Redactor: Elena Marinescu Coperta: Mona Velciov ‘Traducerea s-a facut dupa originalul in limba ru- s&: Arhimandrit Amvrosii(lurasov), Ispoved' v pomiost” timsia, lvanovo, 1996. © Sophia, pentru prezenta traducere Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Roméniei TURASOV, AMBROZIE, ARHIM, indrumar de spovedanie /arhim. Ambrozie lurasov, trad. din Ib, rusi: Xenia Tindsescu-Vlas ~ ‘Bucuresti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxa, 2010, ISBN 978-973-136-172 ISBN 978-606-529-075-4 I. Tandsescu-Vias, Xenia (trad.) 281.95(047.53) oa Usile pocaintei deschide-mi mie oct cc s-a apropiat Impirtiaceruritor (ME. 3,2) ocdinfa este cel mai mare dar dat de Dumnezeu omului. Ea se arati a fi cel de-al doilea botez, in care ne spalim de picatele infaptuite gine imbracim iarigi cu vegmintele cele albe, curati- te, primind harul pierdut dupa ciderea in picat ‘Am fost pacitosi, putem deveni sfinfi. Pocdinta ne deschide cerul, ne duce in Rai. Fara pocdint nu exist mantuire. ‘A te pocai inseamna a-ti schimba modul de viata, inseamna in primul rand ,s8 iti viiin fire” (CE. Le. 15, 17), adic s& vezi pacatul din tine, si-1 constientizezi, si ajungi sa il urdsti, iar apoi si te 5ARHIMANDRITUL AMBROZIE IURASOV céiesti in fata lui Dumnezeu, in prezenta preotu- lui, fSgiduind s8 nu mai pacatuiest. Bolnavul nu va primi niciodata tim&duirea, daca nu va descoperi doctorului boala sa. La fel sinoi, pan’ nu ajungem la cunostinfa pacatului, nu putem primi iertare de la Dumnezeu. ,Con- stiinfa pacatului este inceputul mantuirii-spune Fericitul Augustin. Daci omul ascunde, Dumne- zeu descoper’; daci omul fine in tain’, Dumne- zeu vadeste, daci omul recunoaste, Dumnezeu jart’.” De multe ori, oamenii ajung la spovedanie si nici macar nu stiu ce si spun’, cici despre po- c&inf& nici nu poate fi vorba! Ochi duhovnicesti le sunt inchisi, iar sufletul igi doarme somnul de vedi. Dar oare de ce doarme sufletul? $i din ce pricin’ ajunge omul intr-o asemenea stare infricogitoare? Diavolul stie c& in lucrarea mantuirii lucrul de cipetenie este pocdinta sincera si de aceea loves- te in centrul fintei, fi lipseste pe oameni de spo- vedanie si rezultatul nu se last asteptat: omul nu-si mai controleaz4 faptele, cuvintele si gan- durile, mintea i se intunecd, nu igi vede pacate- le gi nu observa ca a cilcat legea lui Dumnezeu. Pacatul fi devine un obicei, intra in firea omu- lui si tr&ieste in el; atunci pe om nu il mai sperie nici moartea, nici iadul gi nici chiar infricogatoa- tea Judecaté. Ce o da Dumnezeu, spun multi din obigruinf’. Iar Dumnezeu a dat Sfanta Scriptu- 6 INDRUMAR DE SPOVEDANIE 8 gi Cuvantul Lui ne va judeca pe noi tofi in 2i- ua cea de pe urmi. Pécatul, pe lang’ faptul ci ne molipseste sufletul de ceea ce e rau, mai gi otr’- veste totul in jurul nostru. Fiecare pacat, chiar gi cel mai mérunt, influenteaz soarta lumii, spune parintele Siluan si, dimpotriva, pocdinfa noastra are o influent beneficd asupra celor din jur, fi ‘bucura. Odata s-a apropiat de duhovnic o feme- ie, plangandu-se ci acasa fi merg toate cumplit de rau: soful este necredincios, rupe icoanele, co- piii nu merg la Bisericd, nu se raga, vecina o “uriiste gi vrea sd o otriveasci... $i cand a inceput femeia si se spovedeascé, s-a dovedit ci avea 0 mulfime de pacate de moarte. S-a cdit, sa impar- tigit gi a plecat. intorcandu-se dupa trei luni, a spus: ,PSrinte, s-a petrecut o minune! M-am in- tors acas& de la manastire gi totul s-a schimbat. Soful mi-a spus: «Ce tot mergi la biserica gi ci- testi cirti de una singura, fard si ne spui si nous ceva?» Si a inceput el insugi si citeascé Evanghe- la Biserici, s-a spovedit si vazand cum li s-a schim- bat tatal, au inceput si mearga si ei la biserica, iar vecina a inceput si-mi vorbeasca impaciuitor si si zambeasca...” lata ce inseamnd pocainta! Pacatul este cel mai mare ru din lume, spune Sfantul Ioan Gura de Aur. Prin picatele noastre cele nemérturisite fl ranim din nou pe Hristos Méntuitorul. Ele sunt, de asemenea, rini infti- cosatoare ale sufletului nostru, ale ciror cicatrici 7ARHIMANDRITUL AMBROZIE TURASOV persista toata viata. Numai prin Taina Spoveda- niei ni se poate curati si timadui sufletul. Spo- vedania ne smulge din abisul p&catului, al de- fectelor si al patimilor, aducandu-ne la portile Raiului. Domnul insusi {gi desface bratele si ne primeste ca pe niste fii risipitori. lar la Dumne- zeu trebuie si alergim aga cum pruncul se gri- beste si ajunga la pirinfii s8i atunci cand face 0 boroboatt: plange, isi cere iertare, promite s8 se poarte bine si pArintii iubitori il iarta. Astfel si Tatal nostru, atunci cénd venim la El cu pocain- {A sincer§, cu lacrimi, ne iartd gi ne da harul, ni-l daruieste. Caci se intampla gi astfel: cineva a su- pSrat un copil, iar el da fuga la parinti, parandu-1 pe cel care la amarat. Fiindu-le mili de micut, acestia il linistesc: ,Nu-i nimic, 0 s8 vorbim cu obraznicul acela, nu o sa te mai ating’...” La fel sinoi: atunci cind diavolul se napusteste asupra noastra, trebuie s& alergim degraba la spoveda- nie, s& descoperim totul lui Dumnezeu, iar El il va opti pe cel rau si o mai facd. Sfantul Teofan Zavoratul spune ci prin spovedanie ne izbavim de diavol ca de un vrajmas gi un ré&ufacator, ca- re ne vatima atata timp cét nu il simfim; in mo- ‘mentul in care bigdim de seama ci este vorba de el, fuge de la noi. La spovedanie, Dumnezeu ne i prin har puterea de a ne lupta cu pacatul, cu defectele si patimile. Neputand si se izbaveasca nicicum de imp8- timirea pentru tutun, un om a cerut sfat de la 8 INDRUMARDESPOVEDANIE stareful Ambrozie de la Optina. Batranul i-a ex- plicat ce vatimare aduce fumatul atat sufletului, cat si trupului, I-a sfaituit sa se spovedeasca ama- unfit de toate pacatele, incepand cu varsta de sapte ani, si si se imprtageasca cu Sfintele lui Hristos Taine. Aceasta i-a fost de ajutor. Fara o spovedanie sincera este cu neputinta s& biruiesti patimile. Daca omul savargeste tot timpul unul gi ace- lagi pacat, ajunge si se impitimeasca de acesta si, desi e liber, sufletul fi e in temnifa. Multi oa- meni trdiesc in libertate cu trupul si nu isi dau seama c sunt finuti legafi de pacat, nu se gan- desc ci toate faptele noastre, cuvintele si gandu- rile sunt controlate atat de Cer, cat gi de iad, de catre Dumnezeu si de citre diavol. Toate fapte- le rele, gandurile necurate, fiecare cuvant desert, rostit in van, este insemnat de duhurile cele re- e gi se va descoperi in ziua infricogatoarei Jude- afi. lar faptele cele bune stau inaintea omului si prin acestea se va indreptafi el la Judecata de Apoi. Chipul pocaintei ni I-a descris Domnul in parabola despre fiul cel risipitor. Un om avea doi fil. Cel mai tana i-a cerut ta- tilui si impart mostenirea, si-i dea partea ce ise cuvenea din ea si, primind cele cuvenite, acesta a plecat intr-o tard indepartats, risipind acolo totul gi trdind in desfranare. Dar trecand o vreme, in fara aceea a inceput foametea gi el a trebuit si caute de lucru pentru a se hrini. A ajuns sa pascé 9ARHIMANDRITUL AMBROZIE IURASOV porcii unui localnic, Ar fi fost bucuros si manén- ce hrana acestora, dar nu i se didea. $i, ajungand fn mare stramtorare, gi-a venit in fire gi, amintin- du-gi de tatal siu, s-a hotdrat: Voi merge la tatal meu $i, cizdndw-i la picioare, ii voi spune: ,Tat’, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vred- nica ma chema fiul tu. Fa-md ca pe unul din ar- gail ti.” Acestea i le-a pus el in inima si, sculan- du-se, a pomnit la tatal su. $i inc’ departe find, tatal l-a vazut gi a alergat in intampinarea lui. Fi- ul ia cizut la piept si, iertandu-, tatil a porun- it slugilor s&-1 imbrace in hainele cele mai bune si si pregateascd un ospat, pentru c& fiul lui era mort gi a inviat, era pierdut si s-a aflat. Sfinfii P&rinti deosebesc in aceasti pericop’ evanghelica trei momente ale pocdintei. Primul —omul gi-a venit in fire, adic, privind in sufletul sdu, a infeles ci este cumplit de pacitos, de vino- vat in fata lui Dumnezeu, in el a luat nastere un sentiment de pocainf&. Al doilea - omul a luat 0 hotarare: ,S-a sculat gi a venit”, adicd s-a dus la bisericd si se spovedeascd. $i al treilea — i-a ci- zut la piept, adic& insisi pocdinta, spovedania, cand, in prezenta preotului, omul igi marturises- te in fata lui Dumnezeu toate pacatele sale, fagi duind s& nu le mai repete. Atunci Domnul, Tatal cel iubitor, il iarta si il primeste, ca pe fiul risipi- tor, in bratele Sale. Pocainta incepe atunci cand omul constienti- zeaz c& este pacatos, si ci pacatele il impiedi- 10 INDRUMAR DE SPOVEDANIE cA si tréiascd, otrivindu-i sufletul. Dacd omul nu igi vede pacatele, inseamna c& suferi de o boali duhovniceasca serioasa si sufletul fi este mort pentru Dumnezeu. Pe el nu-I mai chinu- ie pacatele, acest suflet este legat de diavol atat a maini, cat gi la picioare, ochii duhovnicesti fi sunt inchigi, urechile Iui nu aud, buzele i s-au ‘impietrit. Este ca un om aflat fn sicriu: nu au- de, nu vede, nu simte, Cand se imbolnaveste ci- neva, primul simptom cd el si-a pierdut sinata- tea este refuzul mancarii. in acelasi fel, cel care s-a imbolnavit duhovniceste refuza rugaciunea gi tot ce este duhovnicesc. Nu vrea si citeasca Sfanta Scriptura, in care Domnul ne vorbeste, rnu vrea s& mearga la Biserica si, chiar dact face un efort de vointa in aceasta directie, sau intar- zie la slujba, sau nu std pana la capat, iar in tim- pulei se chinuie, dorindu-si sé se sfargeasca mai repede. lar picatele proprii nu gi le vede, pen- tru cd s-a indepirtat de Dumnezeu, de lumina. E ca atunci cand alergi noaptea prin baltoace: evident c4 ifi vei murdari hainele de noroi, dar, in intuneric find, murdaria nu se vede. Insi e suficient si vii la lumina gi se va descoperi ime- diat, cici privind ne vom ingrozi. Pana nu ne apropiem de Dumnezeu gi nu tréim dupa voia Lui, ne aflim in intuneric gi nu ne vedem paca- tele, sufletul ne este negru, iar fiecare pacat nou nicl piteaz cu o noua pati neagr’, ins’ negru pe negru nu se observa... nARHIMANDRITUL AMBROZIE TURASOV Marii pc&tosi se considera intotdeauna drepfi, iar sfintii se socot a fi mari pacatosi. Tra- ind in lumina lui Hiristos, acestia vid pana gi ce- Je mai mici pete in sufletul lor gi constientizeaza nevrednicia lor in fata lui Dumnezeu. A venit odata la un staret ucenicul, spundn- du-i: ,Avva, eu vd cu ochii duhovnicesti in- geri.” lar staretul i-a réspuns: ,,Asta nu-i nevoin- {& De abia cdnd iti vei vedea cu ochii duhovni- esti puzderie de picate, cat nisipul marii, atunci mare ifi va fi si nevoinfa.” Sfintii Parinfi spun: ‘Fericit nu e cel ce zareste ingerii, ci acela care is vede propriile pacate.” Oare de ce nu ne vedem pacatele? Pentru ci nu ne controlam nici pe noi ingine, nici faptele noastre, precum nici cuvintele gi gandurile. Le- gea lui Dumnezeu nu o respectaim, ne-am impie- tit in pcate gi ne-am obignuit intr-atat cu ele, c& nici pcatul nu-l mai socotim pacat. De exemplu, © fata vietuia curat, modest, dar fiind intre prie- teni i-a scipat un cuvant urat, de argou. Ea s-a rusinat, s-a tulburat, s-a inrosit, dar dac& nu s-a ‘indreptat, a mai injurat si alt& dat, si nu i-a mai fost atat de rugine; dupa aceea a mai facut-o ia- asi si iarisi, pand s-a obignuit gi cuvintele mur- dare au inceput si curgé de la sine, dar ei nu-i mai pasa. Astfel, fiecare picat intra in suflet, pu- nnd stapanire pe el, si de aceea cand acesti oa- ‘meni vin la spovedanie nici nu stiu macar pen- tru Ce si se cfiascd. Parintele fi intreaba: ,,Ce pa- 2 ‘INDRUMAR DE SPOVEDANIE cate ai?” Parc nici unul..., nu stiu.” Dar, dac& ne-ar intreba cafi bani avem in portofel, cine cu ct ne este dator, ce prefuri mai sunt pe la maga- zine, cine ne-a suparat, cum se mai impaca veci- nii intre ei si ce preocupari mai au, ne amintim de toate. Dar pe cine am intristat, pe cine am ne- jit, nu ne amintim. Sfintii Parinti spun c& inceputul mantuirii es- te cunoasterea de sine, adic’ a neputintelor, a vi- iilor gi a obiceiurilor aducatoare de picat, in nuuirea de sine cu frangerea inimii si rugiciunea citre Dumnezeu, pentru ajutor. Tar Domnul ne cheama si punem inceput bun, descoperindu-ne starea in care ne aflam. Odata a venit la spovedanie o femeie; in 50 de ani nu se spovedise niciodata. ,Ce te-a de- terminat s& vii?”, a intrebat-o parintele. ,Un vis. Vedeam ca si cum a fi fost bolnava si deodata mi-a c&zut inima din piept in palma. M-am uitat la ea, $i intr-o parte era sinatoasi, iar in cealal- 8 putreda, invelit’ intr-o pelicula ruginit’. Am vrut s& indepairtez aceasta pelicula, dar nu am putut si m-am hotarat si merg la doctor. Destep- tandu-ma, am infeles cd este vorba de o boala a sufletului, inima fiindu-mi stripuns’ de pacat, si c& trebuie si ma adresez unui medic duhovni- cesc, adica preotului.” Stim ca Apostolul Petru a fost oarecand slab ‘cu duhul si s-a lepadat de Hristos, dar, cand a cAntat cocosul, a plins amarnic, s-a cait gia fost 13iertat. in viata fieciruia dintre noi exist o aseme- nea noapte, cénd in mijlocul nelegiuirilor noas- tre incepe , $4 dea glas cocogul” ~ vocea constiin- fei, care ne vadeste pe noi, cei ce ne-am lepadat de Mantuitorul nostru si care fl tot rastignim cu pacatele noastre. Vai celui ce igi astupa urechile Pentru a nu auzi aceasti voce! Fericit este ace- la care incepe sa igi plang amarnic picatele si, prin pocainta, isi curata sufletul. ‘In momentul in care omul a inteles cd este pa- cétos, el nu trebuie si mai zXboveasc’, nu trebu- ie s& amane pocainta. Se poate spune c4 in via- ta noastri duhovniceasca exist doua ,calenda- re”, unul fiind dumnezeiesc, iar celalalt diabolic. Cel al lui Dumnezeu poarta numele de ,astazi”, acum”: intoarce-te la Domnul acum, pocaies- te-te acum, cici maine poate va fi prea tarziu. Iar calendarul” diavolului se numeste ,maine, du- pA aceea, mai tarziu”: ,1asi pe maine, astizi esti {ned tana, traieste dup’ bunul plac; mai tarziu, cand vei imbatrani, te vei pocdi.” Dar, precum nu trebuie si neglijezi o boala, ici in timp ea poate deveni fatala; tot aga nu tre- buie s8 améni pocdinfa, deoarece aceasta va duce la moartea duhovniceasca. , Nu amana pe maine, ici acest maine este fari de sfarsit”, spune Sfan- tul Toan Gura de Aur. Unii socotese astfel: cind voi iesi la pensie voi putea merge la biserica, tot atunci 0 s8 ma gi pocdiesc. $i de unde stii daca o s& traiesti pana la pensie? Intre tine si moarte es- 4 INDRUMAR DE SPOVEDANIE te un singur pas, spune Domnul (cf. I Reg. 20, 3). ‘Mergi la cimitir si vei vedea ca acolo se odihnese ‘nu numai cei batrani, ci si cei tineri; poate gi pe ti- ne te va chema Domnul maine si fi dai raspuns. ‘Nuamana, nu te incredinfa in spusele diavolului, care-ti sopteste: ,Mai asteapta, inci mai e timp, 0 ‘si dovedesti...” Nu crede ce spun lumea si dia- ‘volul, care te fin stréns si nu vor sé-ti dea drumul, nu te increde in inima ta cea stricata gi in mintea cea intunecaté, care nu vor si renunfe la distrac- fille aducatoare de pacat: ,numai nu acum, mai tarziu, mai térziu...” Nu, nu mai térziu, ci acum, spune cuvantul lui Dumnezeu. Caieste-te imedi- at, nu astepta nici o zi, nici macar un ceas, c&ci pa- catul te lipseste de harul lui Dumnezeu gi te pred {in mainile diavolului. Daca vasele murdare nu sunt spilate imediat, atunci murdaria se va usca gi va fi grew s& 0 in- depirtezi. La fel se petrece si cu picatele. Cu cat vom aména mai mult pocdinta, cu atat ne va fi ‘mai greu sa curdifim sufletul de acestea. Necuge- tat este omul care nu igi cura locuinta, are gu- noi gi praf peste tot, el insusi nu se spalA gi nu igi schimb’ hainele. Cu unul ca acesta nici nu iti face placere si ai de-a face. Dar sufletul nostru este cu mult mai valoros decat camera si imbracimintea, el trebuie si fie curat, luminos gi sfant, putand fi curifat cu adevarat numai prin Taina Pocdintei. Atunci cind se cieste picitosul, intru cei de Sus e sérbatoare; ingerii, cerul intreg se bucura 15