ROMANUL BALZACIAN CALINESCU (1899-1965) ‘+ A fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician roman, personalitate enciclopedica a 2 culturii gi literaturii romane; ‘+ Este considerat drept unul dintre cei mai importanti critic literari romani din toate timpurile, alaturi de Titu Maiorescu gi E. Lovinescu; + isi semneazé intotdeauna articolele cu pseudonimul G. Calinescu, dupa o moda destul de — raspandita in perioada interbelica, numele sau adevarat fiind Gheorghe Vigan. gma Otiliei iste textul de mai jos, apoi raspunde cerintelor formulate: Jntr-o seard de la inceputul lui julie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, atin uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli cu un soi de valiza in 1, nu prea mare, dar desigur foarte grea, linda, obosit, 0 trecea des dintr-o mand intr-alta. Strada era pustie necaté si, in ciuda veri, in urma unor ploi generale, récoroasé $i fognitoare ca o paédure. intr-adevér, toate ile $i mal ales ograda bisericii erau pline de copaci batrani, ca de altfel indeobste curtile marelui sat ce era i Capitala. Vantul scutura, dupa popasuri egale, coamele pomilor, facénd un tumult nevazut, $i numai jecarea si reaprinderea unui lan de stele dadeau trecatorului banuiala ca mari varfuri de arbori se miscau ‘cer. Tanérul mergea atent de-a lungul zidurilor, scruténd, acolo unde lumina slaba a felinarelor ingaduia, erele caselor. Uniforma neagra |i era stransa bine pe talie, ca un vesmant militar, iar gulerul tare $i foarte ‘si sapca umflata ii dadeau un aer barbaitesc $/ elegant. Fata iiera insa juvenila $i prelunga, aproape feminina ipricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar culoarea méslinie a obrazului si téietura elinica a lui corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe in cdutarea unui anume numér, se vedea cé nu cunostea casa pe care cata. Strada era pustie si lumea jadormit, flindca lampile de prin case erau stinse sau ascunse in mari globuri de sticla mata, casénu dea dura. In aceasta obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casé nu era prea inalta si aproape nici una nu \cat superior. insé varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturil (opera indeobste a zidarilor italieni), mérimea pbisnuité a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, clubucéria, ridicula prin grandoare, amestecul frontoane grecesti $i chiar ogive, facute insé din var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, $i iunea, care umfla lemnaria, faceau din strada bucuresteané o caricatura in moloz a unei strézi talice. In opierea manastiril $i peste drum de ea, 0 casa cu ferestre inalte era inca luminata. in fafa ei stationa o trasura easé cu doi cal ali, Induntrul careia dormea, cu capul in piept si cu haturile in mand, un bitjar gros, infagurat picul vesmant lung $1 incretit de catifea. Tanarul ajunsese cu greaua lui valiza in chip de balerca in dreptul dupa oarecare examen, se opri lasdind o clipa jos povara. Casa avea un singur cat, asezat pe un scund er-soclu, ale cérui geamuri patrate erau acoperite cu hartie translucida, imitand un vitraliu de catedrala. \de sus privea spre strad cu pattu ferestre deo inaltime absurd, formand in varful lor cate 0 rozeta gotic4, i deasupra lor zidéria scotea tot atatea mic’ frontoane clasice, sprijinite pe cate doua console. in fatada, sul cadea cu o streagind lata, rezemandu-se pe console despartite de casetoane, totul in cel mai antic gane si casetoane erau vopsite cu un ulei cafeniu.. (..) Dupa cateva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o fotografie care infétisa 0 doamna foarte picanta, actrita intretinuta, si un barbat exotic, cu fioare la butoniera. Fotografia era facuta la Buenos Aires. — Nu stiicine e? intreba Pascalopol pe nedumeritul Felix, Otilia! Speriat, Felix se mai ulté o data. Femeia era frumoasa, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatica. -2er de platitudine feminina stingea totul. Avusese dreptate fata: noi nu traim decat cinci - sase ani! Peroada interbelic