoi la tulburari functionale (cu 34modificarl @n structura intima a celulelor). nd procesele de uzura fiziologica depasesc pe cele de regenerare, atunci asistam la instalares fenomenelor de @mbatr’nire. Simptomatologia acestor afectiuni se traduce prin aparitia durerilor legate de efectuarea fizic, dureri care desi prezinta si perioade de remisiune , au de obicei un caracter progresiv ajungénd l2 intensitati mari, in final starea generala a sportivului, prin contrast cu durerea locaia este buna, randamentul este de obicei bun ~~ ~Factorti-care duc-la producerea unor microtraumatisme sunt-urmatorii: = factori predispozanti: conformatii anatomice particulare (dezaxari articulare, vascularizatie regionala precara, deformatil fizice congenitale minore, deficituri metabolice tsulare congenitale (tesuturi cu putere redusa de functionare si mai ales de regenerare); tulburari endocrine latente; circulatie sanguina regionala deficitara si altele; ~ factori favorizanti: unele boli infectioase ( @n special virotice), carente alimentare si vitaminice, antrenamente supradozate (cele care produc stari de anaerobioza ca: antrenamentul Izometric, cu intervale, @n circuit), starile de oboseala, echipament necorespunzator si mai ales unele greseli @n dirijarea refacerii; - factori dectansanti: agenti traumatici caracterizati prin doua aspecte: intensitate mica si repetare mare. Acest fel de agent traumatic agare la efectuaree unei miscari monotipesi violente (ce depaseste caracteristicile morfofunctionale ale tesutului respectiv). Agentii microtraumatici pot avea urmatoarele forme: ~ agenti microtraumatic! prin compresiuni axisle (lovirea cu pumnul la box); ~ agenti microtraumaticl prin smulgeri repetate (la haltere, atletism); - agenti microtraumatici pri forte multidimensionale: forfecari, rotari etc. De exemplu: jocurile sportive, prin podiumul dur, solicita articulatiile piciorului_ propriu-zis (baschet, volei), ale membrelor inferioare (fotbal) sau superioare (volei, polo). Statisticile arata ca din totalul microtraumatismelor, afectiunile microtraumatice nate reprezinta 5.8%. Simptomatologia acestor afectiuni se traduce prin aparitie durerilor legate de efectuarea efortului fizic, dureri care, desi prezinta si perioade de remisiunt, au de obicei un caracter progresiv. #n cazul localizarilor osoase, radiografie regiunii arata leziuni de tip distrofic. #n unele cazuri durerile violente impun scoaterea sportivulul din activitate pentru un timp limitat. Diagnosticul se stabileste pe baze anamnezel clinice si a datelor de laborator (radiologic si clinic). #n general aceste afectiuni sunt caracterizate de urmatoarele aspecte ~ anamneza ne poate aj “a la identificarea naturii microtreumatismului; - durerea este strict legata de repetarea producerii microtraumatismului (deci cauza nemiflocita este continuarea practicarii sportului respectiv); ~_starea generala a sportivului este buna, randamentul de obicel foarte bun, contrast’ nd cu acuzele locale. Clasificarea microtraumatismelor sportive Putem subclasifica microtaumatismele sportive in: a) Microtraumatisme sportive prin suprasolicitare acuta Aceste afectiuini apar ca rezultat al unui deficit de refacere locala. Cauzele predispozante sunt reprezentate de vascularizatia enatomics redusa 2 acestor formatiuni sf de diferenta de elasticitate a acestora fata de celelalte formatiuni anatomice ce alcatuiesc acelasl lant biomecanic. Schimbarea biornecanicii sau @ntreruperea efortulul @n cazul unui exercitiv nou duce le cedarea fenomenelor. #n cadrul acestei grupe distingem : - _ligamentita acuta; tendinita acuta. Cele mai frecvente localizari sunt la nivelul ligamentulul colateral intern al genunchiului (scrima, schi), 2 tendonului cvadricepsului (haltere, fotbal), tendonut bicepsului brahial (volei), tendonul achilian (gimnastica). = capsulita de suprasolicitare. Apare Ia nivelul regiunii antero-externe a cepsulei tibio- tarsiene (schimbarea adidasilor sau @ dispozitiel crampoanelor), a regiunii posterioare @ capsulei genunchiulu.i 35- apofizite acute . Sunt afectiuni produse de suprasolicitares acuta Ia nivelul unor insertii osoase, Cele mai frecvente localizsri sunt la nivelul insertiel tibiale a tendonulul rotulian (fatal), at olecranuiui (tenis de cmp). a) Microtraumatisme sportive propriu-zise Aceste afectiuni se adreseaza @n special formatiunilor osteo-cartilaginoase, fiind produse de agenti cu directii centripete axiale, net identificati @ntr. Astfel distinger 7 dur sté Calizat de milcroleziunlle produsé dé actiunea unor forte centripete axiale rezultate din lovirea consecutiva si violenta cu pumnul. Aceste leziuni sunt localizate initial 1a nivelul cartilajelor suprafetelor articulare; tardiv se complica cu fenomene de necroza osoasa la nivelul carpienelor, @n special scafoidului si semilunarulul. Evolutia este trenanta. #n formele acute se recomanda repaus segmentar (uneori cu Imobilizare), fizioteraple, medicatie antaigica si trofostimulanta. Tratamentul de baza ram‘ne cel balnear cu bai sulfuro-iodate (Govora, Herculane). Cazurile netratate duc @n final la artroze. 2.Pubialgia fotbalistului este o osteochondrita simfizo-pubiane cauzate de producerea Unor microtraumatisme repetate la acest nivel, @n urma unor solicitari mecanice consecutive ale membrelor inferioare. Afectiunea este specifica jucatorilor de fotbal care folosind procedeul de lovire "cu latul” (marginea mediala a piciorulul) produc “deschideri” ale bazinului ce forteaza simfiza pubiana. Simptomatologia clinica include dureri ale simfizei pubiene, legate de antrenamente desfaturate @n conditii improprii (norol, zapada, minge grea si Uda). Radiografia bazinului arata marirea spatiulul articular la nivelul simfizei pubiene si @n final necroze osoase sau osificari heterotrope). Tratamentul este exclusiv medicamentos si conservator (antialgice, antiinflamatorii, trofostimulante) @nsotit de repaus sportiv 7-12 zile, 3.Cotul dureros al jucatorului de tenis de cémp este un miocrotraumatism exprimat printr-o epicondilita humerala, determinata de actiunes sud forma de tractiuni bruste si violente asupra insertiilor epicondiliene ale muschilor supinatori ai antebratulul. #n stadiul incipient se produce o entezita a insertilior osoase, iar @n cel tardiv se complica cu un proces de periostita si cu afectarea secundara a tesutulul osos subjacent, Se caracterizeaza prin aparitia durerilor vil la nivelul regiunii supero-externe a cotului accentuate mai ales de miscarlle de supinatie ale bratului, Palparea regiunil provoaca dureri mari @n timp ce examenul radiologic este negativ. Tratamentul include antialgice, antlinflamatoril, aplicati percutene cu unguente cu enzime proteolitice si resorbtive (Mobilat, Lasonil}, curenti diadinamici 4. Dorsalgia caiacistilor este o afectiune caracterizata prin dureri la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare, @nt’ Inita la caiacisti, canotori, canoisti, si care se datoreaza unel apofizite interspinoase, Se caracterizeaza pe de o parte prin leziunl ale ligamentului Interspinos si ale insertillor spinoase ale acestuia iar pe de alta parte prin feziuni de tip artrozic la nivelul suprafetelor articulatiilor interspinoase. Tratamentul consta @n administrarea medicatiei antialgice, antiinflamatorli, aplicatii de unguent cu fenilbutazona, curenti diadinamici, ionizari cu novocaina si raze infrarosit, 5. Mana dureroasa a gimnastilor se refera la acuzele dureroase, @n special la nivelul eminentei hipotenare, produse de hiperextensia palmei la pozitia st'nd pe m’ini sau la lucrul la bara fixa, paralele si inele. Se datoreaza unei fortari multidirectionale consecutive a articulatie! piramidalo-pisiforme. #n stadiul tardiv se poate ajunge chiar la modificarea aspectului anatomic al articulatiei, artoza. Tratamentul consta din medicatie antialgica, antiinflamatorie, ionizari cu novocaina si raze infrarosii, aplicatli percutane cu unguente ‘cu enzime proteolitice si resorbtive (Mobllat, Lasonil). A doua cauza care poate provoca dureri la nivelul pumnului (@n ragiunea mijiocie) este reprezentata de microtraumatismele osului semilunar si al capsulei acestula, Apare si la canotori, mai ales la priza pe rama a acestora. 36C I L 6.Piciorul dureros al alergatorului reprezinta un microtraumatism produs de fortele de fiexie axiala [a nivelul oaselor metatarsiene generate de alergarile de fond si semifond. Simptomatologia clinica consta @n aparitia durerilor persistente la nivelu! piciory ales dupa antrenament sau curse lungi, Radiografia pune @n evidenta o @ngrosare a corticalei oaselor metatarsiene. Tratamentul consta din macicatie antialgica, antuinflamatorie, raze ultrasurte reci 4) Micratraumatisme ia copii si juniorii sportivi Aceasta grupa de afectiuni include forme clinice @nt’Inite mai frecvent la oase insuficient maturizate, cartilaje de crestere, nuclee de osificare ce se @ncadreaza @n grupa epifizitelor sau necrozelor aseptice., Prognosticul este grav daca afectiunea nu este rapid si corect tratata, deoarece afecteaza dezvoltares normala a segmentului @n cauza. Localizarile cele mai frecvente ale acestor epifizite, apofizite sau osteochondritesunt reprezentate de: + Epifizita vertebrata Scheuermmann (7-14 ani, gimnastica, atletism, jocuri sportive). Simptomele acestel afectiuni constau @n durer' la nivelul coloanel vertebrale, accentuate de efort, stare marcata de oboseala, deformarea coloanel (cifoza) si rigiditatea acestei aparitia lordozeicompensatorii. Examenul radiologic pune @n evidenta modificari caracteristice (nedull Schmor!, hernii intraspongicase, modificeri ale corpurilor vertebral Tratamentul consta @n scoaterea copilulul din pregatirea sportiva, gimnastica medicale pentru esuplizarea coloanei vertebrale din pozitia at*rnat, altern'nd cu perioade de imobilizare si corset ortopedic corectiv, vitaminoterapie, calciterapie, cura heliomarina. - Apofizita tibiala antero superioara OSGOOD- SCHLATTER (12-14 ani, fotbal, patinaj, gimnastica) este o pseudoapofizita pradusa prin tractiuniie repetate aie tendonului rotulian asupra insertiel sale de pe nucleul de osificare antero-superior al tibiei. Clinic se manifesta prin dureri spontane si ta palparea spinelor tbiale antero-superioare, @nsotite de deformarea, hiperemia si hipertermia regiunit, Radiologic apare fragmentarea nucleului de osificare. Tratamentul cansta @n @ntreruperea activitatli sportive, imobilizerea cu atela gipsata 10-14 zile, ionizari sau curenti diadinamici, antiinflamatoril local si general, vitaminoterapie, calciterapie, cura heliomarina, Reluarsa efortului este permisa dupa 2-6 luni de repaus dar frecvente recidivelor este mare. + Apofizita rotuliana SINDING LARSEN JOHANSON (10-15 ani, jocuri sportive, gimnastica patinaj) se manifesta prin dureri la nivelul rotulei, mai ales la genuflexiuni, @nsotite de deformarea regiunil. Radiogra‘ia prezinta un proces distrofic cu zone cu condensari si osteoporoza ale patelei (aspect de cer cu nori). #n cazul durerilor violente este necesara punerea totala @n repaus a genunchiulul cu atele gipsata cruro-gambiera, antiaigice, antiinflamatorii local si general, vitaminoterapie, calciterapie, cura hellomarina. = Apofizita calcaneana SEVER (piciorui de bataie in baschet, atletism, volel, handbal, baleti 9-15 ani). Se datoreaza fracturil prin presiune a nucleulul de osificare a pofizel mari a caicaneului si frecvent este localizata pe piciorul de bataie. Clinic se manifesta prin dureri vil si Schiopatare, tumefactia si hiperemia regiunii. Tratamentul necesita imobilizare @n cizma gipsata cu descercare calcaneeana 14-21 zile, vitaminoterapie, calciterapie, cura heliomarina, ulterior talonete ortopedice. Se permite continuarea activitatii sportive dupa vindecare AFEC|IUNI CRONICE }I DISMETABOLICE, SECHELE ALE MACRO SAU MICRO- TRAUMATISMELOR Aceasta grupa cuprinde un numar destul de mare de afectiuni (11.3% din totalul treumatismelor) ale aparatului stato-kinetic, caracterizate prin urmatoarele: sunt rezultatul urmarilor @n timp ale unor macro sau microtraumatisme {a nivelul unor tesuturl sau formatii anatomice ce prezinta si alte afectiuni preexistente (reumatism, boli dismetebolice, neurologice .2.). Ca masuri de prevenire pot fi enumerate urmatoarele: 37{ fee eee il AL IL 4 oe ~ efectuarea corecta a tratamentelor macro seu microtraumatismelor survenite @n activitatea sportiva; = respectares repausulul sportiv necesar unei complete vindecari; + recuperarea functionala atenta si totala dupa fiecare traumatismn; - tratarea unor tulbureri sau boll preexistente; + respectarea echilibrului @ntre efort si odihna; = acordarea unei atentli deosebite pericadélor speciale de odihna activa sau pasiva pentru refacerea organismului sportivului (concedil, tratamente balneere etc.). Afectiunile cronice ale aparatului stato-kinestezic ce pot surveni la sportivi, caracterizate prin posibilitatile recidivante si potentialul lor evolutiv agravant, implica nu numai responsabilitatile sociale ale tuturor factorilor implicatl (sportiv, medic, antrenor, conducator), dar, @n unele situatli, chiar medico-legale. Dintre aceste aféctiuni mal frecvent intSinite in practice sportiva sunt cicatricea musculara, caicifierea_musculara heterotropa, laxitatea articulara, periartrita scapulo-humerale, atrozele, spondiloliza si spondilolibtezisul AFEC|IUNI HIPERFUNC|IONALE ALE APARATULUI LOCOMOTOR #n_antrenamentul sportiv, datorita supresolicitarii organismului, @n functie de intensitatea, durata si complexitatea acesteia, pot apare la sportivi tulburari functionale simple, modificari si leziuni microscopice sau chiar leziuni anatomice. Formele anatomo- clinice’ includ: miczite, tendinite, ligamentite, capsulite, meniscite, aponevrozite, mioentezite, tenosinovite Daca @n primele stadii ale bolii caracterul modificarilor este reversibil, @n ultimele el este ireversibil, fapt care justifice eprofundarea at"t a datelor legate de diagnostic, c°t s! a celor de tratament. Asemenea tulburari determinate de suprasolicitarea sportive pot fi @nt'Inite la nivelul unor organe si functil interne (respiaratie, circulatie etc.), precum si la nivelul aparatului locomotor si de sustinere. Studierea acestora a demonstrat ca la nivelul aparatului locomotor stabllirea diagnosticului este mult @ngreulata de aperitia @n cursul pregatirii sportive @ unor traumatisme inerente, De aceea, este absolut necesar sa se faca diagnosticul diferential al afectiunilor pur traumatice de cele prin suprasolicitare sportiva. Cazuistica treumatologiel sportive din ultimii ani diferentiaza, @n afare unor afectiuni de origine net traumatica, si o categorie de afectiuni caracterizate @n patogenia lor prin tipsa unui agent macrotraumatic. Afectiunile hiperfunctionale ale aparatului locomotor sunt forme de suprasolicitare si uneori de supraantrenament, localizate Ia nivelul aparatului locomotor, si reprezinta expresille clinice ale efectelor efortului efectuat Gn anumite conditil asupra unor tesuturi si formatii anatomice cu celitat! biologice modificate, ca urmare a unor tulburari generale sau locale. Aceste afectiuni ale aparatului locomotor se refera deci la modificarile ale caror cauze se gasesc @n interrelatia dintre efortul depus si organismul sportivului, exprimate printr-o tulburare @ntre efectele efortulul sportiv si echilibrul biologic generat si local al organismului. Categoria amintita cuprinde, asadar, afectiuni specifice activitatii sportive de performanta, find rareori @nt" inite la alte categoril de efort. Formele anatomoclinice ale afectiunilor hiperfunctionale sunt precizate de natura histologica a formatiilor anatomice interesate, incluz3nd miozite, tendinite, ligamentite, capsulite, apomvrozite sau forme combinate miooentezite si tenosinovite. Delimitarea continutulul grupel de afectiuni este precizata @n primul r'nd de prezenta unor factori patogeni de origine strict endogena, at't mecanici, ct si biochimici, irculatorii, neurotrofici s.a. 38‘Din cauza acestei etiopatogenli, precum si a aspactetor generale legate de asemenea afectiuni, ele se integreaza mal mult @n fiziopatologia efortulul sportiv, dec't @n traumatologia sportiva. Acest lucru, @n afara importantei teoretice a problemel, ridica serioase implicatil terapeutice, dar mai ales @n profilaxia afectiunilor hiperfunctionale. Factoril favorizanti @n aparitia afectiunilor hiperfunctionale ale aparatului locomotor al sportivilor pot fi.constituiti de urmatoarele situati HEEL AEE Preece 1. Enfectlile cu germen: benali sau mai ales cu virusuri altersaza at'c cepacitatea functionala, ¢°t si structura histologica a anumitor organe sau formacii anatomice. #n aceste cazur 3 unul efrt sportly neadarte! la noile situatii va duce la @ la producerea de tulbureri si @n final le aparitia leziunilor histelogice sau anatomice Is nivetut ~estor format. 2. Infectiile cu substante ce afecteaza fie direct tesuturile, fle 0 serie de functii vitale (de exemplu hemoglobina din s*nge), vor favoriza apanitis unor afectiuni hiperfunctionale. 3. Carentele alimentare si vitaminice aparute @n anumite perioede determina Imposibilitates unor recuperari totale functionale sau plastice. #n aceste situatit continuarea eforturilor sportive @n conditi de suprasolicitare 2 organismulul va duce le aparitia unor tulburari sau leziuni enatomice. De eceea dirijarea alimentatiel sportivilor reprezinta un element deosebit de important’ @n procesul de pregatire sportiva, nu numal pentru a asigura substratul energetic ai activitatii, ci mai ales pentru a preveni posibilitatea producerit unor astfel de tulburari sau leziuni. 4. Factoril meteorologici pot constitui cauze faverizante prin frig, umezeala sau prin conditii deosebite de _@ngreulere @ tersnulut pe ‘are se destesoara activitatea sportiva (norol, gheata, zapada). E! produc modificari importante Gn regimul circulatiei periferice, cu consecinte @nsemnate @n capacitatea functionals 3 anumitor tesuturi. #n plus, @n anumite conditli ( @nghet, noroi) se creaze dificultati variate @in statica si_echilibrut corporal, fapt care duce fa solicitarea bruscé si necbisnuta a unor grupe musculare neacomodate la aceste miscari. 5, Folosirea unor tipuri speciale de antrenament. care se desfesoar> preponderent @n regim de metabolism energetic anaerob, poate duce @n anumite situatii la producerea Unor culburarl functionaie sau mai t rziu la unele leziuni histologic Ne referim @n special la entrenamentul cu intervaie si ls cel izometric, care realizeaza procente variate de lueru mecanic Gn hipoxle. #n cazul unei supradozari de durata sau intensitate, fa nivelul structurilor histologice, se produc modificari de pH, de compozitie biochimica si fizica a anumitor structuri care constituie substretul anatomo-patologic al afectiunilor hiperfunctionate 6. Introducerea pregatirii timpurit la copii de 9-10 ani pozte constitu @in anumite situatil un factor favorizant pentru aparitia, tardiva la acestie, a unor afectiuni hiperfunctionale, Vor sublinia madificarile pe care le poate produce @ncadrarea unui cont! @ntr-un program de pregetire nerational, @n special la nivelul certilejelor de crestere, precum si lanivelul unor sturcturi musculo-tendincas: Dintre factorii declansanti Gn procucerea ieziunilor hiperfunctionale ale aparatului locomotor al sportivilor mentionam ca prim element suprasalicitarse. Supresoliciterea manifest @ntregulul organism sau aumai te nivelul tomice. Gn consitiile cumutarii uner fact hiperfunctional. Suprasolicitarea sportivului poate survani @n urmatoarele situatil 2) Greseli metodice (din pertea antrenorulul), concretiz: ndu-se @n: = supradozarez globaia a parametriior efortulul sporuiv fate de posibiitatiie biologice alg subiectului respectiv; = supradozares localizat le anumite regiuni sau formatil anatumice, produsa prin exersare intempestiva sau corectarea fortata @ unor anumite miscaro biomecsnice; 39« supradozarea lucrulul pentru dezvoltarea excesive a unel anumite calltatl fizice ce va da transfer negativ. @n alte calitati (de exemply cresterea fortel scade coordonarea); “folosirea unel aparaturi sportive sau accesorii de echipament sportiv neadecvate. Un exemplu graitor @n eceasta privinta @! prezinta aparitia bruscaa unel miozite de efort, Survenita dupa un meci de fotbal la un jucator care a folosit pentru prima data o pereche d= Shote ca cispozitia crampoanelor schimbata, modific’ nd astfel substantial macanica static si dinamicii membrului inferior. sere - b) Suprasolicitarea competitionala: Suprasolicit’ nd posibiltstile Diologice ale sportivilor, unii entrenori @i_ @ncacreaze @n compstitii care se desfasoara pe parcursul unor perioade lungi. Daca sportivii respectivi nu au un echilibru biologic si mai ales nervos bine adpatat, desele angajeri psiho-emotionale Sle competitor creeaza tulburari la nivelul sistemulet nervos central st periferic, al celul Yegetativ si la nivelul glandelor endocrine. Aceste tulburen fiziopatologice determina baza modificarilor functionale si structurale ale aparitiei afectinilor hiperfunctionale (de exemplu, Un junior pus s2 joace permanent @ntr-o achipa de senior’) ¢) Greseli @n dirijarea procesului de refacere Exista @nca uni antrenori si sportivi care considera gresit ca @n_pregatirea sportiva toata atentia trebuie @ndreptata catre efort, neglif'nd procesele de refacere. Dar, @fortul si refscerea constituie @mpreuna continutul pregatiii spartive, Diri’né si supraveghind numa primul element, efortul, si las'nd ce refacerea sase desfasoare de la sing, @n anumite conditi, @ntre efort si refacere apare un decals} @n favoares primulvl #n acest fel, activitatea sportiva se desfasoara pe un fond incomalet refacut, care cu timpul Va duce la aparitia unor tulburari functionale si @a final la Jezluni histoiogice,