CAPITOLUL vi. BIOCHIMIA SINGELUI SI A UNOR TESUTURI Singele ‘Singele este unicul tesut lichid din organismul uman care se compune din faza lichid — plasma, si faza solidai—elemente figurate. Plasma prezinta o solujie apoasa de compusi ‘minerali si proteide. Elementele figurate includ eritrocitele, leucocitele si trombocitele (schema 8.1). Elementele figurate 0- 45%) - Eritrocite Plasma (55-60%) - Leucocite - Trombacite Apa (91-95%) Reziduu uscat (5-9%) Pl Azotate Enzime + Proteine = Neproteice Schema 8.1 Repartitia componentelor sanguine Singele circula continuu prin sistemul vascular, for{a motrice a miei find pompa cardiac’. El asigura conexiunea umorali a {esuturilor si organelor. ‘Compozitia singelui reflect metabolismul fesuturilor si organelor gi, astfel, constituie substratul optim pentru efectuarea investigatilor de laborator. -523-Funcfiile. in esenta, functiile singelui pot fi rezumate la functia de transport si cea dereglare homeostaticd. Singele periferic asigurd conexiunea dintre fesuturi si organe, ce se realizeazi prin racordarea proceselor metabolice, schimbul de substante si informatie. Efectuind transportul diversilor compusi, singele mentine homeostazia organismului. Singele vehiculeaz’ oxigenul indispensabil oxidariibiologice siCO, rezultat din oxida: substanjele nutritive i produsii final ai catabolismului, compusiice intervin in reactiile specifice sinespecifice de aparare. Astfel, functiile de transport au trei aspecte principale: respirator, nutritv side aparare. Reglarea homeostaziei presupune mentinerea echilibrelor fizico-chimice ale mediului intern izoionia, izotonia, izotermia si echilibrul acido-bazic) si celui fluido-coagulant sanguin. oionia reprezinté menfinerea constanti a concentrailor si raporturlorionilor (Na’, K*, Cat", Mg, Mn®*, Cl, HCO,”, HPO; ete.); izotonia — apresiunii osmotice asingelui, ce este in 85% dependent de Na*, Cl, HCO,” ;izotermia —a temperaturit corpului pH normal sanguin este de 7,35 -7.45 sireflectiechilibrul acido-bazic, mentinut de-sistemele tampon in complex cu organele de eliminare (pulmoniirinichi,ficatul etc.) Sistemele coagulant, anticoagulant i fibrinolitic regleazfluiditatea sanguin’. Proprietitile fizico-chimice, Volumul sanguin. Cantitatea total a singelui din ‘organism ce ocupa integral aparatul cardiovascular (capilare, artere, vene, cavititile cardiace) constituie volumul sanguin total. El constituie 5-7,5% din masa corpului sau 65-76,7 mL/kg/corp. La un adult cu greutatea de 70 kg volumul sanguin total este de 4,5-5,0L, din care 2/3 circula prin patul vascular, iar 1/3 este depozitat in splind,ficat si alte organe. Singele depozitat este o rezerva dinamicd, ce poate fi mobilizati in caz de necesitate. in conditi fiziologice, la rezerve se apeleaza pentru acoperirea necesititilor crescute in O, (efort fizic semnificativ, graviditate etc), Rezerva este solicitatiin caz de hemoragii masive si alte conditi patologice. Singele este constituit din dou’ faze. Faza solid —elementele figurate reprezinti 3% ddinmasa corpului sicca 40-45% din volumnul total al singelui; la barbati varind intre 42- 52%, iar la femei intre 37-47%. Faza lichida — plasma ~ reprezinta aproximativ 4,5% din masa corporal gi 55-60% din volumul total savguin. Raportul procentual valoric al acestor dowd componente e numit hematocrit. Elcreste in deshidrataci, policitemii si scade in anemii, Volumul plasmatic scade (hipovolemie) in sindromul nefrotic, socul traumatic $i posthemoragic, arsuri extinse, deshidratiri profunde (diaree, vome) etc. Cresteri ale volemiei plasmatice (hipervolemie) se atest in retentii hidrosaline, inclusiv in graviditate; soc posttransfuzional ete. Viscozitatea. Singele este un lichid viscos, viscozitatea lu total fiind de 4-6 poises la 38°C. Ea cuprinde viscozitatea hematiilor, determinata de eritrocite si plasma dependent de proteinele respective, cu masa molecular mare (globuline, fibrinogen). ‘Viscozitatea plasmei este de 1,6-2,1 poises la 38°C. Viscozitatea este prin influentabilé de aportul alimentar de lichide. Viscozitatea total 4 singelui crest in polcitemisleucemii, datori cresteii numirului clementelor figurate, iarin sferocitoz& si anemia faleiformi’— gratie sporirii rezistentei eritrocitelor. Viscozitatea lasmei se majoreazit in hiperproteinemii, in special in hipergamaglobulinemii, si este sclizutiin diverse forme de anemii -524-Valori semnificativ mari ale viscozititi sanguine se inregistreaza la nou-néscuti, care scad treptat in primul anal viel pind la valorile caracteristice adultului. Deosebirea este condifionati de numarul mai mare de ertrocite in singele now-nascutilor gi al eopiilorin primul an de viafa (cca 6 mln). Presiunea coloid-osmoticd. Presiunea coloid-osmotic’ este cauzatd de proteinele plasmei, ce reprezinté substanfe macromoleculare coloidale. 80% din presiunea coloid~ osmotic’ este determinatd de albumine i doar 20% de globuline. Fibrinogenul nu influenteaz’ aceasta presiune. Valoarea normala este de 21-35 mm Hg datorité careia ‘este mentinuti faza lichidsa singelui fn patul vascular, Fa seade in cazul hipoalbuminemiilor renale sau hepatice si, in consecin(, ichidul pardseste patul vascular, conditionind apariia edemelor. Presiunea osmoticd. Singele are 0 presiune osmotica (P,,) de 4,92-5,11 mm Hg (7,5-8,1 atm la 37°) si un punct crioscopic intre-0,55°C si-0,60°C. Mai freevent P, este exprimati in miliosmoli (mosm). Osmolul este presiunea osmoticd dezvoltatideun mol dizolvat intr-un litru de apa (22,4 atm la 0°C). Miliosmolii reprezint raportul concentratii in mg/L la masa atomicd a elementului (de exemplu,23 pentru Na) sau a compusului respectiv (de exemplu, 61 pentru HCO, sau 63 pentru uree), Plasma sanguini contine 290 mosm, ce sunt repartizati in modul urmator: Caton (wont) Zaid ai) Na 1410 Ce e 45 3 cats, 25 Por Me 3 Proline ‘tel organil Presiunea osmotici.a singelui este dependenti de numirul particulelor. Dat find faptul ci elementele figurate nu influenteaz presiunea osmotica, cea a singelui este practic cegali cua plasmei Ionii Na’, FICO, si CT intervin in proportie de 85% in determinarea presiunii osmotice totale. Compusii organici, nedisociabili (ureea, glucoza etc.) au0 contributie relativ redus& fn raport cu componentii ionizabili, la realizarea presiunii ‘osmotice a plasmei . Aceasti presiune osmotica actioneaza asupra fiecirei celule din plasma sanguind. Ea este echilibrati cu o presiune egal’ din interiorul celulei, ce previne deformarea ei. Daci acest echilibru este perturbat prin modificari ale presiunii osmotice sanguine, are loc oalterare a structuri i functilor celulare, Micsorarea presiunii osmotice sanguine duce la patrunderea apei in interiorul eritrocitului si tumefierea acestuia pind la ‘hemoliza, Once crestere a presiunti osmotice plasmatice duce la tesirea apei din celula si ratatinarea celulei. zotonia sanguin apare astfel ca o reactie de apirare a organismului pentru mentinerea functitor celular. Densitatea singelui. Densitatea singelui total este cuprinsa intre 1,050 si 1,060 1a 15%C. Eaeste mai mare lanou-nascufisivariazin limite mai mari. Densitatea ertrocitelor cconstituie 1,080-1,093, iar a plasmei ~ 1,024 -1,029. -525-pH-ulsingelui, pH-ul singelui este in medie cuprins intre valorile de 7,35-7,40. Singele ‘venos este putin mai acid — 7,35-7,45, deoarece vehiculeaza acizii proveniti din procesele ‘metabolice (lactic, acetoacetic, 8-hidroxi-butiric) si respiratiatisulard (HCO, ). pH-ul singelui arterial este relativ mai alcalin —7,38-7,46. Mici variafii ale pH-ului se atesta in dependenti de virsti. La copii, pH-ul este 7,36-7,45 (la nou-niiscuti — pH=7,27), pe cind a virstnici devine mai acid. Limitele pH-ului compatibile cu viata sunt intre 7,8 $i 68. Proteinele plasmatice. Prezinta un amestec heterogen de componente proteice cu functi i proprietit diferite. Greutatile moleculare variazi intre 60-130 kDa. Unele dintre ele sunt holoproteine, altele sunt complexe cu glucide, lipide, metale. intr-un volum de singe de 5,0 L siun hematorit de 40%, cei 3,0 L de plasma contin 180-240g de proteine, corespunzind la 60-80g per litru. Proteinele plasmatice permanent se reinnoiese si prezinti o serie de particularititi referitor la metabolismul lo. Ele se afldin schimb metabolic contimmu cuproteinele isulare. Sunt sintetizate preponderent in ficat sin tesutul macrofagal, si procesul este supus unei reali riguroase. Funcfiile.Sunt multiple si constau in urmatoarel ~-mentin volumul si presitmea coloid-osmoticdia singelui, de.altfel si schimburile dintre capilare si tesuturi. Preponderent, sunt rispunziitoare de aceasti functie albuminele; - transport vitamine, metale, hormoni, pigmenti pide, medicamente; - participa la mentinerea echilibrului acido-bazic al singelui; - participa Ia sistemul de aparare nespecific’ si specifica a organismului. prin: properdind, lizozim, complement, proteina C reactiva, transferin’, imunoglobuline; ~mentin echilibrul fluido-coagulant; - determin microcirculatia si viscozitatea; = reprezintiio rezervi proteic’ importanti fn situafii deficitare de aport proteic alimentar. Principalele proteine, Imunoglobulinele si proteinele coagularii vor firedate in capitolele respective. O importanya biologicd deosebit& au proteinele reglatware — Citokinele, mediatori endogeni care asigur’ o comunicarea intre celule (interleukinele, interferonii, factorul de necroza tumoral TNFa). incontinuare, vom prezenta proteinele plasmatice de important clinic’. Albumina, Esteo protein major’, reprezentind 55-60% din totalul proteie plasmatic cuunnivel de 35-45 g/L. Are o greutate moleculard de 69 kDa si un T1/2 egalé.cu 17- 27 zile. Serumalbumina este sintetizata in ficat, are un lant polipeptidic compus din 580 aminoacizi. Areo constructie spatiala deosebita ce-i permite o flexibilitate remarcabila. Proteina menfine presiuinea coloid-osmoticda plasm, intervenind in eglarea schimburilor {ntre plasma i lichidul interstitial. Albumina transport o varietate de componente (aci sgrasi, pigment biliar,vitamine, hormoni, medicamente,ioni metalic). Simultan, albumina Constituie o important sursi de aminoacizi esentiali utiliza in procesele de sintezi. Sciiderea presiuni coloid-osmotice prezinti un putemic stimul in sinteza hepaticd de albumin’, Hormonii glucocorticoizi si tiroidieni stimuleazA aft sinteza, cit si catabotismul proteinei. Hipoalbuminemia survine in stirile patologice virale, in afectiuni ale parenchimului hepatic in conditie unei reduceri semnificative a numarului de hepatocite, -526-inafectiuni renale si intestnale, in malnutritie $i malabsorbtie. Analbuminemiaeste o maladie genetics transmisi autosomal recesiy, manifesta la homozigoti,cu simptome destul de pronunfate: edeme maleolare, hipotensiune arterial. Glicoproteinele. Ele contin proporfii variate de glucide (3-30%) — hexoze, hhexozamine, acid sialic, legate covalent cu lanful polipeptidic. Aproximativ 10% din total proteinelor plasmatice revin inhibitorilor proteazelor cu rol de protecfie. Dupd fixarea inhibitorului de proteaz’, complexul este recunoscut de receptor celular specitici, apoi captat si inlaturat din circutatie. ‘Cei mai importa inhibitori de proteaze fac parte din grupa serpinelor (serine proteaze inhibitors). Specificitatea lor este relativa: 0 anumita proteaza poate fi blacati de mai multi inhibitor, afinitate determinati de anumite secvente aminoacidice. Alfa-1 antitripsina(o.,-AT). Sinteza ei in ficat este stimulati de citokinele macrofagelor. Este o glicoproteina cu greutatea moleculara de 53 kDa i o concentratie in ser de 2-6 g/L. Poseda mai multe forme moleculare. Proteina este inhibitor natural al proteazelor, inhibind si chimotripsina, kalicreina, plasminele. ot,-AT destul de gor trece in interstitiun sipoate proteja tesuturile de activitatea distructiva a proteazelor. Se considera c’ fumatul siradicalul superoxid generatde neutrofile pot inactiva proteina prin oxidarea situsului reactiv. In procesele inflamatori ale cilor respirator se elibereazi clastaza din neutrofilele focarului inflamator. In mod normal proteaza este inhibatd de ,-AT exudatii in tesutul inflamat. {n cazurile cu deficit de o,-AT elastaza va degrada proteolitic septele interalveolare si va duce implicit a apaitia unui enfizem panlobular, Administrarea de .,-AT purificati din plasm’ sau obfinuti prin inginerie genetic poate preveni sau stopa aparifia boliila subiecfii cu deficit genetic. Deficitul ereditar (Laurell-Eriksson) de 0,- anitripsind se transmite recesiv autosomal. fin aceasta grupa de serpine se includ gi: 0,-antichimotripsina, a-antiplasmina, antitrombina III, inhibitorii activarii plasminogenului (PAI-1, PAI-2, PAI-3) 5. a. Macroglobulina ct (c,-MG) sintetizaté de ficat, macrofage si endotelii are o greutate ‘moleculara de 735 kDa si o concentraie plasmatica de 200-300 mg/dL. Este un inhibitor ‘cuunspectr larg de acivitat,inaibind enzimele coagulii,plasmina, elastaza,colagenaza, ccatepsina 6, Proteina nu face parte din clasa serpinelor. ,-MG posedi si funcfia dea Jega majoritatea citokinelor, modulind activitatea lor proinflamatorie, Poseda o.-MG si cefecte imunoreglatoare, intervenind in sinteza imunoglobulinelor, Efectueaz’ gi fiunctia de transport al insulinei, zinculuisaltor microelemente. Deficitul este insotit de singerdri pasagere determinate de accelerarea fibrinolizei Cresteri importante se constati in sindromul nefrotic, diabet zaharat, unde nivelurile o.— MG coreleazi cu prezenta nefro- si retinopatiei ct -glicoproteina acida (c.,-GA) are o componenti glucidic’ de 42%, Este sintetizats in ficat si se aff in plasma in concentratie de 44-140 mg/dL. Proteina (oresomucoid) nu are specificitate, dar este un indicator important al procesului inflamator, revenind la normal dupa 2 siptaimini de la vindecare. ‘Componenta glucidica se fixeaz nespecific la suprafata unor bacterii, virusuri. De asemienea leagi o serie de medicamente -miorelaxantele, psibotropele. [se atribue si un rol de modulare a rispunsului imun, temperind activarea neutrofilelor. Scideri ale o,,- -527-GA s-au semnalat in malnutrfie, ciroza hepatic’ si sindromul nefrotic. a, fetoproteina se sintetizeaza in ficat si tractul intestinal. in hepatom concentratia plasmaticd creste pina la 2 mg/L (normal este de 10 ng/mL). Proteina C reactiva (CPR) alcituiti din cinei subunitii identice, asociate prin legituri necovalente. Se sintetizeaz preponderent in ficat, unde este indusi de IL-6. in conditii normale are o concentrate sericd sub 0,5 mg/dL, dar pe parcursul unui proces inflamator poate creste de sute de ori, Poart& demumirea de Ia afinitatea mare fat de polizaharidul Cal pneumococului. Poate lega gi alte glicoproteide aflate in peretele numeroaselor bacterii, fungilor. CPR reprezint& un indicator important tntru detectarea infectiilor, inflamatillor acute §i cronice. Proteina creste sin inflamatii nespecifice. Haptoglobinele. Sunto familie de glicoproteine sintetizate in ficat si capabile s& lege hhemoglobina (1 mol leaga 2:moli de Ib). Complexul este captat din circulatie de catre macrofage, prevenind o eventuala pierdere de fier pe calea urinara. Compuse din 4 Janturi polipeptidice (2ccsi 2), ultimele comune tuturor tipurilor de haptoglobine, au 0 concentratie serica de 300 mg/dL. Fenotipurile (10) de haptoglobine sunt fotosite in studi de genetic’ a populatiei. Haptoglobinele sunt reactanti de faz acuti, crescind in infectii microbiene, arsuri, reactiialergice, leucemii, cancer. Sc&derile se evidentiaz in insuficient& hepaticd, anemii hemolitice. T1/2 al haptoglobinelor este de 5 zile, dar sub forma de complex cu hemoglobina acest timp se reduce la 9-30 minute. Se depisteazit prin imunodifuzie radial. Ceruloplasmina teprezint& 0 metalglicoproteing cu o mobilitate c,-globulinica. Contine molecula 0,30-0,32% Cu si are o greutate moleculara de 130-160 kDa. Cei opt atomi de Cu sunt transferati citre citocromoxidaza in decursul sintezei acesteia. Ceruloplasmina e implicatin metabolismul aminelor biogene, intervine in oxidarea Fe™* la Fe™. Sunt descrise mai multe fenotipuri de aceast protein’. Cresteri reactive nespecifice s-au depistat in procesele inflamatorii si maligne (limfogranulomatoza maligna). in boala Wilson (degenerescenta hepatolenticulara) ficatul si nucleul Tenticular din creier confin cantitafi anormal de mati de Cu. Se excreti excesiv cu urina, in timp ce plasma contine o cantitate mica de Cu si de ceruloplasmina. Se observa sio absorbtie intensiva de Cu in intestin. Depozitarea excesiva de cupru in ficat duce la cirozi, cu deteriorarea sintezei de ceruloplasmin sau a unui defect de incorporare a Cu in globuling si,in consecintS, o cantitate mare de Cu liber se combina anormal cu proteinele din creier gi ficat. Cuprul acumulat provoaca distrugerea celulelor (inelele Kaiser Fleischer pe comee). Depunerea poate fi redusi, si sporit’ eliminarea, prin urini cu ajutorul administrarii unor substante chelatoare ca D-penicilamina. Poate fi dereglati si reabsorbfia cuprului in duoden (boala Menkes-tricopolidistrofia), patologie legati de cromozomu! X. Valoarea normali a ceruloplasminei in plasma e de 2,0-3,4 umoV/L. (0.25-0,45 g/L). Transferina prezintao f-glicoproteind format dintr-un lant polipeptidic cu o masa moleculard de 86 kDa. Se cunose mai multe forme moleculare ale transferinei genetic determinate, Cele mai cunoscute sunt tipurile B, D, C. Transferina poate fixa 2 atomi de Fe/molecula (in mediul neutru), Sunt sintetizate preponderent in ficat, dar in cantititi reduse si in splind, ganglion limfatici si celulele epiteiale ale mucoaseiintestinale (ileon). -528-‘Transferina fixeaza Fe ionizat de provenienti intestinald sau in organele de depozitare a ‘metalului. in conditiifiziologice numai 1/3 din transfering este saturata cu Fe. ‘Nivelul sideremiei variazi intre 70-170 y % pentru barbati. Capacitatea de fixarea Fe de etre transferina (IBC-iron Binding Capacity) corespunde cantitai de Fe necesara pentru saturatia ei (180-280 1g% pentru barbati si 150-250 4g% pentru femei sau, respectiv, 32-50 mol/L si 27-45 umoV/L). Capacitatea total de fixare a fierului (TIBC) se obfine din suma valorii sideremiei gi a IBC (300-400 si 250-350 ug% sau 54-72 gi 45-63 umoVL la barbati si femei). Se mai calculeaza si coeficientul de sdturagie din raportul sideremiei sia TIBC, egal cu 40% gi 35% la barbati gi femei, respectiv (16-45). ‘Transferina este fixati de receptoriicelulari specifici, care preiau Fe. In inflamafii, ‘macrofagele activate inglobeazs cantititi majore de Fe cu transferind ce duce lao scdere alor in ser. inanemiile feriprive, concomitent cu sciderea sideremiei se semnaleazi cresterea marcanti a transferinei,Valori normale: 50-70 umoVL (0,3-0,4 g/L). Imunoglobulinele plasmatice, fiind glicoproteine, sunt sintetizate in plasmocite, reprezentind aproximativ 20% din totalul proteinelor plasmatice. Mai detaliat suntredate inbiochimiarispunsuluiimun, ELEMENTELE FIGURATE PARTICULARITATILE COMPOZITIEI $I METABOLISMULUI Celulele sanguine au fost studiate foarte intens din trei considerente: a) Realizeaz fumetie extrem de importante pentru intregul organism. b) Suntimplicate in variate tri patologice si afectiuni ) Pot fi usor obtinute in scopul cercetirii si diagnosticului de laborator. Eritrocitele exerciti transportul gazelor si contribuie la mentinerea echilibrului acido- bazio; leucocitele asigur’ protectia de organisme si corpi stein; trombocitele sunt esentiale {in procesele hemostazei. Constientizarea rolului celulelor sanguine pentru singitate si in afectiuni necesiti cunoasterea proceselor biochimice fundamentale ce le caracterizeazi. Particularitatile compozitie’ chimice si ale metabolismutui eritrocitului. Enitrocitele (hematile) sau globulelerosi sanguine cgnstituie cca 25 male in volumul total de singe sau 4-6 min intr-un mililitru 4,0-6,0x10./L). Durata vieti lor este cuprins& {ntre 110-130 zle, find produse cu un debit de 2,4 mlnvsec. Eritrocitele mature av forma ‘unui disc biconcav cu diametrul de 7,2-7,9 um gi grosimea de 1,0-2,2 um. Mecanismele biockimice ale maturatiei eritrocitelor. Eritrocitele sunt produse prin eritropoiezi medulari din celula-stem. Procesul este reglat de eritropoietind. Eritropoietina umani este o glicoprotein’ format din 166 resturi de aminoacizi cu masa moleculari de 34 kDa, Ea este produsi preponderent de rinichi, ceo elimind in cireuitul sanguin sub influenta hipoxiei. inmedula osoasi eritropoietina interactioneazii cu receptorii specific de pe membrana precursorilor imaturi ai eritracitelor~ BFU-E (burst-forming unit-erythroid) si CFU-E (colony-forming unit-erythroid), stimulind proliferarea gi diferenfierea lor. Aceste efecte sunt exercitate doar in complex cu interleukina-3, factorul de crestere insulinic, G-CSF si GM-CSF (granulocyte- and granulocyte-macrophage colony-stimulating factors, respectiv), conform scheme’ 8.2 -529-Intercukine OMCSE (CFU-GEMM——> BFU-E tats | oe Celula stem pluripotent Epo Eritrocit, Precursorii ‘matur eritrocitari Schema 8.2 Precursoréertrocitar si mecanismele de reglare Epo - eritropoietina) Precursorii eritrocitelor mature sunt celule nucleate si metabolic active. in aproximativ 24 ore dupi intrarea in circuitul sanguin celulele pierd majoritatea structurilorintracelulare (nucleul, ribozomii, mitocondriile etc.) si numeroase procese metabolice asociate cu ele. Primar, un inhibitor proteic specific reduce procesele de respiratie tisulari prin inhibarea succinat dehidrogenazei, NADH.-citocrom reductazei si citocromoxidazei. Paralel, se Hb (Fe) + cit b, (Re) citb, (Fe) + NADH > cit b, (Re) +NAD* Autooxidarea Hb la methemoglobina este insotiti de generarea superoxidanion radicaluluis Hb (Fe*) + 0, ———> met Hb (Fe) + 0, Ultimul dectangeaz producerea altor specii agresive ale oxigemulti, ce induc oxidarea peroxidicaalipidelor membranare, inactivarea enzimelor sialtor procese nocive in celuli Protectia antioxidant’ a eritrocitului este deosebit de puternic’ si eficient. Ea include superoxiddismutaza, catalaza, glutationul si sistemul stu enzimatic. Superoxiddismutaza (SOD) neutralizeaza superoxidanion radicahul conform ecuatiei: 20,° +24" ——> H,0, +0, Peroxidul de hidrogen rezuitateste, de asemenea, 0 specie reactogendia oxigenului, ce poate interactiona cu superoxidanion sau Fe” pentru a genera cel mai toxic compus ~radicalul hidroxil (OH*): -534-11,0, + Fe* > OH + OH"+ Fe” (reactia Fenton) HO, +0," ~——> OH+ + OT +0, (reactia Haber-Weiss) Aceste reacti sunt limitate prin interventia catalazei sia glutation peroxidazei Catalaza 2H0, ——> — 2H.0+0, Glutation peroxidaca neutralizeaza si alti peroxizi, in special ai acizilor grasi polienici din membrana eritrocitara. Enzima necesita glutation redus (GSH), cantitatea caruia este ‘mentinut’ de glutation reductaza (NADPH). Astfel.actionind in tandem, enzimele mentin raportul optim GSH/GSSG, de care depinde supraviefuirea celulei (fig.8.4), Glucoz0- ees a7 ee 2est \ pane] coc (inion set ea sia Gferected Cf mer rete | | J IX UX | edie NADP oso ‘b Hib 2") | Figura 8.4. Suntul pentozo-fosfat si metabolismul glutationului Eritrocitele sunt lipsite de sistemele enzimatice necesare biosintezei acizilor nucleici, proteinelor si acizilor grasi. Unele lipide, spre exemplu colesterotul, pot fi acumulate prin schimb din plasma sanguing. Eritrocitele posed uncle enzime ale degradariinucleotidelor (AMP-dezaminaza, pirimidin nucleotidaza), dar procesul catabolic respectiv nu este intens. Generarea continutului de AMP favorizeaziirefacerea rezervei de ATP. Afectiunile majore ale eritrocitului Cele mai frecvente afectiuni ale eritrocitelor se manifest prin anemii (micsorarea nimaruluicelulelon), apartia unor celule cu forme anomale sirezistentésczut la actiunea factorilor hemolizanfi. Ele pot fi ereditare sau dobindite, Tabelul 8.1 insumeazA aceste afectiuni. Particularititile compozitiei si ale metabolismului leucocitelor Seria miclocitara include leucocite: neutrofile, eozinofile si bazofile;limfocite si monocite. Nymarul leucocitelor din singele circulant variaza intre 3,200-9,800/mm° 3,2-9,8x 10 /L) si in mod normal cota granulocitelor neutrofile este de 56-69%, a cozinofilelor de 1-4% si bazofilelor pind la 1%. Limfocitele reprezintd 20-40% gi monocitele, respectiv, 4-8%, Granulocitele neutrofile sunt produse in mduva osoasi, in interval de 12 le, Ele au diametul de 10-15 pun yi se pol deplasa cu vilezd de 2-3 mmvord, prin emitere de pseudopode, Numirul de neutrofile variazA intre 2500-5700/mm’. Granulocitele eozinofile au un diametru de 10-16 pm gio durati de viata de 5-8 ore, Casi neutrofilele, au proprietatea de a migra sia fagocita sub actiunea factorilor chemotactici. Valoarea normali a eozinofilelor este cuprinsi intre 100-200/mm'. Limfocitele sunt localizate in modul unmator: 4% in singele periferic, 70% in organele limfatice, 10% in maduva oaselor, si restul in alte tesuturi. Dup’ durata vietii se diferentiazai -535-‘Tabela 8.1. Afectiunileertroctare mai freevente ~ Caer vitae By dara acre seize nstome. Carer sci fic ncaa apr scizt, dxegii abextiel sua nensitilor scute (de exer, kag = Mecrecitza (12 msi rt) -Raidilosi’. citoctare cuhperrenic. = Leucopaic. ~Tronboctepenie. 2) Afenen Cun Meise | 1 | ane “Cal Ganga kaj PHbse | Evecare, ‘em resi dn GAG Ga GAA)in dr agenda 8. (@quecied) | GTC (UGTA) cedaeina - Anes. ilo npr Vl cu. 2 ftkserile: | “Maa vriacinggrm lucas) | losin sez! lrier Wortley | a} (di cin mers mast, | csaPale Het [BBalisona ass -Fipaprociees cela pd . “Prada da aie, de ian de cng Drees preach Dawdiisnwanlesmcaticve | yestaeciuet alec su Bactine akin, Sead: caste org de sunt viene 34, deren pn reir Cue dente ant sme ance in pli cinta mei. fme-otast | gomve tte tuiegra “Banas puaindgdem a s | a | OO |) Senitdautadjemaiors | ~ Aparanorali ale ATP + Anericheeitc 5) Deficeacwite) -Mexi ingen iment “Sasa diolassentia apiawatines | ernest pnnai- = as “Gee cartinta NADL = Averiesirtialostrk (6 | Mtheamoglobineria| ~ Apotl excsiv de oxida Fin ese tivalen (Fe). | (embetter) “Rodaren aii fide, | Caer gmcichams Horeca. | piste aeteea rin br NADH ene Ii warm | -FEsoglobinaa Hb M | His @) exes prin Ty.dou grupe de limfocite: a) cu duratd scurti ~7-12.zile ce constituie 10% din total; b) cu duratd lung — 500-800 zile (90%). in singele periferic 65-80% sunt T-limfocitele, 10- 30% —B-limfocitele si 2-10% — NK-limfocitele (Natural Killer). Valoarea normal a limfocitelor este de 1000-4500/mm°(1,0-4,5 x 10 /L). ‘Monocitele sunt produse in miduva osoasi si organele limfopoetice. Ele (300-800/ mm) ramin in circulafie cca 24 ore, dupa care migreaz in fesutur si se transforma in macrofage. Mecanismele biochimice ale granulocitopoiezei ‘Medula osoasi confine cca de 24 ori mai multe granulocite decit sunt prezente in circulatia periferica. Sinteza celulelor mielocitare este reglatd de granulopoietina side factorul stimulator at coloniilor celulare (FSC). Trecetea celulelor imature din vasele sisinusoidele medulare in circuitul periferic este conditionat de actiunea “inductorului leucocitozei”. in singe proliferarea granulocitari este reglat de doi factori antagonisti: chalona —inbibitorul protiferdri granulocitare, siantichafona —stimulatorul ei. Evolutiv, metabolismul celular (de la promieloblast la granulocit) parcurge doud faze. inceluli initial (I faz) predomind procesele energetice in raport cu cele hidrolitice: lipsese peroxidazele specifice miclocitelor,enzimele metabolismului glicogenuluisisubstanfa in sine. in faza a doua (delimitaté de aparitia granulatiilor) incepe producerea micloperoxidazelor, enzimelorglicogenogenezei si glicogenolizei, Semnificativ se activeaz hidrolazele, enzimele cichului pentozo-fosfafilor si glicolizei anaerobe. Concomitent, se reduce aproape pint la disparitie aparatul mitocondrial energogenerator. Particularitaile compozitiei granulocitelor Celulele precursoare (promiclocitul, mielocitul) conjin granulatii primare azurofile Cehilele mature se devizeazi in dependenfi de natura $i colorafia granulafiei in neutrofile, ceozinofile si bazofile. Aceste granulatii secundare sunt in conexiune cu aparatul Golgi. Granulagiile neutrofile contin proteine bazice si mumeroase enzime hidrolitice: fosfataza alcalini, B-glucuronidaze, lizazimul, mucleotidaze, ribonucleaza, peroxidaza, colagenaza sialte peptidaze. De asemenea, ele contin urme de fosfataza acida, un eter al acidului hialuronic, o cantitate importanta de glicogen si fagocitind. Ultima este o substantia. intens bactericid’. Granulatiile eozinofile sunt compuse dintr-un nucleu dens de fosfolipide si enzime inconjurat de o membrana. Bagajul enzimatic este bogat in oxidaze, peroxidaze, catalazA,fosfatazi alcalind,lipaza, amilaz8, dar nu contin lizozim si fagocitina. Granulayiile bazofile sunt depozite de histamind, heparina, bradikining, serotonina si enzime lizozomale, In granulocite sunt prezente numeroase substante implicate in protectia organismului de bacterii, virusuri si compusi straini. Neutrofilele contin (cu exceptia fagocitinei ‘mentionate anterior) defensine si lactoferina. Defensinele sunt peptide bazice (20-33, resturi de aminoacizi), cu proprietii antibiotice. Ele distrug bacterile, deteriorindu-le ‘membranele celulare. Lactoferina este o proteind fixatoare de fier, ce inhibit cresterea anumitelor bacterii sensibile la fier, actionind ca agent prooxidant. De asemenea, ea poate fi un reglator al proliferarii celulelor seriei mielocitare, Eozinofilele contin o proteind bazicd bogati in arginind cu rol de protectie contra parazitilor, o peroxidazi eozinofilici ce produce peroxidul de hidrogen, care distruge =537-microorganismele, sio proteina de tip neurotoxic cu efect marcat Bazofilele si mastocitele nu contin substante bactericide specifice, dar sunt sursa ‘unor cantititi semnificative de mediatori, in principal, histamina, Mediatorii sunt prezenti iin celulele celorlalte seri granulocitare. Astfel, inneutrofile au fost identificate prostaglandinele, leucotrienele si factorul activator al plachetelor (Platelet Activating Factor- PAP), iar in eozinofile-leucotriene (C,). Membranele granulocitelor contin o clas de proteine specifice ~integrinele. Ble asigurdi aderarea granulocitelor, in special a neutrofilelor, la celulele endoteliale vasculare ‘ce posed receptori specific sau liganzi. Integrinele sunt dimeri format din subunitai a sib de diferite tipuri. Ele posed 3 domenii distincte ~extracelular, transmembranar gi intracelular. Integrinele realizeaz conexiunea dintre mediul ambiant celulei gi cel interior sicontribuie la rispunsul ei la schimbiiile mediului. Raspunsul celular include migrarea chemotacticd, penetrarea in fesut si fagocitoza, Membranele neutrofilelor sunt inzestrate cu receptori specifici domeniilor 9_ ale IgG. Receptorii fixeazi complexele antigen-anticorp, facilitind fagocitoza. Bazofilele si mastocitele poseda receptor fata de IgE. Atasarea complexelor antigen- anticorp la ele induc eliberarea mediatorilor i declanseazi reactile vasculare i tisulare locale, care reprezinta cauza manifestarilor alergice. Particularitiiile metabolismului granulocitelor ‘Metabolismul energetic este asigurat prin catabolisnmul ghucidelor. Glicogenul (1-2% din greutatea celulei) scade rapid in timpul fagocitozei. Concomitent sunt activate glicoliza, siconsumul de oxigen. Granulocitele se caracterizeaza printr-o intensitate deosebit de mare a glicolizei. in formele imature procesul este preponderent aerob, urmat de caile mitocondriale de generarea ATP-ului. Incelula matura predomind glicoliza anaeroba, activitatea enzimelor ciclului Krebs sia fosforilarii oxidative, cu intensitate moderata. Generarea ATP-ului prin glicoliza anaerobi atinge cote inalte in fagocitoz4, pentru intretinerea energetic a procesulti, in granulocit o activitate mare are si ciclul pentozo-fosfafilor, care produce NADPH utilizat ulterior la formarea HO, necesara bactericidiei. Catabolismul lipidelor reprezinti © sursi energetic’ secundara ce complementeazt degradarea glucidelor. Sinteza proteinelorin gramulocite este intensé si este asigurati de confinutulinalt de aminoacizi liberi. Procesele metabolice mentionate anterior sustin functiile fundamentale ale granulocitelor. ‘Newarofilul exercit& doua functii Functia major’: fagocitoza—o parte a mecanismelor de protectie. Functia secundara este cea secretorie. Granulocitele neutrofile secret transcobalamina I—0 c;-globulind care leag’ gi transporta vitamina B, , (cobalamina). Fagocitoza se desfasoari in 3 etape: a) activarea neutrofilului si chemotaxia; b) fagocitoza propriu-zist, ©) bactericidia. Activarea neutrofilelor este indusd de atasarea la receptori specifici de pe membrana celulara a bacteriilor, complexelor antigen-anticorp sau a unor factori chemotactici, ca =538-proteine ale sistemului complementului (indeosebi C,), produse ale degradarii colagenului si fibrinei, mediator a inflamayiei (kalicreina) etc. Cresterea rezultanta a concentratiei Ca?*citoplasmaticinfluenfeazi asamblarea sistemului de tubuli sia sistemului actin-miozina, Aceste dous sisteme sunt implicate in secrefia continutului granulatilor si in motiitatea celulard. Granulocitul emite pseudopode ce capteaz’ si inglobeazi in celul compusul strain, Se formeazai fagosomul— vacuola de fagocito7a ce fuzioneaza cu granulatiile neutrofilelor. Se eliming enzimele hidrolitice ce distrug peretelebacterian-primar gi ulterior celelalteelemente celulare. Fagocitoza i bactericidia sunt insofite de o amplificare extrema a consumului coxigenului ce poarti denumirea de “explozie respiratorie” (“respiratory burst”). Oxigenul este utilizat pentru a produce cantititi mari de derivati activi ca: peroxidul de hidrogen (HO), radicalii superoxid si hidroxil (O,¢° si OH), ionul hipoclorid (OCI"). Acesti ‘compusi sunt agenfi microbicizi. O,*" este sintetizat de NADPH-oxidaza. Enzima este corganizati i functioneaza ca un lant de transportl electronilor, similar cu lanful respirator. Langul include NADPH-ul, cit.b,., si doua proteine citoplasmatice, ce se atageazi la ‘membrand pentru a cataliza urmitoarea reactie: 20,+ NADPH +1" ———> 20,*"+ NADP* Din superoxidanion radical spontan se produce peroxid de hidrogen, conform ecuafie: O,°°+0,*° +2 HY ——> H,0,+0, Peroxidul de hidrogen este substratul mieloperoxidazei ce produce hipocloridul: H,O,+Cr +H*——> OCT +0 Cel mai frecvent este Cr, datoriti concentrayeiintracelulare considerabile a ionului, dar pot fi si anionii de Br”, 1”, SCN”. Enzimele i substanjele active ce participa la bactericidia sunt zolate primarin granulaile neutrofilelor $i ulterior in fagosom. Aste, celula si mediul ambiant sunt protejate de ‘actiunea lor distructiva. Linia a doua de protectie este realizati de: a) superoxiddismutaza, catalaza, sistemnul glutationului ce inactiveaz formele agresive ale oxigenului; b) antiproteinazele ce neutralizeazi\ actiunea enzimelor proteolitce lizozomale, Fagocitoza poate fi stopati prin ulilizarea acidului monoiodacetic (inhibitor al glicotizei anaerobe). Consumul de oxigen crescut si producerea de ap’ oxigenata ar proveni si din oxidarea NADH prin actiunea NADH-oxidazei. Legatura intre cele doua sisteme NADPH-oxidazi si NADH-oxidazA se stabileste prin reactii auxiliare de tipul transhidrogenazei (vezi reactiile): a)NADH+H'40 , LAD Moxidese NaD's Hy byNADPH AHO, MADPHonder NADP’ 4HL0,: ©) NAD*+ NADPH ""hidrosense NADH + NADP* Implicarea glutationului in sistermul de apSrare poate fi ilustrat in modul urmator: HO,+2GSH — <—GP_ 2H,0 + GSSG; -539-GSSG + NADPH +H*4 GR _, 2GSH+NADP*. Vacuola fagocitard (fagosoma) mu poate fi eliminata din celuld si continutul ei se revarsiin celula, distrugind-o. Eozinofilele functional sunt implicate in procesele alergice. Ele imiteaza afectirile produse prin complexele imune, Functia lor principal este fagocitarea complexelor antigen-anticorp gi eliminarea histaminei secretate de bazofile in timpul reactiei alergice. Migrarea chemotaxici\a eozinofilelor spre elementul fagocitat este stimulati de complexele antigen-anticorp, proteinele sistemului complementului (C,; C,;.), fibrin&, serotonin, histaming, imunoglobulincle G. Mecanismele fagocitari si dezintegrari corpului stdin mu sunt cunoscute in detali Bazofilele sunt celule implicate in reactile inflamatori sialergice, prin producerea si deporitarea mediatorlor. Prin degranularea lor se elimin’ histamin§, bradikining, serotonin sinumeroase enzime lizozomale. Aceste celule joacirol important in reactile alergice determinate de IgE, deoarece ele au tendinta de a se atasa de celulS. Bazofilele sunt corelate gi cu echilibrul fluido-coagulant, prin producerea gi eliberarea heparinei Afectiunile majore ale leucocitelor Se cunoscmai multe afectiuni ereditare ale Teucocitului ce deregleaza principala functie acelulei Deficienta aderarit leucocitelor de tip I (type I- leukocyte adhesion deficiency) este cauzati de deficienta subunititilor de tip B, in integrinele LFA-I ale neutrofilelor gi macrofagelor. in aceasta afectiune este diminuatd aderarea leucocitelor la celulele cendoteliale si un numir mai scant de neutrofile pot patrunde in fesuturi pentru a combate infectia. Astfel, persoanele afectate sufera de infect bacteriene si micoze recurente. Mutatile in genele ce codifica componentele sistemului NADPH-oxidazic sunt cauza granulomatozei cronice. Afectiunea este relativ rar sise manifest prin infecti recurente sigranuloame intinse pe piele, in pulmoni si ganglionii infatic. Granuloamele se formeaz in tentativa dea izola gi elimina bacteriile ce nu au fost distruse din cauza activitSfii insuficientea sistemului NADPH. oxidazic. Defectul genetic afecteaza producerea a patra proteine-enzime ale sistemului si diminueazi sever producerea substantelor bactericide (H,0,, 0°, OH). Caracteristica biochimica a monocitului Monocitele se produc in méiduva osoasa si organele limfopoietice. Dupiio circulare de 24 ore in singe, ele migreaz’ fn tesuturi si se diferentiaz’ in macrofage. Fenomenul este concordat cu modificarea metabolismului celulei respective. Monocitele-macrofage sunt localizate in ganglionii limfatic, splind, mduva osoasé, la nivelultuturor seroaselor (pleura, pericard, peritoneu), piele, pulmoni, cat, sistem nervos central Macrofagele pulmonare se caracterizeaza prin metabolism energetic aerob, cu activitate semnificativa a enzimelor cichului Krebs si a lantului respirator. in celelalte {esuturi ele sunt energetic dependente de glicoliza anaeroba. Toate macrofagele au contimut bogat sivariat de esteraze. Atitmonocitele, cit si macrofagele secret’ substanfe cu activitate bactericida (lizozim), antivirala (interferonul) si stimulator’ ai activacii si diferentierii limfocitelor in plasmocite (interleukina-1) -540-Monocitele-macrofage in fesutur fagociteazit intens bacteri,resturicelulare mar gi celule sanguine imbatrinite Caracteristica biochimicé a limfocitelor Limfocitele se formeaza in sistemul limforeticular (timus, miduv osoas’, ganglion: limfatici,splina, fesut limfatic al tractului digestiv, amigdale) siajung in circulatie pe cale limfaticd, Limfocitele circula continuu pe trascul: organe limfatice—_limfi—singe—tesut— lim, Limfocitele se divizeaza in tipurile T si B, in dependenti de origine —timus (T) $i medula osoasi (B). Limfocitele T fixeazi la suprafata lor eantititi minime de imunoglobuline. Ele indeplinese multiple functii~ mediaza protectia organismului fata de microorganisme, virusuri si fungi; controleaza functile limfocitelor B si coopereazs cu ele in producerea anticorpilor; resping grefele de organe incompatibile; intervin in reactiile de hipersensibilitate. Limfocitele T realizeaza imunitatea celulara. Ele posedi in membrana celular receptori specifici pentru diverse antigene, ce determina existenfa a numeroase clone individualizate prin capacitatea dea interactiona specific cu un anumitantigen, Imunitatea celulard se realizeaza prin dou’ mecanisme: producerea limfokinelor si activitatea citotoxicd. Limfokinele sunt mediatori cu structuré variata care au anumit efect asupra celulelor-tintd, Prin actiunea citotoxica se asigura distrugerea citoliticd a celulei-tnta Ambele efecte condifioneaziieliberarea organismului de microorganisme, virusuri,cehule tumorale ete. Limfocitele B exercita imunitatea umorald mediat& de anticorpi (imunoglobuline). Limfocitele B se divid in numeroase “familii”,fiecare avind propria specificitate de interacfiune cu un anumit antigen. In urma acestei interactiuni, ele se transforma in plasmocite ce produc imunoglobuline specifice. Limfocitele NK (“Natural Killer”) nu poseda receptor specific’ membrana fat de anumifiantigeni, Ele distrug cellele tumorale si cele infectate de virusuri. Din majoritatea studiilor se confirma concluzia ca profilul energetic al limfocitului, cetuld functional ‘multipotent, este de tip oxidativ, arob Particularititile compozitiei chimice si ale metabolismului trombocitelor ‘Trombocitele sunt cele mai mici clemente figurate sanguine, Diametrul lor constituic 2,5-5 jum. Trombocitele sunt produse de maduva osoasa, cu o vitez medie de 3300/ minut. Auo durat§ de viata medie de 8-10 zie. Singele periferic confine 1300-400 000/ um (130-400x 10°/L), din care2/3 in circulate si 1/3 rezervate in spling. Particularitatile compozitiei chimice a trombocitului Proteinele constituie o parte importanté din trombocite (cca 52% din masa uscat’). Important deosebiti o au integrinele membranare ce asigura aderarea trombocitelor la suprafaa lezata a vasului, in acest proces intervin GP Ia—Ila si GP Ib— V—IX ce asigura fixarea plachetelor direct la colagen sau prin intermediul factorului von Willebrand. Principalele integrine membranare sunt prezentate in tabelul 8.2. De asemenea, membrana trombocitelor confine receptori la ADP, serotonina si adrenalina—substanfe ce participa la hemostazi -S41-N] Glicoproteina Rolul functional 1] GPLa(s) | Aderenta rombocitetor 2| GPIb Receptor’ pentru factoral von Willebrand gi trombind 3| GPIIb Receptor! pentru fibrinogen gi factoral von Willebrand 4] GPV, Receptor pentru trombina 5| GP IX Se leaga cu GP Ib, Tabela 8.2 Principaleleintegrine rombocitare in citoplasma se gisese plecstrina, calmodulina gi kinaza lanjurilor usoare ale ‘miozinei ce intervin inactivarea plachetelor, in coagularea singelui. Langurile usoare ale miozinei sunt parte integrala a actomiozinei — protein contractila ce modified forma trombocitulti din discoidald in sferica, in cadrul metamorfozei viscoase a celulei.. Setul enzimatic al trombocitelor este adaptat la realizarea functici hemostatice. El confine adenilatciclaza, Na’/K" - ATPaza, fosfolipaza A,, ciclooxigenaza, tromboxan sintetaza ce genereazA mediator intracelulari ai hemostazei. Necesitile energetice sunt acoperite prin glicoliza,ciclul pentozo-fosfatilor, ciclul Krebs i langul respirator, enzimele crora sunt extrem de active. Cantitatea de ATP produsi este de cca 150 ori mai mare decit in eritrocit, iar continutul de ADP depageste concentratiile medii din alte celule. ADP-ul trombocitar este nu atit compus macroergic, cit mediatoral hemostazei. Hidrolazele acide (proteazele, esterazele etc.) sunt concentrate in lizozomi. Ei mai contin un sir de factori proprii si depozitati, responsabili de buna decurgere a coagularii sanguine — fibrinogenul, fibronectina, 8-trombomodulina, adezinele, factorii chemotactici leucocitati etc {ngranulele dense ale trombocitelor sunt concentrafi ionii de Ca” sub forma legat de calsechestrind. Ca este eliberat in timpul activarii plachetelor si actioneaz ca ‘mesager secund intracelular. Factorii plachetari ai coagula ‘ft gidin plasma (deserisi mai jos). Particularitatile metabolismului trombocitelor Metabolismul trombocitelor este analogic, in multe aspecte, cu metabolismul muschiului striat de “salt” (ce functioneazi periodic cu lungi intervale de repaus) pind in ‘momentul activarii hemostazei. Activarea hemostazei sia trombocitului este insotité de intensificarea maxim posibild a proceselor energogeneratoare sia consumului ATP-Ului ATP-ul este generat atit in fazd de repaus, cit gi in timpul activari prin glicogenoliza, glicoliza, ciclul Krebs si fosforilare oxidativa. Consumul ATP-ului in procesul ‘metamorfozei viscoase sia retractiei cheagului este catalizata de ATP-aza. in trombocit ATP-ul nu poate fi refacut din contul creatin fosfatului din lipsa enzimei creatinfosfat kinaza. ATP-ul este necesat pentru fosforilarea lanfurilor miozinei si asamblarea actomiozinei. Proteina contractil’ participa la modificarea formei celulei in cadrul metamorfozei viscoase. Fosfatul ATP-ului este utilizat si pentru fosforilarea plecstrinei ce realizeazi agregarea granulelor rombocitului i eliberarea continutuli lor. ‘Metabolismul proteinelor este intens in trombocit. Sinteza lor este in principal localizat {in ribozomi. Cantitati mici de proteine se sintetizeaza in mitocondri ce posed DNA si sunt depozitafi in plachete, dar provin atitdin celul, -542-RNA. Deexemplu, in mitocondrii este sintetizat factorul XII —factorul de stabilizare a fibrinei. O cantitate considerabila de aminoacizi sunt deturnati din sinteza proteica spre producerea mediatorilor necesari hemostazei — serotoninei, adrenalinei, noradrenalinei. Unsir de mediator’ interni si externi sunt produsi din lipidele trombocitare. Activarea plachetard este insofiti de scindarea fosfolipidelor gi cliberarea acidului arahidonic, Ultimul este precursorul tromboxanului A, sintetizat pe calea ciclooxigenazica. Fasfatidilinozitol- 4,5-bisfosfatul este substratul din care se produc concomitent doi mediatori ai activarii plachetelor —diacilglicerolul si inozitol-1,4,3-trifosfatul. Mecanismele biochimice ale funcfiilor trombocitelor Hemostaza este functia fundamentald a trombocitelor. Ele participa in toti cei patra timpi ai procesului. Secundar, plachetele sanguine intervin in protectia imuna, prin fagocitoza complexelor imune gia particulelor virale, si in protectia peretului vascular, prin infiltrarea lor in stratul endoteial. 7 In conditii normale, trombocitele circuld in singe in forma neactiva, discoidala. In hemostazi sau trombozi, ele se activeaza si contribuie la formarea cheagului. Procesul activarii are 3 etape: 1) aderarea lor la colagenul vascular; 2) eliberarea confinutului granular; 3) agregarea celulelor. ‘Trombocitele adera la colagenul vascular expus pin receptorii specifici de pe ‘membrana celulara — GP Ia-Ila (0,8, integrina) intr-o reactie ce implic’ factorul von Willebrand. Ultinul se leaga concomitent la trombocite prin GP Tb-V-IX si colagen sau subendoteliul vascular, Plachetele ce au aderat la colagen, isi modifica forma si patrund fn subendoteliu, unde clibereaza continutul granulelor dense si alfa (1). Secretia granulara este, de asemenea, stimulata de trombind. Ea se formeaza in cascadele coagulatii, este cel mai putemic activator al trombocitelor si initiaza procesul, interactionind cu un receptor membranar. Evenimentele ce urmeazi sunt similare transmiterii mesajului hormonal in interiorul celulei. Complexul trombin’-receptor, prin intermediul proteiner G, activeaza fosfolipaza C care, la rindul su, hidrolizeazi fosfatidilinozitol-4,5-bisfosfatul membranar la dou’ molecule mesagere intracelulare— diacilglicerolul si inozitol-,4,5-trifosfatul. Diacilglicerolul activeaz’ proteinkinaza C ce fosforileazi plecstrina. Ca rezultat, are loc agregarea granulelors eliberarea coninutului lor. Serotonina siadrenalina eliminate determina constrictia vasului lezat, iar ADP-ul activeaz’ alte trombocite, amplificind agregarea lor. Inozitol-1,4,5-trifosfatul induce eliberarea Ca din sistemul tubular. Ca interactioneazi cu calmodulin gi kinaza lanturilor usoare ale miozinei. Activarea lor induce fosforilarea miozinei, intoractiumea ei cu actina simodificarea forme trombocitulu din discoidald in sferic’. Interactiunea receptorilor plachetari cu colagenul vascular denudat activeazi o alti cale mesageriala. Complexul colagen-receptor activeazi fosfolipaza A, ce hidrolizeazi acidul arahidonic din fosfolipidele bistratului membranar. Arahidonatul serveste drept substrat in biosinteza romboxanului A, care, intr-o manieri receptor-mediati, activeaz’ Josfolipaza C, promovind agregatea trombocitelor, =543-Trombocitele active sunt necesare nu numai pentru formarea cheagului alb instabil plachetar, dar si pentru activarea unor factori plasmatici ai coagulini. Fosfolipidele anionice membranare accelereazi reactiile activarii factorilor Stuart-Prower (X) si a protrombinei (II), ce constituie etapele-cheie ale cascadelor coagulirii sanguine. ‘Toti agregantii trombocitelor (colagenul, trombina, ADP, factorul activator al plachetelor ete.) modifica suprafafa celulei in asa mod incit si fie favorizata atagarea fibrinogenului la complexul GP Tib- Ia (04,8, integrina) de pe membrana trombocitului activat. Astfel, se formeazA.o refeade fibrinogen divalentsi trombocite agregate. Sinergistit ‘acestut proces sunt adrenalina, serotonma s1 vasopresina, Dereglarile metabolismului trombocitelor Tulburirile metabolismului trombocitarimplicd faza vasoplachetard a coaguliri si pot fi ereditare si dobindite, Dereglirile ereditare ale funetiilor plachetelor afecteazit adeziunea la peretele vascular, eliberarea factorilor plachetari ai coagulari sau agregarea celulelorla portiunea lezati a vasului, Sindromu plachetelor gigante sau Bernard-Soulier este determinat de absenta glicoproteinelor GP Ta (s) si GP Tb ce afecteazi agregarea celulelor. A fectiunea se transmite autozomal recesiv. Ea se manifesta prin marirea semnificativa a dimensiunilor trombocitelor (cuntsimilare celor ale limfocitelor); prelungirea marcanti a timpului de singerare-coagulare (cca 15 min); hemoragii intracutanate in mucoase, pulmoni, tractele digestiv si urogenital. Sindromul Willebrand-Jurgens reprezinta o afectiune cu transmitere autozomal dominanta, Este dereglata biosinteza factorului von Willebrand (F-v¥¥) ce este parte integral a complexului VIII. Carenta F-vW diminueaz capacitatea de adezuine a plachetelor si,ca urmare, se mirestetimpul de singerare-coagulare. Sindromul Glanzmann saw trombostenia ereditara are transmisie autozomal recesiva. Pacienfii denota lipsa glicoproteinelor membranare GP IIb si GP Illa ce sigur’ interacfiunea cu fibrinogenul si F-vW. Trombocitele sunt mici sirotunde simu se supun metamorfozei viscoase. Este modificata cliberarca F-3 sinu se retracta cheagul. ‘Storage pool disease (boala rezervorului de depozitare) este o tulburare a eliberarit factorilor plachetari. Cauza ei este dereglarea sintezei ciclooxigenazei si scderea cconsiderabila sau lipsa Ca’ din plachete. CONSTITUENTII MINERALI AI PLASMET Principalul constituent mineral al plasmei este apa careindeplineste functia de solvent peniru toate componentele ei, Gazele sanguine, oxigenul sibioxidul de earbon sunt partial dizolvate in plasma, proportional cu presiunea partial’ a fiecdrei componente. Preponderent, gazele sunt legate chimic de hemoglobina. CO, din singe se giseste siin plasma, sub forma de combinafii multiple cu ioni bicarbonici~ HCO, Substantele minerale dizolvate in plasma sunt in stare ionic, determinind echilibrul intreanioni gi cation. Cationii. Sodiul (Na”) este principalul factor a regi presiunii osmotice siechilibruui acido-bazic. Na’ prezinta cationul umorilor, tingind in plasma concentratia de 152 mEgq/L-Intre concentratia ionilor de Na’ (extracelular) si ionului de K* (intracelular) exist un echilibru ce se realizeaza printr-un mecanism activ la nivelul membranelor celulare —Na‘/K’-ATP-aza, Dereglile concentratiei ionului de Na* depind de reparttia apei in =544-diferite compartimente. Valori normale: 133 -147 mmol/L. . Potasiul (K* este cationul spatiilor intracelulare, reprezentind 90% din totalul de K alorganismului (150 g ce corespund la 3500 mEq la omul de 70 kg); concentratia in plasma este de4,7 mEq402, mEq/L plasma, Valori normale: 3,4-4,5 mmol/L. Se cunose variatii patologice — hiper- si hipokalemii, Hipokalemia este insofitd de tulburiri neuromusculare si cardiace asociate eu alcaloza metabolicd. Mult mai rare sunt, hiperkalemiile, dat ele pot duce la consecinye grave, adesea ireversibile, cu paralizie si oprirea inimii in diastola Calciul are un continut plasmatic de2,3-2,75 mmol/L. La omul adult continutul total constituie 1100-1500g. Cationul este reprezentat prin trei fractiuni: a) ultrafiltrabil ionizati, ce prezinta 60% din total, fiind forma activa implicata in osificare, coagulare, excitabilitate neuromusculard; b) ultrafiltrabild neionizat’, reprezentind 4% din total — fixat in combinatii saline sau complexe nedisociabile; c) neutri filtrabili, cu o cota de 36% din calciul total sub forma de proteinat de calciu, Tonii de Ca‘ sunt necesari pentru activitatea unor enzime, cum ar fi cele implicate in procesele de coagulare si pentru agregarea placutelor sanguine. Ei reduc excitabilitatea neuromuscular in musculatura scheletic, producind insd o crestere a contractiitaii ‘miocardului—interventirealizate prin modificdr in permeabilitatea membranelor cetulare. Gratie incdreturi pozitive (2°) si volumului lor mie, ioni de caleiu formeaza legituri cu radicalii electronegativi ai moleculelor proteice si fosfolipidelor membranare. Aceste modifica influenteaza repartiia ionilor si potentialului electric al celulelor, respectiv excitabilitatea lor. in lipsa unor stimulenti, calciul se giseste in celula sub forma inactiva, neionizati,stocatd in forme de depozit, Stimulentii (inozitolfosfati) produc un flux de calciu ionic spre citoplasmi, acivind sistemele enzimatice si modificind fumctia celulelor. Se descriu variati sub form de hipo- si hipercalcemii. In patologia umana, mai ales a copilului, hipoculcemia este asuciald cu sindromul de (etanie. Lusuficienla paratiroidiand, rahitismul, lipsa vit.D, osteodistrofia renal sau valorile majore de tireocalcitonin’— toate pot duce la hipocalcemii severe. Hipercalcenuiese intilnesc in distrugerile osoase, miclomul multiply, osteoliza maligna, hiperparatiroidism s.a. ‘Magneziul—continutul variaz’ intre 0,7-1,2 mmol/L. Magneziul plasmatic este 70% ultrafiltrabil, restul find legat dealbumine, cy, si}, globuline. in organism este distribuit inegal, avind o concentrafie mai mare in fesuturile cu activitate metabolica major — creierul, inima, ficatul, tid, rinichi. Principalele organe implicate in metabolismul Mg sunt intestinul si rinichii. Provine magneziul, in special, din verdeturi, peste, came. 30-50% din Mg ingerat este asimilat la, nivelulintestinului prin absorbtie facilitat gi pasiva. Majoreaz’ absorbiia vit.D si forma saactiva. Alcoolul sporeste eliminarile urinare de magneziu. ‘Veriga important in reglarea metabolismului Mg este situata la nivel renal, filtrind circa 2,5g Mg, din care reabsoarbe 95%, excretind 100 mg/zi. Controlul eliminariirenale einfluenfatde multipli factori - PTH, T,, glucocorticoizi, aldosteronul. Magneziul este implicat intr-o gam largi de reacti biochimice, avind un impact activator direct asupra uunor enzime, ca: fosfofructo-kinaza, creatin kinaza, adenilatciclaza, Intervine in sinteza, transportul si utilizarea compusilor macroergici— ATP; asigura in mitocondrii cuplareaoxida cu fosforilarea. Participa la sinteza acizitor nuclei sia proteinelor,intervenind in activarea aminoacizilor. Are importanfa majora in reglarea contractiei musculare si cconducerea impulsului nervos. Mg intervine fn transferul ionic (K") simoduleaz activitatea canalelorde calciu. Magneziul ate misiunea de stabilizator al membranelor celulare, precum sialribozomilorsilizozomilor, in deficitul de Mg se intensified degranularea mastocitelor sibazofilelor. Deficital de magneziu este fntilnit frecvent. Aportul deficitarin alimentatia parenteral, cresterea eliminanilor urinare la administrarea Solutilor glucozate, curele de slibire sunt, insotite de instalarea unei hipomagneziemii. in maladiile ce evolueaza cu malabsorbtie, in alcoolismul cronic deficitul de Mg poate agrava manifestarileclinice ale carentei unor vitamine (B,, B,, B,,). in hiperaldosteronismul primar sau secundar, in exces de catecolamine se accentueaza deficitul de Mg, asociat cu hipokalemii in insuficienta cardiaca. Anionii. Clorul ¢ anionul cel mai important al compartimentului extracelular, avind o concentratie plasmatick de 94-111 mmol/L. Concentratia clorului urmeazi pasiv modificarile de concentratic ale ionilor de Na’. Exceptie prezinti: in alcaloza metabolic& se intilneste hipocloremnia, iarin acidoza metabolic4 —hipercloremia. ‘Concentratiile plasmatice de C1 si de Na depind mult de madificirile valimului de apiiextracelulars si, implicit, de gradul de dilutie a electrolitilor. Sulfal se giseste in plasma sub mai multe forme care, insumate, aledtuiese sulful total, corespunzitor unei concentraide 1,40 g/L. Partea major este reprezentatl de aminoacizi, proteine sanguine. Sulful neproteic confine doud fracti: sulful neutru (aminoacizi si deriva tol) sisulfal oxidat(sulfatul esteri, cu un nivel cuprins intre 0,01-0,08 g/L. Fosforud este wn element abundent in organismul uman, Circa 80% din toa cantitatea (700g la omul adult) este depozitata in schelet sub forma de hidroxiapatiti. Restul se giseste in lchidul extracelular iin fesuturile moi. Majoritatea fosforului este combinat culipide, proteine si hidrati de carbon, participind la formarea fosfolipidelor, nucleotidelor, compusilor mactoergici. De asemenea, fosfafii constituie unul din sistemele- tampon ale organismal Concentratia fosforului variazA in limitele 0,8-1,51 mmoV/L. Copiii increstere au niveluri mai inalte, intre 1,3-2,25 mmol/L. O diet& bogati de glucide poate scddea nivelul ‘osforului, Fosforul practic este prezentin toate alimentele si o carenti alimentard poate {iexclusd. Majoritatea fosforului provine din lapte si produse lactate. Creste necesarul de fosfati in timpul sarcinii si lactatiei. Se consider’ ci 2/3 din fosforul ingerat este absorbit in jejun printr-un proces activ cenergodependent. in malabsorbtie, in boli hepatice, intoxicatii cu metale grele si aport alimentar crescut de fitati este diminuati absorbta lu intestinal, in cazul unei dietesarace ‘ncalciu, absorbtia fosforului sporeste. Fosfatul este 0 substanga cu prag renal: lao concentratie plasmatica sub I mmol/L, acest nu se liming prin urina, La nivelul glomerulilor sunt absorbite 80-95% din fosfatul filtrat, Parathormonul stimuleazi eliminarea renal a fosfatilor, reducind reabsorbtia lor Ocrestere a fosfatilor plasmatici are drept consecintaio scidere imediati a caleemiei Hipofosfatemia poate surveni in hiperparatiroidism, rahitism, sindrom Fanconi. =546-precum sii cazul administririi parenterale de lichide lipsite de fosfat urma perfuzel intravenoase de glucoza, in cantitati mari. Deficitul sever de fosfati duce la astenie musculara, parastezii, hiporeflexie, tremor, ataxic. Inunele cazuri, celulele musculare siracite de compusimacroergici pot ajunge la liza miofibrilelor, cu cresterea consecutiva in ser a CPK. Deficitul de fosfai perturbeazi fimctia clementelor figurate sanguine: scade capacitatea fagocitar a leucocitelor, ce predispune la aparitia infectiilor, este deficitard retractia cheagului giplachetele au o durati de viat& seSzuti; prezinta fragilitate crescutti gi hematiile. Sciderea fosfailor din ertrocite diminueazi generarea de 2,3 difosfo-glicerat, ce modific& curba de disociere a hemoglobinei, si se ajunge la o hipoxie tisulara in prezenta unei saturafiicu oxigen relativ normalita singelui. Este evident ci se inrautiteste, in asa caz, starea pacientilor cu patologii cardiace, pulmonare, anemii Hiperfasfatemia se constata in hipoparatiroidism, insuficient’ renal, hipervitaminoza D, sarcoidoza, Oligoelemente. Fierul. Cea mai mare parte a celor 4,5-5,0g fier din organismul unui adult se gseste sub form de hem. Se afla in combinatie cu diverse proteine, generind hemoproteinele(hemoglobina, mioglobina si heminele celulare-citocromii, peroxidazele, catalazele, xantin oxidaza, fenilalanin gi tirozin hidroxilaza). Aproximatiy 25% din totalul de fier se gaseste sub forma de feritind si hemosiderind, $i numai cca 1% se afla in plasin& si in lichidul interstijial, in forma de transfering. Feritina prezintiun grup de proteine hidrosolubile, relativ termostabile, cu o greutate moleculari in jur de 460 kDa, Moleculele de feriting aledtuite din subunitdti au o forma e sferd goal, miezulfiind ocupat cu incluziuni de fier. Un astfel de complex poate fixa pina la 4500 atomi de Fe, dar de regul numai 20% din capacitatea de fixarea fierului este ocupati. in lipsa incluziunilor de fier se constat& prezenta apoferitinei. Dac& procentul de fier depaigeste 37 (in unele cazuri chiar si 50%) si complexele Fe - proteina sunt incomplet invelite de subunitatile proteice, se condenseazi si devin insolubile, se ajunge la hemosiderind, Preponderent, 70% din fierul depozitat se giseste sub form de feritina, si restul de 30% e reprezentat de hemosiderind. Cresterea concentratiei de hemosiderind denoti o suprasiturare cu fier feritinei. Confimutul de feritin’ este reglabil —sinteza de apoferitina creste in conditiile unei jinc&rcari cu fier si scade in caz de carenta lui. Dozarea feritinei serice, glicozilata si lipsiti de fier, poate stabili modificarile in rezervele de fier. S-a constatat cA 8-10mg fier depozitat corespunde 1 jig feritin® sericd pe litru, Este concludent c& in cazul unui deficit de fier, nivelul feritinei serice scade gi la o supraincdrcare cu fier concentratia sericd a ei va creste evident. in conditiile unei absorbtii optime cantitatea fierului absorbit Gin afimente nu depaseste 4 mg/zi. Durata viejii nei molecule de feritind cu fier este de citeva zile si deci procesul de degradare si sintezi contribuie ca rezervorul intracelular de ‘ier si fie usor supus mobilizari Gradul de absorbtie a fierului depinde de forma in care se administreaza fierul din alimente. Se absoarbe mai greu fierul trivalent. in prezenta vit. C si in mediul acid fierul se reduce la forma fieroasa (bivalent) care este mai usor absorbabil. Se considera cd ‘compusii care formeazi complexe insolubile cu fierul, ca de exemplu fosfatii din lactate inspecial, in -547-precum si oxalafii, acidul fitic din cereale ii reduc gradul de absorbfie. ‘Cuprul —un constituent esential in activitatea unor enzime ca: citocromoxidaza, peroxidaza, monoaminoxidaza, superoxiddismutaza. S-ademonstrat ca cuprul din ratia alimentard este absorbit rapid, dar procesul poate fi dereglat (inhibat) de prezenfa in lumenul intestinal a sirurilor de molibden. in plasm, ccupral se fixeaza labil de albuminele serice, fiind vehiculat la fesuturi. Dup& 24 ore toat cantitatea in plasmid se regiseste la nivelul «, globinelor—ceruloplasmina. Atomii de Cu, fixati initial de albuminele serice labil, sunt captati in ficat, incorporati_ in ceruloplasmina sintetizata in acest organ, apoi reintorsi in plasma. Se considera ca ceruloplasminann este un adeviirat transportator de Cu, simetalul incorporat nu partcip’ laschimburi cu fesuturile, find scos din circutul metabolic. Complexul Cu-ceruloplasmina este degradat in fica, iar cuprul eliberat se elimina pe calebiliar’. Concentratia cuprului seric oscileaza intre 90-140 Hg/dL. sau 14-22 umoVL. Valori ridicate ale cuprului seric si ale ceruloplasminei se itilnesc in infecfii acute gi cronice, infarct miocardic, leucemii acute si diverse procese neoplazice. Ceruloplasmina se comport ca 0 proteind de faz acuta, cresterea ei corelind cu alti indicatori de faz acuti ca: fibrinogenul, proteina C. in stirile mentionate, nivelul tansferinei serice seade. ‘Scaderi patologice ale cupremiei gi ceruloplasminei s-au descris in sindromul nefrotic sever, in enteropatii cu pierderi de proteine si perturbarea gravaia sintezei hepatice de proteine. Sugar hraniti exclusiv cu lapte de vac’, un aliment deosebit de sarac in cupru, pot face o hipocupremie, anemie hipocroms microcitar, hipoproteinemie si edeme. O situatic mai grava are loc la un deficit de cupru in maladia Menkes — defect genetic cu dereglarea proceselor de absorbtie si utilizare a cuprului. Sufera copii de sex masculin, boalae ‘ransmisi printr-un mecanism recesiv legat de cromozomul X. Se observa perturb in dezvoltarea fizica si intelectual’, crize convulsive si un par aspru, firs Iuciu, tepos, friabil sirisucit, care fa palpare d& senzatia de sirma de ofel (steely-hair sau kinky hair syndrome). Copilul este susceptibil la infectn, hipotermie $1 decesul survine pina la virsta de3 ani. Defectul de transport al cuprului prin celulele mucoasei intestinale survine sila nivelul transportului transplacenter. Blocarea cuprutui in mucoasaintestinald iar in cazul administririlor intravenoase in ficat, se datoreaz4 unei proteine cu structurd anormal care imobilizeaz metalul, facindu-| inaccesibil tesuturilor. In consecinté, se instaleazi deficite ale sistemelor enzimatice dependente de cupru, ce sunt responsabile de anomaliile somatice si neurologice. Zincul ~ element structural al carboxi-peptidazelor, alcool dehidrozenazei, carbanhidrazei. Confine zinc ¢ insulina, leucocitele. Concentratia plasmaticd variazd intre 11-17,6 pmol/L. Aproximativ 30-40% din zincul seric este fixat de c, macroglobuling. iarrestul este fixat labil de albumine. Deficitul de zinc survine la un aport insuficient sau la pierderi exagerate urinare. in cazul unei depletii acute apar: diareea, stiri depresive, dermatita perinazala si perioralé, alopecia. Manifestarile clinice dispar dupa citeva ile de la inceputul tratamentului cu zinc. Este descrisa o maladie cu caracter genetic, caracterizata prin dereglari severe ale absorbyici zincului denumité aerodermatita enteropatici. Ate wn mecanism de transmitere - 548autosomal recesiv ss exprimi prin diaree, alopetie si Ieziuni erozive in jurul orficiilor, pprocum $i cruste localizate pe coate, genunchi si glezne. Se considera ca subiecti afectati de aceasta maladie prezinta o anomalie in structura unei proteine secretate de pancreas, curol de fixare a zincului, facilitind absorbtia. Laptele de mami contine o astfel de protein, similard cu cea din pancreasul subiecjlor sndtosi. Fenomenele respective apar ‘dupa intarcare si trecerea lao alimentatie cu lapte de vaca ‘Manganul. In-vitro activeazi fosfatazele, arginaza, carboxilazele $i cholinesteraza. Experimental acongimat cd locul cardinal unde este concentratelementul este mitocondria, ceca ce evident presupune rotul manganului drept coenzima in activitatea enzimelor Tanpului respirator. Cobaitul ~clement structural al vit. B, este implicat in activitatea enzimelor ce contin B, ca cofactor. Deficitul de cobalt afecteazai formarea singelui. COMPONENTE ORGANICE ‘Substante azotate neproteice. Azotul neproteic. Se considera ca produsii finali sau intermediari ai metabolismului reprezinti substantele azotate neproteice. inansamblu, acesti compusi aledtuiese azotul neproteic ce cuprinde: uree (50%), aminoacizi (25%), acid uric (4%), creatina (5%), creatinind (2,5%), indican (0,5%), purine, bilirubin, polipeptide. Evaluarea azotului neproteic se face in filtratul obfinut dupa sedimentarea proteinelor. Diferenfa intre azotul neproteic si azotul ureie constituie azotul rezidual (restant).La uunadult sinatos variafile in concentraiie azotului neproteic sunt minime, dar dependente de cantitatea proteinelor ingerate. in unele procese patologice nivelul azotului neproteic reste, ducind la azotemie. Deosebim azotemie de retentie, cauzati de micsorarea climindrii prin urind a produselor azotate, care poate fi de natura renala sau extrarenali. In azotemie deretentie de origine renal majorarea azotului neproteic e cauzat primordial de cresterea continutului de uree (90%). Azotemia retentionala extrarenald apare in insuficienta cardiovascular, micgorarea tensiunii arteriale si scdderea fluxului sanguin renal. Azotemia extrarenala poate fi cauzata side dereglir in eliminari de urina, dup formarea ei. Azotemia de productie se depisteazi la un flux majorat de compusi azotati in singe, ca consecintiia lizei proteinelor tisulare in inflamatii, arsuri, traume. Ureea—produsul final al metabolismului proteic la speciile ureotelice. Se produce in ficat si reprezinti unul din mecanismele principale de detoxifiere a amoniacului, Se atest cresteri de ure in insuficienta renal, tumori,iradieri, degradiri excesive de proteine, sindroame cu dezechilibru hidroelectric, aport excesiv de proteine alimentare.. Acidul uric produs final al catabolismului purinic, poate fi de provenienfa endo- si ‘exogenii. Fixat de proteine, are un maxim de solubilitatc plasmatici Ino concentratic de 380 mol/L. 99% de acid uric se giseste sub forma de urati de sodiu. Se intilnesc hiperuricemii primare si secundare. Cele secundare se produc prin hiperproductie de acid uric in leucoze, policitemie, cura de slabire, plasmocitom. fn insuficienfa renala sau catabolism purinic crescut, la utlizarea unor medicamente, de asemenea se depisteaz nivel majoratde acid.uric. Hipouricemiile sunt mai rare. Creatina are o concentrafie de 25-35 nmol/L, detinatorul principal esteeritrocitul -549-Cel mai. fix constituent azotat al singelui, neinfluentat de alimentatie si corelat cu metabolismul muscular este creatinind. ‘Creatinina. Nivelul creatininei serice este un indicator sensibil al functiei renale $i variazi intre 62-97 mol/L la barbafi si 44-88 mol/L Ia femei Aminoacizii. Nivelul de concentratie plasmatic3 exprim’ echilibrul dintre aportul alimentar, utilizarea lor in biosinteza si degradarea lor. Variatii patologice apar in erori {nniiscute ale metabolismului, preponderent cu deregléri in transportul tubular. Deseori apar sindroame de mare severitate, asociate cu debilitate mintali gi des incompatible cu via. Tn suprimarea functici detoxifiante a ficatului si cresterea putrefactici intestinale va reste concentratia amoniacului plasmatic, care normal se gaseste in concentatii foarte mici (25 umoV/L). in cantitate mic’, in plasma, se gisesc si polipeptidele care provin de la degradarea incompleti a proteinelor. Va creste cantitatea lor dupa arsuri extinse. in concentratic mica, in plasm se depisteaza gi bilirubina (17 mol/L), aledtuit’ din 80% bilirubina neconjugata, legatl de proteine si fosfatide si cea direct, conjugata cu slucoronizi SUBSTANTE ORGANICE NEAZOTATE, Glucoza. Valorile normale variaz’ intre 3,3-5,5 mmol/L si este rezultanta intervenii ‘unui complex de factori endocrino-enzimatici. Ghcoza plasmatic’ provine din alimentati, alicogenolizs (ficat) si ghiconeogeneza (ficat,rinichi). Variatile patologice se manifest preponderent in diabetul zaharat (valori mari), iar hipoglicemiile se pot intilni in hiperinsulinism, tulburiri de resorbtie renal, afectiuni ale ficatului, insuficienté suprarenald si altele. Sunt descrise mai multe metode de depistare, dar cea cu ortoluidin’ este international standardizata. in ultimul timp intra in practica de laborator i metodele cenzimatice, Dintre principalele componente lipidice ne referim la urmatorii constituent: colesterol, trigliceride, acizii grasi liber, fosfatidele, aciziibiliari. Ultimil se gasesc inser la indivizii sindtosi, in concentratii mici, Cresterea concentratei acizilor biliari se produce in icterele obstructive si in cele hepatocelulare. Dintre acizii organic este prezent in ser un important produs al glicolizei anaerobe~ acidul lactic. E de origine eritrocitard sau muscular’, organe unde este intensa glicoliza anaerobi. Sunt descrise valori mari in ser dupa efor fizic, in insuficient’ cardiaca, in hepatopati. ‘O concentratie mici o are si acidul piruvie—produs intermediar (0,14-2 umol/L) al metabolismului. Creste vadit concentratia lui in deficienta de vit.B , inalcoolism siin cefort fizic intensiy. in insuficienta renala apare in concentratii majoré acidul guanidino- succinic. Sunt prezenti in singe, in concentratie mic&, si corpii cetonici (100-600 mol/L). Cresteri deosebite sunt depistate in diabet, inanitie gi alte patologii -550-