»Ca sa vezi — aveam doua picioare si nu le mai am.. Mi le-o fi oprit Linca acasa, sa nu ma pot duce sa guguiesc cu alta...“ A dat sa se plece, sa le pipaie, rele lut, dar doua brate mari si neputincioase spre pamint — i zvicnit de citeva ori inima, o bataie de clopot i-a sunat in urechi, si badea Cires s-a prabusit la pamint. A auzit, abia a auzit unde vet departe glasul disperat al Mariutei: — Bade Cires!!! A zimbit badea Cires. Ultima frintura de gind pe care a mai putut-o depina a fost ca fotusl a amagit el vada ce-i cu picioa- vinjoase au spinzurat -au luat si bratele.. A satul, stiut nimeni glumele, s alaturi o palarie mare, viginie, cu borurile largi, In jurul lui soptea o livada cu visine, cu perje, cu prasade si cu un mic paduret ce dase in floare... L-au ingropat duminica, intr-o zi frumoasa de prima- vara. Un sat intreg i-a petrecut sicriul, un sat intreg venea plingind ca la pierdut pe badea Cires, pe tinarul gi voinicul badea Cires. Plingea toata lumea — numai fata lui badea Cires purta o fluturare de zimbet, ramasita ultimului gind, ramasifa ultimei glume. Statea senin, cu un ochi mijit, de parca era gata sa le strige satenilor: — Stati, bre, nu mai urlati atita! Am murit batrin si eu, ca toata lumea... Vroiam doar sa mai fac o gluma, de asa mi-a fost firea glumeata... 1958 SANIA Cind intr-o buna vreme nucul din fata casei s-a uscat, $ i-a scos cirja din tinda, si-a dat palaria pe ochi si a inceput a se plimba in jurul lui de-ti parea ca-i numara crengile. I-a masurat tulpina si din ‘ochi, si cu gchioapa, a incercat de nu da drumul la coaja gi tocmai spre chindii, cind ciubotele au inceput sa i se para cam grele, a pus cirja la locul ei gi a asezat palaria omenes- te. Pe urma in gindul lui: — Am sa fac o sanie. 269Sanie... Mare lucru-i o sanie. Asterni intr-insa un covo- rag s4 n-o prinda raceala, arati cailor cA n-ai uitat bici acasa gi te duci, ca abia mai dovedeste soarele sa se fina pe urma ta. $i abia atunci uifti s4-{i numeri anii, $i-ti vezi iar prietenul pe care au inceput sa {i-! fure drumu: rile, si pe pirtia facuta de tine multi drumeti isi gases ealea, si satul, si casa. O sanie — atita ii trebuie omulu: si iar e om. Numa sa-1 faci o sanie pe care au visat-o toti lemnarii de ps lume citi au fost, 0 sanie pentru care gsi cel de sama ti ti-ar zice bade; o sanie care ar plinge dupa drum si dru. mul dupa dinsa. Mare lucru-i o sanie. Dar l-a zarit baba furat de ginduri, cu toporul su fioara, si l-a pus sa-i facd niste surcele, si nu prind toporul rugina. Apoi i-au trebuit un vatrar ceva mai lung gor, o caldare de apd proaspata si mogul gsi-a vazut de necazuri. Pe urma — azi e soare, mine e vint — fugeaw zilele una dupa alta, de parca erau de furat. Ca de obicei, mosul se scula pind la zori — ii placea sa se imbrace prin intuneric, s4-si aprindd luleaua cu un taciune ramas de cu sara in vatra, apoi sa iasa si sa ia sama prin livezile vecinilor de nu se face vreo stricaciu-_ ne cit stapinii dorm. Rasarea soarele si-l gisea de amu_ mutind toporul in mina sting. 'Si zile intregi il vedeai umblind prin ograda cu luleaua stinsd in dinti. Parea cd a uitat si de nuc, gi de sanie. Tocmai spre chindii, cind gasea, in sfirgit, chibriturile in buzunar, ii facea deodata vint toporului intr-o ciotca gi raminea dus pe ginduri. _ Pe urma, zi dupa zi, il vedeai tot mai des stind in mijlocul ograzii si privind undeva deasupra camiarii, de parca mai venise o primavara in anul cela gi el astep- ta sa se arate cocostircii. Dar si asta a fost pina la o vreme — pina a. luat baba sama ca buza toporului a inceput a se intuneca. $i a prins a-l oc¢ari. Striga tare, sa auda vecinii.. Mogul i-a indreptat coltul la salinca — s. treaca ciuda mai repede, a_zvirlit toporul pe umar si s-a intors in fata casei. De data asta n-a mai cercetat nucul. A rezemat coada toporului in trunchiui Jui si a rostit cu jumatate de gura: — Sa stii cd am sa fac o same. 270 Vrasazica, era hotarit,(iar odataé ce-a hotarit mogul poli sa zici ca a gi facut. Nu-i vorba, hotara el prea rar ca n-avea obiceiul cela prost sa se grabeasca,, $i in viata lui n-a facut trei pasi cind putea sa faca num. dot Sa zicem, a inceput a se coace poama. Mai intii dispar din sat copiii — mai vezi cite unul o data la trei zile, dar si acela-i cu buzele vinete. Pe urma flacaii incep 2 rataci casele si chiuie pe drumuri pina dupa miezul nop- (ii; in sfirsit, incep a-si aminti mognegii in ce an s-au luat la bataie cu austriitul si devin sfatosi, ca nu mati scapi cind dau peste tine. Are mos Mihail nigste tufe de poama in fundul gradinii, dar e linistit de parca i s-a copt bozul, si nu poama. Baba nu-] lasa sa rasufle: Mai Mihaluta, ce facem cu poama? Mog Mihail tace o vreme — pare ca el si cuvintele le ciopleste, le agaz4 in rind si, daca gaseste ca se potri- vesc, le spune: Apoi, ce sa facem! O lasam sa se coaca. Trece toamna, pustiesc cimpurile, in vii ramin numai frunzele — pind ieri mai vedeai ici-colo cite-o boaba, dar au avut copiii grija de dinsele. Numai pe tufele lui mos Mihail mai stau strugurii la locul lor. Boabele au inceput a se zbirci, cad una cite uma si, ca s4 nu se piarda munca degeaba, mosul aduce un sac de frunze de brustur gi le asterne sub tufe. Mai trec citeva zile gi pe struguri nu ramine aproape nimica — au cazut toate boabele. Si tocmai cind bruma incepe a da jos frunzele de pe tufa, mos Mihail intra in casa, se uité multa vreme la baba, de parca ceva, vrea si-si aminteascé unde mai vazuse el o podoaba ca asta. Pe urma fi spune: — O venit vremea sa stringem si noi poama ceea. Si dupa ce-au cules-o, mogul se incuie in camara, si -trei sptimini ramine baba vadana. lar cind vin il gasesc de amu cioplind in cealalta ju- asa in- nici pe dow intiit fulgi, matate de camara — chiteste mult si bate rar, cit gainile de prin mahala nici nu pot picura nu se pot trezi ca lumea. ‘Tocmai pe la mijlocul iernii iese el intr-o buna zi cu capul gol pina la poarta si il opreste pe intiiul care trece pe drum: N-ai putea mata sa-mi faci un bine Am destu- 271pat azi niste vinisor. Daca i cu supa Daca nu i-i cu suparare! Bietul trecator, de bucuri cea mare, uit mature picioarele la prag, i se ineac limba in gura cind aude cum gilgiie ulciorul gsi dil pahar sar purici argintii — sar pina in tavan, fire-ar naibii sa fi Ei, si apoi ce te miri c4 nu-i nunta in sat la care n-al fi el poftit, nu-i gospodar care nu si-ar salta cusm: trecind pe linga casa lui si nu-i betivan care nu i-ar spri jini poarta de cu toamna pina in primavara. $i, vrasazicé, mog Mihail a hotarit sa facd o sani Vreo saptamina s-a tot uitat la coroana nucului, céu tind a ghici cam cum i-i radacina, a incercat intr-u loc cu hirletul sa vada de n-a dat gres intr-o bun zi, cind i-a placut borgul cu care l-a hranit baba, i- spus: scot nucul ista si am sa fac o sa. nie. A avut noroc de-o baba sprintena la minte — a prins firul: — Numaidecit si “bonul subtioa nou. Sia zimbit mos Mihail — stia el rostul la prostii, ca multe le-a mai auzit in viata lui. Ori vrei si ajung de risul lumii — si ma arte copiii cu degetul? — Ia cojocul meu. Apoi rind pe rind, dat ciubotele, toarea si, cind a ajuns rindul Ja cugma, mos Mihail a fost nevoil sa sape nucul. Si nu pentru i parea rau dupa cugma, ci pentru ca era de amu toamna tirzie si nucul se uscase destul in picioare. I-a retezat coroana, radacinile care nu-i veneau la socoteald si la pus sub sopron sa nu-l apuce ploile. > i zi de fie ca ingropa via, fie c indati faci! Vezi ca mi -om vinde sania descusut 2a: mi-oi face altu curteica, lega- innoia gardul — sanic. Din vreme in vreme tsi mijea ochii si pared vedea in fata lui ceva ugurel, sprinten gi frumos — o invaluire voinic a ce-l tulburase pe la opt ani, cind ridicase pentru intiia oara toporul in mina. $i toata viata, cum gasea un topor bun, cum prindea mirozna de surcele proaspete,ii ristrea in minte acest ceva usurel, sprinten gi frumos. se gindea numai la 272. Si tocmai amu, la batrinete, a inteles ca era vorba de-o sanie. O sanie, dar nu din cele care seamana iarna paie pe drumuri, iar vara nici cinele nu poate gasi umbra sub dinsa. Avea si fie o sanie cum n-a mai fost alta pe lume — © sanie, ci i se oprea mosului suflarea cind se gindea la dinsa. larna, dupa ce-au trecut gerurile cele mari i puteai siesi afard numai in scurteica, mogul a venit sub sopron, a dat de citeva ori cu urechea toporului i in nuc, ascultind cum suna. Baba, zdrindu-l linga nuc cu toporul in mina, a fost intr-o clipa afara. — Te-ai apucat de lucru, Mihaluta? Dar Mihaluta s-a intors, a pus toporul la locul lui si, vazind ci baba sta nedumerité in mijlocul ograzii, a lamurit-o: li verde. Se agtepta la sfada, dar a scapat ieftin de data asta. In schimb, cind a doua zi a dat sa se incalte, ciubotele nu mai erau sub laitaé, unde le-a pus. Nu era nici baba acasa, si dac& le-a luat ea, apoi de ce sd nu le ia? Parcd nu i le-a dat chiar el? Pe urma toata ziua a lucrat in cas& — a facut un polo- bocel. Cioplea incetisor si din vreme in vreme i se adunau incre tare in jurul buzelor— mogul zimbea. Vedea in gind Aniuta — Doamne, ce siniuta mai vedea el! Si nu-i vis, fiindca, uite —nucul sta acolo in ograda. Sta un nuc — citi nuci de aistia se pierd aga fara nici un rost! Si in casi un mogneag ciopleste doage ca s4 nu-i moara baba de foame — da iaca mine, poimine, ca n-a mai ramas chiar atita, se apuca el de lucru. $i cind ai s-o vezi, n-ai si-{i poti rupe ochii de la dinsa, si n-ai s4 crezi cind {ior spune din ce a fost ea facuta. Ei-ei, mai are mo- sul putere in palma si multe topoare gi-or toci taisul in jemne! Greu venea primavara — parea sd se fi ratacit pe undeva. Dar, pe semne, s-a gasit un crestin care a indrep- tat-o la drum, fiindcé in cele din urma, totusi, a veni ul bucuros ca au iesit amindoi din iarna — siniuta. Vara, de vreo cinci ori a mutat nucul de pe un loc pe altul — cind frigea soarele, il aducea in fata casei, unde nu-i umbra deloc, cind se innoura, il muta in fundul gradinii, unde sufla mai bine vintul. li cunostea ficcare ciotisor, fiecare umflitur’, si cind 273se culca noaptea pe patigorul dintre cei doi prasazi, in- cepea sa-l ciopleasca in gind. Si-l tot cioplea, pina ador- u tolti cinii din sat, pind-si gasea culcus fiecare a, pind incepea si auda cum fognesc papusoii unde- va departe in cimp. Apoi se apuca s-o lege si dinspre ziua ji parea cd vede alaturi o sdniuta lipita gi cu tal- si cu inima de pamint, vedea cogul ei alb, fecioresc, i parea ca aude cum isi destace ca aripile, gata-gata sa zboare. —~ Si mosul, cu ochii pe jumatate inchisi, visa cum peste, multé vreme a zbura pe drumurile satului o saniuta sprintena, a colinda multe drumuri si multi trecatori s-or opri sd se uite la dinsa. Poate n-or mai fi pe lume nici el, nici baba, iar saniuta a tot masura drumurile, si multi barbati si-or pravali mevestele in omat pe la coti- turi, multe fete s-or duce cu saniuta sa-si caute norocul si poate vreun mogneag, trégindu-si cugma peste urechi, si-a aminti cA astai sania lui Mihail si la pomeni cu o vorba de bine. Toamna, cind s-a mai rarit lucrul pe afara, baba a ince- put a-l roade in fiecare zi: ~ Nu faci sania? — fi verde nucul. — Cum vrei, dar s4-mi cumperi mine gsalincé noua. Parca n-ai cu ce te imbrobodi? Asta-i imbrobodituraé? Ta asculta, mai Mihalu- : daca n-o faci pina la Anul Nou, te lepad. Dau divort. L-a speriat si nu prea — de vreo patruzeci de ani se lot gateste si-l lepede. ti Cind a inceput a se raci, incit oamenii nu-si mai sal- tau cusmele dind binete, mos Mihail s-a dus in cimara sia inceput a-si gati instrumentul. A dres barda, daltile, taictoarea, a facut pentru gealaie calupuri noi si la tot ascutit pe fiecare — aga le-a mai ascutit,.cd sufla un fir de par pe taisul lor si parul se desprindea in doua. Pe urma a adus nucul in camara si atita i-a trebuit, In fiecare sara venea baba si vada cit a cioplit el gi, gasind intotdeauna nucul intreg, fi facea niste borsuri, cai se opreau in ‘git. ~ Pina la Anul Nou mog Mihail de abia a dovedit s& taie nucul in doua,— ined nici nu se apucase si ciopleas- ca talpile, ci se pomeneste cu Niculdies, un om maruntel bogat si cu ambitii. 274 — Sanie faci? — Sanie. : — In doua siptimini ii pui oj tea Mos Mihail s-a uitat lung la dinsul, cdutind a ghici cam cit sa fi inchinat el. — li mai cinsti mata mult vin pina oi pune eu oistea. — Bine, dar se duce iarna si ce te faci cu sania in mai? Nimeni nu-ti da o legaturé de ceap& pe dinsa. A zimbit mos Mihail — ferice de omul care nu poate tine vorba intr-insul! Cind au venit viscolele, mos Mihail de abia a dovedit sa faca talpile — in schimb erau niste talpi cum nu mai vazuse satul cela — usoare, netede, cA puteai si te bar- bieresti, uitindu-te intr-insele. O xi intreagi i-a sprijinit Niculaies peretii camaru- tei — ji plitea pe tilpi cit a cere, restul il face el la alt lemnar. Dar mogul vedea de acum saniuta —o viata de om ciopleste el lemn, i-a amortit fiecare incheietura, pe fiecare deget i-a crescut a zecea oara carnea — nu, el vede acum saniuja, vede caii inhama{i la dinsa, vede fete zimbind asupra vintului — gi ridea cind Niculdies suna gologanii, mutindu-i dintr-un buzunar in altul, Dar talpile — parcd sania-i facuta numai din talpi? In urma lor au aparut patru picioare atit de netede, ci veneau copiii vecinilor sa se joace cu dinsele, au apirut doi carimbi de frasin, oleaca adusi spre mijloc, $i nimeni afara de dinsul nu banuia ci anume lemnele ies- tea strimbe or face saéniuta sprintena. —-$i nu mai ramasese chiar atita, dar cu cit era mai aproape de minunea sa, cu atit mai multe zile fripte ji ficea baba. $i ca si nu-si manince inima amindoi, mos Mihail si-a facut un patucean in camara — avea acolo cup- toras, si nu se mai arata zile intregi. De diminea{a in- cuia usa, lua o bucaté de lemn si erau pe lumea asta numai el si sania. Domol, tacut, sta zile intregi in picioa- re linga virstac si cioplea, si vorbea cu sania, si-i ingina melodii apucate din batrini, Erau pe Jume numai el cu sania si savirsea batrinul taina cea mare a omeniril —taina muncii. Jar noaptea tirziu ducea bucati de lemn ling’ felinarul atirmat de tavan gi ziua ce trecuse i se pirea tot aga de frumoasa ca si lemnul intunecat si lucitor pe care i] tinea in mina. | Cu vremea pierduse si socoteala zilelor — se culca 275cind ii amorteau palmele, atipea gsi se trezea indata, tivea bucatelele de lemn asezate pe virstac — nicioda- ta in viata lui de lemnar surcelele nu sareau aga de depar- te. Si cind a prins a se inmuia omatul, cind pe la amia- z se auzea picurind din streasina, mosul a inceput a numara pe degete cind a veni zitta in care va intoarce barda si va lucra numai cu muchia ei, adunind sania. Ramasese, dupa socoteala lui, putin de tot, cind intr-o buna zi a batut baba la usd. Mogul i-a deschis. In drum sta un cal roib inhamat la o saniuta si o femeie cara niste legaturi cu bulendre din casa lor in sanie. — Eu ma duc. Mosul n-a inteles. I-a spus, cercetind 0 despicatura din ochi: — Vezi s4 nu pierzi cheia. Dar baba nu se migca din prag. — Ce mai stai? — Apoi, eu ma duc cu totul. Oi trai la sori-mea. A lunecat despicitura din mina mogneagului. S-a apropiat de prag, s-a uitat lung la fata pe care o vedea de patruzeci de ani in fiecare zi. S-a infiorat. I astepta o viata’ atit de pustie fara fata asta, fara minile iestea. Apoi s-a uitat la sania care lucea desfacuta pe virstac. Tl astepta. Sia inteles mogul ca fara baba i-a fi viata pus- tie — far’ sanie, nici macar pustie n-a fi. Ia spus blind, cu acelasi glas cu care-i vorbea sanici: Aproape o mintui... Poate chiar zilele iestea... — Ramii cu bine. in ziua ceea mogul n-a mai lucrat. S-a culcat devreme, iar a doua zi cioplea la lumina felinarului, de parcd nu se intimplase nimic. Tocmai spre amiaza si-a adus aminte ca-i vadaoi. — Bi, Dumnezeu cu dinsa. — §-a dus gi iarna asta, fiindea ii venis S-a uscat ograda, si pe sub garduri au prins sa razbata col{i- sori subtirei de troscot. Si intr-o buna zi a scos mos Mihail afara tot-tot ce pregati sia inceput a stringe sania. Lucra intr-un fel de ameteala. Atita doar ca descori i se usca cerul gurii — pe semne, nu mincase demult. Atunci lua ulciorasul cu vin, tragea un git si bardita suna din nou, legind bucata de bucata. Pentru intiia oard s-au asezat talpile saniei in dunga, apoi au aparut oplenele, cogul, dar mogul se straduia > vrem 276 ; ne vada in intregime — clipa asta o pa it. Spre amiaza sania era gata. A adunat surcelele din jurul ei, a dus instrumentul in camara si l-a asezat la locul lui. Apoi si-a aprins o lulea, a iesit in prag, s-a reze- mat de usor gsi s-a uitat la sanic. O saniu{a sprintena sta in mijlocul ogrizii, soarele se scilda in cogul ei, sania lucea, de-ti parea cé s-a mai varsat © picatura de lumina peste acest mult patimit pamint. Ji frumoasa, bat-o pustia... asezat pe prag — au venit batrinetile, nu mai stra pentru Sis poate. S-a uitat prin ograda — 0 ograda pustie, fara stapin. Un pom dezbinat linga gard — n-a avut cine sa-l lege la vreme. Motanul i din ca prin hogeag acum, negru de funingine, flamind, umbla pe acoperis si mieuna la trecatori - S-a ridicat incetigor s. meni treceau pe drum s poarta lui. — Ja te uita, mai! — Vrajmasnica sanie. — Bunigsoara, numai cind a gatit-o! Cui fi trebuie? Sia zimbit mos Mihail — sarmanul om surd, multe a_mai pierdut pe lume! $i-a ascuns sub caciulad cele citeva suvile incleiate de sudoare gi s-a apucat de lucru. Spre saraé a adunat frunzele maturate prin ograda, le-a dat jos si, pe cind sta intr-un genunchi si le ameste- ca, jar i-a aparut acel ceva alb, sprinten si frumos. Un fior i-a scuturat umerii. Mogul s-a agezat. — Sa stii ca nu era sanie! i$i iar La invaluit tulburarea ceca a tineretii, ficindu-l voinic cum nu era nici la douazeci gi cinci de ani! Apoi, zimbind, a tot rascolit focul multa vreme, alegind citeva cuvinte, asezindu-le in rind, si, in sfirsit, cind au fost gata, le-a rostit: . i —, Daca nu era sanie, trebuie ta-i mare lucru. O adevar vede el n-a fost inca pe lume. Frunzele au ars, mogul s-a ridicat si a pornit spre casi. Da baba s-a intoarce... Daca, fireste, nu s-o fi maritat! . 1955 si vada de treburi. Niste oa- s-au oprit pe o clipa linga si fi fost cinta, Caru- a caruta, o caruta asa cum o