UTE Ga Pele / ORO Ca ACh SR ™ aia eT ten 1 eevl Wied = a eee Le roman A :piblioteca de buzunar biblioteca de hugunar fo © Drumul Matasii este dincolo de orice considerente, fie ele liter stice, istorice, sociale, o pledoarie pentru libertate, pentru cliberarea spiritului si trupului din canoanele vremii. Orientul si Occidentul se intalnesc aici, in tot ce au ele mai bun sau mai rau: dorinta de puterc. tradare, minciuna, compromis. crima, dar gi viziune. credinté, ieriare, iubire. Prin iubire se clibereaza atat cuplurile de tineri ce apar in roman cat si insdgi imparateasa, Wuzhao cea diabolica, dar gi cea libertina, patimaga, dornica sa traiasca placerea la cote maxime. Scenele de alcov din roman, descrise in amanunt, cu un talent manifest al detaliului, incarcé paginile cu o senzualitate de parfum oriental... Adorati de mii de pelerini care vad in ei reincamarea unui cuplu mitic, micit Gemeni Ceresti adugi in China pe Drumut Matasii sunt de acum inainte rasfataji de imparateasa, scumpa lor ,.matusé Wu”, care se ocupa de ei cand afacerile Statului si nebuniile ei erotice fi jas4 un moment de ragaz. Numeroase aventuri ji mai asteapta pe eroii nostri in acest ultim volum al unei trilogii deo amploare ametitoare: pentru ca refuza s4 marturiseasca unde sunt ianabilii .Ochi ai lui Buddha”. tanara crestina Umara este sechestrata de geful budismului chinez; dragalaga chinezoaicd Luna de Jad este rapita gi apoi vandula drept concubina unui sultan, foarte departe in vest... Dar intr-o buna zi, prin magia Drumului Matasii, ei se vor reuni in jurul tut Wuzhao, la curtea Chinei. In ziua aceea, imparateasa va triumfa gi toti eroii vor scdpa de piedici pentru a-si trai in sfargit, in vazu! tuturor, dragostea sau credinta... oat Fost conservator la muzeul Guimet, pasionat dintotdeauna de China, José Fréches a cunoscut un succes imens cu primul sdu roman, Le disque de Jade (XO, 2002). Prin aceasta noua fresca tulburdtoare el ne ofera cheia unei lumi ascunse, lumea Asiei din secolul al Vif-lea dupa Cristos. wr Acoperisul lumii ww Ochii lui Buddha we we wr Uzurpatoarea wiwall.roJosé Fréches imparateasa matasii we wr wr UzurpatoareaL’IMPERATRICE DE LA SOIE. L’Usurpatrice José Fréches Copyright © XO Editions, Paris, 2003 IMPARATEASA MATASIL. Uzurpatoarea José Fréches Copyright © 2005, Editura ALLFAJosé Freches Imparateasa matasii w wow Uzurpatoarea Traducere din limba franceza: Rodica Giosan-Bodea si Liliana UrianCu trudd, cu disciplind si antrenament, inteleptul isi fdureste o insuld pe care deluviile n-o pot scufunda. BuddhaKashgar Dunhuang _Luoyan, Chang An MUNTII DIN TARA ZAPEZILOR © Peshawar Lhassa « Mdndstirea Samye Luoyang, capitala de vard a dinastiei Tang, China, 19 iunie 658 — Mutule, ai grijé de copila, nu cumva s& se aplece in apa raului Le. N-as vrea sa-si vada fata, din greseala! fei dai seama ce soc ar fi pentru ea! zise imp&rateasa Wuzhao cu vocea suava, dar ferma, cdtre uriasul turco-mongol. — MA& straduiesc, Maiestate! raéspunse acesta poso- morat, in limbajul lui ciudat pe care doar stapana lui #1 intelegea. De c4nd incepuse o relatie fatisd cu magul indian Nor Nebun, sotia oficiala a lui Gaozong il ignora sistematic pe Mutul. Cu toate ci era doar un sclav umil, la dispozitia imparatesei, acesta se prinsese in jocul pervers al amantei sale. Din cauza asta suferea cumplit de pe urma capriciilor ei si mai ales din cauza legatuni care nu se mai incheia, cu acel individ cu ochii injectati, mereu calare pe elefantul sau alb, alaturi de ea, in vazul tuturora de la curtea imperiala. fi cizuse cu tronc trupul acesta suplu si senzual de care ea stia atat de bine sa se foloseasca pentru a starni pofta barbatilor.IMPARATEASA MATASH sd Nor Nebun era unicul sau rival, deoarece era singurul care-i oferea imparatesei, in afara de el, senzatia de exotic si de sdlbaticie in partidele de sex. Situatia dureroas4 in care se afla fi alterase pana si fizicul. Pe obrazul masiv, care afisa de obicei buna-dis- pozitie, mustatile lungi si subtiri ca fuiorul fi ataérnau acum pleostite de o parte si de alta a gurii carnasiere si buzate. Mutul era negru de suparare, dar nimeni nu se sinchisea de el, si cu atat mai putin imparateasa Chinei. fnsi cum Nor Nebun lipsea deocamdata, fiind cazat confortabil de imparateas4 la Chang An, in Pavilionul de Distractii, sederile ei la Luoyang fi ofereau totusi sclavului, ocazia ca, pe langa indatoririle lui cotidiene, si o multumeasca din cand in cand cu bastonul lui enorm de jad infipt ca un varf de catarg in valea ei de roze. De cate ori venea la Luoyang, din care facuse capitala de vara a imperiului, datorita climei blande in anotimpul calduros, Wuzhao se delecta printre altele cu »inchirierea” Gemenilor Ceresti, de la Puritate a Vidului. Marele maestru in Dhyana nu era prea incantat, deoarece prezenta copiilor la mandstirea Recunostintei Binefacerilor Imperiale ii aducea venituri grase din donatiile oferite de pelerinii ce soseau in numéar din ce jn ce mai mare la respectiva mianistire, in semn de veneratie pentru cei doi micuti de sorginte divina. Dar nu putea si comenteze, asa ca inghitea fn sec si accepta. Cine altcineva ii adusese pe copii la Superiorul din Luoyang, dupa plecarea lui Cinci Negatii si a Umarei, daca nu chiar Wuzhao? Mutul avea sarcina sa-i aducd de la manistire la Palatul de Vari, somptuoasa resedinté din marmura1} W838 / UZURPATOAREA alba impodobit4 cu olane lacuite de culoare verde si albastra armonios fmbinate, construita din ordinul imparatesei, in fundul Parcului Bujorilor Arborescenti. fn coltul acela intim de natura, Wuzhao se intrecea pe sine rasfatandu-i pe ,,printisorii” ei, cum obisnuia sé-i numeasca. Nimic nu era destul de bun, gustos, stralucitor, scump sau distractiv pentru Gemenii Ceresti, care mancau cele mai alese prajituri si cele mai gustoase tarte cu fructe, fnainte de a intra in lumea basmelor, intr-un careu al parcului transformat in menajerie de papusi. Nu exista plicere mai mare pentru imparateasa Chinei decat sa-i vada pe prichindei fnconjurati de gaste, rate si soricei, in mijlocul cdrora Giuvaer $i Lotus nu mai pridideau zburdand pe piciorusele lor mici si caraghioase. Pana tn dup4-amiaza aceea, fmpirateasa nu-i mai scosese pe copii la plimbare pe malul raului, ceea ce presupunea si traverseze valceaua ce cobora in panta lina prin spatele parcului. fn dreptul lor albia raului se largea brusc, formand un fel de lac de acumulare, unde in adancul malos ziceau acele pietre inscriptionate, despre care ea aflase in cursul unei vizite pe santierul de la Longmen; de-atunci, gandul la ele nu-i mai dadea pace. Din informatii culese cat mai discret despre acesti monoliti, un lucru era sigur: era vorba de roci divine, pe care erau gravate profetii despre istoria Chinei si despre dinastiile ei viitoare. La inceput avusese o idee vaga, care incetul cu incetul prinsese contur: ce-ar fi daca si-ar face din aceste pietre aliatele ei? Daca stdtea scris pe ele ca imparateasa Wu va urca pe tronul Chinei? N-ar fiIMPARATEASA MATASH Cid aceasta dovada cea mai graitoare c4 visul ei se va implini intr-o buna zi? Caci in China, viitorul era intotdeauna scris undeva. De altfel, prima scriere a chinezilor era ea insdsi de natura divinatorie, caracterele arhaice ale limbii Han fiind copiate dupa fisurile ciudate ce apareau pe osul iliac al oilor si pe carapacele broastelor testoase cand erau incilzite la foc de c&tre vraci, sau scapulomanciens, pentru a fi descifrate. fn serile de vara, cand lumina orbitoare a soarelui Teflectaté de apele raului se estompa si cand o briza usoard mangaia crengile unduitoare ale sdlctilor pletoa- se, Wuzhao isi gasea refugiu pe malul raului, meditand la enigmaticele inscriptii ferecate in adancuri. Doar un fenomen supranatural putea s4 0 ajute sa salte pe ultima treapté a scarii pe care incepuse sd urce cand fusese remarcati de fostul imparat, Taizong, care ducea spre functia de imparat deplin al Chinei, egala cu barbatii, Tupand astfel cu traditia care spunea cd numai partea masculind avea mandat ceresc sa conduca imperiul chinez. Reusise cu succes pana acum sa depiseasci obstacolele gi s4 dejoace comploturile puse la cale de prefectul Li si de generalul Zhang, dar si de alti demnitari de la Curte care ji vanau pielea, ofuscati de puterea sporité a acestei femei de rand, a carei aliant4 cu budistii constituia cel mai grav pericol pentru institutiile politice ale statului. In acest sens, tradarea lui Ac Verde ii incurca oarecum planurile. Punand cap la cap rapoartele redactate de aparatul politienesc al imperiului, dusmanii ei ireductibili reusisera s4 sadeasc4 un sAmbure de indoiald in mintea lui Gaozong. Acestia 0 acuzau pe sotia lui c4-i apara pe traficantii de mitase si cA se deda la acte contrare legilor, oferind adapost in palatul imperial unor persoane unmarite.13° 38 / UZURPATOAREA Asa se intampla ca intr-una din seri, imparatul o aborda cu un aer distant si plictisit. ~ Draga prietena, sunt asaltat din toate partile de acuze grave la adresa domniei voastre! Spuneti ceva! Macar si am argumente s&-i reduc la tacere pe inamicii vostri, care sunt din ce in ce mai numerosi! Faptul ca imparatul era inclinat s-o apere mai degraba decat si plece urechea la rumorile care, dupa judecata lui, urmireau doar si-i zdruncine increderea in ea, © linistise intrucatva. Profitase de bresa si intorsese situatia in favoarea sa, pretextaénd invidia din partea acelora ce voiau si o dezbine de sotul ei, pentru care ea era in stare si se predea politiei, daca asta ar fi contribuit la salvarea onoarei lui. — Draga mea, nu-i nevoie s4 miscati un deget! Ordin de la fmp&rat! Dusmanii vostri nu dicteaza legea in locul meu! se ambalase imparatul Centrului, fn fata céruia Wuzhao cazuse in genunchi, punandu-si arma infailibila la bataie, gura, fn locul unde trebuia, luand cu asalt umflatura bastonului de jad ce se contura sub pantalonii de matase ai imparatului. O data batalia fncheiaté, spre marea satisfactie a suveranului, acesta tsi schimbase umoarea, de parca iertarea lui nu avusese alt scop dec&t s4 obtina acest omagiu, adus de limba experta a lui Wuzhao varfului de lance imperial inaltat4, care-I innebunea pe tmparat, omagiu pe care ea nu i-l mai acorda decat sporadic de la 0 vreme incoace. Intr-adevar, Gaozong parea si fie deja la curent cu modul in care pitrundea matasea clandestina in China, din moment ce facuse referire la oazele Turfan si Dunhuang precizand, fara s4 se insele, rolurile maniheistilor si nestorienilor in aceasta afacere.iMPARATEASA MATASH] a4 Din ce in ce mai impacientataé, Wuzhao aflase ca prefectul Li, generalul Zhang si alti serpi veninosi fi furnizasera lui Gaozong un dosar apreciabil cu probe impotriva ei. — Mis-a spus ca protejati o tanara pe nume ,,Dubara” si un tanar numit ,,Opt Negatii”. Palatul imperial nu poate s4 adaposteascad persoane vinovate de incdlcarea legii! Doar daca, bineinteles, hotdrasc eu! zisese el echivoc, aranjandu-si nadragii. O data in plus, ca de atatea ori cand se afla in situatii limita, Wuzhao avusese tupeul — sau geniul! — de a pleda vinovata. — Ei bine, da, Maiestate! Incerc sA fac rost de matase, dar o fac si in interesul vostru! Binecuvantata fie clipa asta, cd pot sé va miarturisesc! Nu mai su- portam povara secretului! incepuse ea, explicdndu-i printre lacrimi imparatului cd matasea era destinata Bisericii Marelui Vehicul, ca le trebuia calugarilor, sa drapeze cu ea peretii cand practicau meditatia sezand. — Ce are-a face Marele Vehicul cu problema noastra? Nu credeti ca Biserica asta, care, dupa cate se spune, are un buget ce-l depaseste de departe pe al ministerului Armatei Imperiale, este si asa destul de bogata? intrebase Gaozong, nedumerit. —in schimb, calugarii mi-au promis ani de Tugaciuni si invocdri neintrerupte in fata efigiilor lui Buddha gi ale discipolilor lui. Toate aceste rugaciuni si invocatii, Maiestatea voastra, se fac pentru voi si pentru urmasii vostri... — Imperiul Centrului s-a construit cu razboaie si sange, nu cu bigotisme! sarise el tafnos. ~— N-ar trebui sa va indoiti de Preafericitul Buddha! Printre oamenii simpli, adeptii lui sunt mult mai numerosi decat confucianistii, care provin mai ales din15 oO 838 / UZURPATOAREA elite. N-ar fi bine ca un suveran s& se bazeze mai degraba pe popor decat pe paturile sociale superioare, care-si vad de interesul lor mai fntai, profitand de pe urma sistemului? fi fntoarse tmparateasa. — Da, asa e! sfarsise prin a concede imparatul, imbrobodit de o asemenea demonstratie. — Cei ce va vor succeda vor fi obligati s4 tina cont de aceasta realitate! concluzionase ea. Gaozong, redevenit numai lapte si miere, se repezise lacom sa o prinda de mijloc, sperand sa o convinga s4-i gadile iar tija de jad care, o data cu varsta si cu boala, nu mai reactiona atét de prompt. Se dovedea o data in plus ca imparateasa Wu isi gasea in atuurile conjugale, in farmecul si in credinta ei, forta care o ajuta s depaseasca piedicile puse la cale de dusmani. Acel episod delicat, din care iesise dandu-le cu tifla detractorilor ei, nebuni de furie c4 ofensiva lor daduse si de data asta gres, nu facuse decat s4-i reinnoiasca convingerea sd se indrepte mai cu sarg c4tre Buddha si al sdu Nobil Adevar. Cu cat trecea timpul, simtea tot mai mult nevoia stringenta s4 apeleze la ajutorul divin. Avea atata nevoie de suportul lui permanent, fncat ajunsese sa creadi, in devotiunea ei sincer4, ca sustinerea fi vine de la acele pietre magice din adancul apelor, aflate la cativa pasi de ea. Din aceast4 cauzd era atat de emotionat& apropiindu-se de malul raului Le, de m&na cu Lotus si Giuvaer, urmati de Mutul, care purta pe umeri un cos mare de rachit4 plin cu bunat&ti pentru gustarea Gemenilor Ceresti. Dupa-amiaza zilei de inceput de vari, deosebit de calda si umed§, prieinica florilor de toate felurile, aleIMPARATEASA MATASI] __- dG caror efluvii parfumate imbalsdmau atmosfera, se anunta una insorita. — Apa! Apa! Vreau apa! strigard copiii in cor, de cum zanira fluviul cu suprafata aurie, peste care se roteau in dans haotic libelulele. Wuzhao ii tinea strans de mand pentru ca micuta Giuvaer sa nu se apropie prea mult de apa, si astfel sa-si vada chipul pe jumatate mutilat. fn aceasta privinta, la mandstirea Recunostintei Binefacerilor Imperiale, impariteasa Chinei ceruse si obtinuse de la Puritate a Vidului ca gemenii sa fie instalati intr-un pavilion separat, din care lipseau oglinzile. Wuzhao mai ceruse ca toate suprafetele lucioase, parchetul, mesele si paravanele lacuite, s& fie acoperite cu covoare sau fete de masa. Calugarii care se ocupau de Lotus si Giuvaer aveau consemn sa le serveascd supa in boluri sau castroane de dimensiuni suficient de reduse, care s4 nu le dea posibilitatea s4-si oglindeasca fata in ele. In mod curios, Wuzhao avea obsesia ca Giuvaer si nu-si descopere aceasté bizarerie pe care i-o conferise natura, facdnd din fetita, cu toata gingasia si frumusetea sclipitoare a trasaturilor ei, o faptura atat de diferité de celelalte, incdt era perceputé ca o faptura de natura divind de catre miile de credinciosi, care nu visau decat sa-i atinga macar o data un coltisor de vesmant. — Maiestate, dar 0 iubiti pe Giuvaer ca pe propriul vostru copil! fi spunea adesea Puritate a Vidului, cand o vedea pe imparateasi cum se extaziaza de progresele protejatei sale, care incepuse sd umble si sé vorbeasca mai devreme decat fratele ei, Lotus. — E un copil aparte si foarte precoce, care are nevoie de multé dragoste, fi raspundea ea de obicei sobrului maestru, cdruia efuziunile imp&ritesei fi smulgeau cate un zambet.17 838 / UZURPATOAREA Cat despre Giuvaer, aceasta radia de fericire de indata ce se afla fn prezenta augustei protectoare. Merita sa fie vazuta, gatita ca o printesd, cum batea din palme si striga de bucurie cand aparea Wuzhao pe veranda Palatului de Vara, nu departe de locul unde un calugar fi lasa pe copii cand veneau fn vizitd la imparateasa. C&ci Giuvaer nu avea o copilarie ca orice fetitd de varsta ei. Cand trona alaturi de fratele ei pe mica estradd amenajata in curtea manastirii Recunostintei Binefa- cerilor Imperiale si cand se insiruia pe moment in fata celor doi actori o coada imensa de purtatori de ofrande, toti cersind vindecarea, miracole si alte doleante, ea lua © mina serioasa, chiar indureraté, ca si cum i-ar fi repugnat s4 joace rolul de relicva vie. in pofida v4rstei sale fragede, se achita de datorie cu seriozitatea unui adult. Calugarii disciplinau cu lovituri de bata, fara s& aleagi, puhoiul de pelerini ce se imbulzeau s4 ajunga la ea, lasandu-i pret de cateva clipe doar sé se prostereze la picioarele fetitei $i si ingane favoarea pe care 0 implorau sa le-o acorde. Ins4 pentru aceea pe care o numea drAgistos ,,tanti Wu”, Giuvaer, care-si petrecea zilele scaldat4 in aur si matase, redevenea o fetita ca oricare alta. Tanti Wu fi facu semn Mutului sa intinda pe peluza un covoras impletit din paie de orez, pe care ea aseza cu mana ei prajiturelele si sucul de portocale, dupa cum socotise potrivit pentru acel picnic. De la ultima vizité la Palatul de Vara, fi vedea schimbati. Acum stiau sd tind corect betigasul de bambus si sa se serveasci de el ca de un stilet, asa cum faceau fn careul de nisip din gradina fermei in miniatura, unde gemenii adorau sa construiascd movilite.IMPARATEASA MATASI] sa isi propusese ca in acea dupi-amiazi, dupa plim- barea de la rau, sd-i invete si deseneze primele caractere din limba chineza scrisa. Ultima data cand fuseseri in vizitéa la ea, copiii demonstrasera cA erau pregatiti deja sd manuiasca un stilet. — Eu, rotund! tu, patrat! se poticni fetita in vorbe, adresandu-se fratelui ei, inainte de a-i trimite cel mai cuceritor zambet imp&ratesei, care se topi de placere: — Da, tanti Wu? — Eu rotund! se revoltase Lotus, care era mai zdravan decat sora lui, decis de data asta s4 nu se lase mai prejos. Privind la Gemenii Ceresti, cum staiteau culcati pe burta si desenau concentrati cu acel amestec de sarguinta $i preocupare propriu tancilor, imparateasa se la4s4 in voia amintirilor din trecut. Nascuse de patru ori: doi dintre copiii ei erau inca in viata, ins ceilalti doi, doua fetite, nu mai erau. Pe prima o facuse la un an dupa Lihong, cel mai mare dintre baieti, devenit print mostenitor in februarie 656 in locul lui Lizhong, mostenitorul ales de Doamna Wang, impardteasa detronata, fetita pe care o sugru- mase cu propria-i mana. Cea de-a doua iesise din pantecul ei in urma cu paisprezece luni, cu trei luni inainte de termen, in prezenta moasei odraslelor imperiale de la Chang An, care 0 anuntase fara crutare ca trupul ei zdmislise un mic cadavru, zbarcit si vanat, dar c4 nu era o tragedie, din moment ce e vorba doar de o fetita” De la acea nastere esuata, Wuzhao se credea stearpa, ceea ce fi conferea o libertate si mai mare in practicile ei perverse cu barbatii!. lin realitate, imparateasa Wuzhao nascu ultima fitcd, numita Taiping, in anu) 664. (n.a.)19 WU 88 / UZURPATOAREA Pentru Wuzhao, care nu purtase doliu dupa bebe- lusul mort in pantec gi al cdrui taté nu era Gaozong, ci probabil un fangshi, un vrajitor taoist cu care avusese o aventura timp de cateva saptamani, cat sa-i testeze performantele sexuale, prezenta lui Giuvaer era o miangiiere pentru ea. Nu se putea impiedica s4 nu vadi in Geamina Cereasc4 insemnata cu pecetea paroasd pe jumatate de obraz o reincarnare a acelui trup din trupul ei, care, din pacate, nu supravietuise. Cat despre progeniturile in viata, nu indraznea sa mérturiseascd nimanui ca baietii ei, Lihong si Lixian, erau departe de a-i implini asteptarile si ambitiile. Pe Lihong il dispretuia deoarece considera ca acest copilandru molau si visdtor va sfarsi ca un oarecare: inclinat mai degrabé spre vanatoare si spre hoinareli calare pe domeniile de la tari decAt spre intrigile de la curte si subtilitatile punerii lor in practica. Despre Lixian, fratele mezin, care nu avea decat doi ani, era prea devreme sa se pronunte daca acest vlastar, a carui venire pe lume umpluse clica dusmanilor ei de urd si conster- nare, urma sé devina un succesor demn de mama lui. Cat i-ar fi placut ca Lihong, desi nevarstnic, sa-i semene lui Cinci Negatii! fn aceeasi masur’, tsi dorea cu ardoare ca micutul Lixian si aiba la momentul potrivit acelasi caracter energic si aceeasi vioiciune a spiritului ca fostul asistent al lui Puritate a Vidului. De altfel, de cand acesta plecase din Luoyang in tara lui Bod, se gandea mereu la el cu nostalgie. fn urma refuzului vehement cu care o tratase Puritate a Vidului cand fi pomenise de fostul lui asistent, ea nu mai indraznise sa deschida subiectul, propunandu-si ins4 ca la proxima ocazie s4 pledeze din nou pentru cauza tanarului si sa-l convingd pe Superior s4-i ierte greselile.IMPARATEASA MATASI] Cs Nu exista zi s4 nu-si aminteascid de Umara, tanara crestind care-i marturisise de o manier4 atat de transanta, inainte de a fi constransa si p&raseascé Chang An-ul, ca se considera mama adoptivi a Gemenilor Ceresti ce topaiau acum in preajma ei, pe malul raului Le! Nu-i displicea sa-si repete cA ténara pereche fata de care pdstra 0 duioasd amintire fi predase stafeta destinului apoteotic al celor doi copii divini. Ce se alesese de tanarul budist si de frumoasa crestina, care aveau ataéta farmec, inteligenta si acea capacitate rar de a iesi in intémpinarea celorlalti si de a se increde in aproapele lor? Reusisera s4 ajunga in Tibet? Oare erau pe punctul de a intra in China Centrald, o data ce comertul clandestin cu matase parea ca incetase? Astepta dulcea Umara un copil de la iubitul ei care era ataét de amorezat de ea? Va vrea pana la urma Puritate a Vidului sd-i acorde iertarea lui Cinci Negatii, dezle- gandu-l de juramantul de cdlugar? Si daca se va intéampla una ca asta, va fi oare, asa cum visa, datorité ei? Intrebarile se imbulzeau una dupi alta, antrenand-o spre propriul teren: acela al destinului ei special. Ce ii rezerva viitorul? Va reusi sd-si implineasca visul? Nimeni nu putea sti, decat poate pietrele acelea cufundate la cativa pasi de ea, in albia raului Le,... acele pietre divine, cu suprafata aspra, pe care nu se indoia ca se afla scris viitorul ei,... pietrele acelea care o asteptau acolo din vremuri imemoriale... Glasul suav al micutei Giuvaer o trezi din reverie pe imparateasi. - Vreau merg Ja apa, tanti Wu! repeta fetita b&tand-o usor cu manuta pe umar.21 -38 UZURPATOAREA — Oh! Da! Mergem apa, mergem apa! strigd Lotus, aldturndu-se surioarei sale. — Apa e rece, dragii mei! Daca va udati, n-am cu ce sa v4 schimb! raspunse ea, hotarat4 s4 o impiedice pe Giuvaer s4 se apropie de apa raului Le. ~ Mergem apa! Mergem apa! Tanti Wu, mergem apa! se pusera atunci pe tipat copiii, implorand-o pe imparateas& s& le indeplineasca dorinta. Merita s&-i vezi cum o luau de dupa gat, cum o copleseau cu sdruturi, ca si cum ar fi fost mama lor, convinsi c4 se va lasa induplecaté pana la urmé. Dar impariteasa era decisi si nu cedeze de data aceasta. Ca sa le distraga atentia, le propuse sa guste una din tartele delicioase din fain’ de orez cu miere preparate de cofetarul sef al bucdtdriei imperiale. Ins& in ziua aceea, Gemenii Ceresti, rebeli ca niste dracusori impelitati si topaind ca puricii la simpla idee de a se balaci in apa curgdtoare a carei muzica dulce o auzeau pentru prima oara, nici nu se atinsera de trufandalele pe care de obicei (abarau cAt ai zice peste. — Mergem apa! Mergem apa! Tanti Wu! Apa buna! Cererea copiilor era din ce in ce mai presanta; dadeau in copaci cu pumnii lor mici si Wuzhao simtea c4 nu va intérzia momentul cand vor izbucni in lacrimi. Tar ea nu suporta s4-i vadi pe Gemenii Ceresti plangand in fata ei ca niste mucosi de rand, alintati de doica lor care le refuzi o favoare. O, cat o venera pe adorabila Giuvaer, ai cdrei ochisori pluteau acum in lacrimi si fi topeau inima! De aceea, sfarsi prin a ceda ultimatumului. — Cu conditia si nu va ldsati de mana mea! De acord? se resemni ea, ridicandu-se de pe banca pe care stitea asezata.IMPARATEASA MATASI] a2 Multumiti de victoria repurtatd, cei doi copii se agatard cu tipete de bucurie de gatul imparatesei, cu totul incapabild s& reziste farmecului micutilor Gemeni. — Mutule, vrei s4 pui mancarea la loc in cos? Daca nu, riscém sa se infrupte pasarelele. Gemenii Ceresti nici macar nu s-au atins de ea si precis vor flamanzi pana ce ne vom intoarce de la rau! fi porunci ea mongolului, care continua s4 stea posac la umbra unui scorus din care t&ia ostentativ o creangad cu briceagul. — Asa voi face, Maiestate! murmur’, in jargonul inteles doar de ea, fostul prizonier de razboi cu limba taiata. Apoi, Wuzhao ii strinse bine de m4na pe copii, astfel ca acestia si nu poata sa o ia razna, si se indrepta agale spre albia raului Le. Cu o saptémana in urmé, peste regiunea capitalei Luoyang se abatuseri ploile de vara, care intensificasera curentul raului. Apele sale verzui carau trunchiuri de copaci si chiar cadavre de animale surprinse de intemperii undeva in amonte de capitala de vari. Covorul acesta unduitor ce defila sub privirea lui Wuzhao si a Gemenilor Ceresti, aducea cu trupul unui dragon imens coborat din munti catre ses, care parea ca-si desfasoar4 solzii in tarasul lui lent. Gemenii Ceresti vedeau pentru prima data o apa atat de mare si de tumultuoasi, a c4rei suprafata era irizata in prezent cu mii de picaturi ce se pulverizau fn aer sub efectul razelor presarate de soare. — Eu merge pe el! Eu merge pe covor mare! strigd fetita, entuziasmata de materia lichida antrenata in plina viteza. ~ in nici un caz, draga mea! Asta nu e un covor! Este apa! Si dacd aluneci in ea, poti s4 te ineci! se impacient& imparateasa, strangand-o mai tare de mana.23 WU CCOCCsC~“‘éBB Y/Y UZURRPATOAREAA Daca forta curentului facea improbabila formarea vreunei urme de oglindd pe suprafata raului, care sa-i permita lui Giuver s4-si vada fata, in schimb nu-i ldsa nici o sans4 imprudentului care ar fi cdzut in el. fns% Giuvaer, fascinati de covorul lichid, se incdpatana, tragand-o pe imparateas4 de m4na. Micutul Lotus, mai putin temerar dec&t sora lui si terorizat de mugetul asurzitor al apelor verzui, se aruncd la pamant, infricosat de contactul cu acest element necunoscut care nu-i spunea nimic bun. — Eu merge acolo! Eu merge acolo! striga fetita aratand spre sirul de salcii plangatoare de pe malul opus, in timp ce fratele ei, tolanit in iarba, astepta rabdator ca Wuzhao s§-l ia in brate. Pierzandu-si capul, impdrdteasa, incercand sa-1 ridice pe Lotus, las s4-i scape din mana Giuvaer. Si cand incepu sa fuga disperaté dupa copila, strigandu-i s4 se opreascd, era deja prea tarziu: o tromba de apa si un tipat ascutit fi arata cd ireparabilul se produsese. Giuver, Geamana Cereasc4 cu obrazul nemaivazut, copila pe care cdlugirita tibetand Manakunda o adusese pe lume in acelasi timp cu fratele ei, bebelusul pe care Cinci Negatii si ma-ni-pa il ingrijisera in timpul traversarii Tibetului si a Chinei, fusese inghitité sub ochii imparatesei Chinei intre solzii Marelui Dragon coborat din munti c&tre ses... Ajunsd din urma de Mutul, care vazuse toat% scena, Wuzhao, cu sufletul la gura, se opri pe marginea covo- tului verzui cu reflexe argintii care, vazut de aproape, defila cu vitezi halucinanta. Sub privirea pierduta a stapanei sale, ai carei ochi de smarald erau holbati de groaza, uriasul mongol, fara s4 mai piardd timp s4-si dea jos vesta, sari in apele involburate si dintr-o miscare disparu de la suprafata pentru a explora adancul raului.IMPARATEASA MATASI] 24 Clipele scurse insemnara secole pentru imparateasa Chinei, care il strangea pe Lotus in brate, mai sa-] sufoce. Cu privirea ratacité, departe de alura suveranei implacabile care era, fixa cu disperare zona in care plonjase Mutul. — O, Preafericitule, acorda-i dreptul la viata acestei copile! N-o lisa s4 revind ataét de repede langa tine! Timpul ei incd nu s-a terminat! strigd ea printre lacrimi. Wuzhao isi formula rugaciunile in gura mare si din toate puterile, cu ochii pe jumAtate inchisi si cu mainile iImpreunate, strangandu-l pe Lotus la pieptul ei, exprimandu-si dorinta furibunda sa vada aparand chipul uriasului impregnat de ndmol, ca o statuie imensd de bronz, tinand in bratele-i puternice gi tatuate trupul fetitei viu si nevatémat. Avea ataéta nevoie de Giuvaer, striga ea catre vant, catre arbori, catre soare si chiar catre raul Asta blestemat! fl invoca pe Buddha, dar pentru mai multd siguranta si pe diversi bodhisattva care erau mai accesibili oamenilor si mai atenti la durerile lor, deoarece fiind pe cale si acceada in Nirvana, p&strau fntotdeauna un cap de pod in conditia umana. O implor’ pentru inceput pe Guanyin cu O Mie de Brate Ajutdtoare: nu dispunea ea de destule maini pentru a putea sd o culeaga pe fetita din mijlocul noroaielor? Apoi veni randul lui Guanyin care tine ,, funia infailibila” ce leagi oamenii de Fiinta Suprema, cel care era capabil s4 ofere fiintelor omenesti tot ce-si doreau, cu conditia ca dorintele sa fie juste. Merse pana acolo incat o invoca si pe Guanyin Apa-Luni, care permitea credinciosilor s4 mediteze asupra notiunii de25 88 / UZURPATOAREA reflexie a lunii in apd, dovada a iluziei careia deseori oamenii fi cideau victima. Apoi il ruga pe Maitreya, Buddha Viitorului, ce domnea in cerul lui Tusita, si pe colegul siu Manjursi, calare pe un leu, si chiar pe Puxian, cunoscut pentru ,Antelepciunea” sa si in special pentru a sa ,,Frumusete Universala”, pe care doar evlaviosii cei mai instruiti il invocau, datoritaé caracterului ezoteric al invatdturii sale. Ea fi trecu pe toti in revist’é, ca o nebuna, invocand chiar si Panteonul celor O Mie de Buddha, pana ce, dintr-o data, cu gatul inecat de atatea recitari de mantre si invocatii, vazu in sfarsit ceea ce astepta cu atata ardoare. Din apele de culoarea jadului cu nervuri aramii, Mutul, cu capul acoperit in mod ciudat de o casca de alge care ji atarnau ca niste lungi plete, tasni ca o aratare divin, strang4nd la piept corpul inert al fetitei. Factotumul urias, la un pas de sincopa, 0 gasise pe Giuvaer! impardteasa Chinei nu avu ragaz s4-si mai puna intrebarea cutremuradtoare dacd Giuvaer era moartd sau vie: urletele copilei, dupa ce cu greu fsi recdpata respiratia, fura cel mai frumos cadou pe care-| putea oferi lui Wuzhao. Coplesit’ de recunostinté pentru zeitatile care fi indeplinisera rugamintea, impardteasa Chinei se repezi s& acopere cu sdrut&ri copila a carei pata de pe obraz nu mai era atat de rosie ca de obicei, din cauza calitatilor decongestionante ale apelor reci ale fluviului. — Jubita mea, era s4 mor de spaima! Bine ca, din fericire, numerosi Buddha vegheaz4 asupra ta... mur- mura ea frecind piciorusele si capul micutei Giuvaer, pe care o dezbricase, si se usuce.IMPARATEASA MATASH] 2 — Frici apa! Fricd apa! Apa rea! striga Lotus mangaind bratele surioarei sale, pe langa care venise sd se ghemuiasca. — Tanti Wu, promit! Eu niciodata merg pe apa! Apa nu covor! murmura fetita, in timp ce Wuzhao, dupa ce o invelise intr-o cuvertura de matase, o legana precum o mama pruncul. Fara sa mai astepte, Wuzhao ii puse Mutului intrebarea care ji ardea buzele. — Spune-mi, Mutule, ai dat de pietre in adncuri, prin noroi, in locul unde ai plonjat si o cauti pe Giuvaer? Tindndu-si respiratia, astepté raspunsul. —- Da, Maiestate! — Ai vazut daci era scris ceva pe ele? se repezi ea, batand din palme de emotie. — Maiestatea voastra, mocirla era groas4, iar eu cautam fetita... raspunse Mutul in felul lui particular. Uzand, o dat& in plus, de farmecele ei pe lang’ unasul cdruia ii cunostea sldbiciunile, ea fi aruncd o privire gales4, inainte de a-i mangdia buzele care frematau deja sub mustatile pleostite. — As vrea sa te vad plonjand inca o dat& spre acele pietre. Pe ele sunt niste scrieri care ar putea sa fie extrem de importante pentru interesele noastre... daca intelegi ce vreau s4 spun! fi sopti ea in scobitura urechii. Folosise cu buna stiinté acel ,noi” pentru a-i da Mutului iluzia c4 era partas cu ea in afacerile ei. — Inteleg! Maiestate, dorintele voastre sunt ordin pentru mine! zise uriasul tatuat, fericit s4 o satisfaca pe stap4na lui, inainte de a se indrepta spre mal si de a sari maiestuos in apele verzi-albastrui ale raului Le, pentru a inspecta suprafata pietrelor magice.27 CCC*s“‘é3#& / UZURPATTOARREA Cand iesi de acolo, dupa ce facuse vreo douazeci de scufundari, Wuzhao v4zu dupa chipul lui dezamagit ca ceva nu era in ordine. — Maiestate, acolo se afla opt pietre cubice taiate de mana omului. Dar nici urma de scriere! Asta inseamna ca, pentru a fi siguri, trebuie si scoatem pietrele din apa... suspina el contrariat, venindu-si in fire — Ai dreptate, fari indoiala. Mai exact, ce marime au? — Enorme. Abia am reusit s4 clintesc una, fncor- dandu-ma sub ea! gemu el. — Tanti Wu, vreau prajitura! Prajituri foarte bune, se auzi atunci vocea pierita a lui Giuvaer, careia emotia consecutivé cu baldceala fi trezise pofta de mancare. Wuzhao se grabi sd le distribuie Gemenilor Ceresti tartele si dulciurile pregatite special pentru ei. Ganditoare, privea valurile inspumate ale raului Le ce continua sa care cu el tributul de animale moarte si de trunchiuri de copaci smulsi de pe malurile lui de furia vantului. Sub acest element lichid dens ca o supa de legume dormeau netulburate cele opt pietre care erau potential cele mai bune aliate ale ei cu conditia si ajunga la ele. Ah, pe aceste pietre cubice, ascunse in adancul namolos, Wuzhao stia cA era absolut necesar si le facd sa vorbeasca! Acolo unde se aflau acum, ramaneau mute si deci, inutile. Cufundat& intr-un abis de perplexitate, se pregatea s4-i ceara Mutului s4 stranga resturile dejunului in cosul de rachité, cand simti o prezenta in spatele ei. Se rdsuci cu vioiciune. Era Puritate a Vidului, care tocmai se apropia de ea.IMPARATEASA MATASH __ $8 — Giuvaer a cazut in apa! Din fericire, Mutul a reusit s& o salveze. S-a ales cu spaima, dar n-a patit nimic! se grabi ea si se scuze, incd sub impresia emotiei, de cum il vazu cA se apropie. — Sper ca fetita nu si-a vazut chipul in apa! zise marele maestru in Dhyana privindu-i pe Gemenii Ceresti care se jucau prin iarba cu buburuzele, distrandu-se si le facé s4 sara pe raémurele. Preocuparea sincera a marelui mahayanist era aceeasi cu a lui Wuzhao; nici el nu voia cu nici un pret ca micuta Giuvaer si descopere prea devreme acel cadou ciudat pe care natura i-] facuse. — Nu, din fericire. Cand s-a apropiat de mal, nici n-a avut timp sa se aplece, ca a si cazut in apa mocir- loasa.! Totul e bine cand se termina cu bine, adduga ea. — Preafericitul in persoana vegheaz4 asupra Geme- nilor Ceresti! murmur Superiorul ménAstirii Binefa- cerilor Imperiale, facandu-i loc Mutului s4 treac& insotit de copii. ~ Fapt demonstrat, maestre Puritate a Vidului! imparateasa gasea bizard aceasta vizitd inopinat’, Puritate a Vidului avand obiceiul s4-si anunte din timp vizita, dar nu trecu mult ca si inteleagd motivul venini marelui maestru in Dhyana. — Maiestatea voastra, vreau sd va intreb ceva. Ce fel de tanar4 era aceasta Umara, fata episcopului nestorian din Dunhuang, de care fostul meu asistent Cinci Negatii s-a indragostit intr-atat incat si-a renegat juramantul de calugar? o intreba e! direct, profitand ci mergeau unul langa altul, la oarecare distanté de copii, pe care factotumul cu limba tdiaté fi ducea in brate. Inima lui Wuzhao incepu s4 baté nebuneste.29 88 / UZURPATOAREA Tulburaté inca de accidentul fetitei, era convinsa in prezent c4 vorbele superiorului mahayanist erau un preambul destinat s4-i aminteasc4 promisiunea pe care i-o facuse, de a-i furniza cantitatea de matase pentru fabricarea banierelor votive. — Umara, din cfte stiu, este o tinari adorabild si de caracter! Dar de ce ma intrebati? zise ea miraté de un interes atat de subit, ce nu st&tea in obiceiul lui Puritate a Viduli. — Unul din colegii mei ar fi surprins-o pe cand se pregitea sa fure niste relicve sfinte din ascunzdtoarea cu carti a manastirii lui... — Asa ceva nu-i st4 in fire Umarei, care a avut mereu un comportament ireprosabil faté de mine. Sunteti sigur c4 confratele vostru vorbea despre aceeasi persoan&? zise impdrateasa nelinistita, care nu credea o iota din cele afirmate de acesta. — Addai Aggai, episcopul nestorian din Dunhuang, hu are doua fiice cu acelasi nume! lar colegul meu nu e de felul celor care suferi de halucinatii. On, el m-a asigurat c4 a vazut-o cu ochii lui cum cotrobaia prin ascunzatoarea cu cari a mandstirii M4ntuirii si Compa- siunii, pentru c&é despre aceasta manastire este vorba! exclama superiorul, cdruia indoiala manifestata de Wuzhao fi rinea amorul propriu. — Poate a dat din intémplare peste acea ascunz&toare cu carti, unde a fost surprinsa desfacind vreun manuscris sau mai multe! Mdruntaiele muntilor unde sunt sdpate mandstirile troglodite sunt intesate de astfel de ascunzitori cu carti. in privinta ipotezei cA ar fi vrut s& fure acele relicve, gestul imi pare complet exclus din partea acestei tinere! — Si totusi s-a intémplat! — Despre ce relicve este vorba? intreba Wuzhao, vizibil agasata.iMPARATEASA MATASI]__——C—CSC~=«S' ~ Maiestate, nu e vorba de relicve minore! Centru de Gravitatie, asa il cheama pe Superior, ma asigura ca a pus mana pe Prea Sfanta relicva a Ochilor lui Bud- dha, pastraté de venerabila m&nastire din Peshawar, orasul indian al sfantului relicvar al prea credinciosului Kaniska. — Maestre Puritate a Vidului, nu va incredeti in barfe. fn special cand ele fac si planeze asemenea acuzatii pe capul cuiva! zise Wuzhao sec. fi prea imposibil ca Umara, cu care se simtea atat de solidara, sd-i fi ascuns o faptd ca asta. ~ Nu mi-as permite sa fac apel la asemenea alegatii daca le-as considera nefondate! Maiestate, sunt sigur pe ceea ce spun! replicd Puritate a Vidului, nelasandu-se mai prejos. fn fata unui asemenea aplomb, imprateasa nu putu decat s4-si ia un rigaz. Mai ganditoare ca niciodata, privea spre Gemenii Ceresti zburdand pe gazonul parcului Bujorilor Arborescenti, unde tocmai isi facuser4 intrarea alaturi de Mut. Fermitatea lui Puritate a Vidului avea de ce si o puna pe ganduri: seful spiritual al Mahayanei chinezesti nu era omul care s& se amuze fabuland, si dacd se deplasase special la Palatul de Vara pentru a-i pune aceasta intrebare, insemna c4 nu era de glumit. Atunci, putin cate putin, ca otrava picuraté in bautura victimei, indoiala se insinua in sufletul ei. ~— Cum e posibil ca o relicvad atét de importanta sa se giseascé la o man&stire a Marelui Vehicul din Dunhuang? intreba ea. — Asta e intr-adevar o enigma, Maiestate, pe care incerc sd o elucidez... - In cazul acesta, n-ar trebui sd-i puneti intrebarea celei in cauza? Trimiteti un emisar la Samye. fn31 38. / UZURPATOAREA definitiv, ati mai facut-o o data cu Cinci Negatii! replica imparateasa, cu voce acra. — Maiestate, daca manastirea mea ar putea expune relicva sfanté a Ochilor lui Buddha, am trage multe foloase din asta... Ar putea fi chiar un atu decisiv pentru opera noastraé comuna; vreau sd spun, pentru interesele Marelui Vehicul, dar in special pentru ale dumneavoastra, Maiestate... zise Puritate a Vidului, care se ferea sa-i raspunda direct imparatesei. Cunoscind modul de reactie al lui Wuzhao, se plas& pe singurul teren adecvat si constata, dupa modificarea aspectului fetei suveranei, pe care neincrederea facuse loc curiozitatii, ci muscase din momeala. — La ce fel de opera comuna faceti aluzie? — Ma refer la glorioasa voastr4 carier4 in fruntea Chinei. Tot ce intareste Marele Vehicul vine in sprijinul vostru. N-am fost intotdeauna, Maiestate, destul de clar asupra acestui punct? — Ceea ce sugerati, daca inteleg bine, este ca lucrurile vor merge in directia asta in varianta in care manastirea voastr4 devine proprietara relicvelor Ochilor lui Buddha? — Nu chiar ,,proprietar&” in sensul deplin al cuvan- tului, din moment ce este o relicva a Micului Vehicul care, la un moment dat, va trebui sd se reintoarcé la Peshawar unde se afl faimosul turn al lui Kaniska, construit special pentru asta! in schimb, depozitar cu titlu provizoriu imi convine de minune... Vorbesc aici, bineinteles, in numele Bisericii mele... explic&’ Puritate a Vidului adoptand tonul de confesiune. - incep s4 inteleg mai bine sensul propunerii voastre! murmura Wuzhao, preocupata subit. Sugestia pe care Puritate a Vidului i-o facuse imparatesei ti deschidea acesteia orizonturi nebanuite.IMPARATEASA MATASI] 8 — De ce m-ati servi in felul acesta, din moment ce nu sunt fn stare sa va furnizez banierele de matase, cu toate cd am promis fn mai multe randuri cd 0 voi face? zise ea atunci, sincer deceptionata. — Stim cu totii cé penuria de miatase face ravagii, Maiestate. Iar pentru manastirea pe care am onoarea sa o conduc, Ochii lui Buddha constituie o miza care are 0 altfel de importanta decat niste simple baniere! se grabi si raspunda Puritate a Vidului, decis s4 impinga cat mai departe avantajul pe care si-l crease. — Sunt convinsa cd faptul de a dispune de Ochii lui Buddha ar aduce multi bani mandstirii Recunostintei Binefacerilor Imperiale! — Ati fi de acord, in aceste conditii, s4 ma ajutati, Maiestate? Ea reflecta scurt inainte de a lua din nou cuvantul, ca si cum ar fi gandit cu voce tare in fata marelui maestru in Dhyana. — Trebuie sA facem in asa fel incat s4-i aducem fnapoi pe Cinci Negatii si pe Umara. Mi se pare posibil de realizat, mai ales c4 vor veni la Luoyang, cu conditia s4 ma ajutati s4-i gazduiesc. Acolo, in tara lui Bod, ei riscé mai putin decat aici, unde agentii Marelui Cenzorat continua s4 misune in jurul meu, spio- nandu-mi cele mai mici gesturi, convinsi c& mai devreme sau mai tarziu o s4 aduc langa mine aceasta pereche pe care au scapat-o din gheare, susoti ea ca 0 fetita prinsd asupra faptei. — Maiestate... fiti sincera, ei au dreptate! Fara sa mai punem la socoteala c& nu ati ezitat sa-i adapostiti incognito chiar in sanul Palatului Imperial din Chang An! glumi mahayanistul, de o maniera in care sd 0 aiba definitiv in buzunarul lui.330 838 / UZURPATOAREA — Asa e, de altfel nu v-am ascuns-o niciodata! Si sé mai stiti ca nu regret nici o clipa! Tinerii acestia au Meritat cu prisosinta protectia mea. Daca ati sti cat de draguti au fost cu mine... spuse cu un zambet trist Wuzhao, pe care evocarea acelei perioade o faceau intotdeauna nostalgica. — Nu mai e cazul si o aduceti pe Umara de la Samye, Maiestatea voastra. Tanara femeie se afla la cativa pasi de aici, la mananstirea Recunostintei Binefacerilor Imperiale, o anunté Puritate a Vidului privind-o drept in ochi, teatral si sigur de efectul scontat. La aceste vorbe, Wuzhao fu cat pe ce s4 cada jos. — Cinci Negatii este cu ea? intrebi ea, uluita de confidenta. — Ex-asistentul meu nu e aici. De fapt, nici nu stiu unde se afla! zise marele maestru in Dhyana. — Umara, despartita de iubitul ei! Dar este foarte trist. Tinerii acestia nu merit asa ceva. Ei sunt asemeni cuplului de pasari Biyiniao, care nu pot zbura decat impreuna, deoarece nu dispun fiecare dintre ele decat de o aripa! zise ea. — V-am spus ce aveam de spus! Acest tanar cdlugar a savarsit un pacat de moarte. Va merge drept in infernul lui Avici. Acum este vorba de Umara, nu de Cinci Negatii, Maiestate! Niciodata Superiorul de la Luoyang nu mersese atat de departe cu violenta verbald fata de imparateasa Chinei. — Ei bine, eu nu pot concepe sa-i vid unul fara celalalt, replicd ea. — Daca Umara se va dovedi mai cooperanté, am putea si punem mana impreund pe Ochii lui Buddha! Wuzhao sfarsi prin a-i pune intrebarea-cheie.iMPARATEASA MATASI] Ci — Maestre Puritate a Vidului, nu inteleg unde vreti sa bateti! Sunteti dusmanul sau prietenul meu? se repezi ea, furioasa sa constate cA superiorul de la Luoyang nu se departa nici un pas si doritoare sa-i reteze manevrele. — Prezenta mea lénga domnia-voastra nu e dovada vie a sustinerii mele? protesté mahayanistul. — Fiti mai explicit! Ce doriti, de fapt? — Maiestate, dacd ma ajutati sd o interoghez pe Umara despre soarta Ochilor lui Buddha, fara indoiala c4 limba tinerei femei se va dezlega ca prin farmec. Nu ma indoiesc ca-i va fi mai usor s4 se confeseze in fata voastra decat mie! In ciuda gravelor banuieli ce planeaza asupra bunei sale credinte, refuzd cu obstinatie s4 dea explicatii... — Maestre Puritate a Vidului, propunerea si atitu- dinea voastr4 sunt inacceptabile! Umara este o tanara la locul ei. Nu o hoat& de relicve! Cat despre a face pe anchetatoarea, luati-va gandul! Chipul dezolat si privirea neincrezatoare a impara- tesei Chinei marturiseau dezamagirea ce pusese stapanire pe ea. Cea care detesta in aceeasi masurd sd se insele si sa fie inselaté era acum enervaté de neobri- zarea lui Puritate a Vidului, cdruia ii cantdrea in prezent duplicitatea si capacitatea de manipulare. — Eo neintelegere la mijloc. Am crezut cd procedez corect venind si punandu-va la curent cu acest subiect, replica Superiorul mahayanist fntepat, inainte de a se retrage, in timp ce Wuzhao, in culmea furiei, faramita © ramura c&zut& dintr-un copac. Ca s& ias4 din descumpanirea in care o aruncasera vorbele Superiorului mandstirii Recunostintei Binefa- cerilor Imperiale, suverana se indrepta cAitre Giuvaer si Lotus, sperand s4-i poata strange in brate, dar ei nu mai erau acolo.35 SSSSSSCsi“‘CéS8/ UZURPATOAREA Risca pentru copii trasé de un novice tocmai disparea in spatele portii Palatului de Vara, urmatd de silueta marelui maestru in Dhyana. Ca intotdeauna, in momentele dificile, Wuzhao se afla singura in fata destinului sau. La apusul soarelui, asezata pe o banca eleganta de piatra din chioscul de marmura unde chemase cantaretele si dansatoarele, ea constatA cd muzica nu reusea sa o impiedice sa reexamineze evenimentele din ziua aceea, saltul lui Giuvaer in apa raului Le, prezenta celor opt pietre de neclintit din culcusul lor namolos, pana [a incredibila veste c4 Umara era sechestraté de Puritate a Vidului! Nu avusese ragaz nici macar s4 0 controleze pe dadaca ce se ocupa de ultimul nascut, Lixian, cu care era mai putin grijulie decdt cu Gemenii Ceresti, ca si cum ar fi intuit deja ca descendentul acesta 0 va dezamagi si cA nu-i va fi de prea mare ajutor in desa- varsirea Operei sale, si, inc’ mai rau, ca pruncii ei vor contribui intr-un fel sau altul la obstructionarea ei, obligand-o s&-i indepdrteze fara mila...Kashga Dunhuang Luoyang Chang An MUNTI DIN TARA ZAPEZILOR * Peshawar © Lhassa « Mdandstirea Samye 39 Oaza Turfan, atelierul clandestin al maniheistilor — Bravo, Strop de Lumina! Constat cu plicere ca nu va trece mult pana s& pui pe picioare ceea ce Tujuii! au pradat la iuteala! Activitatea maniheistilor de tesere a matasii e pe cale s4 ia avant din nou... Complimentul venea din partea cdlugarului budist Pumnal al Legii, care contempla cu lacomie patratelul de miatase verde prezentat cu mandrie de Strop de Lumina. Tesatura de brocart stralucea in soare ca apa unui lac, gratie utilizdrii potrivite, in timpul procesului de fesere, a unui scul suplimentar prevazut cu fir argintiu. — Pana acum, nici unul dintre turci nu ne-a contactat sA megocieze vreun cupon de matase de-al hostru, raspunse oarecum dezamagit kucheanul. — Putin’ ribdare. Indata ce productia ta isi va relua ritmul regulat, zvonul transmis din gurd in gurd va fi suficient s4 raspandeasca vestea de-a lungul Drumului Mat&sii. Poti s4 ma crezi: este cea mai bund metoda ca o informatie s4 ajunga la destinatar... fl asigura calugdrul din Peshawar. ' Denumirea chinezeasc4 a unui stravechi trib nomad ture. (n.tr.)37 _ 839. / UZURPATOAREA Pumnal al Legii facea aluzie la argumentul decisiv de care se folosise pentru a-l convinge pe Strop de Lumina, taénarul kuchean de religie maniheista, sa ramana la Turfan in loc s4 se avante nebuneste in cau- tarea iubitei sale, Luna de Jad, cu slabe sanse s& o gaseasca, din cauza vitezei cu care bandele de jefuitori se deplasau pe bidiviii lor rapizi ca fulgerul. De fapt, cdlugarului de la Peshawar nu-i fusese greu si-1 descurajeze s4 plece in necunoscut, spre o destinatie c&reia abia putea s4-i pronunte numele. Cu toate ca seful hotilor Lunii de Jad anuntase ca va ajunge la ,,Bagdad, pe malul fluviului Tigru” dupa rapirea tinerei femei, Strop de Lumina nu putea s4 bage mana in foc, cd nu era vorba de o diversiune. Isi adunase de bine de rau toate cunostintele geogra- fice de care dispunea, ajungand la concluzia ca Bagdadul era la capatul lumii, cu toate cA orasul se situa jnainte de Palmira, si mult mai incoace de capatul occidental al Drumului Matasii care se incheia — dupa cum invatase el la scoala — cu portul Beirut! De aceea, tanarului maniheist fi paruse mai intelept si ia in considerare perspectiva cu care il ademenise calugarul din Peshawar, constand in recuperarea Lunii de Jad de la turci platind greutatea tinerei femei in cupoane de miatase. Astfel de tranzactii erau de altfel frecvente intre dinastia Tang si neamul Tujui, iar schimburile de ostatici erau la ordinea zilei. Bunatatea celor doi cdlugari din Micul Vehicul sfarsise prin a-] convinge pe sotul Lunii de Jad ca era intr-adevar mai judicios s4 nu plece din Turfan, unde se intrecuse pe sine, si din motive evidente, s4 pund pe picioare productia sericicola.IMPARATEASA MATASH] 8B — Ai putina rabdare! Sunt sigur ca nu va trece mult si briganzii vor fi aici! Preafericitul vegheaza asupra ta! nu inceta sa-i repete primul acolit de la Peshawar, cand vedea pe chipul iubitului neconsolat al Lunii de Jad semnele prevestitoare ale descurajarii. In acea dup&-amiaza care se incheia, in sera cu duzi din Turfan refnnoité minutios dupa dezastru, in care duzii devastati fusesera replantati in oale noi, st&teau la taclale cinci personaje: calugarul ratacitor ma-ni-pa, maniheistul Strop de Lumina, Pumnal al Legii, Sfanta Cale cu Opt Membre si Cinci Negatii, in fata paharelor cu suc de piersici. Fostul calugaér mahayanist Cinci Negatii fl scotea dintr-un urcior fn care zdrobise fructele coapte oferite de proprietarul unei livezi, inainte de a le amesteca cu frunze proaspete de menta. Culcata la picioarele sale, cateaua Lapika, molesita de caldura, nu-si clintea un fir de par. fn toiul verii era deosebit de reconfortant pentru ei sa se abandoneze la umbra frunzelor dantelate si lucioase ale duzilor, in acest moment al zilei cand arsita incepea sa se domoleasca intrucatva, in sera Bisericii de Lumina. Fapt ce le permitea fiecdruia dintre ei s4 constate, in acelasi timp, ca firul si tesitura de matase progresau in calitate cu fiecare zi ce trecea, gratie miiestriei si competentei lui Strop de Lumini. — Fara s4 fiu expert, calitatea acestui brocart de matase verde imi pare c& intrece fn inaltime piscurile muntoase din ara lui Bod! fmpariteasa Wuzhao va fi extrem de surprins& cand ma-ni-pa fi va oferi primul cupon! se entuziasma Cinci Negatii, fnapoindu-i lui Strop de Lumina esantionul pe care acesta i-] diduse spre examinare. Cu rafturile pline de coconii asezati cu grijé pe crengi uscate de iarb4-neagra, sera cu ghivecele de duzi39 WC 839 / UZURPATOAREA constituia inima uzinei clandestine de matase ce functiona in prezent la capacitate, cu contributia a douazeci de turfanezi pe care Strop de Lumina fi conducea ca pe un veritabil corp de armata. Din cele trei razboaie de tesut reparate cu pricepere de persanul Azzia Mogul, rustice dar nou-noute, se auzeau zanganituri de dimineata pana seara. Amplasate intr-o clddire invecinatd, a carei constructie abia se incheiase, ele dadeau la iveala zilnic o matase din ce in ce mai compacta, mai moale Ia pipait $i mai unduioasa la vedere. Desigur, incd nu era un moar sc4nteietor ca acela din Templul Firului Infinit de la Chang An, dar era un brocart de foarte buna calitate, valabil s4 intre in circuitul comercial din China Centrala fari nici un cusur. — Te pricepi, si inca foarte bine! glumi maniheistul. Tu si cu mine nu suntem doi calugari-soldati ai matasii, care au depus juramant sa fileze si sa teas’? Nu-i de Mirare, in conditiile astea, cA avem rezultate bune! — Chiar si numai in calitate de observator pot sa te asigur, o, Strop de Lumina, ci in curaénd matasea voastra va fi demna de cele mai frumoase tesaturi chinezesti! adjuga amabil Pumnal al Legii. — Nu pot decat s4 subscriu la cele spuse de Pumnal al Legii, interveni Sfanta Cale cu Opt Membre, care avea obiceiul s4 confirme ceea ce zicea colegul sau. — Daca Cel Plin de Liniste reuseste sa 0 convingd pe Wuzhao sa ne trimita un inginer chinez capabil s4 puna la punct un razboi pentru tesut moarul, partida va fi castigaté! concluziona Strop de Lumina. intr-adevar, cu trei luni in urma, Marele Perfect al Bisericii de Lumina din Turfan plecase la Chang An. in pofida evenimentelor care se petrecusera, a devastariiIMPARATEASA MATASH serei cu duzi de catre turci, apoi a punerii ei in functiune de catre Strop de Lumina, caruia fi acordase credit nelimitat, Marele Perfect isi mentinuse decizia de a face cdlatoria, incurajat de decretul imperial care autoriza instalarea oficiald a maniheismului in China centrala. — Pentru vopsire, cel care merita felicitari este Cinci Negatii! recunoscu tandrul maniheist. Stie sa faca amestecul de culori la fel de bine ca mesterii coloristi de la Templul Firului Infinit din Chang An. Fara el, am fi ramas si azi la aceleasi vopsele fade, din care nu reuseam sa scoatem ceva mai bun... E drept ca pentru a-si ineca am@rdciunea si tristetea in care-i aruncase disparitia soatelor respective, budistul si maniheistul se adancisera in munca sericicola, care le ocupa de-acum incolo aproape tot timpul. Si unul si celdlalt isi petreceau ore in sir supra- veghind operatiunile necesare transformarii firului brut z4mislit de coconi in matase unduioasa, a carei luciu auriu oferea privirii 0 placere indescriptibild, in timp ce finetea ei le producea fiori celor ce o atingeau pentru prima oari. Mitasea fi facea s4 mai uite de nefericirea lor si si se gandeasci la altceva decat la femeile lor disparute... Trecuseraé deja sase luni de cand Cinci Negatii ajunsese acolo, dupa ce abia se smulsese, in extremis, din bratele lascive, cu maini experte si mai ales cu limba fierbinte ale frumoasei Yarpa, tandra preoteasd bonpo. Fapt care nu se petrecuse fara durere. {ntre momentul in care se hotarase si plece si cel in care isi pusese in practicé decizia se scurseserd mai multe saptam4ni, in decursul carora frumoasa tibetana isi pusese la bataie toate farmecele sa-l retina langa ea.414 399 / UZURPATOAREA Trecuse in revista tot ce stia. Tertipurile de care uzase depaseau limitele oricdror conveniente, obligandu-l pe bietul Cinci Negatii, de fiecare data, sé-si amane pentru a doua zi decizia irevocabilé de a pleca... in fiecare zi se cuib’rea in culcusul lui, goala-go- lutd, cu acele gesturi precise si pozitii elocvente, capabile si aprinda dintr-o miscare focul ce dormita in maruntaiele lui. fn felul acesta, oferindu-i fara ocolisun sau oprelisti poarta sa din dos, uns4 cum se cuvine cu unt de iac, lipindu-i mainile pe sfarcurile tari si frematdtoare ale sanilor pietrosi, unduindu-si salbatic in acelasi timp soldurile inainte de a se cufunda intr-un scurt dar ful- gerator extaz, ajungea de fiecare datd s-l impiedice sa se deprinda de ea. Atunci, inglodat in rusine, se hot&ra s4 mai adaste acolo inc& o zi, pentru o noua si ultima imbratisare, jurand ca asta era ultima. A doua zi, manejul incepea din nou, si mai torid decat in ziua precedenti... P4na in acea ultima seara, cand un eveniment il facu pe Cinci Negatii s4 inteleagd cd daca nu pleca imediat, nu mai pleca niciodata, sfarsindu-se lipit de trupul ei. imbatat de ultima fuziune amoroas’ cu frumoasa Yarpa, pe jumatate adormit, fixa tavanul sustinut de grinzi din lemn, de deasupra patului in care seduca- toarea tibetand, la fel de extenuat ca si el, adormise in bratele sale. In momentul acela vizuse aparandu-i intr-un halou de lumina chipul dulce al Umarei. Iubita sa il privea surazand, asemeni unei apsara. Fericit, o privise la randul lui, murmurand: »Umara!”’iMPARATEASA MATASIT 4D I se paruse ca desluseste in ochii ei o urma de uimire, o usoara tristete, sau chiar nostalgie, ca si cum ea s-ar fi indoit de ceva. Degetele Yarpei, desi adormitd, se asezasera atunci pe abdomenul lui din nebagare de seam iar el resimtise furnicaturile ce anuntau erectia tijei sale de jad. Ridicase din nou privirea catre tavan. Dar chipul Umarei se estompase. Realizase dintr-o data c4 amanarea lui insemna pierderea ei: aceasta era, fara urma de {ndoiala, semnificatia disparitiei chipului minunat cu ochi bicolori ai flicei lui Addai Aggai. Atunci, pe furis, Cinci Negatii facuse efortul de a se desprinde, apoi de a aluneca din pat, isi adunase catrafusele fari zgomot, inainte de a depune alaturi de tibetana adormita o floare de gentiand pe care o culesese de afar’, in toiul noptii. Si ca un hot, in varful Picioarelor si fara s4 intoarcé capul tnapoi, cu inima strans&, fostul asistent al lui Puritate a Vidului parasise cuibusorul preotesei bonpo, urmat de cateaua Lapika, foarte bucuroas& c4 putea sd se lanseze din nou prin preria intinsa, strabatuté de mii de izvoare si de pardiase. O data aflat in libertate, scApat din ghearele de velur ale acestei femei, 0, cat de ademenitoare, se pornise la drum nemaigindindu-se decat sA faci pas dupa pas, convins ca era unica modalitate de a sc’pa de Yarpa. Ideea de a ajunge la Turfan si de a incerca sa-l regdseascd pe Strop de Lumina, acel tanar kuchean de religie maniheist4 cu care se intersectase in urma cu un an in fata Portii de Jad, nu-i displacea. Cinci Negatii facuse in trei luni si jumatate drumul dintre satul Yarpei, situat in inima Tibetului, si oaza de pe Drumul Matasii unde se stabiliser’ maniheistii.48 oo 39 / UZURPATOAREA Adeptul artelor martiale, aflat mereu in plina forma fizicd, era atat de nerabdator sa ajunga cat mai repede, incét adoptase metoda infailibila utilizata de infante- fistii unor regimente de elitd, care consta in alternarea mersului la pas cu marsul... CAnd fostul célugar din Marele Vehicul ajunsese in sfarsit la tinta, dupa interminabilele zile de mars prin acele tinuturi care, asemeni unor trepte gigantice, il conduceau pe calator din muntii neospitalieri ai Acoperisului Lumii p&na la intinderile inc4ntatoare de livezi $i podgonii irigate in mod miraculos in mijlocul desertului de la Turfan, slabise ca un ogar. La Turfan nu-i fusese greu sd dea de sera cu duzi, unde il gasise pe Strop de Lumina pe cand acesta tocmai se pregdtea si ude plantele aranjate in ghivece. De cum zarise chipul tanarului maniheist, Cinci Negatii intelesese ci ceva nu era in regula. Cat despre Strop de Lumina, acesta se uitase curios la silueta zdrentaroasé ce se profila in cadrul usii. Din cauza luminii ce-i venea din spate, la inceput nu-i putuse distinge obrazul, ceea ce nu-l impiedica si recunoascd acei ochi ingusti, acel zimbet prevenitor si sincer. — Intr3, o, Cinci Negatii! Bine ai venit la Turfan! Ce surpriza divina! Laudat fie Mani care ti-a indrumat pasii p4na aici, frate! se entuziasmase el imediat dupa ce il recunoscuse. Pentru amandoi fusese o adevarata bucurie sa se revada, dupa unica lor fntalnire, din urma cu doi ani, in imprejurimile Portii de Jad a Marelui Zid, unde isi jurasera sa se reintalneasci. — Om! la te uit&! Cinci Negatii, ce surpriza! Ce cauti pe-aici? Te credeam la Chang An cu Umara! se mirase la randul siu ma-ni-pa, venit in fuga din capatul celalalt al serei, unde sorta cupoanele de matase dupa culori.IMPARATEASA MATASH 4 — Eo poveste lunga. Si mai degraba trist4. Umara Nu-i cu mine, a disparut la Samye! De-atunci, o caut in zadar..., gemuse iubitul pardsit, inainte de a izbucni in lacrimi. — Ce s-a intamplat? — Vai, nu stiu nimic! Eram la plimbare cu Lapika, iar cand am venit inapoi, Umara nu mai era! — Totusi, nu cred ca a plecat de bunavoie! excla- mase Strop de Lumina. — Sigur c4 nu. A fost rapita si chiar am o idee precisa despre identitatea nememicului de rapitor! se zburlise atunci Cinci Negatii strangandu-si pumnii. Daca Nor de Praf s-ar fi aflat in fata lui, l-ar fi facut pe loc mii faramite, intr-atat era de sigur ca el era autorul acelui gest ticdlos. — Nici eu nu sunt mai breaz. Turcii mi-au furat-o pe Luna de Jad incd de-acum sase luni si de atunci nu mai am nici 0 veste! il pusese la curent, negru de suparare, Strop de Lumina. — Unde au dus-o? — Catre Bagdad, pe malul fluviului Tigru! Cel putin asa spunea cel ce parea seful talharilor! Acestea fiind zise, ca doi prieteni insingurati care se fegdseau dupa o lunga despartire, fiecare incepuse sd-si povesteascd unul altuia peripetiile cu de-amanuntul. Privirile lor erau umbrite de valul de tristete ce-i invaluise de la disparitia soatelor lor. —{mi pare sincer riu pentru tine! Soarta ne-a pedepsit pe amandoi in acelasi timp si in acelasi fel! Totul s-a petrecut de parcd vietile noastre ar fi fost paralele, constatase maniheistul, mustind de plans. — Eu care imi doream atat s4 ma consolez cu fericirea perechii voastre, dacd ai sti cat sunt de trist pentru tine! adaugase Cinci Negatii, cu lacrimile45 39 / UZURPATOAREA siruindu-i pe obraji. Dar pe de alta parte, sunt foarte bucuros ca te-am regisit. De-acum pot sé-mi hranesc curajul si téria de care am dus lips4 pana acum. Mila Preafericitului continua si ma patrunda ca o dulce lumina! — Si eu sunt la fel de multumit ca si tine! Profetul Mani a avut mil& pentru fiul sau nefericit! raspunsese cu caldura tanarul kuchean. Atunci, fara sa-si mai spuna vreo vorba, se imbratisasera, emotionati si rataciti. Numai ce fi prezentase Strop de Lumina lui Cinci Negatii instalatiile sale, c& acesta avusese placuta surprizd sa-l vada aparand in pragul serei pe nimeni altcineva decat pe primul acolit al lui Buddhabadra. — Sunt fericit sa ti-l prezint pe calugarul din Micul Vehicul, Pumnal al Legii, de la mandstirea Unicului Dharma din Peshawar! El m-a convins sa riman aici si sa repun pe picioare productia de m&tase, dupa ce-a fost devastata de turci! se grabise Strop de Lumina sa faca prezentarile. Cinci Negatii nu mai asteptase sa auda ultimele fraze ale maniheistului c4 se si aruncase in bratele vechiului sau tovaras de drum, care acceptase atat de generos sa ramana cu el cand banditii parsi fl tineau prizonier jmpreund cu ma-ni-pa si cu Gemenii Ceresti. — fl stiu prea bine! Pumnat al Legii imi este un prieten foarte drag! La Dunhuang, m-a ajutat si scap din ghearele briganzilor parsi care intentionau sa-i duca pe Gemenii Ceresti in Persia, unde se practica deliberat mariajul intre frati $i surori! explicase mahayanistul, pe care vederea amicului s4u fl umpluse subit de o imensa bucurie. ~ In mod sigur, Preafericitul a hotirat ci drumurile Noastre trebuie s& se intalneasc&! Ti-] prezint pe frateleIMPARATEASA MATASH CG meu Sfanta Cale cu Opt Membre, care a venit cu mine de la Peshawar si care nu-i strain de aceste locum, el fiind turfanez de origine! exclamase, surprins la culme, primul acolit al lui Buddhabadra, inainte de a-i face semn lui Sfanta Cale cu Opt Membre sa se apropie. — N-o sa uit niciodata cA ai acceptat sa lasi deoparte cAutarea lui Buddhabadra ca sd ma insotesti. Ai fost tovarasul meu de nepretuit in cele mai dureroase momente ale mele... Indrizuesc si sper ca, de-atunci incoace, ai primit in sfarsit vesti despre Superiorul tau! murmurase Cinci Negatii cu voce tremurata. — Nici vorba! Dar nu ma dau batut. Pana la urma o sa-] gisesc. Sper numai sa fie sanatos, zisese Pumnal al Legii. Cinci Negatii, care cunostea soarta cruda a lui Buddhabadra, nu statuse mult s4 se gandeasca daca sa-i spuna sau s&-i ascunda adevarul prietenului sau. S4-l mint& pe Pumnal al Legii nici nu intra in discutie ba incd si mai putin sd-i dea false sperante marsind cu incurajarile. — Vai, fratele meu, Buddhabadra e mort. A fost asasinat cu salbaticie de un anume Nor Nebun! zisese el, cu vocea inecaté de emotie, dupa ce-si lua inima-n dinti. — Imposibil! articulase greu calugarul din Micul Vehicul, al carui obraz se albise dintr-o dati, asemeni coconului de bombyx. — Am aflat-o din gura singurului martor care a asistat la oribila scena! — Cine e persoana? Trebuie s4 0 caut imediat... Am nevoie s4 cunosc exact ce s-a intamplat. Chiar daca Preafericitul predicd non-violenta $i evitarea razbunanii, nu pot sa concep ca aceasta crima s4 ramana nepedepsita!47 _ 839 / UZURPATOAREA — Este vorba de Umara! Nefericita a avut ghinionul sd asiste la toat& scena! — Umara s-a jntalnit cu Buddhabadra inainte de moartea lui? strigd neincrezator Pumnal al Legii. ~ Are o amintire cutremuratoare despre acea jntalnire. Sper ca fntr-o buna zi va putea sa-ti spund cu gura ei cum s-au petrecut lucrurile... raspunsese Cinci Negatii, dupa care ii povestise in ce imprejurari ajunsese tanara nestoriana in acea pagoda din apropiere de Dunhuang, unde Nor Nebun fl maltratase pe Inestimabilul Superior al manastirii Unicului Dharma printr-un ritual sangeros ce se sfarsise tragic. — Ai pronuntat un nume care imi spune ceva! intervenise Strop de Lumina in finalul relatarii lui Cinci Negatii. ~ Asta-i buna! Si tu l-ai vazut pe Buddhabadra? exclamase Pumnal al Legii. — [mi aduc aminte c4 am fost abordat, chiar aici, de un indian ce purta acest nume, chiar inainte de plecarea mea la Chang An... Se impiedicase de pragul serei si isi sparsese arcada, dupa ce se ciocnise de mine tocmai cind ma pregateam sa ies. I-am oblojit rana! Scena careia nu-i daduse nici o importanta la vremea respectiva fi revenea acum foarte clar in minte. — Era oaches? Purta un inel de argint in urechea stanga? intrebase cu febrilitate primul acolit. — Acum ca-mi spui, imi amintesc foarte bine ca barbatul acela cu pielea inchisa 1a culoare si ras pe cap avea intr-adevar o ureche perforata! — Ce ti-a spus? {ncotro mergea? Ce ficea aici? se interesase Pumnal al Legii, cu inima batandu-i nebuneste. Cat regreta in acel moment atitudinea prea prudent& pe care si-o impusese, dictaté in mare masurd deIMPARATEASA MATASI] 4B repulsia de a judeca inexplicabila disparitie a lui Buddhabadra, precum si toate indoielile sadite de acest eveniment, in privinta loialitatii si integritatii Superiorului manastirii Unicului Dharma din Peshawar! Acesta era si motivul pentru care Pumnal al Legii evitase pana in prezent — impotriva tuturor asteptarilor! ~ s4 pomeneasc4 numele lui Buddhabadra in fata lui Strop de Lumina! fnsi datd fiind situatia si avand in vedere teribila veste pe care i-o dezvdluise Cinci Negatii, nu mai era timp pentru regrete. Tot ce conta era s afle raspuns la intrebarea presanta pe care i-o adresase tanarului maniheist. — Voia acelasi lucru ca si tine! Matase! M-a asigurat ca n-o s4-mi para rau daca o sa-i furnizez aceasta marfa pretioasi. Cel putin asa mi-a spus, inainte de a pleca mai departe... foarte satisfacut, dupa ce l-am purtat pe la toate instalatiile mele. In final, mi-a precizat cd se va jntoarce curand, explicase tandrul maniheist, uimit el fnsusi de amanuntele ce-i reveneau in memorie in legatur4 cu acea intalnire fortuita. — Deci Buddhabadra avea intentia sa se intoarca aici? insistase calugarul Sfanta Cale cu Opt Membre. ~ Chiar asa! Dar de-atunci nu |-am mai vazut! Imi amintesc acum ca m-a pus sa jur ca nu mai spun la nimeni despre intalnirea noastri, zisese in incheiere Strop de Lumina. — {nainte de a fi asasinat de Nor Nebun, Buddhabadra nu cduta oare, cum facem noi acum, s4 obtind o relicva sfanta in schimbul cupoanelor de mitase? tntrebase Sfanta Cale cu Opt Membre, pentru a intrerupe tacerea ce se instalase intre ei. Vorbele cAlugarului turfanez il stimulaseré pe Pumnal al Legii si-i destdinuie lui Strop de Lumina si lui Cinci49 839. / UZURPATOAREA Negatii targul pe care el impreuna cu fratele lui intru credinté voiau s4-1 propund Superiorului manAstirii mahayaniste din Turfan, Binefacere Atestaté. Acesta definea relicva Sfintei Unghii a Preafericitului pe care ei voiau s4 o aiba, in schimbul cantitatii de matase necesare confectionarii banierelor votive, de care se foloseau calugarii cand practicau meditatia sezandi... — Abia acum inteleg pentru ce esti atat de pomit sa producem cea mai frumoasa matase! De ce nu mi-ai spus de la inceput? exclamase maniheistul expert in sericicultura. — N-am indraznit sa-ti dezvalui proiectul nostru, de teama de a nu padrea prezumptiosi si chiar ridicoli... réspunsese, oarecum jenat, primul acolit. — Daca inteleg bine, cu imparateasa Wuzhao, cu Puritate a Vidului si acum si cu Binefacere Atestata, cametul vostru de comenzi este deja plin! addugase Cinci Negatii, a carui gluma reusise s4 destinda atmosfera apasatoare. Tar neindemanarea lui ma-ni-pa, care se impiedicase de un ghiveci, scotand acel ,,Om/” caracteristic, in momentu! cAnd se ridicase brusc s4 fuga in bratele lui Cinci Negatii, bucuros de a-si fi regdsit tovarasul de drum, provocase hohote de ris. fn felul acesta sera cu duzi a maniheistilor din Turfan devenise locul unei adunari de destine extraordinare, pe care imprejuririle nefericite fi adunase acolo, contribuind la infiriparea intre acesti oameni atat de diferiti dupa rasa si religie, o solidaritate de neinfrant impotriva greutatilor. E putin spus, intr-adevar, cA aceste mari nenorociri care fi lovisera pe nedrept, obligandu-i pe fiecare dintre ei si ias’ de pe cararea lui batutd, ii apropiase, dupa modelul fratilor de arme uniti in focul bataliilor.IMPARATEASA MATASI]}__Ci*CS Ce puteau, la urma urmei, s4 aiba in comun Cinci Negatii, Strop de Lumina, Pumnal al Legii, ma-ni-pa si Sfanta Cale cu Opt Membre, fn afard de faptul ca se gaseau toti acolo, impreund, in sera cu duzi din Turfan, pe c4nd, intr-o viaté normala, doar unul dintre ei trebuia si se afle acolo... Asemeni degetelor de la mana, cei cinci tineri munceau acum umiér la umar in aceasta uzina de matase improvizata, avand ca unic obiectiv acela de a produce matase demna de cele mai performante manufacturi din China Central’, o m&tase care s& rivalizeze cu cea destinaté numai imparatului Imperiului de Mijloc. Dupa doar cateva luni de stat la Turfan, Cinci Negatii deveni si el un expert in arta fabricdrii matasii. El invata sa incruciseze, in cadrul de lemn potrivit, firele de matase, vertical in urzeala si orizontal in bataturd, $i mai ales si aseze urzeala in razboiul de tesut pentru a obfine o calitate de tesdtura deosebita, care putea produce, plecand de la aceleasi fire, stofe de diferite forme, de la taftale pana la crepuri cu firele suprardsucite, trecind prin museline si organdiuri, satenuri, la care punctele de intersectare a firelor trebuia mascate, fara a omite santungul, care, constituind apanajul fesatorilor chinezi, era extrem de dificil de reprodus identic. Cu toata atentia deosebita pe care o cerea aceasta noua meserie, fostul calugar al doctrinei Mahayana nu reusea s&-si alunge din minte imaginea Yarpei, dar se straduia s4 se gandeasca cat mai putin la frumoasa tibetand si la reactia ei cand constatase lipsa lui, ldsfndu-i ca unica amintire acea floare de gentiana pe care i-o asezase langa ureche. isi parasise prada pentru o umbr4? CAnd se strecura indoiala, Cinci Negatii facea totul s4 nu mai cAntareasca51 899 / UZURPATOAREA pro $i contra a ceea ce era un fapt consumat. Regretele nu erau, pentru fiinta umana, tot ce putea fi mai distructiv? S4-si imagineze cum ar fi fost viata lui daca ar fi facut alta alegere nu era cel mai zadarnic dintre exercitii? Nu era mai folositor sa priveasca viitorul in fata, decdt sa se complaca in regrete si ipoteze hazardate, facand in asa fel incdt maine sé compenseze amintirile dureroase lasate de un ieri? Oricum, de astfel de principii incerca Cinci Negatii sA se impregneze pentru a nu fi coplesit de disperare. Deseori, fnainte de culcare, se izola in compania lui Strop de Lumina pentru a-i vorbi despre cea pe care o iubea, Cei doi tineri isi dadeau silinta sa se incurajeze reciproc, facandu-si confidente despre iubitele lor, sa-si dovedeasca astfel c4 erau in continuare la fel de indragostiti. In acele momente, recreau lumea pierduta si concepeau mii de planuni pentru recuperarea femeilor din viata lor. in aceasta privint’, cAzusera imediat de acord asupra faptului cé era mai bine sa astepte pana ce calitatea matdsii produse in atelierul lor sa fie suficient de competitiva pentru a fi demna de a fi prezentata jmparatesei Wu. Planuiau sa se prezinte personal in fata suveranei $i sd-i explice, de-a fir a par, situatia in care se gaseau. Cine era la urma urmei mai fn drept sa-i ajute sa le regaseasca pe Luna de Jad si pe Umara? Era suficient s4 ordone politiei secrete si ar fi obtinut imediat informatii despre soarta celor doua tinere femei. Nici nu visau ci Wuzhao, departe de a dispune de ochii si urechile Statului, era ea insdsi victima supravegherii stricte a Marelui Cenzorat Impe- rial; asa ci ramaneau convinsi cd, fntr-un regimIMPARATEASA MATASH -tCiéCS politienesc precum cel al Chinei de sub imparatii din dinastia Tang, nimic nu putea sa scape ochiului vigilent al atotputernicei imparatese. Nu era, dupa parerea lor, decat o chestiune de luni, s& atingd perfectiunea ceruta de tesatura si de vopsele. Speranta lor nebuneasc4 se dezumfla brusc c4nd, jntr-o dimineata, chiar inainte de sosirea lucratorilor la filatura clandestina, un escadron de soldati inarmati, purtand uniforma politiei chineze, tabari in incinta serei, rasturnand masa lunga pe care ma-ni-pa intinsese pentru a fi examinate, ultimele esantioane iesite proaspat dintr-un razboi de tesut din atelier. Ocupantilor serei cu duzi le trebui un timp pana sa se dezmeticeascd, sd-si dea seama c4 vor avea mari neplaceri din aceasta cauza. Aceasta caédea cum nu se poate mai rau, ei fiind reuniti toti cinci, si Inainte de a face vreo miscare, fusesera legati fedeles. Ma-ni-pa, care facuse 0 tentativa s&-si scoata din teacd pumnalul ritual phurbu, fu gratificat cu o loviturd puternica, care-l tranti la paméant. — Ce inseamna asta? Locuiesc la Turfan de ani de zile si actele mele sunt in ordine! Cu ce drept ati intrat aici? protesté primul Strop de Lumina, cu vehementa. — Avem mandat in regula, semnat de guvernatorul Hong cel Rosu! declara cel ce parea a fi seful, fluturand sub nasul maniheistului o bucata de hartie lunguiata umpluta cu scris marunt, pe care Cinci Negatii constata inspdim4ntat ci erau mentionate numele lor... ~ Va aflati pe teritoriul Bisericii de Lumina, care beneficiazi de autorizatie legal de functionare pe pamantul chinez! adduga revoltat sotul Lunii de Jad. — Desfasurati 0 activitate interzisA. Va urmarim de mai multé vreme. Asta ne-a dat posibilitatea sa va identificam53 WU CCs*“‘éaB / UZURRPATIOARREAA pe fiecare dintre voi. Denuntul initial nu se referea decat la indivizii Pumnal al Legii si Sfanta Cale cu Opt Membre, zise triumfator capitanul, al carui zambet descoperea o dantura uzata, in pofida alurii sale tineresti. Fusesera denuntati! Dar cine putuse sAvarsi 0 ticdlosie ca asta? Judecand dupa furia din privirile lui Pumnal al Legii, se putea paria c4 primul acolit al manastirii din Peshawar avea banuiala ca i se trage dinspre locul din care plecase pe furis... fn momentul cand furd azvarliti ca niste saci de faina la picioarele guvernatorului rotofei si cu parul unsuros, labartat in imensul lui fotoliu de abanos, in care molfaia seminte de floarea-soarelui, Hong cel Rosu le zise fara inconjur: — Sunteti arestati pentru producere gsi tesere de matase ilicité; astea sunt activitéti interzise de legile Imperiului de Mijloc. Ati fost denuntati de un c&lugar indian, pe nume Giuvaer al Doctrinei, care a venit special de la Peshawar pentru asta. — Nemernicul! Am fost sigur ca lovitura asta pe la spate este din partea lui! Merita sa ajunga fn infernul lui Avici! spuse cu naduf Sfanta Cale cu Opt Membre. Intuitia lui Purnnal al Legii, care-si regreta enorm Nnaivitatea de a-i fi dezvdluit tradatorului motivul si destinatia periplului sdu, se adeverea, din pacate: era chiar rivalul sau care, trecand peste regula samgha, se transformase in turnator. - Daca exist un vinovat, guvernatorule Hong, numai eu sunt acela! S4 ma preschimbe profetul Mani intr-un pumn de cenusa dacé oamenii Astia s-au atins vreodata de un singur fir de matase! protesta Strop de Lumina aratand catre prietenii sai, hotdrat sd ia totul asupra lui pentru a-i face scapati pe ei.IMPARATEASA MATASI] Oh — Sunteti arestati in grup, veti fi transferati in grup! i-o taie scurt guvernatorul. Capturarea celor cinci insi era singura lui bravura de luni de zile si, mai ales, 0 pleascd numai buna pentru avansarea lui in ierarhie. — Transferati, unde? intreba nelinistit Cinci Negatii, cu vocea tremurata. — La Chang An, fireste! Toti cei care atenteaza la binele Statului trebuie predati autoritatilor centrale ale Marelui Cenzorat, replica guvernatorul Hong, scuipand 0 coaja de simanta de floarea-soarelui chiar la picioarele mahayanistului. — Aveti grija, domnule Hong: sunteti pe cale sa comiteti cea mai mare injustitie! insista maniheistul, care se zbatea ca un leu, in timp ce, la comanda lui Hong cel Rosgu, erau legati cu lanturi grele la picioare, pentru mai mult siguranta. Dupa opt zile de carcera, in celula stramta in care abia putusera s& stea in picioare, furd inghesuiti fara menajamente intr-o cugc4 mobila trasa de catri. Din acel moment, pentru cei cinci incepu un adevarat calvar. E putin spus c& in acel sfarsit de vara traseul Drumului Matasii de la Turfan pand la Poarta de Jad Jiayuguan, pe Marele Zid, la poalele muntilor cenusii Mazong, se dovedi 0 adevarata tortura, comparabila cu patimile lui Mani, pentru maniheisti, sau cu cele ale lui Cristos, pentru crestini, cand 7] parcursera in acele conditii, inlantuiti, fara s& poaté misca un deget, expusi vanturilor violente, ba sub arsita, ba sub ploi deluviene. Cu anevoie isi puteau intoarce capul sa se uite, cand convoiul trecea prin fata minusculelor fortdrete din desert, care erau tot, atatea temnite din care nu era nici © sansi de scApare. fi zireau pe mandarinii deportati in55 839 / UZURPATOAREA acele pustietati, care zvarleau din toate puterile lor, cum cerea © teribila cutuméa, pietricele spre meterezele occidentale ale fortdretei in care erau condamnati sa-si sfarseasc& zilele: nu se spunea ca in cazul ricoseului, condamnatul putea spera s4 obtina rejudecarea cazului sau beneficiind de clementa, ceea ce-i permitea sa se jntoarca intr-o zi in tara mami, pentru a se reculege la mormantul stramosilor? — Ct as vrea sa arunc si eu cu pietricele pe zidurile alea! exclama Pumnal al Legii, vazand pentru prima oara ciudatul manej de inalti functionari dizgratiati. —- Dacd as avea posibilitatea, !e-as arunca mai degraba in capul zbirilor nostri! zise furios Strop de Lumina, a carui combativitate ramanea intacta in ciuda condititlor de calatorie deplorabile. Glumele rautacioase, batjocura tancilor care-i scuipau prin satele pe unde treceau vorbeau de la sine despre soarta ce fi astepta la capatul voiajului lor. E drept ca pancartele atamate la gatul lor, ca pentru orice criminal in asteptarea judecatii, le aduceau oprobriul si dispretul populatiei terorizate deja de jefuitori si de politisti. Toataé lumea vedea in acesli indivizi stand in picioare, cu miainile legate de grilajul de bambus al custii lor, cu picioarele inlantuite, cu fetele jigdrite si jegoase si cu ochii inconjurati de cruste albicioase din cauza sudorii amestecate cu praf, doar niste hoti de rand ale caror capete urmau s& le dispari in curand de pe umeri, din moment ce dintre cele cinci sute de articole cate cuprindea Codul penal al dinastiei Tang, mai mult de jumatate prevedeau pedeapsa capitalé pentru infractori. Convins ca va avea un excelent atu in promovarea sa fn cariera administrativa’, obscurul guvernator Hong cel Rosu escorta personal convoiul providential. O dat& ajuns, avea de gand sa se ploconeasca in fata luiIMPARATEASA MATASI] 56 Hanyuan, Marele Cancelar al Imperiului, care avea ca principala atributie girarea carierelor celor opt sute de prefecti si guvernatori din provincii. Acesti inalti functionari alesi pe spranceana constituiau armatura principala a caroiajului politienesc si administrativ pus in functiune pe intregul teritoriu inca din vremea nu- mirii primului prefect imperial de ctre intaiul imparat Qin Shi Huangdi. intre ei competitia era acerba, fiecare visind numai cum sa obtina un post mai important. Era si cazul guvernatorului din Turfan, care aranja s& fie primit de Hanyuan a doua zi dupa sosirea lui la Chang An. Fusese suficient sa-! informeze pe secretarul perso- nal al Marelui Cancelar al imperiului Tang despre moti- vul precis al cererii sale de a fi primit in audienta, precum si numele indivizilor pe care-i capturase. — Domnule guvernator, ati pus mana pe o prada nesperata. De luni de zile fl cauta politia imperiului pe fostul calugar din Marele Vehicul Cinci Negatii, ca si pe maniheistul Strop de Lumina, il gratula, radiind de bucurie, marele Hanyuan pe micul Hong cel Rosu. — Spiritul maestrului Kong?a fost cu mine. Ares- tarea acestor cinci persoane provine dintr-un denunt la momentul potrivit! raspunse intimidat guvernatorul din Turfan, inainte de a-si musca buzele pentru ca-1 luase gura pe dinainte, diminuandu-si astfel meritele cu care socotea sa se faca demn de-a fi numit intr-un oras mai apropiat de centrul puteni. — Explici-mi mai pe larg cum ai procedat! continua Marele Cancelar, al carui dos deborda, asemeni unei perne enorme de miatase, din fotoliul sculptat in care sedea pravalit. 2 Este vorba despre Confucius. (n.a.)57 CCC‘; 9 / UZURRPATOAREA — Am primii intr-o zi vizita secreté a unui calugar indian, pe nume Giuvaer al Doctrinei, venit special sé-mi certifice cd maniheistii din Turfan se ocupa cu fabricarea de matase clandestina! La inceput, am crezut c& am de-a face cu un mitoman. ins& omul a insistat atat, incdt pana la urma am inceput s4 supraveghez Biserica de Lumina. La cap&tul mai multor zile, oame- nii mei au dat peste sera cu duzi, in fata careia am pus trei agenti. Apoi, a trebuit s& astept ca indivizii sa fie adunati ca s&-i prind impreuna pe toti cinci, si asta s-a intamplat in timp ce examinau un cupon de mitase. Credeti-ma, domnule, n-a fost chiar un lucru simplu... explica Hong cel Rosu, umflandu-se in pene. — Ce s-a intémplat cu ace] cdlugar tradator? L-ai prins? — Vai, nu! — Cum asa? Nu stii ce prevede regulamentul nostru, ca niciodata sa nu lasi sa plece- liber vreun informator? zise Marele Cancelar, cu oarecare satisfactie de a-] pune pe acest prefect de provincie pe jar. - El a cerut sa plece, ca rasplata pentru informatia sa! Si-apoi, la Turfan, inchisoarea guvernatorului are 0 singura celula, servind mai degraba pentru a-I aduce la realitate pe infractori! baigui acesta, mai mult mort decat viu. - Aici fi retinem intotdeauna pe turnatori. Nu meritd nici o consideratie! adauga Hanyuan, inainte de a-i arunca echivoc, un fndoielnic: Ai facut treaba buna acolo! — Cum si o iau, ca pe un compliment sau ca pe un repros? sopti guvernatorul rotofei, descumpanit de sadismul vadit al ministrului. — Prizonierii tai valoreaz o avere! conchise Marele Cancelar Imperial izbucnind in ras.iMPARATEASA MATASI]} CB — fn cazul acesta, osteneala mea nu merit o recompensa? intreba Hong cel Rosu, muscand din momeala. — Vorbesti de 0 promovare! Te-ai saturat de postul din Turfan, asta vrei sa zici? — Monseniorul este un ministru cu 0 mare intuitie dublata de o profunda perspicacitate! zise cu convingere micul Hong, bucuros ca fusese flatat. insi marele Hanyuan nu paru sa aprecieze ceea ce i se parea 0 neobrazare din partea unui prefect obscur de gradul cinci, cel mai umil din ierarhia corpului administrativ. ~ O s& vedem mai tarziu! fmparatul Centrului stabileste lista cu promovatii incepand cu ultima luna de iarna! Nu-ti ramane decat s4 te uiti, cand va fi momentul, si-ai si vezi daca esti trecut pe ea! zise el din varful buzelor, in detrimentul functionarului care vedea spulberandu-i-se toate visele de méarire. — Sper cd Majestatea sa va fi multumita de munca mea, pentru care mi-am dat tot interesul... insista totusi acesta, in momentul cand un usier fi facea semn ca audienta se terminase si c4 era timpul s& se indrepte spre usa cabinetului de lucru al Marelui Cancelar al imperiului. Chiar in ziua urmatoare, cei cinci prizonieri erau dusi in fata prefectului Li, in sala de interogatorii a Marelui Cenzorat, o incdpere cu pereti atat de grosi, jncat urletele celor torturati nu se auzeau niciodaté de afara. Cand comparurd inaintea lui, legati cu lanturi la gat, seful politiei secrete chineze nu-si ascundea jubilatia profunda de care era cuprins. Avea in sfarsit cu ce sa 0 prindd pe imparateasa Wuzhao si isi irhagina fara efort bucuria generalului59 W839 / UZURPATOAREA Zhang, la care planuia s& repeada chiar in seara aceea, cand va afla vestea. Planul s&u era simplu: urma sa-l fac pe Cinci Negatii s4 adevereascd nu numai ca fusese adapostit in palatul imperial de catre suverana in persoana, dar c4 pe deasupra aceasta fi facilitase si fuga, in momentul cand agentii Marelui Cenzorat se pregateau sa-] aresteze; pasul urmator, s4-] forteze prin tortura pe maniheistul Strop de Lumina s& declare ca el era asasinul negustorului de matase Rosu Apnins. De data asta insé nu-i va mai permite lui Wuzhao sa-i dejoace planul, uzdnd de influenta ei asupra lui Gaozong. Si pentru a preintampina inevitabilele reactii ale imparatesei Chinei, va actiona astfel incat ea sa afle cat mai tarziu posibil cA serviciile sale pusesera mana pe calugarul Cinci Negatii si pe tovarasul sau Strop de Lumina. De aceea fi explicase Marelui Cancelar ca era mai bine s4 musamalizeze isprava guvernatorului Hong cel Rosu. De unde si lacomia cu care ochii s4i ingusti ca doud fante fi examinau pe cei cinci indivizi care 7] infruntau in prezent. — Fiecare, pe rand, s& se prezinte si sa-mi relateze viata lui pe scurt. Orice spuneti va fi transcris de un grefier si poate constitui tot atatea dovezi impotriva voastra. Este conform Codului penal al Chinei de sub dinastia Tang, puncta el, in timp ce un secretar fsi facea intrarea in incdpere. Era un barbat cu privirea vicleand, imbracat in negru, care purta o tablita atammata de gat, permitandu-i sa scrie cu stiletul pe un sul de hartie pe care tocmai il derulase pe tablita. Interogatoriul incepu cu Pumnal al Legii si cu Sfanta Cale cu Opt Membre.IMPARATEASA MATASI]H = tCtéiD Cei doi calugari indieni isi declinara identitatea, apoi prefectul Li it intreba de forma pe primul acolit despre motivul prezentei sale in sera cu duzi din Turfan. ~— Umblam sa achizitionam mitase pentru activitatile noastre religioase. La Peshawar, aceasta tesdtura nobila este prea scumpa! se margini el sa-i raspunda Marelui Cenzor Imperial. — fnteleg! Continua... zise acesta, cu un aer distrat. Prefectul Li, vizibil, voia sa ajunga la Cinci Negatii si la Strop de Lumina, pe care-i urmarea cu coada ochiului. - Veniti pentru prima oara in China centrala? continua el la adresa lui Pumnal al Legii si a lui Sfanta Cale cu Opt Membre. — Da. De la Peshawar pana aici este o cale lunga. De obicei célugarii chinezi sunt cei care purced pana la noi, in pelerinaje la Locurile Sfinte unde a trait Preafericitul Buddha?! raspunse sobru acesta. ~ In ce mi priveste, eu sunt turfanez de origine... completa Sfanta Cale cu Opt Membre. — E adevarat ce se spune, ca la Turfan, ca sa prajesti came, este suficient s4 o pui pe paméant? se interesa prefectul Li. — Turfan se mai numeste si ,,Bazinul focului”, si pe buna dreptate. Copiii, in special cei mici, umbla tot timpul fncaltati. N-ar putea s4 umble in picioarele goale, nu le-ar rezista talpile, preciza tovarasul de drum al lui Pumnal al Legii. 3 Cel mai celebru pelerin chinez, Xuanzang (602-664), a parisit China in 624 pentru a merge in India, unde a rimas doisprezece ani si de unde a adus, pe lang amintiri de calatorie, c&teva sute de texte budiste pe care le-a tradus el insusi in chinezi.61 839. / UZURPATOAREA Dar Marele Cenzor nici macar nu-l asculta, nerabdator s&-i interogheze pe ceilalti doi prizonieri, singurii care-! interesau. — Garda, elibereaz’-i pe cei doi! N-au ce cauta aici! Sa li se dea hartiile necesare pentru a trece de punctele de control! porunci deodati prefectul Li, spre stupoarea celor doi, care, usurati si dezolati totodatdé c4 trebuia s4-si abandoneze tovardsii de suferint’, fura scosi cu brutalitate din biroul Marelui Cenzor, de care se indep&rtaré in mare viteza. R&amaseseri doar ma-ni-pa, ce-si privea cu incapa- taénare picioarele, Strop de Lumina, care-l fixa pe prefectul Li, ca si Cinci Negatii, care, si mai prompt, il sfida cu privirea. — Cine esti? fl intreba, cu un aer banuitor, Marele Cenzor Imperial pe ma-ni-pa. — Om! Un cAalugar ratacitor budist din tara lui Bod! mormai acesta, impresionat de zang&nitul de s&bii ale gardienilor ce invadaser& incaperea. — Tu ramii aici! Cu tibetanii nu se stie niciodata... pufni prefectul, stramband din nas. Cu un gest scurt ordond garzilor s4-1 insface pe ma-ni-pa $i sa-] ducd dupa o usa secret. Venise acum randul lui Cinci Negatii s4-i fac fata Marelui Cenzor Imperial care, pentru a-l impresiona, se sculase si umbla de-a lungul si de-a latul fncdperii, printre agentii ce luaser’ mutre de inmormantare. — Am motive sa te trimit direct la esafod: partici- pare in grup la actiunea de sabotare a monopolului de stat; sedere ilegala in palatul imperial, in aripa privata, rezervata familiei suveranului; complot impotriva sigu- Tantei Statului... Nu stiu ce sa aleg! Dar vreau sa stii c& nu ma grabesc. Am nevoie de marturia ta scrisa! — Si daca refuz?IMPARATEASA MATASI] dD — Prizonierii de la Fortu] Cainelui sfarsesc intot- deauna prin a ceda, chiar dacé dureaza un timp, ca in cazul unor viteji ca tine... zise enigmatic prefectul. ~— Va dura mult pana sa m& autoacuz de niste crime pe care nu le-am comis! Nu sunt nici complotist, nici traficant. Sunt doar un fost calugar din Marele Vehicul, caruia Superiorul sau i-a incredintat 0 misiune ce s-a dovedit mai complexa decal era prevazut, raspunse iubitul Umarei, deloc intimidat. Nu-si facea iluzii despre ceea ce-] astepta si, din momentul in care fusese inchis in cusca mobil de catre politistii lui Hong cel Rosu, isi incredintase viata in mainile Preafericitului, implorindu-l] doar sa-i dea Umarei, daca din nefericire el dispirea, taria de a-l uita. Nu dorea cu nici un pret ca tanara sd aiba o existent searbada si stearsi de vaduva, purtand doliu si unica amintire a barbatului iubit in suflet. — Asta vom vedea! replica sec prefectul Li. Gardienii il apucara atunci pe Cinci Negatii de lantul de la gat si-! tardra afara din sala de interogatorii. Nu avu timp nici macar sa-i ureze noroc lui Strop de Lumina, ca-l si inhatar’, inainte de a-l incuia de doua ori cu cheia intr-un palanchin minuscul, fara cea mai mica deschizatura. ~ La Fortul Cainelui! striga unul dintre paznici c&tre cei doi cArausi, care saltara cutia etans4 unde Cinci Negatii era inchis ca un canar magic. In China Central, Fortul Cainelui era un loc cele- bru, cunoscut nu doar prin criminalii sai, dar si pentru numerosii nevinovati ajunsi acolo in urma unor con- damnari arbitrare. impAnzite de ferestruici inguste, zidurile inalte ale acestei inchisori, rezervata celor mai mari criminali, se indltau in plina cdmpie, la distanté de o ord bund de mers de centrul orasului.63 CCOCsC*“‘éB / UZURPATOARREA Culoarea lugubra a pietrelor confirma la perfectie Teputatia acelui loc sinistru, de unde nu se iesea decat cu picioarele inainte. inchisoarea Cainelui fusese construité pe un tuf vulcanic de culoare negricioasa, care didea impresia celor ce descopereau acest simbol al totalitarismului de stat al dinastiei Tang, ca suferise ravagiile unui incendiu devastator. Era practic imposibil s& te apropii de acest mausoleu al suferintei, al torturii, al claustrarii si al mortii, inconjurat de santuri umplute cu apa unor rauri sub- terane, unde inotau, se spunea, crapi antropofagi uriasi, dar cu carnea deosebit de delicioasd. De-a lungul acestor santuri, unde pescarii din imprejurimi nu ezitau s4-si incerce norocul, patrulau zi si noapte paznici fnarmati cu sulite lungi; noaptea, se putea zari licdritul tortelor lor care luminau stabilimentul. Ca s& piatrunzi in acel loc blestemat, trebuia s& treci peste podul mobil ce ducea la unica poart4, unde un post de paz supraveghea zi si noapte toate intrrile si iesirile. Cinci Negafii, scos cu brutalitate din palanchin, fu placut surprins de primirea pe care i-o facu un tanar gardian cu infatisare agreabila. — Bun venit la temnita Cainelui! zise acesta. Vorbele clare, spuse pe un ton glumet, avura efectul de a provoca hohote de ras in randul soldatimii jegoase si zgomotoase ce pazea aceasta inchisoare de rau augur. Cand tanarul gardian il impinse pe un coridor intunecat, situat In fundul inchisorii, Cinci Negatii remarca izul de umezeala ce domnea acolo, ce devenea tot mai puternic pe masur& ce coborau scara in spirala ce conducea spre celulele de maxima securitate, pentru prizonierii aflati sub cea mai stricta supraveghere. Situate in partea de jos a cladirii, mult sub nivelul solului, ele dadeau de o parte si de alta a unui sant