Prof. Dr. Georgios I. MANTZARIDIS UNIVERSITATEA DIN TESALONIC MORALA CRESTINA IV Pozitionari si perspective existentiale si bioetice Traducere de Diacon Drd. Cornel Constantin COMAN Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor Suceava, 20148. REPRODUCEREA PRIN INTERVENTIE a) Natura problemei inceputul vietii omului exista mai inainte de acesta. Si orice raportare la el se poate face fie cu constiinta cuvenita, ceea ce provoaca sfiala si team, fie fara aceasta constiinta, ceea ce dovedeste necuviinta si duce la hula. Dar se pune deja intrebarea: cand anume incepe viata umana? Anumiti moralisti, invocind notiuni de embriologie, caracterizeazi embrionii aflati in stadiul primelor zile sau saptamani drept pre-embrioni, cu alte cuvinte ca masa de ce- lule nediferentiate, si plaseaza inceputul vietii umane, adica formarea embrionului, dupa fixarea in uter a ovulului fecun- dat®®. Se poate insa ca ovulul fecundat s se deosebeasca sub- stantial de embrion, sau ca embrionul aflat in stadiul prime- lor zile sau saptamani s@ se deosebeasca de embrionul mai dezvoltat? Acestea relativizeaza valoarea omului si exprima optiuni care favorizeaza colectarea si distrugerea embrioni- lor congelati, sau asigura alibiul pentru practicarea avorturi- lor sau a experimentelor pe celule embrionare umane. Momentul decisiv pentru inceputul vietii umane este neindoielnic momentul fecundarii. Unirea celor doi gameti constituie evenimentul irevocabil care marcheaza incepu- tul vietii umane si ii determina intreaga evolutie ulterioara. Embrionii instrainati de procesul graviditatii raman pentru 95. Analize detaliate ale acestei problematici vezi la J. Breck, The Sacred Gift of Life. Orthodox Christianity and Bioethics, St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York 1998, p. 127 5.u. JC. Larchet, Pour une éthique de la procréation, Paris 1998, p. 93 $.u. D. Beauils, «Le statut de 'embryon», Bioétique Orthodoxe I, Association Orthodoxe d'Etudes Bioéthiques, Actes du Ler colloque, Paris 1998, p. 123 s.u. si «Début de la vie: Apports et limites actuelles de la science», Bioéthique Orthodoxe U1, Paris 1999, p. 75 5.u. W, Wolbert, Du sollst nicht toten, Herder, Freiburg-Wien 2000, p. 138 s.u, Arhim. Nikoleos Haginikolau, 'Elevspo1 dnd 15 youdiwpa. Mpoaeyyiacrs dpBd80kys Pion Oixis, Kévrpo Biolarpixijs "H@txijs kal AeovroAoylac, Atena 2002, p. 159 s.u. Inceputul vietii umane Evenimentul irevocabilCadrul teologic lubirea gi familia Interventia in creatie 68 Consideratii si perspective existentiale si bioetice teologia ortodoxa nejustificati. Pe de alta parte, in limbajul bisericesc termenul «zdmislire (conceptie)» arata inceputul vietii, fara a face deosebire intre fecundarea ovulului si fixa- rea lui in uter. Prin introducerea acestei diferentieri de catre medicina contemporana, se creeaz o anumita problematica scolastica, am putea zice, dar care are uriage consecinte prac- tice. $i fiindci asemenea mici diferentieri au adesea conse- cinte extrem de importante in abordarea vietii umane, este bine ca mai inainte de-a fi folosite pentru formarea unei noi practici, sa fie considerate nu doar fiecare in parte, ci si in cadrul lor general. Cadrul in care teologia agaz nasterea si dezvoltarea omului este iubirea. Omul este rodul iubirii a) lui Dumnezeu si b) a omului. Pe planul uman crearea copiilor vine ca rod al unirii iubitoare dintre barbat si femeie. Desigur, unirea aceasta poate decadea si la nivelul prostitutiei, care de altfel isi si leap&da rodul ei. Dar faptul acesta nu anuleaza impor- tanta functionarii naturale a lucrurilor. Indeosebi in ultimele decenii a fost promovat erosul fara copii. Acum sunt promo- vati copii fara eros. lar acest lucru se intampla pentru intaia oar’ in istoria omenirii. Dar ruperea nasterii de cadrul iu- birii si al unirii psihosomatice nu poate fi considerata ceva lipsit de importanta. Iubirea nu se margineste la a fi originea vietii, ci este si axul ei central. Este axul familiei, care are o importanta capi- tala pentru om. Tatal, mama, fratii au o deosebita importanta determinanta pentru viata si caracterul fiecdrui om. Asadar prelucrarea in laborator a paternitafii sau maternitatii nu constituie, simplu, doar o chestiune juridica sau morala. Ca- litatile acestea au extrem de profunde dimensiuni simboli- ce si practice, care nu pot ramane neatinse atunci cand sunt construite in laboratoarele stiintifice reci. Reproducerea omului prin fecundarea artificiala nu este un simplu act de reproducere, ci o forma — recent aparuta —Reproducerea prin interventie 69 de interventie in creatie (in lumea cea zidita de Dumnezeu)”. De aceea si termenul de reproducere artificiala”, care se foloseste de obicei, nu reda deplin lucrurile. Mai precis, desigur, reproducerea aceasta ar putea fi caracterizata drept facere de prunci prin interventie, pentru a nu se confunda cu oricare alt proces de reproducere. Dar orice interventie in reproducerea unei forme de viata este interventie in creatie. In ceea ce priveste reproducerea prin interventie, intreaga lume crestina a avut de la inceput rezerve, daca nua adoptat o atitudine de-a dreptul potrivnica. Biserica Ortodoxa nua adoptat 0 pozitie oficiala. Insa destui teologi ortodocsi — si, recent, Biserica Rusiei — au formulat opinii ce exprima mari rezerve sau chiar resping cu desavarsire procesul acesta®*. In general problematizarile legate de reproducerea prin interventie acopera intreaga gama a procesului ei; de la recoltarea sau donarea spermei sau a ovarului pana la selectarea embrionilor, si de la diagnoza dinaintea inocularii pana la interventiile genetice. Reproducerea prin interventie, prin intercalarea tehnologiei medicale, constituie o nefireasca interventie care abordeaza inceputul vietii umane in mod mecanicist si indiscret. Astfel, din punct de vedere crestin nu exista doar oarecare amendari morale, ci si profunde nelinisti antropologice, spirituale, ba chiar absolut teologice. Pe de alta parte, insa, nu trebuie uitat nici ca repro- ducerea aceasta satisface dorinta de-a avea copii, dorinti fi- reasca si absolut de inteles a multor familii fara copii. In plus se stie ca modul actual de viata, medicamentele aflate in uz 96. Despre fecundarea prin interventie vezi A. Kutelinis, Baaixes apye¢ BronOrxic, larpistig Seovrohoyiacg Kat iatpixiig e085vns, Atena 1999, p. 226 s.0. 97. In greceste: bnoBonBospevn, adica ajutata, indusa, asistata, 98. Prima abordare teologicd a temei din partea ortodocsilor a prezentat-o actualul mitropolit al Geron Efesului, Hrisostom Constantinidis, in 1958 in periodicul “OpGosokia al Patriarhiei Ecumenice. Vezi republicarea studiului: Hrisostom Constantinidis, mitropolit al Mirelor, "Op866ogor Karoyerc, vol. I, Katerini 1991, p. 381- 455. Despre opiniile ulterioare ale teologilor ortodocgi vezi V. Fanara, *YnoBon@ovpevy, dvanapayeyy, Tesalonic 2000, p.121/138. Despre Biserica Rusiei, vezi in volumul de fata nota 6 a introducerii Rezerve teologice si de alta natura Dorinta celor far8 copiiFecundarea in vivo Fecundarea in vitro Clonarea 70 Consideratii si perspective existentiale si bioetice sialimentele sporesc neincetat gradul de sterilitate, in special in cazul barbatilor®. Se apreciaza ca intr-a doua jumatate a secolului al XX-lea calitatea spermei si numarul spermato- zoizilor a scazut cu 50%". Dar perspectiva viitoare in ceea ce priveste acest aspect este si mai nelinistitoare. b) Metode, aplicatii si consecinte Cea mai veche metoda de fecundare artificiala este ace- ea prin introducerea artificiala a spermei barbitesti in uterul femeii. Metoda aceasta, cunoscuta sub numele de insemina- re, se imparte in omologa si heterologa. In cazul inseminarii omologe spermatozoidul provine de la sot, iar in cazul celei heterologe de la un oarecare donator. Alta metoda este aceea in care fecundarea se realizeaza in laborator si embrionul este transferat in trupul femeii. $i aceasta se imparte in omologa si heterologa. Dar se poate ocoli fecundarea in laborator, introducandu-se direct game- tii, adic ovulul si spermatozoizii, in trompa uterina a femeii, gi s& se faca acolo fecundarea. Mai exista si metoda inocula- rii intracito-plasmatice a spermatozoidului. Metoda aceasta, numita si microfertilizare, consta in introducerea in ovul, printr-un ac special, a unui spermatozoid, pentru a se forma zigotul, adica ovulul fecundat, care se transfera apoi in uter. Ca ultima metoda de reproducere, aflata inca in faza experimentala, poate fi considerata si clonarea. Aceasta se face a) prin separarea celulelor embrionare blastice sau to- tipotente, adica inainte ca acestea sa se diferentieze in celu- le ale unor anumite tesuturi, si b) prin inlocuirea nucleului unui ovul cu nucleul unei celule somatice deja diferentiate. Prima metoda de clonare se aseamana intrucatva cu forma- rea gemenilor monozigoti, care au exact aceleasi caracteris- 99. Despre cauzele sterilitajii vezi I. M. Giafetta, "Efwoupatixt} yovysonoinan Kat avvagels péB0801 otiv dnoBonBodpevy dvanapaywyr, Tesalonic 1996, p. 41-9. 100, Pentru mai multe amanunte, a se vedea Arhim. Nikolaos Haginikolau, op.it., p. 239, unde exista si bibliografie aferenta,Reproducerea prin interventie 7 tici exterioare. O astfel de clonare a fost comunicata de catre Universitatea «George Washinton» la 13 octombrie 1993. Conform cu comunicatul de presa, experientele respective s-au facut pe celule care in cele din urma nu au evoluat nor- mal, pentru a se dezvolta un om normal, si mai apoi au fost distruse. O clonare umana cu celula somatica diferentiata a fost comunicata la sfarsitul lui 1998 de catre cercetatori co- reeni la Seul, si in noiembrie 2001 de catre Asociatia de Bio- tehnologie ACT’. Clonirile acestea, care au caracter expe- rimental, au esuat inca din primele lor faze. Clonarea omului, prin oricare dintre aceste doua meto- de, se interzice in majoritatea statelor lumii, dar nici nu este realizabila, cel putin in prezent. $i totusi nu inceteaza de-a se afla in actualitate. Eventuala ei reusita va atinge, insa, unici- tatea omului, diversitatea, demnitatea, dar si insasi sanatatea lui trupeasca, dupa cum o dovedeste evolutia animalelor clo- nate si, desigur, cazul lui Dolly. Principalul motiv care im- pulsioneaza aceasta clonare nu este reproducerea oamenilor, ci crearea de celule, tesuturi si organe pentru transplant sau chiar construirea unor oameni clonati care sa fie folositi ca depozite de organe. Anumiti oameni de stiinté deosebesc aceasta clonare, numind-o «terapeutica», si o considera bi- nevenita. Dar clonarea aceasta transforma omul in material terapeutic. $i aceasta se intampla pentru ca, cel putin prin metodologia actuala, fiecare clona care va fi folosita pentru extragerea de material terapeutic este si embrion uman. De aceea clonarea omului, in orice scop s-ar face ea, a fost res- pinsa de la inceput nu doar de constiinta crestina, ci si de simtul moral general al oamenilor. Invocarea foloaselor pe care omenirea le-ar putea avea prin clonarile «terapeutice» este cu neputinta sa justifice uriaga provocare morala. Multe sperante se intemeiaza, ins, pe proiectata clonare cu celule blastice de la varstnici. 101. Vezi ziarele "Elev ®epoc Téo« (26,11,2001), p. 16, “EhevBeporunia (26.11.2001), p. 18,47, Ter véo (26.11.2001), p. 20-21. Clonarea terapeuticaConsecinte mai generale ale fecundarii in vitro Mama purtatoare 72 Consideratii si perspective existentiale si bioetice Prin fecundarea in vitro s-a realizat in domeniul bio- medicinei 0 cotitura revolutionara, cu consecinte uriase, care se prelungesc mult dincolo de reproducerea prin interventie. Formarea embrionului uman in afara trupului matern gi po- sibilitatea, creata in felul acesta, directului control stiintific gi uz al lui permit orice experiment in aceasta faza, dar fac cu putinta si selectia, distrugerea, pastrarea sau chiar modifica- rea lui genetica. Deja prin descifrarea codului genetic al omului devine posibila in mare masura cunoasterea anticipata a insusirilor caracteristice, precum $i a bolilor pe care le va prezenta or- ganismul uman™, In paralel vor putea fi realizate terapii ale bolnavilor, ca de altfel si mai ample interventii la nivel gene- tic, care vor determina nu doar o anumita fiinta umana, ci si pe toti urmasii ei. In fine, in cadrul reproducerii artificiale s-a realizat deja la Institutul de Medicina de Reproducere al S.U.A. si nasterea primilor copii modificati genetic prin me- toda transplantului citoplasmatic. Fecundarea in vitro face cu putinta si purtarea embrio- nului de catre o mami purtatoare. Adicd atunci cand mama naturalé nu poate purta embrionul, isi asuma acest lucru o alta femeie, care poarta embrionul, pentru a-l preda dupa nasterea lui. in cazul acesta, copilul ce se naste are mosteni- rea genetica a parintilor lui naturali, dar este purtat in trupul altei mame. Dar astfel are in realitate si o a doua mama, cea care |-a purtat si l-a nascut. Este, desigur, de la sine inteles ca astfel cresc problemele psihologice, morale si juridice, in timp ce in paralel se creeaza cauze serioase de tulburare a co- eziunii familiale si a celei sociale in general. Pe de alta parte, legatura ce apare in timpul sarcinii si a nasterii o poate duce pe mama purtatoare la anumite intentii nemarturisite. 102. Vezi K. Pankalou, «Deveruxh ovpBoudeutiKi) Kal mpoyevynrixi Suéyvwon yeveriKiy ‘véawv», la M. Mamopoulos - G. Farmakidis, "EyBpvown rpixiiarrpixs, Tesalonic 1996, p..93-109.Reproducerea prin interventie 73 In sfarsit, exista si cazul mamei substitute. Adicd atunci cand sotia nu poate concepe, se foloseste spermatozoidul so- tului, de obicei prin inseminare, pentru fecundarea unei alte femei, care se angajeaza sa dea copilul ce se va naste tatalui biologic si sotiei acestuia. Reiese deci limpede ca fecundarea in vitro, precum si uzul in afara trupului matern a embrionilor umani formati prin aceasta metoda, creeaza serioase probleme antropolo- gice, biologice, sociale, morale si juridice, care este greu nu numaia fi abordate, ci si prevazute'’. Una dintre acestea este problema aga zisilor «embrioni de prisos». Se pun aici intre- barile: Embrioni de prisos nu inseamna oameni de prisos? $i distrugerea acestor embrioni nu inseamna distrugere a unor oameni? Astazi clinicile de reproducere prin interventie sunt pline de embrioni umani congelati, care sunt tinuti in apara- te speciale, dar fara nici o garantie pentru vitor. Se apreciaza ca doar in S.U.A. exista intre 0 suta si doua sute de mii de embrioni congelati, ai cdror parinti nu sunt interesati de ei sau nu mai vor sa fi foloseasca™, Injosirea valorii umane in acest caz este evidenta. Totodata, desigur, trebuie notat ca procesul neincetat al tehnologiei medicale ofera conditii tot mai favorabile repro- ducerii prin interventie. Astfel, pe langa evitarea fecundarii mai multor ovule in loc de unul singur, care duce la congela- rea sau distrugerea embrionilor de prisos, exista posibilitatea de-a nu fi provocata ovulatia artificial, ci dea se recolta ovu- le in timpul ovulatiei naturale. In fine, este posibila recoltarea directa a spermei, fara provocarea eliminarii ei. Toate aces- te progrese, care pe de alta parte nu inceteaza de-a crea noi probleme, inlatura diferite dileme morale, precum si perico- le grave pentru sanatatea sau buna stare sufleteasca a celor 103. Despre problemele juridice legate de reproducerea prin interventie vezi A. Marinu, aTeveruxi) unxavixiy Kai Sikato», 'EAAnvini ixaioavvy 39(1998), p. 1221-1233. 104, Vezi ziarul "Enevdvryc (25.8.2001). Mama substituta «Embrioni excedentari» Embrioni congelati Imbunatatiri partialeParametrii fecundarii heterologe Copii multiparentali 74 Considerafii si perspective existentiale si bioetice ce recurg la reproducerea prin interventie, fara a face insa sa dispara problematica ei mai generala. Fecundarea heterologa, prin orice metoda de repro- ducere, creeaza accentuate tulburari morale, pentru ca are aceeasi baza biologica cu adulterul. Adulterul este caracte- rizat drept «stricare (sau instrainare) a neamului»', Acelasi lucru se intampla si in cazul fecundarii heterologe. Aceasta fecundare poate fi insa echivalata adulterului? Adulterul se face printr-o legatura erotica extraconjugala. Legatura aceas- ta poate duce si la aparitia unui copil. Dar nu inceteaza de-a fi adulter, chiar si cand nu are ca urmare nasterea unui prunc. Fecundarea heterologa este o sinteza biologic ne-erotica, care are ca rezultat rezultatul posibil al adulterului. Astfel le- gatura dintre fecundarea heterologa si adulter se afla intai de toate la nivel biologic. Prin fecundarea heterologa se ofera cuplului un copil care este legat biologic doar de unul dintre soti. Aceasta in- seamna c& celalalt automat il infiaza. Dar este evident ca nu avem de-a face cu ceva analog adoptiei obisnuite. Doar soful sau sotia care nu contribuie biologic la crearea copilului isi asumi fata de acesta pozitia de tata vitreg sau mama vitrega, in vreme ce acela sau aceea care contribuie fi este din punct de vedere biologic tata sau mama. Un fenomen analog infie- rii apare atunci cand fecundarea heterologa se face folosin- du-se gameti care nu au legatura cu nici unul dintre sofi. Dar si aici «infierea» are un caracter special, pentru ca acopera si perioada sarcinii. Prin fecundarea poligoneica avem de-a face si cu o dis- persare a maternitatii si a paternita Astfel, un copil poate avea concomitent mama biologica (aceea care a dat ovulul pentru nasterea lui), mama purtatoare (aceea care |-a purtat in pantece), precum $i mami social (aceea care si-a asumat educarea gi cresterea lui). Totodata poate avea concomitent 105. Vezi Sfantul Grigorie Teologul, Adyoc 37,8, PG 36,292C.Reproducerea prin interventie 75 tata biologic (cel ce a dat spermatozoidul pentru nasterea lui), tata social (cel care si-a asumat cresterea si educatia lui), dar intr-un anume fel si pe medicul care a jucat un rol de- cisiv in selectarea si nasterea lui. In total un copil conceput in vitro poate avea pana la sase parinti, fiecare cu rolul sau matern sau patern. Astfel ca axioma conform careia mama este sigur cunoscuta, se transforma in teorema, care trebu- ie demonstrata. Mai mult, relatiile parintesti anonime, care pot fi dezvaluite la un moment dat, sau inexistenta unor pa- rinti concreti si caracterul nedeterminat al relatiilor fraterne, poarta cu ele imprevizibile consecinte individuale, familiale si sociale. In fine, la fecundarea heterologa se folosesc, dupa cum se pare, si anumite persoane selectate, ca donatori perma- nenti de sperma. Dar astfel se creeazi o multime de frati vi- tregi, care nu se cunosc intreolalta. $i dat fiind ca aceasta este ceea ce se aplica in Grecia de trei decenii incoace, pericolele de incest sunt deja existente. De aceea s-au depus eforturi pe plan legislativ in vederea reducerii acestui pericol. O incercare dureroasa care sta astazi inaintea viitorilor parinti este controlul prenatal. Dupa cum se stie, prin actua- la tehnologie medicala devine posibil controlul starii sanata- tii embrionului care formeaza sarcina. Daca sau acolo unde controlul acesta poate duce la terapie, e de la sine inteles ca reprezinta un avantaj. Dar avand in vedere datele ce exi: ta astazi, posibilitatea aceasta este aproape inexistenta. Din practica medicala curenta stim ca daca la controlul prena- tal se constata vreo boala, singura posibilitate oferita pentru abordarea ei este asa-zisul avort «terapeutic». Astfel, cel ce nu este dispus si incuviinteze aceasta inventie dupa consta- tarea vreunei boli, fireste ca intra prematur intr-o incercare cumplita, care in cele din urma se poate dovedi nejustificata, pentru ca diagnozele acestea sunt, in multe cazuri, gresite. Pe baza acestor date nu este greu de inteles de ce multi factori responsabili din Biserica ii sfatuiesc pe credinciogi si nu re- Pericolele incestului Controlul prenatalControlul pre-inoculare Alegerea sexului Categoriile de interventii Recoltarea spermei 76 Consideratii si perspective existentiale si bioetice curga la controlul prenatal. Calauzirea responsabila a lumii necesita, ins, o continua urmarire a evolutiilor stiintei. Pe de alta parte, legat de aplicarea fecundarii in vitro este gi controlul pre-inoculare. Dar acest control se face in vederea selectiei pre-inoculare, care implica distrugerea embrionilor neselectati, adici iarasi embrioctonia. Deja in Franta s-a permis realizarea selectiilor pre-inoculare, cu concomitenta distrugere a embrionilor neselectati. Disoci- erea controlului pre-inoculare de distrugerea embrionilor pentru motive de eugenie presupune posibilitatea realizarii respectivelor interventii terapeutice. Dar aceste interventii, preconizate in perspectiva terapiei genetice, se afla inca in fazi experimental. Cu atit mai mult acest lucru e valabil pentru interventiile pe celulele genetice. Observatii asemnatoare sunt valabile si pentru alege- rea sexului, intrucat aceasta se face prin distrugerea embrio- nului care nu are sexul dorit. Interventiile pre-inoculare ce se preconizeaza se pot imparti in doua categorii: a) terapeutice gi b) modificari ge- netice™, Impartirea aceasta poate parea simpla si clara. In realitate, ins, este neclar si problematic, mai ales cand este plasata la nivelul medicinei moleculare. Orice interventie te- rapeutica pre-inoculare se realizeaza printr-o anume modifi- care genetica. Dar si fiecare modificare genetica poate fi pre- zentala ca terapie. Astfel, in fiecare caz pandeste eugenia, in fine, dimensiuni aparte dobandeste controlul prenatal, pre- cum si cel pre-inoculare, in raport cu cerintele societatilor de asigurari. c) Rezerve si abordari Cea dintai rezerva, care se formuleaza din punct de ve- dere moral de obicei in ceea ce priveste reproducerea artifi- 106. Vezi W. E. Anderson, «Human Gene~Therapy: Scientific and ethical considerations», ‘The Journal of Medicine and Philosophy, vol. 10(1985), p. 275-276 si Leroy Walters, Julie G. Palmer, The Ethics of Human Gene-Therapy, N. Y. 1997, p. 17-75 $i 99-135.Reproducerea prin interventie 77 ciala, este legata de extragerea provocata a spermei. Aceasta este caracterizata de obicei drept onanism. Dar caracterizarea aceasta nu este exacta. De vreme ce extragerea provocata a spermei urmireste crearea de urmasi, dobandeste un alt ca- racter. In primul rand nu corespunde deplin faptei lui Onan din Vechiul Testament, de la care si-a luat si numele, ci vine oarecum in opozitie cu aceea’”. In timp ce Onan isi arunca sperma pentru a nu crea urmasi, dincoace sperma se recol- teaza tocmai pentru crearea de urmasi. in al doilea rand, exci- tatia afrodisiaca nu se face in acest caz pentru autosatisfacere hedonista, ci pentru recoltarea spermei care va fi folosita mai apoi. Cu toate acestea fapta aceasta nu inceteaza de-a se pe- trece in afara legaturii firesti si de-a se face intr-un mod care fara indoiala nu este ireprosabil din punct de vedere moral. Reproducerea prin interventie obiectualizeaza taina vietii. Transfer nasterea omului din cadrul relatiilor absolut interpersonale in laboratorul stiintific rece. Inlocuieste tru- pul mamei si legile firii cu eprubeta de laborator si criteriile logicii individuale. Prin acest proces omul nu se naste doar din parinti, care de altfel pot fi anonimi si mai multi decat doi, ci este si hotarat de catre specialisti. Specialistii care in- tervin decisiv in selectarea gsi nasterea omului este firesc sa se considere indreptatiti sau chiar obligati sa procedeze la distrugerea lui. Ceea ce, de altminteri, deja se intampla in practica. Selectarea sau refuzarea embrionilor realizati prin fertilizarile artificiale tin de judecata si obligatia in principal a medicilor si a laboratoarelor anonime. Dar chiar embrionul este uneori denumit «pre-embri- on». Se faciliteaza astfel trecerea la efectuarea de experimen- te pe embrioni umani gi la folosirea de tesuturi si organe ale embrionilor in transplanturi si tratari ale unor boli. Toto- data, desigur, este injosita demnitatea omului, valoarea lui reducandu-se la cadrul utilitatii lui. Omul este abordat ca o 107. Vezi Facerea 38,8-10. Schimbarea cadrului Trecerea facilaConsecintele asupra copiilor Necunoasterea paringilor Atacarea nucleului familiei 78 Consideratii si perspective existentiale si bioetice masina vie. Iar la pasul urmator este perceput ca un intreg de piese pentru alte masini umane. Rezerve sunt exprimate si pentru starea mai generala a copiilor care se nasc prin reproducere artificiala. Deja au fost semnalate pericole sporite de aparitie a anomaliilor cardiace, renale si a altor anomalii (in principal insuficiente geneti- ce) la copii proveniti din reproducere prin interventie'’. Dar oricum, prin reproducerea prin interventie, si in principal prin fecundarea heterologa si in vitro, este subminata viata unor fiinte umane nevinovate, se creeaza posibilitatea inces- tului, se efectueaz4 embrioctonii, «stricari ale neamului» si este grav atacata unitatea familiei si a societatii. Necunoasterea parintilor de catre copil este firesc sa provoace stari traumatice, iar inlocuirea lor sa creeze grave probleme existentiale, care nu se rezolva cu valul anonima- tului. Deja prin cresterea in varsta a multor «copii din epru- beta» si prin posibilitatea existenta de-a se stabili identita- tea parintilor reali prin elemente biologice, apar situatii care adesea capata un caracter dramatic’. Pe de alta parte, pas- trarea anonimatului donatorului asigura poate dreptul celui ce doreste sa dobandeasca un copil de la un parinte necunos- cut, dar nu asigura dreptul copilului de a-si cunoaste parintii, care are si o mai profunda provenienta existentiala. De aceea e firesc s4 devina tot mai numeroase cazurile de suspendare a pastrarii anonimatului din bancile de sperma — care deja s-a facut in Suedia — sau de stabilire a parintilor, indeosebi a tatalui, de copii ce intreprind cercetari staruitoare pentru a-si satisface dorinta gi acest drept al lor. Pe de alta parte, necunoasterea parintilor intre ei atacd nucleul familiei. Mai mult, prin toate acestea se subminea- za familia, se atrofiaza tesutul social si se macina coeziunea societatii. Desigur, nu suntem in stare sé cunoastem urma- 108, Ziarul Ka6nyeprvy (31.3.2002), p. 25 109. Vezi, de pild’, R. Hoppe, «Die Kinder von der Samenbank», Der Spiegel (31.2002), p. 86-90.Reproducerea prin interventie 79 rile mai adanci pe care le poate avea pentru copil existenta a trei sau mai multor parinti, cum se intampla in cazul co- piilor conceputi in eprubeta. Nu stim nici ce poate insem- na pentru un copil sa fie frate sau sora cu propriul tata sau propria mami, in eventualul caz de clonare. Nu ne putem imagina cat ii putem nedreptati intervenind astfel in crearea ipostasului lor biologic gi social. Daca in epoca de acum ne aratam sensibili fata de drepturile si libertatea copilului, nu avem nici o justificare daca trecem cu vederea aceste ches- tiuni fundamentale referitoare la nasterea si identitatea lui. Este corect si intervenim pe cale medicala in vederea satisfacerii dorintei viitorilor parinti de-a dobandi cu orice pret un copil? Este just sa se inmagazineze embrioni umani si sa fie congelati, pentru a ajunge candva la statutul de gunoa- ie umane? Este drept sa se incalce barierele naturale pentru a fi satisfacute dorintele candidatilor la statutul de parinte? Este onest sa fie asigurat anonimatul donatorilor de material genetic si sa li se anuleze copiilor dreptul de a-si cunoaste parintii sau sa se efectueze nasteri de copii din parinti deja morti? Este drept sa fie dobanditi copii de catre soti batrani sau de catre cupluri de homosexuali, care nu ii pot dobandi pe cale fiziologica? Este ingaduit sa se faca tot ce este posibil fara a se cerceta daca ceea ce se face este si corect? S-ar putea, asadar, de la inceput nota ci reproducerea prin interventie in intregul ei este considerata problematica din punct de vedere teologic, oricare ar fi solutiile pe care le poate da problemelor umane partiale. lar aceasta nu se dato- reaza vreunei prejudecati sau lipse de flexibilitate a teologiei, ci imaginii pe care o are despre om si viata lui. Astfel, din principiu, Biserica nu poate recomanda recurgerea la repro- ducerea prin interventie pentru rezolvarea problemei lipsei de urmasi. Dar poate si este datoare sa abordeze aceasta ches- tiune, de vreme ce deja constituie data unei realitati care nu a fost creata de catre ea si care este aplicata independent de voia sau dorinta ei. Jar aceasta abordare e firesc sa nu se faca Intrebari fundamentale Problematica in ansamblul eiTeologie si iconomie Informarea credinciosilor Intrebari fara raspuns 80 Consideratii si perspective existentiale si bioetice la nivelul acriviei teologice, ci la cel al iconomiei pastorale. Teologia nu poate deveni iconomie. Iar morala nu tre- buie coborata la statutul de cod conventional de compor- tament (de catecontologie conventionala). De altminteri ten- dinta aceasta, caracteristica Apusului, nu a fost adoptata in Rasarit. Trecerea de la teologie la iconomie gi punerea in legi- tura a moralei cu realitatea cotidiana se fac in actul pastoral al Bisericii. lar acest act pastoral este o neincetata echilibristica a pastorilor Bisericii si in parte a fiecaruia dintre acestia cu cre- dinciogii, totdeauna in duhul si canoanele Bisericii. Fiecare parinte duhovnic in fiecare caz concret este chemat sa il ajute pe credincios in aflarea unei solutii, cu frica de Dumnezeu, dragoste, rugaciune si cunoasterea starii de fapt. Nu poate, dar nici nu trebuie, si aiba pentru fiecare caz o anumit pozi- fie clar predeterminata. Dupa cum, de asemenea, nu poate si nu trebuie sa aplice intotdeauna aceeasi solutie. Existé membri ai Bisericii care nu au puterea de a purta povara nenasterii de prunci si este firesc sa fie impresionati si atrasi de procrearea prin interventie. Daca, agadar, o conside- rd o simpla interventie terapeutica, este foarte probabil si o foloseasca fara vreo problematizare special. Dar poate ca se vor problematiza daca vor fi informati despre natura lucrului si despre acrivia bisericeasca referitoare la aceasta problema a lor. De aceea informarea corespunzatoare, atat pe plan bio- logic, cat si pe cel teologic, este absolut necesara si poate ajuta mult. Cunoasterea exacta a modurilor in care se face procre- area prin interventie, dar sia pozitiei Bisericii fata de aceasta, au o importanta fundamentala pentru abordarea unei atitu- dini responsabile a celor interesati in aceasta chestiune. Daca dupa aceasta informare gi aratare a modurilor in care se raporteaza Biserica la chestiunea lipsei de urmasi nu inceteaza dorinta de-a apela la procrearea prin interventie, incepe recurgerea la iconomie, care prin firea ei ramane ne- determinata. Ce poate fi acceptat, daca din pricina nenasterii de prunci este pusa in pericol unitatea cuplului? Ce trebuieReproducerea prin interventie 81 si recomande gi ce alternative poate prezenta eventual pasto- rul intr-o situatie de impas? Intrebarile acestea, care cel pu- tin deocamdata raman fara raspuns, sunt uneori abordate in practica de catre factorii responsabili ai Bisericii cu destula superficialitate si ignoranta. De aceea este nevoie, pe langa iubirea pastorala si rugaciune, si studiu indelung si multila- teral, in colaborare cu specialisti in domeniu. Solutia clasica in cazul nenasterii de prunci, care a fost acceptata de Biserica, este infierea. Dar, cu datele actuale, este posibila — si chiar recomandata de unii — infierea de embrioni congelati. In cazul acesta infierea acopera si peri- oada embrionara a vietii celui infiat. Orice probleme morale sau chiar biologice care exist pana la formarea gi congelarea embrionului sunt legate de cei ce il infiaza in aceeasi masura ca sila oricare alta infiere. Desigur, e de la sine inteles ca aici cuplul nu conlucreaza la existenta embrionului congelat, dar contribuie la faptul de a nu fi distrus ceva deja existent. Ca un pas mai departe poate fi considerata si infierea de embri- oni congelati prin intermediul unei mame purtatoare, cand cea care doreste infierea nu poate purta sarcina. Desigur, in acest caz apar noi probleme. Asadar infierea embrionilor congelati pune o serie de intrebari serioase. Embrionul acesta are nevoie de-a fi purtat de o mama. Mama care il va purta va lua locul mamei din care provine ovulul si va naste copilul tatalui din care pro- vine spermatozoidul ce a fecundat ovulul. Din acest punct de vedere faza purtarii sarcinii se prezinta dublu heterolo- ga pentru mama ce poarta embrionul, intrucat si ovulul si spermatozoidul sunt straine. In fine, purtarea embrionului congelat creeaz4 o anumita problema gi pentru unitatea fa- miliei, care nu este insa mult diferité de aceea creata de in- fierea obisnuita. Singurul element pozitiv al infierii acesteia este salvarea de la distrugere a unui embrion congelat. in abordarea pastorala a credinciosilor care au recurs la procreare prin interventie, e firesc ca Biserica sa aiba o Infierea de embrioni congelati Dificultatile Scara gradataInstituirea informarii Acoperirea legislativa 82 Consideratii si perspective existentiale si bioetice anume scara gradata. Astfel, nu poate sa nu abordeze cu mai multa indulgenta inseminarea in vivo decat fecundarea in vitro, care in general este reprobata si in afara spatiului Bi- sericii, sau fecundarea omologa decat cea heterologa. Insi aceasta raportare pastorala nu trebuie perceputa ca 0 reco- mandare pozitiva. Deosebit de imperativa devine pentru Biserica comple- ta gi responsabila informare a celor interesati de aceste ches- tiuni. Aceasta informare nu este posibila decat numai prin colaborarea oamenilor de stiinta specialisti in domenii si a duhovnicilor care vor fi studiat chestiunile acestea din per- spectiva stiintei si cea a traditiei crestine. In diverse tari din occident s-a consacrat institutia consilierului genetic si s-au constituit comisii din medici, psihologi, sociologi si teologi, in scopul deplinei informari a celor interesati de urmirile re- producerii prin interventie™ pe toate planurile. Schimbirile ce au loc in epoca noastra sunt multe si devastatoare. De aceea este absolut necesara continua infor- mare a credinciosilor. In special dat find pericolul obignu- intei facile, informarea aceasta devine imperativa. De regula oamenii reactioneaza spontan impotriva a ceea ce este nou sili se pare ca este rau sau suspect. Dar cu timpul se obisnu- iesc. Astfel isi abandoneaza vechile lor obiceiuri bune si le adopta pe cele noi, care au o valoare indoielnica sau negativa. Pe de alta parte, pentru abordarea si rezolvarea problemelor practice create de reproducerea prin interventie este absolut necesar ca statul sa se ingrijeasca de elaborarea unei legislatii corespunzatoare pe baza principiilor fundamentale ale fami- liei si societatii. Cand insa legislatia accepta stari deformate, deja create in practica, se introduce tacit mai larga lor accep- tare si raspandire. 110, Vezi R. S. Schulz, Insemination-In-Vitro-Fertilisation, Starnberger See 1987, si Marry Terrel White, «Making responsible Decisions: An Interpretative Ethics for Genetic Decisionmaking», Hasting Center Report, ian.-feb. 1999, p. 14-21.