Pledoaria lui Vintila Dongoroz in procesul Gaetan* Onorati Curte, Onorat Juriu, Prezenta mea in aceasta instanfa a fost considerat& de unii ca ase- muitoare aceleia a unui urs alb la ecuator : ,,Dongoroz inaintea Curfii cu jurati!”. Dragi doamne!—de 14 ani fac avocatur& exclusiv penali, aga ed prezen{a mea este explicabilé in orice proces penal. Banuiese ci s-a gindit altceva decit ceea ce s-a spus: ,,ce cautt Dongoroz in procesul. Gietan?”. {mi intemeiez aceast& biinuiald pe considerafiunea e& am avut intot- deauna 0 anumiti linie de conduit& in profesiunea mea. Dar a va intrefine asupra acestui punct ar insemna s& vorbese de mine. Or, m-au coplesit colegii mei, din acest proces, cu atitea laude, incit chiar cu riseul de a lisa 0 nedumerire nu voi ataca aceast% chestiune. Voi explica numai de ce sint in procesul Ini G&etan. Chiar din primul moment cind s-a pornit urmirirea contra acuzatului, prietenul meu, inimosul si valorosul coleg Amavorian, @ venit si mi-a propus si iau apiirarea lui Gietan. Am fost miscat de sbuciumul lui sufletese in care temerea ck tot cea ce se pune in sareina bunului stiu amic, ar putea fi adevirat, se fringea sub credinta ferma ca acesta este nevinovat, credinfi pe care a pastrat-o nestirbita pink la sfirsit. Totusi, i-am rdspuns cu riscul de a-l mihni ,nu primese procese in cursul instructiunii”. Astept totdeauna ca cercetirile si-si spuné ultimul cuvint. [fi promit deci c& voi primi propunerea ta numai dac& la sfirsit ma voi convinge, din probe, eX Gaetan este nevinovat sau, in cazul col mai réiu, ch i se pune in sareink o vind mai mare decit cea pe care o are, Sint in fafa dv., inseamna c% conditiunea pusi de mine s-a implinit. Domnilor jurati, de o siptimin’ aproape stribatem acelagi drum impreund, aceeasi obosealii ne incovoaie si pe dy. si pe noi, gi cu tofii nu avem decit un singur gind, si vedem sfirsind acest proces in plin& In- mind. Ati avut ocaziunea si constatati ce este un proces penal : un intreg de raspunderi; rispunderi aici, rispunderi dincoace, rispunderi peste tot si mai ales acolo (arat& spre banca d-lor jurati). Toate aceste raspunderi nu sint puse decit in serviciul unui fel: aflarea adevirului gi realizarea dreptitii. Si dreptatea in penal se coneretizeaz& in doua postulate : si nu 1 Sedinta din 30 septembrie 1928 a Curfii cu jurati din jud. Iifov. 2 Textul a fost reprodus dupa cel publicat in ,,Biblioteca marilor procese”, vol. IX,. anul IV, 1928, p. 321-346.Antologie de oratoric judiciara : Dongoron condamni niciodati pe un nevinovat; si nu dai niciodaté o pedeapsi& mai sever unui vinovat, decit cea care corespunde cu justa lui vinovitie. Din moment ce cuvintul justifiei respective nu raspunde acestor pos- tulate, din moment co s-a condamnat un inocent sau s-a lovit cu o pe- deapsi nemeritati un vinovat, nu se mai poate vorbi de dreptate, ci de o eroare judiciar’. Or, bitrina zeija Themis are si-si reproseze mai putine achitixi nedrepte, decit condamnari date cu eroare judiciari. Cineva a spus: ,,Suntem fiinte nedesivirsite gi totusi judecém ca si cum am fi infailibili”. De aci numeroasele erori judiciare si riseul pentru oricine de a fi expus unei atare erori. Si in aceast’ privinfa si-mi dati voie s& va citese citeva rinduri din lucrarea lui Guilhermet: Comment se font les erreures judiciaires pag. 4—5. Vi rog sii aseultafi: ,,Cum se fac erorile judiciare” : ,,Cine se poate mindri c& nu se teme de a fi vreodaté victima unei erori judiciare? Miine, dis-de-dimineafa s-ar putea sf fifi arestati de jandarmi, Un concurs de imprejuriri uimitoare si bine inchegate v-a compromis intr-o afacere criminali: probele cele mai grave s-au acumulat firk sii stifi deasupra capului vostru. Si veti lua dramul inchisorii, convins de inocenta voastra, sigur ch veti putea evidentia de indaté lipsa oriekrei vinovatii. Cu groazi veti constata numaidecit ce forf& zdrobitoare se dezkin- tuieste contra unui inculpat. Ziarele au gi povestit detaliile arestirii, descricrile lor nebinevoitoare denunta ca teribile crime micile slibiciuni ascunse ale vietii voastre. Cele mai mirunte intimpliri din existenfa voastré intim’ sunt aruncate ca hranii cititorilor lipsiti de bundvoin{a. Va trebui pentru a dovedi inocenta voastra si gisifi reunifi pe aceeasi cale urmitoarele fiinfe excepfionale : Un judecitor de instructie nepornit, martori sinceri si exacti, gaze- tari disereti si strXini inclinafiunii de a fi pe placul mulfimii, experfi cu totul obiectivi. Apoi la judecaté : echitatea unui pregedinte, grija acestuia de a nu fi una cu teza acuzArii, probitatea unui procuror care si nu puns artificiile oratorice in serviciul ‘probelor, talentul avocatilor, rispunsuri abile, ati- tudinea degajat& a unor jurati de aceeasi valoare, lipsiti de orice prejude- c&ti periculoase, in fine acel element misterios si atotputernie pe care il numim noroc, vor putea asigura izbinda dreptitii voastre. Dar mai ales e de dorit ca acea forf% necnnoseuts care decide de soarta oamenilor sh alunge din procesul vostru femeea isterici, copilul mincinos si martorul nesiiniitos la minte, edci aceste fiinfe bizare domin& prin puterea sugesti- unii lor vointa celorlalfi oameni”. Tat& o pagina care daci nu ar fi fost seris% eu atitia ani in urm& s-ar plrea ci a fost serisi anume pentru procesul Gietan. Tati, onorati Curte si domnilor jurati, o pagin& care ne arath cite pericole amenint’ triumful drept&pii iatr-un proces penal si cit& rispun- dere se angajeaz intr-un atare proces. Or, ca s& poaté dreptatea s& trPledoarie in procesul Gietan umfe, trebuie si fim cu totii prevenifi contra tuturor acestor pericole, si Inptim contra lor, si si ferim astfel justifia de a Iuneca pe panta erorilor judiciare. $i acum, onorat Juriu, voi veni la procesul de fata. Domnilor jurati, in cauza de fat exist un vieiu inifial. Vi s-a spus gi s-a repetat c& punctul de plecare al judecitii dv. este actul de acuzare, in spet ordonanta definitiva, fiinded actul de acuzare s-a referit la accastd ordonant definitiva. Ordonanta definitiva este sinteza a tot ce judeod- torul de instructie a putut stringe ca probe contra unui acuzat. Ordonanta definitiva, in speti, nu este numai sinteza unei instructiuni; ea este si sinteza, atmosferei care s-a ficut in acest proces. Si aici imi permit 0 paran- Cunose pe judecitorul Stineseu gi-l consider, de acord si cu partea civil, si cu dl. procuror general, si cred c& sint in asentimentul tuturor colegilor de pe banca apirarii, ca pe unul din cei mai stralucifi magistrafi ai tinerei noastre generafii. Dar permiteti-mi, domnilor jurafi, ca ordo- nanta de fats s& 0 socot c& este si nu este opera judecdtorului Sténescu. Este a judecitorului Stdmeseu finde’ a fost ineraté de dinsul si reprezint& fractal muncii sale. Nu este a judecétorului Stineseu, finde’ nu gasese intr-insa pecetea ponderii si priceperii pe care le-am intilnit in toate actele acestui judec&tor. Ordonanta definitivs are un viciu congenital. Datoritis acestui vicin toate argumentele ce vi s-au servit, tot bunul sim, la care s-a ficut apel, se destrami spre a nu Iisa decit nedumerire. in ce consta acest viciu? In tendinta vidit’ de a exagera acuzarea. Dl. judecdtor de instructie a ficut exact ca si cetéteanul care avind in curtea sa tn material bun pentru construit o caisufi cu parter, si auzind de la vecini, de la lume, ci acel material i-ar ajunge si fact 0 cash cu 2 etaje, a intrat la ginduri. Azi aya, miine aga, omul s-a convins gi-a cum- pirat stilpi, a faent schela ca pentru 2 etaje, s-a apucat si construiascd, a ficut parterul, dar cind a ajuns Ia etajul intii nu mai avea material. Deprins cu gindul c& va avea casi cu 2 etaje, bietul om raspundea tuturor celor care fi obiectan ci n-are decit parter: ,,Ce-are aface, din moment ce am schela pentru dou’ etaje e tot una’ ! ‘Aga, s-a Lisat tirit de curentul mulfimii si dl. judecitor de instructie. Dac& examinim ordonanta definitivi, observiim ci considerentele sale oglindese cea ce ar fi voit sit realizeze dl. jude instructor, care s-a lsat convins ci cu material putin poate construi mult, iar dispozitivul reprezint’ ceca ce a putut realiza ou acest material. In adevir, dl. jude instructor nu avea material decit doar s4 trimit in judecati po acuzat pentru lovituri care au provocat o slutire permanenté; dar d-sa nu s-a multumit cu acest: parter ci a voit si etaje, voin{’ care se desprinde lim- pede din intinsul ordonantei definitive. Rezultatul? A rémas cu parterul ; dar ea gi cetiigeanul de care vi vorbeam, dl. jude instructor vrea prin ordonanta sa definitiva si va conving’ ek exist’ si etaje spunindu-va : ;,din moment ce exist schela ¢ ea si cum ar exista etajele”. Tati exagerarea ! Dati-mi voie, in citeva cuvinte, si arit cum ea se desprinde din ordonanta definitiv’. Pentru aceasta vom face o scurtt analizé juridici, care nu reclami ins% speciale cunostin{e juridice.278 Amtologie de oratorie judiciar’ : Dongoroz V4 spuneam c& d-lui judecitor de instructie fi era lene si stabi- leascd cl Gaetan s-a facut Vinovat de delictul de loviri grave cari au atras. o slufire permanenta. Acesta era unicul material pe care dl. jude instructor se putea bizui. Dar d-sa vi spune de nenumirate ori im corpul ordonantei definitive c& a mai stabilit in mod neindoios ci Gietan ,, premeditat si a pregitit hotarirea sa de a ridica viata d-nei Leonida”? ; c& el ,,a incereat su omoare pe victima” c& ,,avea intentia si traga cu revolverul in momentul cind piiriisea camera d-nei Leonida”, ci in fine ,,aranjase ca dup ce va savirgi crima s& incendieze casa’ toate acestea in scopul de a jefui pe vie- tim& gi a face ca crima sa si ramin’ nedescoperiti. Or domnilor jurafi, in limbajul comun ca si in cel juridic a ridica cu intentie viata cuiva inseamnd a comite un omor, iar dack acest fapt a fost premeditat si pregiitit, atunci avem un asasinat. Pe de alt& parte daci hotiirirea de a asasina ai pus-o in aplicare dar nu ai obfinut rezultatul, ayem ceea ce se cheamé un asasinat siivirsit dar neizbutit care se pedep- seste cu 20 de ani muncé silnicd. Dl. Meitani : N-aveti voie si vorbiti de pedeapsi. Dl. Dongoroz : Nu sunteti in curent cu jurisprudenta fnaltei Curti care la 16 Mai anul acesta a rezolvat si aceasti chestiune. De altfel v-ati alarmat inutil, fiinded nu vorbeam de pedeapsa faptului pentru care Gaetan ¢ trimis in judecata, ci de pedeapsa faptelor relatate cu titlul de exagerare in ordonanta definitiva. Agadar domnilor jurafi, ordonanta definitiv’ v&’ spune cd acuzatul a pregitit asasinatul si ed a pagit la infAptuirea Ini, dar din diferite cauze independente de voinfa lui acest asasinat n-a izbutit. Fat cu aceste constatari insirate cu lux de amanunte in ordonanta definitiva, logic, firese si juridie ar fi fost ca acuzatul s& fie trimis in jude- caté pentru crima de asasinat sivinsit dar neizbutit. E admisibil oare ca pe de o parte si ma acuzi continun de asasinat, iar pe de alt& parte s& ma trimifi in judecaté numai pentru tilhirie? Una din doua, ori sint asasin si atunci si fiu judecat ca atare, ori nu sint si atunci de ce si-mi pui in spinare un asasinat, cind n-ai curajul si ma trimifi in judecati pentru aceasté invinuire !? Ordonanta definitiv’ trebuie sii califice faptele aga cum Ie descrie, cici altfel nu ne rimine decit si Jepidim si codurile si cartile de drept, pentru a face loc bunului plac. Si atunci, elocul s& ne intrebim, de ce ordonanta definitivi arunci acuzarea de asasinat pregitit dar neizbutit si acuzarea crimei de incendiu deasemeni pregatita, dar nu trimite pe Gaetan in judecata pentru aceste fapte? Explicatiunea? Toate aceste invergunate acuziri nu sint decit sche- lele pe care dl. jude instructor le-a ridicat pentru a-si construi, cu material pufin, etajele unei invinuiri imaginare. N-a reusit inst s& construiascd nimic, dovad& cé pentru nici una din aceste acuziiri grave Gaetan nu ePledoarie in procesul Gaetan 279 trimis in judecati, in schimb s-au lsat aceste schele, s-a insistat si risin- sistat asupra lor pentru a impresiona si pentru a face s& treacd drept serioasd invinuirea de tilharie. Jat exagerarea ! Si acum si vedem de ce ea constituie un viciu care darima intreaga acuzare. Domnilor jurati faptul de tilhirie se poate intilni cu omuciderea in oud ipoteze. Prima : cineva se duce si jefuiasca, far& gindul de a omori, dar violenfele intrebuinfate de el fap% de victim& au atras moartea vic- timei — acest fapt constituie o tilhiirie agravatd, pedepsit& de art. 320 ¢.p. — 6 ceea ce numim un fapt agravat prin rezultatul sau. Dac& rezul- tatul, moartea victimei, nu se produce, tilh%ria rimine simpl&. A doua ipotezd: cineva in dorinja de a jefui se decide sX omoare si pune in aplicare faptul su. De data aceasta avem un asasinat al cirui mobil era jaful — fapt pedepsit de art. 232, care se pedepseste ca atare chiar dacé rezultatul, moartea victimei, nu s-a produs, deci, cind asasi- natul a rimas neizbutit, finde’ mobilul, tilharia, este mai ugor pedepsits de lege decit asasinatul sivirgit dar neizbutit. Din aceste dou ipoteze, ordonanta definitivi o imbratiseazi pe cea de-a doua, atunci cind in numeroasele-i pagini deserie faptele, fiinded dup cum va spuneam se arati ci acuzatul s-a dus eu intenfia de a asa- sina pe d-na Leonida mobilul find jefuirea, dar in schimb se opreste la cea dintii atunci cind fixeazi faptele pentru care trimite in judecatd pe acuzat. Cu alte cuvinte ordonanta descrie faptele in cadrul acuzarii de asasinat incereat dar neizbutit, iar dispozitivul ei trimite in judecaté pentru tilharie, care fusese numai mobilul asasinatului si care este mai ugor pedepsité decit asasinatul sivirsit dar neizbutit. Ori dac& ar fi fost © boabi adevarat din tot ceea ce se descrie in ordonanta definitivé singura solutiune juridied ar fi fost ca acuzatul si fie trimis in judecat& nu pentru tilharie, ci pentru asasinat siivirsit dar neizbutit. Neficind acest lucru, ordonanta definitiva s-a pus in cea mai grav& contradietie, sfirimind prin dispozitivul ei tot ce s-a spus in considerentele sale. Tata viciul congenital de care vorbeam si acum s& vedem conse- cintele Ini. Di. I. Gr. Periefeanw: Dy. aveati calea de atac in fata Tnaltei Curti de Casafie, in ce priveste calificarea faptului, contra deciziei de trimitere in judecat&. Ati facut uz de acest drept al dy. si vi s-au respins toate recursuirle, ca inadmisibile. Di. V. Dongoroz : Nu, sunteti in eroare. In procesul acesta s-au facut 3 recursuri, nu de Gaetan, de noi, apiritorii, cari plecam in strainatate, gi nu puteam, dupa oboseala unei munci de un an, si mai pledim procesul acesta, pe cAldurile lui Tulie. $i atunci am introdus un prim recurs, pe care nici nu Lam motivat, dar in ziua infifisiirii, ne-am prezentat si am spus ci-l retragem. S-a mai fiicut al doilea recurs ingiduit de lege numai pentru motive speciale, intre care si gregita calificare a faptului, dar numai in funetiune de incompetent&. Or dv. suntefi competenti, pentru toate280 Antologie de oratorie judiciara : Dongoroz faptele puse aici, aga ci gi acel recurs nu avea nici o sans si nici nu am. primit si-1 sustin. Mai apoi, in lipsa mea, s-a facut si o cerere de strdmutare pentru a ne da rigaz si pregdtim procesul. Di. Pregedinte Racoviceanu : Ati uzat de altti cale, care v-0 deschidea legea? Di. V. Dongorez : De nici una, fiinded Curtea de Casajie, dacd ne-am fi plins c& acuzatul este dat in judecaté pentru tilhdrie, atunei cind se vorbeste de omor, ne-ar fi trimis la plimbare, respingindu-ne recursul ca far interes, finde nimeni nu se poate plinge cind i se face situatia mai usoari. Dack vorbese aci de aceasti uepotrivire din ordonanta definitivi nu este pentru a cere s% se schimbe calificarea, finde’ repet o atare cerere este inadmisibil& ca lipsité de interes, ci pentru a evidentia viciul de care este lovit& ordonanta definitiva, viciu din care voi trage concluziuni. Si acum domnilor jurafi si vedem care sint consecinfele viciului de care pomeneam mai sus, rezultat din contradictiunea dintre consideren- tele ordonantei care porneste de In constatarea ci Gdetan a incereat si asasineze pe vietim& dar n-a izbutit si dispozitivul care il trimite in jude- cat& numai pentru tilhirie. Bunul simt, domnilor jurati nu are coloane hereuliene, el este foarte versatil, fiind in funefiune de mentalitatea, temperamentul si educatia fiecirui om, pentru a nu vorbi de alte muitiple contingente. Dimpotrivis logica, dai porneste de la premise sigure nu te ingeald niciodata. Si atunci si infratim bunul sim}, de care se vorbeste mereu in acest proces, eu puting logic’. Va vorbeam mai sus de Gouk ipoteze: accea a individului care ducindu-se s& jefuiascd fir intentie de a omort, cauzeazi totusi moartea victimei, si aceea a individului care se duce cu intentie si omoare pentru a jefui. HNDin aceste dow ipoteze singura eare in mod logic s-ar putea atribui acuzatulni Gaetan este cea de a dows. Logica cea mai elementar& ne spune ci un om sinitos la minte, un om eare tine la situatiunea lui si care mu voieste ca a doua zi si pageascé pragul puscariei, nu se poate hotiri si uiasci pe o persoank care il cunoaste, si 0 schinginiased si totusi si 0 lase in viaté pentru a da in vileag toat’ isprava. Atare jafuri nu se comit decit de necunosenti, care in cast sau la drumul mare cer punga sau viata i care se mulfumesc cu cea dintii dact o obfin, stiind cé vor rimine ano- nimi. A admite dar c& Gaetan s-a dus la d-na Leonida hotarit s-o maltra- teze pentru a-i ripi bani si s-o lase in viat& dupa ce i-ar fi obtimut, este deci o ipotez atit de absurdd ineit nici dl. jude instructor nu a acceptat-o. Si aici st& intreag’ explicatiunea de ce dl. jude instructor si-a brodat ordonanta pe acuzarea c& Gietan s-a dus cn intentia de a asasina, finde’ si-a dat seama dl. jude instructor eX numai in aceasti ipotezi invinnirea de tilharie poate sta in picioare. Deci si dl. jude instructor, ea si oricine care vrea si fie logic, a ajuns la concluziunea imperativé ci a invinui pe Gaetan de tilhirie fri a-l invinui ci a voit si asasineze pe d-na Leonida, inseamna a inedilea nu numai bunul simt, dar inexorabila logic’.Pledoarie in procesul Gaetan 281 Iaté de ce in tot cursul ordonantei definitive simte nevoia imperioas’ dl. jude instructor si vorbeascd de asasinat. Dar aici st& buba, aici gisim acel viciu congenital intrind in seen. Acuzarea de tilhirie nu sid in pi- cioare fri acuzarea de asasinat, iar la rindul ei acuzarea de asasinat nu st& in picioare numai afirmind-o in mod repetat, ci ea trebuie s& fie dove- dita si pe baza dovezilor s& fi fost trimis in judecatk Gietan pentru ea. Or acest Incru nu I-a putut face dl. jude instructor, a pomenit. si raispo- menit de premeditarea si pregitirea asasinatului, a umplut pagini intregi en presupuneri si proclamiri, dar cind a fost s% pun& punetul pe i, nua avut nici curajul, nici putinta de a trimite in judecat’ pe Gaetan pentrn asesinat ineereat’ dar neizbutit. Prin acest procedeu a anulat tot ceea ce spusese pind atunci despre pretinsul asasinat, a abandonat unica b care ficea verosimili acuzarea de tilhirie gi v-a facut d-voastri domnilor jurati si lumii intregi mirturisirea tacit’, dar tignitoare in ochi pentru oricine vrea si vad gi sii priceapa, c& acuzarea de asasinat nu poate forma obiectul trimiterii in judecati, ea nefiind nici dovedita si nici micar verosimil. Taté serupulul de constiinf& pe care I-a avut judecitorul Stimeseu — cel erudit si ponderat — oprind pe celilalt judecitor Stinescu, tirit fri yoie de curentul unei opiniuni publice otrivitt eu exagerari, de a merge en exagerarea prea departe. Dar din moment ce insusi judele de instructie a sfirgit prin a inli- tura din dispozitival ordonantei ‘sale acuzarea de asasinat, implicit totul s-a néruit. Am spus cd fiir asasinat acuzarea de tilhdrie contra Ini Giietan ¢ 0 aberatie, logica 0 proclamé ca atare ; or din clipa in eare judele instruc- lor a inkiturat asasinatul, cu aceeasi mind a inkiturat si tilharia, Lisindu-vi © ipotezi pe care nimeni nu o poate accepta. Vi se cere deci d-voastri, domnilor jurati, si consacrati 0 atare ipotezi absurd gi pentru a vi da iluzia e& ficind aceasta suntefi logici, vi s-@ pomenit mereu in ordonanta definitivé de asasinat, asasinat pe care insi tot ordonanta definitiv’ il inkituré atunci cind mu se incumetii s& meargi pind acolo incit sit-1 trimit& in judecat& pe Gdetan sub acuzarea de asasinat incereat dar neizbutit. Tat& de ce spuneam ci ordonanta definitiv’ are un vieiu congenital, ea v& serveste ipoteza cea mai logic cu ajutorul unor continui exageriiri in lungile sale considerente, dar v4 cere prin dispozitivul ei si confirmati ipoteza cealalta, absurdi, ipoteza tilhariei {rk intentia de a omori, care este in cazul de fat& o aberatie. in rezumat deci vom trage dowd constatiiri si 0 concluzie. 1) Ordonanta definitiv’ recunoagte prin considerentele sale c& acu- zaxea de tilhirie fir acuzarea de asasinat nu este posibild, dovadi ci se brodeazi totul in jurul asasinatului. 2) Ordonanta definitiva nu trimite in judecat’ decit pentru tilharie, deci reeunoaste ck acuzarea de asasinat nu este temeinicé, nu e dovediti,282 Antologie de oratorie judiciard : Dongoroz ci e brodata pe exagerari care nu pot justifica 0 acuzare si ca atare o tri- mitere in judecata. Coneluzia : Dispozitivul vi spune ck considerentele ordonantei sint simpli literatura, c& simpla ipotez’ logicl nu este adevaraté si in lipsa acestei ipoteze orice acuzare cade. Tat& tot ce v-a putut spune dl. jude instructor prin ordonanfa sa! Ca si cet&feanul de care pomeneam la inceput, dl. jude instructor a voit si construiasc& mult, nu a izbutit ins si aib& decit un umil parter si stilpii susfin&tori de schele ; dar si-a spus poate : d-nii jurafi vor lua sche- lele drept etaje. Desigur ci s-a ingelat | Acestea cu privire la actul cel mai important de acuzare, Dar alturi de el mai sunt gi o serie de aga zise probe. Si vorbim si de ele. Nu voi insista desigur asupra aminuntelor care au fost examinate cn atita destoinicie de confrafii mei. Vi previn numai de un lucra: in judecarea unui proces penal, trebuie s& privesti si de aproape si de departe. Pin’ acum s-au adus in diseufiune mai mult chestiuni de amanunt, s-a insistat asupra celor ce s-au petrecut in cameri, intre cele 2 persoane, acuzatul si vietima, si fiecare amanunt a fost interpretat intr-nn sens sau altul. Dar ce putin pot s& vorbeasc% aceste aminunte ! Cum spunea con- fratele meu Costicheseu nu exist o logicd in desfagurarea faptelor, abia de pot cei ce iau parte la deslintuirea lor sii le istoriseasc’, gi et cite reticente, fiinded e nespus de greu ca cineva s& inregistreze fiecare ami- nunt. Si atunci dy. va gisifi in fafa a 2 declaratiuni: una a lui Gaetan, una a d-nei Leonida; donk declarafiuni, cu 2 variante. Pe care trebuie 8-0 credefi? Se va zice e& nu trebuie s% puneti nici o baz& pe declaratia acuzatului, pentru c& el nu trebuie crezut — desi dl. Perieteanu adineaori vi spunea ci constituie o prob& capital declaratia unui martor, a d-lui Polizu-Miegunesti, care insi nu definea cele relatate, decit din gura lui Gaetan. Si tot distinsul nostru confrate, d. Pericfeanu, mai spunea : yde acord cu colegii mei, recunose eX in penal declaratiunile acuzatului, ori care ar fi, nu pot fi invocate ca probe, dac& nu sint coroborate”, Dat in cazul acesta ce fel de probi capital este declaratia d-lui Polizu-Mic- sunesti; cind el nu ficea decit s% repete cele spuse de acuzat. Lasati de o parte aceasti proba capital, sau admiteti atunci acuzatul poate spune adevarul ! Am spus, Onorat: Juriu, ci avem 2 declaratii, una a mi Gaetan si cealalta a d-nei Leonida. Voi face pentru un moment abstractie de decla- ratiunea Ini Gaetan si m& voi intreba dac& declaratiunea victimei trebuie si fie crezutd. Mi se va putea spune — si cu drept cuvint — ce interes avea d-na Leonida s& fac& 0 declaratie acuzatoare si neconforma eu reali- tatea, chiar din primul moment, interogaté find la sanatoriul d-rului Antonin? Cind a avut timp toatd ura ei si se rizvriteascd impotriva inculpatului, pentru a face o declaratie aga de pitimasi? Bun! M& pun si in ipoteza aceasta, c& dv. mA intrebati, fiindc& doream si fiu intrebat, ce interes avea d-na Leonida si faci o atare declaratie. Si atunci imi per-Pledoarie in procesul Gietan 283 miteti si va rispund urmirind dimpreun& eu d- s-an desfiisurat lucrurile inainte de a fi interogat’ victima. D-na Leonida, dupa ce a plecat Gaetan, a fost ridicat se zice, de servitoare, sus, in odaia acesteia, unde i s-au dat primele ingrijiri. Firese era deci ca d-na Leonida si dea oarecare explicatiuni servitoarei sale, care ti d& ajutor. Or, desigur, un sentiment tot atit de firese, de jend, de pudoare, o impiedica pe d-na Leonida si nareze servitoarei faptul aga cum s-a intimplat gi si spun a fost aici un domn, Getan, ne-am luat la cearté si ne-am batut”, ar fi insemnat si se puna intr-o Iumink neconvenabili, si se umileased si atunci instinctiv,a brodat 0 alt& explicatiune necompromif&toare : ,,un domn a venit, @ sirit asupra mea cu_un ciocan gi m-a pridat”. Aceastd explica- tiune era pentru servitoare. Servitoarea ins a chemat pe membrii fami- liei Leonida si le-a narat aceeasi explicatiune, aga c& istorioara a inceput si se inchege. Si aici vi rog si vd amintiti — fiinded din colful in care stiteam am clutat si prind tot ceea ee putea aduce mai multd Iumind —, vaamintiti un crimpei din depozitia d-rului Antonin, care a facut o declaratie nesiliti, nepitimag% — cici nu avea nici un interes. Martorul spunea : ,,cind a venit d-na Leonida mi-a explicat ed un tindr care a venit prade, a lovit-o”. Mai adduga martorul c& a intrebat care este numele tinirului, dar d-na Leonida nu la spus. Am mai intrebat pe doctorul Antoniu, dac& cel putin dl. Bratescu sau surorile d-nei Leonida, cari veniseri cu ea la sanatoriu, nu au divulgat numele lui Géetan, si dl. martor a rispuns negativ, spunindu-va c& a aflat de acest nume numai cind a venit dl, general Nicoleanu. Rezulta deci ci d-na Leonida nu voia sii divulge numele Ini Getan gi oprise pe ceilalti s& facd aceasta. De ce? Nu putea fi vorba de o menajare ! Explicafiunea nu poate fi decit una : d-na Leonida stia c& istorioara cu tilhdria era de cireumstanti gi de aceea nu infelegea si fack din ea un denunt. Dar a mai venit inaintea d-voastra si martorul Brateseu, cumnatul victimei, care v-a spus c& stia de la servitoare ca la d-na Leonida fusese Gaetan, dar acest martor a mai ad&ugat ci ducindu-se si vesteascd pe dl. general Nicoleanu, prefectul politiei, i-a spus ei ¢ vorba de Gietan, dar la rugat ca fati de d-na Leonida s& se fack ci nu stie, pentru ca si afle numele acuzatului chiar din gura victimei. Domnilor jurati, ce joc este acesta? Ce inseamné acest aranjament? Pe cine voia si menajeze dl. Bratescu cind cerea d-lui prefect s& se fact ci nu stie de Gaetan? Ce importanf% avea ca prefectul si afle din gura d-nei Leonida gi nu din alti guri cind e vorba de o crim&? Trebuie si fie © explicatie, finde logica cea mai elementar’ ne spune c& atunci cind cineva ¢ trimis si denunte un fapt nu mai e nici o rafiune s& ind in secret mumele fiptagului? S& cdutim deci explicatia. Afi vizut o& d-na Leonida a evitat si spuna doctorului Antonin numele lui Géetan. Afi mai vazut ¢& toati po- vestea cu tilhdria s-a difuzat prin mijlocirea servitoarei, aga edi d-na Leo- nida s-a mentinut in aceasti explicatie. Pe de alt& parte dl. Britescu roag’s pe dl. Nicoleanu sii se faci ci nu gtie de Gietan. Oare toate acestea nu ne281 Antologie de oratarie judiciars : Dongoroz ofera explicatiunea logic’ ci d-na Leonida mu voia si denunte faptul, finde’ stia e& versiunes cu tilharia a fost scorniti: numai pentru a da o explicatiune necompromititoare pentru ea? Nu rezult& din toate acestea ci d-na Leonida a interzis celor din jurul ci si divulge numelo Ini Gaetan si sé nu denunfe? Si nu mai rezultt oare ci dl. Britescu trecind peste do- rinja d-nei Leonida de a nu spune Ja nimeni, a denuntat totusi faptul, rugind ins& pe dl. general Nicoleanu nu si nu pomeneaseé de numeie lui Gdetan, ci si nu spund ed dl. Brétesen a aflat ¢& ca a fost vietima wnei agresiuni? Tali deci explicatiunea: dl. Briitescu auzind pe dl. dr. Antonin ei rana e grav’ si c& este pericol, s-a temut ca nu cumva victima si moar fara a fi denuntat faptul, si astfel si rimind mostenirea mai mick eu suma data lui Gaetan, gi atunci fri voia d-nei Leonida a alergat dupi prefectul polifiei, repetindu-i si acestnia istorioara cu tilhiria. Prefectul a venit la sanatoriu, aga c& d-na Leonida s-a gasit fata in fata cu el, fara si-i fi dorit prezenta, gi a fost nevoita atunci si reediteze aceeasi poveste cu tilhiria, s& meargi mai departe pe aceast’ pant& si si devind acuzatoare fir sh vrea. Tati deci ci fark a fi nevoie si incriminiim declaratiunea d-nei Leonida ca interesat%, din complexul succesiunii de fapte ce 2m avut ocaziunea s& relatez, rezult& ci aceasté declaratiune nu oglindeste ade- virul. Pacuta la inceput fark intentia de a acuza, ci pentru a da o ex- plieatie necompromi{atozre cclor din jurul siu, dar eu devinja de a mu fi purtat& mai departe, datorita indiscretiunii d-lui Briiteseu, aceasti declaratic ia forma unei acuzii, d-na Leonida fiind push in situatiunea de 2 nu mai putea da inapoi. Omeneste vorbind, e si explicabil ca aceasth femeie care s-a jenat de rudele sale ca si spuné adevarul, si fi fost eu atit mai jenaté de a face acest Iucru fati de limea striin&. Dorinta de a nu se divulga nimie ne indick scrupulul d-nei Leonida de a nu vedea transformindu-se in acuzare explicatiunea de circumstanta pe cate o Gaduse servitoarei si rndelor sale ; aducerea d-Tui Prefect de politie in con- difiznile in care a fost adus, trideazi indiscretia d-lui Briteseu si explicd de ce d-na Leonida nn a mai putut da indivat. Mai tirziu, desigur sub influenta sertimentului de ura, explicabil, si sub imboldul familiei, d-na Leonida s-a mentinut pe tévimul acuziiii, pe care fusese tits fae voie, si nu a mai vevenit. Poate teama de a nu reveni in ceasul al 12-lea, a motivat aranjamentul ca d-na Leonida si absenteze de la, proces. in Iumina celor expuse, vé rog domnilor jurati deci si inkiturati din complexul elementelor ce vor servi la formarea convingerii d-voastri, declaratiunea d-nei Leonida, nu ca interesaté dar ca biodata sub imperiul unei necesitiifi. Ramine declaratinnea lui Gaetan, uniform’ in tot cursul instruc- tinnii ca si inaintea d-voastri, verosimild tocmai prin inkintuirea unor amiinunte pe care acuzatul Je-a expus nesilit si pe care ar fi putt si le tacd daca s-ar fi stint vinovat; sincera fiinded dack acuzatul ar fi voitPledoarie in procesul Gketan 285 wi-gi apere o vind apoi desigur usor i-ar fi fost sii nareze altceva deeit ceca ce w narat. Ar fi putut tagidui c& a yenit cu ciocanul si ci cioeanul dr fi fost al siiu, ar fi putut broda explicatiuni absolut plauzibile asupra canzelor scandalului ete, D-voastrit veti chibzui daci arit&rile Iui Gaet au ceva comun cu atitudinea unui om ce se stie vinovat. ‘Aceasta eu privire la probele rezultind din declaratiunile victimei si acuzatului. S-au mai invocat, domnilor jurati, si o serie de asa zise probe indi- ciale: urme de singe pe cheic, pe casa de bani, pe sticla de benzin’ ete. Vi sea spus, iati proba cea mai indiscutabilé! dar cu cit usurinf& s-a treent peste acest indiscutabil. Probele indiciale desigur sint uncori o prob& irefutabil’, mai ales cind este vorba de pete de singe lisate de mina faptuitorului. Aceste urme poart% cartea de viziti a celui ce le-a isat. Dacd un infractor @ avut im- prudenta s& pund mina plini de singe pe vreun lucru, sia seris el singur Retul de acuzare, fiinded amprentele ce ramin vorbesc mai mult decit tofi martorii din lume. Toate tratatele de ancheté tehnici — adusesem Citeva si vi citese, dar este prea tirziu gi clipele tree prea iute —, zic toate tratatele spun ce cele mai bune amprente sint cele lisate de mina plind de singe sau de orice substanté coloraté si coagulabil’. Firese si corect or fi fost deci ca atunci cind se spune c& urmele de singe gisite pe cheie, pe casa de bani ete. sint lisate de Gietan, si vi se prezinte gi rezultatul ine! expertize care si arate ci in aceste ume s-au gisit urmele miinilor sale, Bi bine domnilor jurafi, stifi ce au raspuns experfii? C&i urmele gisite sint nedeslugite si ch nu se poate gisi vreo amprenti. Si atunci Sha din doud : ori aceste urme nu provin de la atingerea cu mina, fiinded altfel era exclus si nu giseaseli d-nii experfi nimic, cind tofi expertii din lume giisese amprente in atare cazuri, sau urmele indicau alt& mink decit a acuzatului si atunci au devenit subit nedescifrabile. Jat& de ce, dommilor jurati, aceste probe pretinse indiciale trebuie privite ew toatd rezerva cuveniti. $i mai trebuie ceva, Mai trebuie domnilor jurati, sf facefi legtitura — leg&tura care supra atit, de mult pe acuzare — Intre aceste urme si imprejurarea c& in camera unde s-a intimplat faptul an intrat, pind la venirea d-lui jude instructor, o serie de persoane. DI. jude instructor va spune ritos in ordonan{a sa : ,,nimeni n-a intrat in camera Unde sa comis crima pind la venirea noastr’”; or s-2 stabilit aci eu pri sosinfii c& au intrat in camer dl. Bréttescu de doud ori, dl. eépitan Sti- teset, dl. general Nicoleanu, si chiar d-na Leonida cind s-a schimbat, fiindcd rufele sale au fost gsite acolo. Nu uitati céi tot in aceast& ordine de idei s-a mai discutat si chestiunea disparitiunii unor actiuni. Eu m& pun in ipoteza c& n-au dispiirut, Cert este insi c& dl. cApitan Stiitescu favvorbit lui Brateseu ci in} ajun a vasut pe mask la d-na Leonida actiuni de un milion gi jumitate, si atunei indubitabil c& dl. C. Britescu, era atit de grijulin de avutul d-nei Leonida, a ciiutat achiunile, si,286 Antologic de oratorie judiciari : Dongoroz ‘drag’ doamne unde era si le caute inti, desigur nu sub pat, ci in casa de bani, in sifonier si in saltare. $i atunci iat& cum, fara si vrea, sau poate si in alt fel, a mai fost cineva care a putut pita cu singe cheia si casa de bani, mai ales cind acel cineva purtase in mini ciocanul plin de singe. in fine, si mai avefi in vedere d-lor jurati, eX pe si in sifonierul unde se pretinde c& era cheia de la casa de bani, nu s-a gisit nici o urma de singe, fenomen inexplicabil, fiinded nu ne putem dumiri evm Gaetan, care pe servetul din lavabou stergindu-se pe miini a lisat imense urme de singe, si totusi, cu aceste mini insingerate, mai inainte de a le sterge, a umblat la sifonier, a luat cheia si nu a lsat o picituri de singe. Am cerut d-lui jude instructor s& constate acest Iucru. D-sa ne-a raspuns c& nu se mai poate, ci in orice caz, nu a crezut e& prezinté vreun interes s& constate dacd erau sau nu urme la sifonier, atunei eind a ficut prima descindere. Posibil sii fi fost urme — spune d-sa —, posibil si nu fi fost ! Este oare admisibil, domnilor jurafi, ca un jude instructor eu experienti, abil si clarviizitor, s& fi stabilit toate miscirile acuzatului si succesiunes lor, de la gitul victimei si pind la incuietoarea casei de bani, si in acest traseu sk nu se fi oprit la urmele care ar fi existat la sifonier si care ar fi probat ef ipoteza d-lui jude instructor nu este o fantezie ci un ade- vir? Desigur eX nu! Si atunci lipsa urmelor de pe gi din sifonier este Proba cea mai evident’ ci Gietan nu a umblat in acest sifonier gi deci nici la casa de bani, fiinded nu putea umbla la casa de bani, Fars ca in pre- alabil s& ia cheia din sifonier. Dar in gifonier mai erau gi 300 000 lei. Cum se explick ch acesti bani au ajuns la Gaetan fini ca sifonierul si fie pitat de singe? D-l jude instructor a gisit un raspuns: ,,Cei 300 000 lei au fost Inafi in trecere Ja plecare, dupa ce se spilase Gaetan pe mini”, Dar uith dl. jude instruc- tor c& tot in aceeagi ordonanf mai spun : ,,Gaetan, vrind s& vire in buzu- nar cei 300 000 lei, a dat peste sticla de benzina si atunci a scos-o din buzunar gi a aruncat-o pe pat, umplind hirtia cu care era inveliti de singele care ti curgea de la mini. Deci pe sticla de benzind a curs singe, dar in sifonier nu! desi lucrurile se petreceau in aceeasi clipi. Poate se va zice mu a umblat in sifonier cu aceeasi mink en care a apucat sticla. S-ar prea ‘ch poate si fie si aga, daca tot dl. jude instructor nu ne-ar spune ci in tot acest timp, Gietan era cu revolverul intr-o mini tinindu-l afintit asupra d-nei Leonida, si eum Gietan nu are trei mini, inseamni e& cu aceeast tin finea si banii luati din sifonier, arunca si sticla de benzini, si pita de singe unele lucruri, dar nu pata pe altele. Dacd si aceasta mai poate fi Socotita ca realitate, atunci ¢ inutilé orice discutie. Noi socotim ins% c% atare argumente nu constituie probe, ci simple floricele de pur fantezie. Tatd de ce, domnilor jurati, si chestiunea urmelor, departe de a aduce vre-o dovad’ impotriva Ii Gietan, vin din contré s% confirme apirarea sa gi si evidentieze ci tot ce s-a Voit si se brodeze in jurul lor, este 0 poveste.Pledoarie in procesul Gaetan 287 Domnilor jurati. Voi trece la o alti pretins’ probil. S-a spus, domnilor jurati, c& una din probele decisive c& s-a comis o tilharie este faptul c& Gaetan a plecat cu paralele ! Cea mai periculoasé probi, dom- nilor jurati, este proba prin simpli deductiune. Justitia primitivés se im- parfea in felul acesta. Se pornea de la un fapt oarecare gi prin deducfiuni imediate, se gisea vinovatia : te impiedecai pe drum, te raneai si te um- pleai de singe; fatalitatea ficuse ca intimplitor la 20 de pasi, un om si zack mort sau rénit; te giisea cineva plin de singe acolo; deductiunea : esti autorul asasinatului sau rinirii comise la 20m. depirtare! Astizi s-2 abandonat acest sistem, Nu se mai poate judeca si trimite la inchisoare cineva, prin simpli deductiune. Trebuie probe. Faptul ci Gaetan a plecat cu paralele nu inseamn’ ci neapirat a comis o tilharie. Acuzarea tre- buie si fack dovada ed acesti bani au fost ripiti, pentru cA legea o impune. Dacd nu face aceast’ dovadi gi voeste numai pe cale de deductiuni si stabileased faptul, ei bine rezultatul acestei deductiuni nu poate constitui © proba. Si de ce nu este o prob’, domnilor jurati? Fivnded in goana dupi adevir, dac& ne-am mulfumi numai cu corelatiunea dintre un fapt divers si alt fapt divers, oricine si oricind ar putea fi adus ca acuzat inaintea dv., oameni perfect cinstiti s-ar vedes condamnati numai datoriti jocului bizar al acestor coincidente. Repet deci, deductiunea ce se face in speti nu conduce la o proba. Faptul c& Gaetan a plecat cu paralele nu explicS nimic, pentru e& in momentul acela, dupa ce s-a intimplat acea singeroasé altercatiune, starea lui sufleteased nu mai era de aga fel, incit si-i poat& asigura un control al actelor sale. $i aici vin la argumentul confratelui nostra dl. Perieteanu; d-sa spunea: ,,Gdetan n-a lovit-o pe d-na Leonida in momentul cind aceasta deschisese casa cu bani, fiinded socotelile ficute acasi se risipesc, omul isi pierde aplombul, curajul, sth nehotdrit, se produce o astfel de tulburare, incit nu-si mai di seama bine ce trebuie s& faci”; si adiuga: ,nu judecati dup& actele sale, care sint nelogice, care n-ar pirea ci se explicé. Fiinded: omul nu-gi mai di socoteala in atare momente”. Va si zicé nu-mi dideam socoteala, eu, Gaetan, cind nici nu ince- pusem faptul, eind nu rdnisem si nu eram rénit, in schimb, dupd logica acuzirii, trebuia s& am cea mai deplind limpezime mintali, cel mai desi- virsit singe rece si cel mai sever control al actelor mele, atunci cind iegeam din casi, dup% urgia de singe, care fusese acolo ! Ginditi-vé numai un moment, domnitor jurati, ci avefi inaintea d-voastri un om eu_o educatiune ingrijitd, un om cu un trecut nepiitat, un om blajin si incapabil dea face un ru dup& cum v-au spus-o tofimartorii, si vi veti putea da seama de starea sufleteascd, de zguduirea nervoass, de uluirea in care a trebuit si se giiseascd acuzatul atunci cind a vizut singele curgind, cind furia d-nei Leonida Iuase proportii spiiimintiitoare prin strigitele ei si prin indirjirea pe care o pusese unei nesibuite inde- licateti a acuzatului. Dac& in atare circumstante cineva mai poate avea logic in aetele sale si control in atitudine, atunci tot ce-i omenese in om inseamn ec nu mai exist.288 Antologie de oratorie judiciara : Dongoroz Iaté de ce cred c& deductiunea trast din plecarea acuzatului cu banii nue de naturi a aduce lumind in cauzi, si cu atit mai putin de a justi- fica 0 condamnare. Domnilor jurati, voi examina inci un argument al acuzirii; vi se spunea ch: ,,GHetan, dup& ce a hoinirit un timp oarecare, a ajuns la di. maior Bursan si acolo — sustine acuzarea — si-a ticluit 0 adevirata apirare, 2 céutat, consultindu-se cu un avocat, si afle care este situatia lai, care este apArarea cea mai bund gi cum ar trebui si expund faptele organelor justifiei, aga ca si fie la addpost de 0 urmarire prea gravi” Este oare temeinic, sau cel putin logic, acest argument, ridieat la rang de prob’? Domnul Periefeanu ficea mereu apel la bunul simf. Apoi, bunnl simp ne spune, ei dack Gaetan s-ar fi sfituit on maiornl Bursan si eu avocatul Stello Voinescu spre a-si ticlui o apiixare, apoi fri doar fl poate ef ceestia iar fi spns acuzatului : ,,tu ai un revolver in buzansi de ce sti-{i mai complici situafia? aseunde vevolverul, fides chiar dacd d-na Leonida va pomeni de el, va rimine o simpli afirmatie, din moment ce nu se poate face dovada ca tu ai avut revolver”. Or, departe de a se fi procedat asa, dimpotrivi, Gietan face declaratic eX a avut revolver si cind se prezint’ d-lui Prefect Nicoleanu, predi revolverul, cu cartusele induntru, ceea ce dovedeste c& nu voia s& ascund’ nimic justitiei. Si atunci, m& intreb: rezonabild este sustinerea acuzirii, ch acuzatul gia ticluit apirarea? Dar inc’ un fapt: de la ora 1 la 6, acuzatul a stat Ja dl. maior Bursan. Dacé s-ar fi simfit vinovat de tilhdrie, dacd ar fi viut si-si brodeze o aparare, nu numai ea ar fi ascuns revolverul, dar ar mai fi inki- turat inc’ o circumstanfa, care s-a adus ca argument contra lui: ar fi trimis la fratii Negreanu, siar fi cerut acestora s& caute banii pugi, fark stirea lor, in bibliotect, si si-i trimith acesti bani, aga incit atunci cind s-ar fi predat d-lui prefect, s-ar fi predat cu tofi bonii, incit nu s-ar mai fi, tras un argument de vinovitie din imprejurarea ci a ascuns banii, Dar Gaetan nu a fécut nimie pentru a-si_usura acuzatia, fiinded nu s-a gindit un moment c& va fi acuzat de tilhirie. Ceva mai mult, daci ar fi voit si-si aranjeze o apirare, ar fi putut si-si fack citeva autoleziuni, sgirieturi si rini, pentru 2 face si mai verosimili apararea sa. Vi se spune de acuzare : stcest om se simfea incereuit, stia c& va fi arestat”; or, singura atitu dine logick, dack Gietan s-ar fi stint vinovat, ar fi fost aceea de a-si ugura situatia, ascunzind revolverul, aducind banii si inscenind urmele unei lupte. Nimic nu a fSeut din toate acestea. Aceasia vildeste atitudinea unui om, care stia ck nu poate si-si reproseze nimic. Si atunei, cu ce vrea acuzarea si se obfin& condamnarea? Ficind din aminuntele ridicole un portret respingiitor al acuzatului Gaetan? Din experienta mea, stiu_c& ori de cite ori se incepe cu portretul acuzatului inseamna c& nu exist probe. Ori de cite ori sint probe, acuzarea nici nu se ocupk de persoana gi trecutul acuzatului. Hi bine, in procesul acesta, fiinde% lipseau probele, acuzatorii s-au legat de cele mai banale améinunte. Auzeati aseari pe dl. procuror, spunindu-vi: ,,m-am dus la Vacdresti si Lam gisit traducind o nuveli de Merimée in care era vorbaPledoarie in procesul Gaetan 289 de omor?. De Hf inne fereste dacd acuzatul ar fi fost gasit traducind din niet, unde in ultima scen& sint atifia morti, cine ce s-ar fi mai dedus. Tot aga DI. Meitani se adresa sententios acuzatului zicind : ,,iati-ti clevul! Stan Papusi, din comuna eutare, a lovit eu ciocanul pe mituga sit, ca Si-i ia averea” ; Stan P&pust din cine stie ce fund de {ari era in- format de ceca ce ficuse Gietan si a devenit elevul Ini. Vedeti d-lor jurati cum nici teama de ridieol nu pune stavilé incerekrilor acuzirii de a face din acest om un scelerat ! S-a mai zis ,,Gketan nu avea meserie”. Dack ar fi vindut nasturi gi ace la un colf de stradi, avea meserie. Fiinded a vindut insi stofe si automobile de citeva sute de mii de lei, aceasta mm este 0 ocupatiune ! S-au legat de viata intim’ a lui Gaetan, au destrimat tof, «it minjit tot, iar cind a fost cineva care si spund o vorb& bund de el, ‘au zis: ce importa trecutul! Or domnilor jurati, nu_odat& in fata justitiel vepi auzi, atunei cind acuzatul are un cazier judiciar, pe dl. pro- curor spunindu-vi : ,,2. mai fost condamnat, a fient, entare si cutare nele- giuire, si] condamnati, cici iat% uritul Ini treeut”. Si dacd vi se cere sii {ineti seamia de trecutul urit al wmui_om, de ce oare atunei cind acu- zatul a fost cinstit o viata intreag’, st vi se spuni c% in cumpina balantei ily, nu trebuie si conteze nimic din acest trecut onest, ba chiar s& fie socotit ca subiect de deriziune? Ati auzit apostrofiirile adresate acuza- tului: ,.Ai fost baiat de bani gate gi ti-a fost usor si faci pe marinimosul cu colegii. Ai avut avere si ti-a fost Iesne sa fii om manierat”. Dar, domnilor, afi viizut cd in trecutul acesta nu este vorba de maimufareala ‘unui baiat dle bani gata, ei este vorba de acte in care se oglindeste sufletul mare si_ bun al unui om. Din tot (recutul acuzatului se desprinde ca un Iaitmotiv ¢& % avub totdeauna o conduité proba, gi ei nu i se poate reprosa. nimic. Or toata lumea stie si ati auzit adineaori si pe dl. Periefeanu spunind acelasi Inern, ci trebuie sii judecim pe om dup& tot trecutul, dupi toate antecedentele lui, Webuie cu alte euvinte si judecim subicetiv. Ceva mai mult domnilor jarati, atunci cind nu sint probe suficiente yi prin nrmare exist indoiald, ceea ce trebuie si cint&rease’ pentru dy. spre a vA scoate din indoial’ este personalitatea si treeutul acuzatului, Un trecut onest ¢ 0 cheziisie si aceasti chezasie nu poate rimine fari ccou in lupta sufleteasct prin care veti trece dv. atunci cind va trebui sa ziceti ,,da”? sau ,,nu”, S-a spus: dv. judecati dup% intima convingere. Dar se face tn abuz din acest precept. Va spunea colegul meu Costiicheseu ci Jurial este rezultatul unei lupte indelungi, datorit’ c&reia s-a luat din mina regilor si judecitorilor regali judecata, pentru a se da poporului. Ki bine, o dat& cu accast& trecere la justitia popular, vi s-au dat toate drepturile regaliene, si acela de a fi clementi si de a ierta. De aceea cind faceti apel la clement si iertare, nu aveti si dati nimnui socoteala, judecati dup propria dv. constiinfi, finde poporul v-a dat libertatea de a ierts chiar pe vinovati. Cind este vorba, inst, si condamnafi, intima convingere nu mai inseamn& facultatea de a decide dup& imboldul inimii, fiindex poporal ai cirui mandatari sinteti nu v-a dat si libertatea de » condamna un wo. 5290 Antologic de oratorie judiciar’ : Dongorox nevinovat. In caz de condamnare se aplie& toute principiile ordinave inerente justitiei _penale: se cer probe. Juriul nu poate spune: da” pe impresii, ci trebuie s& se pronunte pe baz& de probe evidente. Or, dom- nilor jurati, de 7 zile asist Ia acest proces gi am credints c& nu se voieste a so obtine de la dy. un verdict pe baza de proba, ci confirmaren, unei impre- sinni, care de 7 luni a fost continuu gi cu mare lux intrefinuta de presi. Eu nu atac presa, dar nici n-am s-o apar, pentru c& nu am edderes. Presa a speculat, a batut moneda dintr-un fapt, si nimeni nn poate sa-i reproseze, pentrucd presa isi are si ea nevoile ei. FE deci explicabil s& speculeze anumite cauze, care pot fi sursit de cistig, ca cu banul obtinut astfel si se poatd dezinteresat sustine alte ‘auze superioare, de izbindirea e&rora va profita intreaga societate. De aceeu pe frontispiciul oricdirei gazete ar trebui s& se serie sub cuvintul Redactiei : ,,Interesul public mai presus de orice”, iar sul cuvintul Ad ministratiei : ,,Afacerile sint afaceri?. In opera sa Literatura si Crimina Uitate, Scipio Sigheli ne spune c& Lordul Bdward Rachift divectorul Ini » Morning Herald”? a Inat hotarirea si nu se mai publice in gazeta sa nici © informatiune cu privire la crime gi alte fapte de acest fel, pentru a se impiedica acel spirit erostratic care impinge pe multi ca, cn preful unei Hiradelegi si facd si se vorbeased de ei, cucerind 0 tristit celebritate, Ei bine, peste 6 luni, gazeta eva in pragul falimentului. Si este firesc, presa are nevoie si bata moneda din astfel de fapte care delecteazit mu fimea. In cazul de fata ins s-a exagerat. Si de aceea zie: dv. mui trebuie s4 tineti socotealé de 1 ce s-a seris in toal& presa noastra care napustit fri crutare asupra acestui om. Si aici si-mi permiteti sd ¢ vreo 2 rinduri din aceeasi carte Les grands procés de Vannée 192 Geo London din care colegul meu Perieteanu vi citea adineaori, relatarile unui proces, care zicea cd s-ar asemina cu procesul Gaetan, S-ar asemina din pasajele, pe care le-a citit d-lui, dar dac& ar fi citit insi toate cele 20 pagini, afi fi vazut ed acolo existan probe, jandarmul care a fost la fafa locului, martori oculari. Asasinul crezuse c& nu a fost vazut de ni- meni. Intimplarea insi a facut ca si fie vasut. Prin urmare, daca s-ar fi citit tot, ati fi vazut cd nn exista nici pie de aseminare cu situatia din procesul nostra. Dar iata intr-o alt& afacere, care a facut mare vilva in Franta, chestiunea d-rului Bougrat. Si in. acest proces presa se nipustise contra acuzatului, iar cu ocaziunea judecdrii Ini, prezidentul, consilierul Bringuier, a advesat juratilor un mic avertisment, foarte neuzitat, dar foarte util : ,,Dv. va trebui si faceti abstractiune de tot ¢ ati putut intimplator citi cu privire la aceasta afacere. Spuncti in sinea d-voastri c& nu stiti nimic de aceasta afacere”. Cit de potrivit ar fi fost acest delicut avertisiment si in cazul de fad; ne ingiduim deci la rindul nostru sii vA rugim si face{i abstrac fiune de tot ce ati citit asupra acestei afaceri si sk cumpinifi ca si cum pentru intiia data auziti de ea. Judec afarg, ci confor cerinfelor dupa ¢ ace fi procesul nu dupi zgomotul din re se judeci procesele penale, si datiPledoarie in procesul Gaetan 2a © hotavire justa si echitabili. Va trebui si va intrebati: sint probe de acelea, care sine faci si raspundem da? lar in caz cind examinafi ele- ment en element — fiinded este vorba de o infractiune, care are, noi aga zicem, mai multe elemente —, trebuic si vedeti dac& fiecare element exista numai in cagul cind toate elementele se vor verifica ca probate ziceti da. Si cu aceasta am ajuns la chestiunea remiterii anterioare pe cave a tiatat-o si dl. Periefeanu gi pe care a pus-o in discutiune insisi ordonanta definitivé care a admis si ipoteza ci bani s-au dat inainte. Se pune deci intrebarea : Bxist& sau mu tilbivie atunci cind con- flictul urmat de violente a fost precedat de remiterea voluntard a_unei sume sau a unui obiect ! Deci imprejurarea cA GXetan a primit banii mai inainte de a fi avut loc bitaia, banii cu care apoi a pleeat, mai poate ingidui califiewea de tilhirie? ‘Termenul tilhdrie denumegste la noi o infractiune care exista in toate legiuirile, day cu numiri diferite, la italieni ii zice rapina, la germani Ktaub, la francezi vol avee violence gi aga mai departe. fn realitate insi pretutindeni aceast& infractiune nu este decit un furt en violent& adici insusirea, rpirea avutului altuia, prin mijlocul violengei, spre deosebire de furtul ordinar eare este insugirea bunului altuia, nu prin violent& ei printr-o sustragere adicé luare fara voia stapinului acelui bun. Colegul Perieteanu pentru a ajunge si demonstreze c& exist’ tilharie chiar in eazul tinei remiteri anterioare s-a agifat de o particularitate a textului privitor la furt din codul nostra penal, care a ficut mult vilva in jurisprudenti, dar care azi este trangati. Zicea d-sa: ,la noi furtul este Iuarea pe sub aseuns, incit in sistemul legei noastre nu se mai aplicd la tilharie solu- {iunile’ privind legislatiunile streine”, In rezumat spunea colegul meu Furtul kv noi este luarea pe sub ascuns”. Or, la tilhivie, vietima este fata in fata eu fiptuitorul si de aceea chestiunea remiterii yoluntare nu se poate pune in materie de tilharie, aga eum se pune la furt. Domnilor, termenul ,,ascuns” din art. 306 are 0 anumita semnifi calie, inseamna ceea ce numeau romanii invito domino, adie& contra vointei proptietarului. Asa de exemplu: daci un individ intra intr-o curte gi in vazul proprietarului care e in usa casei ia un lneru din eurte gi fuge eu ol tot furt este, fiinded a lua pe sub ascums nu inseamn’ si iau fara sk fiu vazut, ci si iau frd de voie, Agadar, ca s& existe tilharie, trebuie ca violenta si preceada sau si fie concomitenté eu marea Incrului. Toate legislatinnile sint la fel gi in accast privint& si toate textele respective sint redactate in acelasi mod. La noi, textul art. 317 spune : ,,Acela care prin intrebuintare de violent” —- deci legea ne arata mijlocul — ,,in contra persoanelor san prin amenintairi de a omori sau de-a rani indati, va répi Iucrul altuia”... Va si zied trebuie si ripese avutul altuia prin inirebnin{are de violen{6, Dar daci Incrul mi-a fost dat inainte de bunk voie, mai este ripive gi deci tilhdrie? Tuerul primit se mai poate oare spune ci a intrat in mina mea prin efectul violenjei? Hste tirziu ea st niai citese, dar adusesem imai multi autori, cite unul din fiecare fara, un franeez (Garcon), un italian (Manzini), un german (Fr. von Liszt) si un292 Antologie de oratorie judiciard : Dengoroz englez (K. Kennyi) pentru a documenta cele ce sustin, Voi citi inst numai citeva rinduri din Gargon, care ne-a fost tuturor profesor si eare in opera sa sintetizeaz’ o evolufie intreagi a doctrinei si jurisprudentei. Si iati ce spune, la art. 379 nr, 78: ,,Este un punct astazi bine stabilit in doc- trind gi in jurisprudenta e& remiterea voluntara a Incrului exclude sus- trachiunea”” — asadar nu exist furt —, si implicit nu poate sa existe nici tilhdrie, fiinded tilhdria nu este decit furt prin violenta. Si acum si vii citese o speta : ,,Judecind mai ales c& nu exista furt in faptal vinzitorului care dupa ce a primit preful, refuzdi de a preda lucrul, negind ci av fi primit preful” (acelasi autor, nr. 57). Adic& ma due la taraba unui vin zitor, ii dau o suma, primeste suma si astept si-mi dea marta si in loe de aceasta m& di afara, spunind c& nu i-am dat nici un ban, Ki bine domnilor jurati, acest fapt nu este furt, nu este tilhirie, finde suma i-a fost remisi mu a sustras-o, nu a rapit-o, Poate in acest caz ar fi cel mult o escrocherie. Dar in aceast& materie jurisprudenta a avut ocazie sit solutioneze tot felul de spefe, hotarind in general ci: ,,Lmport& pufin dacd retenti unea nelegitima a unui lucru de citre cel cadruia i s-a remis acel lucrn a fost insotit’ de manevre, destinate a face si se creadi ci retinerea ¢ legitim&” (op. cit., nr. 65). Adicd putin importi dac& eu, prin oarecare manevre, objin de la proprietar posesiunea lucrului gi in ultimul moment intervine intre noi violenta, cearti. Putin importi dac& am uzat de fraudi. Ckci dac& am intrebuintat manevre frauduloase pentru a te face si-mi remiti lucrul ma poti trimite in judecata pentru escrocherie, dar uu pen- tru furt, sau tilhdne fiinded mi-ai predat tu singur lucrul, Tot Garcon spune : ,,Importé putin, dealtfel, daci remiterea’a fost rezultatul cl al unei érori si dacé persoana inculpata, eu stiinta si in mod fraudulos, a profitat de aceasta’ eroare” (op. cif., nr. 120). Agadar raportindu-ne Ja cazul nostru chiar daci am presupune ci din eroare d-na Leonida i-a predat lui Gietan banii, aceasta pujin importa. Din moment ce remitere nu s-a facut prin constringere gi violente, ci din eroare, nu mai este fil harie. In rezumat : remiterea anterioar&, chiar dac&d aceasta’ remitere av fi fructul unei amégiri sau fraude, exclude gi posibilitatea wnei ineriminiri de furt si pe aceea a unei incriminari de tilharie. Aceeasi solutiune o vefi gasi in tofi autorii; nu vei gisi unul singu: care si sustind e4 cu toate c& Incrul a fost predat inainte, iar violentele s-au produs dupa, mai poate fi vorba de tilharie. In atare cazuri vietima se poate plinge de lovituri, cn toate consecintele lor, dar nu se poate plinge de tilhairie, pentrueé Iucrul Ia predat ea singura. De aceea concluziunes d-lui judecitor de instructie sia acuziivii, ch chiar in ipoteza eit Danii s-au dat inainte, inc% existi tilharie, este absolut eronata si deci rimine fiir& valoare. Ceea ce are insi o capital’ valoare este ed dl. jude instructor a simfit in adincul constiinfei sale nevoia de a pune si aceasta ipote ipotezi care n-ar fi trebuit si existe in ordonanta definitivaé, dae convin-Pledoarie in procesul Gaetan 293 gerea judelui instructor ar fi fost ferm& ci nu a existat o remitere ante- rioard, Punind ipoteza, v-n mérturisit implicit cA o crede veridied. Or am aritat c& in aceast& ipotez’, care reprezenta ins& realitatea, nu mai poate fi vorba de tilhirie, Si atunci, neexistind tilhdrie, ce ramine in speti? Ramine lovitura cauzatoare de slutire permanenta. Si aici, domnilor jurati, imi ingadui a va atrage atenfia ch dack vi se va pune o singu’ intrebare asupra culpabilitatii, va trebui s& cercetati pentru _a da ver- dictul d-voastri, existenta fiecdtruia din elementele infractiunii. § veti constata ci unal din aceste elemente nu exista, trebuie si raspundeti nu, finde’ legea cere, pentru a condamma, sii fie toate elementele infrac- {iunii. Care sint aceste elemente? 1) nave unui lucru, 2) Iuarea si se fi ‘cut prin violenta, 3) violenta si fi fost indreptat& contra persoanei. Toate acesten sii le verificati pe rind, Nu existé un element, s-a dus acuzufiunea. Pentra o bund administrare a Justitiei, se descompune ches- tiunea de culpabilitate si se pune pentru fiecare element susceptibil de a forma prin el insusi o infractiune, o intrebare pentruca dy. si puteti da un raspuns cit mai corespunzitor cu vinovatia. Dac& se va pune totusi numai o singuré intrebare, atunci dy. trebuie s& rispundeti nu, din mo- ment ce veti crede ci nu sint intrunite toate elementele, care constituie invinuirea. Si-cu aceasta, domnilor jurati, o si-mi permitefi inc un cuvint inainte de a sfirsi apararea pe care am Ficut-o acuzatului Gketan. Domnilor jurati, am avut credinfa e& in acest proces, sarcina noastr& va fi mult ugurati, prin prezenta in instant a d-nei Leonida. Nadijduiam eX d-sa va veni aici, Nadajduiam c& si dack nu va veni, va face oarecare declara- tiuni prin apirditorii sii, fiinded, domnilor juxafi, orice om in viata lui, ajunge la wn moment dat, atunei cind in jurul timplelor s-asterne zipada anilor, si priveased mai sever trecutul, si examineze eu mai multi seru- pulozitate tot ceea ce a inseris in acest trecut, si cerceteze necrutitor i a gest gi si fack loc astiel remugcdrilor. Or noi n&daj- duiam, credeam chiar, ci d-na Leonida, anticipind asupra acelui moment, ya veni gi va declara inaintea acestei instan{e, care este adevarul si fori astfel Justitia de o eroare judiciara. N-a venit nici d-na Leonida gi ici apard mi an adus wm envint de la d-sa. Nu ne rimine agadar decit o ultim& dar mare nddejde: ¢& prin verdictul dv. veti erufa pe mult ponegritul Gaetan de suferinfa unei con- damnatiuni nedrepte, si pe d-na Leonida de remusearea de mai tirzin, a unei riizbuniri explicabile, dar foarte crude. Acestea sint etrvintele mele,