A.E.BEJU - 1. BEJU te Oe ve Fay aan a : . Editura : ee si enciclopedicaANGELA ELENA BEJU e IULIAN BEJU SONTEINIOS MATEMATICA (ALGEBRA $1 GEOMETRIE) * Q EDITURA STIINTIFICA $I ENCICLOPEDICA Bucuresti, 1983Aceasta carte conceputé in dou& volume isi propune si prezinte in mod unitar gi de o maniera relativ_complet& ansamblul cunostintelor de matematic& din invafamintul liceal. Am dorit in esenti si oferim elevilor si absolvengilor de liceu, tuturor celor interesati, un material de sine statitor pentru recapitu- larea, corelarea si consolidarea cunostintelor de matematica. Primul volum este consacrat algebrei si geometriei, iar cel de-al doilea caleulului diferential si integral, ecuatiilor diferentiale elementare, precum si unor elemente de teoria probabilitatilor . Iuerarea de fafa este independentii, in lectura ei nefiind necesar’ consul- tarea altor manuale. In acest sens Ja inceput am prezentat fundamentele eunostintelor de matematica pe baza cirora am putut apoi aborda in mod natural diversele capitole de matematica. In capitolul inti punctul de plecare il constituie relatia de incluziune si nofiunea de produs cartezian de multimi ; pe haza acestora se introduce nofi- unea de relatie binard din care deriva apoi relatiile de echivalenfa, de ordine, de tip functie si in particular diferite tipwri de legi de compozitie. Operatiile clasice eu multimi (reuniunea, intersectia ete.) sint analizate in contextul legilor de compozitie in multimea A(T). Capitolul se incheie cu studiul mul- fimilor finite, cadrul specific al elementelor de analizi combinatorie. Capitolul al doilea este consacrat in intregime studiului structurilor alge- brice fundamentale (grup, inel, corp, spatiu liniar) cu toati_problematica ate- rent&. O atentie speciali este acordat& corpurilor numerice. Pentru constructia lui R n-am ales una din caile traditionale (R. Dedekind sau G. Cantor), ci am preferat s& prezentim o variant mai apropiat’ de nivelul de cunostinte al elevilor, si anwme cea a lui K, Weierstrass. Capitolul al treilea trateaz& aspectele algebrice clasice : ecuafii, inecuatii, sisteme de ecuatii, matriei, determinanti, sisteme liniare, polinoame de 0 nede- terminati, fractii rationale. Am acordat o atentie deosebit& unor chestiuni aparent elementare dar care constituie puncte de incercare a cunostintelor la diferite concursuri si examene, cum ar fi proprietiitile trinomului de gradul al doilea, ecuafiile si inecuatiile cu radicali si altele. Capitolul al patrulea trateazi problematica legat’ de geometrie si trigonometrie. In ceea ce priveste axiomatizarea geometriei plane am adoptat in mod intentionat 0 cale diferit& de cele clasice ale lui D. Hilbert si G. D. Birkhoff ; calea lui R. Brisac si A. Doneddu ) ni se pare mai natural, mai apro- piata de specificul geometriei. Se insist in mod special asupra locului si rostului D Vezi bibliografia de ta sfirsitwl Iuerarii.diferitelor grupe de axiome, se analizeaz& in detaliu problematica masuririi lungimilor ji unghiurilor i se caracterizeaz’ stractura vectorial si metric’ a planului. Pe tot pareursul lucrarii cititorul va intilni exemple, contraexemple gi observafii incluse in interiorul paragrafelor la locul cel mai polrivit. Fiecare paragraf este insofit de exercifii comentate, fapt ce ajut& in cea mai mare masurd la formarea unui stil de lucru, la familiarizarea cititorului cu abordarea de pro- bleme noi. Prin exercifiile propuse, ce se giisese de asemenea la sfirgitul fiecirui paragraf (cu indicafii si raspunsuri), cititorul poate si-si verifice singur gradul in care problematica tratata a fost infeleasd. Data fiiud natura cArfii de fata, cititorii clrora li se adreseaza, am evitat in mod deliberat referirile bibliografice pe parcursul lucririi. Bibliografia de la sfirgit confine acele lucrari care intr-un fel sau altul au influentat semnificativ prezenta Tucrare. Indexul atasat permite localizarea rapid’ a nofiunilor si rezultatelor principale. in sfiryit, dorim s& mulpumim si pe aceast& cale Dr. Stefan Mire’ de la Universitatea ‘din Bucuresti, care prin remarcile yi sugestiile fécute in fazn de manuscris a lucrrii ne-a condus la numeroase imbundtatiri. De asemenea, mulfumim Editurii Stiintifice si Eneiclopedice, pentru interesul manifestat in vederea publicdrii avestui compendiu. AUTORIL Bucuresti, mai 1983LISTA DE NOTATH pentru orice — oricare ar fi ex! implicit daci si numai daci apartine (nu aparfine) egal (diferit) multimea formata din elementele «, y, multimea tuturor... cu proprietatea. sum dup’ k de la 1 lan suma dupa toate valorile Ini i si j pentru care avem itjak produs dupi k dela 1 lan mulfimea numerelor naturale mulfimea numerelor intregi mulfimea numerelor rationale mulfimea numerelor rationale pozitive mulfimea numerelor irationale mulfimea numerelor reale mulfimea numerelor reale pozitive mulfimea numerelor complexe mulfimea universal multimea vid’ multimea pirtilor lui 0 perechea ordonata 2, y n-uplul ordonat ay, 25, ..., complementara mulfimii A produsul cartezian al lui A cu B multimea A este inclusi in mulfimea B reuniunea multimilor A si B intersectia multimilor A si B diferenta multimilor A si B reziduatia multimilor A si B diferenfa simetric’ a mulfimilor A si BAAB Ag fixo¥ a, f(A) FB) Card A co P, n' At Z N,, ax) r ary ri <,S, >> x = y(mod p) r~y aly [av] a(t) Ajr (a, b) [a,b] [a, ») (a, 6] (a, +00), [a, +00) (—00, a), (00, a] MAX {2 Vy, «++, Ly} min {2,, @, ..., 0} diferenta simetric’ duald a mulfimilor A si B diagonala produsului cartezian Ax 4 funetia f definit& pe X cu valori in ¥ funcfia ‘caracteristicd a mulfimii A imaginea mulfimii 4 prin functia f imaginea reciproc’ a multimii B prin functia f cardinalul multimii 4 combiniri de x elemente luate cite k permutiri de w obiecte factorial de n avanjamente de » elemente luate cite It mulfimea clasclor de resturi modulo p mulfimea numerelor naturale (1,2, ..-, 2} mulfimnea tuturor aplicafiilor bijective ale lui X in ea atie bin: este in relatia r eu y relatia inversi relagiei r relafii de ordine ® congruent cu y modulo p @ congruent cu 7 @ divide pe y partea intreag’ a Ini a valoarea absoluta a Ini @ clasa de echivalenfi a hui & mulfimea cit. (factor) interval deschis interval inchis interval inchis la stinga sideschis la dreapta interval deschis la stinga i intervale nemirginite la dreapta intervale nemarginite la stinga cel mai mare dintre elementele 2, 2, cel mai mic dintre elementele 7, 22, marginea superioard a mulfimii A marginea inferioari a mulfimii A distanga intre x si y f compus eu g functia inverst functiei f functia identitate a mulfimii X legi de compozitie simetrieul Ini opusul lui x inversul Ini conjugatul Ini « muitimea @ este grup in raport cu (+) mulfimea I este inel in raport cu (+) 3i(-) mulfimea K este corp in raport eu (+) §i (-) extensia p&tratic’ a lui K corespunziitoare elementului @ spafiul liniar V peste corpul KBula) Ido, Bol as as |ABI AB)] AABC & AA’B'C' AABC ~ AA’B'C’ a(M, 8) = AB *A, xB, CO a, b,¢ Rr) vector, element al unui spafiu liniar mulfimea matricilor eu m linii si n coloane gi cu elementele din multimea matricilor pitrate cu » linii (coloane) si cu elementele din K matricea A de elemente a, simbolul Ini Kronecker simbolul Iui Ricci eu indiei matricea unitate din M,() transpusa matricii A determinantul mata permutari semnul permutir numirul inversiunilor permutirii_o inelul polinoamelor in nedeterminanta X eu coeficienfii din A gradul polinomutui f derivata formal’ dé ordinul ke N a polinomului f corpul de fractii rationale in nedeterminanta X cu coe- ficientii din K cel mai mare divizor comun al polinoamelor f sig multimea punetelor planului punete in plan drepte dreapta determinata de punetele A si B semidrepte opuse de origine A pe dreapta d semidreapt’ inchis& de origine 0 segmentul deschis de extremitati A si B segmentul inchis de extremitafi A si B segmentul inehis la stinga si deschis la dreapta de extre- mitati A si B segmentul deschis la stinga si inchis Ja dreapta de extre- mitifi A si B semiplane opuse de frontiera d semiplan inchis de frontier’ d drapelul de suport @, figura F este izometric’ cu figura F’ masura mérimii « in raport cu unitatea u unghiul semidreptelor dy si 35 dreapta d este perpendicular’ pe dreapta 3 dreapta d este paraleli cu dreapta 8 lungimea segmentului [A, B] misura lungimii segmentului (4, J] in raport eu o unitate de lungime triunghiul ABC este congruent cu triunghiul A’B’C’ triunghiul ABC este asemenea cu triunghiul A’B’C’ distanta de la punctul Jf la dreapta 3 vectorul de origine A gsi extremitate B unghinrile triunghiului ABC laturile triunghiului ABC raza cercului circumscris (inseris) triunghiului A BC A oCapitolul 1 NOTIUNI FUNDAMENTALE 1.1. ELEMENTE DE TEORIA MULTIMILOR 1.1.1, ELEMENTE SI MULTIMI Notiunea de mulfime este una din nofiunile fundamentale ale matematicii. Incerearea de a o defini in sensul strict al cuvintului este apriori sortit’ esecului deoarece incadrarea acestei notiuni ca un caz particular intr-o alté notiune mai generali nu se poate face, uofiunca de multime find cea mai generali in matematicé. Fondatorul teoriei multimilor Georg Cantor (1845—1918) spunea ci prin mulfime se-infelege cuprinderea de obiecte diferite, bine deter- minate, ale gindirii sau intuifiei noastre intr-un tot. Experienta fieciruia dintre noi ne permite s& ilustram aceasta no{iune eu diferite exemple ca multimea zilelor mulfimea, literelor alfabetulai limbii roméne ; multimea cifrelor 0, 1, 2,3, 4, 5, 6, 7, 8, mulfimea tipurilor de patrulatere inseriptibile in plan ; mulfimea punctelor unei drepte ete. In cele ce urmeaz’ vom prezenta citeva clemente din teoria mulfimilor necesare pentru dezvoltarile ulterioare. Pentru usurinfa exprimarii introducem urmitoarele simboluri (semne) : semnul grafic (V) va desemna cuvintele pentru orice sau oricare ar fi; semnul grafic (3) va desemna cuvintul evista ; semnul grafic => va desemna o implicafie, adic& va fi cchivalentul cuvintelor reaulia cd sau deci sau atunci. Vorbind despre o multime (gindindu-ne la o multime gi deci si la obiectele ce o aledtuiesc) presupunem ca este adevdrat&é una si numai una dintre urmd- toarele dou’ afirmasii: — acest obiect aparpine multimii ca element al ei; — acest obiect nu aparfine mulfimii ca clement al ei. Obiectele ce compun o mulfime dat& le vom numi clemente ; vom desemna de obicei elementele prin litere minuscule iar mulfimile prin litere majuscule. Fie A o mulfime oarecare. Faptul ci elementul a apartine (este un clement al) mulfimii A va fi notat astfel : @€ A. Dack a na apartine (nu este un element al) mulfimii A atunei vom folosi notafia: a ¢ A. Daci ae A sia’e A atunci simbolul = intreaceste elemente, adiek a = a’, exprim’ faptul c% a sia’ desemnenzii acelasi element. 1.1.2. INDICAREA MULTIMILOR Exist{ dou& modalitati principale de a indica (de a da) o multime. Una consta in descrierea (insiruirea) completa a elementelor ce compun mulfi- imea respectivé. De exemplu, multimea A a rddacinilor ecuatiei a® — 4¢ + 3 =0 este format’ din elementele 1 si3. De obicei scriem acest lucru sub forma A = {1,3}, adicd ingirind intre acolade elementele respective. Cealalti modalitate consti in a indica o proprietate caracteristicd a ele- mentelor mulfimii respective gi numai a lor. Dac& notim cu p proprietatea caracteristicd a elementelor multimii 4, atunci desemnim mulfimea A sub forma A = {w|e are proprietatea p}. De exemplu, daci A este mulfimea punctelor cercului de centru 0 gi raz 1, vom serie.A = {P| distanta OP = 1}. Pentru a da enunfurilor si rezultatelor o forma cit mai general& si in acelasi timp mai simpli, introducem si aga-numita mulfime vida, mulfimea tira nici un element, ce va fi desemnata prin @. Astfel, in loc s% spunem c% ecuafia «?+1=0 nw are ridacini reale, vom spune ci mulfimea ridicinilor reale pentru eeuatia data este multimea vida ete. Indicarea mulfimilor prin oricare din cele dou modalitifi necesit& o atentie deosebitt din cauza ambiguitipii limbajului Fie, spre exemplu, multimea spectatorilor unui meci de fothal. intelegem prin aceasta multimea ‘spectatorilor de pe stadion pe toati durata meciului san sipe cei ce au plecat sau au venit in timpul desfiguririi Ini. Includem si telespectatorii in cazul unei transtisii la televizor? Jucitorii ingisi sint inclugi sau nu? Dar arbitrii? ete. De multe ori difieuitafile in indicarea wnei mulfimi nu sint legate numai de ambiguititile limbajului. Iati un exemplu. fntr-o clasi cel mai bun elev la matematicd este desemnat de profesor si ajute la rezolvarea wnei anumite probleme pe cei ce nu gi-0 pot rezolva singuri si numai pe acestia. Spirit p&trunziitor, acest elev yi-a pus problema cum si procedeze cu sine insusi. Daca isi va rezolva problema va trebui ca pe sine si se includa in mulfimea elevilor care isi rezolv& singuri problema, dar el nu avea voie si-i ajute pe acestia, deci pe sine. Dack nu-si va rezolva problema atunci va face parte din multimea celor care nu-si rezolva singuri problema si conform indicatiei profesorului va trebui ca el si se ajute si pe sine, deci si rezolve singur problema. in teoria mulfimilor exist’ situafii cind multimi determinate (vezi exem- plul de mai sus) confin contradicfii interne. Studierea problemei: ,,in ce condifii se poate ivi o asemenea situatie” a condus la cercetéri profunde in domeniul logicii. Zn lucrarea de fat% vom considera numai mulfimi precis determinate. Dintre cele mai importante mentiondm : N multimea numerelor naturale; Z multimea numerelor intregi; 1 multimea numerelor irationale ; imea numerelor reale; C€ multimea numerelor complexe. Vom presupune cf cititorul este familiarizat cu aceste mulfimi. 1.1.3. RELATIL INTRE MULTIMI Fie A si B don mulfimi. DEFINITIA 1. Dacé orice element al mulfimii A este un element al mulfimii B, spunem od A este 0 parte (sau 0 submulfime) a lui B: notém acest lueru prin Ac Bsau B > A. Multimen vida este 0 parte a oricdrei mulfimi. Daci A mu este inclus% in B scriem A ¢ B, ceea ce inseamn& ci exists cel putin un element ae A astfel incit a ¢ B. 12Simbolul c stabileste relafia de incluziune intre mulfimi si citim semnele grafice A c B prin A este inclus’ in B, respectiv B >. prin B include pe A. Utilizind simbolurile introduse mai sus, putem serie definifia 1 gi sub forma: 4c B dacii (Vjae A sae B. Observatia 1. Din definitia 1 rezult& cA c A. L&sim in seama cititorului si verifice c& relatia de incluziune este tranzitiva, adici daci Ac B gi Bc C atunei Ac @. Bwemplul 1. Ne Ze QcReC. Bxemplul 2. (1,3}¢ {—3, 1,3, 5} Z. Buemplul 3. {—3,1,3,5}¢N, deoarece —3 nu este numér natural. Durinrrra 2. Spunem cd multimile A gi B stnt egale (coincid sau stnt identice) si scriem A = B, dacé Ac B si BoA. Observatia 2. Din fapiul ci multimea vid’ este confinuta in orice mulfime rezulti unicitatea ei. Intr-adevar, dack exist © si O’ distincte, din proprie- tatea de multime vidi a fiecdreia avem @c @' si Bc @, ceea ce implicd @ = @' conform definitiei 2. Obfinind o contradictie, rezult& proprietatea enuntat Daci 4 c B dar B¢ A, spunem ci A este o parte stricté a lui B. Din definitia 2 rezult% imediat proprietitile relafiei de egalitate : 1) reflexivitatea, adied A = A; 2) simetria, adiek da 5 ritivitatea, adied A = B si B= C'> A = 0. Simbolul 4 pentru mulfimi, A 4B, va indica faptul ed A si B sint dife- rite, adie’ are loc una din situafiile : AEB si BEA; = B si BE A (adic& A este o parte strict a lui B); Bo AsiAd¢ B (adicd B este o parte strieti a ui A). De obicei toate mulfimile ce intervin intr-un anumit rajionament sind submultimi aleunei multimi fixe U. fn acest caz vom numi multimea U multime universala. De exemplu, toate mulfimile de numere ce intervin in aritmeticd sins submultimi ale multimii numerelor reale R. Fie U o multime universal&. Toate submultimile (p&rfile) lui U formeazi © nouk mulfime pe care 0 notim cu P(U) si o numim multimea partilor lui U. Prin urmare, Ac U inseamni Ae AU), cele dou’ relatii exprimind acelasi lucru, sianume ci A este o partea lui U. In particular, Ue AU). Fie de HU. DEPINITLA 3. Tom numi complementara mulfimii A tn U gio vom nota eu QvA, mulfimen elenentelor din U ce nu apartin lui A. Din definitie vezult& o& QvA = {ve U|x ¢ A} este o parte a lui U, adicd Gude AU). in particular, dack A = U atunci C,U = @ si deci Be AU). Mai mult, se observa imediat c& Gv @ = U. Prin introducerea notiunii de complementara in multimea A(T), partile dui U se grupeazi in perechi de tipul A, GyA; mai mult, (V)ee U, we A sau ree Pentru simplitatea scrierii in cele ce urmeaz’ vom suprima indicele U sivom serie G4 in loc de GyA, ori de cite ori nu exist pericol de confuzie. Proprietdi ale complementarei. PROPRIETATEA 1. Dacd Ae A(T) atunci (CA) = A. Demonstrafie. Dack A = & atunci proprietatea este adevirat& conform celor aritate despre complementara mulfimii vide. Fie # @, Ac U. Conform 13definifiei 2 trebuie si arkttim ct :a) (0A) cA sib) A c C(CA). Vom incepecu punetul b) deoarece, deocamdati, numai despre A stim c& este nevida. Fie @< A; din definitia complementarei remulta c& we U si x ¢ C4. Devt, conform definigiei 3, z€ (CA). Rezult& punctul b) si faptul c& ica) x Fie acum ae ((GA). Din definitia 3 remulté ae U slag 1, ‘adicd ae A. Deei proprietatea este demonstrata. Observatia 3. Nu putem incepe demonstratia cu a) deoarece trebuie si ne asiguram cA propozifia a € ((CA) are sens, adic’ ((CA) este nevida. Proprmrarwa 2. Fie A gi Be A(T). Atunci Ac B, daca gi numai dacé C4 >CB. Demonstratie. Avem de demonstrat o dubli implicatie. SA demonstrim mai intii ci daca A c B atunci (A = CB. Dacd CB = © atunci evident ci GB < CA. Fie deci CB ¥ G gi ee GB. Accasta inseamni ci « ¢ B si deoarece Ac B, a¢A. Deci we A. Aratind ci orice element al multimii CB este si clement al multimii GA am aratat, conform definitiei 1, e& CA > CB. S& demonstram acum si implicafia inversi, adie& daci GA > GB atunci A c B. Dack A = @, evident CA = U > CBsiA =O c B. Fie decid #@ eA. Atunci « ¢CA si deoarece CB CA avem «¢ CU, ceea ce inseamna c& we B. Proprietatea este demonstrata. Remarcim ci implicafia inversi mai poate fi demonstrat’ si astfel. Utilizind implicatia directa referitor la mulfimile GA si C4, obtinem GL c GA implie& C(CB2) > (CA), adic’ B > A pe baza proprietatii 1. PROPRIETATEA 3. Fie A si Be AU). Atunci A = B, dacd si numai dacé 04 =6B. Demonstratie. A = B inseamna c& A c B si B c A. Din propri remit’ GA > GB si CBB GCA, adic’ CA = GB. Reciproc, CA = CB i C4 < GB si GB < CA. Din proprietatea 2 rezulta A c B si Bc A, adic&d A = Bi ambele implicapii ale proprietatii 3 sint demonstrate. 1.1.4, PRODUS CARTEZIAN DE MULTIMI Duriniqia 4, Pie A gi B doud mulfimi. Multimea ale cérei elemente stnt perechile ordonate (a,b), unde ae A gi be B, se numeste produsul cartezian al multimii A cu mulfimea B gi se noteazd cu AX B. Pe scurt, putem scrie deci Ax B = {(a, b)|ae A si be Bh. Din definifia data rezulta ci BXA # AXB. Produsul eartezian se poate extinde la mai mult de doud multimi. DEPINIpTA 5. Fie n muilfimi Ay Ag, ...A,. Se numegte produsul lor cartezian gi se noteaziiou Ay XA xdAgx ... XA,,mulfimead, XA,X -.. XA = = (ayy aay Ay «+ + Gy) [cE Ay) t= 1, 2,8, .. +m}. Sa revenim te produsul cartezian a dou& mulfimi. Prin definitie, vom spune cd dou perechi ordonate (a, b) si (a’, b’) sint egale dacdi a =a’ si b = b’. Daci 4 = Batunci pentru 4 x4 vom utiliza si notatia A* In general, dact A, = A, = ... = A,(=A), atunci produsul Jor cartezian se mai noteazd cu A*, In multimea A, x4, x ... XA, Goud elemente (a, dy, ..., @,) si (ai, a: ,@,) sint egale dac& a, = aj pentru orice i = 1,2, ...,”. Mai adiugim gi faptul c& mulfimea A, c A XA a perechilor_ordonate de forma (a, a), adic’ cu elementele identice, se va numi diagonala’ produsu- lui cartezian Ax A. Deci A, = {(a, a) |a ec A}. 4Bzemplul 1. Daci alegem un sistem de coordonate carteziene in plan, deci asoviem fiecirui punct din plan o abscisé gi o ordonata, atunci putem identifica planul cu RXR = R*. Paemplul 2, Fie A = {1, 2,3} si B = {a,b}. Avem, respectiv : AxB = {(1, a),(2, a), (3, @), (1, ), (2, 0), (3, O)} 5 BxA = {(a, 1), (a, 2), (4, 3), (0 1), (b, 2), (6, 3)35 AX ABXA; B= {(a, a), (a,b), (0° ,(b, B)}5 Ma = (Ca, a), 1 11.5. EXERCITO COMENTATE 1, Si se arate cd PAO) = {9}, P(P(B)) = {G, {B}}. Rezolvare. Deoarece, in general, Us AU), reaulté oh Be AO); in acelasi timp, @ este singurul element al mulfimii A(Q). Intr-adevar, 8& presa- punem prin absurd ed exist’ A # @, 4 € 9(@), Aceasta inseamn’ ch Ac O Gun Oc A, pentru (¥)A, rezulti A = G yi prima relafie este stabilita, Fie U = 9B) = {D}; reault ch O@ c U yi U c U, adie’ We AU) = = FAO) si (O}E AU) = PAO). Ramine s& artim c& O gi {Q) sint singurele clemente ale mulfimii A(P(D), ceea ce rezult& ugor. 2, Si se arate cd {a} = {0}, dacé gi numai dack a = b. Rezolvare. Deoarece ae {a}, rezult’ c& ae {b}, adick a = b. Reciproc, rezult&, evident, {a} = {b}. . Ac {a}, dack si numai dack A = {a} sau A = 9. Rezolvare, Fie A c {a}. Dac’ A = G, proprietatea este adevarati. Daci A # G, atunci pentru (W)ee 4, avem we {a}, adicd z = a gideci.A = {a}, prima implicafie find demonstrata. Dac’ A = {a} sau A = @ atunci, evident, Ac {a}. 4. Si se arate ch A c B, dact si numai dacé oricare ar fi C, din < A rezulta (implies) 0 < B. Rezolvare, Fie A cB Intr-adeviir, proprietatea est adic’ C < A s& ardtiim c& (v)C, din C < A rezulté Cc B. videnti din tranzitivitatea relatiei de incluzinue, Ac B, implici C < B. xipunem c% (¥)O, din Cc A rezult& 0 c B. S& ardtim atunci -adevar, fie, in particular, 0 = A; 0 = A < A implici 0 = Ac ¢ B si proprietatea este stabilita. 5. Fie AQ muitimea A = Joe Qlo= mes ane x}, Contine A printre elementele sale numere naturale? Cite anumet Rezolvare, Pentra ca o@ = “+6 14% o% tio numar natural ™ " trebuie ca < s& fie numar intreg gi deci n s& fie divizor al lui 6.Putem avea 1 =1,2,3 16, de unde obsinem ei confine urmitoarele numere naturale = 7, 2 = 4, Oy = 3, = 156. Care dintre relatiile de mai jos sint adevarate pentru multimile : 2u+1, went; 4 Aa {re Q|x = a+ B= {we Ala <2}; 1) A# B, 2) 4 cB, 3) BoA, 4) A=[BY Rezolvare. Relatia B c A este evidenté din modul in care muljimea B este definit’. Si analizim incluziunea A c B. Daci aceasti incluziune este adeviratS atunci rezultd c% relatia 4) are loc. Dac& incluziunea 2) nu are loc, atunei rezulti relafia 1). Fie deci ve A, adic o = ark, rezult c& pentru orice ne N, @<2, cu neN. Deoarece putem scrie # = 2 — n+4 adic’ A c B. Deci, pentru A si B au loc relagiile 2), 3) si 4). 1.1.6. EXERCITIL PROPUSE 1, Si se arate ci ae A, dack si numai dack {a} < A. 2. a = b, dacd si numai daca ae {b}. 3. Si se arate cl A c B, dac& si numai dac& pentru orice multime C, din Bc C remlti A c 0. 4, Si se arate ch {a} = {b, c} implick a = b, b =e sic = 5. Si se arate cl {a}€ P(A), dac& si numai dack ae A. 6. Sai se arate ch A c B, dac& si numai daci AA) ¢ AB). A 1 i 7. Fie x, = 0,4, =1, 2, + % = 244. Care 2 72 dintre elementele de mai sus apartin multimilor M,= fe Cl 2? = 2}, respectiv HM, = {ze Cle? #2}? 8. Cite ridacini reale are ecuatia 2° — 2a* + 2 = 0? Ca M Ra ridicinilor ecuatiei date? 9. Indicafi toate elementele produsului cartesian M,xM,xM,, unde M, = {11}, Me = (a,b, 3, Ma = {a}. 10. Un element a are proprietatea ci aed si a ¢ B. Care din wmatoarele relatii poate fi adevarata si care este sigur adevaraté: 1) A = B, 2) c B, 3) Bc A, 4) A # B? 11. Se stie cd intre multimile A, B, C exist relatiile A cB, BC, si C < A, Ce se deduce despre multimile date? 12. Se stie cl intre mulfimile A, B, C existi relatiile A c B si Be 0. In ce caz avem A 13. Fie U = {a,b,c}. S& se determine toate elementele [multimii A(U). 14. Fie U = {a,b,e,d} si submulfimea § c AU), S = (O, {a}, {0}, {a, b}}. Care sint elementele ce lipsese mulfimii lui § pentru ca aceasta sii repre- zinte mulfimea parpilor Ini U? este mulfimea Bn? 4 15. Fie A si B definite de A = Joe Qje =e +}, ne x} B= wn = {we Al2 < # <3}, S& se arate ci A = B. 164. Deoareee be {b,c} = {a}, rezultd b = a. Deoarece ce {0, ¢} = {a}, rezulta ¢ 5. Rezulti din exercit. 1. 6 Vezi § 1.1.5, exerci. 4 7, Se ridiei ficeare clement Ia patrat si se compari cu elementul insusi. Se ob BE My 46 My 2€ Ma, =~ Me 1 My 2M, “i Teuapin are cinei reale %=0, t=, %=1, %=—1, a= —1, dar M = = (0,1, -1}- 9. Myx Max My = ((—1, a as (—1, by a), (1, €5 0p (1y a5 @y (142s ay (1y eg). 10, Reisjiile A = Bs A & Bsint imposibite, relatia Bc’ A’este posibili, iar A B este sigur adevarati (v. § 1.1.3), 11, Deoarece relatia de incluziune este tranzitivi, din A < B si BoC deducem A c C. Deoarver avem si Cc A, rezulta A = C. Atunei, pentru Ac B si Bc G, pulem serie Cc Bsi BS Csi deci B= C. Inconcluzie, A = B= C. 12, Din Ac B si Be C deducem A c C. Relatia A =C este echivalenti cu relat SiC © A(v. § 1.1.8). Deel este necesara (si suficient) condifia Cc A, Vezi si exereit. 11 {0, {a}, {0}, {eb {ay 8}, 4, ch, fe a}, {as b, c}}- ercif. 13. Acc 15. Deoarece Bc A, rimine si ardtém ineluziunea Ac B, ceea ce revine la a arila ed gn fT (W)ne N avem 2 < 1,2, RELATIL BINARE 1.2.1. NOTIUNEA DE RELATIE BINARA Fie X si Y dou& mulpimi. 84 presupunem ec printr-un procedeu oareeare a fost fixata, desemnati, o parte @ a produsului cartezian X x Y. In acest eax spunem ci ain definit o relafic binard sau o corespondenté intre X si Y. Deci o relatie binar’ (corespondent’) presupune trei elemente, si anume mulfimea X numit& si domeniu de plecare al relatiei, multimea Y numit’ si domeniu de sosire si multimea @ numita si graficul relatici binare date. Pe seurt, o corespondenta (relatie binard) este un triplet r = (@, X,Y), unde @ c XY XY. Se vede c& nofiunea de corespondenté (relatie binar’) presupunind numai nofiunile fundamentale de produsul cartezian si incluziune este ea insisi o notiune foarte generali. Ne vom convinge pe parcurs de acest Iuciu, constatind c& ea contine notiunile uzuale de legi de compozitie, functie, relatie de echivalenti, relafie de ordine ete. Vom numi domeniu de definitie al relatiei r = (G, X, ¥), si-l vom nota cu E, multimea E = {we X|(ajy€ Y, (x,y) € G}, adict B este multimea punet dor xe X pentru care exist’ elemente y € ¥ astfel incit perechea (2, y) si fie din G. Vom numi mulfimea calorilor relatiei r si o vom nota cu F wmitoarea multime F = {ye ¥|(a)ee X, (x,y) € G}, adick F este multimea elementelor ye Y pentru care exista elemente «€ X astfel incit perechea (x, 4) si fie din @. Din aceste definitii pentru H si F reaultied @ c EXF c 4 xY¥. Ovservatia 1. Pentru simplitate, in cele ce urmeazk vom spune relafie in loc de relatie binar’. In cazul in care ¥ = Y si deci@ c X*, vom spune cd am definit o relatie in X in loc de relatie intre X si X. Daca («, y)€ @ atunci spunem ci elementele @ si y sint in relatia (cores- pondenta) r si scriem acest Iueru sub forma @ry. 17Din cele spuse despre domeniul de definitie F si despre mu yim valorilor F ale unei relafii r, se vede cd r poate fi privita ca o relapie intre i S& analiziim mai multe exemple. Ezemplul 1. Fie multimile R* (mulfimea numerelor reale pozitive) si Z (multimea numerelor intregi). Din produsul cartezian R+ xZ si alegem perechile de forma (w, x) unde we It* gi n€ N, astfel incit » si fie cel mai mare numar natural mai mic sau egal cu 2. SA notim en @ mulfimea perechilor (2, n). In aceasii corespondenti dati de G, domeniul de plecare este R*, iar domeniul de sosire este Z. De asemenea, B = R+ si fF =N. ariitaim cd @ este o parte strict’ a lui R* xZ. Intr-adevar, dack # = = atunci (x, 3) ¢@ dar (x, 2) ¢@. Analog, (5/2, 2) € @ dar (3/ Corespondenta (@, R*, Z) de mai sus Dart numele de partea tntreaga. Ea face si corespund’ fiecktui numar real pozitiv @, partea sa intreagi: notat& de obicei eu [a] si care, dup& cum am spus, reprezint’ cel mai mare numir natural mai mie sau egal en @. DPzemplul 2. Fie A o mulpime oarecare si A, ¢ A® diagonala Ini 4 xd. Evident, A, defineste o relatie in A, si anume cea care face si corespundi fie- cirui element a € A elementul a insusi. Relatia (A,,-4, 4), notat& pentru simpli- tate cu A,, reprezinta deci relatia de egalitate a elementelor din A. Baemplul 3. Fie AU) multimea pirfilor lui U. Relatia de incluziune defineste o relatie binari in et U). Intr-adevar, fie @< PU) x PU) astfel definité: (4, B)e @ dack A c B. Tn acest fel incluziunea defineste o relatie dinar pe AU), = = G, HO) AU). 1.2.2, RELATIE RECIPROCA, COMPUNEREA RELATIILOR Fie r = (@, X, ¥) 0 relatie intre X si ¥. Dup% cum am viizut aceasta presupune data o parte@ < Xx ¥. 8% ardt&m cd relatiei r ii corespunde o relatie pe care o vom nota cu r-? gipe care o vom nuni reeiproen sau incersa relafieir gi care va fio relafi intro Este deci nevoie st preciziim mulfimea @~, o parte a produsului cartesian ¥x2 graficul relatiei r~, Vom spune c& perechea ordonat’ (y, 2) cu ye ¥ gi veX este un element al multimii G-! nuinai dac& perechea ordonati (07, 7) € G, adie’ G-? = {(y, @)|(«, y) € G}. Deci, cu alte euvinte, din perechile ordonate ale mulfimii @ aledtuim perechile ordonate, elemente ale produsului cartezian ¥ xX, prin simpla inver- sare termenilor. Deci r- = (4-4, Y, X). Din definitiile date in § 1.2.1 rezult& imediat c& domeniul de definitie al relatiei r-! este multimea valorilor luir, iar multimea valorilor lui r-} este dome- niul de definitie al luir. Avem deci @-! ¢ PXE c ¥XX. Observagia 1. Din definitia relapiei inverse rezult& c& (r-1)-* = r deoarece avem (G73) S& analizim citeva exemple. Buemplul 1. Fie X = (1, 2,3}, ¥ = (2,3). Evident, Xx¥ = {(1,2), (1, 3), (2, 2), (2, 3), (3, 2), (8, 3)}. Fie r relatia al e&rei grafic este multimea G ={(1,2), (1,3), (2,3)} ©XxY, adie’ @ = {(2,y)|we X,ye Y, « a}. Relatia 18r-} = (4+, ¥, X) o putem numi relatia ,,mai mare decit” si si o not&im eu >; deci <3 >. Exemplul 2. Fie relatia definits in exemplul 3 de la § 1.2.1 in mulfimea AU), sianume < = (G, AU), ®(D)), unde (A, B)e G dack Ac B. Inversa acestéi relafii este > (include) deoarece (B, A)e G-!, dack si numai dack BoA Fie acum r = (@, X, ¥) o relatie de la X Ia ¥ sir’ =(G’, ¥, Z) 0 relatie de la ¥ la Z. Dac& domeniul de definipie al relatiei r’ al clirei grafic este @ < Y xZ confine multimea valorilor relajiei r, eu graficul @ < X x¥, atunei se poate defini o relafie r” de la X la Z al carei grafic G” este aledituit din toate perechile ordonate (#,2)¢ 1 xZ pentru care exist’ ye Y cu proprietatile (x, y)€ @ yi (y,)€@'. Relatia vr” = (@", X,Z) se va numi compuncrea relafiilor x sir’ si o vom nota cur” = rer. Bremplul 3, Fie X = (1, 2,3}, ¥ Relatin intve X si ¥ este cea definitd in exemplal | 1 adi (1, 3), (2, 3)} si fier” , ¥, Z) velatia data de semnul <, adicd G (2,3), (2,4), (3 3)s (3,4), ‘Se’ vede cd multimea de valor! a relatici r este chiar Y, eare este domeniul de detinifie al relatici r’. Deci are sens r” = rer = =(6",X, Z). Gratien! G” va confine mmatoarele elemente : (1,2) deoarece existé 2€¥ si (1, 2)€ G, (2,2)€ 6; si Z = (1, 2, 3, 4}. G (1,3) 5 > oD (1, 2)€ G, (2,3)€@'; (4) D Dp oO (i, eG (2,4)€ 6; (2,3) aD » Se Yyi (2,3)€G, (3,3)6@; (2, 4) 5 eT (2,3)€ 6G, (3, 4)€ 6". Deci G” = {(1, 2), (1, 3), (1 4), (2, 3), (2, 4)} si rezultd ci relagia x” este de tipul relatici < intre 1 si Z, avind ins& ca domeniu dedefinitie numai sub- mulfimea {1,2} ¢ ¥. Exemplul 4. Fie v AgeAy = Ax (v. §1.24, Exemplul 5. Fier = (G, X, Y)o relatie dela X la Y si Ay relatia de identi- tate in X. AtuncireA, =r. Ta fel dac& Ay este relatia de identitate in Y avem A, or =r. Daci X = Y atunci, evident, ro Ay = Ayer Vom incheia acest paragraf cu o teorem% importanta. TeoREMA 1. Fie r= (G,X, Y) o relafie intre X gi Y gi my = (G, Y, 2) orelatie tnire Y gi Z. Dac mulfimea valorilor tui r coincide cu domeniul de definitie al lui r,, atunci au sens compunerile r, ot, re ty gi jatia de identitate pe o muljime X. Se observa ci 2). (ery rte Demonstrajie, Fie ry=n, © ¥ = (Ga) X, 2), e'=(G3", Z, X) si tyro ry = = (Gy, Z, X). Este suficient si ardtdm ca Gy? in deoarece restul elementelor coincid. Din definifia inversei unei relatii rezult% e& perechile (2, «) € G51, dacd si numai daca («,)€ @,. Accasta inseamna& cd exist’ ye Y cu proprietatea c& («, 9) € G si (y, ) € @,. Dar aceasta exprima faptul e& (y, 2) € @ si (2, y) € Gr, de unde conform compunerii a dows relat rezulta ch (2, 2) € G,, deoarece exist’ ye ¥ astfel incit (2, y) € Gy si (y, 2)€ G7. Deci Gz! c@;, intrucit am aritat c& elementele lui Gz" sint gi elemente ale lui G,. S&arditim $i ck @, ¢ Gz. 8 19Fie (2, x)€ @,, atunci existit ye Y astfel incit (2, y) € Gz" si(y, 2) aceste relatii exprim’ faptul ed (y, 2) € G si (#, y) eG, adic& (a, 2) € Gy gi (z, @) € Gz", Teorema este demonstraté deoarece ipoteza cu privire la multimea yalorilor lui r asigur’ existenfa tuturor compunerilor utilizate. Ne oprim aici cu considerafiile privind relatia inversi si compuncrea rela- tillor. Cele prezentate constituie o pregitire necesar’ in special pentra relafiile de tip functie (functiile) ce vor fi prezentate mai tirziu. 1.2.3. RELATIL DE ECHIVALENTA Fie A o multime nevida sir o relatie binar& in A, adic’ r = (@, 4, A), G@cAxA, DEFINITIA 1. Spunem cd rolafia r este reflenivi dacé graficul stu G confine diagonala Ax, adicd (x, x) € G, (V)xe A; relafiar este simetricd, dact (W)x, ye A, (2, y)€ @ =(y, v) € G5 relafia r se numeste iranzitivd, dacd (V)x, y,7€ A, (a, y)e@ si (y, EE = (a, 266. Cu notatia adoptata la § 1.2.1, cele de mai sus se pot exprima si astfel : Relatia r este reflewivd, dack are, (V)we A, adic’ # este in relatia r cu @ pentru orice @ din A. Relatia r este simetricd, dack (V)x,y A, proprietatea wry > yra, adick faptul cd « este in relatia r cu y implied, de asemenea, c& y este in relatia r cu @. Relatia r este trancitivd, daci (V)2, y,2¢ A, proprictatea ary si yrs => ar2, adic& «in relatia r cu y siy in relatia r eu? implica # in relafiar cu 2. Exemplul 1. Am avitat c& (v. § 1.2.1, Bx. 3) incluziunea < este o relatie binard in AU). Observim faptul c& aceasta relatie este reflexiva si tranzitiva, dar nu este simetric’. Intr-adevar, A ¢ A, (WAS AU) si ACB, BCC implick A c C; nu este adevirat insi ci A c B> BoA Exemplul 2. Fie A = (1,2, 3}. Atunei A xd = A* = {(1, 1), (1, 2), (1,3), (2, 1), (2, 2), (2, 3), (3, 1), (3, 2), (3, 3)}. Definim relatia al eirei grafic este dat de G = {(a,y)€ Atle <'y}, adied @ = {(1, 2), (1, 3), (2, 3)}. Sevede usor ch relatia astiel definita nu este reflexivi, deoarece, de exemplu, (1, 1)¢ @. Relatia nu este nici simetrick; de exemplu, (1, 2)¢ @, dar (2, 1) ¢@.Relatia r este inst tranzitivé, deoarece (1, 2) ¢@ si (2,3) € @ = (1, 3)€ @ ete. Bxemplul 3. Fie relatia de egalitate in A(U); se observ, usor ck aceasta este 0 relatie binard reflexivis, simetrio& gi tranzitivi. DuriNiTIA 2. Fie ro relatie binard tn A. x se numeste rélatie de echivalenfa tn A, daca este reflexiva, simetric gi tranzitivd. Bxemplul 4. Fie A multimea elevilor wnei scoli la un moment dat. S& separiim din produsul cartezian A XA, submulfimea perechilor de elevi ce sint colegi de clash si si o notim eu @. Se infelege c& un elev face parte numai dintr-o clasi, deci @ = {(2, y)| eleval « gi elevul y sint colegi de clasi}. Fie r relatia binar’ definit’ de @, adicd r = (@, A, A) si sit a este o relatie de echivalenti. Intr-adevar, elevul @ este coleg de clas? insusi; dacé « este coleg de clas cu y, abunci si y este coleg de clasi cu ©; dack elevii « si y sint colegi de clas si, de asemenea, elevii y gi 2 sint colegi de clasi, rezultii ci « si 2 sint colegi de clast. Baemplul 5. Relatia de egalitate in P(U), prezentat& la exemplul 3 este o relatie de echivalent&. 20Evemplul 6. Fie A multimea triunghiurilor din plan. S& consideram submultimea @ c AXA, unde @ = {(Z,, Z;)€ A XA|triunghiul 7, este ase- menea cu triunghiul T,}. Vom nota cu ~ relatia (@, A, A), pe care o vom numi relafia de asemdnare. Relatia de asemiinare este o relatie de echivalent& deoarece(V)T, T,, T,, T,€ A, avem Wi) TAT; (ii) TZ, ~ 2, > T,~ 7, adic, dact triunghiul 7, este asemenea cu triunghiul 7, atunci triunghiul 7, este agemenea ci triunghiul 7, ; “(iii) ZS 7, si Ty ~ Ty > T, ~ Ts. Buremplul 7.'Fie Q muitimea, Tamdeeloe rationale. S& definim relatia dati de @c QxQ, unde G= (lee Wye Q si veyed, adici mulfimea perechilor ordonate (x,y) de numere rationale, pentru care diferenta 2 — y este un numir intreg. Si aritdm cd relatia r = (G, Q, Q) este 0 relatie de echivalenf’ pe Q (i) wrx, pentru (V)ee Q, deoarece s— «= 06 Z. (ii) ary = yra, deoarece, dack » — ye Zatuneisiy — 2 = —(@ — ye Z. (iii) Dac& ory si yrz, atunci arz, deoarece din faptul ch #—yeZ si y —2e Z, remult’ c% pea (eo) hy ae ZL. Ezemplul 8. Fie pe N. S& definim in Z relatia r = (@,Z,Z), unde G, = {(",y)¢ ZXZ|e —y = multipln de p}. Aceasti relatie este o relatie de echivalenti deoarece (i) era, (V)we Z, pentru ek o—e@=0=0-p; (ii) ery = yra, pentru c& din proprietatea « — y = mp, rezult& y — m)p, adic& si y — x este multiplu de p, (V)2, ye Z; (iii) ory si ye => az, deoarece din # — y = mp, y — = (m+ n)p, (W)e,y, 26 Ze Aceasti relatie de echivalenta se mai numeste § modulo p. Pentru wry se foloseste in acest caz si notatia 2 citeyte @ congruent eu y modulo p. Evemplul 9. Fie in planul x un punet O si sk considerim urmitoarea relatier intve punetele planului : punetele P, si P. sint in relatia r daca distantele OP, si OP, sint egale. Deci, din multimea de perechi de puncte ordonate din Xn am separat submulfimea @ c Xz dati de G= ((P,, P,)|P;, Pre = si OP, = OP, = np, deducem relatia de congruentit y(mod p) ce se Relatia r = (G, x) este o relatie de echivalenti deoarece (V)P, Py P,, Pe x, avem (i) OP =OP, adick PrP; (ii) OP, = OP, + OP, =OP,, adick PrP, > PxrP,; (iii) OP, = OP, si OP, = OP, + OP, =OP,, ceea ce asigur’ tranziti- vitatea relatiei r. Bxemplul 10. Fie, de asemenea, planul = raportat la sistemul de axe ortogonale Ox si Oy. Fiecare punct Pe x este deci caracterizat de coordonatele 21sale, P(2,y). Si introducem urmatoarea relafie intre punctele planului. Panctele P,(«,, ¥;) $i Po(«2, yp) sint in relatia r dac& suma modulelor coordonate- lor fieckruia este acecasi, adick PyrP, atunci cind |2,| + |y;| =l#2| + lyel- Deci @ = (Py Ps) |Pi(y Ys) € % Pola, Yo) € % i 1) + Iya] = |e! + lye} Sa ardtim ci r = (@, x, x) este o relatie de echivalen{a. (i) PrP, deoarece (V)P(2,y) € x, avem |x| + ly] = |x] + ly ls (ii) PP, P,rP,, deoarece dack Pi(2,, y,), Px(42, Yo) € = au proprietatea. ley] + las] = I@s] + lye], atunci avem |r,| + [ve] = |) +lyl, (V)Pi, Pee m5 (iii) Tranzitivitatea relafiei r se verified analog. 1.2.4. CLASE DE ECHIVALENTA, MULTIME CiT Fie r = ((, A, A) 0 relatie de echivalenti pe A 4 @. Am mentionat c& pentru (2, y) € G se utilizeazit si notatia ary, ce se citeste « este in relatia r cu y. Deseori in locul acestei notafii se mai intiinese gi urmatoarele: « = y (mod r) sau #@ ~y(mod r) sau numai © ~y, cind nu exist% pericol de confuzie, ce se citese « este congruent cu y modulo r si, respectiv, a este echivalent cu 7 modulo r (v. in particular § 1.2.3, Ex. 8). Fie #¢ A un element oarecare. Vom nota cu & multimea tuturor elemente lor din A echivalente (congruente) cu # modulo r, adick # = {y € A|(a,y)€ G. Cu notafiile amintite mai sus putem, de asemenea, scrie = {ye Alyrz}, san. tye Aly = x(mod F)}, sau & = {ye Aly ~ a(modn)}. Mulfimea é se numeste clasa de echivalenfé a lui @ modulo F (in raport cu relatia de echivalenta r). Mulfimea tuturor claselor de echivalenti (modulo r) se numeste mulfimea eft (sau multimea factor) a lui A prin relatia de echivalenta r si se noteaz’ cu Ajr. Operatia de impartire a mulfimii A in clase de echivalent& se mai numeste si factorizarea mulfimii A prin relatia de echivalenté r. Multimea cit este nevidi, deoarece A este nevidi. S& punem in evident citeva proprietati ale claselor de echivalenta. PROPRIBTATEA 1, Pentru orice element we A, © este un element al clasei &, adicd we &, (W)we A. Demonstrafia este imediat& avind in vedere faptul c& relatia r, fiind relafie de echivalenfil, este reflexiva, adick (V)ze A, ara si deci ve &. PROPRIBTATEA 2. Pentru orice @,y € A, & =, dacd i numai daca x este echivalent cu y (ary). Demonstrafie. Avem de demonstrat o dublé implicatie. Fie # = 7 arta of ary. Deoarece we & — yj, atunci £e j #1 deci @ este echivaient on 22. Pentru cea dea doua implicatie si presupunem ed @ este echivalent cu y (ary) si s& ar&t&im c& are loc egalitatea & = y. Deoarece # gi y sint submulfimi ale lui 4 vom ardta succesiv e& @ c y gi respectiv y c &. Fie ze 4, oarecare, adica rz. Fiind relafie de echivalenya, r este tranzitiva, deci din 2ra si ary rezulta sty, adicl 2€ y. Deoarece 2 este oarecare in @, rezulta prima incluziune, si anume & ¢ y, Pieze y, oarecare, adie& ery ; dar prin ipotezii avem yre, de unde pinind seama de tranzitivitatea relafiei r, objinem c& 2rz, adicd #€ @, ceea ce implic’, ¥ < & si proprietatea este demonstrat’. PROPRIETATEA 3. Doud clase de echivalenté saw coincid (ca submulfimi ale lui A) saw sint disjuncte (nu aw elemente comune). Pentru a demonstra aceasta proprietate este suficient si ardtim cé duck clasele & si y au un element comun, atunci ele coincid. Deci, tiez€ é size y. Aceasta inseamna zre si zry. Din proprietatea de simetrie a relafiei de echivalen}a r, deducem ¢& zrw > orz, Atunci din arz si ery, deducem ary, ceea ceimplici (v. Proprietatea 2) @ = y si demonstratia este incheiat’. Aceste propriet&fi aratd ci un element « determin’ unic 0 clas&; deci putem pune in evidenfa o clasi alegind un element oarecare din ea pe care- vom numi reprezentant al clasei respective. In acest mod putem reprezenta (descrie, modela) mulfimea cit A/r printr-o submuljime a Iui 4, anume prin submulfimea format& de reprezentanfi ai tuturor claselor de echivalenfa in raport cu relatia r. Modalitatea de a alege reprezentanfii nu este bineinteles unicd. Daemplul 1. Wie relafia de egalitate (identitate) a elementelor unei multimi A (v. §1.2.1, Bx. 2). Aceasta este o relatie de echivalen}i, dup& cum se vede imediat. Fie # € A. Deoarece numai elementul a este egal cu x, rezulta cd & = {2}, adied ciasa @ ca submultime a lui A este formata doar din elementul #; deci, notind cu = relatia de egalitate avem (R/=) = {{a}|se A}. Evemplul 2, Prin exemplul 4 din § 1.2.3 am introdus o anumita relatie de echivalenta in mulfimea 4 a elevilor unei coli, si anume am spus ci elevul & sielevul y sint in relafia r, dac& « si y sint colegi de clasi. Am aritat ci r ste o relatie de echivalenja. Daci # desemneazi un anumit elev, atunci rezulté imediat ci este sub- mulfimea tuturor elevilor din gcoali, colegi de clas’ cu a; deci A/r este aledtuitis din clasele scolii respective, in sensul de submultimi de elevi. Dons clase oarceare sint evident disjuncte. Ca submultimi de reprezentanfi putem alege, de exemplu, pe cei mai buni clevi, cite unul din fiecare clasd,sau pe primii elevi de la catalog din fiecare ciasi, sau pe cei mai dotafi clevi la mate- maticd, cite unul din fiecare clas’ etc, Submulfimea de reprezentanji se poate deci aledtui dup’ diferite criteri Ezemplul 3. Si determinim mulfimea cit corespunzitoare exemplului 8 din § 1.2.3. Fie « ¢ Z, un numar intreg oarecare si si efectuim impartirea sa al p. Vom avea 2—pq +s, unde gseZ si 0 = a= ¥ Exemplul 1. Relatia de incluziune < in mulfimea AU), analizati ca relatie binard in exemplul 3 din § 1.2.1 gi in exemplul 1 din § 1.2.3, este o relafie binard antisimetricd, deoarece din A c B si Bc A reault’é A = B (v. §1.1.3, Def. 2). DerIniTIA 2. Pie r = (G, A, A), 0 relafie binard in A; x se numeste relafie de ordine in A dacii este : a) reflewivd, b) antisimetrica gi ¢) tranzitivd. O multime A, in care s-a definit 0 relatie de ordine, se numeste mulfime ordonaté. Exemplul 2. Relatia de incluziune prezentati la exemplul 1 este o relatie de ordine in A(U) si deci AU) este o mulfime ordonati. Ezxemplul 3. Relatia <, care se citeste mai mic sau egal, in R este o relatie de ordine (la fel in Q, Z sau N). Exemplul 4. Relatia | de divizibilitate in N este o relatie de ordine. Intr-adevar, fie 2, ye N. Spunem ci « divide pe y daca exist& 2 N astfel ca y = 2a si scriem «ly. Avem, evident, proprietitile : (i) ale, (V)weN, deoarece «= 1-0; (ii) ely si yle >a deoarece din y=2o si 7 =2yy, rezultd 1, adied 2, = 1, 2 = 1, (iii) ely si yle = @|z, deoarece din y=2,x siz = ayy, rezult& 2 =(2,-2,)a, (V)a, y,2EN. Exemplul 5. Relatia de divizibilitate in Z (adic& «, ye Z, w|y dacd exista ze Z astfel incit y = zz) nu este o relatie de ordine in Z, deoarece din x[y si y|e nu rezult’ «= y, ci numai # = +y. intr-adevar, din y = 2,0 sie = zy, remultd 2, +22 = 1, adied 2, = 2, = 1 sau 2, = 2, = —1. Am vazut in exemplele de mai sus ci pentru anumite relafii de ordine speciale frecvent folosite se utilizeaz& simboluri si expresii speciale ca c (inclu- ziune), | (divizibilitate) ete. Cind nu exist& pericol de confuzie, semnul < al relatiei de ordine (dup& miarime) in R, se intrebuinteaza si pentru a indica o relatie de ordine oarecare. Bee 25Utilizind aceast’ conventie, precizim c& notatia x < y, ce se citeste # este strict mai mic decit y este echivalent& cu (inseamna) 2 < y si « ¥ y. Rezult& atunci cd » < y este echivalent cu @ < y sau v= y. DEEINITIA 3. O muilfime A se numeste total ordonatd atunci etnd pentru orice dowd elemento ale ei avem a -—"— am ave @-< 21. Mai mult,0=min B, —a a deoarece 0€ B. Exemplul 8. Pentru mulfimea AU), ordonat’ prin relatia de incluziune, U este marginea superioar& iar @ marginea inferioar’, deoarece (V)A € AU), O@cAcU. 1.2.6. RELATII DE TIP FUNCTIE Relatiile de tip funeyie sau, mai simplu, fnnefiile (sau aplicafiile) constituie relatii binare cu rol dominant in dezvoltarea matematicii in general. Relatiile de tip functie se noteaz’ de obicei cu litere minuscule ale alfabetului latin sau grec: f, 9, hy U, 2%, ..., @ Yo, ... sau cu simboluri specifice anumitor situagii : +,—) U Tee 26Durinrpta 1. Fie X si ¥ doud multimi. 0 relapie f = (@, X, Y) se numeste relapie de tip functie daca : 1) X este domeniul de definitie al relayiei f (adicd X = B, conform §1.2.1). 2) dacd (x, y)€ G si (a, y,) eG, atunei y = y,. Prima condifie cere ca pentru orice « ¢ X sii existe y ¢ Yastfel ca(w, y)€@, adic& orice element # ¢ X sifie in relatia f cu un element y ¢ Y. Aceast& conditie presupune deci implicit restringerea domeniului de plecare al relafiei f la dome- niul siu de definigie, lucru care, in principiu, se poate face totdeauna. Intr-ade- var, daci domeniul de definitie 2 al relatiei f este o parte strict’ a domeniulvi de plecare X, relatia f, = (, B, Y), in care iuim ca domeniu de plecare pe B, in rest p&strind toate proprietatile lui f, va satistace prima condifie a definifiel de mai su: A doua conditie, specifica relatiilor de tip functie, spune cA un element axe X seafli in relatia f numai cu un singur element y € Y. in limbajul obignuif (tradifional) spunem ci lui « ii corespunde prin f un y $i numai unul singur. Fie ve X; unicul element ye ¥ cu proprietatea ci («, y) € @ se numeste valoarea functici f in #, sau imaginea lui # prin f si se noteazd cu f(2). Deci y = fx) inseamna (a, 7) € @. Cu aceast& notafie grafieul lui f (v. § 1.2.1) este @ = {(a, flw)) |e ¢ X} Pentru o funetie f = (@, X, ¥) se mai utilizeaz’ si notatiile : a) f:X + ¥; se citeste f definit& pe X cu valori in Y; b) # + fle), we X, fla)e Y; se citeste w din X merge in fle) din Y sau, mai simplu, # merge in f(a). DEFIryIA 2. Dowd functii f, = (Gy, Xy Vy) gi fe = (Ge, Xo, Yo) sint egale dact X, = X,Y, = Y, $i G, = Gy, adica elementele lor definitorii sint egale. Deoarece G; = @, implick (2, f(x)) = (a, fx(x)), adicd f(x) = fa(a), (V)ve X, = Xq, reaulté ei douk funetii sint egale (coincid) dack au acelasi domeniu de definitie, acelasi domeniu de valori si valori respectiv egale pentru orice « din domeniul de definitie. Observatia 1. Cind se d& ,,formula”” cu ajutorul cireia se poate calcula valoarea f() a funefiei f in punctul « gi cind mu putem evita in prezentarea functiei simbolul «, seriem de obicei in locul funcfiei f modalitatea de calcul a valorilor ei. De exemplu, v1) fe Ro Ry unde f(a) =F De multe ori nu se mai specificd mulfimile X si Y, acestea, subin- felegindu-se, sau urmind a fi determinate de la caz la caz; se strie spre exemplu ,,se dé funefia f(a) = —& 744 ... “ete, Este bine ins& s& distingem intre simbolul a f, funefia, si f(a), valoarea functiei in punctul #. Mulfimea valorilor functiei f se noteaz& eu f(X) si, evident, f(X) ¢ ¥, pentru ci f(X) = (ye Y|@)re X astfel incit (2, y)e G}. Cu convenfiile de mai sus, objinem f(X) = {ye ¥|(@)ve X astiel incit f(a). 2T