Nanocompozite pe baza de hidroxiapatita

Generalitati
Ceramica din hidroxiapatita este pe larg folosita pentru operaţii reparatorii în
organismul uman datorita faptului ca, are o excelentă biocompatibilitate. Acest material
are numeroase aplicatii in implanturi precum legaturile de sold, substitutii osoase,
implanturi dentare. Totuşi,rezistenţele mecanice mici şi tenacitatea la rupere redusă
reprezintă condiţiirestrictive la utilizarea acestora. Pentru a se elimina aceste
inconveniente, înceramica pe bază de hidroxiapatită, se introduc materiale de armare,
între care se remarcă dioxidul de zirconiu, folosit cel mai frecvent în acest scop.
In ultimii ani s-au obtinut compozite care contin hidroxiapatita( contribuie prin aportul
unei bune biocompatibilitati si bioactivitati) si zirconie ( confera materialului excelente
proprietati mecanice).
Astfel, s-au realizat studii, pornindu-se de la hidroxiapatită, dioxid de zirconiu
parţial stabilizat cu ytriu sau dioxid de zirconiu monoclinic (Flucka).
Modificările de compoziţie fazală s-au studiat prin difracţie de raze X şi s-a
constatat că, începând chiar de la temperatura de 1100°C apar ca faze detectate
roentgenografic β-3CaO.P2O5 şi CaZrO3 ceea ce înseamnă că hidroxiapatita se
descompune intens. În acelaşi timp se observă că ionii de calciu difuzează în t-ZrO2
şi duce la transformarea acestuia în c-ZrO2. Coexistenta hidroxiapatitei cu zirconia partial
stabilizata, la temperaturi mai, o poate transforma on fosfat tricalcic (TCP) si/sau oxid de
calciu si zirconiu. Stabilitatea termica a HAp depinde de mai multi factori.
Descompunerea hidroxiapatiteti presupune schimbarea proprietatilor fizico-chimice ale
materialului ceea ce afecteaza performantele implantului schimbandu-i solubilitatea,
resorbtia si biocompatibilitatea.
S-au studiat, de asemenea, materiale compozite din hidroxiapatită cu (10-
50)% masice de dioxid de zirconiu parţial stabilizat cu ytriu. Acestea au fost depuse
pe suport din aliaj de titan prin pulverizare în plasmă. Studiile de difracţie de raze X
au arătat că, stratul depus are o compoziţie fazală complexă, constituită din dioxid de
zirconiu, hidroxiapatită, faza amorfă, oxid de calciu, fosfat tricalcic, zirconat de calciu
ş.a. S-a constatat că, t-ZrO2 nu este prea afectat, dacă se depune prin pulverizare în
plasmă mai ales în cazul în care proporţia acestuia în compoziţie este mare.
Autorii din literatura de specialitate, considera că, la utilizarea unor cantităţi
mari de dioxid de zirconiu, acesta pătrunde în reţeaua hidroxiapatitei ceea ce duce la
creşterea rezistenţelor mecanice ale acesteia.
Datele de literatură arată că, deşi rolul dioxidului de zirconiu parţial sau total
stabilizat la armarea hidroxiapatitei este studiat, modul de îmbunătăţire a
proprietăţilor mecanice şi stabilitatea acestuia în compoziţiile cu hidroxiapatită nu au
fost complet lămurite.

Obtinerea compozitului
Pentru sinteza compozitului, se folosesc soluţiile 0,5m de Ca(NO3)2

1
.4H2O şi (NH4)2HPO4.Fosfatul de amoniu se introduce sub formă de picături, în soluţia de
azotat de calciu.Se lucrează la pH=10-10,5, care se reglează cu ajutorul unei soluţii de
hidroxid deamoniu. Se mai adaugă şi ZrO2 pulbere, suspensia finală agitându-se 10
min(agitator). Încălzirea se face într-un cuptor cu microunde cu frecvenţa de 2,45 GHz şi
puterea de 180 W.
Interpretarea rezultatelor
Analiza microscopica
Pulberile obţinute au fost, de asemenea, analizate atât prin microscopie electronică cu baleiaj
(SEM), cât şi de transmisie (TEM). Micrografiile obţinute sunt date în figurile 1a şi b. Prin SEM se
observă că, pulberea este foarte fină, dar aglomeratele apar în formaţiuni de dimensiunimari. Pulberea
este foarte fină, deci se pretează la a fi caracterizată in continuare, cu TEM –microscopie electronică
de transmisie, deoarece este o metodă de mai mare acurateţe care ne va da cu siguranţă informaţii
utile.

Fig 1. a,b Imagine SEM pentru pulberea de HAp_ZrO2,

obţinută in camp microunde, a x1000, b x5000

Pe materialul ars, s-a făcut de asemenea microscopie electronică de baleiaj (SEM sau MEB).

Se observă că, materialul este destul de bine compactat (sinterizat) dar prezinta si
porozitate, datorita existentei incă, ca fază mineralogică a zirconei monoclinice, care prezintă
variaţii de volum.

Spectrometria cu transformare Fourier

2
 Interpretarea IR-ului s-a realizat pe baza literaturii de specialitare, atribuirea
pentru fiecare grup de valori de lungimi de unda, specifice unor grupari din
hidroxiapatita.

Din spectrele FTIR ale probei s-au identificat urmatoarele benzi specifice:

3
 569
603
964
1035 benzi specifice [PO4]3- din reţeaua HAp
1060
1097

630 benzi specifice HO- din reţeaua HAp

Proba 3568

829 banda specifică [HPO4]2-

1388 CO2 molecular absorbit din aer

1641 benzi specifice moleculelor de apa reţinute prin legături de

3100-3435 hidrogen