NURSING IN CHIRURGIA GENERALA Generalitati La sectia de chirurgie se ingrijesc bolnavi care necesita interventii chirurgicale. Asistentii medicali din clinicile de chirurgie trebuie sA posede calitati deosebite pentru a se integra organic in echipa de ingrijire (chirurgi, medici anestezisti, asistenfi - ATI, asistenti chirurgie, asistent sef, infirmiere, brancardieti), sé execute prompt interventille pentru salvarea vietli c&t mai multor pacienti. Calitéti necesare asistentilor medicali pentru a lucra Intr-un serviciu de chirurgie: - Capacitate de adaptare la orice situatie ; = Comunicare bund si capacitate de cooperare cu toti membri echipei; - Pregatire profesionala temeinicd, cunoasterea prioritatilor de ingrijire; = Rezistent& fizica si psihicd pentru munca in 3 ture; - Curaj_ si stabilitate emofionala pentru a face fata situatillor uneori dramatice ce Se pot ivi in fiecare garda intr-un serviciu de chirurgie; - Promptitudine in efectuarea tehnicilor, migoari coordonate si sigure; - Calititi de bun tehnician; aceasta presupune cunoasterea functionarii aparaturii moderne (actuale) folosit’ in ingrijirea boinavului; - Sinceritate, punctualitate, recunosterea greselilor, moralitate, bun coleg; - Optimism gi seninatate pentru stimularea pozitiva a pacientilor, binevoitor pentru a alina suferinta si a gr&bi vindecarea acestora; - Cunoasterea normelor de etica profesionala (pastrarea secretului profesional; Gragoste fata de bolnav si respectarea suferintei acestuia). Intervenjile asistentului/asistentei medicale: A, Delegate (la recomandarea medicului): = aplicarea prioritatjlor de ingrijire; + pregatirea bolnavului pentru investigatit = recoltarea produselor biologice si patologice pentru analize de laborator; = pregaitirea preoperatorie; - _ ingrijirea postoperatorie; = _administrarea tratamentului local si general B. Din proprie initiativa (autonome): = comunicarea ou bolnavul; - hidratarea si alimentarea bolnavului pe cale orala; = asigurarea confortului fizic'si psihic; = asigurarea igienei tegumentelor si mucoaseior, = mobilizarea pacientului, profilaxia complicatiilor; + educalia sanitara a bolnavilor. Echipamentul si tinuta asistentulvi din chirurgie Modele de echipament: 1. Cel mai folosit si indicat este, atat pentru baieti cat, si pentru fete, costumul compus din tunsed cu maneci scurte gi pantalon, culoarea alba pentru cei ce lucreaza in saloane, culoarea verde deschis sau inchis pentru terapie intensiva, culoare galben& oentru sectorul septic: culoarea poate fi aleasd la preferinta clinicii 42. Helatul alb cu maneci scurte incheiat la spate sau In fal 3, Pe cap - caloté de culaarea costumului; 4, Sabotide culoare alba. Tinuta asistentului trebuie s8 fie intotdeauna ingriité. Pentru fete manichiura cu unghii lungi i ascutite sau patrate este inlerzisd, iar machiajul se indica a fi discret, evitandu-se stridentele, din respect fata de suferinta bolnavulul, De asemenea, nu sunt indicate bijuterii multe (inele, brafari), pentru cA nu se pot spala si dezinfecta mainile des si eficient sau nu se pot folosi manusile deoarece se rup la imbracare. Mdnusile fac parte din tinuta obligatorie in timpul activitétii unui asistent medical, , cu buzunare, PRIORITATILE DE INGRWIRE Orice bolnav in stare gravé adus {a olinica de chirurgie generala necesita urmatoarele ingrijiri aplicate in ordinea prioritatilor: 1. Reechilibrarea hidroelectroliticd efectuata pe cale parenterala M. Supravegherea si mentinera funefiilor vitale, supravegherea starit de constienta Ml. Pregatirea preoperatorie Vv. — Ingrifirea postoperatorie V. Prevenirea complicatiitor postoperatorii Asistentul/asistenta medicalé din serviciul de chirurgie trebuie s& cunoasca temeinic tehnica aplicdrii acestor prioritati, pe care le efectueaza la recomandarea medicului. Chirurgia generala treteazé prin operatie foarte multe urgente, accidente, ‘nfecti, hemoragii, traumatisme, boli chirurgicale, tumori maligne si benigne, chisturi ete. Exemple: 1. HDS, peritonite, perforatie de organe, leziuni, traumatisme, colica biliard, ocluzii, hernii, abcese, ulcer gastro - duodenal, tumori, polipi, varice esofagiene, tumori gastrice, hepatice, colo - rectale, polipi si fisuri anale, hemoroizi, litiaz& biliara, pancreatita; 2. Accidente urgente: leziuni traumatice, hemoragii, degerSturi, arsuri, electrocutare, muscaturi de animale; 3. Infectii ale tegumentelor si fanerelor — panarifii, abcese, furuncule, flegmoane cu diverse localizairi; : 4. Afeotiunile glandelor endocrine: glands tiroida - hipertiroidie, noduli, tumori, abcese; 5. Glanda suprarenala - tumori maligne, benigne - feocromocitom, infecti. TICapitotut |. REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA Bolle chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicalé in sin provoaca tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic al organismului, pungnd in pericol viata pacientilor. Asistenta medicala trebuie s& recunoasca manifestérile Beestor dezechilibre pentru a anuta medicul si a se lua masurile de corectare necesare Pentru o mai bund infelegere a deshidratarilor si tulburérilor electolitice ‘am considerat necesar s& amintim cAteva cunostinte de fiziologie a echiliprulu hidroelectrolitic i acido-bazic. “¢ Nofiunile de fiziologie ale echiliprului hidroelectrolitic Apa in organism este fepartizat& iniracelular si extracelular, in vasele de sAnge si vasele limfatice. ¢ Rolulapel in organism: f. -dizolvS si transport substanfele. nutritive la nivelul celulelor gi preia | resturile metabolice transportandu-le spre organul de eliminare; |. mentine temperatura corpului constanté | este solventul substanfelor minerale gi al mecicamentelor Lo parte din apa rezulté_din_procesul_de_metabolism_al_proteinelor, glugidetor,lipidelar si se numeste apa metabolicd (de combustia)- — Tntfe aportul si eliminarea apei din organism existé un schilibr perfect. | Homeostazia — starea de coordonare si mentinere a functiilor normale ale organismiiutui. Bilantul hidrio este raportul dintra ingestia de lichide gi ellminarea lor cin organism. ___Aportul (ingesia) al ~ Eliminarea (excreta) [Bauturi — 1200 ml _______ | Urina = 1300 ml [Apa din alimente Respiratie (plamani) — ‘Omi al TAp& metabolic’ 300mi____—_—_| Prin transpiratie — 300 mi Prin fecale — 150 ml (Total = 2500 mi Total = 2500 ml _ Reglarea metabolismului apei si electrolifilor din organism Cei mai importanti centri reglatori din organism sunt: siglemul nervos si sistemul endocrin— Centrul principal al_senzatiei de_sete_se gaseste ctt_cre! hipotalamusulul. Cand apare Geshidratarea _hipotalamusul Scaderea nivelului apei in sange, apoi stimuleaza activitatea glan Sosterioare care secreta hormonul antidiuretic - (ADH), scézand asi de apa de la nivelul rinichiulut oe Glaridele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult aldosteron,. favorizand astfel retinerea -unel mai nrari cantitati de sare si ‘concomitent refingrea apei la nivelul rinichilor. Ingestia de apa, declansat "zatia de sete ~ manifestat prin gur& uscata, reface rezervele de apa ale organismuluiRolu! hormonului antidiuretic (ADH) este de a modifica permeabilitatea tubilor uriniferi gi reabsorbtia ape’ la nivelul lor, Cat timp ADH este prezent in sange, tubli permit reabsorbfia unei cantitéti mai mari de apa. Cand cantitatea de hormon antidiuretic scade in sange tubii uriniferi devin mai putin permeabili gi se elimina din organism un exces de uring, in caz de diabet insipid - ADH lipseste complet, de aceea boinavul elimina o cantitate mare de urina. Un alt hormon care participa la reglarea apei in organism este aldosteronul. Aldosteronul are rolul de @ contribui la echilibrarea de K* si Na’, retinand apa organismului intr-un echilibru. Rinichil regieaz& cantitatile de Na* din organism prin hormonul renina. Nivelul reninei este dependent de cantitatea ionului de Na’ din organism. Renina activeaza si un alt hormon numit angiotensina, care are doud efecte: 1. cresterea TA prin constrictia arteriolelor; 2. _cresterea secratiei de aldosteron - determina retenfia de Na’, care duce la cresterea TA. De aceea pacientii cu HTA sunt sfatuifi sé reduca sarea din alimentatie Parathormonul — participa la reglarea_reabsorbiiei de Ca din organism, component principal al oaselor si dintilor. Notiuni de fiziologie a echilibrului acido-bazic Diversele lichide din organism sunt sqlufii saline apoase, in care apa nu se comporta ca un vehicul, ci participa la toate reacliile fiziologice prin ionii H", OH’, pe care ji elibereaza prin disociere. Apa pura se gaseste in intregime sub forma de molecule nediasodiate si doar 0 proportie minima este disociata in ioni. ~ Apa este neutr din cauza ca se disociaza intr-un numaregal de H'si OH" Multe substante dizolvate in apa, cum ar fi NaCl, glucoza, ureea, modifica raportul ionic. Acizii in schimb, dizolvati in ap’, modifica raportul ior Exempitr - HCI este un ire de H’ deoarece se disociaza puternic in solutie prin marirea num&rului di alte solutii (cloruré de amoniu) inlétura anionii de OH” prin acidifierea ei. Sradul de acidtate sau acai a unc! soll este dat do concentala de ioni de H”- Concentratia de Ha fost denumita simbolic pl. + Solutia cu pH = 7 este neutré fata de apa: ¢ Solutile cu pH <7 sunt acide; © Solutile cu pH > 7 sunt alealine Sangele are pH-ul Intre 7,35 — 7,40, ugor aloalin. In conditii patologice variate pH sunt intre valorile 6,8 ~ 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt incompatibile cu viata. . Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valo: sanguin care Rormal auto dé apreximaty 7.49. - a Substanfele caré modificd permanent pHtul sunt eliminate prin respiratie, urina, digestie. i Digestia in timpul fazelor gastrice exercita efecte acidifiante deoarece stomacul elimin& H" in HCl, iar in faza intestinal se alcalinizeaza prin sucurile intestinale si pancreatice eliminate. Alimentatia introduce tn organism acizi prin preparate din came si alcaline prin vegetale, care au tendinta de dereglare a echilibrului acido-bazic. 2 pH-ului TWjn snge, att in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care corecteaz& modificarile, Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut de rinichi si respiratie. _ = — ~Smalizele dé laborator pentru determinarea echilibrul acido-bazic sunt: = din sdnge: - pH care are VN = 7,34 - 7,44; Bicarbonatul standard cu VN= 22 = 26 mM; ~ Baze exces cu VN (valoare normal) = - 2,5 - + 2,5 mM; = din uring - pH-ul = 55-65. += Dezechilibrele aoido-bazice Sunt ~ Blealoza = cresterea BA concentralia de alcali peste limita normala), se ‘corecteaza cu perfuzii de solutii izotonice de NaC! (ser fiziologic) $i clorura de amoniu; _ gcidoza = cresterea cantitati de ioni de H"; se corecteaza prin perfuzie Gu solutie de bicarbonat de sodiu. Necesarul de apa al organismului Nevoia de apa a adultului este 2500 ml/zi; aproximativ 35. ml/kg. corpizi La copil cantitatea de apa In organism este mult mai mare decat a adultulut: ~intre 0 - 6 luni, copilul are nevoie de 180 milkg corpizt; = intre6 - 9 luni - 150 mikg corpizy; = intre 9-12 luni - 129mi/kg corpizi; ~intre 1-2 ani - 100 mi/kg corp/zi. Lichidele totale ale organismului reprezinté aproximativ 45 - 70% din greutatea corporala. Barbafii au in triedie 62% din greutatea_corpului apa: femelle au 51% ap’; nou - nascutii si copii au aproximativ 75 - 80% cin greutatea corpului apa. : Lichidele organismului se g&sesc In mai multe sectoare si compartimente (sectorul celular si extracelular) separate prin membrane celulere, care au permeabilitate selectiva, permitind schimburi ionice gi electrolitice. Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri minerale duce la stari patologice de deshidratare care in functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaz3 pot s&intereseze sectorul celular, extracelular sau ambele. Termeni medical _ Homeostazie = mentinerea consianta 2 echilibrului mediulul intern Electroliti = substante chimice capabile s& se disocieze intr-o solutie in joni Lichid intracelular = lichid din interiorul celulei Lichid extracelular= lichid din exteriorul celulei care include gi lichidul interstitial gi cel intravascular Dezechilibru = lipsa echilibrului dintre apa si electroliti; pierderea sau anomalia fiziologica, anatomic a unei structuri sau functi Turgor cutanat = pliu cutanat persistent — Alcalozé = cresterea rezervel de alcali din sange, manifestata prin cresterea bicarbonatului > ‘Acidoza = cresterea aciditatii in sAnge manifestata prin cresterea concentratiei ionilor de H”; apare in coma diabetics Hiper = prefix pentru mai mutt ~~ Hipo = prefix pentru mai putin/deficitHipernatriemie = cregterea Na in sange > 150mEq/l Hiponatriemie = scaderea Na in sange < 130mEq/l Hiperpotasemie (hiperkaliemie) = cresterea K > 6,7mEq/| Hipopotasemie(hipokaliemie) = scderea K < 3,5mEq/l Hipercalcemie = cresterea Ca in singe > 7 mEqf - rise de litiazé Hipocalcemie = sc&derea Ca < 4,5mEq/l manifestaté prin crize de tetanie sau spasmoiilie Volemie = volum de s&nge circulant Hipervolemie = cregterea volumului de sAnge > normal; Hipovolemie = sc&derea volumului de snge < de normal Starile de deshidratare Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar unor pierderi exagerate in stari patologice. ~ Clasificarea deshidratarilor (In functie de aportul de lichide: _ * Deshidratari de origine digestiva: 1. a) prin lipsa aportului de apa si electroliti - apare la copiii mici, sugarii care nu siiu s4 ceara, bolnavil varstnici neputinciosi, paralizati neingrijiti, bolnavii gravi (neurologici, comatosi) nesupravegheati; ) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorité unor afectiuni ale tubului digestiv: stenoz pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardieit stenoza la nivelul duodenului 2. prin_pierderi_exagerate apare in: diaree, varséturi, peritoni aspiratie gastrica prelungita, intoxicatil ¢ Deshidratéri de origine extradigestivé survin ca urmare a pierderilor de lichide pe alte ci: — ascita, LR.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungit fi_ puternice la cei care lucreazé in atmosfer& supraincalzita: (fi) 2upa modificarite de concentratie apérute in lichidul extracetular: \“" 1. Dezhidratarea izotona — se produce atunci cand pierderile de apa si electroliti sunt in aceeagi proportie. Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastric’, paracenteza, hemoragii masive; se pot pierde pe aceste cdi 2 - 3 | sau chiar mai mult. Se corecteaza prin administrare de solulii izotone, 2. Deshidratarea hipertonaapare cAnd apa esté éliminala in proportie mai mare decat electroliti. + Apare in: transpirafii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febrd, lipsa de aport de apa Aceasta se corecteaz& prin administrarea de solutii hipotonice. 3. Deshidratarea_hipotond — se produce cAnd se elimina srurile minerale in proportie mai mare decat apa. ~ Poate apdrea dupa: - administrarea de medicamente diuretice; — - poliurii patologice, insuficienté cortico-suprarenalé; - transpiratii abundente. — - Se corecteazai prin administrarea solutillor hipertoniceT /{/ Dupa cantitatea de lichide pierdute: 4. Deshidratare ugoara sau de grad | — pierderile de lichide nu depasesc 5% din greutatea corporala, pacientul prezinté numai sete exageraté modifica clinice. — 2. Deshidratare medie sau de gradul I! ~ pierderile de lichide ajung la 8% din greutatea corporala. _ ~ 3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la 10% din greutatea corporal. ‘Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul I! si Ill acestea sunt: - turgor cutanat prezent; - hipotensiune arterialé — pacientul isi pastreaz& cunostinta in deshidratarea de gradul Il; - puls accelerat si slab; - diureza scazuté; - infundarea globilor ooulari; - _usc&ciunea limbii si cianoza extremitatilor. Apare starea de obnubilare, TA foarte scdzuta 0/0, puls filiform, oligoanurie, chiar coma in deshidratarea de gradul Ii Semnele deshidratarii la copii mici si sugari - liu cutanat persistent, - fontanelele infundate, - glabi oculari hipotoni In tratamentul deshidratarilor se urmareste inlaturarea cauzelor care le-au generat si inlocuirea stricta a pierderilor de apa gi electrolitjior. Bilantul hidric Bilantul hidric al organismului const in compararea aportului cu volumul lichidelor eliminate, care in mod normal trebuie sé fie egal. "~-Nacesarul de lichide depinde de varst&, clima si greutate corporal a unui individ Bilanful hidric este efectuat de asistenta medicala prin masurare volumetricé a intrarilor gi iegirilor lichidelor gi este important f < aprecierea starii generale a unui bolnav grav; - stabilirea aportului necesar de lichide pentru alimentatia parenterala; ~ depistarea unor str patologice ale organismului (exemple: oligurie, anurie) ~ punerea si susfinerea diagnosticului in insuficienta cardiaca, IRA. — Definitie: Aportul hicric reprezint& toate cantitatile de lichide administr unui boinav pe tiferite cai naturale sau ai Exemple: et lichidele administrate 1.V.; } ¢lichidele adininistrate oral; + alimentatia pe sond& gastric&, pe sond& duodenal, intestinal si cateter; e lichidele de spalatura; | + lichidele de ta dializa peritoneala; / «apa (metabolic) provenit din oxidarea celular = 300mV/24h, fe lichide 10iminérile de lichide cuprind suma cantitatilor eliminate pe toate caile sau artificial Exemple: e diureza; « lichidele aspirate prin sonda gastrica, duodet plagilor; e lichidele de spalaturd; chide eliminate prin fecale (normal = 150ml); * secretii eliminate prin fistule; * pierderi de snge * lichide (escité) evacuate prin paracentezA, lichid extras prin toracocenteza: * lichide eliminate le nivelul tegumentelor si mucoaselor prin transpiratie, prin respiratie; © prin transpirafie se pierd 500 mi, iar dac& pacientul are febr8, se pierd in plus cu fiecare grad peste 37°C, intre 500 — 600 mt. natural ‘4 sau eliminate de la nivelul Compararea aportului $i elimindrilor poate arata: * bilant_hidric “pozitiv “dac& aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare; © bllant comp © bilantul_negativ c&nd aportul este egal cu pierderile (normal) NG pierderile sunt mai mari decAt aportul; indicd stare de Fig. 1. Pliu cutanat persistent (9, pag. 865) Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale ale bolnavului deshidratat Pentru stabilirea si efectuarea_unei_rehidrata trebuie s& se cunoasca tipul_de_deshidratare, sim; borator, greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric, ~~ interventiile —asistentului/asistentei pentru reechilibrarea_hidro- electrolitica a pacientului: — - c&ntéregte boinavil pentru aflarea greutAtii in fiecare z - mascara cantitatea de lichide ingerate: recolteaza sAnge prin punctie venoas& pentru analize de laborator: - Ht, Hb, globule rosii, -lonograma: Na* = 137-147 mEq/l sau 135 - 144 mM K*=4,5~5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mMil; 97-107 mEq/l sau 97 ~107mMlt = 5 mEq/l (9-11mg%) sau 2,25 -2,26 mM i corecte_a_organismului nele, investigatille deMg"'= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0:79 - 1.05mn4y - pH sanguin VN = 7,34 - 7,44 - Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mMilt REZENVA Alear, 5 - Proteinemia VN = 65 - 85g/! - Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mgid + recolteazé urin& pentru — examen sumar, pH Mt Grama - masoaré functile vitale (T°, puls, TA, respirati@, Clureza) 5; 18 Urinara, in foaia de temperatur’; - determina volumetric: cantitatea de lichide elit lureza, scaune, cat si"prin pierderi patologice (VarS@tUrh transpi. 4 pumar og lichide de aspiratie. undenie), = administreaza solufile electroltice indicate de MET Prin per, Wy = _asiguré igiena pielii si cavitatii bucale; = administeaza regimul alimentar indicat. Criterille clinice pentru stabilirea neces@rUlUl 8 lichigg 5 deshidratat: bolnavul - senzatia de sete - turgor cutanat - _ frecventa pulsului - masurarea TA - cianoza extremitatilor - _uscdciunea limbii Ratia de corectare reprezinta cantitatea 9° lichide pig, pnd la inceperea reechilibrarii hidroelectrolitice. La sugar pentru orientarea rehidratarii s' estabilirea echilibrului hidro-electrolitic SO urgens Electroliti se inlocuiesc la recomandarea medicultl in rapon Oo valoda, ‘obfin in urma efectuarii ionogramei din sange $i 19 FPOF cu pig, den Orile ce sg Necesarul de lichide a bolnavului se celoule324 asta &xistente - lanevoile bazale ale organismului se adauga 0 Cariitate S27 me, 1 sau 18 359.244 4 a H-ul urinar, jong e828 Valorie iminate prin, lute de boinay va cantar re 8 lichige Pierderile prin varsétur, transpirafi, diaree *SPiatie ga.1i°3° S9al8 cy pansamente; ® Fabra gi = pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C. bolnayy) lichide Brim $00 my Calcularea rafiei de lichide Exemplu: un pacient cu temperatura 39°, 27° PFZME Var Primi [Penna C37 [Transpiratie_ [otalTULBURARI ELECTROLITICE Sodiul (Natriul) reprezinté 90% din cantitatea de cationi ichidul extracelular, valoarea normala fiind de ;137-147 mEq/l. Sodiul determin: presiunea osmotic&, crestera TA, regléaz&--echilibrul~ acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat. | Hiponatriemia reprezint& scdderea Na” sub 130 mEq/l. Catizéle pot fi - hiperhidratare cu apa, cu bere; - pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid); - transpiratie excesiva; - diet hiposodata timp indelungat; - Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie, anxietate, piele umeda, hipotensiune arterial, coma in deshidratérile grave; Interventille asistentei: = recunoaste modificarile si anun{& medicul; - canuleaz o vend, monteazé o perfuzie !V. cu solutii hipertonice; - administreaza solutié de ser fiziologic |.V. si medicamentele recomandate; - inregistreaza in FT toate cantitatile de lichide perfuzate; - Monitorizeaza perfuzia (60 picdturi/min) si functille vitale ale pacientului; - Apreciaza eficienta interventiilor aplicate: - Educ& pacientul s& evite consumul excesiv de apa, s& respecte doza de diuretice recamandata, s& evite purgativele drastice (sarea amara). Hipernatriemia reprezinta cresterea Na* pesie 150 mEqil. Cauze: = ingestie de alimente sarate prin obignuinta; - intoxicatie cu sare, ingestie de apa de mare; - insuficient& cardiaca, insuficient renal acutd sau cronica. Problemele bolnavului: agitetie pana la convulsii, sete intens&, hiperemia fetei, HTA, tahicardie, mucoase uscate, confuzie. Rolul asistentei este: - _atentioneaza pacientul s& reduc sarea din alimentatie - regim hiposodat; = monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na - Glucoza 5%, medicamentele diuretice; - monitorizeaza functiile vitale, noteaz4 valorile in FT; masoara si noteaza toate cantitatile de solufii perfuzate; - linistegte pacientul si familia daca este cazul; educ& pacientul s& respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaz& activitatea neuromuscular’. Modifica: hipopotasemia si hiperpotasemia. _ Cauze> inanitié, anorexie, supradozare de diuretice caré elimina K, tratament cu cortizon, diaree. * ‘ Hipopotasemia apare la scderea K’ sub SmEq/l in sange. - V.4/ Simptome - stare de oboseala, slabiciune muscular insoti - _ peristaltism intestinal sc&zut, ajungand pané k - sc&derea apetitului, great’; - _manearime de piele; - crampe - c&rcei musculari la mugchii gambelor; a de durere; ileus; 13~ aritmii cardiace ~ extrasistole, unda T aplatizata pe EKG. Interventile asistentei: - monitorizeaza (EKG) funofia cordului; ~ Ganuleazé o ven’, monteazé o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului medicamente, solutie KCI combinaté cu solutie glucozé 5% + _ administreazé un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, vatza, caise banane. _ evalueazd starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare, greturile, palpitatiile Hiperpotasemia reprezinté cresterea_K peste 6 urgenté medical, deoarece exist& riscul opriri inimit in diastol Simptome: aa = great, diaree, iritabilitate, dureri abdominale; © ritmi cardiace, unda T amplitudine mare, rise de stop cardiac (in diastola) interventille asistente’: - reounoaste modificarile si anunta medicul; ~ canuleaz’ o ven, monteazé o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adaugé medicamentele indicate: insulina, bicarbonat de Na’; - monitorizeazi funotile vitale — monitorizarea cardiac Holter (EKG); - pregteste medicamentele gi aparatura necesara in .cazZ de urgenta, defibrilator, aparaturé pentru RCP ; _ bolnavul este sfituit si nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi) bogate in K* TmEqll; este o ViVeF ts ff Hipercalcemia ‘teprezinta crestefed Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide. Manifestéri cliniae: +." - cefalee, varsaturi,|lee.icardig sau tahicardie, HTA; - rise de nefrocalcinoza, litiaza renala, biliara. Rolul delegat al asistentei medical: - administreazé medicamente care elimina Ca — Furoserid = monitorizeaza cardiac prin EKG - Holter, TA, T°; Interventil independente: - asigura.igiena tegumentelor si mucoaselor; _ administreazd regimul alimentar si sftuieste bolnavul gi apartinatorii sa limiteze consumul de lactate si branzeturi, cat si juarea medicamentelor care contin calciu fara recomandare medical; recomanda pacientului s& consume cantitati suficiente de lichide evit8nd apa mineral carbogazoasa; poate consuma apa plat’, ceai, apa fiarté si racita Hipocalcemia reprezinta sc&derea Ca in sange sub. 4 m€EgiL ca urmare a.unei tulburari de secretie a paratiroidelor. — Problentele bolnavului - semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie. Rolul delegat al asistente’ ~ administreazd preparate de Ca .V. lent tn criza de spasmofilie: preparate de Ca per os cu vitamind D in afara crizei; Rolul independent. administreaza regimul alimentar care trebuie s& fie bogat jin lactate, branzeturi, ou, carne, vitamine; sfStuleste pacientul/pacienta sé reduc& consumul de cafea;- evalueazé starea general a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele si contractile musculare. Evaluarea interventiilor aplicate Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaz& sub supravegherea si indrumarea strict a medicului, Deshidratérile de gradul It si II1 se trateaz8 de obicei la serviciul de terapie intensiva. Asistenta va urmari ameliorarea starii bolnavului dupa urmatoarele manifesta - disparifia senzatiei de sete; - normalizarea pulsului bolnavului; - valorile T.A. cresc treptat; - dispar crampele musculare; - se restabileste turgorul cutanat; - disparitia infundarii fontanelelor la sugari; iB - diureza se normalizeaz’; - se restabileste starea de constienta la copii. = Evaluarea starii de hiperhidratare Hiperhidratarea se manifesta prin aparitia urmatoarelor simptome: - cefalee, great, varsaturi, crampe musculare, oboseala; - somnolent, convulsii; = coma cuH.T.A. ; - formare de edeme (revarsate pleurale, pericardice, peritoneale), Intervenfii de urgenta: - _restrictie de lichide pana la cura de sete; - festrictie de sare in deshidratarea hiperton’; pacientul va primi un regim desodat, - perfuzil cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucozé 33%, medicatie diuretica pe cale I.V.. punctii evacuatoare, dializ4 extrarenala: - controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului hidromineral accidentele de hiperhidratare. - Tehnici de hidratare . Hidratare pe cale naturala sau calea oral Hidratare pe cai artificiale: a a. prin sonda nazo - gastricé sau nazo — duodenala; u ». parenterala - perfuzia .V. este calea cea mai folosita. res 1, Calea orala este cea mai comoda si mai usoara. Este calea fiziologica, cand boinavul e constient. Se foloseste in toate cazurile de deshidratare de gradul |. Se renunta la calea orala in urmatoarele cazur - varsaturi incoercibile; + stenoza de pilor si esofag; - tulburari de deglutitie; - negativism; - deshidratare de gradul I! gi Ill. Se tine cont de necesitatile de lichide si de preferinta bolnavului. Lichidele se administreaza cu cand, lingurita, pipet la copiti mici. 15Hidratarea oral se face cu: _ lichide la care se adauga solutie glucozé 2% (20g glucoza /1litru apa) sau zahar; - = solutie de Gesol (contine glucoza si saruri de Na, bicarbonat, clorura de K); ~ Hidrasec (pliouleie cu prafuri ce contin s&ruri care se administreaza dupa dizolvare in apa fiarta gi rAcitd sau cea), - Prafuri de hidratare in pliculete care contin 3,8 g NaCl, 2,59 NaCOs, 1,5 9 KCI); se dizolva intr-un litru de apa fiarta gi récita. . La nevoie se poate aproxima: — -1 lingurité sare de bucétarie = 3/4 lingurité NaCOs =1-2lingurita KCL - = 5 lingurite de zahar Hidratarea oralé se face {inand cont de necesitatile organismului si de preferintele bolnavulul ‘Moduri de administrare: = cuceasca, cu ligurita, cu pipeta sau biberonul la copii mici ~ administrarea se va face la intervale precise in cursul unei zile, pentru a nu inc&rca deodata tubul cigestiv si nici aparatul circulator. Lichide administrate: — - ceai la o temperatura variabila, limonada, sirop, sup, apa minerala; = O.MS. recomanda pentru rehidratare oral o solutie care contine: 3,59 cloruré de Na, 2,59 bicarbonat de Na, 1,5g cloruré de K si 20g glucoza la 1000ml apa de robinet sau apd de fanténa fiartd si récité. Pentru corectarea gustului se poate folosi ceai de menta. jin farmacie exist pentru rehidratare orala pliculete inchise impermeabil care contin. prafuri cu sarurle pentru prenararea solutiei, vebuie doar diZovatey acasé . = Temperatura lichidelor variaz& dupa preferinta boinavulu | - reci la cei care au greala; ] - calde la cei cu inflamatii faringiene; +1 1apa - obignuit, la temperatura camerei 2a. Calea duodenala - se face prin administrare ritmica a lichidelor prin sonda nazo - duodenal sterila, de unicd folosint&, introdusa prin tehnica tubajului duodenal, care se racordeazé la un perfuzor cu clemé reglabilé pentru numarul de picaturi, care trebule s& varieze intre 60 - 100/minut; punga cu solutie de hidratare trebuie s@ fie incalzita inainte d&-administrare la temperatura corpului (tehnica descris& la alimentatia prin sonda). 2b. Calea parenteral - perfuzia intravenoasé este cea mai folosita in toate starile de urgent& pentru reechilibrarea hidroelectrolitica si acido-bazic’ a organismului PERFUZIA Definitie: Perfuzia reprezinté administrarea pe cale intravenoasa de solutii electrolitice, medicamente, sange si derivati de sAnge prin intermediul unui aparat de perfuzie adaptat la un flacon sau punga cu solutie perfuzabila. 16Rolul asistentului medical in Romania este de a cunoaste tehnica administrérii diferitor tipuri de soluti, cunoasterea aparaturii actuale si a accesoriilor necesare perfuziei, a sistemelor de ace si catetere, precum si a recipientelor cu solu. - Materiale necesare: - solutii dezinfectante pentru tegument, aloo! medicinal, alcool iodat, solutie betadine; - tampoane de vat, comprese sterile, manugi sterile, garou, mugama, alezé, leucoplast, fas de tifon, plasturi, pansamente adezive de tip folie sau plasa, camp steril; - trusa de perfuzie; - infuzomatul; - injectomat pentru perfuzie cu presiune pozitiva; ~ solutii de perfuzat ambalate steril in pungi sau flacoane PVC, incalzite la nm temperatura corplui. - _medicamentele suplimentare; - stativul de perfuzie; - pensd hemostatica; - oseringa ou ser fiziologic steril; - set de catetere venoase sau branule sterile; r = dispozitive de pozitionare a bratului - jgheab sau perme; - tavita renala; ménugi sterile pentru asistent/asistent8, Accesoriile necesare aparatelor de perfuzie sunt: - canuld, fluturas, ace de diferite dimensiuni: - _sistemul de reglare a dozelor: clema sau prestub; - piese intermediare (cateter cu mai multe cai - Tobinete gi sisteme de injectere supiimentara. Viteza de administtare a perfuziei este dependent de diferenta de presiune hidrostatica data de diferenta de nivel dintre recipientul de perfuzie si pacient. Exemple de medicamente care necesita administrare continua intravenoasa cu ajutorul unui perfuzor: Insulina rapida, Heparina, Furosemid, Nitroglicerina. : Sy — sl _——_Infuzomatele sunt niste perfuzoare automate care regleaza activ printr-un sistem de pompa cantilatea de soluffe peruzata:,aparatul poate fi programat sa Yeglezé volumurTa numarul de miillitt’ in cazul administrarii unor soluffi concentrate sau asocier! de medicamenté. Infuzomatul se Mal Aumeste pompa de.parfuzie, (rit Injectomatele sunt aparate de_perfuzie electronice care pot elibera una 4 sau mai multe seringi_simultan cu ajutorul uflof propulsor linear cu piston de mare precizie p&ntru administrarea unor doze exacte de medicamenté, cut debit de 1 - 100 ml/ora. Injectomatul se. numeste pompa 06 pertuzie = inject xemple de medicamente/solutii perfuzabile caré necesita aamimistrare prin infuzomat sau injectomat: Adrenalina, Dopamina, Lidocaina (xilina), antihipertensive, antiaritmiée, concentrate de electroliti, Noradren: Pregatirea boInavului: =~ ' psihica - informarea asupra utiitatii, luerea consimamantului; © fizicd - se roagé bolnavul s& nu manance, s nu fumeze; - se cantareste bolnavul; 17- se m&soard functiile vitale (TA, puls, temperatura, respiratie diureza); ~ pregatirea locului prin dezinfectie sau raderea pilozitatilor daca este azul; ~ $e sfatuieste boinavul s4-si evacueze vezica urinara, eventual scaunul - se alege vena Modalitati de introducere a canulei sau branule! - prin puncfie venoasa percutanata efectuata de asistentii medicali; ~ prin venesectie sau denudare de vena, efectuaté de catre medic (chirurg) cand nu este posibila abordarea unei vene; - prin implantare subcutanatd de cateter special cu membrana, efectuata de medic (exemplu in cazul unui tratament cu citostatice de lunga durata, care va putea fi administrat gi ambulator, ridicand astfel calitatea vietii bolnavulul neexistnd impedimente legate de realizarea igienei corporale) Fig.2 .Perfuzie cu infuzomat —_Fig.3.A.Perfuzor protejat Impotriva luminii,B canulé (9, pag. 876) Fig. 4. Injectomat in funotiune (spitalul Sf. Spiridon-ATI) - colectie proprie 18Pregatirea flaconului si montarea perfuzorului: Tehnica monta ~ se incdlzeste flaconul sau punga cu solutia de perfuzat la temperatura corpului; - se pregatesc medicamentele recomandate de medic (fiole), se aspiré in seringa sterila, se dezinfecteaz& dopul flaconului si se injeteaz pe rand medicamentele indicate; = se omogenizeza prin migcari de résturare a flaconului, - se desface perfuzorul din ambalaj, se indeparteazé teaca protectoare de la trocar, se dezinfecteaz dopul gi se introduce trocarul prin dop in flacon cu o singura migcare; - se dau bulele de aer afara prin migcairi de balansare, pana ce jetul curge continuu; - se inchide prestubul sau se penseaz& cu o pens& hemostatica mangonul de cauciuc si se suspenda in stativ; - pentru a se evita desterilizarea se poate reaplica teaca de protectie la ambou dac& dureaza mai mult prinderea venei; perfuziei la vena boinavului se spala mainile, se imbracd manusile; se aplicd garoul si se evidentiaza vena; se dezinfecteaza pielea cu alcool medicinal; se fixeaza tegumentul cu indexul si policele manii stangi, se punctioneaza vena cu o branulé sau cu acul, cu bizoul in sus; se conecteaz amboul perfuzorului la ac sau branula din vena; se desface garoul, se reglezA_numarul de picaituri; se fixeaz& acul sau cateterul cu plasture special (Vencafix) sau benzi de ieucoplast pentru a preveni deplasarea sau o eventual contaminare; se panseazé steril locul unde s-a fixat canula sau branula pentru protectie si siguranta dupa terminarea perfuziei, Supravegherea perfuziel si starii bolnavului: se verificd locul punctiei $i regiunea incojurétoare pentru a descoperi la timp 0 eventual perfuzare paravenoas: se urmareste starea bolnavului, puls, TA, culoarea faciesului; se urmareste vileza de perfuzare indicat de medic, nu se lasa la preferinta bolnavului modificarea ritmului de administrare; unii bolnavi pot modifica ritmul pentru a se termina mai repede perfuzia fara sa stie asistenta « In cazul folosirii unei branule trebuie supravegheata regiunea pentru a nu aparea 0 tromboza sau flebité dupa terminarea perfuziei. Semnele de fiebit sunt: durere, tumefiere, eritem sau rogeata; se vor aplica comprese cu apa rece, unguente cu antiiflamatoare si anticoagulante (Hepatrombin). + Durata unei perfuzii nu trebuie s& depaseascd 2 zile in vederea evitari inflamatiei locale Terminaree pertuziei: - inainte de a se termina tot lichidul din flacon se inchide clema pentru a se preveni intrarea aerului; . - se desfac benzile de leucoplast; se extrage acul sub un tampon de vata imbibat in alcool; se comprima cateva minute locul, apoi se panseaza steril sau se poate aplica un plasture.Tehnica instalarii injectomatului Materiale necesare: ‘seringi Braun de capacitate 50ml; solutia de perfuzat si medicamentele recomandate; prelungiri (catetere) lungime 150 cm; canula venoas& materiale pentru punctia venoasa. Pregatirea bolnavului este la fel ca pentru o perfuzie simpla Tehnica: Se instalarea si incarearea seringli se conecteaza setul de extensie la seringd; inchizatorul corpului_seringii se ridica in sus gi se roteste la stanga; se plaseazai seringa in locagul din injectomat, se ageaza flangele corect in fanta existenta; se intoarce inchizdtorul corpului seringli in pozitia inchis; se apasa tasta ON peniru a deschide Pilot Az; Programarea perfuziei se conecteaza setul infuziei la pacient si se verifica general; se programeaza rata fluxului in miiora. Pornirea infuziei (perfuziei): sé stabileste volumul de infuzare conform recomandarri; se administreazi BOLUS, la recomandare; aceasta reprezinté injectare rapidas Tehnica instalarii infuzomatului vor respecta instructiunile de folosire ale aparatului po OONDARO Materiale necesare: perfuzor special, flaconul cu solutia de infuzat; medicamente (fiole) recomandate; materiale pentru punctia venoas&; Tehnica: Se umple supapa setului de infuzie. Se inchide carligul compresor. Introduceti setul de infuzie in unitate. Inchideti usa si deschideti roller- clamp. Introduceti drop chamber in drop sensor, Folositi butonul on/of pentru a porni si Inchide unitatea Conectati setul de infuzie la pacient. Stabilifj rala de distribuire. Folositi butonul start/stop s& pomitl infuzia (perfuzia) Butonul start/stop poate fi folosit s8 opriti gi s& repornii infuzia. Alarmele pot fi suprimate pentru 2 minute folosind butonul. Se poate programa volumul si timpul infuziel accesand tastele functionale de pe monitor cum este descris in instructiun 10. Apasati gi tineti apasat butonul on/of timp de 2 secunde pentru a inchide unitatea 204 Bb Fig.5. Perfuzor special pentru infuzomat Fig.6. Schema infuzomatului (17, Pag. 77) Accidente si complicatii ¢ Perfuzare paravenoasé prin punctionare gresit&; punctionarea unei artere se evita prin punctionarea veneior laterale si nu centrale de la plica cotului; Embolie gazoasa prin golirea flaconului si nesupraveghere; Embolie de cateter sau branuld; se evita prin verificarea inainte a cateterefor (s4 nu aiba defecte de fabricatie); Contaminare microbiana prin nerespectarea regulilor de asepsie; © Perfuzarea cu ritm rapid provoaca incarcarea volemica excesiva, iar la cei cu insuficient& cardiacé EPA; © Septicemie de cateter; se previne prin inspectarea zilnic& a pansamentului si locului injectarii si dac& sunt semne de inflamatie se recomanda scoaterea cateterului, examen bacteriologic din restul de solufie perfuzata, hemoculturé gi tratament adecvat SOLUTH PERFUZABILE Rolul_asistentei_medicale este s& cunoascd solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre ele si medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, tn vederea restabiliri echilibrului initial al organismului. jin functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in: solufit izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fziologica); - _ solufii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fziologic’; solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica. ‘in functie de scopul urmarit, solutile perfuzabile se clasifica tn: solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii; solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice; solutii pentru alimentatia parenterala. one. fal4, Solufii de baz’ Acestea serves ca mijloc de transport pentru medicamente, solutil corectoare, lichide. Exemple: sNGolutii izotonice de electrolifi (contin ionil din plasma in concentratil fiziologice). _ Solufia de cloruré de Na concentratie 0,9% tn pung PN.C. de 250 mi, 200 fel, 1000 mi (cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite. 2. Solutiile de corectare ‘Aeeste soluti se folosesc la corectarea perturbairilor metabotice (alcaloza, acidoza), la completarea unui deficit electrolitic si la reglarea insuficientelor functionale. Exemple: Soluti de electrolifi concentrate: K, Na, Ca si Mg (hipertonice) se administreaza ciluate in solufi izotonice deoarece introducerea directa |.V. poate produce reactii cu rise vital (de exemplu flutter ventricular la administrarea de solutie de K nedizolvat) Solutii hipertonice: ~ solatia de clorur& de.Na 10%, 20% 1 golufia de glucozé 10%, 20%, 33%, 40% 1 olutia de lactat de Na 110gf%e, lactat de K 50% Alte solutii de corectare: ° «solute tampon de bicarbonat de Na in concentratie 1,4%, 4%, 8.4% se folosesc la corectarea acidozei metabolice.. Solutiidiuretice osmotice:—- - sorbitol 40%, manitol 10% gi 20% se folosesc in tulbu edemelor, forfarea diurezei in intoxicatil Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonics _ Solufia cloruré de Na 4,5g% ; 2,25g%e; Solutia de glucozd 2,5% (25%e). - Solutile jzotonice. se folosesc in corectarea deshiratarilor izotonice: solufia de ser fiziologic 0.9%, solutia de glucoz’ 5%. ~ ri de diureza, reducerea 3. Solutfi pentru alimentafie parenteralé » Carbohidrafi: soluti de glucoza, diferte, concentrati, solutile de fructozé, dexiroza 5%, 10%, 20%; . Aminoacizii sunt indispensabili sintezel proteinelor, deoarec organismul nu-si poate sinfetiza aminoacizil esential, acestia trebule s& fie administrati in soluti perfuzabile. ae emple: Argininé, Amigosterl, Aminoplasmal L-10, Plasmasteri soluti in flaooane de sticla Aminoacizii, nu se administreaza in_combil medicamente deoarece au capacitate de interacfune: Cei 8 aminoacizi esentiali sunt izoleucina, leucina, lizina, metior fenilalanina, treonina, triptofan, valina. ~ De retinut: Solutile de aminoacizi si de glucise trebuie protejate 7” timpul cepozitiri si acministrarii de temperatur ridicate gi de luming fie cu alte solutii seu ouReactilie de incompatibilitate ale solutillor perfuzabile cu unele medicamente pot provéca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor, embolii prin amestecarea unor emulsii, modificari farmacodinamice Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele: 1. Furosemid 2. Nitroglicerina 3. Algocalmin 4, Metoclopramid 5. Eufilina 6. Insulina 7. Dopamina 8. Ambroxol 9. Cimetidina 10. Diazepam Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar pentru evitarea reactiilor dupa fiecare administrare se spalé calea (cateterul sau canula) cu ser fiziologic steril inainte de a administra un alt medicament. ATENTIE! Nu se amestecd. * sdngele si derivatele de sange * solutiile de aminoacizi (Arginina) * solutiile uleioase ¢ Manitolul DE RETINUT: Vitamina Bo nu se administreaza Impreund cu Vit. By $i Bs Acidul folic cu acidul ascorbic (vit. C) Vitamina B 12 se inactiveezé cu vitamina C in solutis Vitamina K nu se amesteca cu alte vitamine La administrarea vitaminelor se va tine cont cé multe sunt sensibile ta lumina si cdldura. De aceea se preferé administrarea in perfuzil de scurté durata Sau se vor introduce in flacon chiar inainte de administrare, Prepararea solutiei perfuzabile: * Recipientul de perfuzie — flaconul din sticlé (Arginina) sau cel din plastic se ageaza vertical. + Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vat imbibat In alcool medicinal * Toate medicamentele gi solutille adaugate se amestecd cu solutia de baz& prin rasturnari succesive ale flaconului inainte de administrare. * Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul de aerisire dac& este incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient. * Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rsucire o singura dala. Rasucirile succesive pot antrena fragmente mici de cauciue care ajung in solutie ¢ Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picurdtorul trebuie 84 fie umplut cu solutie 2/3 (dacé nu este suficient de plin exist& pericolul patrunderii bulelor de aer din tuburi in vena). * Flaconul se suspenda in stativ la o ina corpului pacientuiui, ° Tubul de aer se fixeaza la flacon f&r8 Indoituri, daca se foloseste o trusa de perfuzie cu filtru de aer. 1 de 50- 60cm deasupra nivelului 23De refinut! - ‘in cazul perfuzillor de scurt duraté, cand se administreaz& o cantitate mic& de solutie, 50 - 100 ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de scurgere sa fie deasupra dopului, Daca se infinge prea mult o mare parte de solutie va rméne in flacon. A incorect —_ Bcorect Fig,7.A.Trocarul patrunde prea multin flacon _Fig.8.2.Introducerea canulei in vend; B. Introducerea corect8 a trocarulu 3. introducerea cateterului prin venesectie (17, pag. 87) (17, pag. 81) SOLUTII PERFUZABILE - tabel ~~ Indicati: i ici Forma ' Denumirea soluti de prezentare iieceeinein. Concentrale izofonicd 9% sau ser fiziologic - pungi PVG sau flacoane PVC lcapacitate de 250, 500, 1000 mi |- Solutie de transport coa - perfuzie |.V. 4. Solutie de clorura |. ole 10 ml mai folosit8- solvent pentru de Na eee rresieamente(antbitce Solute de NaCl 10%, 20%, 30% |. corectarea dezechilibruli hiponatriemic |= hipotonice 4,59 %., 2,25g% | (Concentratie izofonicd 5% 1 ~ pungi, flacoane PVC 250, 500m | - solutie de transport: ‘ Concent 1 out) 2. Solute de ratilhipertonice: (-alimentatie parenterala glucozé |r glucoz’ fiote 33%, 40% | in hipoglicemie IV | r pungi fiacoane 10%, 20% - antiedematos |. concentrate hipotonicé 2.59% It ~ Contine, te | 3. Solutie Ringer - cloruré de Na 8.59; eee | | 2 clonuré de K0.3 at [hidroetectrotitica- | clorura de Ca 0.59; apa distilaté 100m! Flacoane, saci PVC 250, 500 ml LV. perfuzie lenta “4 Solufia de cloruré de K-Brauman 5. Solutie de Kalium magneziu-asparagin Jat Flacoane de sticlé de 100 ml concentratie 7,4%; IContine: acid aspargic 1! solutie hidroxid de K* oxid de Mg?" = perfuzii LV. lente se dilueazé 10 -20ml cu 500 mi cu glucozé 5%, 10%; in urgente 20 ml solutie K diluat cu 20 ml solutie glucozé 10 % 6. Solutie de lactat de Na Concentratie 110g% solutie izotonic’ 50% - solutie de corectare- perfuzie lenta in acidoz hipotonicé 7. Solutia Hartman Solutie salina - solufie de corectare - perfuzie lenta in acidozé hipotonica 8. Solufia de bicarbonat de Na 14%o solute izotonica - solutie tampon in acidozé 9, Solufii pentru diureza osmotica Manitol 5%e pungi PVC 250 mi - activeaza diureza 10. Sorbitol Sorbitol 50g%e pungi PVC 500— }2000 ml - alimentatie parenterala 11, Solutie dextroxa fructoza 5%, 10%, 20% 5% pungi saci PVC 500, 1000 mi ~perfuzie lent& - alimentatia parenterala 12, Substituenti de plasma Daxtfan 40+giucoza in flacon din sticla Dextran 40 cu NaCl Dextran 70+NaCl in flacoane de stil Gelufuzine solutie perfuzabila |\Flacoane sticl& - perfuzie lentaTransfuzia de sange Generali Termeni medicali ‘Antigen ~ substanté care provoaca anticorpi (raspuns imun) cand patrunde in organism; ‘Aglutinina - anticorp natu sau dobancit. ce reactioneazé °¥ antigenele de pe seorafata ertrocitelr, Ieucoctelor, determinand aglutinares lor i ‘Aglutinarea - interaciune seoundara antigen - anticorp ce determina formarea de aglomerate (gruni)) vizbile si macroscopic; Pee Gistrugerea celulelor prin ruperea membranel celulare si moartea celulei, \Aglutinogen = antigen ce se gseste pe suprafala elementelor de. tip eritrocit, \eucocit sau trombocit si interactioneaza cu aglutininel Hemaglutinare - aglutinarea hematiior; ‘Anticorpi™= grup eterogen de imunoglobuline care apare in s8nge S! in umori in eiina centactului cu antigenul care este capabil sé se combine specific cu acestea;. ‘Anticorp RA‘(D) - anticorp specific fat de antigenul eritrocitar Rh (D) din sistemul Rhesus; sretwanticorp - antcorp capabil sé reactioneze specific cu componenieie preprt organismului devenite autoantigene. Detectarea jor se face din ser (plasma) $i are vaioare pentru diagnostic in bolle autoimuns; ‘Autolog - compus celular, celula,fesut provenit din propriul organ'sm ‘Autoantigen - antigen propriz organismului care poate provoca un raspuns imun fn cazul unei boli autoimune; ‘Alogen - tip de raporturi intre dou’ organe, care des! fac parte din aceeasi specie difera genetic intre ele; ‘Antigen HL-A - antigen de histocompatiblitate a om; este © glicoproteina din aie a ye vedere chimic, care sa zolat pe loucoctte (imfocite); se determing din serul uman; ‘Antigen de histocompatiilitae - antigen situat pe suprafafa tuluros celulelor avidedivid. Diferd de la un individ la atl in funcfie de linia genetic’ din care provine; re importanlé in gtefele de piele, fesut si organe, Ge determina in Bazul transplanului de organe atat de la donator cat si de la primitor. Izo - grup = acelasi arup, Izo- Rh = acelasi Rh. Transfuzia de singe poate fi - direetd-ce const ih trécerea s&ngelui din sistemul circulator al donatorului in sistemut primitorului (metodé foarte rar folosité); jndirect care gonsia in transfuzarea séngelui recoltat de la donatori sanatosi, iat dupa ce 2 fost testat s1preparat pe stabllizatori va fi administrat la primitori (boinavi). Grupele de sange + Aglutinogenela’ sunt antigene naturale fixate pe suprafats glebulelor rosii. Se cunosc urmatori aglutinageni: - antigenul A cu varianiele A’ ; antigenul B.° Aglutininele sunt anticorpi naturali ce se g&sesc in serul sanguin sau plasma; acestea sunt: aglutinina alfa si aglutinina beta. Sunt cunoscute aproximativ 250 de antigene eritrocitare, dar de important clinica este sistemul OAB. Sistemul.OAB cuprinde patru grupe de sdnge in functie de prezenta aglutinogenelorA si B sia aglutininelor alfa gi beta. Acesiea sunt urmatoarele: 1. O(1) care confine ambele aglutinine alfa si beta si nici un aglutinogen; 2. A(ll) (cu subgrupele A; gi Az) contin aglutinogenul A si aglutinina beta; 3. B(III) confine aglutinogenul B gi aglutinina alfa; 4. AB(IV) cu subgrupele A;B si AgB, confine ambii aglutinogeni A si B si nici 0 aglutinind, O transfuzie cu incompatibilitate in sistemul OAB declangeaza o reactie imediata antigen-anticorp, care poate periclita viata pacientulul. Viata nu este posibilé daca se intéinesc aglutinogenii cu aglutininele specifice, respectiv aglutinogenul A cu aglutinina alfa si aglutinogenul B cu aglutinina beta, Aglutinina compatibiid cu aglutinogenul este totdeauna prezenta in ser (Acu beta si B ou alfa). Transfuziile de sange se efectueaz& numai cu sAnge izogrup si izo-Rh. in caz contrar se produce aglutinarea eritrocitelor printr-o reactie antigen- anticorp, cu hemolizé, pericliténd viata boinavulul. Antigenele sistemului Rhesus Exist peste 40 de antigene in acest sistem. Cea mai puternicd activitate antigenica 0 prezinté entigenul D ( sau factorul Rh) care este prezent in sange in proportie de 83% - 85% in populatia alb& - persoanele se numesc Rh pozitive, iar la 15% din populatie este absent - in acest caz persoanele sunt Rh- negative Notatiile folosite pentru factorul Rh sunt: Rh+ gi Rh - Antigenele sistemului HLA Antigenele HLA (Human-Leucocyte-Antigene) se gasesc pe membrana tuturor celulelor din organism cu exceptia eritrocitelor. Prima dat& au fost descoperite pe jeucocile, de unde si-au primit gi numeie. Leucocitele gi trombositele transfuzate pot genera aparitia anticorpilor antl - HLA care pot produce la o noua administrare de sAnge o reactie febrila posttransfuzionala, cu distrugerea leucocitelor gi trombocitelor respective. Determinarea HLA se face in special in cazul transplantului de organe. Anticorpi imuni * Apar in urma transfuzillor sau sarcinilorin conditile urmatoare: ~ la 0 transfuzie incompatibila in sisiemul Rh daca gravida Rh - are un fat Rh+; profilaxia se face prin administrare la mama, imediat dupa nastere, de imunoglobulina antiD; - ca reactie anti - HLA (transfer de trombocite, leucocite); ~ aparitia anticorpilor anti - HLA in urma unei sarcini... Sangele necesar efsctuarii transfuzilor este recoltat de la donatori sAnatosi la Centrele de transfuzie specializate.Centrele de tansfuzie Sunt unitéti medicale judetene specializate in recoltarea, determinarea grupelor de sange ale donatorilor, testarea, pregétirea séngelul si preparatelor din sAnge, pastrarea acestora in vederea transfuzéri la bolnavil din untatile spitalicesti care au nevoie. In fiecare spital existé un punct de transfuzie’ care coopereazé cu Centrul, face comanda de cantitafle de singe de care are nevoie unitatea sanitara. De asemenea are rolul de a determina grupele de sange ale bolnavilor; de verificare inc& o data a grupei de sange att a donatorului cat si primitorului, de a verifica valabilitatea pungilor cu sange si de @ sfectua probele de compatibilitate. Donatorii sunt selectati din randul voluntarilor dupd efectuarea unor teste obiigatorii din sange 1. antigen HBs(Australia) pentru descoperirea boinavilor $i purtatorilor sanatosi de virusul hepatitei B ; 2. anticorpi antivirus C ( Ac Anti VC) pentru depistarea hepatitei C; — 3. reactia VDRL, RBW sau RPR pentru depistarea siflisului; _ 4, testul ELISA pentru depistarea HIV: 5. enzimele hepatice, glicemia pentru descoperirea cslor in faza de incubatie a hepatitei sau a celor cu diabet. Alte investigatiz. - IDR la tuberculind pentru desooperirea celor cu TBC. Activitatea personalului de la Centrul de transfuzie este complex: - pregatirea aparaturil si materialelor necesar - pregatirea stabilizatorului CPD (Citratul de Na, Difos Dextroza); - _pregatirea donatorilor; fat de Na, acid citric+