Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Dogmatica 122-143.

    Uploaded by

    Titu Ioana
    8 views12 pages

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    8 views12 pages

    Dogmatica 122-143.

    Uploaded by

    Titu Ioana

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 12
    Sectiunea a Hi-a Partea special a Dogmaticii Ortodoxe J. CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU Partea specialé 2 Dogmaticii Ortodoxe cuprinde expunerea siste-matica a dogmelor bisericesti, incepand cu invatatura despre Dumnezeu sau dogma Sfintei Treimi si incheind cu cea despre Dumnezeu Judecitorul seu dogma eshatologica. In prezentarea si analizarea fiecrei dogme se va lua ca punct de dlecare Revelatia Dumnezeiascd supranaturala, invafatara de credinta fiind astfel fundamentata biblic si patristic iar explicarea ei argumentatd teologic, precizandu-se importanta acesicia pentru viafa si misiunea actuala a Bisericii. La acestea se va adduga dimensiunea simbolic& a doctrinei, expumdndu-se, atunci cind este cazul, diferentele care exist intre conceptia ortodoxé si soncepijiile eterodoxe. - Ca introducere la prezentarea dogmei Sfintei Treimi, in ‘cate dogmaticile ortodoxe se trateazé despre cunoasterea lui Dumnezeu, aceasta constituind prem’ logics De la inceput trebuie precizat faptul cd cermeni antinomici pentru a putea exprima ceva din taina cunoasterii lui Dumnezeu. O teologie pur rafionala nu su ntein 0 teologie autentica, ulatie 1 “Doate-cunoaste Dumnezen. a Fennezeu, Bentrs teologe! oiedo7, Sumnese ma repeszintd un obiect pasiv de cetcetare, ci un subiect activ, care Se descopera prin lucrarile Sale si prin Cuvantul Sau. De-aceea cunoasterea lui logia utilizeaza _Dumnezeu.nu este 0 problema de speculafie, ci in primul rand de pentru “eurdtare a minfii sia inimii_prin hars|_Duhului Sfant, contemplarea sau simtirea duhovniceasca a prezentel Coe ‘Sau _simfirea Dumnezeu. Ulferio stei_experiente, personal si eelesialt “Yeopotriva, feologul incearcd sa cuprinda in notiuni gi concepte ~aceasta.simfire a prezenfei si. lucrdritlui Dumnezs | 123 cin procesul cunoasteri_lui Dumnezeu, initistiva o are El, prin revelatea de Sine, tinta ultima fiind unirea Lui cu oemenii sau indum- egg sstora. intre acesie doud limite se desfigoari st-data— TWologului in special gi a eredinciosulei in general, dea-L cunoaste prin | edn tate si ubire pe Durmezeu. aoe ‘Desi este unicd si unitara in sine, cu face pe mai multe ci sau moduri, aceste vormplementare. Din perspectiva Revelatiei divine dogmatica artodoxa admite 0 dubla cunoastere a lui Dumnezeu: prin Revelatia natural (cunoasterea naturala) si_prin Revelatia supranaturala (cumoasterea_supranaturalA) ‘Din_perspectiva persoanei umane sia colaborérii ei cu harul divin. rea lui Dumnezeu. se find opuse intre ele. ct Fem alae modal de cums hi Deen cunoasterea rationala, afirmativa si negativ B .canasterea apofaticd, experimental, prin puterea Duhului Sfint; |» ¢-gtnoasferea existentiald, din imprejucdril in Opitia unor teologi, exista si alte moduri astere a Lui Dumnezeu, ca de exemplu: calea misticd si calea inimii (Pr. conf. George Remete, Dogmatica Ortodoxd, ed. a 3-2, 2000, p. 121). ‘Acestea ins nu se deosebesc esential de cele ainintite mai sus, putdnd fi unite cu ele. 1 _Cuneayterea fal meron pip Reve agurali ~Avest tip de cunoastere este caracterizat.ca“avaind tint caracter ascendent, intrucat pomind de Ja_om si cosmos se ridicd spre ‘Damnezeu, pundnd in evident initiativa omulut (P @ “Gr. Serea Tache, Teologia Dogmaticé si Simbolicd, 2003, vol. 1, p. 33). Dac in Revelatia natural inifiativa o are in mod liber Durmezeu, in cunoas- tea natural aceasta apartine omului, ea nefiind inst “bazacelel dint i "Din observarea_continutului Revelafiei divine naturale, care in opinia P&rintelui Stiniloae consti in om gi cosmos, ne putem ridica la ~existenta lui Dumnezeuc descoperindu-L in-calitatea Sa-de-Greator si Proniator al lumii. Sfinta Scriptura confirma posibilitatea unei * 120 exterioare, Relajia dintre"Dumnezeu si lume nu a fost inteleasé in perspectiva Duhului Sffint si a energiilor necreate care confer un carester teonom universului, ci ca relajie pur cauzal, accentul fiind pus pe tanscendenta absolut a lui Dumnezeu si pe autonomia lumii, d ca efect direct secularizarea acesteia. Una dintre cele mai mari erori ficute de teologia scolastica sub influenta aristotelismului e aceea de a concepe fiinja uintan& ca natur autonomé, opus grafiei divine si realitétii supranaturale. Consecinga pe planul spiritualitatii occidentale a fost aceea cd gratia divin a fost resimfitd ca un atentat la autonomia si libertatea omului, fapt ce 1+ indemnat pe om cite ateism sau indiferentism religios, Astizi teologia romano-catolicl face eforturi considerabile de a depasi tarele scolasticismului medieval, intorcéndu-se cu mai mult entie spre gandirea Parintilor ristriteni si spre spiritualitatea onodoxd. In Protestantism s-a respins initial orice relatie inte teologie si flosofie, din doringa de a saiva puritatea Cuvantului lui Dumaezeu si autenticitatea experientei religioase. Cu toate acestea curdnd s-a ajuns situatia in care fiecare teolog protestant, umérind sa-si acualizeze sistemul teologic pe care I-a creat, @ fcut apel exagerat la gandirea filosofica a epocii respective. Cert este faptul ci teologia protestant s- a divizat asa de mult si asa de repede si datorit acceptarii influentelor culturale, ajungéndu-se la situafia paradoxalA ca filosofia sau istoria sé devini un criteriu al teologiei, in locul Revelatiei divine. Au fost $i cazuri, precum directia pictisti din protestantism, cénd sa respins orice relatie cu filosofia si cultura timpului sau in secolul XX in teologia dialectica a lui Karl Barth si Emil Brunner. Constatind c& orice expunere teologic’ se face intr-un limbaj filosofic, Barth a evitat adopta- 2 umui sistem filosofic precis, dovedind 0 atitudine prudenta fata de filozofie, care caracterizeazi astizi pe raulti teologi protestant, ‘in concluzie, in privinta atitudinii teologiei fata de filosofie, nu Poate fi vorbe de respingerea si subestimarea adevarului filosofic, nici de supralicitarea si insusirea lui integralé, ci de folosirea cu discem- manta mitiror Cércelifilor ei, pentru cunoasterea aspiratijlor si proble- 121 melor omului de astizi, in vederea contemporanizérii sau actualizarii mesajului crestin in contextul epoci Bibliografie 1. Teologia Dogmaticd si Simbolied, vol. 1, p 285-290, . 2. Pr prof, Dumitra Popescu, “Teologe si cul”, Bucuresti, 1993; 3. Idem, Metafizicd si teologie, in vol. “Ortodoxie si contem- poraneitate”, 1996; 4 Idem, lisws Hristos Pantocrator; 5. Pr. prof. loan ica, Curs de Teologie Dogmaticé, p. 67-74; Sioastent_2_Iul_-Dummezen prin Ee ee le: “Cerurile spun slava Jui Dumnezeu si facerea. i tia (Psabmu 18. 1), “Cele nevazute ale lui Pentra aL descoperi pe eu prin creafia Sa, omul trebuie ‘Dloseased_pulble le namale de cmoapiere, siete mre de “Dames ‘constiinga moral reine Pe Tanga dovezile biblice de mai sus, ment miérturii patristice in favoarea posibi- lita unei oes Saale a lui Dumnezeu in calitatea Sa de Cauzi suprema a euurorCelor create, Sfantl Joan ‘oan Damaschin afirmé in acest "din el, ce constituie centrul persoanei uma- te fi insi alterata de_pacat, situatie in care comul poate confunda pe Creator cu fiptura sau creatia Sa. Trebuie observat, in context, si faptul cd aceast’ modalilate de_ cunoastere_a—tui Dumnezeu nu este simplu “naturala”, finde e2 include, chiar si itr-o maisura mai redus, credinga ca dar al ni Dum nezeu si_puterea ofiilui is é aitfel, pentru teologia ortodoxd omul nu devine, nici chiar in starea de pacat, pe de-a intregul “natural” in sensul unei separafii totale de'Dumnezeu, deoarece firea omencasca are din momentul creajiei o component haricd, ce nu poate fi anulati“asa cum nici rafionalitatea omului si a cosmosului nu 125 | foarte general provine din faptul c& Dumnezeu rémfne ascuns in creatia Sa si in legile pe care El le-a imprimat acesteia, Sra SH ni se adreseze direct, deci ri ca ommul s& poath accede [a 0 cunoastere | imerpersonal Insuficienjele modului natural de cunoastere a tui Dumnezeu sunt depasite prin cunoasterea supranatural, cé are ca surs& Revelatia divind supranaturala. — re diving supranaturall, 2. Cunoasterea lui Dumnezeu prin Revelatia supranaturali Aja cum “Revelatia divin supranaturalé a avut rolul de a completa si revigora Revelatia natuala, tt aga cunoasterea supraria- Ma lui Dumnezeu, completeazi pe cea naturala.fara_ca_prin wists Sti diminueze importanja. Ambele cuiibastere sunt legate inue.ele, find gomplementare (Pv conf George Remete, op. cit, p.123), Testrumentul prin cave omul cunoaste Dymileseueste acelasi prin care el pri terea natural, acum ea este ampliticat turizat@ prin prezenta_harului fntr-un mod. superior, care intareste puterile spirituale ale omului._Primit Cuvantuluj_ lui- Dumnezeu, credinta este intiriti prin harul primit la Botez, ea umi- nénd mintea si ficénd-o capabilé sd cunoasca pe Dumnezeu ca persoa- nd. In timp ce cunoagterea natural este antropocentricd, cea suprana- a este. te 4, deoarece Dumnezeu este Cel care diruieste, ‘cunoagterea Sa prin har celor credinciosi. Chiar dac& ea implica si efortul omului, lucrarea lui Dummezen, prin Dubul Sfint, este mult in mod supranatural_pe cazul cunoasterii naturale. Cunoasterea supranaturala a Iui Dumnezeu are temeitti biblice_- care sunt comune si actiunii de auto-revelare a lui Dumnezeu. Sfantul Pavel atest ambele lueruri anune? cénd afirma: peroar cols din cunoasteree naturals Aceasta gi peat ef omul insusi se deschide mai mult prezenjei si lucrarii lui Dumnezeu decdt in * Gentia asupra faptului ek in procestl cunoasteri supranaturale Dusn- Pesta Caviosul Nichia Stihain cunoasterea lui Dumnezet“Inseanr} veemyrile din_urmd,ne-a grit prin Fiul” (Evrei 1, 1). Tot el atrage nezeu este permanent activ spre a-| atrage pe om in dialogul cu Sine: “Acum ins, dupa ce afi cunoscut pe Dumnezeu sau mai degraba afi i de Dumnezeu, cum va intoarcefi iarisi la injelesurile sirace, c&rora iardsi voiti si le slujifi ca inainte: 7" fost cunoset cele slabe la comuniune oe “Ta unire ca Cel cumoscut, Aceastio demonstreaz& Sfantul Apostol Pavel afunci caid afirma: “Daca i se pare cuiva cd, cunoaste ceva, fnc& n-a cunoscut cum trebuie, dar dacé este pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu” (/ Corinteni 8, 22- 23). Si mai evident se afirma acest lucru de catre Sfantul Apostol loan: ‘Dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este cunoscut de mnezeu si clinoaste pe-Dumnezeu. Cel ce nu iubeste n-a cunos-< 2 Dumnezeu cdci Dummezeu este iubize si aceasta este dragostea: m Bindea noi am iubit pe Durmnezeu, ci fiinded Bi ne-a iubit si a srimis pe Fial Siu gi noi am eunoscut si am crezut fubirea lai Dumnezeu cite (Eloan 4, 17-19). ma via Dismeasts cre oes ‘aici gi care se va implini in € 1 com cor: “Aceasta este viata vesnica, 8 Te tiinoascd pe Tine, singunl| ul Dumnezeu” (foan 17, 3). Cunoasterea supranaturala.a lui Dumnezeu se inserie pe un drum ascencdent, care se datoreaz’, pe de o parte harului divin Inerator in om de la Botez, iar pe de alti parte deschiderii persoanei umane prin credinti spre Dumnezeu si a consolidacii in bine prin implinirea poruneilor, in care este ascuns insusi Hiristos. (Sfintui Maxim Marturisitorul) Marturlile patristice pe care teologia le consemneazA in sprijind caracierului personalist ai cunoasieri supranaturale sunt clocvente 1d o& cel intirit in aceasta prin smerenie si rugiciune a fost cunoscut de Dumnezeu si s-a imbogifit de la Dumnezeu cu, cunoasterea Tainelor Lui mai presus de fire” (Filocalia, vol. V1, p. 344). Raportul dintre cunoasterea naturala si cea supranaturalé, este prezentat de Sfintul Isdac Sirul ea doua etape succesive, pe care daca Te Sirabate omul ; poate ajunge la contemplarea Ini Dumnezeu: “E) ij p 0 cunoastere care premerge credintei si o cunoasiere care se naste din credings. Cea care premerge credinte astere natural, care se nasie din credinfi € 0 Gunoastere duhoyniceasca. Prin cunoas- Terex TARTAN Tot Suintem in stare SH aflam calea spre Dumnezeu si ea premerge credinfei pentru c& ea di marturie c& se cuvine omulul creada in Cel ce a adus toate a fiinfé, s& creeda in cuvintele si porun- cile Lui si s& le implineasc’; iar din credinfé se naste frica de Dumnezeu; si cdnd urmeazi ei prin fapte si se urc& putin cdte pr prin lucrarea poruncilor, se iveste cunoasterea duhovniceascd, care simfire a adevarurilor ascunse si naste credinta din vederea adevaratd, iar vederea e mai sigurd decat auzirea.” (Filocalia, vol. X, p. 92-94) Dupa cum se va putea observa in continuare, cunoasterea natu- Jala coincide cu modul de cungastere rational. jar c cunoasterea suprana- ‘fara se exprima prin modul_ apofatic sau ssinic al cungasterii. Per- Spectiva acesta este impairtlsitl si de Sffntul Maxim Marturisitorul in textul urmitor: “Sffinta Scripturd vorbeste de 0 indoité cunoastere a celor dumnezeiesti: una ¢ relativa si const numai din rationamente si fnfelesuri, neavand si simfirea experimentala prin triire a celui cunos- ut; cealalta consti fn experienta trait, fiind in afard de rationamente si infelesuri si procurénd simtirea Celui cunoscut prin participarea la EL dupa har. Aceasta depiseste cumoasterea cuprinsa in rafionamente si intelesuri.” (Filocalia, vol. Ul, p. 329-330) : 3. Cunoasterea rational a ui Dumnezeu Cunoasterea lui Dumnezeu, fie ci are la bazA Revelatia naturala. fie pe cea supranaturala. poate flexprimata, 29a c sa CUM Sea putut observa _din ¢ citatul ~concepte rationale. Aceasté cunoastere rational mai este ui si

    You might also like