Professional Documents
Culture Documents
Bucurestiului
Pe la inceputul anilor ‘90, subsolul din zona Gradistei a fost scanat de un satelit rusesc. Ce s-a
descoperit acolo ramane o mare taina caci, oficial, nu au fost date publicitatii toate rezultatele.
Neoficial, s-a spus ca rusii ar fi descoperit situri antice si preistorice necunoscute inca in zona. Se
cunoaste totusi ca s-a intocmit un dosar al acestor descoperiri, la Ministerul Lucrarilor Publice si
Amenajarii Teritoriului si la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor cercetari.
Concluzia era una socanta: fortificatiile din zona Gradiste nu erau doar cetati dispuse pe culmile
muntilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 km patrati, foarte compact, care cuprindea o
asezare militara, una civila montana, cu mai multe nuclee.
Conform studiului amintit, orasul subteran si suprateran de la Vartoape ar fi centrul complexului, mult
mai mare decat cel de la Sarmizegetusa. Ca este asa, ramane sa o confirme viitoarele cercetari, dar noi
ne-am convins de existenta tunelurilor, in acest inceput de mai cand, ajunsi la Capalna, la un pahar de
vorba, un localnic ne-a povestit cum cu ceva vreme in urma s-a prabusit un perete de munte
descoperind o parte de tunel, de putea omul sa mearga in picioare prin el, intarita cu barne putrezite
din lemn. Unde ducea, ce se afla la capatul lui, nu se stie.
Incinte sacre de dimensiuni impresionante, in sanctuare taiate din andezit, piatra pe care astazi o
croiesti numai cu diamantul, cetati din blocuri de calcar carate de la zeci de kilometri, fasonate si
imbinate perfect, dupa tehnici misterioase, podoabe din aur si argint, de mii de cosoni, furate din
pamantul dacilor… hartacomorii.blogspot.com/2010/orasul-comorilor-de-sub-cetate
sites.google.com/site/dimensiuniparalele/sarmisegetusa-DACIA-CAPITALA Sarmizegetusa stă pe
un oraş subteran de mărimea Bucureştiului. În 1993, România demara o amplă campanie de punere
în valoare a cetăţilor dacice de la Grădiştea, fără ştirea opiniei publice. Un grup de oameni de ştiinţă
români a efectuat la faţa locului, până în 1999, un studiu complex cu ajutorul unor aparate speciale de
detectare a zidurilor şi a obiectelor îngropate. Aşa s-a pus în evidenţă faptul că sub Sarmizegetusa şi
sub celelalte cetăţi dacice pe care le cunoaştem acum există un uriaş ansamblu arhitectonic
militaro-civil, compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi,
bogat în aur şi cu multe elemente anterioare civilizaţiei dacilor.
<< Acest articol este preluat de zeci de bloguri, sursa pare sa fie un articol semnat Dumitru
Manolache in Gardianul in 08-05-2009 .>>
Editura Miracol a publicat citeva carti Dumintru Manolache: TEZAURUL DACIC DE LA SINAIA ,
Andrei, Apostolul Lupilor , Sfantul APOSTOL ANDREI si protocrestinismul in spatiul romanesc
victor-roncea.blogspot.com/2008/11/un-jurnalist-crestin-dumitru-manolache.html
Autor a nu mai putin de noua volume de istorie, istoria crestinismului romanesc, teatru si beletristica,
ziaristul Dumitru Manolache face parte din galeria acelor oameni pe care o mare sansa iti face
bucuria de a-i intilni (asa cum a fost in cazul meu cind, in primii ani post-decembristi, am intrat in
viltoarea presei). Publicate in ’’Tineretul Liber’’, ’’Evenimentul Zilei’’, ’’Romania Libera’’,
’’Adevarul’’, ’’Curentul’’, ’’Bucuresti Match’’, ’’Lumea credintei’’, ’’Gardianul’’ (unde semneaza
saptaminal unica si cea mai longeviva pagina religioasa din presa laica centrala din Romania), miile
sale de articole, anchete, reportaje si eseuri, impregnate de experienta jurnalistica de aproape trei
decenii, au marcat cititorii cu amprenta cautatorului minutios si a exegetului de mare talent.
Dumitru Manolache cerceteaza de aproape 20 de ani problematica inceputului crestinismului
romanesc, activitate concretizata in cartile: ’’Dervent, o poarta a crestinismului romanesc’’, ’’La
portile luminii-Miracolele de la Dervent’’; ’’Lupii Mielului-Sf. Andrei si protocrestinismul in spatiul
romanesc’’, ’’Andrei, Apostolul lupilor’’. Si, drept recunoastere a ineditului adus la lumina de autor,
acest ultim volum, aparut in doua editii, prima la Editura Anastasia si a doua la Editura Dacica, a
intrat in bibliografia obligatorie a facultatilor de Teologie de la Constanta si Sibiu – achizitionarea
acestei carti se poate face de la Editura Dacica, consultind adresa www.dacica.ro.
In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge
mana in mana cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in
siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in
Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte
se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o
ancheta. In mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif
au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara
a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 bratari dacice de aur.
Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre
rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute
inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care
spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului.
Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat
cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona
arheologica. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii
si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin
alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a
constructiilor preistorice de la Gradistea.
Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea,
restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct
turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca
ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare.
Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact,
o asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri
patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.
Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin
magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si
specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe
si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a
lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul,
regretatul general de divizie Vasile Dragomir, (foto) cauta zonele de relief care pareau transformate
pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.
„La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului
unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei
mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea
eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele
muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil
in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior,
fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de
ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-
a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui
aparat de un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi
inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul
era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta
sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortificat la
altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum
apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa
numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica
clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o
suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis
de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in
ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe
drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a
fost neglijarea laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural
suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a
atacat apoi fortificatiile de sus in jos“, ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.
drumul antic catre sarmisegetusa(peste 2000 de ani vechime)
discul solar-sarmisegetusa
„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita
de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva au fost
descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din
Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare
terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin conducte
care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de
apa subterane aveau, din loc in loc, chiar decantoare.