Rene [MARIA SZEPES—_] LEUL ROSU Nee PAA ae) ~ y ELIXIRUL VIETH VESNICI es 7 | : as hd Cea)SG Thee OUR LL LaoCulegere: Mihaela Surducan Tehnoredactare: Elena David Corecturi text: Alice Vidor Florin Zamfir Descrierea CIP » Bibliotecti Naffonale a Roméniei SZEPES MARIA Leal rogus elixiral viefil veynice / Marin Szepes; trad.: Vidor Alice Brasov: Mix, 2002 (648 p.; 13 x 20 cm. (Romanulinitiaic; 4) ISBN 973-85646-6-2 1. Vidor, Alice (tra) 13 © 2001, Szepes Maria All rights reserved Originally published as ,A Vérés Oroszlin* Published by arrangement with SWEETWATER PUBLISHING ESTABLISHMENT under the imprint of EDESVIZ KIADO BUDAPEST wwwedesviz.hu Copyright © 2002 Editura MIX ‘Toate drepturile asupra prezentei edifii in limba roménd aparjin in exclusivitate editurii MIX. ISBN 973-85646-6-2 ‘Tiparul exccutat la IMPRIMERIILE MEDIA PRO BRASOV CUPRINS MIRACULOASA REINCARNARE A LBULUI ROSU.... Paes 9 ADAM CADMON ae teem) CARTEA INTAI+ PRIMA MATERIA SEBASTIAN, CEL CARE NU A AJUNS NICAIERI : EDUARD ANSELMUS ROCHARD CAVOUL INZIDIT... TRANSMUTATIA .... 6 NUMELE MAGIC... is 138 CENTAURUL nn . 142 INVOCAREA. 150 wIN CEL MAI DE JOS PUNCT AL CELEI MAI MARI ADANCIMI" 157 VALEA UMBRELOR 161PROFESORUL DIN MARBURG... - 163 MAGISTRUL $I INAMICUL SAU 179 VACCINUL COSMIC «cnn 188 SOARELE $I LUNA... 193 LUMINISCENTA . 208 HOMONCULUS ... = 214 BARBATA.... 233 PRIETENUL REGELUI ... : se ReET »CASA CARE NU ARE POARTA* eanracae CARTEA A DOUA * CREUZETUL iN FOC LOUIS DE TOURZEL MONSIEUR BAYON. SPIRITUL LUI JOSE DE ASSIS.... = 299 AMBASADORUL ,MIEILOR* .. 314 UNDE ASTRALE . 329 INTUNECATUL EROS... 349, FEREASTRA VERDE .. . 395 CARTEA A TRETA + PASAREA PHOENIX ISI IA ZBORUL ZODIA VARSATORULU! TEMPLUL LUNI... 412 MARELE SANCTUAR... 42 ‘TEMPLUL MANTUITORILOR. 433 »BARBATUL CARE NU ARE MOARTE' 439 PRIMUL REPREZENTANT AL TRECUTULUI .... 454 PARIS, 1870.... 473 CRISTALUL VIU 480 TRIANON .... 490 DOUA SCRISORI 508 UMBRA CONTELUI CAGLIOSTRO 514 ANNA MOLLER ... 530 SICRIUL... 534 STAFIA .. 544 KYILKHOR .. : on 548 IMAGINEA INVERSA DIN OGLINDA 567 GHEARE DE LEU... 588 ISABELLE ..... 596 MAGUL NEGRU.. we 604 CERCUL INCHEIAT 610 OPUS MAGNUM...... 2sMIRACULOASA REINCARNARE A LEULUI ROSU Ag vrea si vorbese cititorilor despre preliminariile acestei opere si despre felul cum tema ei m-a captivat, aidoma magnetului care atrage pilitura de ofel. O bucurie special este pentru mine c& cel ce a dat superba forma a celei de-a patra editii maghiare a cArfii, nu-mi este doar editor, ci gi prieten dintotdeauna, indrumat si el la réndul su tot de aceasti carte pe calea pe care o urmeazi, implinind o menire importanté gi astizi. Despre Leul Rosu cu as prefera si vorbese la persoana a treia singular, cdci el gi-a dobandit 0 viafé stranie, total independent. Nu spun ci pentru ca el si se nasc n-a fost necesar faptul ci sunt un scriitor inndscut si c, de la varsta de opt ani, practic aproape toate genurile literare. A fost nevoie de constitujia creierului meu, de fantezia mea gi de diferitele izvoare istorice si stiinfifice pe care le-am avut la indeménd. Cu toate acestea, nu ma consider altceva decit instrumentul potrivit, mesagerul unei forfe, al unei inspiratit mult mai puternice decét mine; nu-i stiu numele exact, dar ea exista.Maia Szepes Sunt sigura cd dacd in 1939 cdnd m-am apucat de scris, as fi banuit ce mare foc se va revarsa de sub pana mea, n-as fi indrdznit si-mi asum accasti munca. In 1938 imi murise baicjelul. Eu m-am nascut intr-o familie minunatd, printre actori, cineasti, muzicieni gi scriitori, a céror libertate ,,boema* nu insemna libertinism, ci spirit deschis, receptivitate fafa de arta, filozofie si stiinfe. Nu eram mic-burghezi si nici nobili sc&pitafi, dar cunosteam toate categoriile de oameni, toate tendinfele, urmiream evenimentele furtunoase ale planetei gi ale firii noastre, infelegeam primejdiile, dar nu am aderat niciodata la vreun partid extremist. Soful meu, Szepes Béla, campion olimpic, grafician, caricaturist, gazetar, colabora nu numai la publicatiile maghiare ci si la mari ziare internationale, El mi-a oferit posibilitatea de a mi ocupa de tot ceea ce ma interesa si de a-mi procura documentatie in limbile germand si englezi, pe care le cunose la perfectic. Pe atunci ,luasem Ia rind alchimia. Ma hotrasem sa scriu o nuveld despre un alchimist interesant, Eram captivati de destinul tragic al acestor experimentatori, nevoiti si lucreze pe ascuns. $i ei erau gresit infelesi de seniorii avizi de bani si de putere, la fel ca oricare dintre marile intelecte de pe scena insingerat a istoriei, Adevaratii ,inifiaji“ ai alchimici mentale nu s-au striduit nicicdnd ,s& fabrice aur“, ci ndzuiau sa-gi transfigureze propria fiinfa din ,plumb uman in aur uman“. Ei se striduiau si dea nastere in sufletul, in spiritul lor, »Pietrei Filozofale*, adeviratul Elixir al Nemuririi. Cand cédeau sub puterea vreunui suveran atotputernic si nu reuseau sa satisfac licomia de bani a acestuia, erau supusi caznelor si erau ucisi. Ins& pana atunci, scruténd tainele naturii in laboratoarele alchimice, ei faceau nenumérate descoperiri 10 fb | LS ee! ee EL A Leul Rosu interesante. Stiinja de astizi recunoaste pe rind aceste descoperiri. De exemplu, epoca noastra de plastic demonstreazi faptul c& elementele sunt energii transformabile unele in altele. Se dovedeste si faptul c& pot fi create pietre prefioase si aur pe cale sinteticd, leacuri care purificd sistemul circulator, vitamine si medicamente ce pot prelungi viata, seruti gi antibiotice care biruie infectii $i epidemii. Chimia este ,descendenta alchimiei numai c& ea isi objine ,arcanele' cu preful unor erori mai grosolane si cu costuri mai mari. Medicamente considerate utile, devin adesea déunitoare si rimén mult in urma genialei ,biomagii a naturii* pe care chimia incearcd s-o imite. Palpitanta actiune a ,,Leului Rosu* parcurge patru secole, ascunzind in sine de fapt istoria alchimiei, precum si cele mai profunde chei ale filozofiei orientale, in folosul unor cautatori care, citind cartea de mai multe ori, vor constata ca a reveleaz multe straturi psiho-arheologice ce isi pastreaza mereu prospefimea. Mérturisesc ci am fost cutremuratd de inflacirarea care s-a declansat in mine pe neasteptate in timp ce scriam. Am infeles cf, de data aceasta, nu pitrunsesem in labirintul unei nuvele ci, eram antrenata ca de o racheti cosmic’ printre dimensiuni care imi dideau amefeala, De atunci nu am mai putut renunta la acest zbor stelar. Orizontul mi se deschidea tot mai larg. Ma ridicam pe valurile unui ocean de foc. $i, cu toate cd cunosteam planul acfiunii, de sub pana mea apireau fraze uimitoare la care, cu secunde in urma, nu mas fi putut gindi A fost cao sciziune a eului. O parte din mine, imaginatia, ra captati de niste imagini, culori, pasiuni si caractere de © bizard veridicitate, de care ins’ mintea mea lucida se uMéria Szepes ingrozea. ,Doamne, ce-i asta ? Ce vor zice cititorii? Rispunsul la frdmantarile mele lduntrice era mereu c& aceasta carte nu va fi tiparité niciodata. Am continuat s-o scriu timp de cinci ani, O dactilografi, vecind cu mine, in satul unde locuiam, in Arca lui Noe, a observat pe masa de scris a odaitei noastre vraful de manuscris care sporea mereu. Ea nu stiuse pan atunci c& sunt scriitoare. Tema o interesa. Mi-a propus si fi dictez, ea fiind capabila si dactilografieze zilnic treizeci de pagini. Traiam ultimele grozdvii ale razboiului Budapesta era incercuiti. Capitala, situati la doudzeci si cinci de kilometri, era pustiiti de bombardamente. Sear de seard, trasoarele rosii ale rachetelor igi desenau staccato-urile pe cer, ziua orizontul era intunecat de norii densi de fum ai incendiilor. Casuya noastri era zguduit’ si ca de explozii. O bombi, cdzuti in apropiere, ne-a spart geamurile, Usile incuiate bubuiau sub pumnul detonatiilor. Nu stiam care dintre prietenii si rudele noastre captive in beciurile oragului mai erau in viafi gi care nu, Jar eu, in aceasta apocalipsd asurzitoare, in bubuiturile atacurilor aeriene, in ripait de mitraliere gi in atéitea zgomote amenin- fitoare, dictam si dictam, zi de zi céte treizeci de pagini din aceasti carte stranie, care nu era cunoscut pand cnd batutul la masind s-a incheiat si nu fusese citité de nimeni. Nici de soful, nici de fratele, nici de paringii sau de prictenii mei. $i ceea ce nu sperasem gi nu crezusem, in pauza de rsuflare a primilor trei ani de libertate, in 1946, Leul Rosu a apirut la editura Hungaria, A devenit bestseller. In 1947 editurile au fost nafionalizate si, impreund cu toate celelalte carti cu conjinut diferit de unica ,,ideologie™ oficial, si Leul Rosu a fost retras din librarii gi biblioteci gi distrus. Insa acest lucru i-a facut numai bine. Cartea vorbeste despre 2 Leul Rosu nemurire, deci ea nu putea fi ucisi. A risdrit din propria cenusi ca pasérea Phoenix. Edifia a doua a fost tiparité in 1984, drept ,phantasic, la editura ,.Kozmosz, cu unele prescurtari si cu 0 postfati. A treia edifie, completa, a aparut la editura Hatter“. S-a epuizat si accca. La Miinchen, intr-o excelenti traducere germani, a devenit in 1984, ,,Cartea lunii“. Astizi acolo s-a ajuns deja la a saptea edifie, A apirut si in Ameri maghiard si in englezi, edifia in limba maghiari riménand cea mai frumoasé. Leul Rosu care trateazi probleme omenesti eteme gi ofera solutiile acestora, isi continua deci propria traiectorie trasatd de destin, pentru a-si transmite numeroasele mesaje eter valabile cititorilor care gindesc gi isi cauté un sprijin spiritual in aceasti epocd nelinistita. aADAM CADMON Scrisoarea lui Adam Cadmon mi-a parvenit cu mulfi ani fn urmi, in vara lui 1940, in csuja despre care, in afar de cjiva dintre prictenii mei apropiati, nu stia nimeni. Era 0 casi firineascd scundi, cu veranda umbritd de vit’, cu geamuri acoperite de jaluzele verzi si cu perefi varuiti, Stitea pe o colina cu pant lind, sub umbrarul unor tei batréni, parfumasi. Nu puteai ajunge la ea nici cu trenul, nici cu magina, iar pana la cea mai apropiat& statie de cale feratd fliceai peste dealuri un drum de un ceas. Chiar si posta se abitea numai o dati pe siptiména la ,,Arca lui Noe, cum {mi botezasem refugiul. Pe dinduntru transformasem odaile clsufei in incdperi comode, moderne, apa ins 0 scoteam tot cu pompa manual din put intr-un rezervor, iar serile luminam cu limpi de petrol gi cu luménari. insd prin 1940, noi, oamenii mai sensibili, eram bucurosi si putem emigra in »primitivismul" trecutului, fugind de binefacerile dezlinfuite ale ,,culturii*. Geamurile mele dideau spre niste vii care inverzeau colinele, iar la picioarele acestora vedeam suprafaja oplinditoare a Dunirii. IsMéria Szepes Mi-am gisit aceastd casi dupa cdutiri grijulii, alegind cu bund-stiinfa un asemenea loc inaccesibil. Presimfeam c& dac& nu mA smulg din atmosfera nelinistitoare a orasului, nu voi ajunge niciodata si-mi inchei lucrarea. Profesiunea mea ma leagi de oras. Fiind seful sectiei de neurologic a unui mare spital, prea ceva cu totul imposibil si mi pot elibera de sub o multime de indatoriri. Comparativ cu alte profesiuni, cea a medicului il inrobeste cel mai mult, cci postul siu se afl pe un teritoriu unde nimic nu este previzibil. Toate evenimentele sunt urgente, apar cu bruscheje neasteptat si nu suport aménare. Metoda de care mi ocup ca deschizitor de drumuri m-a pus in fafa unei grave dileme. Atat profesiunea, cat si cartea mea — pentru care materialul se adunase deja de ani intregi —cereau un om intreg, Aveam o mare restanté la citit cu scopul elucidirii unor detalii. incercasem sf sacrific in acest scop o parte din noapte, dar sinitatea mea s-a resimjit si, ceca ce a fost si mai grav, se resimfea si munca, Tratam teme care reclamau un efort concentrat. Altfel, tezele ar fi pierdut din puterea lor de convingere $i ar fi oferit suprafeje de atac, Jar eu nu puteam risca si apr o cauzi adevarati, de important decisiva, cu niste argumente subrede, ambigue, slabe, Dupi multe amAndri si compromisuri, am sfirsit prin a cere concediu medical de patru luni si m-am aruncat in aceasta lucrare ca intr-o pripastie, cu sufletul tulburat, cu remusciri zgomotoase, estompate totugi de imboldul launtric care razbatea prin toate. L-am lasat ca loctiitor pe cel mai priceput asistent al meu si m-am retras din lume. Pacea vrajiti a singurdtitii si a muncii nu m-a cuprins imediat. in prima saptémana ma mai nelinisteau cazurile ramase neterminate, dar apoi le-am exterminat in mine ffir 16 Leu Rogu mili cu gindul sindtos si sceptic c nici un om nu este de neinlocuit, cici daca ar fi asa, moartea nu ne-ar tot schimba ca pe niste monede scoase din uz. Era mult mai important ca metoda experimentatd de mine, care si-a dovedit utilitatea, si fie aplicata pe scar larga si si poatd invinge boala in general, decat si menjin cu orice pret continuitatea tratamentului izolat al cétorva oameni. Deoarece in aceast carte rolul meu este ca si impersonal, mA voi referi la natura lucrdrii mele numai intr-o masura care s limureascd cu mai multi claritate aparitia lui Adam Cadmon gi si aiba legiturd cu miraculoasa lui istorie. De douazeci si cinci de ani ma ocup de bolile nervoase si au trecut cam zece ani de cénd am pagit pe un drum cu totul nou, pirdsind fundaturile prestigioase ale unor precursori, ffiri ca pind acum si-mi fi publicat experimentele si rezultatele. Cunosc si respect precaufiile stiinjei si masurile uncori exagerate pe care le ia impotriva deschizatorilor de noi drumuri si eram pregitit ca lucrarea mea si fie ridiculizatd, luata in colimatorul miilor de atacuri sau si fie trecutd pur si simplu sub ticere. Dar toate acestea nu mi interesau, Cajiva asistenfi ai mei, foarte talentati, care nu vor putea fi exclusi din teritoriul medicinii, sunt deja suficient de wcontaminafi*. Ei trateazi bolnavii dup’ metoda mea Statisticile noastre prezinta date demne de interes gi, ceca ce este mai important, bolnavii nostri, niste cadavre vii ritd- citoare pe un pamént al niménui, s-au transformat din stafii iardsi in oameni I-am dat sistemului meu denumirea de ,,.metapsi- analiza. Prin psiche eu infeleg intelectul nemuritor, esena transcendentala a oricdrei viefi, care si-a atins culmea ”7Méria Szepes pimantcand in constiinja umand. Aceasté culme insé, raportat la dimensiunile incomensurabile ale spiritului, e numai cat un firicel de praf fata de cosmos. Imbolnavirea psihicului semnalizeazi o deteriorare a unei pungi, tulburarea unor organe de comunicare intre trup si spirit. Vindecatorul sufletelor trebuie si se apropie si de aceasti defectiune cu temeinicia metodei clinice, diagnosticand-o si tratand-o, Dacd el se ocupa doar de simptome, nu va face decat si umple spitalele ~ si chiar toata lumea ~ cu cadavre vii supuse unor accese de furie. Nu mé refer aici la defectele organice ale creierului, care afecteazi grav intregi vieti omenesti. Vorbesc despre bolile psihicului, insesizabile la inceput si nedetectabile fn trup, cdci numai incetul cu incetul imaginayia inhibati, actionand intr-o directie gresiti, isi sapa in organism deformirile patologice. Revolutionarea general a spiritului si deci si a medicinci ‘nu mai poate fi comprimaté, ca un uriag din poveste, intr-o butelie cu descdntecele unor fungi expresii latinesti, cici vremurile sunt grele de revolutie, bataile inimii sale se aud deja in lume gi in curind ea trebuie si se nascd, chiar gi cu preful ca cei care au mosit-o si fie arsi pe rug. Pentru ca creziile mele faja de stiinté sa fie si mai evidente, recunose deschis c& directia indicata de mine are caracteristici oculte. Cred in Hermes Trismegistos, in revelatoru! teorici analogiilor, cred in tradiile ancestrale, ale cAror rédicini se pierd in ceaja unui imens trecut preistoric, abia intrezarit acum. Adevarul s-a ardtat mereu si in vremurile mai tarzi oamenii s-au dovedit a fi niste pigmei inrdiji, incapabili si-1 accepte. Sa ne géindim doar la Paracelsus, la invidia criminala a colegilor sii pe care pan’ la urma i-a zdrobit cranial, un craaiu in schimbul céruia in zader ar fi oferit ei alte 0 mie we Leul Rosu de cranii de-ale lor, cici nici pe atunci nu puteai cumpiira aur cu oricfte tone de noroi Scrisoarea lui Adam Cadmon conjinea doar cateva randuri: Mult stimate Domnule Profesor! Sper ca, prin vizita mea personal’, sa va pot impica pentru faptul ci vit deranjez din muncé, As dori si mi bucur de ospitalitatea dumneavoastrd numai timp de doudl zile. Nu cunosc incé momentul exact al sosirii mele caci ea depinde de rezolvarea cétorva probleme, dar cred ci pot ciilétori siptimina aceasta, Pana la apropiata revedere, va salut cordial, al dumneavoastrd, Adam Cadmon*: Se iscalise astfel: ,Adam Cadmon', Scrisoarea purta stampila unui oficiu postal din Budapesta. Primul meu gand a fost cf unul dintre prietenii mei imi face o farsi. Adresa mea era cunoscut numai de trei persoane de asistentul meu, de menajera mea de la Budapesta si de un coleg holtei, cu care am facut nenumarate partide de sah, dar care zicea acum in spital cu o grav operajie de calculi enali. Nu mi indoiam de seriozitatea nici unuia dintre ci Stiam ci n-au divulgat niménui adresa mea - nici unor cunoscuti si nici unor striini. Cum a aflat-o totusi acest Adam Cadmon, de ce i s-a dat acest nume kabbalistic care simbolizeazi cosmosul ~ si ce vrea el de la mine? Iritarea mea in fata unui eventual deranj era temperat de curiozitatea care crestea in mine, Scrisoarea si numele Rispandeau magic, Reveneam mereu la ele i mi preocupau wMiria Szepes profund. Cercetam literele inguste, abia inclinate, de o originalitate inconfundabild. Semiinau cu hieroglifele, Pe plic stiteau scrise nu numai numele meu, ci gi alte indicat clare, de pilda numele dat casei, de care nu pomenisem decat in faja prietenilor: Arca lui Noe. Era de neinjeles. Asteptam aproape emofionat sosirea lui Adam Cadmon, M-am surprins singur c& primul meu génd dimineafa la trerire era intrebarea dac va veni azi sau nu? A treia zi n-am mai suportat incertitudinea inactiva si minfindu-ma singur c& mi duc in sat doar ca s& cumpar chibrituri si luméndri, am fiicut plimbarea pani la stafia de cale feratd. in gard nimeni n-a cobordt din tren, Eram decepfionat. Acasi mi-am dat seama ci el sosise in absenfa mea. Stitea pe veranda céind am intrat. S-a ridicat, s-a apropiat de mine si mi-a intins mana. N-a5 fi putut ghici varsta lui, Nu era batrn. Avea un obraz prelung, fin daltuit si complet lipsit de riduri, Dar nu era nici téndr, Nu stiu din ce cauzi un asemenea epitet nu |-ar fi putut caracteriza. Raspindea mai curind o permanent atemporali, oprita in prezent. Avea trisaturi discret mongoloide, un ten creol, dar cu o nuanfa obignuitd si in Europa. Ochii sii de un albastru-verzui luminos, migdalati si mari captau privirea si o refineau. Fruntea sa largi si bombata, cu bosele-i nobile, cu tample fin adincite, unui frenolog profesionist puteau s&-i apari ca 0 capodoper Parul negru, cu luciu mat, pieptinat spre spate, se prelungea mult pan in ceafi, Purta un costum comod, alb, de vara Esenfa care I-ar putea caracteriza cu adevarat se refuzi cuvintelor mele. Cum i-ag putea descrie de piléa privirea 20 Leut Rosu voioasi, patrunzatoare, cunoscuti, care stamea un ecou venit din strifundul spiritului 2! Nu mi s-a parut necunoscut nici © clip, dar nu-mi dadeam seama nici de inceputul gi nici de natura legaturii dintre no Cu o voce refinutd si uniforma se interes mai intai de munca mea. in timp ce ne antrenam in convorbire, nu m-a mirat deloc cA era atat de bine orientat in privinta ei. imi cita parti din cartea pe care o scriam gi eu treceam peste acest lucru cu gandul fugitiv c& poate mi-a citit articolele in publicajii medicale - dar brusc, mi-am dat seama ci tocmai despre acele Jucruri nu comunicasem inci nimic, Numai hartia de pe biroul meu, stiloul si cu mine stiam de ele. Adicd... am privit mirat gi el zimbi Nu e nici o vrijitorie. E vorba de un singur pas in avans pe teritoriul in care activezi si dumneata. in constientul dumitale intregul complex sti gata pregatit, iar eu I-am citit. Orice om are aceast& capacitate, nu trebuie decit si ne-o dezvoltim. Aceasti explicafie m-a facut s& alunec bruse intr-un plan unde viziunea asupra lumii este mai bogata cu citeva dimensiuni. Discufia aluneca pe tema razboiului. El zicea ci venise ca si ma viziteze din Lublin si c& poimaine avea de gind si se intoarca acolo. Aceasti afirmatie mi-a starnit o multime de intrebari. Ce cduta el in Lublin, unde rizboiul bantuia in modul cel mai nemilos gi unde domnea o teroare crunti ? O fi polonez? Vorbea perfect limba maghiari, cu un accent striin abia perceptibil. Petrecuse o singura zi la Budapesta, ‘nu avea nici o cunostinf& acolo sia venit direct la mine Dar atunci, cine expediase scrisoarea lui din Budapesta cu 2Méria Szepes patru zile in urma, de unde stia el de existenfa mea si cum de poate calatori un civil peste zonele cuprinse de razboi?! — Nu sunt polonez.~ rispunse el gindului meu, M-am mutat la Lublin in iulie 1939. — E neam}! izbueni in mine gandul, cu umbra unei suspiciuni anxioase. Nu cumva. — Am venit din Tibet, spuse el cu simplitate. Fiind inca acolo, hotirisem deja aceasta vizitd. Dacd reugesti si gonesti din suflet fluturii gandurilor constiinfei efemere, vei gasi dincolo de ci cettitudinea cA m-ai asteptat. Desigur, omul insemnat nu asteapt& numai cu intelectul ci gi cu presimtirile, cu nelinistile si cu credinta sa inepuizabilé ci esenta, inexprimabila prin legile rigide ale vietii tridimensionale, se va revela odata si odata. Intre noi doi nu exista alta diferent decit faptul ci dumneata intuiesti ceva, in schimb eu imi amintesc. Dar pentru munca noastré comund acest lucru nu are important. Important este c& sti de aceste lucruri, indeplinesti cu fermitate ceea ce fi s-a incredinjat gi fi-ai pastrat intacte insusirile dup care pofi fi recunoscut. Ce mi s-a incredinjat... cine sunt cei care mi au incredintat.... si ce fel de semne de recunoastere am pastrat?! izbucneau din mine intrebarile. ~ Cuvintele au un defect esential si anume ci fiecare le injelege fn alt fel. inainte de toate, trebuie si le aducem la un numitor comun ca pe niste ceasuri diferite. Sub amintire cu infeleg amintirea unor viefi anterioare. Dumneata stii gi creai cA reincamarea este 0 realitate, ai cunostinte gi intuifii proprii in legatura cu aceasta, Eu am amintiri. Dumneata simfi c& noi doi nu ne-am intalnit azi pentru prima oar, eu insi o stiu. Dumneata, urmand 0 poruncd lduntricd, te-ai retras aici, in Arca lui Noe, pentru a-fi termina lucrarea de 2 Leul Rosu care viitorul are nevoie, cu insi stiu c& aceast porunca Tiuntricd este o insarcinare venité de acolo, unde revolujionarii spiritului pregatesc noul Eon, cu ajutorul conjurafilor spiritului reinnoit. Dumneata, fara si o sti, faci parte din aceasta conjuratie in aceasta viaf& terestra, dar te asigur c& odatd ai acceptat in mod constient aceasta sarci Am afirmat din cap involuntar, desi aceasta ,claritate"* ‘mai mult imi ua vederea decét ma lisa si vid, Eram stépinit de o stranie stare de elevare tot timpul cat Adam Cadmon s-a aflat in casa mea. in prezenta lui nu reuseam si discut in contradictoriu, nici si analizez 0 idee sau si mi impotrivesc. Secunde intregi mi se nizirea ci sunt, poate, victima unei stranii metode de sugestionare, cici fiecare cuyant rostit de el cdea in mine cu mult putere de convingere, nimicind pana si germenii indoielilor, in ciuda lunor fapte pe care le-as fi putut contrazice cu argumente. Totusi, eu insumi ficusem destule experiente de hipnoza si Sugestic pentru a sti ci ma aflam in fafa unui fenomen cu totul diferit. De la el mu pornea nici o intenfie de reacordare @ gindurilor mele, nici un curent dominator, El nu era altceva decat el insusi, purtind o imensi incircdtur’ de cunoastere, de forfe spirituale aflate sub st&pinire si de capacitii, care confereau manifestarilor sale 0 certitudine grav, penetranti, total diferit’ de incertitudinea sovaitoare omeneasci. Seara, dupa cind, stiteam in gradind, Deasupra noastra se indlfa un cer intunecat, strapuns de stele, Constelaiile Pictate parc pe un clopot ‘de stiéla uriag ne inconjurau cu Strilucirea lor. Calea Lactee se scurgea pe orizont ca un fluviu palid, plin de mister. Aproape de marea Luna plind, 2Leul Rosu Méria Szepes doua stele cu lumini ascufite straluceau: Jupiter si Satur, in strinsd conjuncjie. Ochi mei se oprird asupra celor dows stele, si am rmas cu gandul la puterea lor, la fortele lor care se completau si se contraziceau. Jupiter, marele binefiicitor, constructor infocat, plin de elan ~ Saturn, planeta care pune piedici, care incremeneste, care aduce suferinta si care, in cxistenfa transcendent, ofer invajiminte prin suferinfa Jupiter, prietenul Soarelui, Saturn, marele singuratic, Primejdia emanati de unul este focul, a celuilalt incremenirea. Oare ce fel de influenfe se revars& asupra lumii prin lupta acestor doi uriagi? — E constelajia Méntuitorilor, vorbi Adam Cadmon alituri de mine. ‘Am tresirit. Dintr-odati vraja acestei nopti incompa- rabile se trezi in mine ca o vibrare, Adam Cadmon rispunsese din nou la un gand al meu — Constelafia lui Jupiter si a lui Satur a precedat si nasterea lui Christos, continua el incet. Atunci marea conjuncfie sttea sub semnul Pestilor, Acum, se afla in Taur. Aceca a adus lumii crestinismul, acesta, in schimb, va aduce marea revolufie filozoficd si social, mantuirea spiritului din robia materiei. Mesia care se naste acum, va fi deschizatorul noului Eon. = Se naste un nou Mesia...Unde ? Cand? am intrebat eu, neinfelegind. = La Lublin, in aprilie 1941. in ghetoul din Lublin, acolo unde raul este cel mai apasdtor, iar intunéricul cel mai dens, Printre cei umiliji si impinsi in mizerie, Umbra Ii s-a aritat cu mult inainte. Omul Pacatului, Calcdtorul Legii, a apiirut de-acum cu toate semnele gi intreaga forta a minciunii. Si, peste tot unde umbra lui a atins paméntul, apare si opusul m4 siu luminos, — realitatea alituri de miraj, impotriva ui Antichrist, Mantuitorul. $i pentru ca Scriptura si se implineasca si pentru ca ritmul takizuirii vesnic repetate a timpului s& poati fi auzit, El se va naste ca fiu nelegitim al unei fete evreice, va fi copilul unei tinere evreice inedrcati cu intreaga tristefe a neamului siu, cu infelepciunea teribila dati de suferinfele ei, de slabiciunea inspaiméntaté a prigoanei suferite de aceasti seminjic. Aceasti blind’ mama singurd este copia acelei mame ancestrale care, cu o mie nou sute patruzeci de ani in urma, isi mscuse fiul intr-an staul. Vocea lui suna calm si simpld, totusi in mine ea aprinse un foc. Eram coplesit de certitudinca nemasurati, dincolo de injelegere, cum c& fiecare cuvant rostit de el reprezenta intr-un mod mai cutremuritor adevarul, decat lucrurile vizibile din jurul meu. — $i dumneata... Dumneata de ce stai in Lublin?! aceasta a fost prima intrebare pe care i-am pus-0 in legiturd cu persoana sa. — Atunci cand in staulul urii si descreierarii omencsti se va naste Injelepciunea, urmand calea aratata de stea, Pruncul va fi vizitat de cei invitati la botez. Chemarea ce mi-a fost adresata a ajuns deja la mine. Am revenit din anonimat pentru a-i pregiti Lui locul si pentru a-L vesti pe El. Am venit si le dau de stire Celor Drepti cd acestea sunt vremurile despre care vorbesc prorocirile. Urmeaza zile ale ciror mori vor micina cu iufeald si vor distruge orice sprijin omenese. Se vor isca incendii care vor mistui pnd si ultimele refugii ale materiei, Nu va exista nici o palma de pimént, nici o urma de acoperis, unde cel prigonit si se poatd opri, unde fugarul si se poatd ascunde, Vifelul de aur de atétea ori agezat pe postament va fi doborat pentru ultima oara. Fluviile 2Miria Szepes de lacrimi nu vor inmuia inimile demonilor eruzimii. Sangele se va revarsa ca un ocean, inundand ari, orase, strizi, case, ‘ogoare, gridini, lacuri si rduri, cdci inainte de oceanul ricoritor al Varsitorului, intotdeauna pimantul este curijat de un potop de singe. Multa vreme, infelesul cuvintelor apocaliptice, rostite fird patos, n-a putut patrunde in creierul, in nervii mei Priveam amefit contururile blande, intunccate ale peisajului care vibra in céntecul greierilor. Faia imi era mangaiati de arome proaspete, ricoroase, de mirosul florilor de soc si de salcim, De undeva, de departe, se auzea litrat de céini, Pe malul apei, vocile Tagusite $i moi ale broastelor cereau ploaie, Nofiunile de singe, moarte, brutalitate josnica se retrageau in fata pacii gi puritatii acestei nopji... Totusi bruse, de undeva din dimen- siunea misticd a viitorului si din Akasha’ am fost coplesit de presimfirea grozaviilor anilor ce urmau, de distrugerea depasind suportabilul si imaginabilul, delirul urii, starea de aservire a unor mase de oameni lipsite de apirare, dansul demonic, imposibil de oprit, al inspirajiilor sinucigase — gi peisajul calm se inviori deodata. Voci sinistre, teami, neliniste, tremur sesizabil numai pe calea nervilor, o asteptare anxioasi, spasmodic prevestind groaza ce urma si se descituseze cu vuiet intempestiv — toate acestea vibrau acum in noapte si senzafia era atét de concentrata, atat de reala incdt incepui s4 mi sufoc, iar inima imi porni intr-un galop nebun, * Dupi cum afirma hindusii, Akasha este o materie mai subtild gi mai arhaied deca eterul universal, la fel de striveche ca insusi spirtul. Akasha confine toate ideile evenimentelor Cosmosului. Ea nu este supusi cauzalitiqii dar formele create din ea se supun legitifii acesteia. 26 Leul Rosa — Nu! am izbuenit, ferindu-m. Omul nu are asemenea adancimi! Nici un suflet nu ar suporta asa ceva! = Prin natura sa, sufletul este atit divin cat si demonic. in functie de cel care il manevreaza, de fortele Luminii sau de cele ale intunericului care au pus stdpanire pe manetele ce-l ghideaz8. Sufletul este materia prima subtil’, schimba- toare a existenfei. Efectele care il vor coplesi sunt atit de elementare incat vor stripunge orice punct slab, lipsit de apirare. Aceasta este forta urii. Cel care are o cat de mica predispozitie pentru uri, cel care nu va lupta impotriva acesteia cu intreaga capacitate si intreaga constiin{d a spiritului su, acela este pierdut, acela va fi inregimentat in armata demonilor uri. Ura este,cea mai inspaiméntitoare, cea mai magica dintre puterile,care au aparut pan’ acum pe pimant. Depaseste..sidomind orice. alti slabiciune, omeneasca: ‘¢goismul individual, comoditatea, teama de moarte, incinge fanatismul_pand_la_incandescent4,_topeste..individualitatea ficdnd-o si dispard in gloata care yrea doar si distrugi, cu prejul de a fi distrusi ca insisi, ~ Si pentru ce trebuie sa se intample toate acestea?! am intrebat cu aproape strignd, incét vocea mi-a rasunat intre copacii adormigi. Daca dincolo de lucrurile vizibile exist un Proiectant gi un Proiect, cum de permite dezlanjuirea forjelor destructiei ? = Tocmai pentru ca dincolo de lucrurile vizibile exist un proiect, risund raspunsul lucid. Aceasta este marea transmutatie a paméntului. Esenjialul se va modifica. Cei contaminafi vor fi eliminafi, iar pufinii care vor ramane se vor transfigura impreund cu el din plumb in metal nobil. Ceea ce se va petrece, va fi efectul injectiei declansatoare. Boala va erupe numai la cei care o purtau in stare latent. a7Maria Szepes ~ Oamenii sunt lipsifi de putere, nestiutori si irespon- sabili. ins conducatorii lor sunt constienfi si cinici. Modul ‘cum acestia se folosese de magia neagrd a propagandei este picatul lor si nu al oamenilor. Creierele inguste de proasta calitate sunt bombardate cu bombele editorialelor si ale discursurilor radiodifuzate ce rispindese otrivuri ideatice. Cum si se apere oamenii? Ei sunt lipsiti de nofiuni independente, nu au linii de fort morala, nu au decat frustrati. Sunt niste copii care se imbulzesc spre pieire, condusi de flautul imblénzitorului de sobolani din Hameln, Pentru ce si fie ei pedepsiti? — Imaginea este corectd. Oamenii sunt niste copii si acesti copii igi permit cate 0 joacd foarte nemiloasi. Ei sunt nemilosi unul fata de altul, fata de toate celelalte vietiti si chiar faté de ei insigi. Dar de-acum inainte piméntul nu va mai fi terenul de joacd al unor copii, ci lacasul unor adulti care gindese. Am ticut un timp. Cuvintele acestea nu puteau fi contrazise, Enunfurile sale erau niste revelatii ca viziunile lui Enoch, Baruch, Ezra gi loan si invagaturile profejilor. Trebuia Si le crezi sau si le negi fri echivoc, — Ag vrea si stiu, am intrebat eu mai tarziu domol, de ce ai venit la mine, tocmai la mine... din Tibet, prin Lublin, la Arca lui Noe? in clipa cénd am rostit aceste cuvinte, a disparut tonul jucdius nascut dintr-un capriciu, din idea fugard a ultimelor vorbe. Arca lui Noe! Cu ce confinut grav s-a umplut deodata aceasti denumire! Ciudata mea presimfire a fost intarité de vocea lui Adam Cadmon. ~ Am adus ceva, un lucru care trebuie pstrat... care trebuie si supraviefuiascd noului potop de singe. Mai tarziu nag fi putut veni, 2 Leul Rosu Mi cuprinse o bucurie exploziva, nebunatica. Credeam c& ceca ce spusese nu se referea doar la casa mea ci la ‘intreaga mea tard. —E vorba numai de cdsufa aceasta, imi spuse el in chip de rispuns, despre Arca lui Noe. $i va trebui si te agai puternic chiar si de ea atunci cand cerul se va intuneca si furtunile se vor dezkin{ui in apropiere. ~ Vrei si spui ct nici aceastd tard nu va fi scutité de.. ~ Da! ~ Ei bine... ifi stau la dispozitie oricum. — Stiam, spuse el cu simplitate. Am adus un manuscris. ‘As vrea si-| pistrezi pana cand iti voi trimite instructiuni despre ceea ce trebuie sd faci cu el. in anii care urmeaza, la mine nu s-ar afla in siguranjd. Desigur, daca te intereseazi, Poti si-l si citesti A doua zi dupa amiaza si-a Iuat rmas bun. Manuscrisului lui Adam Cadmon a intrat astfel pe mainile mele. Acum procedez conform instructiunilor sale serise, aduciindu-! la cunostinja celor ramasi vii dupa potopul de singe si care cauti, dezorientaji, calea care fi readuce la vias. Cu el nu m-am mai intalnit niciodata. oManusorisul lui dam CadmonCARTEA iNTAI PRIMA MATERIA wNimeni si nu piseasct cu cutezanfl iresponssbild pe calea stifelor tainice, cXci, 0 dath porit pe aceastd cale, va ‘rebui si atinga feul, altel este pierdut. ‘Pe aceastd cal, a te indoi inseam a te smint, a te opti inseamnd a dectdea, a te da in lituri inseamnd a te privali inten bu fr fund. Tu, cel care ai inceput si citesti aceastl carte, dacl 0 citesti pind la capit si ai npeles-o, vei deveni fie suveran, fie rnebun, Fi cu en ce vrei dar nu 0 vei disprefu simu o vei wita niciodsth. Dacd esti pur, ea va fica 0 fclie in apa ta, decd esti ‘putemic, ea se va transforma In arma In mnie tle, dac esti ‘njlept, vei deveni si mai fofelepe Ind dacd esti stricat, tune! ‘aceasté carte se va transforms in tine in Mliciri infernal, iti va stripunge sufletl ca un pumnal ascuit iI va Incirca contigs cu povara regretului gi a neliistii vesnice." (Eliphas Levy: Ritue! de la Haute Magie)SEBASTIAN, CEL CARE NU A AJUNS NICAIERI Hans Burgner imi este astizi atat de strain ca si celulele moarte si inlocuite ale trupului meu. Cu cateva secole in unm, totusi, el fusese cel despre care, cu pirtinirea emotio- nant a unor bucurii, nelinisti si presimtiri afirma: acesta sunt eu! Hans Burgner era netrebnic, lacom si avea mintea tulbure, totusi in el a pornit fermentajia care mi-a smuls viaja de pe trascul circular al vesnicelor repetari, De aceea {mi incep istoria cu el. Aidoma preotului misterelor orfice, ofer mina mea novicelui care vrea si ma urmeze in fntunecimea noptii, in adancul unor paduri unde nu bate luna, prin nasteri, prin morti, edtre portile lui Hades. Am o ficlie si cunose drumul, Cel care mi urmeazi nu se va ritici. Pénd in zori vom sosi la templul soarelui rasare. M-am niscut la Swandorf, in 1535. Banuiesc cd tatdl meu n-avusese nici un rol in conceperea mea, cu atét mai mult era amestecat insi ajutorul lui, vinjos si neobrizat Tatil meu era morar: un om gras, cu ten alb-liliachiu, cu risuflarea greoaie, un om bland si distrat, de care mamei ‘nnu-i pasa nici cat de un sac cu faina. in schimb, personalitatea ¢i insuportabild, capricioas’, zgomotoasa gi brusc schimba- toare umplea toaté casa, Era cea mai instabilé femeie din céte am cunoscut, Nimeni nu putea sti cu cine va da nas in 3Miéria Szepes nas peste un sfert de ord: cu o casteland find, visitoare, cu vreo ascet puritan, infasuratd intr-o invizibilé rasa cllugireascd, emitind ca din pusci sentinte irevocabile, cu © curtezand turmentati, hlizitd, cu ochii aprinsi si buzele umede, sau poate cu 0 precupeafa spurcati la guri care, cu fipete ascujite, ii face albie de porci pe tofi. Parerile ci despre unul si acelasi Iucru se contraziceau cu trecerea clipelor gi, avind 0 fire puternicd, activa, neobositi si despoticd, din partea ei nu avea pace nici micar un purice din casi, Ea-i punea pe tofi in migcare, ii gonea incoace gi incolo cu dispozitii contradictorii si, dupa ce treburile se fincurcav definitiv, iar oamenii si animalele erau gata si-si piardd minfile, privea in jurul ei excitaté si aproape mulfumita. — Sunt inconjurata de niste idiofi! Declara ea cu voce de pasate rapitoare gi, pe neasteptate, mai curind sub efectul ‘mofici placute, izbucnea in lacrimi. Plangea de mila proprici ei persoane. De asta era gata tot timpul. In fata tatélui meu care transpira de speriat ce era, isi enumera sacrificiile aduse “de dragul lui, tinerefea ei ingropata, frumusejea ei ascunsa sub obroc.... $i, ajungind aici, amintea de fiecare dati de dragostea mortal a unui nobil aflat in trecere pe acolo. — Ag putea si mi imbrac in mitase si in catifea! hohotea ea cu un fals accent patetic, si putrezesc aici, intr-o fundaturd imputité, unde toi se folosesc de mine, De la voi n-am auzit m&car o vorba bund in viafa mea! imi vars rérunchii muncind pentru voi si nici unuia nu i-ar trece prin cap si spun macar atét: mulfumesc, Theresa! ‘Vorbea despre propria ci frumusee ca despre un fenomen al naturi, ca despre Soare, Luna si stele gi avea fixa idee cd este irezistibilé. Orice om care purta niste nédragi gi se uita la ea, devenea pe loc ,robul* ei. Tofi se dadeau in vant dupa 56 Leul Rosu a, incepnd cu ucenicul abia risérit, pnd la apaticul batran caritor de saci. Tarancile, care tropaind prin curte isi asteptau randul la macinat, se holbau la ea uluite, neinfelegind nintic, nd in spatele vreunei calfe de morar, le didea de injeles ficdnd cu ochiul si prin semne mute c& respectivul, care habar n-avea de nimic, i-ar fi aruncat niste ocheade sau cd ar fi atins-o cu bund-stiin{4, cuprins de dorinfe arzdtoare, Era © femeie inalt’, cu picioare ca nigte stalpi si cu oase puternice. Comparativ cu soldurile ei imense in form® de par’, umerii piireau ingusti. Avea o fat frumoasd. Tenul fi cra curat, proaspat, trisiturile armonioase, numai nasul vadea o ascufime nelinistitoare. Din ochii ei de culoare inchis’, cam prea apropiati, cu pleoape bombate, razbitea o duritate rece. Rasul ei avea rezonante de tinichea. Inc& din prima clipa de cfind m-am trezit la constiintS, am simyit repulsie faya de ca. Agresivitatea zgomotoasi cu care se amesteca in toate, intervenind in orice intimitate, mi transformase intr-un copil singuratic, Angajafii nostri veneau si plecau ca norii pe cer. Chiar si flécdul cu care avusese o legiturl furtunoasd, hardita, plind de gelozic, o luase la sindtoasa curdind dupa nasterea mea. Tata gi cu mine nu aveam aceeasi posibilitate de a fugi de ea. Tata devenise pe atunci prea gras, bolndvicios gi comod, iar cu cram un copil neajutorat, aservit ei prin neputin{d. Izbuenirile ei dragistoase, de neocolit, sdrutirile zgomotoase, umede, grosolane erau si mai insuportabile decit palmele rapide, usturitoare gi dese pe care mi le aplica pe obraz firé nici un preembul. Dac eram nevoit si tree prin odaic, dintr-un motiy oarecare, pe lang ea, mi puteam astepta fiird indoiala fie la sdrutari, fie la palme. Ma striduiam si le evit pe amindoud. Fra extraordinar de zgarcit& si ii 37Miia Szepes pirea iu de fiecare imbucdturd de mancare pe care o didea altuia. Ea insisi era gurmanda pe ascuns; dar tatei si mie ne predica neincetat cit de dunditoare este licomia la mancare, interzisi si de poruncile bisericii. Ne silea s& respectim cu strictefe posturile. Calfele si ucenicii nostri erau in ochii ci niste ,mafe sparte™. Tata avea o pofta de mancare inegalabilé, iar cu, fiind in plin& crestere, eram mereu flamand ca un animal tanar, deci furam din c&mara de alimente si méncam tot ce imi cddea la indemani, Erau momente jalnice si amuzante clipele cnd imi surprindeam tatil, in propria lui cimard, pe cdnd, cu o mutra de hot spasit, infuleca gemul. in timp ce suspina si se ineca, imi intindea, cu smerenia unui complice rusinos, un fir lung de cémat sau o bucati de fripturi. — Uite, Hans... eu am ajuns deja a dulciuri... dar ai grijfi si nu afle maicd-ta, soptea el. Ar fi indurerati cd n-am postit... zadamic i-as explica, n-ar infelege cd Dumnezeu m-a ficut si-mi fie greaja de pestele fiert in apa... ca este atat de... dogmaticd... in problemele religioase... — Tatd, dumneata’ crezi cd ea posteste? intrebam cu cu gura plind. Nici prin cap nu-i trece! Manca raji umpluti cu castane la privati! Am vizut-o cu ochii mei! — Ai spionat-o pe maici-ta la privats? ma privi el scandalizat, dar nu mai avea destuli forta nici ca sé se revolte, Didu din mani, Tu nu o infelegi, Hans. Pentru ea méntuirea sufletelor noastre ¢ pe primul plan... Ti-am Hisat un pic de gem... Pe urm arunca borcanul in parau. Tata a scdpat inaintea mea. in timpul mesei de pranz, lingura i se opri in jnan8, capul i se inrosi apoi se fnvineti, cazu de pe scaun $i muri. Mama il jelea in variante surprinzitoare. Mai intai se inaljase in rolul untei induiosdtoare vaduve dramatice. il 38 Leul Rosu numea ,Scumpul meu drag. Inventa scene induiositoare despre ultimele lui ore, despre cuvintele pe care decedatul, presimfindu-si moartea, i le adresase: ,,Tu ai fost cea mai minunati femeie din lume, Theresa!... Nici daci as avea 0 suti de viefi nu fi-as putea muljumi pentru tot ce ai ficut pentru mine... Ce-ag fi ajuns eu fard tine?" Adevarul era ci, cu citeva ore inainte de moartea Iui, ea I-a ocdrat ftir mild pe decedat din cauza unor pantaloni de doc care crapasera Pe © portiune lati tocmai pe fund, cand el s-a eplecat. Mai tarziu am auzit-o spundnd cu niduf: ,,A halit pind a crapat! Stiam eu c& asa va sfarsil* in rest, viata la moara era interesanta si variati. Din satele invecinate soseau jarani cu cérufe, aducind grau la ‘micinat si vesti. Nu departe de moar trecea drumul mare, pe care, in afara de cérute, se iveau uncori gi calesti elegante, Nu prea stiteam pe acasi. Treceau drumefi de tot felul, tineri meseriasi cilatori, trimisi in drumetie de breslele lor, niste baicti liberi si amatori de céntece, atrasi de marele magnet al oragului Nimberg. Uneori ma akituram lor gi ii petreceam pana cdnd oboscala, foamea gi asfinjitul ma goneau spre casi. Ascultam povestile lor, inhalam vesela dezridacinare care-i invaluia, in visele mele, drumul mi se intindea infinit sub picioare. in visele mele nu mi intorceam acasi. * Mama avea un unchi care aparea pe la noi din céind in cfind. Se numea Sebastian. Mamei ti era tare rusine cu el, dar intr-un fel inexplicabil se i temea de el. Nu indrznea si-1 dea afard si il indestula cu de toate. Era un om cu fafa intunceaté, inalt, slab si chel, cu un nas de uliu'si cu pungi sub ochii inrosiji, Cand igi desfaicea buzele subjiri, ironice, {i aparcau dinjii prelungi si galbeni. Una din urechi ti lipsea. 9Leul Rosa Miria Szepes Umbla destul de murdar si bea de stingea. Stia s& scric si si citeasca gi cand incepea si vorbeascd, in jurul Iui amujeau tofi. Mama zicea c& minte de ingheata apele, totusi il asculta si ca cind povestea despre fari strdine, despre bastinasi cu pielea intunecatd, despre uriasi si pitici, despre monstri cu un singur ochi sau cu un singur picior, despre oameni zburatori si te lisa si crezi cA a vazut toate acestea cu ochii lui. Se pricepea la confectionarea unor amulete, la prepararea clixirelor de dragoste, stia si ghiceascd viitorul i si fact descantece, Cu un cuvant, era ,vrajitor. Pe mine ma impresiona puternic. il consideram cel mai de seama om dintre cei pe care fi cunosteam. Treptat, am priceput de ce se temea mama de Sebastian. i era fricd ,,4 nu-i faci vraji*. Faptul in sine, cd s-a gasit pe aceastd lume un om care s& pund firdu firii aprige a mamei mele, trezea in mine un respect nemérginit. Ma jineam de Sebastian si nu-l slabeam nici o clipa. {1 urmam in plimbarile lui fungi si il urméream cu respect amestecat cu groazA in timp ce, baut fiind, vorbea si gesticula singur ~ Nu! spunea el Cel care nu s-a nscut sub semnul lui Saturn, degeaba se c&zneste... se opri brusc si incepu si cdinte cirdit: Qui de virgis fecit aurum Gemmas de lapidibus.....* Wzbuenea in hohote de ras care seminau cu behaitul jalnic al caprelor, apoi o lua din nou la sinatoasa. Picioarole mele scurte de copil abia dac& se puteau fine dupa cl. »Dobitoci! Dobitoci!* izbuenea din céind in cand La inceput, nu ma baga in seamd, de parc nici nu eram prezent. Mai tarziu, treptat deveni constient e& ma eflam mere. in preajma sa. — Ce vrei, mai? se risti la mine, M-am speriat asa de ru c& am transpirat tot. Nu stiam ‘cum si exprim cea ce simfeam fata de el pentru c& nu era ceva clar nici pentru mine, — Eu... am ingdimat cu greu, vreau si fiu la fel ca dumneata. Pirea uimit. — Aga... mai? $i pentru ce?! ~ Pentru c& dumneata esti... altfel, De dumneata le este fricd, $i mama se teme de dumneata, Se uitd la mine atent, De pe fafa lui disparu pentru prima oard expresia acrd, rduvoitoare. Astfel ora parc un altul; batran, obosit gi lipsit de speranta. ~ Du-te la joaca, copile... Du-te... Pind si vocea fui avea un alt rdsunct acum, Era domoala si trista, —Nu umbla dup mine! F4-i cruce si spune: ,pici din fafa mea! Eu sunt blestemat. Moara asta va fi cdndva a ta, Macinii grdul si nu te gindi la altceva. Ascultd, sf-ji scott din cap treburile astea, SA nu crezi fn ce spun eu. Eu vorbese alandala, Altfel ar trebui si urlu si si m& dau cu capul de perefi. Nu stiu nimic! Nimic! Mi-am parasit cAminul, nu am nevasti, nu am copii si n-am sosit nicSieri. Naluca auruhui m-a vrajit, Voiam si domnesc peste trei lumi si nu mai am mult pind si crip pe marginea vreunui sant fn ochii lui se adunau lactimi senile, iar inime mea se umplu de o mili nestarsitd fyi de el ~ Nu-vorbi aga... nu.,. il rugai gi izbuenii in plans gi cu. ~ De ce plangi? spuse el brutai, Sunt ineruri mai buae pentru care si plangi! Sper cd acum nu mai vrei si-mi semeni! aMaria Szepes Se sterse ménios la ochi cu miineca surtucului. —Ba vreau, spusei eu statornic. Vreau si inva vrijile. Vreau si fac vrij. Vreau si le fie fried de mine. $i oamenii si faca tot ce le poruncese, gi.. Rise. — Esti un copilandru incdpajanat! Ai capul tare cum il aveam $i cu. Ma apuci de umeri. = Dac nu ma ocup eu de tine, un altul te va 2Apaci gi mai ru. Macar eu a5 avea grija si nu te smintesti cu totul. N-o si pijesti nimic dac& te inva s& scrii si sd citesti.. Bietul de el, gresea si in aceasta privinfa, * Astfel ne-am imprietenit. Sebastian a inceput si ma instruiascd. Tinea la mine tot mai mult, incat nu mai pleca de la noi, inainte nu statea mai mult de céteva luni. Firea lui nelinistiti il indemna si plece mai departe. Acum insi riminea ~ spre marele necaz al mamei — ca s& fie aproape de mine, Ma fiicu partag Ia toate secretele gi toate tristetile sale, M-am atasat si eu de el, de parc mi-ar fi fost pirinte. Metoda lui pedagogicd era deosebit de interesanta si distractiva, aga ci am invajat sd scriu, s& citesc gi sf socotese ca din joacd, ba s-a lipit de mine gi ceva latina, edci el ist impina adesea spusele cu citate latinesti pe care apoi mi le traducea, Avea cdteva cri de alchimie. M-am aruneat asupra lor si le-am citi si rascitit pand cénd le-am invaijat pe de rost. Literele m-au fermecat din clipa in care am patruns in injelesul lor. Cea mai puternica impresic mi-a facut-o cartea despre Nicolas Flamel, renumitul alchimist francez. in carte cera descris modul in care Flamel a intrat in posesia Pietrei 2 oe eo Ce eee a Shee Te ee i LI NE OT ee ee Leul Rosu Filozofale, care se numea pe latineste Philosophorum Lapide. Flamel s-a ndscut in 1333 la Pontois. A trait la Paris in de strdmtorare. Apoi, in 1382, a apdrut Ia Paris in chip de bogatas. Parea c& dispune de o avere inepuizabilA. Intemeia fundafii cu sume incredibile, a construit paisprezece spitale si trei capcle. Bogitia lui il iritase chiar si pe rege, iar parlamentul a intreprins cercetari, fri si poatd stabi altceva decét ci Flamel si-a agonisit averea cu ajutorul Pietrei Filozofale, transforménd in aur metale obisnuite. Din propria lui descriere reiesea ci in 1357 cumpirase de la cineva, la un pret de nimic 0 scoarji de copac pe care erau ‘nscrise nigte semne. Timp de douazeci si unu de ani s-a straduit zadamic si descifreze inscriptia. In sfarsit, plecd in _Spania ca si giseasc& acolo pe cineva destul de invijat pentru a citi cele scrise. La Santiago de Compostella intalni un doctor invatat care a reusit si descifreze si si traduci manuscrisul. Acesta fusese scris de un evreu, pe nume Avraam, si era adresat fratilor sii. Descria procedeele de objinere a Pictrei Filozofale, Flame! susjinea ci aceasta materie fécdtoare de minuni nu numai cd transforma mereurul fn aur, ci prelungeste si viafa... »Prelungeste si viata... Aural in sine nu ma prea interesa, dar posibilitatea de a scipa de moarte m-a infierbantat, tulburéndu-ma pana in strifundul sufletul Sebastian observa ce se petrece cu mine $1 se sperie: — Hans, asculti-ma. Asculti-ma pentru numele tui Dumnezeu! Alchimia mi-a zApicit si mie capul. Este mai bine si nu crezi nici un cuvant din ce este scris aici! Eu m-am stréduit destul... le-am incereat pe toate. Am fost angajat la un sarlatan de acest soi care zicea c& poseda aMaria Szepes Aurum Potabile, Era o ingelatorie de rind, incercase si dea iama in bogajia unui baron... dar a fost descoperit. A platit cu viafa. Elixirul nu La salvat, Pe mine m-a costat... 0 ureche, ~ Nu cred c& tofi alchimistii sunt niste escroci! mi incApitinam eu. Poti tu sa-mi dovedesti cd Piatra Filozofala nu exist?! Tacu si se uitd in altd parte, — Hans, eu... nu zic c& nu exist... Exist. Dar unul de teapa noastra nu poate pune mana pe ca. Celor ca noi le poate distruge existenja. Ne transformam in niste ginginii care zboari spre flacdrd. Alchimia este ocupajia unor domnitori. Cersetorii care poarti doar rasfrangerea flicdrii galbene ajung, din cauza ei, in camerele de torturi. Ajunge ca cineva s& ,ciripeasci despre un iluzionist itinerant cd ar fi in posesia ,Leului Rosu”, acesta va fi imediat prins de un rege, de un print domnitor, de un markgraf sau de un pontif. Mai intai prostul se ingrasi in traiul bun, apoi, de fricd, se apucd de bauturi clci stie prea bine ceea ce nu stie, di din colt in coll, pani ce ajunge si-1 plictiseascd pe senior gi capul fi va fi separat de trup. Desigur, nu tofi sunt niste escroci. Unii n-au mintea intreagi. Acestia cred mereu c3 nu mai au de ficut decat o singuré experientd, un singur pas pana la realizare gi intra de bund voie in capcand pentru a patrunde intr-un laborator utilat si a dispune de materiile necesare... ~ Dar cei veritabili?... unde sunt cei veritabili?!, am inirebat eu avid. ~ Nicdieri, biiete, Nu-i poti vedea. Se ascund. Stiu ci de ce, Peste tot imbracd formele si culorile mediului. Se amesiecd in mulfime. Se prefac. fi urmezi dintr-un sat in “ Leul Rosu altul, dintr-un oras in altul si peste tot unul din ei a trecut tocmai pe acolo. A efectuat transmutatia singur sau a pus pe cineva s-o facd, pentru ca flacra mistic& si nu se sting’, pentru ca in inimile oamenilor si nu piar’ nelinistea chinuitoare — apoi a disparut fir’ uma, ~ Dar de ce trebuie si se prefacd si si dispara?! Ei ar putea fi mai putemici chiar decdt regii si... — Tocmai de aceea. Nu le plac camerele de torturd. Regele nu suport in jurul su decat slugi. lar Adeptul este un suyeran, El a invins cel mai redutabil dusman: moartea. El nu traieste pentru a umple cu aur vistierile goale ale unor cotropitori nesitui sau ale unor printi desfranati, Fabricarea aurului este numai ceva de suprafafa in alchimie. Alchimia este un ocean foarte adinc, Hans, dar el isi dezvaluie ‘profunzimile numai in fafa celor alesi. far noi nu ne numdrim printre cei alesi. Adepfii care stiu si faci aur, nu-si fac aur pentru ci, si nu dau dou parale pe viaja pe care au cdstigat-o. i nu au dorinfe, Eu unul tremur cdind mi gandese la aur si a§ vrea si traiesc secole intregi pentru a mA tAvali prin toate baltoacele plicerilor lumesti. Din cauza aceasta... stii. tocmai din cauza aceasta n-am ajuns nicaieri si nici tu n- ajunge, Hans! Tu imi semeni mie. Esti nascut sub aceeasi odie. Scoate-ti alchimia din cap, pentru c& te transformi intr-un pribeag nefericit si, in locul vietii vesnice, ifi pierzi chiar gi aceasti unicd viayd. Putea si-mi tot vorbeascd! Eram contaminat pani in strafundul sufletului. Nu refinusem din spusele Iui Sebastian deeat un singur Iucru: c& Elixirul exist... c& ¢ 0 realitate! Ca este! $i daca este, eu voi pune mina pe el! Ce ar putea 88 mi opreascé? Chiar dac& Sebastian n-a reusit! Eu voi 6Maria Szepes reusi. Eu nu trebuie si mor! Trebuie sa traiesc, Multa vreme. Vesnic. Nu trebuie si mi transform intr-un cadavru umflat si imputit ca bietul meu tatd care, pe cdldura verii, in cateva ceasuri, a inceput si se descompund. Un astfel de gind era insuportabil, revoltator si josnic! Sebastian bea tot mai vartos. = De-acum beau gi din cauza ta, Hans, spuse el cind i-am fficut reproguri. Pang acum beam numai de mila mea. Te vid terminat! As fi vrut si te ferese macar pe tine prin exemplul destinului meu nenorocit! incercam sa-l ajut. fl imploram s& nu se distruga, ci fir cl eu n-ag suporta nici o clip viaja aléturi de mama. Plangea. Asa ceva i se intampla tot mai des. Se jura, imi promitea c& nici nu mai arunc& ochii pe bautur’. A doua zi, in zori, il aduceam cu tigarfa de la crigma, in rasetele si bitaia de joc a ucenicilor gi calfelor. imi ardea obrazul de rusine, dar il cdram cu incdpaydnare, cu dinjii inclestafi. Chiar dacd © mort de beat, gindeam eu, chiar si aga degetul lui cel mic valoreaz& mai mult decdt capetele voastre care risund de goale ce sunt! Dobitoci! intr-o astfel de stare de inconstienfa alcoolic& |-a ajuns din urma moartea, Cand |-am vizut 2cdnd nemigcat, cenusi si uscat, cu barbia paroasi cizuti, cénd nu mai puteam spera cf, tusind si vaitindu-se de o cumplita durere de cap, se va scula din pat, ridicandu-si privirea umil& de caine c&tre mine si jurdndu-se: Nu spune nimic, te rog, nu spune nimic, Hans, de ce m-ai crede tu pe mine?! Sunt un nimeni, bun de aruncat la gunoi, un animal imputit! Dar asculti-ma, Azi s-a {intamplat pentru ultima oaré! Scuipi-ma in ochi dack mi ‘mai imbat vreodati! Ai si vezi tu!. Atunci am infeles ce 7 Leul Rosu inseamna si rimai singur pe lume. M-am ascuns in spatele granarelor si l-am plans pe Sebastian cu. amirdciune, cu furie, iesindu-mi din fire. = De ce m-a pardsit? As mai fi avut nevoie de el ca de paine si de apa. El finea singurul fir de care ma puteam agita si care m-ar fi putut conduce spre felul meu. Pentru a doua ari vedeam de aproape moartea si stiam ci nu ma voi impica cu gindul ci niciodaté, Cu 0 clipa in urma cineva trlieste inc, zimbeste, simte, se géndeste la insulele oceanului dulce si cald, unde se fnalti palate doldora de comori strvechi, incearca si ghiceasca ce fel de fiinfe triiesc pe alte planete, cerceteazi obrazul rigid al Lunii, povesteste despre ciclopi si monstri... iar deodata zace mort. Unghiile fi sunt vinete, trupul i se intireste ca un trunchi de copac, pe fafi {i stiruie un zimbet rece si e mut ca pictrele, Nu! Asa ceva € prea rau si prea lipsit de noima! Sebastian ar fi uebuit sa ‘mai triiascd pentru atitea lucruri... iar eu... cu nu trebuie si mor deloc! Pe misura ce imbitrinea, mama devenea tot mai insuportabili. Pornirile, pasiunile erupeau din ca tot mai necontrolate, Calfele noastre, fird si se ascundi, ficeau haz de incercirile ci de a se strecura in paturile lor gi ziceau ci-1 are pe dracu’ in oase. Dacii vreunul cédea de acord si-i fie ibovnic, acela se si credea stipin peste avere si dadea Porunci tuturor, pénd si mie. Mama s-a indragostit apoi de © gorila cu pieptul piros si palme cat lopetile, si cu toate c& ra cu vreo doudzeci de ani mai batrand decat el, voia si fact unti, Eu, desigur, nu ma infelegeam deloc cu viitorul meu tat vitreg. Stiam c& o amigeste pe mama numai ca si pund mana pe moard, dar zadamic fi vorbeam femeii posedate de aMéria Szepes pomiri erotice. Ori de cate ori controversele explodau intre noi, ea fi didea dreptate fiitorului. Eram de-acum un flacdu ‘sft, ,,cu ochi iscoditori si gura spurcata care ,,o pizmuiam pe mama mea pentru fericirea ei". M numea invidios si egoist. Toati viaja nu avusese o singura clipa de bine, alaturi de tata robotise intruna, pe mine ma hrinise cu singele inimii ei si acum, cfind in sfarsit l-a intalnit pe cel adevarat", eu mi pun de-a curmezigu! fericirii ei. Ajunsesem la limita. Nici casa, nici peisajul, nici susural paréului nu ma mai refineau; parcd toate s-ar fi instrdinat de cénd sufletul lui Sebastian plecase de aici, ludnd cu sine toata cdldura si toata lumina. lar praful drumului mare se ridica auriu in soare dupa trecerea fiecdrei cdruje sau calesti. Ma apucd o nerabdare febrilé. Ce mai asteptam aici? Aveam senzatia cu fiecare zi, cu fiecare ceas c& pierd ceva ce ma asteapta in alti parte, pe meleaguri noi, printre alfi oameni Tumultul inimii fierbinji a oragului Niimberg bubuia de departe. Drumefii veneau si plecau; aduceau vesti, cfntau si povesteau. Nu mai aveam stare. Mi-am pirisit mama si meleagurile copilariei far sé-mi iau bun rimas. Mi-am umplut traista cu merinde si am luat cu mine istoria lui Nicolas Flamel. ‘Aveam optsprezece ani cfind am pomnit cdtre Nirberg, oragul liber. EDUARD ANSELMUS ROCHARD A trecut 0 jumatate de an pind am ajuns in locul spre care pornisem. Mai intai trebuia si fac rost de bani. Am incercat cu munca fizic. Cripam lemne, cram apa prin gospodarii, spam, pliveam, dar simbria era mize, iar serile cddeam fn pat ca butucul. Nu. Era o munca pentru animale, ‘nu pentru oameni, mai ales nu pentru unul ca mine care tinjeam cétre cu totul alte lucruri. La Amberg m-am intovarasit cu un scamator care trecea din targ in térg. Era un omule} de origine italian’, micut, sporoviitor, iute si istet ca o soparla. isi zicea Messer Vincenzio Giacomini, {si insusise o singura stint’, dar pe aceea o stia bine de tot: cum s& scofi bani din prostia si redulitatea oamenilor. Ghicea in palmd, prepara leacuri miraculoase pentru femei sterile si barbati cu forje in declin, Scria scrisori de dragoste si compunea versuri pentru ocazii, dar la nevoie scotea i misele si lua singe. Se pricepea de minune si deschida zivoare gi lacite, si subtilizeze obiecte mici si si le facd apdrute din buzunare straine, intr-atata ci Oficialitajile italienesti au considerat cA e mai bine si-i mute terenul de activitate in afara granijelor Italici. Se respecta pe sine si isi respecta propria ,,arti“ intr-un mod nelimitat. 0Maria Szepes ~ Acestea sunt lucruri serioase, Hans ~ zicea el cu un soi de cinism si ingimfare amestecati cu o nota de zeflemea. Esti un tip norocos c& ai dat de mine. Fii atent si invafi. Stiinja mea e aur curat, Dacd cineva isi intinde catre tine palma, tu fi-te © o cercetezi cu toati atenjia dar intre timp uiti-te bine la omul pe care il ai in fat, Nu e greu si-ti dai seama din ce categorie face parte. Trebuie sa inveti douasprezece scheme: una din ele i se va potrivi. Important ¢ si vorbesti ct mai mult. Amestecd cuvintele, incrucisea- zi-le si incurci-le, victima ta va gisi printre ele ceva de inghitit, dupa care va incepe s& macaiie de zor despre minunea care i s-a intémplat. lar materia de bazd a bauturilor miraculoase este apa, nu uita astal Puterea magicd se afl intotdeauna in eticheta lipita pe sticlé. SeamAnd foarte bine ‘cu omul: pe dinduntru apa chioard, pe dinafard nume si rang. Cu cat esenja are gust mai neplcut, cu atat vor crede mai mult in ca, aga c& baga sare, piper, bagi ofet, pentru ca cel care 0 gusta s simtd o groazi solemna cénd fi atinge limba, iar mafele si-i ardi ca in flicarile iadului. Sa simti c& a inghijit ceva! Pe aceasti cale, din multe cratere stinse am scos eu focuri de artificii. Am 0 armat& intreagi de fini. Pacientii mei, in chinul lor fericit, erau incredintati cd zAmislisera ei ingisi acesti fii, iar femeile, din fericire, nu au © fire péracioasi, atunci cdnd e vorba de fructul propriului lor pantec. De aceea, legenda imaculatei concepfiuni s-a putut menfine atta vreme. Un singur cusur iremediabil avea Messer Vincenzio. ‘Nu-i plicea si pliteasc’. Nu recunostea deca dreptul sau de ‘a primi bani. Nega cu vehementé cA ar trebui sa gi cheltuiascd, — Nu fi nerecunosciitor, Hans, spunea el jignit cand fi ceream simbria, Eu nu te plitesc cu bani. Poti castiga 0 50 Leul Rosu avere cu arta in ale c&rei taine te introduc. Eu sunt batran, ma voi retrage curdnd gi iji las fie terenul, Ai ribdare, Tocmai pentru ci ma introdusese in ,tainele artei sale ‘nu acceptam si ma pacaleasca si pe mine, I-am fost hamal, vanzitor de leacuri miraculoase, om-reclam’, incasator, spildtoreasi, bucdtar, cdutitor de cvartir si ucenic, si el nu m-a plitit nici macar cu un sfanf. Dupa cateva luni de colaborare, |-am lasat pe batranul escroc in plata Domnului, ducdnd in buzunar exact suma pentru care ne tocmisem dinainte in ‘schimbul muncii mele. A avut apoi timp si se Bandeasca ce ucenic talentat a pierdut. fi scosesem bani de sub perné fird si-i fi tulburat nici un pic somnul. * Niimberg. De cdnd auzisem prima dati despre acest ras, cl mi-a aparut in imaginatie ca locul din poveste al posibilitijilor nelimitate, cu contururi ce se pierdeau int~o ceajd colorata, se largeau si se schimbau neincetat. Oricat de multe mi-am imaginat despre acest oras, aflat atunci in culmea clocotitoare a destinului su dramatic, cénd lam ZArit, nu m-am simfit decepfionat. Frumusejea lui m-a fermecat. Strilucea ca o caseti de bijuterii vrijité, cuibirit fn peisajul de smaragd al padurilor romantioase si al muntilor stincosi. Varfurile gotice ale bisericilor, capelelor si turnurilor de cetatui creau un efect muzical, aidoma sunetelor indltate spre cer alc psalmilor bisericesti. Pe strézile sale inclinate, avate cu pietre rotunde, printre casele voioase, cladite parc din turti dulce, pirea ci tofi oamenii pe care ii vizusem in Peregrindrile mele s-ar fi adunat pentru a aleatui o multime imensa. Pe langé dialectele diferitelor regiuni germane, auzeam adesea vorbe cehe, franjuzesti gi italienesti. Ametit, cu ochii rotunzi si cu sufletul deschis, ma lisam antrenat de 3‘Maria Szepes suvoaicle de oameni, strbatdnd stridufele inguste ale breslelor, si piafetele ce se deschideau din piata catedralei sau din cea comercialé. Vedeam grupuri galigioase de studenji, precupefe voinice, tineri meseriasi itineranfi, cu jilletci de catifea, fecioare cu pieptul incorsetat, cdlugarite cu priviti adormite, célugari voiosi, cu burti bombate, preofi cu fefe ascetice, cersetori acoperiti de rani respingatoare, jarani mirosind a balegar, mandnd vaci biljate, caléreti care igi fficeau drum cu strigite risundtoare printre ucenicii comerciali care cirau mérfuri gi strigau obscenititi Timp de céteva sAptimani m-am plimbat de colo-colo prin oras, pierdut gi fericit in tumult si, cind mi-am cheltuit si ultimul banuj, m-am angajat la un mic han, in apropierea Bisericii Sebaldus. N-am spus ca stiam s& scriu, cici ar fi trebuit si stau ghemuit cat e ziua de lunga in biroul intunecat de ling& bucatarie, iar cu nu voiam si ma exclud din tumultul evenimentelor, Doream si vad, s& aud, si urmarese totul, cu toate simfurile, voiam si stau la panda cu speranta ci, din muljimea aceasta care se rostogolea ca un fluviu, destinul imi va arunca in fai posibilitatea sau persoana care ma va apropia de felul meu. C€ratul apei si al cuferelor in odai mi-a oferit experienfe interesante. Mi-am dat seama ci, in dormitoarcle lor, doamnele fine sau burghezele oneste, dup’ ce scdpau de servitoarele sau cameristele lor somnoroase, deveneau gi cle cu totul asemanatoare cu slujnicele domnice de aventuri usoare. Eram un tandr voinic i aritos si imi placea si mA spal Odaile linistite, inchise, precum si situatia de provizorat, erau pentru aceste femei niste ocazii neprefuite de a-si face de cap. Ma miram cat de mult se aseminau intre ele in pomirile lor erotice abia mascate, in identitatea expresici 4 ol deel Se iets”

You might also like

• Standop Eric Citirea Fetei. Cum Sa Descifrezi o Persoana Dupa Trasaturile Chipului

  

  Document318 pages

  Standop Eric Citirea Fetei. Cum Sa Descifrezi o Persoana Dupa Trasaturile Chipului

  elenastase

  100% (18)
• De Ce Nune Vindecam Carte - Odt

  

  Document374 pages

  De Ce Nune Vindecam Carte - Odt

  cristian11de8561

  100% (1)
• Procedura de Purificare Și Transformare Cu Ajutorul Apei Și Pământului

  

  Document1 page

  Procedura de Purificare Și Transformare Cu Ajutorul Apei Și Pământului

  elenastase

  No ratings yet
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Descriere FitLine Nutritie&Sport

  

  Document13 pages

  Descriere FitLine Nutritie&Sport

  elenastase

  No ratings yet
• Descriere BeautyLine Skin

  

  Document12 pages

  Descriere BeautyLine Skin

  elenastase

  No ratings yet
• Curs de Reflexoterapie

  

  Document63 pages

  Curs de Reflexoterapie

  elenastase

  100% (1)