Ion Druță 

Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic

Soroca, Regatul României (în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova). A
absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură
„Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește
la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale,
adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara
bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica
albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii naționale
contemporane.

Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat
cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, scrie
piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de toamnă și romanul Balade din câmpie (prima
parte a dilogiei Povara bunătății noastre), Ion Druță a primit Ion Druță nu a fost
prezentat la fătul din Viena 1566 Moldovenești. [7] În 1990 fost ales ca membru de onoare
al Academiei Române, iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a
Republicii Moldova. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990
(„Moldova Literară” din 26 iulie 1995).
Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai
Cimpoi, „prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță ... este în total o expresie a
rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”. În
anii regimului totalitar comunist sovietic, Ion Druță s-a ridicat deasupra principiului
abordării realității de pe poziții de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat în anul 2008 și titlul de „Laureat al
Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și
literaturii naționale și universale. [9]
La 11 septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului „Bogdan
Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin l-a decorat pe
Druță „în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea
națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate
prodigioasă în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional”.[10][11]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” (devenită mai târziu
„Moldova Suverană”) și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, La
noi în sat, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele Frunze
de dor, Povara bunătății noastre. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând
în limba română și în limba rusă..