iS PROVOCARE NEDREAPTA, iB DRAGOSTE SFASIETOARE 2s campioana nationala la kick- ‘See: renunta la pasiunea ei pentru martiale mixte in urma unei ri dureroase. lubitul ei de la eme a lovit-o, dar ea nu vrea sa sere nimanui, de teama ca familia @ & masuri. Asa ca decide sa stea Seer de ringul de box si de baietil carere |e place lupta. De intr-o seara este atacaté de doi trem drogati. Totusi, nu ea incaseaza Se necunoscut, care se arunca in lupta eer ao apara. mele lui e West. Cateva zile mai 2% ea il reintalneste la liceu, iar sectacerile nu se lasa asteptate: orbit = era, fostul iubit al lui Haley, Matt, ji ‘=°seaza 0 provocare lui West: peste 3228 \uni, sa se intalneasca pentru o in ringul de box. taley e ingrozita, stie cd impotriva lui fan, membru al echipei de box thailan- ez West n-are nicio gansé. Asa ca e s4-| antreneze pe West Young, © Dalat infatuat si impulsiy, intruchi- ‘$22 a tot ceea ce ea sia promisc-0 sd eve Westiiascundeinsa un mare secret: cie este el cu adevarat. Pentru el, Haley € sansa de a se mantui, asa cé se capatdneaza sa o ajute, sa lupte ‘centru ea. Stie ca nu-si poate schimba ecutul, dar poate va reusi sa schimbe ‘Wronl lui Haley. Impreuna au convenit sa-si mentina *#'atia strict in limitele ringului. Darintre © se creeaza legdturi surprinzatoare si 2vactia reciproca le da peste cap bunele ‘prentii, facdndu-i sd-siinfrunte cele mai meagre temeri si sa descopere cd merita 58 lupti pentru dragoste. ». ay & Eke teens KATIE McGARR este o autoare americana foarte indragita de cititorii din Romania, cartile ei, Destine fa limita, indrazneste sa iubesti Puen Ue ees Oe) numerosi admiratori printre tineri si adolescenti. CArtile ei sunt traduse in Foren ste] 0) es site ccceCcM ONS TULe0] C Tepe keC Mani meee) [cleo Ae cece eura eset | Mery Smee nin CRON ee) et | (a Ce care pe parcurs descopera ca, oricat de Felgen CRS OTT eo (O16 LOLA ourma de speranta. lubirea si Me : nme aur RUM a PCM CUM etl EPen AOU AMO ciicaee| Mma cant | decat atunci cand suntem departe unul de celalalt. im IO MAICCESI N18 L0lem- fete Fae) OI CccLen lth cm a WOLACI OMAR LUCIE] Col cial mele O16 tclgal one lcial(cUR-]anrs Teleco) imi infig degetete in umerii lui STU relatrclaeel tel (clte ke non —Te iubesc.’ NU RATA CELELALTE ROMANE DIN SERIA »DESTINE LA LIMITA”MAI ~PUTERNICI J IMPREUNAEditor: Anca EFTIME Redactor: Elena~Anca COMAN DTP: Simona RADULESCU Take me on, Katie McGarry TAKE ME ON © 2014 by Katie McGarry Translation copyright © 2018 by Editura Epica. ~All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form. This edition is published by arrangement with Harlequin Books S.A. This is a work of fiction. Names, characters, places and incidents are either the product of the author's imagination or are used fictitiously, and any resemblance to actual persons, living or dead, business establishments, events or locales is entirely coincidental.” Toate drepturile asupra editiei in limba roman4 apartin Edicurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-48-2 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireaza Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei McGARRY, KATIE Mai puternici impreuna / Katie McGarry; trad. din Ib. engleza: Gabriela Stoica. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-48-2 1. Stoica, Gabriela (trad.) 821.111-31 = 135.1MAI ,~PUTERNICI . IMPREUNA Katie McGarry Traducere din limba engleza GABRIELA STOICA -, i EPICA Bucuresti, 2018HALEY O usa se deschide scArtaind in celalalt capat al holului pustiu si fic4nitul tocurilor cui risund cu ecou de-a lungul cutiilor postale metalice.Incerc sa par dezinvolta in timp ce risfoiesc corespondenta. Nimic altceva decat rimasite din existenta noastri anterioara: revista de arte martiale minte a fratelui meu, un catalog cu pipusi American Girl pentru sora mea, inci un catalog cu seminte si idei pentru gridini pentru mama mea. Somatii de plata pentru tatal meu. $i alte solicitiri de plata. Ma intreb daca ar fi cazul si i le dau tatei sau sa le pasez fie mamei, fie bunicului. Poate ca ar trebui si ne scutesc pe noi toti de aceste aduceri-aminte si si le dau foc. Dar asta nu inseamnd cd maine n-ar urma un alt teanc. Jonglez cu cateva dintre ele ca si nu le scap pe toate pe jos. Dincolo de ferestre, cerul se intunecd odata cu lasarea amurgului. Trag adanc aer in piept ca si-mi domolesc adrenalina care-mi pompeaza in vene. Prea multe de facut in prea putin timp: corespondenta, lista de cumpiraturi pe care mi-a dat-o miatusa mea, sd-] conving pe bunicul care ma urdste si-mi scrie o scrisoare de recomandare, si ma duc sa iau de la farmacie medicamentele impotriva anxietitii si si i le duc tatalui meu. Este vineri seara si mai am doui ore la dispozitie pana cand unchiul meu da stingerea si, dacd nu ma conformez, imi voi petrece noaptea pe strazi. Femeia cu tocuri zgomotoase isi continua drumul de-a lungul holului gi nu-mi remarc4 prezenta in timp ce se indreaptd spre intrarea angajatilor. Spre deosebire de mine, poarti un palton gros6 Katie McGarry de iarna. Parul ei are aceeasi nuanfi castanie ca al meu, dar parul meu este mai lung. Imi imaginez c4 obrajii mei sunt imbujorati, ca gi ai ei, din pricina vantului rece de februarie. Cladirea aceasta este absolut normala pentru ea. Dar nimic din ceea ce se aflé aici nu mai este ceva normal pentru mine. Eu si familia mea nu mai avem efectiv o adres de corespondenta in Louisville. Nu mai avem o casa. Fac o pauz4, zibovind asupra ultimei scrisori din teanc, dar fara s4 ma luminez la fafa. Nu, este aceeasi pauza pe care am facut-o atunci cand tata ne-a anuntat cd si-a pierdut slujba. Aceeasi pauza pe care am facut-o in ziua cand prefectul ne-a lipit somatia de evacuare pe usa de la intrare. Este un plic alb si subtire. La vederea lui, nimanui altcuiva nu i-ar fugi pamantul de sub picioare. Mie insa, da. Este de la Universitatea Notre Dame gi, in mod cert, nu este o scrisoare de acceptare. Trantesc cu putere ugita cutiei postale. Astazi e o zi de tot rahatul. Pe cand intru in sala de sport a bunicului meu, ma simt ugor ametita, pe de-o parte, fiindci ma amfgesc cu speranta si, pe de alta parte, fiindcd am vaga senzatie ci merg la spanzuratoare. Dupa ce am primit scrisoarea de refuz de la Notre Dame am rimas cu un gol in suflet, iar gandul de a obtine o scrisoare de recomandare pentru oricare alta universitate este in mod categoric precum un vin tare. Alcoolul nu ar trebui consumat pe stomacul gol, dar, in momentul de fat’, ma simt plina de indrazneala. — Oh, Doamne, nu se poate, mustele trag la rahat, imi striga virul meu Jax din interiorul custii octogonale. E acoperit din cap pand in picioare de broboane de transpiratie. Poarti manusi de box in miini si o casc& de protectie pe cap. Nu scot o vorba, deoarece tocmai mi-a pierit orice replica. Un grup de luptatori nou-veniti se incilzesc sirind coarda pe fundalul vocii vehemente a lui Dr. Dre, care bubuie in difuzoare.MAI PUTERNICI IMPREUNA 7 Intorcandu-mi aici, simt ci am mai putin de optsprezece ani, dar mai mult de gase i, pret de citeva secunde, ma simt ca acasa. Sala de sport este o cladire metalicd, mai sus cu o treapt4 decat un depozit si cu cAteva trepte mai jos decat acele lanturi de sali de sport de fite. Saci negri de box atarna din cadre metalice si un perete intreg este acoperit cu fotografii ale diversilor luptatori medaliati in competitii, antrenati de bunicul meu. O combinatie dulceagi de inilbitor si iz tropical imi invadeaza nirile. intr-un colt, doi tipi se antreneazi pe un ring de box, iar in celalalt colt, alti tipi, inclusiv Jax, urmaresc 0 demonstratie de punere la podea intr-o cusc& octogonala. Fosnetul pantalonilor sport din nailon imi atrage atentia in vreme ce bunicul meu isi propteste un sold de cadrul usii biroului siu. Il cheama John gi pretinde ca noi toti si-i spunem pe nume. Ca de obicei, poart un tricou alb avand inscriptionat pe el logoul negru al sili lui de sport: Luptatori pentru libertate. Ca orice alt tip de aici, John are un corp bine tonifiat, fiind o adevaraté masina de lupta. Cei saizeci si doi de ani ai sai nu l-au incetinit. De fapt, moartea bunicii mele, surveniti cu cativa ani in urmd, l-a intarit si mai mult. — E cam racoare, afirma el. Dar nu suficient de frig incat si fi inghetat de tot iadul. Ridic barbia in chip de raspuns. — Ai spus ci sunt intotdeauna bine-venita. — Parc ai zis ci mai degrabi ai inghiti otrava decat si-fi mai calce piciorul vreodata pe aici. Asa am zis. $i a reusit si ma aduci exact acolo unde voia, dar eu refuz si-mi mut privirea de la el. Ne privim ochi in ochi atat de mult, incat mi se pare ci trece un an. Bunicul meu are o infatisare ofilitd: un chip ferm daltuit in piatra, riduri in forma de laba gastei in jurul ochilor si cute adanci ce ii deseneaz4 paranteze in jurul gurii. Se intampla uneori ca bunicul meu sa zambeasca, dar n-am8 Katie McGarry mai vazut asta de cind am plecat de la sala lui de sport, cu un an in urma. —Te calci unchi-tu pe bataturi? ma intreabi el. Unchiul meu. Tatal lui Jax. Fratele vitreg al tatilui meu. Tipul in a cdrui casi am locuit de cand banca a pus sechestru pe locuinta noastra si ne-am mutat din adapost. Sunt convins’ ci in randul unor cercuri teroriste este cunoscut drept Dictatorul. Raspunsul la intrebarea lui John este ,da”, dar eu ti spun ci,,nu”. — E vorba de maica4-ta? Fiica lui. — Eae bine. Oarecum. — E ceva in neregula la scoala? Absolut totul este in neregula la scoala. —Nu. — Haley, mi se adreseazii el extrem de exasperat. Am de antre- nat luptatori. Orice ar fi, degarta sacul odata. Imi feresc privirea, concentrandu-mi asupra luptitorilor care-si fac incalzirea, nestiind prea bine ce si spun. Ei casca ochii la mine in vreme ce coardele trec peste capetele lor, apoi pe sub picioare. Poc. Poc. Poc. De parci acum ar sari coarda la unison. Pe unii dintre ei ii gtiu de la scoala. Pe altii, nu-i cunosc deloc. Fratele meu mai mare, cel care ii conduce, este singurul care se uitd in alta parte. Bunicul meu ofteaza si se dezlipegte de tocul usii ca si se ducd la luptatori. — Nu pot sa-i dau somatiile de plata, nu din nou, ii soptesc eu repede, Eu... nu pot... Nu asta am vrut si spun. Voiam de fapt si-i cer o recomandare, dar intentia mea s-a transformat cumva intr-un ninja tradator. Odata cu ruperea barajului, cuvintele au navalit in cascada, priva- lindu-se tocmai de sus, din varful muntelui.MAI PUTERNICI IMPREUNA 9 — Nu stiu ce sd fac. Mama lucreaza tot timpul si este foarte obosita si nu stie ce si se mai fac cu tata, iar cind duc somatiile de plata acasi... Ezit. Nu acas4. Gaura aia de iad nu este acasi. — in acea cas si — nemernicul gi libidinosul de unchi-miu — e/\e vede, atunci situatia se inrautdteste si mai mult si nu pot sa fac asta, bine? Nu astazi. Nu astizi, cand mi s-a spulberat visul. Nu ast’zi, cind totul in mine este atat de contorsionat, incat ma doare chiar gi sa respir. Nu astizi, cand nu stiu daci voi fi vreodata acceptat la universi- tate sau, in caz c4 voi fi, nu stiu daca voi putea si platesc taxele. Expresia dura de pe chipul lui John se topeste si privirea lui intunecati se inmoaie. Mama are ochii lui. $i eu. Bunica adora ochii nostri. Din doi pasi gigantic: bunicul ajunge la mine gi se pozitioneaza in aga fel incat s4 mi fereascd de privirile iscoditoare ale luptitorilor. In momentul in care sunt cu totul ascunsi vederii, umerii mi se incovoaie $i inchid ochii. — E in regula, imi susoteste el. Nu este in regula. Nu va mai fi niciodat in regula. El isi pune o mand pe bratul meu, strangandu-m usor, si aceasti manifestare de simpatie, de sprijin moral imi zdruncina fundatia fragila pe care mi aflu. Lacrimile izvorasc in spatele pleoapelor mele inchise. Clatin din cap, dorindu-mi ca el si se poarte din nou ca un bunic afurisit. — Da-mi-le mie, imi cere el. Ma voi ocupa eu de treaba asta. Scot iute teancul si-i dau noile somatii de plata. — Ce-ai de gand si faci cu ele? — Ceva. John de-abia are bani ca si-si mentini sala deschisa. — Nu-ti face griji. imi dau parul dupa ureche si-mi masez ceafa cu mana. Jax a renuntat si mai urmireasci demonstratia gi se sprijind de cusc4, tinandu-si minile inmanusate pe gardul de deasupra capului siu.10 Katie McGarry fl fluieri pe fratele meu, Kaden, ca si-i atragi atentia, si-si misc barbia spre mine. Jax nu e ruda cu John, dar dupa primii cAtiva ani de reuniuni familiale in care a fost martor la felul cum tatal lui Jax isi trateaza propriul fiu ca pe un gunoi, John a devenit bunicul adoptiv al lui Jax. Bunicul meu face tot ce-i sta in putintd ca si contracareze raul pe care-l reprezinti tatal lui Jax. Acum, pe langi toatd atentia pe care mi-o acordi bunicul meu, am parte si de cea a varului si a frateluij meu. Faptul cd ma aflu aici dupa o absentd de un an — in primele sase luni m-am dus si ma antrenez la sala de sport rivald, Black Fire, iar urmatoarele sase luni le-am petrecut protestand pe deplin impotriva kickboxingului ca sport de performanta — constituie un motiv suficient pentru ca Jax si Kaden s4-si bage nasul unde nu le fierbe oala. Faptul cd eu si bunicul am stat de vorba fari si ne atacim reciproc este un motiv suficient ca ei si moara de curiozitate. — Mai este si altceva la mijloc, Haley? Si momentul placut, usor ametitor, pe care l-am petrecut impreuna dispare ca prin farmec. Scot la iveald cererea pentru burs4 pe care am gisit-o azi-di- mineati in biroul consilierei de orientare scolara si profesionala. Oferta consti in plata manualelor de curs timp de patru ani. Nu este cine stie ce, dar este ceva, iar uneori in viata ai nevoie pur si simplu de ceva, nu conteaza cat de mic. — M-am gindit c4 ai putea s4 ma ajuti cu chestia asta. Imi smulge hartiile din maini destul de repede incat una dintre marginile unei foi si mi taie la deget. Incep s& respir agitat din cauza durerii ascutite, iar lui ii scapa un oftat de nemultumire de pe buze. Ce repede am uitat ci nu suporta slabiciunea umana! Parcurge pagina in vitezd, pentru ca apoi sa-si atinteascd privirea asupra mea. — Nu pricep. — Este o cerere pentru burs’.MAI PUTERNICI IMPREUNA a — Atéta lucru pot si citesc si eu. — Pentru chineziologie. Neavand chef sd repete ce-a zis, el inclina capul intr-o parte destul de agasat, incat trebuie s4 fac eforturi pentru a nu ma lisa intimidata. — intrunesc toate cerintele. Am fost o elev si o atlet& cu abilitati de lider, am obtinut medii mari si ma voi specializa in chineziologie dacd mi se va acorda bursa. M-as specializa si in stomatologia dinozaurilor daca cineva mi-ar da banii necesari. — Am nevoie de o scrisoare de recomandare din partea cuiva care stie de ce sunt in stare $i nimeni nu stie ce pot s4 fac mai bine decat tine. Nu este adevarat. Tatal meu era expertul expertilor in privinta mea. El este cel care m-a invdtat cum sd lupt. El m-a facut si indragesc kickboxingul, dar este necesara o recomandare din par- tea unui antrenor de calibrul bunicului meu, nu o scrisoare din partea cuiva care nu a luptat si nici nu a antrenat luptatori de ani buni. — Antrenorul de la Black Fire te~a expediat? Degi ma asteptam la intrebarea asta, numai la auzul numelui salii de sport ce apartine fostului meu iubit, Matt, ma simt stoarsa de energie, asa cum storci apa dintr-un burete. — Nu vreau sa ma mai duc la ei. — Cu alte cuvinte, spui ci ai nevoie de o recomandare pentru faptul cd ti-ai tridat coechipierii? Familia? Pentru ca egti o dezer- toare? Ma cutremur de-a dreptul, deoarece cutitul pe care mi l-a implantat in inima doare al naibii de tare. John rasfoieste documentele. — Chineziologie. Studiul miscarii umane. Un studiu pentru persoanele interesate de terapia fizicd sau si devina antrenori. O diploma pentru persoanele sportive.12 Katle McGarry John imi tranteste hartiile inapoi in brate. — Nv-i de tine. Si pleaca. Imi intoarce spatele de parcd nu ag conta deloc in ochii lui. Nu. N-am de gand s4 accept asta. Un acces brusc de furie ma impinge de la spate. — Detin un titlu national. — L-ai detinut. John se strecoara printre sacii de box, iar eu il urmez. De doua ori trebuie sa sar ca s4 ma feresc din calea unui sac izbit de cineva cu prea multa putere. — Asa este, il aprob eu. L-am detinut. Un sac imi zboara drept in fata si il imping inapoi. — Di-te la o parte! zbiara luptatorul din spatele lui. — Du-te dracului, ii trantesc eu, ca apoi sé ma adresez lui John: Este mult mai mult decat detin majoritatea oamenilor care se antreneaza aici. John se intoarce brusc si se napusteste asupra mea cu atata repeziciune, incat ma impiedic de un sac. — Oamenii de aici sunt devotati. Nu mi-au intors spatele si au plecat. Nu au lasat totul balta si nici nu i-au parasit pe tofi cei care au finut la ei. Mai fac 0 incercare, scragnind din dingi. — Chiar am nevoie de asta. — Scriu scrisori de recomandare doar pentru cei care le merita. Daca vrei una, atunci misc4-ti fundul in vestiar si apucd-te s4 tragi din greu pe ringul meu. Sau tot o dezertoare ai ramas? Fata lui este lipita de a mea si, dacd nu izbucnesc in lacrimi, e doar datoriti incipatanarii mele de catar. Un val de greata ma ia prin surprindere, dezorientandu-mi. John nu are de gand si ma ajute si, ca si-i protejez pe cei doi oameni pe care ii iubesc cel mai mult pe lumea asta, nu pot s mi antrenez din nou in aceasta sala. Cu toti ochii afintiti asupra mea, ma rasucesc pe cilcdie, ma indepartez de bunicul meu §i ies afara.WEST Cer mai mult decat ar trebui, in unele zile regret deciziile pe care le iau si aproape in fiecare dimineati mi trezesc pe marginea prapastiei. Aceste trei lucruri nu se combind prea des, dar azi mi-a iesit totul perfect, la puterea a treia. Stau sprijinit de o cabina telefonici ce di semne de batranete si scot plicul din buzunarul paltonului, ignorand adierea ricoroasd a vantului de seari. Logoul universititii din Louisville este inscriptionat cu rogu in partea de sus. Am sterpelit plicul ieri, inainte ca parintii mei si-si fi dat seama cd a sosit. Dadeau intruna tarcoale cutiei postale, asteptand cu disperare vesti bune. Degetele mele cu incheieturi vinete gi pline de tiieturi urla in semn de protest in timp ce despaturesc foaia. Fiecare articulatie a degetelor mele pulseazi odata cu muschii din maxilarul meu. Acum cAteva ore am fost exmatriculat de la scoala pentru ci m-am batut. Tata si mama ar trebui sd stie mai bine decat oricine cé nu au de ce sd se astepte la vesti bune din partea mea. Mama inca se agata de o speranti. Tata, pe de alta parte... Nu sunt un geniu si nici nu trebuie si fiu ca si stiu cd plicurile subfiri nu aduc nimic bun. Capul imi zvacneste pur si simplu in timp ce citesc cuvintele. injur incetisor si ma sprijin si mai tare de geamul cabinei telefonice. Suntem de-abia in februarie, iar prima- vara asta nu-mi va aduce decat alte refuzuri. Mototolesc hartia si o azvarl in scrumiera din fata usilor spa- litoriei automate. Un chistoc de tigard ce arde mocnit carbonizeazi14 Katie McGarry marginile scrisorii. Ce ironie! $i restul vietii mele se risipeste ca fumul. Imi sun’ mobilul si-1 scot din buzunarul hainei. —Da. — Tatal tiu mi-a spus c4 nu ai venit la spital. E mama, iar eu mijesc ochii ca sa cercetez cu atentie intrarea in barul acela deocheat din capatul galeriilor comerciale darapa- nate. Ea iese din bar pe trotuar, cu parul ei blond ascuns sub o esarfi neagr4. Ochelarii imengi de firma ii acoperi chipul precum © masci ¢i poarta un palton facut la comanda care costa mai mult dec&t orice magina parcata in groapa asta de gunoi. Mama este o femeie foarte sofisticati, foarte stilata si foarte ingrijita. $i depozi- tul Asta de degeuri? Arunc o privire prin parcarea cenusie. Nu se Z&reste pe aici nicio masina fabricatd in ultimul deceniu. O spala- torie automat, un magazin in care orice produs cost un dolar, o alimentara, o farmacie cu zabrele la ferestre si, mai jos, inspre capat, barul. Si ea se afld acolo. Ma incadrez perfect in peisaj cu jeansii mei cazuti pe solduri si cu sapca pusa invers, ceea ce este bine, deoarece ea nu stie cd eu sunt aici. Mama este mignoni, iar eu o domin cu inaltimea mea de un metru optzeci gi trei. Am mogtenit aspectul mamei: parul ei blond si ochii albastri. La nevoie, pot s4 ma apar singur, dar mama n-are ce cuta aici. Si, cu toate astea, isi face aparitia in acest loc o data pe luna. Exact la aceeasi ora afurisita. Exact in aceeasi zi afurisita. Chiar si acum, cand mezina ei, Rachel, este in spital la sectia de terapie intensiva. — N-ai rimas cu Rachel? o intreb eu. Mama habar n-are ca am urmirit-o in mod constant in ulti- mele zece luni. Am venit in vigauna asta primivara trecuti si cumpér marijuana de la un potential nou dealer, care vindea mai ieftin decat tipii de la scoala. Scoala privata atrage dupa sine, in mod implicit, preturi mai mari. — Nu, imi raspunde ea.MAI PUTERNIC] IMPREUNA 15 Cuvantul ,gocat” nu descrie pe deplin reactia pe care am avut-o cand am vazut-o pentru prima oar4 pe mama intrand in acel bar. Dupa ce aproape ca am dat nas in nas cu ea, am finut-o sub stricta supraveghere. Este de datoria mea s4-mi protejez familia. Am dat gres cu Rachel si n-am de gind si mai repet greseala. — A venit tata, continua mama. Mi-a spus si iau o pauza gi si mananc. Sa ia o pauzi. SA manance. $i sa si-o tragd cu barbatul ala cu care se tot intalneste. Cu un an in urmi, ag fi ras dacd cineva mi-ar fi sugerat ci mama ar avea o aventura, dar ce alta explicatie ar putea s& existe pentru faptul c4 sotia unuia dintre cei mai bogati oameni din stat frecventeazi zona rau famati a orasului? Nu pot spune ca o invinovatesc. Tatil meu are obiceiul de a-si ignora familia. Mama ingheati de frig langi portiera masinii ei si o indemn in gand si urce. Un individ aflat la citiva pasi distant’ de mine a inceput si devini mult prea interesat de ea, de magina ei marca Mercedes sau de amandoui. — West. Ofteazi in receptor gi umerii i se garbovesc. — Trebuie si o vizitezi pe Rachel. Intreaba de tine cand e treazi. Starea ei este grav si trebuie si vii la spital. Indepartez usor telefonul de la guri. Ma dor toate marunta- iele, de parca loviturile pe care le-am primit azi la scoali mi-ar fi provocat leziuni interne. Picioarele lui Rachel au fost zdrobite in accident si nu € nevoie si-mi spund cineva cd nu va mai putea merge niciodata. Accidentul ei s-a produs din vina mea, iar eu nu pot s4 dau ochii cu ea. — Directorul scolii mi-a spus ca incaierarea de azi a pornit de la o gluma pe seama ei. O glumi, pe dracu’! Un nenorocit din clasa a unsprezecea a spus ci sora mea este o handicapata. Nimeni nu vorbeste urat despre Rachel. Degi i-am luat apararea lui Rachel, tot am fost exmatriculat.16 Katie McGarry Dupa cum mi-a explicat directorul gcolii, cu fata lui palida, au fost prea multe suspendari, prea multe avertismente si, cu toate ca regreta situatia creatd in jurul surorii mele, nu mai avea de ales — pur si simplu nu mi ridicam la standardele institutiei Worthington Private. — Cum se simte? o intreb schimband subiectul. — Vino la spital si intreab-o personal. Asta nu o sa se intample. Cum nu spun nimic, mama continua: — Are dureri cumplite si are nevoie de tine. — Ilare pe Ethan. Geaminul ei. — Si pe Jack. Fratele nostru mai mare. Gavin, cel mai in varsta dintre cei cinci frati, a fost si el acolo, dar nu-i pomenesc numele. Mamei inca ii vine greu si accepte faptul ca el este dependent de jocurile de noroc. Toata lumea crede ci suntem o familie perfecta, dar de fapt suntem un adevarat dezastru. — Rachel te vrea pe tine. Nu-i adevarat. Ultimele cuvinte ni le-am adresat la manie. La naiba, toate cuvintele din ultima luna au fost adresate la manie. Cum poate si ma ierte din moment ce eu nu pot? Mama asterne tacerea intre noi in timp ce se strecoara in masini si porneste motorul. Muschii gatului mi se detensioneaza cand ea bag’ masina in marsarier. Activeazd Bluetooth-ul si ma trece pe difuzor. — Tatal tau este suparat. De fapt, nu l-am mai vazut niciodati pana acum aga de nervos. A zis si te duci de la gcoala direct la spital. Probabil cd asta a lisat-o pe mama fara aparare. In plus, nu mai am de gand sa ma supun ordinelor lui. Joaca de-a tata intre intru- nirile lui de afaceri nu-| face sa fie cu adevarat tatal meu. — O si stau de vorba cu el acasa. Mama iese din parcare $i igi indulceste tonul vocii.MAI PUTERNIC! IMPREUNA 7 — Dupi cele intamplate cu Rachel si cu Gavin... Imi schimb pozitia corpului. Am incercat si preintampin toat& tirdsenia asta cu Gavin, dar apoi Rachel mi-a spus cd avea nevoie de banii pe care ii luasem de la ea ca si-1 ajut pe Gavin si... Nu pot s4-mi continui sirul gandurilor. — Acum nu e momentul s4 porfi discutii in contradictoriu cu tatal tau. A spus clar si raspicat cu cateva luni in urma cd nu te va mai ajuta daca vei fi exmatriculat. Am incercat sd stau de vorba cu el, si-i explic cd i-ai luat apararea surorii tale, dar e de neclintit in privinta asta. Vrea sd vii la spital diseara. Vorbeste cat se poate de serios. Nu e momentul sa fortezi limitele. De cAteva luni bune, eu si tata am fost precum o vilvitaie ling’ un rezervor cu benzina. El nu intelege problemele cu care se con- frunti familia noastra. Nu ingelege tot ce am facut ca s4-i protejez pe tofi. [si concentreaza intreaga atentie numai si numai asupra afacerii lui si abia apoi asupra mamei. In concluzie, tata nu-mi respect frafii, nici sora, nu ma respect nici pe mine. — Se va rezolva cumva, ii zic. Deoarece in niciun caz nu i-ar permite fiului sau si nu termine clasa a douasprezecea. Tata nu o fi avand cine stie ce asteptari legate de mine, dar n-ar permite nimanui si aiba o parere proasta despre familia lui. Ticalosul asta nu se gandeste decat la reputatie. — O si trec pe acolo mai pe seara. — Fi-o cat mai repede... chiar acum. $i du-te s-o vizitezi pe Rachel. — O sa ma duc sa-l vad pe tata. Inchid telefonul si ma indrept spre masina mea. I-am spus mamei ci lucrurile se vor rezolva de la sine, dar un gand nu-mi dai pace: ma intreb daca tata a vorbit serios.