ELEMENTE DE EMBRIOLOGIE GENETICA MEDICALAEMBRIOLOGIE Existenta umand incepe cu o perioada deosebit de interesantd, de complex si in acelasi timp plin& de mistere. Este perioada dezvoltarii intrauterine a oului, a embrionului si a fitului; este aceea care, prin bogijia de evenimente biologice, pomind de la fecundafie, apoi, continuand cu diferengierea primelor celule, organogeneza, maturizarea morfologic’ si functional a organelor si .elementelor” si terminand cu nasterea nu poate fi asemanat& cu nimic. Fenomenele biologice parcurg acum o anumita cronologie, se inlantuie armonios dar studierea Jor este, in ansamblu, dificila, fiind voalata de ecranul matern. (De aceea, de nenumiarate ori se apeleaza la sinonimele embriologice ale altor specii, asemdnarile morfologice i biologice intre specii fiind, pénd la un anumit punct, evidente in aceasta perioada). Embriologia (embryon ~ embrion, ceea ce se dezvolta in interior; logos ~ stiimta) este acea disciplind a biologiei care se ocupé cu studiul dezvoltarii individuale jezvoltare ontogenetic’) a viefuitoarelor, incepand de la momentul fecundatiei si pana in momentul cand fiinfa a atins stadiul final al dezvoltarii sale morfologice si functionale. Desi se face referire numai la o etapa din istoria viefii individului, totusi, aceasta este hotirdtoare pentru viitorul lui, find etapa in care se realizeaza individualitatea biologics. Ontogenia (= istoria dezvoltarii individului) cuprinde dows etape distincie: © et. prenatala (sau intrauterina) ~ care incepe de Ia fecundatie si se intinde pan’ la nastere; # et, postnatala — care se intinde de la nagtere pand le moarte. Nasterea reprezint’ un important moment de schimbare calitativa, de acum, individul in dezvoltare continuandu-si viata independent de organismul mamei Dezvoltarea produsului de conceptie in etapa prenatal constituie obiectul de studiu al embriologiei Istoria embriologiei este foarte veche. Aristotel este acela care a pus in discuie daca vietuitoarele se dezvolt& prin epigenez& sau sunt preformate, Dupa epigenisti, din oul fecundat iau nastere forme si structuri noi, din ce in ce mai complexe si care conduc izeptat la constituirca individului. Dup’ preformisti, out confine individul ia ta format, dezvoltarea lui nefiind decat un fenomen de crestere pur dimensionala. (La un moment dat, se punea intrebarea dacd mosenirea geneticd este de la femeie sau de la bairbat, adicd de la ovul sau spermatozoid. Aga numifii “spermisti” sustineau c& spermia (spermatozoidul) contine individul in miniatura (romunculus), a carui dezvoltare incepe odat cu patrunderea gametului masculin (=fecundatie) in ovul. Ovistii afirmau ins ca individul preformat se afl in ovul, iar, prin fecundare, spermatozoidul — ca stimul declangeaza cresterea),Actualmente, este dovedit ci informatia genetis Ta tata. provine atat de la mama cat si de Confinutul disciplinei_ “embriologie” se _reprezinta prin: _reproducere, embriogenezéisi organogenez &, Reproducerea implica studiul celulelor sexuale (gameti) si fecundatiei Embriogeneza se intinde, in timp, de la momentul fecundatiei pand la sfarsitul sfptiménii a 8-a a dezvoltarii intrauterine (perioada embrionara). ‘Organogeneza corespunde perioadei care se deruleaza de la sfarsitul sipramanii a la nastere (perioada fetal). 8-a pani Reproducerea Reproducerea (=inmulfirea) este una din particularitatile fundamentale ale Viefuitoarelor. La metazoare (=organisme pluricelulare), reproducerea sexuata este 0 modalitatea de inmuljire aproape exclusiva. O noua fiinfé ia nastere prin impreunarea si contopirea gametului mascul cu gametul femel, impreunare care constituie actul fecundajiei. Din unirea celor doi gamefi de sex opus ia nastere oul fecundat (sau Zigotul), de la eare porneste dezvoltarea unei fiinfe noi. Prin reproducere, viequitoarele igi perpetueaz’ specia, ca urmare a transmiterii materialului genetic la urmasi. La animalele superioare si in special la mamifere, elementele care asigura continuitatea individului si a speciei sunt celulele sexuale mascule si femele, care se formeazi respectiv in testicul si ovar, organe cunoscute sub denumirea genericd de glande germinale sau gonade Gonadele masculine ~ testiculele — au rolul de a produce gameti (spermatozoizi) si hormoni sexuali masculini (festosteron). Ele constituie un organ pereche; se dezvolta in regiunea lombara a cavitajii abdominale i, din luna a 3-a a vietii intrauterine, incep sa coboare, strabat peretele anterior al abdomenului in regiunea inghinalé iar la nasiere se Bisese in scrot La adult, gonada mascula cuprinde in structura ei caracteristicd doud categorii de celule. Prima categorie o formeazé celulele Sertoli, care constituie un vast sincifiu cu functii nutritive. A doua categorie sunt celulele liniei seminale, care, prezentate in ordines formarii sunt: spermatogoniile, spermatociteie de primul ordin, spermatocitele de al doilea ordin, spermatidele si spermatozoizii (gametii masculi). Toate aceste se fn structura celor 400-500 canale seminifere (tubuli mnadei mascule. elemente celul seminiferi contorti) ai gi La mamifere/om, celulele sexuale femele se formeaza in ovare (organe pereche situate in pelvis, de 0 parte gi de alta a uterului). Ovarele produc, deci, gametii feminini (ovulele) si secreta hormonii sexuali feminini: estrogenii si progesteronul Structura ovarului lao adulté este foarte caracteristica. in zona corticala a gonadei femele se observa numeroase formatiuni veziculare (foliculii de Graaf sau foliculii ovarieni). Acestia se prezinté in diferite grade de evolutie.Cei mai tineri ~ foliculii primari — sunt costituiji dintr-o celula voluminoasé vocit) posedand un nucleu de talie mare (=vezicula germinativa) cu un nucleol yoluminos. Citoplasma sa este bogata in rezerve nutritive. fn jurul acesteia se gasesc celule foliculare. Foliculul secundar, sau pe cale de crestere, prezinti aceeasi celulé sexuald in centrul ui, in jurul acestuia se constituie o teacd conjunctiva find, formand, in ansamblul ei, asa-zisul ovisac. Foliculul terfiar apare ca elementul final evolutiv al foliculilor ovarieni. intre ovocit si celulele foliculare se formeaz’ cavitatea foliculara (antrum folliculi), umpluta de lichid folicular. Pana in cele din urm&, excesul de lichid impinge ovocitul spre periferia ovisacului. La nastere, exist Ia ambele ovare 400.000-500.000 foliculi ovarieni primordiali Cea mai mare parte a acestora degenereaza; numai 300-400 foliculi se vor matura in perioada de fertilitate a femeii, formand gametii feminini (ovulele). Acum, in fiecare luna, un folicul ovarian elibereaza un ovul. Acest proces este cunoscut sub numele de ovulatie. Asadar, foliculii ovarieni trebuie si ajunga la maturitate ca s& poati produce ovule. in ultimul stadiu evolutiv al sau, foliculul ovarian creste rapid in orele care preced ovulatia, find gata s& se rupa; urmarea este expulzarea ovulului din ovisac. La femeie, ovulatia este spontana si ritmica si are loc o data pentru fiecare ciclu menstrual. Data ovulatiei este situaté, cel mai adesea, intre a 12-a si a 15-a zi a ciclului menstrual. Perioada preovulatorie este variabild, flind mai constant perioada postovulatorie (14 zile). Intre maturafia foliculului ovarian si modificarile mucoasei uterine existi o strdnsi corelatie, att daca are loc sau nu are loc fecundatia. Ciclul ovarian la femeie in lini mari, perioada din viafa femeii cand aceasta este apta pentru procreare se suprapune pe durata in timp a fenomenului menstruafiei. in general, intervalul mediu al activitatii procreatoare a femeii este 30-35 de ani, Un ciclu menstrual incepe cu prima zi a menstruajiei si se termina cu ziua care precede menstruafia urmatoare, Ciclul fiziologic se repeta, in medie, din 28 in 28 dc zile. Ciclul menstrual este expresia unor activitati neuro-hormonale complexe, care se desfisoara intr-o anumité ordine si la care iau parte sistemul nervos central — in special segmentul lui diencefalic, hipofiza — ovarul si uterul; acesta din urma sufer’é modificari care sunt martore fidele ale proceselor fiziologice cielice, in perioada de activitate sexual a femeii, mucoasa uterina (endometru) este acoperité la suprafayi de un epiteliu monostratificat si pe alocuri ciliat. Gilandele (pscudoglandele) uterine se prezinta ca niste simple invaginatii ale epiteliului uterin, ele patrunzand adéne in mucoasa pan’ la nivelul tunicii musculare (miometru) a peretelui tuterin, (Corionul mucoasei, format din celule conjunctive tinere, se gaseste in zona cea ‘mai profunda a acesteia), Mucoasa uterina este bogata in vase sanguine.in timpul menstruatiei, dou treimi ale endometrului se elimina — persistand numai fundurile de sac ale pseudoglandelor impreuna cu stratul bazal al corionului Imediat dupa incetarea menstruatiei, care dureazi 3-4 zile, portiunea distrusi a endometrului se reface. De aici incolo, pana in ziua a 15-a a ciclului menstrual, proliferarea elementelor endometriale continua, ingroséind mucoasa uterina. Aceste modificari ale endometrului caracterizeaza morfologic faza proliferativa (f.estrogenica, f. folieulara) a ciclului menstrual. De la a 15-a zi, ingrosarea endometrului se accentueaz, glandele se alungesc foarte mult, au lumenul neregulat, dinjat, iar celulele epiteliului manifests semne de activitate secretoare. Endometrul a atins 0 nou stare morfofunctionala = faza secretoare (£. estrogeno-progesteronicd, f. de prenidatie); ea durea7d pana in ziua a 28-a a ciclului menstrual Daca Ia sfirsitul acestei faze nu s-a produs fecundagia vreunui ovul, atunci cea mai mare parte a endometrului se elimina, vasele raman deschise si menstruafia reapare; © data cu ea, reincepe un nou cich, in eventualitatea c& s-a produs fecundarea unui ovul, oul format se fixeazA in grosimea mucoasei uterine, iar menstruafia nu mai reapare. Din acest moment, incepe faza de gestatie (sarcina). Modificarile endometrului se produc sub influenta activitafii ovarului. Astfel, chiar mai inainte ca menstruafia si se fi sférgit, unul dintre foliculii ovarieni incepe sé creasca si si se matureze. Odata cu inmultirea celulelor foliculoase, acestea secret din ce in ce mai multi foliculind (hormon estrogen). Sub influenta hormonului se produce refacerea si proliferarea endometrului dupa incetarea menstruatiei. Cénd foliculul ovarian a ajuns la maturitate completi, are loc ruperea si eliminarea_ovulului (ovulatia); fenomenul se produce in jurul zilei a 15-a a ciclului menstrual (in general, intre a 14-a gi a 18-a zi) Dupa eliminarea ovulului, resturile foliculului ovarian se transforma intr-o adevarata glanda endocrina, asa-zisul corp galben, in a carei secretie predomina un hormon numit progesterona. (Sub influenta hotmonului, endometrul prolifereaz’ sic, realizdnd structura tipica a fazei secretoare), Dacd nu @ avut loc fecundaia unui ovul, corpul galben ia numele de corp galben de menstruatie. Fl involuiaza rapid, (Scdderea bruscd a secretiei de progesterona duce la eliminarea endometrului si la reaparitia menstruatiei). Deca ovulul a fost fecundat, apoi a ajuns in uter, oul format se va cuibari in grosimea mucoasei uterine. Corpul galben va persista mult timp, el luand numele de corp galben de gestatie. (Secrefia lui hormonal favorizeaza fixarea si nutritia oului.) Astfel incepe gestatia ‘Transformatile morfologice si functionale care le sufera foliculul ovarian si apoi corpul galben sunt legate de activitatea endocrina a hipofizei Hipofiza secret un hormon foliculostimulant (HFS) ~ care determina maturafia foliculului. Aceasta secret gi un hormon de luteinizare (HL) ~ sub a cdrui actiune incepe secrefia progesteronei. Hormonul luteotrop (HLT) secretat intretine activitatea corpuluigalben, in plus, avand acjiune troficd asupra oului, dupa ce acesta s-a cuibarit in mucoasa uterina. Deci, faza proliferativa a endometrului este dominata de actiunea hormonala a foliculinei; faza secretoare (pregestativa) este influentat& de actiunea progesteronei Hipofiza si diencefalul sunt centrele superioare de reglare si dozare ale acestor procese hormonale. Nidatia oului si inceputurile dezvoltarii lui s neuro-hormonali, care vor funct mai importanta, € petrec sub influenta acestor factori na pana in momentul in care placenta ia o dezvoltare Nidatia oului Ovulul, odata fecundat, coboara in cavitatea uterind, unde se va fixa in grosimea endometrului — care, in prealabil, a suferit anumite modificari morfofunctionale ce il fac apabil s& rejind si s& hrdneascd oul. Acest proces de ,cuibarire” a oului se numeste nidatie, fntre momentul fecundajiei si ace! al nidafiei se scurge un timp destul de lung pentru ca oul, care a inceput s4 se segmenteze, s& aib’, la nivelul mucoasei uterine, infatisarea unei morule. La femeie, fecundatia are loc intre a 14-a sia 18-a zi a ciclului menstrual; nidatia se petrece in a 28-a zi. Intre fecundafie si nidatie se scurg deci 10-14 zile. O data nidatia realizata, incepe perioada gestatiei (sarcinii). La femeie, sat dureaza in medie 280 zile. Formarea gametilor (Gametogeneza) in interiorul gonadelor, celulele germinale primitive sufera o succesiune de multiplicari si diferenfieri complicate, al ciror termen final este crearea celulelor sexuale mature ~ adic, gamefi ~ singurele elemente capabile s& asigure reproducerea. Gametul mascul este spermatozoidul, iar gametul femel este ovuiui; din unirea lor ia nagtere oul fecundat (zigotul), celuta care este gata s morfofunctionale ale genitorilor si speciei. genereze un individ care va purta caracterele Echipamentul cromozomial al celulelor (somaticd si gameticd) in celulele germinale tinere, nematurizate, ca si in celulele somatice, numarul cromozomilor este de doua ori mai mare decit in celulele sexuale mature, adica in gameti. Celulele somatice, precum si cele germinale tinere au un echipament cromosomic de tip diploid, care se noteazd simbolic cu 2N. Celula diploid’ umana (somaticd/germinalé tinara) confine 46 cromosomi, 44 dintre ei fiind autozomi si 2 find cromozomi sexuali (XX pentru femeie si XY pentru barbat). Cromozomii sunt, de fapt, perechi (asadar, 23 perechi; exceptie, la sexul masculin, unde cei doi cromozomi sexuali sunt diferiti: X si Y).Gamesii masculi gi femeli au un numar injumatitit de cromozomi, deci céte unul din fiecare pereche; garnitura lor cromozomica este de tip haploid (N). (Prin actul fecundatiei — contopirea gametului mascul cu cel femel ~ ia nastere zigotul, Ia care s-a reficut zestrea cromozomic’ de tip diploid). Celulele liniei germinale au putut fi identificate la embrionul uman din a treia siptimana a dezvoltirii, Celulele germinale sufera 0 evolutie proprie, specifica fiecarui sex ~ ajungandu-se, in final, la celulele sexuale (spermatozoid respectiv ovul). Evolutia diferita incepe in saptiména a S-a a viefii intrauterine. Gametogeneza, care are loc in gonade ~ testicule sau ovare ~ apare ca un proces complex, in care dupa doua diviziuni succesive ale nucleului celulelor implicate se formeaza celule sexuale mature (gamefi), cu numar haploid de cromozomi, Procesul se numeste meiozi; el prezinté anumite particularitati de desfasurare la cele doua sexe. Spermatogeneza (formarea gametului masculin) Celulele sexuale mascule trec printr-o serie de transformari morfofunctionale & c&ror finalitate o constituie gametul mascul (spermatozoidul), care este 0 celula sexual matura, capabilé de a fecunda ovulul. Acest ciclu evolutiv poarta numele de spermatogeneza Meioza la barbat are loc in tubii seminiferi ai testiculelor, in care se gasese celulele germinate si celulele (de susfinere) fertile. Dupa pubertate, sub influenfa hormonilor gonadotropi hipofizari, celulele germinale, numite spermatogonii, incep si se divid& (mitotic) gi s& se multiplice continu, pind la varsta de 70 de ani a barbatului, Prin diviziunile acestora nu se produce vreo modificare a numrului cromozomilor. Unele spermatogonii inceteaza, la_un moment dat, multiplicarea, devin mai mari si se transforma in spermatocite de ordinul 1. Echipamentul cromozomic al acestora este tot de tip diploid (2N). Dupa cdtva timp, ele incep diviziunea meiotica primara si devin spermatocite de ordinul 2. Ele vor poseda deci numai jumatate din numarul cromozomilor (N = 23 cromozomi) pe care il avea spermatocitul |. A fost o diviziune reductionald. (Asadar, dintre spermatocipii de al doilea ordin, 50% dejin 22 autozomi si un cromozom sexual X si 50% poseda 22 autozomi si un cromozom sexual Y). Spermatocitii 2 se divid (meioza I) si iau nastere astfel spermatidele. Numarul de ‘cromozomi (22) este, desigur, acelasi cu ai celulei din care provin ‘Acestea Vor suferi o serie complicat’ de modificati citologice (spermiogeneza), transformindu-se in spermatozoizi. Deci, spermatogoniile constituie singura categorie de celule sexuale mascule care se pot gsi in testicul pana la instalarea pubertatii, cand vor aparea si celelalte tipuri de celule ale liniei seminale. Din acel moment, meioza la barbat se desfsoar’ continuu, pan la batréneje. Ea este un proces rapid (in 61 de zile se formeazi o populajie spermatozoidala) si intens (circa 70 milioane de spermatozoizi intr-un ml. de sperma). (© spermatogonie produce, prin cele dou’ diviziuni meiotice (I si ID, patra spermatozoizi cu numar haploid de cromozomi, Din punct de vedere al cromozomilor 6sexuali, ei vor fi de doua feluri: unii cu X si alfii cu Y. Sansele unui spermatozoid cu X de a fecunda un ovul X, rezultind un zigot XX (sex genetic feminin), sunt egale cu sansele unui spermatozoid cu Y de a se uni cu un ovul X si a forma un ou cu XY(sex genetic masculin). In felul acesta, populatia sexelor la nastere este aproape 1:1 cel. germinale spermatids X spermatozoid X pubertate spermatocit 2 reed x eM spermatid X spermatozoid X spermatogonie ——® spermatoctt I xv \ ia permit Y spermatozoid Y spermatocit 2 Y Ng spermatids ¥ spermatozoid Y spermatogonie * meio: meiozdBlt 2N N Procesul spermatogenezei Spermatozoidul este elementul cel mai evoluat al celulelor liniei seminale. Aproape intreaga mas a sa este concentrata in cap, care poate fi asimilat cu nucleul gametului mascul. Marimea capului spermatozoidului poate varia. La om, spermatozoi poseda cromozomul sexual Y au capul mai voluminos decét cei care detin X. Lungimea spermatozoidului, la om, este de 50-60 u. Spermatozoizii sunt elemente celulare active, ei deplasindu-se prin miscari ondulatori ale cozii. Viteza lor atinge 2-3 mm/min, Gamefii masculi pot trai un timp destul de lung in interiorul organelor genitale interne ale femeii, timp care poate merge pand la 8 zile din momentul ejaculdrii spermei. Spermatozoidul are un echipament complex de fermenti oxidanti Cinclusiv hialuronidaza) care permit permeabilizarea membranei ovulare, favorizand prin aceasta actul fecundatiei Formarea spermei Spermatozoizii ajunsi la maturitate sunt eliminati in tumenut tubilor seminiferi, de unde vor urma edile spermatice pentru a se acumula in veziculele seminale. Abia la nivelul epididimului spermatozoizii cdstiga in mobilitate. Deci, spermatozoizii terming maturizarea lor in caile spermatice. in momentul ejaculdrii, ei sunt amestecati cu secrejiile epidi prostatice, ansamblul lor constituind sperma. Durata tranzitului spermatozoizilor prin cdile spermatice, de la eliberarea lor pai la aparitia in ejaculat, este de 10-14 zile. imare, veziculare giOvogeneza (formarea gametului feminin) Ovogeneza cuprinde ansamblul transformarilor morfofunctionale suferite de celulele sexuale femele in trecerea lor de la stadiul de ovogonie la stadiul de ovul. Maturatia (meioza) celulelor liniei ovulate este, in general, asemandtoare maturafiei celulelor sexuale mascule Ovogoniile, cele mai tinere celule sexuale femele, provin din celule germinale primordiale. Ovogoniile se intalnesc doar in structura ovarului embrionar si in stadiile timpurii ale viefi fetale. Spre deosebire de barbat, la care spermatogoniile se diferentiaza in spermatocite la varsta pubertatii, la femeie, ovogoniile incep si se divida si se transforma in ovocite primare foarte precoce, in viafa intrauterind (Juna a treia). In luna a saptea, ovogoniile dispar, intrucdt toate s-au diferenfiat in ovocite. Capitalul” de ovogonii al ovarului este limitat (circa 300.000). La nagtere, in ovar se gasesc numai ovocite. Echipamentul cromozomic al ovogoniilor este de tip diploid (2N cromozomi), Ovocitul de primul ordin este rezultatul diviziunii prin mitozi — deci, fara reducerea numirului cromozomilor (2N) ~ a ovogoniei. (Ovocitul primar este mai mare fiind mai bogat in deutoplasma, substante lipo-proteice si glicogen, fermenti decat ‘ovogonia ~ inconjurat cu celule foticulare, formand foliculul primordial). El incepe imediat meioza I (reductional) dar se opreste intr-una din fazele acesteia (diploten, din profaza); ovocitul trece intr-o ..fazi de asteptare”, care se prelungeste multi ani, pani la ovulatie. Ovocitul de ordinul 2 ia nastere printr-o diviziune heterotipica reductionala a ovocitului de ordinut 1. Dup& pubertate, sub actiunea hormonului folicul-stimulator (HFS), cateve ovocite igi incep lunar maturarea: meioza se reia si, ulterior, se formeaza dou celule (inegale): ovocitul 2 (care preia aproape intreaga masi citoplasmatica a ovocitului 1) si primul globul polar (foarte mic). De obicei, un singur ovocit se matureaza complet (sub actiunea HES gi HL) si va fi expulzat dupa ovulatie. in acest proces meiotic, ca si in cazul maturatiei celulelor seminale ~ se reduce numarul cromozomilor (in ovocitul 2 si globulul polar) la jumftate fay de numérul cromozomilor din ovocitul 1: deci de la o armatura diploid’ (2N) la una haploida (N). Ovocitul 2 si globulul polar trec in trompa si incep meioza I; pentru ovocit, ea nu se va termina decat daca se produce fecundarea. ‘Ovulul reprezint& produsul final al evolufiei celulelor sexuale femele, Rezultd din diviziunea homeotipica a ovocitului 2 — deci, ftird micsorarea numarului cromozemilor, echipamentul acestei celule fiind tot de tip haploid (N). (La femeie, acest numar este, dupa cum se stie, de 23 cromozomi, din care 22 autozomi si un cromozom sexual, X). Cu ocazia diviziunii ovocitului 2, 0 data cu ovulul apare inca un globul polar; acesta, impreuna cu ceilalji 2, rezultati din diviziunea primului giobul polar, dau un numar de 3 celule de acest tip (rezultati in urma meiozei). Ovulul este o celulé voluminoasa (0,15-0,20 mm in diametru), saraca in rezerve nutritive. Asadar, prin meioza, dintr-un ovocit de ordin 1 rezulta o singuré celula sexuala (gamet) apta de fecundare. intrucdt reluarea meiozei dupa pubertate se face cu ritmul de un ovoeit pe luna, rezulta’c& la femeie gametogeneza este putin intensé, S-a socotit c& 0menste Henstruatia Fece —Cielal menstrual la femeie gi raporturile— Maturajia foliculului in ovar de la stadiul de ovocit, la cel de folicul de Graef, ponta ovulard si fecun- datia. t= om glecing, 2 Cavitstes wiering. 3 — corps g*femeie elimina, in cursul perioadei reproductive, aproximativ 350-400 de ovule, cate unul pentru fiecare ciclu menstrual de 28 de zile. Transportul gametilor 1. Trecerea ovulului in trompé& in momentul ovulatici, ovulul este captat de pavilionul trompei, care se aplic& pe suprafaja ovarului. Progresia lui spre ampula tubular’, unde are loc fecundarea, este asigurata de contractiile musculaturii trompei, vibrafiile epiteliului ciliat, care conlucreazd la formarea unui curent de lichid folicular si peritoneal care antreneazi ovulul. 2. Transportul spermatozoizilor. Gameyii maseuliajunsi in vagin strabat distana (lung) pe care o au de parcurs grajie mobilitafii lor si unor conditii locale favorabile, Primul obstacol de trecut este colul uterin. Contracfiile uterine, declansate de descarcarile de ocitocina date de excitarea colului uterin, vor favoriza progresiunea spermatozoizilor. in cursul tranzitului prin cdile genitale feminine, spermatozoizii dobandese capacitatea de a fi fecundangi. Aceasti calitate este insusita prin contactul cu cdile si secrefiile genitale feminine, Fecundarea Fecundarea este actul unirii gametului mascul cu gametul femel, in urma careia urmesz& contopirea intim& a maselor citoplasmatice si nucleare a celor 2 gameti Fecundarea este ,.ctapa finala” a procesului de reproducere. Procesul are loc in ampula tubard, in orele care urmeaz8 ovulatiei. Supraviefuirea oului nefecundat este limitata si ea, la céteva ore. La femeie, in mod normal, sunt introdusi in vagin prin ejaculare aproximativ 170- 300 milioane de spermatozoizi. in jurul ovulului ajung, dupa cdteva ore de ramanere in tractul genital feminin, cdteva mii de spermatozoizi: dintre acestia, doar unul va fecunda ovulul. La om, deci, fecundarea este monospermica. Fecundarea este un fenomen destul de complex, pentru realizarea caruia se eer anumite conditii cét si interventia unor factori activatori. Patrunderea spermatozoidului in ovul se face prin eftactia inveligurilor acestuia. (Dupa cum se stie, gametul mascul confine un ferment depolimerizant — hialuronidaza ~ care ,topeste” invelisurile ovulului, permitandu-i penetrarea si, astfel, realizarea ,actului” fecundatie. Prin fuziunea celor doi gameti haploizi (N=23) se reface numarul diploid de cromozomi caracteristici speciei (N=46). Incepand cu celula nou formata (zigot), toate celulele somatice vor avea cromozomii in perechi, deci, cu provenienta dubld, matern’ si pated, in momentul formarii zigotului, ,zestrea ereditara” a celor doi pArinti_ se organizeaz& intr-o structuré noua, total diferité de a parintilor, unica, Ea determina individualitatea geneticd a organismului jin momentul fecundarii, se stabileste sexu! genetic al viitorului organism prin .imperecherea” intamplatoare a cromozomilor sexuali din gameti: spermatozoidul cu Xfecundind un ovul X va duce la aparitia unui zigot cu XX (sex genetic feminin); spermatozoidul cu Y fecundand un ovul X va duce la aparitia unui zigot cu XY (sex genetic masculin). Cele doua tipuri de spermatozoizi (cu X respectiv cu Y) au aparent sanse egale de fecundare. De aceea, raportul sexelor M:F este in jur de 1:1. Exist posibilitatea (rar) unei duble fecundari, atunci cand ovarul elibereazé in momentul ovulatiei doua ovule. (Altfel, in mod normal, cele doua ovare produc ovule pe rand, unul intr-o lund celdlalt in urmitoarea lund). Prin fecundarea ovulelor expulzate concomitent se vor forma doi zigoti, care pot evolua independent, aparind astfel o pereche de gemeni bivitelini (heterozigoti) Embriogeneza Embriogeneza este perioada dezvoltarii intrauterine care debuteaza cu formarea ‘oului (zigotului) si continu’ pand ta sfarsitul s€iptimanii a 8-a. in aceasta perioada au loc procese de crestere, diferentiere si organizare celulara. in prima siptimana, zigotu! incepe un lung proces de segmentare. (Segmentarea reprezinta primul stadiu al embriogenezei si consti in diviziuni multiple ale oului, proces care, in final, conduce la constituires unor edificii pluricelulare). Diviziunea zigotului este mitotica, adicd, fiecare celulé rezultati are, ca si aceea din care provine, 46 cromozomi. intregul proces se petrece in interiorul membranei pellucide, care inveleste ‘oul. Numirul celulelor (=blastomere) creste, prin diviziuni repetate, in progresie geometrica: din (primele) 2 rezuita 4, din acestea rezulti 8 si apoi 16. Rezultatul este morula care, atunci cand are 12-16 blastomere, ajunge in cavitatea uterind — in a 4-a zi dupa fecundare (a 18-a zi a ciclului) ~, dupa ce a parcurs lungimea trompei uterine gratie contractiei musculare tubare migc&rii cililor. Abia in stadiul de morula se va abserva o diferenja dimensional a celulelor: cele mai mici, de la periferie (micromere) se affa la originea trofoblastului, iar cele mari (macromere), din interior} acestei sfere, la origineabutonuiui erbrionar (embrioblastului).. La 72 de ore de la fecundatie, morula contine 58 de blastomere. in acest moment, datorita diviziunii mai rapide a micromerelor, intre acestea si mactomere apare wn spafiu liber — blastocel. Din macromere, care se divid in continuare, va lua nastere ‘embrioblastul (viitorul embrion). Aceste blastomere relativ voluminoase sunt grupate la un pol (polul embrionar). Din micromere va lua nastere trofoblastul; el ia contact direct cu fesutul mucoasei uterine; el asigur4 nutritia blastocistului Butonul embrionar (embrioblastul) impreuna cu trofoblastul aleatui organic cunoscut sub numele de blastocist. Toate transformarile s-au produs in cuprinsul membranei pellucida, care inst va subjia treptat si va disparea definitiv. un tot Implantarea se face in a 6-a~ a 7-a zi de la fecundare (a 20-a zi a ciclului).mere (dupa 40-50 de are de ec de 16 blastomere (@Glastocist unilaminse PF Celle tratatlastice — Emtrobest Caviaies blastocistiss Epil endomet 4o— Blastocistul in ziua a 6-a (ecto- blastul ineese si apard) 1 = ceiule trofoblastice. 2 — Zetobiastul ; § — Ci ‘folrofoblastal 4 — Blamocelt — Blastocistul in ziua (endoblastul se dife- — Blastocistul la stirgitul celei de a 2a siptanninl 5 1 — Somstoploura ne. Zenohismul cape aubleaza aE Tiree) ey Vy jo"Fixarea blastocistului se realizeazi la nivelul polului embrionar. in acest stadiu, butonul embrionar incepe sa se individualizeze net de trofoblast. Procesul are loc sub influenta hormonilor ovarieni ~ progesteron, estrogeni ~ care au stimulat receptivitatea endometrului, (implantarea anormal a blastocistului — in afara cavitatii uterine — duce la sarcina extrauterina (ectopica), mai frecvent, aceasta fiind intalnita in trompa uterina. Din luna a doua, sarcina este prea mare pentru ca si ineapa in tuba uterina si se produce hemoragie, cu rise de deces in caz de neinterventies. ~ Mai rar, implantarea poate avea loc la nivelul cervixului (colului uterin) sau chiar in cavitatea abdominala — in urma ruperii trompei uterine. in situatia de fixare in col, placenta se implanteaza mai jos decat normal (placenta praevia), existand riscul major de producere a unui avort spontan (cu hemoragie abundenta, ce poate fi cauza decesuluiy. in @ doua sdptamand se petrec numeroase evenimente la nivelul butonului embrionar, a anexelor, a trofoblastului si a endometrului. in aceasta perioada, butonul embrionar se transforma intr-un disc cu doua foite. La oul de 6 zile apare o foita monostratificaid - ectoblastul primar. La 8 zile, pe fata inferioaré a acestuia se diferentiazi entoblastul care, prelungindu-se, va delimita lecitocelul. {in interiorul butonului embrionar, deasupra ectoblastului, se formeazi o mica cavitate aplatizati — eavitatea amniotic’ Spatiul cuprins intre trofoblast si edificiul embrionar va fi umplut de maj gma reticulari, sau mezoblastul embrionar. Acesta ~ condensat sub trofoblast si in jurul ansamblului constituit de cavitatea amniotica, discul embrionar si lecitocel — va delimita © cavitate cunoscuti sub numele de celom embrionar. in paralel, trofoblastul suferé modificari: pe oul uman de 7 zile se observa o ‘ingrosare a trofoblastului in zona unde are loc contactul cu mucoasa uterina. in acest loc, trofoblastul se constituie in doua foite: una superficiald, mai groasa (=sineitiotrofoblast), ald alta mai profunda ( spre cavitatea uterind itotrofoblast), ele formand unicul invelig al oului in partea La sfarsitul saptamanii a doua, se remarca Ja nivelul partie’ unei a treia foite, iar la nivelul trofoblastului incep sf se formeze formatiuni vilozitare. in a treia saptimand, evenimentele care se petrec la nivelul discului embrionar definese gastrula tia, cu formarea celei de a treia foite embrionare. La sfarsitul saptamanii a [l-a, discul embrionar incepe s se alungeascda diametrele sale. inspre @ 15-a zi, in axa acestuia se schifeaz& inceputul liniei primitive, care se va continua pan la mijlocul cdmpului embrionar, unde se va termina intr-un nodul nodulul Hensen. (Linia primitiva este constituité printr-o proliferare intensa si o invaginare a celulelor ectoblastice in profunzime). Celulele ectoblastice invaginate vor forma o noua foiti embrionara, situata intre ectoblast si endoblast (=mezoblastul unul din— Evolutia rea tubului neural, 2 — Ectoblastul neursii. @ — Creasta’ ne:Dupa formarea liniei primitive, se dezvoltd, plecdnd de la nodulul Hensen, asa- numita ,prelungire cefalicé”, cu aspect tubuliform, cunoscut sub denumirea de canal cordal, Peretele superior al canalului va forma placa cordalé. Elementele care au constituit place cordala vor forma ulterior coarda dorsald inainte de sfarsitul celei de a treia siptamani, din ectoblast va lua nastere placa neurali, care indic8 inceputul neurula tiei (proces care va cuprinde siptaména a 1V-a). Gastrulatia consta deci intr-o reorganizare a structurii oului existent la sfarsitul segmentirii si se sfarseste cu nasterea celor trei foife embrionare. Celulele embrionare in dezvoltarea lor suferd un proces evolutiv, de la o diferentiere foarte mica pan la un anumit grad de specializare, in funcjie de o multitudine de factori, in principal de localizarea la nivelul diferitelor foije embrionare. Cu gastrulajia, apare de asemenea simetria bilaterala a embrionului, axa de simetrie find linia primitiva si prelungirea cefalica. Prin ansamblul de transformari, gastrulatia deschide perioada organogenezei, care incepe cu neurulafia, chiar inainte de sfarsitul saptamanii a IIl-a Patologia primelor trei sGipt&imani Este constatat faptul c& circa jumatate din numérul zigotilor dispar inainte de nidatie si apoi aproximativ o treime dispar inainte de sfarsitul saptamanii a Ill-a. Aceast perioada a viefii produsului de conceptie este cea care define riscul vital ce! mai ridicat. Pe de alta parte, existé posibilitatea producerii unor leziuni compatibile totusi cu viata. Unele anomalii ale gastrulirii pot fi cauza aparitiei unor malformatii. (Perturbatiile de simetrie, de pilda, ar conduce la ceea ce numim in patologie situs inversus. Apoi, diferitele categorii de monstri (dubli, teratopagi, teratodelfi, teratodini) si-ar avea geneza in dedublarea totala sau partiald a axei linie primitiva — prelungire cefalica. Este posibil, de asemenea, ca unele malformatii grave ale sistemului nervos si rezulte din perturbari suferite in perioada gastrularii ete.) La sflrsitul primei luni de viata intrauterina se petrec urmatoarele in ‘© evolutia ectoblastului, La aceast’ varsti a embrionului, transformarile ectoblastului constau in: formarea plicii, a santului si, in final, @ tubului neural. (Aceste elemente provin din ingrosarea si adancirea foitei ecioblastice). Procesele de diferentiere a ecioblastului, dup cum s-au aratat, constituie neurulatia. Tubul neural este foarte voluminos inspre extremitatea anterioara (cefalica), unde se va forma encefalul; el se subfiaza incepand din zona mijlocie, unde se va dezvolia maduva spinarii, De o parte gi alta 2 Jui se detaseaza, din marginea sanqului neural anterior, dou creste ganglionare, care vor da nastere ganglionilor nervosi. Restul ectoblastului, care nu a luat parte la formarea tubului neural, va primi numele de epiblast — constituind elementul de origine al aparatului ‘tegumentar, placardelor senzoriale si cristalinului. © eyolutia cordomezoblastului. Mezoblastul, dispus lateral corzii dorsale. prezinté. parfile: paraxial’, intermediar, laterala. Cel paraaxial se segmenteaz la sfarsitul siptimanii a Il-a luand nastere astfel somitele.Ele incadreazé deci tubul neural. (La sfargitul luni a IJ-a vor exista aproximativ 40-44 perechi de somite. Din ele se vor diferentia: sclerotoamele, miotoamele si dermatoamele, care vor forma: mugurii corpurilor vertebrale, respectiv musculatura dorsala a corpului si derma tegumentelor). Mezoblastul intermediar va suferi o segmentare in nefrotoame; partea sa caudalé ~ nesegmentati — impreund cu neftotoamele va participa la constituirea celor 3 rinichi embrionari: pronefros, mezonefros, metanefros. + evolutia entoblastului, Acesta va avea o evolutie mai simpli, raméndnd 0 formatiune unistratificata, care va da nastere in partea sa intraembrionara intestinului primitiy, iar in teritoriul extraembrionar la vezicula ombilicala. Dupa gastrulatie, pan’ la siptamana a [ll-a, embrionul are forma de dise (este planiform) si in continuitate cu anexele. La sfirsitul lunii 1, el va lua o forma cilindrica, prefigurdnd morfologia definitiva (care va fi completata in luna a Il-a), in momentul in care devine cilindroid, embrionul se izoleazd de anexe tinzdnd spre forma fetald — unde nu mai este legat de restul oului decat prin cordonul ombilical. La sffirsitul luni a I-a (in a 30-a zi), embrionul masoara cca. Smm. Este incovoiat si prezinta o extremitate cefalic’, o regiune mijlocie si o extremitate caudal subtiata. Extremitatea cefalicd cuprinde voluminoasele vezicule cerebrale: cea anterioara (prozencefaiul) bombeaza intr-o formatiune frontalé. Pe marginile regiunii cefalice au aparut 4 arcuri branhiale. Amplasarea organelor olfactiv, optic si auditiv este marcata doar prin simple ingrosiiri epiblastice. Extremitatea caudal’ constituie un mugure caudal, care se subjiaz’ intr-un apendice caudal, cu existenta temporara Organizarea intend este sumard, Pot fi identificate: un tub neural cu trei vezicule cerebrale primitive; un aparat cardio-circulator deja functional; nefrotomii pronefrosului in regresiune si cei ai mezonefrosului in dezvoltare; un mugure traheal; un mugure hepatic si unul pancreatic, derivati din intestinul primitv. Astfel, prima lund a condus la stabilirea formei exterioare generale si la marile diferentieri esentiale ale celor trei foite primitive. in a doua lund, embrionul dobandeste progresiv o forma umand. El creste in lungime, se redreseaz8 progresiv, curbura dorsald apoi cea ventral estompandu-se. Regiunea cefalic’ se mareste relativ mai mult decat restul corpului. Faja se precizeaza gratie aparitiei definitive a gurii, a foselor nazale primitive, a apropierii spre linia mediand a mugurilor oculari, a dezvoltarii unui inceput de ureche externa. ‘Arcurile branhiale se estompeaza, in timp ce gatul este in curs de formare. La nivelul portiunii mijlocii, mugurii membrelor apérufi la inceputul lunii, sub forma de simple palete, cresc rapid. (Ei se impart in dou apoi in trei segmente. Pe segmentul distal, 4 sanfuri separa progresiv mugurii degetelor). La extremitatea caudala, apendicele caudal dispare; apar organele genitale exteme, in forma lor rudimentara.Unele organe interme au inceput si se dezvolte la sfarsitul primei luni, dar cea mai mare parte a acestora apar la inceputul lunii a I-a. in cursul acesteia, tofi mugurii organici iau raporturi definitive si suferd o dezvoltare care ii apropie cel mai adesea de structura definitiva. ‘Aceasta este perioada cu cel mai inait nivel de organogenez8. Tot acum: cavitatea amnioticd suferé 0 enorma dezvoltare, in paralel cu dezvoltarea embrionului, Rejeaua circulatorie vitelina pierde din importanta sa. Vilozitatile, la inceput egal repartizate in jurul oul inegald; aceasta precede formarea placentei propriu-ise. incep si aiba o dezvoltare Patologia in perioada a 4-a~ a 8-a sélptéiman a Embrionul, in aceasta perioada, este foarte sensibil la ac{iunea unor factori (toxici) externi. Aceasia se explicd prin intensa organogenezi care are loc. Perturbarea mecanismelor complexe de inductie si diferentiere celularé va avea drept consecinta producerea unor anomalii, mai pujin localizate. Aceste procese sunt condifionate de: = constitutia genetica a embrionului; - perioada interventiei agentului extern; ~ momentul critic al fiecarui organ; ~ afinitatea preferentiala a agentului pentru anumite organe. Organogeneza intre a Mla si a IX-a lund (perioada fetalé). incepand cu luna a Il-a, forma general a produsului de conceptie este bine definité. Din acest moment, se aplica embrionului termenul de J Perioada fetala tine pand la sfarsitul graviditajii. Acum se produc: ~ ocrestere rapids a taliei $i greutatiis ~ la nivehul mugurilor organici, un supliment de diferengiere la scar celulard; + pentru unele aparate si sisteme, stabilirea unei funcfii de tip provizoria sau definitiv; - formarea placentei propriu-zise Modificééri morfologice externe. In perioada fetal au loc: reducerea progresiv a proporfillor capului in raport cu cele ale ansamblului fetal; modelajul fetei: cresterea membrelor. Din luna a Hl-a: se precizeazé gatul, spar pleoapele sudate intre ele, ochii si urechile iau pozitie definitiva pe fad, se precizeaza articulatiile membrelor, apar unghiile la degete, se dezvolta si se diferentiaza organele genitale. in lunile a IV si a V-a: tegumentele se acopera cu lanugo, apar migcdrile spontane, in luna a Vi-a: greutatea atinge cca. 1000 g.; talia vertex-coccis este de aproximativ 20 em.= Aspectal unui embrion de.28 zile (dupi 3. Langman), 1 — Piacoaa otied. 2 — Pie: coda opel. 2 — Cordonul ombilieal. ¢— Arcurile bran- iale. — AL = Aspectal unui embrion de 7 sipti- mink; B. — Aspectul unui embrion de 8 s&ptéminl,in luna a Vil-a: pleoapele se separ intre ele si globii oculari devin vizibili. ‘Tegumentele sunt inc& subtiri in ultimele doua luni: se produce o crestere intensa a taliei si a greutati Modific&ri interne. Mugurii organici au fost stabiliti in perioada embrionara. in cursul perioadei fetale ei sufera o crestere care se asociazd cu o intensa diferentiere celular’. in sistemul nervos si aparatul genital organogeneza se continua inca din etapa anterioara, riménand s& se completeze chiar dupa nastere. Se petrec transformari esentiale care pregitesc viata autonoma: sunt modificdri importante ale aparatului respirator. (Functiunea respiratorie va depinde ins, dupa nastere, si de concursul altor organe, centri nervosi, aparate musculare si scheletice ale toracelui). La sfargitul lunii a Vi-a, deci, sunt realizate condifiile unei activitati ,.a minima”, care se vor intregi la sfarsitul gestatiei Placenta in cursul perioadei embrionare au apéirut vilozitatile coriale. fn perioada fetala, plecind de la unele dintre ele, se va dezvolta placenta propriu-zisi. Aceasta are origine mixté, materna si fetalé si dubla functiune, de schimb si endocrina. Este vorba de trunchiuri vilozitare de prim ordin (cca. 20-40) care se subdivizeaza in trunchiuri vilozitare de al fI-lea sau al Ill-lea ordin. (Ansamblul de ramificatii si trunchiuri primare definese un cotiledon). Dar, si din trunchiurile vilozitare de ordinele II si HI pleac& numeroase ramuri care formeaz& un ansamblu de vilozitatilibere, acoperite ele insele de numeroase ramificatii si muguri Diferitele ramuri formeaza in final un sistem cilindric, care se implanteazé pe placa bazald dupi o linie circulara. incepand din luna a V-a, datorita cresterii necesitatilor fitului precum si expansiunii uterului, placenta sufera 0 dezvoltare accentuatd (care se realizeazi att in diamete cat si in grosime). Aceasta va avea drept consecinid o crestere a suprafejei de schimb, care va realiza aproape 15 mp la sfarsitul gestatiel Placenta este un organ vascular; exist o circulatie sanguind de origine fetalé si una de origine matema. Debitul circulatiei fetale la termen este intre 150 si 165 ml pe minut. Alte anexe ale perioadei embrio-fetale Amniosul, aplicat direct pe faja profund’ a corionului, timiteazd 0 eavitate amniotica, care creste progresiv. Acest compartiment reprezinta mediul (lichid) in care se dezvolta fatul. Lichidul amniotic atinge la termen un volum de 1,5-2 litri. El constituie un mijloc de protectie pentru fat si este de asemenea obiectul schimburilor continue dintre compartimentele mater si fetalCordonul ombilical se implanteaza pe fata ventrali, intr-un amplasament la ‘inceput larg si relativ jos situat. in timpul perioadei fetale, ombilicul se reduce in diametru si isi stabileste progresiv pozitia definitiva, La cealalta extremitate, cordonul ombilical abordeaza discul placentar, de regula, in centrul lui ( mai rar, marginal). Asadar, sistemul anexial in cursul perioadei fetale se reduce la ~ 0 camera fetala: cavitate amnioticd unde fitul se scalda intr-un mediu lichid; ~ un organ de schimb cu mama: placenta, care indeplineste inclusiv o functie hormonal; - ovale de legatura: cordonul ombilical Patologia perioadei fetale Pericada fetali este caracterizata prin cresterea si maturafia functional a diferitelor organe. Trei aparate constituie obiectul unei mai accentuate diferentieri aparatul genital, sistemul nervos si aparatul locomotor. in aceasta perioada, produsul de conceptie este sensibil la actiunea unor factori extemi care pot afecta respectiv migratia si stratificarea care au loc in sistemul nervos, procesele de osificare 5. a, De asemenea, influentele noci¥ pot fi 0 cauzi a producerii nasterilor premature etc. Sisteme de referin{a Corpul uman are un aspect tridimensional. in intregul sau, el poate fi raportat la axe si planuri. Axele sugereaza directile spatiale, iar planurile, sectiunile corpului. Axele recunoscute sunt: ali (longitudinala); = _antero-posterioara (sagitala, ventro-dorsala); - orizontala (transversala). Axa vertical (longitudinalé stribate corpul ~ aflat in pozitie ortostatica — in lungimea sa; este perpendiculard pe sol. Ea are un pol superior (=cranial) si un pol inferior (=caudai). De aceea, se mai numeste si axa cranio-caudala; pleacd, deci, din crestetul capului (vertex) si ajunge pana la coccis (portiunea terminala a coloanei vertebrale). Axa antero-posterioar & (sagital& ventro-dorsalé) defineste grosimea corpului. Ea are un capat anterior (=ventral) si unul posterior (=dorsal). Cu axa vertical, pe care cade perpendicular, formeaza un unghi drept. Axa orizontal &(transversal@ exprima litimea corpului. (Ea strabate corpul de la dreapta la stanga). De la denumirea axelor deriva termenii indicatori (de pozitie): ~ superior (-cranial) si inferior (caudal); ~ anterior (ventral) si posterior (dorsal); - drept (dexter) si stng (sinister), Planurile pe care le recunoastem sunt ~ median (sagital):~ frontal; = transversal, Planul median (simetriei bilaterale) strabate corpul pe linia sa centrala (mediand), impartindu-! in doud jumatafi simetrice. (Denumirea de plan sagital vine de la sutura — sagitala — a craniului, prin care trece). Planul frontal ,sectioneaza” corpul in partile: anterioara (ventrala) si posterioara (Gorsal8). (El trece paralel cu fruntea si cu sutura coronald a craniului). Planul transversal este altfel numit si plan orizontal. El imparte corpul in segmente suprapuse, paralele intre ele, ceea ce justificd inclusiv denumirea de planul ‘metameriei corpului Alfi termeni utilizafi in aceasta relagie sunt: medial (apropiat de planul median); lateral (departat de planul median) Segmentele membrelor din apropierea insertiei lor la trunchi sunt proximale; cele departate de acel loc sunt distale. Superficial sau profind sugereazi apropierea respectiv depirtarea de suprafaya corpului. Totodati, se mai folosesc termenii: central = in centru; periferic = la margine; intermediar = la mijloc; si: bazal = la baz’; apical =Ia varf, Nivele de organizare Organismul, in fond, este o aleatuire de cetule. Mai multe celule, cu aceeasi forma si care indeplinese aceeasi funefie, alcdtuiesc un fesut. (Exemple de fesuturi: conjunctiv, epitelial, nervos, muscular §. 2.) Un organ este constituit din mai multe jesuturi (diferentiate) care s-au specializat pentru indeplinirea anumitor func{ii in organism (de exemplu: inima, ficatul, rinichiul 5a). Organele sunt: de relartie (somatice) ~ prin care se stabileste o legaturdi cu mediul ‘nconjuritor, din grup f&c4nd’parte organele de simt (ochiul, nasul, urechea) si sistemul nervos; vegetative ~ reprezentate de viscere (cord, pliman, stomac 5. a), Aparatul se defineste ca o grupare de organe care indeplinesc 0 functie comuna. (Ex.: aparatul locomotor ~ alcatuit din oase, articulatii, mugchi — cu rol in locomotie; aparatul circulator ~ alcétuit din inima si vase de sénge ~ cu rol in circulatia sangelui in organism §.2.). Sistemul este aledtuit din organe care sunt formate din acelasi fesut, ati aceeasi structura si functie, (Ex.: sistemul nervos, sistemul cardiovascular, sistemul muscular 5a). 7Dezvoltarea sistemului nervos central Dezvoltares tubului neural primitiv este foarte timpurie, imediat dupa constituirea stadiului tridermic, adica la inceputul celei de-a treia siptimani de dezvoltare. Se poate observa in regiunea medio-dorsala a embrionului, inaintea nodulului Hensen, aparitia unei ingrosari a ectoblastului, numiti placed neural, deasupra corzii dorsale. Placa se transforma in sant neural iar apoi in tub neural. O data constituit, tubul neural rupe orice legaturi cu ectoblastul, din care a luat nagtere. Celulele placii neurale, care au constituit initial 0 zona intermediara intre sanful neural si ectoblast, vor da nastere mai tarziu ganglionilor rahidieni si ganglionilor nervilor cranieni. Materialul celular care deriva din proliferarea epiteliului primitiv se diferentiaza, urmand doua linii evolutive. Prima categorie de celule 0 formeazd neuroblastele, strabunele neuronilor continuti de sistemul nervos central gi periferic. A doua categorie o alcdtuiesc spongioblastele, capul de linie a celulelor nevroglice. Din proliferarea acestui material celular se va edifica citoarhitectonia caracteristica fiecarui etaj al sistemului nervos central. Dintre toate segmentele sistemului nervos central, m&Huva spin&vit prezinta aspectele exterioare cele mai simple si 0 organizare structurala relativ putin complicata Ea poate fi comparatd, in linii mari, cu un tub cu perefii mult ingrosaji, avnd un lumen foarte stramt Perefii maduvei primitive sunt alcdtuifi la inceput dint-un singur rand de celule prismatice, care manifesta 0 actiune proliferativ’ destul de intensi concomitent cu o diferentiere a materialului celular care ia nastere. La embrionul uman, dispozitia substantei cenusii, care ia forma de H, este vizibila chiar din luna a Il-a a viefii intrauterine, iar din luna a IV-a a viefii fetale, fibrele nervoase ale cordoanelor medulare incep s& se mielinizeze. Sub denumirea de encefal se injelege segmentul sistemului nervos central confinut in cutia craniana. La o placd neural, portiunea din care va lua naslere encefalul se recunoaste cu usurintd, in acest loc ea avand maximum de latime. La inceput, la extremitatea craniala a tubului neural primitiv se formeaz’ 0 umflaturd ovoidald, denumité vezicula cerebral primordialA, (Extremitatea caudala a acesteia este mai alungita si se continua fard o limita precisé cu segmentul medular al tubului neural primitiv). inc din aceasté etapi de dezvoltare, o strangulare circular’ disereti imparte vezicula in dowd compartimente larg comunicante: preereierul si postereierul. Urmeaza insd, foarte repede, stadiul cu 3 vezicule cerebrale (in urma unei ituituri incomplete in dreptul precreierului). Cele trei vezicule neoformate sunt: prozencefal (=creierul anterior), mezencefal (=creierul mijlociu), rombencefal (-creierul posterior); veziculele comunica larg intre ele. De o parte gi alta a prozencefalului se gasesc veziculele optice primitive. Curand, are loc o nou si definitiv’ imparjire a encefalului, prin dowd gatuiri circulare, una Ia nivelul prozencefalului si alta in dreptul rombencefalului; mezencefalul rimGne neimpértit. lau nastere astfel 5 vezicule cerebrale: © telencefatul (creierul anterior propriu-zis)© diencefalul (creierul intermediar, talamencefalul); © mezencefalul: « metencefalul; * mielencefalul. ‘Acesta din urma este urmat, far granita precisa, de maduva spi Rinencefalul apare sub forma unei creste, pe linia mediana a fetei inferioare; el va da nastere bulbilor olfactivi si formatiunilor centrale legate de caile olfactive. Evolutia celor 3 vezicule este diferitt pentru fiecare dintre ele. Peretii lor se ‘ingroas, neuniform, prin proliferarea materialului celular. Telencefalul se dezvolta mult si rapid; se accentueazd impartirea sa in doud jumatati simetrice, dreapta si stinga, cavitafile acestora comunicand cu cavitatea diencefalului — sau cu ventriculul al Ill-lea primitiv ~ printr-un orificiu larg (gaura primitiva Monro). La inceputurile edificdrli sale, encefalul apare ca un organ rectiliniu dar, ca urmare a ingrosarii neegale a perejilor veziculelor, raporturile spatiale intre acestea se schimba si apar curburile Bvolitia mielencefalului. Transformarile suferite de mielencefal vor da nastere bulbului rahidian. Acesta are forma definitiva ca un trunchi de con turtit in sens dorso-ventral, cu baza mica in continuare cu maduva spinérii, Evolutia metencefalului. Transformarile sunt urmare a dezvoltirii neomogene a peretilor aceste! vezicule cerebrale. in dreptul peretelui ventral se formeaz4 protuberanta ~ care cuprinde in structura ei formatiuni motorii, senzitive si vegetative. Din perefii laterali iau nagtere pedunculii cerebelosi_ mijlo Din peretele dorsal se dezvolta pedunculii cerebelosi superiori, punte de legiturd intre cerebel si metencefal. Tot din peretele dorsal al metencefalului se edificd cerebelul (constituit din formaiunea centrala — vermis =i cele doua emisfere cerebeloase) Evoluia mecencefalulut. Configuratia definitiva ia nastere prin ingrosarea perctilor veziewlei primitive mezencefalice. Peretele dorsal va sta la originea tuberculilor cvadrigemeni. Materialui celular al peretilor laterali va organiza corpii geniculati ‘mediali, iar prin ingrosarea peretelui ventral vor fi construiti cei doi pedunculi cerebrali Cavitatea primitiva mezencefalic& se stramteazd, dnd nastere apeductului Sylvius — prin intermediul céruia se stabileste legatura intre ventriculul III $i ventriculul IV, Evolutia diencefalului. Prin protiferarea neuroblastelor si glioblastelor, de o parte si alta a veniricului Ill se organizeazi dou mase celulare importante — talamusul (=stajie de legatura intre centrii senzitivi din etajele inferioare si zonele senzitivo-motorii ale scoarfei cerebrale), Din materialul celular proliferat la nivelul peretilor laterali ai diencefalului se vor dezvolta si corpii geniculafi faterali — un releu important pe cdile optice primare. Din peretele ventral iau nastere veziculele optice primitive si chiasma optic’. (Din materialul celular al yeziculelor optice primitive vor lua nastere prin diferentiere retina si coroida; pornind de la chiasma, se vor organiza bandeletele optice). in portiunea posterioard a peretelui dorsal, aproape de granita cu mezencefalul, ia nastere epifiza, organ de secretie intern’,— Aspectul embrionar la fi- neie neurulajiei (dupa Tuchman-Du- plesis). 4 — prosencetaiul. 2 — Mezencofahtl 3 — Rompencetaié'— Bpiblastui. $— Buto- Biastul 6 ‘Coarda dorsaia, 7) — Moro Diastul, $ — aidauva spinal. @ — Nouro- oct! ‘posterior, 10 Cordoaut ombilleai ID™ Mugurele capdiac gi mugurele hepa- Hoa "Placa precordial, “iE Neuropo- 2 — Prosenceta. 2 — Mezencefal. ¢ — “Rombencetal — Embrion uman de 26 zile — Embrion uman de 29 zile vedere externa. — vedere extern’, 3 — Prosencefal, 2 — Mecencefal, 3 — i == Telencelal. 2 — Diencetsl, 2 — Nerval ‘Rombensetai- ‘veuiedia “optes, § — optic, = Mazencetal.-~ Metencetal. (eet cranleni, ¢°= MaGuea spinsié. @ = Mielencara) > pinze coreidiana femora mesoncesaiicd TTR fewere cervicala 1 = Telencelal.2— piencefal.3 — mtee- enceral d= Metensetal ¢ 2 ities: cof — Evolufia veziculetor cerebrale. 1 x Telencefal. 2 — pleneetal. 3 — ater- Pncetals Fe itctensefai, S<” heiencetat Oe CerebatulPrin transformarile din peretii diencefaluluiZe produce o stramtorare a cavitatii Jui primitive, care va deveni ventriculul Il (legat de ventriculul IV prin intermediul apeductului Sylvius si de ventriculii Jaterali prin cele doua giuri Monro). Evolutia telencefalului, inci din stadiile primitive, pe linia mediand a fetei anterioare a telencefalului se schijeazd o depresiune larga; treptat, ganjul se adinceste, forméndu-se astfel emisferele cerebrale primitive. Emisferele cerebrale se vor dezvolta precumpanitor in sus, lateral si mai ales in directia posterioara, devenind tot mai pronunjata individualizarea lor. Concomitent, cavitatea primitiva a telencefalului se va imparfi in doud compartimente (=ventriculii laterali primitivi) care comunic cu ventriculul II prin ghurile primitive Monro. Suprafata emisferelor cerebrale este la inceput neted& dar curand vor apairea pe ea denivelari, mai mult sau mai putin addnci, si care se vor inmuli. (Astfel, la un embrion uuman in varsta de 2 luni, pe fafa lateral a emisferelor, in apropicrea marginii inferioare, apare 0 depresiune redusi, numita groapa Sylvius. In locul ci va lua nastere seizura Sylvius. Ea separa lobul temporal al emisferelor cerebrale de lobul frontal gi de lobul parietal), Catre sfarsitul lunii a V-a a vietii fetale, isi face aparitia si schita seizurii Rolando care separa lobul frontal de cel temporal. Restul emisferelor cerebrale se va invaluri prin aparijia unor santuri pujin adanci si ondulate, care vor delimita eireumvolutiile eerebrale. La inceput putine la numar, ele se vor inmulfi, pe masur& ce fetusul se apropie de termenul final al dezvoltarii lui. (Circumvolutiile marese mult suprafata emisferelor cerebrale), Dezvoltarea aparatului respirator Aparatul respirator deriva din endoblast; ins, aceasté origine 0 au doar ¢ arborelui respirator si glandele derivate din el, Restul elementelor care vor intra in structura definitiva a acestui aparat — cartilajele, netezi, fesutul conjuctive- vascular s. a. ~ sunt produse de diferentiere ale mezenchimului La embrionul uman, primele infiripari ale aparatului respirator sunt vizibile incepand din a TV-a saptamana Prima manifestare care indicd aparijia aparatului respirator este formarea unei evaginatii a epiteliului faringelui primitiv; acesta ia aspectul unui sant — santul laringo- traheal — care apare pe linia mediana a fefei ventrale a faringelui. Ulterior, ta extremitatea cranialé a santului, endoblastul faringelui prolifereazd dand nastere la dous formatiuni diverticulare cu pereii laterali foarte ingrosati; ei sunt mugurii pulmonari, Diverticulii pulmonari sunt aga de apropiafi unul de altul incét se contopesc intr-o masa comuna asezata pe linia mediana. Mugurii pulmonari cresc, deplasdndu-se in sens caudal. Pe masura deplasarii, in uma lor rimane o formatiune tubular&, reprezentind traheea primitiva. Concomitent cu cobordrea mugurelui pulmonar are loc si despartirea acestuia de segmentul cefalic al intestinului primitiv; pand la urmd, singura legdtura intre arborele— Dezvoltarea tra- heei si pliminilor. — Embrion de 9 sAptimini — ve. de venteald Embrion pul anterior. 2 — Tra 4 — Bsofagul, 5 — Bronhla primitiva areaptA. 6 — Septul _esotraheal, tHeulal respirator. &— Lo- bul superior drept. 9 — Lobul miflo- ciu drept. 19 — Lobul intertor drapt. obul superior sting. 12 — Sel- zara interlobard. 13 — Lobul inferior sting.respirator primitiy si faringe va fi numai la extremitatea superioari a traheei primitive, in locul unde se va forma faringele. Cand mugurele pulmonar a ajuns in apropierea septului transvers, el emite dou’ formafiuni diverticulare, dreapta si stinga, reprezentnd schita bronhiilor primitive, care se vor distribui celor doi plimani. La rindul lor, acesti diverticuli primari vor da nagtere prin evaginare unor diverticuli secundari Jargi, numii saci pulmonari, care vor continua sd se imparta gi sd se subimpart, la inceput neregulat si apoi dichotomic, Ultimele ramuri se termina sub forma unor maciulii mai dilatate spre extremitatea lor libera (=rudimentele viitoarelor alveole pulmonare). (Subimpartirea ramificajiilor arborelui nu se termina o data cu nasterea ci se continua pana in apropierea varstei de 8 ani, Aceasti perfectare morfologicd si functionali creeazi la copilul mic conditii favorizante pentru reactii anormale din partea plaménului, in cazul unor infectii). in timpul in care are loc dezvoltarea generala a arborelui respirator se produc $i modificdri structurale ale epiteliului care il c&ptuseste. Pana la un moment dat al dezvoltarii, plaménii sunt mici si au aspectul structural al unei glande masive. Ceva mai tarziu, din tesutul mezenchimal care fi inconjoara se vor dezvolta cartilajele bronhiilor, muschii netezi si jesutul conjunctivo-vascular care intra in structura definitiva a plimanilor. Dezvoltarea aparatului cardio-vascular Dintre toate aparatele, cel mai devreme isi face apariia cel cardio-vascular. Edificarea lui morfologica si interventia lui funcional sunt impuse de necesitaile care se creea7d o dat cu dezvoltarea organismului embrionar. Sangele si aparatul cardio-vascular deriva de mezoblast. Primele elemente sanguine si vasculare apar in aria extraembrionara in mezenchimul ce tapeteaz’ vezicula ombilicala (saptaména a Ill-a). Aceasti retea vasculard extraembrionaré se racordeaza la circulajia intraembrionara, care apare msi tarziu (siptimdna a IV-2), Asadar, prima data s-a constituit refeaua circulatorie vasculo-sanguindS extraembrionar@, a cArei existent si evolutie este legata de aceea a anexelor embrionare (vezicula ombilicalé si alantoidiand). Apoi, a aparut retzaua circulatorie intraembrionar& sau aparatul circulator propriu al embrionului, dotat cu un organ propulsator central, care este inima, Aparatul circulator sufér numeroase remanieri, care pot fi inglobate in trei stadii de dezvoltare: stadiul vitelin (embrionul se hrdneste din rezervele pe care le are), stadiul placentar si stadiul neonatal Dispozitivul circulator primitiv intraembrionar apare la sfarsitul saptamanii a ITI a, de indata ce refeaua vasculo-sanguiné a sacului vitelin a atins un anumit nivel de dezvoltare. Primele forme constitutive apar la extremitatea cefalic& a tinerei formatiuni embrionare sub aspectul unei aglomerdiri de elemente particulare, denumite celule cardiace sau celule vasculare, Ele se ingiruie pe traseul viitoarelor tuburi endocardiace 51a vaselor sanguine; apoi, se depun sub forma a dowd ingramadiri alungite, numite pkici cardiace. Materialul celular, prin modificairi complexe, se organizeaza in doud conducte scurte (=tuburile cardiace), cu orientare cranio-caudala. Fiecare tub cardiac se continua, in sens cranial, cu un vas arterial (aorta ascendenta). in extremitatea caudala a fiecdrui tub endocardiac se vars o vena vitelina. Acest dispozitiv circulator primitiv constituie circulajia primara vitelina. Constituirea tubului cardiac uni¢ este urmarea naturala a misearii de indoire in sens transversal pe care o suferé formatiunea embrionard, pana atunci plana. El a luat nastere prin alipirea tuburilor endocardice, a cror pereti mediali ajunsi in contact s-au resorbit, El este situat pe linia mediand a fefei ventrale a faringelui primitiv. Curand dupa formare, tubul cardiac isi schimba aspectul, calibrul lui devenind neregulat. Faptul se datoreaz& aparitiei a trei gdtuituri incomplete, care il vor imparti in 4 cméruje comunicante, ingirate una dupa alta, In sensul circulafiei sdngelui, prima cAmruté este sinusul venos, care rezulti din confluenta in acest loc a marilor trunchiuri venoase. Jrmeaza, in ordine, atriul primitiv, ventriculul primitiy si bulbul arterial, prelungit de aortele ascendent. Trecerea din atriu in ventricul se face prin canalul atrial. ‘Trecerea intre ventricul si bulbul arterial se face prin stramtoarea Haller. Transformarile exterioare ale inimii primitive sunt produsul evolufiei tubului endocardic unic. La inceputul formarii ei, inima primitiva, cu aspect ,liniar”, se curbeaza, formand 0 ans& cu convexitatea orientaté ventral. in continuare, cordul embrionar se indoaie si ia aspectul de S culcat. in acest stadiu, segmentul mijlociu suferd cea mai mare crestere liniard, Concomitent cu alungirea cordului embrionar, axul iui longitudinal se va rasuci in asa fel incat atriul primitiv si sinusul venos vor ajunge la inaljimea bulbului arterial si imediat inapoia lui La embrionul uman, primele semne ale impartirii definitive a inimii se evidentiaza saptiménii a Iil-a si inceputul s8pt&manii a 1V-a de viata. Atriul primitiv este primul care intra pe calea transformarilor. La acesta, pe fata exterioara, se formeaz o adancitura liniara — santul interatrial — care marcheazA granita dintre atriul drept si cel sting. Pe fata interioara, in dreptul santuiui, ia nastere o cuta care proemineazé spre cavitatea attiului; ea se transforma intr-o lama semilunara (=septum primum sau septum superius His). Procesele interatriale complexe evolueaza pind la forma definitiva. Compartimentarea ventriculului primitiv se realizeazA ulterior imparjiii atriului primitiv; evenimentul debuteazi in ultimele zile ale primei luni de viata embrionard Procesul este rezultatul aparifiei si dezvoltarii unui sept sagital pomind din peretele cavitatii ventriculului primitiv: el corespunde urmei sanfului interventricular existent a exterior. (Pereiele desparfitor este cunoscut sub denumirea de septum inferium His), Concomitent cu compartimentarea ventriculului primitiv se desfigoard_ si impartirea bulbului arterial. La embrion, procesul este terminat la sfargitul sfptémanii a Vil-a si inceputul saptimdnii a VIll-aTransformarile care au loc cu ocazia compartimentitii inimii si bulbului arterial sunt foarte complicate si, datorité acestui fapt, perturbarea lor este usoara. Uneori, procesele morfogenetice sunt oprite in momentul in care s-a ajuns la un oarecare stadiu de dezvoltare. La nastere, individul va fi purtétorul unor anomalii anatomice si a unor tulburari funcfionale corelate, a ciror gravitate va fi cu atat mai mare cu cét intreruperea dezvoltarii s-a petrecut mai tarziu. © dat cu dezvoltarea definitiva a inimii, se dezvolté refeaua circulatorie definitiv. Dintre vasele sanguine ale dispozitivului circulator primitiv, unele vor disparea definitiv, altele vor dainui si vor lua 0 mare amploare sau, unde nevoile o cer, vor aprea vase sanguine noi, Situatia este valabila atat pentru reteaua arterial cit gi pentru acea venoasi. Ansamblul de vase arteriale de la care pomeste procesul de organizare definitiva a refelei arteriale este alcatuit din bulbu! arterial, care se bifurc’, continuandu-se cu cele dout aorte ventrale (a. ascendente), din care se desprind cele sase perechi de arcuri aortice. Acestea, prin reunirea lor, dau nastere aortelor dorsale (a. descendente) care (in dreptul arterelor a 6-2 sau a 7-a) se reunese, rezultiind 0 aort&idescendent& unic Fiecare aorti dorsali emite ramuri colaterale: artere intersegmentare (pentru perejii corpului embrionului), artere viteline (destinate veziculei viteline), artere ‘ombilicale (destinate placentei). Din arterele viteline va deriva, la adult, trunchiul celiac, arterele mezenterice ~ superioara si inferioara, care vor iriga organele diferentiate din intestinul primitiv. Din arterele ombilicale se vor edifica, la adult, arterele iliace interne, arterele vezicale superioare si ligamentele ombilico-vezicale laterale La nastere, ansamblul rejelei arteriale este complet constituit, iar structura vaselor este definitivat in etapa embrionara, refeaua venoasa cuprinde perechea de vene viteline (vene omfalomezenterice), care ajung la sinusul venos drenand sangele de Ja vezicula vitelina, si venele ombilicale (venele alantoidiene), care ajung la cord pe alta cale, avandu-si originea in vilozitatile coriale ale placentei. in afara de acest dispozitiv venos, legat de existenja anexelor embrionare (sacul vitelin si placenta), se afla si dispozitivul venos propriu al embrionului, format din venele cardinale si canalele Cuvier. Porfiunile terminale ale venelor viteline se vor gisi in teritoriul in care are loc dezvoltarea ficatului. Venele ombilicale, dupa ce colecteaz singele din teritoriul placentei, se termina {n sinusul venos pe care il alimenteaza impreuna cu venele viteline si canalele Cuvier. La data cand incep procesele de definitivare a circulatiei venoase, de la extremitatea cranial a venelor cardinale anterioare se desprind dou& vase: vena jugular interna gi vena subclaviculara. Portiunea caudala a venelor cardinale posterioare primeste doua vase, care sunt viitoarele vene iliace, interne si externe. De la acest dispozitiv venos poreste procesul de redistribuire definitiva a circulatiei venoase. ‘Canalul Cuvier drept se amplificd volumetric si devine fad alte modificari vena cav& superioar care se deschide in atriul drept. Segmentul terminal al acesteia23formeazi trunchiul venos brakiocefalic drept, din a c&rui extremitate cranial se desprind venele jugulare (interna si extern’) si vena subclaviculard dreapta. Din partea stanga, canalul Cuvier dispare aproape in intregime, persistnd din el portiunea terminal, care va deveni simusul coronar; partea distala a acestuia va forma mare ven @coronar& Evolutia venelor cardinale posterioare este mai complexa, ea fiind lega dezvoltarea viscerelor abdominale si a membrelor inferioare. a de Prin malformatii congenitale cardio-vasculare infelegem anomalii structurale ale inimii si vaselor mari. Geneza acestor tipuri de malformafii este legata de anumite momente din formarea sistemului arterial/venos sau a inimii, Majoritatea anomaliilor se produc in saptiménile V-VIII de gestatie, datorita actiunii unor factori teratogeni care pot duce fa tulburiri in torsionarea bulbului, formarea defectuoas a septurilor si tulburtiri de dezvoltare a vaselor mari si a valvulelor Gravitatea formei malformajiei cardiace congenitale depinde de precocitatea actiu agentului teratogen. Frecvenja reali a anomaliilor congenitale cardiace este dificil de apreciat. in general, se admite ci aceasta frecventi este mai mare in copilarie. Unele statistici araté c& aproximativ 0,3-0,6% din nou-nascuti vii prezinté la nastere malformatii cardiace apreciabile. O parte din aceste anomalii nu permit decat 0 supravieuire de céteva siptiméni sau luni; freevenfa lor scade rapid pe masura inaintarit in vrsti. Se apreciazA ca, in perioada de adult, intre 0,5-1% dintre indivizi sunt definatorii unei malformatii cardio-vasculare. Dezvoltarea aparatului digestiv Cand formatiunea embrionara a atins stadiul tridermic, aria embrionard este aproape pian, despirtind cavitatea lecitocelului (cavitatea vitelina) de cavitatea amniotica. In acest moment, aria embrionard se indoaie in jurul axului longitudinal. Spre cavitatea lecitocelului, deci, entoblastul ia forma unui tunel al cdrui margini ajung sa se alipeasca. Tuneiui entoblastic devine intestin primitiv, iar fosta cavitate a lecitocelului transforma in veziculd vitelind (vezicula ombilicala) — care mai pastreaz’ 0 comunicatie cu tubul digestiv primitiv prin intermediul canalului vitelin La data aparitiei sale, tubul digestiv primitiv este usor indoit, dupa curbura generala a embrionului. La extremitatea cefalica si caudala el se termina in fund de sac, deci, far a comunica cu exteriorul. (Segmentul cefalic al intestinului primitiv este desparfit temporar de gura primitiva prin membrana faringiang o formatiune obturanta — membrana cloacaléi— se gaseste si la extremitatea caudal.) © data constituit, intestinul primitiv sufera o crestere liniara, proces care depaseste in amplitudine alungirea generala a corpului embrionului. Segmentul mijlociu se alungeste cel mai mult.Dezvoltare tubului digestiv se caracterizeaz prin: complexitate in partea sa anterioar§, crestere mare in lungime in porfiunea mijlocie si interferare complexa cu sistemul uro-genital in portiunea terminal Intestinul primitiv poate fi impartit in trei segmente principale, diferind prin caracterele lor functionale i prin vasele sanguine care le iriga: Intestinul anterior, unde au loc procesele de predigestie. El cuprinde: faringele, esofagul, stomacul, portiunea de unde iau nastere rudimentele pancreasului i ficatului: aici este limita sa inferioara, Vasele sanguine importante ale acestui segment intestinal pomese din trunchiul celiac, Segmentul mijlociu al intestinului primitiv este segmentul digestiv propriu-zis. Din el se dezvoltd intestinul subtire gi colonul, cu toate subdiviziunile lui topografice. Aceasté portiune intestinals este irigata de artera mezenteric& superioara. Intestinul posterior este ultimul segment. El reprezinté partea excretoare @ intestinului. Din acesta va lua nastere ansa sigmoid’ a colonului si rectul. ‘Vasul sanguin tributar important este artera mezenterica inferioar’, O daté cu modificarile de forma si de calibratie si o data cu cresterea liniara deplasirile pe care le suferd intestinul primitiv, au loc si transformari structurale importante si caracteristice fiecarui segment in parte. Intr-o perioada timpurie a dezvoltarii ~ a V-a s4ptamana de viafé embrionara — pe panile laterale ale regiunii cefalice apar o serie de formafiuni anatomice temporare, care in ansambiul lor constituie aparatul branhiai, La edificare lui contribuie deopotriva ectoblastul, entoblastul si mezenchimul. Asadar, la inceputul lunii a Il-a intrauterina, la exteriorul extremitatii cefalice se fac remarcate in exterior 4 cute alungite si arciforme de naturd ectoblastict: acestex reprezinta arcurile branhiale. Ele sunt separate unul de altul prin santuri branhiale. Dintre toate santurile ectobranhiale, numai din primul vor lua nastere formatiuni anatomice definitive. Si pe suprafata interioara a cavitatii faringiene apar creste (cute) arcuite, proeminand in lumenul faringelui. Ele alterneaz regulat cu sanjuri alungite. Ornduirea arcurilor si ganturilor (pungilor) entobranhiale este de aga fel, incat fiecare dintre acestea se giiseste fafa in fata cu un arc, respectiv cu un san} ectobranhial. Derivatele pungilor ecto- si endobranhiale vor fi urmatoarele: * din prima: cavitatea bucali primitiva, viitoarea ureche medie, trompa lui Eustachio; «din a doua: amigdala faringian’; dina treia: glanda paratiroida inferioara, timusul; «dina patra: glanda paratiroida superioard; din a cincea: corpul ultimo-branhial, care va intra in constitutia tiroidei Arcurile branhiale vor contribui: arcul | — la edificare mandibulei, oscioarelor auditive (ciocanul si nicovala). muschii masticatoriarcul 2 — la constituirea osului auditiv (scarifa), apofizei stiloide a temporalului, corpului osului hioid, o parte din muschii zonali; arcul 3 ~ la formarea coarnelor osului hioid, muschiului stilo-faringian; arcurile 4-5-6 ~ la determinarea cartilajelor cricoid, tiroid gi aritenoid ale laringelui Din ultima pungi endobranhiala, la embrionul de trei siptimani, va apare mugurele respirator, care va da nastere traheii, bronhiilor si plimanilor. Partea caudal a intestinului anterior va da nastere esofagului, stomacului, duodenului; de la nivelul duodenului se va dezvolta mugurele hepatic, ce va genera ficatul gi caile biliare, si mugurele pancreatic, care se va diferentia in pancreas. In aceasta faz pot apare malformatiile: fistule esofago-traheale, stenoze de pilor, atrofii de cai biliare, pancreas inelar 5.a. Imestinul mijlociu se va diferentia in segmentul distal al duodenului, jejun, ileon, cee si apendice, colon ascendent, primele 2/3 ale colonului transvers. Diferentierea, atét Ja nivelul intestinului anterior in partea caudala cat si la cel mijlociu, se face prin procese complexe de crestere gi rotatie, care se finalizeaza prin realizarea formei definitive a organelor. Aspectul initial al segmentului mijlociu al intestinului primitiy este acela de tub subfire si egal calibrat, in forma de U sau V. La embrionul de trei séptaméni, o mare parte a acestui tub se giseste in grosimea cordonului ombilical. Segmentul mijlociu al intestinului primitiv va suferi cea mai mare crestere liniara sicele mai mari schimbari de pozitic. in aceasta regiune se pot produce: fistule, omfalocel, vicii de rotatie a anselor intestinale, atrezii gi stenoze intestinale s.a. Intestinul posterior, la un embrion uman de 3 mm, nu are inet deschidere la exterior. (Aici, entoblastu! gi ectoblastul se alipesc, formand o membrana obturanta.) Putin mai térziu, la extremitatea caudal a intestinului posterior se formeazi 0 cavitate ampulara (=cloaca). Cand produsul de conceptie ajunge la o lungime de 3 mm, configura formatiunilor anatomice care intra in alcdtuirea polului caudal devine precisd. Din intestinul posterior vor aparea, ca derivate, la nastere: treimea stanga a colonului transvers, colonul descendent, sigmoidul, rectul si partea superioara a canalului anal Acest segment poate avea ca malformatii: atrezii si fistule rectale sa. Istoricul dezvoltérii ficatului si pancreasului este legat de evolutia portiunii distale a intestinului anterior sau, mai precis, de a segmentului duodenal al intestinului. Materialul celular care va da nastere primelor injghebari ale ficatului, veziculei biliare si marilor canale biliare (coledoc, cistic si hepatic) provine din epiteliul entoblastic al intestinului primitiv. in zona rudimentului hepatocistic, celulele entoblastice primitive suferd un prim proces de diferentiere. Se formeaza caimpul hepatic, unde apoi se produce © proliferare celulara intensé, lund nastere creasta hepatocisticgsDezvoltarea pancreasului este strans legata in timp gi spatiu de acea a ficatului Procesul se desfaisoara in acelagi teritoriu al intestinului anterior unde iau nastere primele infiripéri hepatocistice. Toti muguri pancreatici, ca de altfel si creasta hepatocisticd, se gisese situati in portiunea caudala a intestinului anterior, imediat sub dilatatia gastric’, O dati cu definitivarea structurala a pancreasului incepe $i activitatea ui glandulara. Dezvoltarea aparatului excretor Organele de excretie se diferentiaz’ si se dezvolt& pe seama materialului mezoblastic al nefrotoamelor; dezvoltarea are loc in trei etape intricate, fiecare dind nnastere unor organe excretoare care, in ordinea aparifiei lor, sunt: pronefrosul, mezonefrosul $i metanefrosul. Mezoblastul, constituit ca cea de a 3-a foita embrionara, s-a organizat pe partile laterale ale coardei dorsale in ingrimédiri compacte de elemente celulare care, in ansamblu, formeazd placa lateralé Acest material mezoblastic se fragmenteaza, formandu-se astfel somitele, Concomitent, prin segmentare plait nefrotomiale — de origine mezoblastica, langa corpul somitei — iau nastere nefrotoamele; fiecirei somite ii corespunde un nefrotom. In zona sacrata a embrionului, acolo unde va lua nastere metanefrosul, materialul nefrogen nu se segmenteaza; el formeaza o mas celularé mezodermica densa — blastemul metanefrogen In sectorul toraco-lombar al celomului, materialul nefrotoamelor va_constitui orgamil Wolff. in concluzie, din materialul mezodermic al nefrotoamelor se vor diferentia si organiza structurile proneforsului si mezonefrosului, iar din materialul mezodermic nesegmentat al blastemului metanefrogen va lua nastere metaneftosul, Pronefrosul (rinichiul primordial) ‘Cea mai timpurie injghebare a organelor excretoare este pronefrosul. La om, la edificarea sa participa nefrotoamele corespunziitoare somitelor 5-10. inainte de desparfirea de corpul somitei, in masa nefrotomului se formeazi o cavitate ampulara ~ nefrocelul sau camera pronefretic&l Ea se deschide in celorn printr- un orificiu (nefrostom). (Comunicarea cu celomul apare ca o caracteristicd a structurii pronefrosului.) Din peretele extern al camerei pronefretice ia nastere un diverticul ~ canaliculul pronefretic (tubul nefridian). Acesta va creste, cobordnd apoi in directia caudal’. Portiunile descendente ale canaliculelor se unesc intre ele, continuéndu-se una pe alta si dand nastere unui tub voluminos, canalul Wolff sau ureterul primitiv. Acesta se termina deschizindu-se in cloacd.Catre camera pronefretica se va indrepta un vas arterial emis de aorta. El, in apropierea camerei, se capilarizeazi formand un glomerul, care impinge si infunda peretele acesteia. in scobitura cupei formate astfel se va aseza acest dispozitiv vascular, cunoscut sub denumirea de glomerul extern. Pronefrosul involueazé si dispare timpuriu, (Rostul Iui se limiteaza, posibil, la edificarea portiunii initiale a canalului Wolff), Mezonefrosul (rinichiul primitiv, rinichiul intermediar) Mai inainte ca pronefrosul si fie complet involuat, din materialul celular al nefrotoamelor toraco-lombare isi face aparitia al doilea organ excretor, mezonettosul Evenimentul are loc la sfarsitul primei luni de via Din cauza asezarii topografice — nefrotoamele corespunzitoare somitelor 10 toracala pana la 5 lobar’ — mezonefrosul este cunoscut si sub denumirea de rinichi toraco-lombar La mijlocul lunii a H-a a vietii embrionare, mezonefrosul atinge cea mai mare dezvoltare morfologica. Pe versantul intern al corpului Wolff, c&tre extremitatea lui cranial, epiteliu! celomic ~ care acoperd in intregime corpul Wolff — prezint& o ingrosare remarcabila; aici s-a format creasta genitalé prin diferenfierea unei parti din materialul care va da nastere gonadelor si a unei parti a materialului care va intra in structura glandelor suprarenale, in grosimea organului Wolff si in apropierea fefei lui exteme se giseste canalul Wolff (ureterul primitiy), care parcurge mezonefrosul in toata Jungimea lui ca sa se termine pe partile laterale ale cavititii cloacale. Procesele care dau nastere structurii mezonefrosul de acelea care dau nastere pronefrosului rau se deosebese fundamental Edificarea mezonefrosului incepe la sfarsitul primei luni de via{a, atinge cee mai mare dezvoltare ta mijlocut lunii a 1l-a, ca sa inceapii s& regreseze ciitre sfarsitul aceleasi ini, Procesul de involutie incepe de Ja extremitatea craniala a mezonefrosului — de unde a debutat si formarea sa. intre funile a ili-a si a V-a el este aproape complet involuat, functiile lui fiind preluate de mezoneftos (rinichi definitiv), a c&rui structura este pe cale de organizare. Metanefrosut (rinichiul definitiv) Metanefrosul este ultimul organ excretor care ia nastere; el este organul definitiv de excretie. La embrionul uman, el se dezvolté din dreptul ultimei somite lombare cuprinzand si spatiul din dreptul primelor somite sacrate. Metanefrosul, spre deosebire de pronefios gi mezonefios, se edificd dintr-o masa de material celular nediferenfiat, asa-zisul blastem renal (blastem metanefrogen). La embrionul de om, aparitia rinichiului definitiv are loc intre sfarsitul hunii a H-a si inceputul lunii a Ill-a, Perfectarea lui structurala se prelungeste chiar dupa luna a VII- a, iar formarea de tubi uriniferi poate continua gi putin dupa nastere. in siptiména a V-a embrionara din canalul Wolff apare un diverticul. Este asa- numitul mugure ureteral, rudimentul ureterului definitiv. in contact cu blastemal 28GCE eee GS63S8G50 dSoee C8lesons0c0. | See ag!metanefrogen, in care a patruns, el emite dou’ diverticule; se schifeaz astiel forma bbazinetuluiprimitiv. Apar apoi, prin ramificare, diverticule de primul ordin, apoi canalicule de al doilea ordin, de al treilea ordin etc., in final, 12-13 generagii de tuburi, toate de origine wolffiand. Se formeazd astfel complexul canalelor excretoare ale rinichiului Apatitia portiunii secretoare a tubilor uriniferi se face numai pe seama tesutului metanefrogen, care se giseste condensat la capetele libere ale conductelor excretoare. Diferentierea sa const in formarea unor sferule compacte de celule, initial pline apoi cavitare; ele devin mici vezicule sau camere metanefretice. O comunicatie se stabileste, printr-un canalicul metanefretic, inte ultima ramificatie a canalelor excretoare de origine wolffiand si o formafiune veziculard ~ spre care se indreaptd un vas arterial. (Acesta da un ghem de capilare; astfel se naste glomerulul lui Malpighi). Pe masura ce rinichiul definitiv isi perfecteazA structura, camerele si canaliculele metanefretice care s-au format in zona medulara a rinichiului vor involua. Cele din zona corticala vor persista. Restul tesutului mezodermic metanefrogen, care nu a luat parte efectiva la edificare structurilor renale, se transforma dnd fesutul conjunctiv intrarenal, perirenal si capsula conjunctiva a rinichiului Dezvoltarea aparatului sexual Gonadele incep s& se dezvolte la polul cranial al mezonefrosului. intre gonada in dezvoltare si rinichiul intermediar se vor stabili legaturi anatomice. Dezvoltarea ontogeneticd a glandelor germinale (glandelor sexuale; gonadelor) se petrece in doi timpi intricaji: etapa indiferent@ si etapa sexuat& fiecare dintre ele caracterizata prin imagini structurale bine definite Etapa indiferentit. Oricare ar fi sexul spre care se indreapta individul, gonadele tec printr-o prima etapa de transforméri structurale, aceleasi pentru ambele sexe; acum, nu se intrevede prin nimic sexul viitoarei gonade. Morfogeneza gonadelor se desfasoara astfel: pe versantul median al corpului Wolff se produce o ingrosare a epiteliului celomic printr-o profiferare a celulelor componente; aceasta reprezint& epiteliul germinativ Waldeyer. Pe de alti parte, se formeaza o denivelare important care proemineazi spre cavitatea celomica; aceasta este eminenta genital Printre elementele epiteliului germinativ se remarci prezenja gonocitelor primordiale, Dupé o perioada de stagnare epiteliul germinativ isi reia activitatea proliferativa, Gand nastere unui numar mare de cordoane celulare (=cordoanele sexuale). Ele sunt aledituite din elemente epiteliale de naturA mezoteliald - celule vegetative ~ si altele, cu volum mare si nucleu sferoid ~ gonocite. Unele cordoane sexuale, scurte si groase, sunt apropiate de epiteliul germinativ; sunt cordoanele sexuale corticale, Altele, mai subjiri si ondulate, patrund in corpul eminenjei genitale; ele reprezint& cordoanele sexuale medulare. »Toate aceste modificari structurale sunt comune ambelor sexe dar etapa indiferenta este mai scurta pentru sexul mascul decat pentru cel femel. Etapa sexuatd. Diferentierea gonadei mascule incepe in sAptiména a VI-a a vietii embrionare, pe cand a gonadei femele intre s4ptamana a X-a si a XIII. ‘Morfogeneza testiculului Cordoanele sexuale medulare se desprind de epiteliul germinativ devenind libere. in paralel, elementele mezenchimale dintre epiteliul germinativ si cordoanele sexuale se condenseaz&, formand o teacd fibroasa (albuginea). Din masa elementelor mezenchimale din jurul cordoanelor sexuale isi fac aparitia sicelulele interstitiale ale gonadei mascule, asa-zisele celule Leydig — care vor funciona ca un organ de secrejie interna. in lunile a Vi-a si a Via a viefii fetale cordoanele sexuale capat4 un lumen, transformandu-se in tuburi seminale primitive, ai ciror pereti sunt alcdtuiti din celule vegetative (sau celule Sertoli) si din celule germinale (sau spermatogonii). Astfel, intregul dispozitiv de cordoane se va tubuliza Din cordoanele celulare drepte se vor forma acele conducte denumite mbi drep ti Dispozitivul de tuburi si conducte, in intregul su, ramane tributar canalului Wolff, care prin aceasta devine canalul deferent, conductul de evacuare a secretiei exteme a testiculului and in luna a Ill-a a vietii embrionare, rudimentele testiculilor ocup’ o pozitie craniala inalta, fiind legati de organul Wolff. O data cu involutia mezonefrosului, incepe i migrafia testiculului spre sacii scrotali. Aceasté deplasare este determinati de: formare burselor, retractia mezoului (gubernaculum testis) prins de testicul si mezonefros, alungirea trunchiului in regiunea lombara: in plus, pe Langa acesti factori, intervine si unul de natura hormonal. (De aceea, dacd ta unii indivizi testiculii nu au ajuns in saci scrotali, injectiile de hormon gonadotrop hipofizar sau placentar provoaca coborarea lor.) Morfogeneza ovarului Transforméarile structurale care conduc la edificare ovarului sunt intr-o oarecare misurd mai simple decat cele care s-au petrecut la formarea testiculului Epiteliul germinativ Waldeyer incepe o activitate proliferativa, dand nastere unei noi gencrafii de cordoane sexuale corticale ~ cordoanele Valentin 41 Pfliger. Acestea sunt alc&tuite din celule vegetative si gonocite (aflate incd in grosimea epiteliului germinativ) Ulterior, cordoanele se fragmenteazi in blocuri celulare continand fiecare cate 0 celula germinala (adica, 0 ovogonie) inconjurata de celule vegetative (celule foliculoase). in felul acesta iau nastere foliculii ovarieni primordiali, care sunt complet constituiti in jurul lunii a V-aa viefii fetate in acest timp, epiteliul germinativ isi pierde din importanja devenind monostratificat, cunoscut ca epiteliu! propriu ovarian. O parte a elementelor mezenchimale se diferentiaz in celule interstitiale. Acestea functioneazi ca o gland’ endocrina. 30Miscarea de coborare a ovarului nu este comparabilé ca amplitudine cu aceea a testiculului: ovarul ramane pentru totdeauna un organ intraperitoneal. Dupa disparitia prin involutie a mezonefrosului, ovarul raméne prins de fostul ligament al corpului Wolff, care va deveni ulterior asa-numitul ligament rotund. Dezvoltarea ciilor genitale interne. Sub denumirea de cf genitale interne se intelege acel ansamblu de formatiuni anatomice care, la sexul mascul, inglobeaz4 epididimul, canalele deferente, veziculele seminale si canalele ejaculatoare, piese anatomice care isi trag originea din canalele Wolff; Ja sexul femel, caile genitale interne sunt reprezentate prin uter, trompe uterine gi canal vaginal, toate acestea provenind transformarea canalelor Miller si a trunchiului lor comun, Este de retinut c& cele dou mezoneffosuri sau organe Wolff poseda fiecare céte un canal Wolff si un canal Miiller. Raporturile topografice intre cele doud conducte se modifica pe masura in care cobordm de la extremitatea lor craniala catre cea caudala. in drumul lor descendent, canalele Miller ‘incruciseaza canalele Wolff, merg apoi paralel si se deschid prin dou’ orificii separate in acea porjiune a cavitatii cloacale care, ‘mai tarziu, va deveni sinusul uro-genital Porfiunile terminale ale canalelor Wolff si ale canalelor Maller fae impreuna un tot, denumit cordonul uro-genital. in acest moment, gonadele sunt in stadiul indiferent. Evolutia acestor conducte va fi diferitd la cele dou’ sexe. La barbat, canalul Wolff va ramane legat pentru totdeauna de testicul, devenind calea Jui naturala de evacuare. Segmentul cranial al acestui conduct va deveni canalul epididimului, segmentul lui mijlociu se transforma edificand canalul deferent, iar portiunea lui terminal’ va da canalul ejaculator cu anexa lui, vezicula seminal. La barbat, despartirea cailor urinare inferioare de caile genitale inteme nu este completa, ca ta femeie. La sexul mascul, canalele Miller sunt sortite disparifiei, care ins poate si nu fie totala. Pot persista uneori resturi embrionare, anexate fie cailor genitale inteme fie gonadei mascule. La femeie, caile genitale interne apar pe seama celor dou’ segmente libere ale canalului Maller si ale trunchiului lor comun; in mare masurd, dezvoltarea lor este legatd de modificarile care se petrec la polul caudal al embrionului, cu ocazia compartimentarii cavitafii cloacale. Segmentele terminale ale canalelor Miller se apropie, strans, intra in contact pe un parcurs oarecare si, apoi. dupa disparitia peretilor intermediari vor alcatui un trunchi comun, canalu! utero-vaginal, care se deschide in cloac’ printr-un orificiu unic; el este deplin constituit la sfargitul lunii a Il-a, inceputul lunii a IV-a intrauterine. Din exiremitatea craniala a canalului Maller, care are configuratia unei palnil, se va forma pavilionul trompelor uterine. Din segmentul mijlociu al canalului Miler ia nastere trompa uterin@, Din acelasi segment provin si coarnele uterine. Din canalul utero-vaginal iau nastere uterul si vaginul. La femeie, in mod natural, mezoneftosul i canalul Wolff dispar prin involutie. Din aceste formatiuni embrionare, la adult, se mai pot pastra resturiat!Complexitatea proceselor morfogenetice, in cazul dezvoltirii gonadelor si cailor genitale interne, la cele doud sexe, este deosebit de mare; de aceea si anomaliile de dezvoltare apar relativ freevent in aceasti regiune a corpului. Dezvoltarea organelor genitale externe Organele genitale extemne se dezvolti pe seama epiblastului si mezenchimutui Intocmai ca la dezvoltarea gonadelor, in evolutia organelor genitale exteme se pot deosebi doud stad ~ 0 etap& indiferent& comund sub aspect morfologic ambelor sexe; ~ 0 elapélsexuatai{etapa de diferentiere sexuald), cfnd trisaturile morfologice ale organelor genitale externe devin caracteristice pentru unul sau altul dintre sexe. in etapa indiferentd, evolutia rudimentelor organelor genitale spre unul din cele oud sexe este orientata de interventia unor factori neuro-endocrini Exapa indiferent rimele manifestari exterioare ale aparitiei organelor genitale exteme se observa {n cursul sSptimanii a V-a a vietii embrionare. in acest moment evolutiv, epiblastul face doud ingrostri care se vor reuni, formand tuberculul genital. La radacina acestuia iau nastere doua cute epiblastice care coboara, se arcuiese, cuprinzand intre ele santul uro-genital. Aceste ingrosiri sunt cutele genitale, Ansamblul alcdtuit din santul uro-genital, cutele genitale si tuberculul genital este ‘inconjurat de © cuti groasd epiblastics: aceasta constituie colacul genital sau cadrul genital. Deci, organizarea rudimentara a materialului epiblastic si mezodermic din jurul sanjului uro-genital caracterizeazi etapa indiferent&; ea se inchide a sfarsitul iunii a H-a de viaya embrionara unul din aminuntele morfologice nu permit si binuim sexul spre care se indreapt Evapa sexuats, Debuteazi cu inceputul tunii a lll-a de viapi intrauterina. Acum se precizeazi caracterele morfologice ale organelor genitale externe la cele doua sexe. La femeie, trecerea de la o etapa (indiferenta) fa alta (de diferentiere sexuala) este relativ simpla. Din tuberculul genital, care suferd o crestere volumetric minima, se dezvolta clitorisul; acesta, la extremitatea libera are un gland rudimentar. Santul uro-genital, prin unele transforma, devine vestibulul vaginulut Cutele genitale devin, fra modificdri prea complicate, labiile (buzele) mici. Din arcurile laterale ale fostului colac genital se nase labiile (buzele) mari, care delimiteazs orificiul vaginului. La béirbat, dezvoltarea organelor genitale externe va lua un drum mai complicat.Tuberculul genital se alungeste mult, ludnd aspect cilidroid si terminandu-se cu a umflaturé, Astfel, din tuberculul genital ia nastere penisul, terminat prin umflétura glandului, acesta find inconjurat de gulerul epitelial din care se dezvolta preputil. Cutele genitale, care se gaseau pe fata inferioaré a tuberculului genital, se dezvolta, marginile lor libere se alipesc si astfel ele contribuie la organizarea penisului, transforménd totodat& sanpul uretral intr-un conduct, care este uretra Una sudurii cutelor genitale se cunoaste sub numele de rafeul penisului Elementele mezodermice din axul penisului vor da nastere corpilor cavernod! ai penisului Arcurile laterale ale colacului genital se dezvolta mult, edificdnd bursele sau sacti serotali, in care testiculii isi gisesc sediul definitiv. (Sacii scrotali se intalnese pe linia mediand; locul de sudurd se recunoaste prin existenta rafeului scrotal). Patologia aparatului genital La barbati ~ Epispadiasul ~ anomalie care consti in deschiderea uretrei pe partea dorsal a glandului, penisului sau scrotului. Acest defect anatomic este rezultatul opririi dezvoltarii tuberculului genital si a regiunii invecinate. - Hipospadiasul ~ care consti in deschiderea orificiului extern al meatului urinar pe portiunea ventral a penisului, in loc de gland. Anomalia este consecinja perturbarii in dezvoltarea tuberculului genital precum si sudarii vicioase a sanfului penian. Freeventa sa variaza intre 1/160 — 1/350 la baieti. La femei: Anomaliile uterului si vaginului sunt realizate fie prin absenfa contopirii celor doud canale Miller, fie prin contopirea parfiala a segmentelor superior sau inferior. La nivelul vaginului se ajunge Ja edificarea vaginului septat sau dublu, (Apare un vagin subseptat daca septul despartitor se intinde doar pe o portiune a vaginului. in caz de vagin dublu, septul este complet). Daca cele dowd canale Miller riman complet separate unul de celalalt dar se dezvolta normal si simetric se constituie un uter dublu sau didelf. in caz de contopire incompleti a canalelor Miiller ia nastere utera! bicorn; fiecare corp si col este separat complet unul de celalalt. Daca cele 2 canale Miller se contopese in porfiunea lor inferioara, ramandnd separate in portiunea superioara, vorbim de un uter bicorn unicol. in caz de lipsd totala a unui canal Miller se formeaza un uter unicorn ete. Dezvoltarea pielii si anexelor ei Pielea La aceasta, elementele constitutive fundamentale sunt reprezentate prin epiteliu pluristratificat pavimentos, dublat de jesutul conjunetiv al dermului si hipodermuluiEpiteliul cutanat are origine ectoblastica, in forma primitiva de organizare, epiteliul este alcdtuit dintr-un singur strat de celule. Prin proliferare se formeaz, apoi, dowd randuri de celule: cel superficial este alcatuit din celule turtite; pitura de adancime este constituita din elemente cubice, acestea reprezentind celulele stratului generator. Ulterior, structura epiteliului apare constituita din trei straturi de celule, cu forme diferite. Toate anexele pielii ~firul de par, unghiile, glandele sudoripare, glandele sebacee ~ sunt produsul de proliferare si diferentiere ale celulelor stratului generator. Glandele sudoripare in luna a V-aa vieti intrauterine, la nivelul stratului generator al epiteliului pielii apar muguri celulari care cresc, ajungand cordoane celulare. Capitul liber se indoaie de mai multe ori, formand un ghem mic. In luna a VIl-a, cordonul si ghemul se tubulizeazi, transformandu-se intr-o glandi sudoripara, aleatuits din glomerul si tub excretor. Materialul celular se diferentiaza in elemente indeplinind funcfii secretoare gi elemente contractile. Glandele sebacee imocmai ca glandele sudoripare, glandele sebacee se dezvolta initial din muguri celulari plini, proveniti din stratul generator al pielii. Apar, din acestia, cordoane celulare a caror celule centrale se incarca cu grasime, devenind asa-numitele celule sebacee. Firul de pa Firele de par isi fac aparitia inca din luna a Ill-a a vietii intrauterine. Din stratul generator al pielii apar muguri epiteliali plini care, patrunzdnd in profunzime, edificd coloana celular al crei capat liber se ingroasa, formand bulbul pilos sau faliculul pilos La baza acestuia se formeaz8 o adancitura — papita piloas逗 in concavitatea clreia se afla elemente celulare mezenchimatoase si capilare sanguine. in acest stadiu de dezvoltare, stratul generator prolifereaz si formeaz3 o coleand celular masiva, care se indreapté spre suprafaja tegumentelor. Acesta este firul de p@r propriu-zis Glandele mamare Ele se dezvolté pornind tot de la nivelul stratului generator. Rudimentele glandelor mamare isi fac aparitia chiar de la inceputul lunii a Illa a vietii intrauterine. La acea data, pe partea ventral a corpului fetal se observa, de o parte gi de alta a liniei mediane, doud ingrosiri bine reliefate — liniile mamare sau crestele mamare; ele merg din dreptul axilelor pana Ja indoitura inghinala. Din loc in loc, in Jungul crestei mamare isi fac aparitia un numar de noduli epiteliali. Ulterior, creasta dintre noduli va disparea si vor rmane numai nodulii, care vor lua numele de puncte mamare sau muguri mamari primitivi. La specia umana, dintre toate punctele mamare vor persista numai cate unul pentru fiecare creasti mamard si anume, doar acelea care se gisesc pe locul unde se vor dezyolta viitoarele glande mamare. (Totusi, in mod anormal pot aparea mai multe glande mamare; in acest caz rar, ele se dezvolta urmand aceeasi linie ca si crestele mamare.)ul liniilor mamare (L.m.), sadié evolutive me. — mogurele epitelial: bp. — bulbul pifos: pp. it S diad Ge pir papila pleads ¢pDezvoltarea in adéncime a mugurelui mamar primitiv duce la formarea unui bloc celular masiv, latit, zis campul glandular. in luna a Ill-a a vietii fetale, din masa acestuia pornesc muguri epiteliali care pltrund in adéncime, Iuand forma de coloane celulare. Acestea sunt rudimentele canalelor galactofore, Ele au o dispozitie arborescenta. Ultimele ramificafii se termina cu umflaturi sferice pline, astfel ci imaginea general este de ciorchine. La pubertate, glanda mamara ia o dezvoltare mare la fete in timp ce la baieti ea mane in stare rudimentara. Dezyvoltarea sistemului osos Piesele scheletice sunt un produs de diferentiere a esutului mezenchimal. Dintre toate formatiunile anatomice ale organismului, sistemul osos este acela a cirui perfectare depageste cel mai mult vila fetala, desdvarsirea lui morfofunctionala prelungindu-se mult timp dupa nastere. theletul axial cuprinde oasele coloanei vertebrale si oasele cutiei craniene. Piesele osose dependente embriogenetic de scheletul axial sunt: oasele fefei, oasele aparatului hioid, sternul si grilajul costal Coloana vertebral La constituirea vertebrelor participa in mod precumpanitor materialul celular al scleroioamelor, care prolifereazd si organizeazd in jurul coardei dorsaie sia maduvei spinarii mangoane celulare dense; deci, forma aproximativa a corpului vertebrelor se poate intrezari foarte devreme. La formarea corpului vertebrei colaboreazd materialul celular provenit din doua sclerotoame simetrice, unul drept si altul stang. (O parte din fiecare sclerotom va furniza material celular necesar edificarii discului intervertebral.) Inifial, se va constitui un model fibros al corpului vertebrei. Apoi, tesutul mezenchimal condensat se transforma, edificdnd tiparul cartilaginos al acesteia. Prin osificare, se ajunge la corpul osos al vertebrei, Concomitent cu dezvoltarea corpului vertebrei are loc si formarea arcurilor neurale sau arcurilor vertebrale, a caror proveniengi este tot din materialul mezenchimal al sclerotoamelor (care, prin proliferare, alcdtuieste un mangon celular in jurul maduvei spinarii, facand mas’ comuna cu materialul care va edifica corpul vertebrei). In acest ‘moment, configurajia general a viitoarei vertebre este schifatd Procesul de edificare a modelului cartilaginos al vertebrelor are loc in luna a I- iar a arcurilor vertebrale cartilaginoase mai trziu, in cursul luni a IV-a. Etapa final a constituirii vertebrei cuprinde osificarea ei Uneori, unirea arcurilor vertebrale intre ele, si deci inchiderea circumnferintei canalului maduvei, nu se produce; canalul rahidian riméne astfel incomplet organizat in sectorul posterior. in felul acesta ia nastere o anomalie de dezvoltare ~ spina bifida. La fetusul uman la termen, dezvoltarea vertebrelor nu este ined definitiva. Pand la varsta de 14-15 ani mai pot aparea puncte de osificare secundare. Pe de alta parte,— Dezvoltarea si rerftievea somitelor (dupa mann-Duplessis) putin aa pulpos. 6 1bcondifiile mecanice impuse de statica in picioare si de perfectarea si complicarea funcjiilor locomotorii pot provoca modificari in structura intima a vertebrelor dar si a configuratiei lor exterioare si, in consecinfS, a configuratiei generale a coloanei vertebrale. Coastele si sternul Dezvoltarea pieselor osoase ale cutiei toracale merge mand in mén& cu aceea a coloanei vertebrale. Ele provin de asemenea din sclerotoame. Din fesut mezenchimal, in aria ventro-laterala se edificd doui lame, care constituie arcurile costale, Acestea reprezinté modelele fibroase ale viitoarelor coaste. La om se formeazi 12 perechi de coaste, céte o pereche pentru fiecare din cele 12 vertebre toracale. Modelele fibroase se transforma ulterior in modele cartilaginoase. in acelasi timp, extremitajile distale ale primelor 7 coaste din dreapta se unesc intre ele prin intermediul unei piese cartilaginoase alungite (creasta sternal, reprezentand rudimentul unei jumatati de stern. Acelasi proces are loc si in partea stanga, Prin alipirea hemisterurilor se constituie modetul cartilaginos al sternului Osificarea coastelor este timpurie (incepe din a 40-a sau a 50-a zi a vietii embrionare), in schimb a sternului este mai tardiva (Incepe in lunile V-X ale vietii). Scheletul capului Se integreazi, si el, in scheletul axial al corpului, intocmai coloanei vertebrale. Din punct de vedere embriologic si anatomic se disting: © oasele craniului (sau neurocraniul), care adaposteste encefalul; © oasele fetei si oasele aparatului hioidian, care constituie scheletul visceral al capului sau splanhnocraniul. in cursul dezvoltarii lor, piesele osoase care compun aceste complexe scheletice trec in general prin 3 stadii structurale si anume: stadiul fibros, stadiul cartilaginos si stadiul os0s. Nu toate piesele osoase parcurg ins, obligatoriu, toate aceste trei stadii Dezvoltarea neurocraniului Pri .p& o constituie formarea craniului primordial membranos (fibrocraniul sau desmocraniul). El apare sub aspectul unei paturi dense de elemente mezenchimale, care se muleazA pe intreaga suprafata a encefalului Maximum de densitate si grosime a acestuia se vede le baza encefalului; aie nastere aga-zisa placéLoccipital@sau plac @bazilaré Materialul mezenchimal care intra in contact imediat cu encefalul va da nastere meningelor. ia Craniul membranos o data format, din materialul mezenchimatos de la baza lui se vor edifica o serie de piese cartilaginoase. O mare parte din acest material se transforma de la inceput intr-un bloc cartilaginos unic. Osificarea, ca ultimul proces al dezvoltarii craniului, apare ca 0 etapa lunga, care se continua chiar dupa nastere.La fetusul uman, osificarea are loc la varste diferite pentru fiecare pies& osoasi a craniene; pentru fiecare os pot exista chiar mai multe puncte de osificare ~ punctele de osificare ale osului occipital apar in lunile a fl-a sia Hll-a a vietii intrauterine; ~ osul frontal si oasele parietale igi incep osificare din luna a Ill-a a vietii fetale, direct din desmocraniu; ~ osul temporal suferi o osificare mixti, adicd din condrocraniu respectiv din desmocraniu. Solidarizarea oaselor craniului nu se realizeaz’ complet chiar de la inceput. intre oasele provenite din modelul cartilaginos cat si cele provenite direct din desmocraniu va mai persista, un timp oarecare, un spatiu mic ocupat de tesutul fibros. Aceste goluri sunt fontanelele. (La fetusul uman ajuns la termen sunt gase fontanele. Cea mai intinsd in suprafafa este fontanela anterioar& (sau fontanela mare), de forma romboidala, situata pe linia mediand a boltii craniene, la locul de intalnire intre frontal si cele doua oase parietale. Este gasiti inchisi, de regult, la inceputul celui de al doilea an, dar si mai devreme. La locul de intalnire intre solzul occipitalului si cele doud parietale se formeazi © fontanela de forma triunghiulard, zis fontanela micée (sau fontanela lambdatic@ ete. Ea se inchide la sfarsitul Iunii a doua dupa nastere sau chiar la nastere.) Inchiderea definitiva a taturor suturilor oaselor cutici craniene (sinostaza fiziologica) se perfecteaz8 dupa varsta de 4-5 ani Daca sinostaza este mai precoce si general poate determina producerea unei anomalii craniene, cunoscuta ca microcefalie. Allteori, sinostaza precoce poate atinge numai unele suturi, in care caz dezvoltarea craniului este asimetried Decvoltarea oaselor fetel (splanhnocraniului) Splanhnocraniul cuprinde in ansamblul lui piesele osoase ale masivului fetei precum si oasele aparfinind aparatului hioidian este foarte complexi, ceea ce explicd freeventa si varietatea viciilor de dezvoltare care pot sa apard in acest teritoriu, in primele momente ale dezvoltarii, polul superior al corpului embrionului se prezinté ca o umfliturd cu suprafata regulatd, fara reliefuri sau orificii La embrionul uman de 3 sAptimani, conturul gurii primitive devine tot mai precizat. Aici, epiblastul si mezenchimul prolifereaza si organizeaza o serie de ingrosari, care se inaltd in jurul deschiderii gurii primitive, care pare sa se adanceasca Perimetrul gurii primitive se va gsi marcat la un moment de un numar de cinci muguri: o formatiune nepereche — mugurele frontal — situat median si doua perechi de muguri asezati simetric, doi céte doi, mugurii maxilari superiori, drept si sting si mugurii maxilari inferiori, drept si sting Acestea sunt clementele primitive de la care va porni procesul de edificare a scheletului fefei, care va conduce la modelarea fefei si vor determina astfel organizarea cavitatii bucale si a cavitatilor nazale. Toti acesti muguri se vor alungi si vor ajunge incontact, mugurele frontal prin cobordre, iar mugurii maxilari superiori si inferiori prin inaintarea spre linia mediand Astfel, mugurii maxilari inferiori crese, apropiindu-se de linia mediana si pana in cele din urma extremitatile lor libere se sudeazi; mezenchimul lor se va diferenyia dnd nastere mandibulei. Din mezenchimul mugurilor superiori iau nastere cele dou’ maxilare si de asemenea cele doua oase malare. urmare imediata a dezvoltirii $i alipirii mugurilor fefei si a formarii pieselor ‘osoase, care deriva din i, va fi completarea arcadelor dentare. Membrele Aparitia rudimentelor membrelor superioare gi inferioare are loc timpuriu (spre sffrsitul sAptiménii a IV-a a vietii intrauterine). Initial, se formeazé doua cute, pe care le realizeaza epiblastul si mezenchimul subiacent; ele se gsesc situate pe parfile laterale ale corpului embrionului si sunt cunoscute sub numele de maiectul euremitatilor sau creasta Wolff i Din creasté vor aparea doi muguri cefalici, drept i sting; ei sunt s membrelor superioare, La extremitatea opusé a corpului embrionului se vor forma doi muguri similari ia in sAptimana a V-a, rudimentele celor patru membre sunt vizibile. In axul lor invadeaza fesut_mezenchimal; el se condenseaz8, constituind un fesut dens — scleroblastem — din care vor lua nastere piesele osoase ale membrelor. in cursul luni a I-a, pe mugurii membrelor, superioare si inferioare, apare un prim sant circular care le imparte in dou segmente: unul distal, reprezentand schita mAinii sau a labei piciorului si un segment proximal, echivalentul anatomic al antebratului sau gambei. In sfargit, pe segmentul proximal se formeaz’ al doilea sant circular, care va delimita al treilea segment, si anume brajul respectiv coapsa. La inceputul lunii a Ila, pe segmentele reprezentind mana sau laba piciorului apar patru lanfuri longitudinale, care marcheaza despirtirea dintre degete; in aceasta faza a dezvoltirii, despartitura interdigitalé este ocupat de o membran& care uneste degetele intre ele. in cursul lunii a Ill-a a vietii intrauterine, membrele superioare si inferioare executé o migcare de rotatie, al c&rui ax trece respectiv prin articulatiile scapulo-humerale sicoxo-femurale, Aceasté orientare rmdne definitiva, Aspecte patologice la nivelul craniului aprosopia — 0 anomalie congenital care const in lipsa fefei; singura formatiune anatomic dezvoltata este mandibula. prognatismul congenital — anomalie caracterizaté prin impingerea inainte a barbiei. micrognatia ~ anomalie care const’ in dezvoltarea insuficienté a maxilarului inferior. agnatia ~ sau Jipsa maxilarului inferior.craniosinostoza — anomalie osoasi ce const intr-o sudare timpurie a oaselor craniului inainte de nastere: a) craniosinostoza suturii sagitale, mai frecventi; apare in circa 50% din cazuri. (Cresterea laterala a craniului este redusa, iar cresterea in lungime este mare; craniul are aspect alungit si ingust.) b) craniosinostoza suturii coronare, a doua ca freevent’ (Craniul este redus in diametrul antero-posterior dar mai larg si inalt.) Cand sunt implicate ambele suturi, craniul se dezvolté doar in sens vertical. fiind inalt si ingust. Cand toate suturile sunt obliterate, cresterea craniului este limitata in toate direotile, rezultand microcrania. la nivelul membrelor picior varus equin congenital — caracterizat prin deviafia piciorului din axul gambei in: equinus (mers sprijinit pe degete) si varus (sprijinit pe marginea externa). luxatia congenitala coxo-femurala ~ caracterizata prin modificarea raporturilor normale intre oasele (coxal si femural) care formeaza articulatia goldului. ‘amelia — lipsa totala a membrelor. ectromelia ~ lipsa totali a uneia sau mai multor oase ce intr in constitusia membrelor (datorata tulburarii procesului de inductie epiblastic’). hemimelia ~ lipsa de dezvoltare a portiunii distale a unui membru. focomelia — lipsa portiunii proximale a unui membru, brahiodactilia — degete scurte, datoriti scurtarii/absenfei falangelor sau metacarpienelor. ectrodactilia — lipsa unuia sau mai multor degete 5. a. Dezvoltarea muschilor Musculatura striata — care impreund cu scheletul constituie elementele principale ale aparatului locomotor — provine fie prin proliferarea si migrarea materialului miotoamelor, fie din unele condensiri mezenchimale., denumite mase premusculare Musculatura neteda provine in exclusivitate din mezenchimul splanhnopleurei De timpuriu, materialut somitei se diferentiaza, realizéndu-se doua zone distincte: selerotomul (induntru) si miotomul (in regiunea laterala). Miotomul este alcatuit din doua formafiuni (lame) paralele: una dintre acestea reprezints Jama dorsal@— din ea rezultand dermul cutanat; alta, Jama miotomialé, va sta la originea fibrelor musculare striate. Lama miotomialé este alcatuiti din mioblaste (celule de forma alungita prismatic, avand axul lor mare indreptat in sens cranio-caudal). O fibra musculara striata se dezvoltd dintr-un singur mioblast. in cazul membrelor, de pilda, muscl provin in exclusivitate din masele premusculare. Aparifia lor incepe la extremitatea distala a membrelor, de unde procesul 39de transformare se intinde catre ridicina acestora. De indata ce jesutul muscular s-a organizat, sosesc aici si fibrele nervoase pornite de la neuronii motori si sensitivi, Din portiunea dorsala a lamei miotomiale iau nastere toti mugchii proprii ai coloanei vertebrale; restul muschilor scheletici de origine miotomiala se formeazé din porfiunea ventralé a lamei. Asadar, de aceast origine, in afari de cei ai coloanei vertebrale, mai sunt: muschii regiunii antero-laterale a abdomenului, musehii regiunii lombo-iliace, o parte din muschii limbi juschii care iau nastere direct pe seama maselor premusculare sunt cei mai numerosi O grupa de muschi sunt de origine dubl, miotomiald si din mase premusculare, precum unii muschi ai gatului sau diafragma. 40