Capit MOARTEA ORGANISMULUL MOARTEA ORGANISMULUI Moartea este incetarea definitiva si ireversibili a functiilor vitale ale orga- nismului. intreruperea definitivi a pro- ceselor biologice la nivel de tesuturi si organe conduce la moartea si dezinte- grarea lor si transformarea materiei vii, organice, in materie moarta, anorganici, iar a corpului omului intr-un corp neviu — cadavru (Jat. cadaver). Reiesind din facto- rul cauzal, pot fi urmatoarele variante de moarte: a) naturala; b) violenta gi c) cau- zati de boli. Moartea naturala (fiziologica) survine in urma uzurii naturale a organismului la oamenii de varsta inaintata. Moartea violenta este cauzata de actiu- nea unor factori externi: traumatici, fizici, chimici, mecanici etc. Cazurile de moarte violent sunt studiate de serviciul medico- legal. Moartea cauzata de boli (moartea patolo- gicd) este conditionat de modificari incom- patibile cu viata, care se dezvolti in cadrul diferitelor afectiuni si procese patologice. De obicei, se instaleaza lent, prin reducerea treptatd a functiilor vitale ale organismului. Cazurile de moarte cauzati de boli sunt studiate de serviciul morfopatologic. Uneori are loc moartea subitd, nepreva- uta, care survine pe neasteptate, in plina sinatate aparenti, in decurs de 1 ora de la debutul simptomelor clinice. Cauza poate fi cardiopatia ischemic, in primul rand in- farctul miocardic, mai rar — stenoza aorti- ca, patologii congenitale sau dobandite ale sistemului de conducere al inimii, cardio- miopatii, tulburari electrolitice s.a. Cazuri- le de moarte subit4 sunt supuse expertizei medico-legale. Intrucat diferite tesuturi si organe au o sensibilitate variata la anoxie, procesul mortii se desfigoar intr-o anumita dina- mica, in etape. Moartea real (ireversibil’) este precedati de o serie de fenomene, de- numite sfdri terminale, care semnificd pe- rioada finala a bolii, o stare intre viata si moarte, cand apar tulburari profunde ale parametrilor homeostatici ai organismului. Din punct de vedere clinic, este stabilita periodizarea starilor terminale in preagonie, agonie si moarte clinica, fiecare necesitind abordari medicale diferite. Ca moment al instalirii mortii intregului organism este considerat momentul constatirii mortii creierului (moartea cerebrala — echivalent al morfii organismului). Acest aspect este de- osebit de important in contextul prelevarii organelor/tesuturilor de la cadavru in scop de transplantare/grefare. in functie de caracterul reversibil sau ireversibil al modificarilor activitatii vi- tale a organismului, deosebim moarte cli- nica si moarte biologica. Moartea clinica se caracterizeazi prin oprirea respiratiei si a circulatiei sanguine (a contractiilor cardiace). Durata mortii clinice este de ~5-6 min. — durata supravietuirii scoartei cerebrale in conditii de anoxie. in peri- oada mortii clinice, respiratia si circu- latia sanguina lipsesc, iar metabolismul celular continua prin glicoliza anaeroba. Rezervele de glicogen in creier treptat se epuizeaza si in tesutul nervos survin leziuni ireversibile — moartea neuronilor cortexului cerebral. La examenul electro- encefalografic (EEG), in lobii frontali se inregistreaza traseu plat (linie izoelectricd sau ,tacere bioelectrica”). Dupa aceasta se instaleazi moartea biologic’ — incetarea ireversibili a acti- 3 = z 5 <= = = = s s = = = = a S =e = > o MOARTEA ORGANISMULUL Capitolul | vitatii vitale a organismului. Semnele de certitudine ale mortii biologice sunt ur- miatoarele: 1) racirea cadavrului; 2) rigiditatea cadaverica; 3) petele (lividitatile) cadaverice; 4) deshidratarea (uscarea) cadavrului; 5) descompunerea cadavrului. Ricirea cadavrului (algor mortis). Scdderea temperaturii incepe la suprafata corpului si este mai evident pe locurile descoperite. Temperatura corpului se nive- Jeaza treptat cu temperatura mediului am- biant. Rapiditatea procesului depinde de temperatura si umiditatea aerului atmo- sferic, volumul cadavrului, grosimea stra~ tului celulo-adipos subcutanat, specificul procesului patologic. Ricirea cadavrului survine in urma stopirii productiei de cal- dura in corp, ca urmare a opririi circulatiei sanguine, suprimirii proceselor oxidative, pierderii caldurii in mediul inconjuritor. In general, se considera ci temperatura cadavrului scade cu un grad pe ori, dack temperatura mediului ambiant constituie jumatate din temperatura corpului. Acest ritm depinde, in mare masuri, de tempera- tura corpului in momentul decesului gi de temperatura mediului ambiant. Rigiditatea cadaverica (rigor mortis). Intirirea si infepenirea musculaturii apar la 2-5 ore dupa deces gi se extind treptat cranio-caudal de la muschii fefei (mus- chii maseteri i mimici) spre extremitati, cuprinzind toate grupurile de muschi. Ating maximumul in 24 de ore, iar peste 2-3 zile dispar in aceeasi ordine, in care a aparut. Daca este rezolvati prin forta, rigiditatea musculara nu_revine. Intensi- tatea si rapiditatea instalarii rigiditatii ca~ daverice depind de gradul de dezvoltare a musculaturii corpului gi de specificul pro- cesului patologic, care a precedat decesul. De exemplu, rigiditatea apare mai rapid si este mai intensd la indivizii cu musculatura puternica gi in decesul precedat de convul- sii (tetanos, holera, intoxicatii cu stricni- ni). Mecanismul consti in descompunerea acidului adenozintrifosforic (ATP-ului) din muschi dupa moarte, acumularea aci- dului lactic si cresterea viscozitatii acti- nomiozinei, ceea ce conduce la intarirea muschilor. Rezolutia are la bazi autoliza fibrelor musculare. Petele (lividitatile) cadaverice — pete de culoare violacee pe pirtile declive ale corpului. Localizarea petelor depinde de pozitia corpului in momentul decesului, de regula, lipsesc in locurile supuse presi- unii. Apar peste 3-6 ore dupa moarte. La inceput petele dispar la presiunea digitala si reapar dupa incetarea acesteia, iar peste 18-24 de ore devin de culoare rosie-roza- cee si nu dispar la digitopresiune. Meca- nismul consti in redistribuirea si acumu- larea singelui in vasele din pirtile declive in urma stopirii circulatiei gi gravitatii (hi- postazi cadaveric’). Peste 18-24 ore de la instalarea decesului survine imbibitia ca- daverici generat de hemoliza eritrocitelor si difuziunea plasmei in fesuturi. Sangele, in cadavru, se acumuleaza in vene, arterele fiind aproape goale. Trecerea singelui din artere in vene este determinata de rigidita- tea muschilor netezi ai peretilor arteriali. In vene si cavititile drepte ale inimii se produce coagularea post mortem a singelui determinata de suprimarea circulatiei san- gelui. In cazurile de asfixie, singele nu se coaguleaz. Coagulii postmortali sunt mai numerogi cand moartea se instaleazi lent si putin numerosi cand aceasta survine su- bit. Intensitatea si culoarea petelor cadave- rice depind in anumiti misura de patolo- gia antecedenta. De exemplu: in cazurile de insuficienta cardiaca cronica petele sunt bine pronuntate gi intens colorate, iar in anemii $i stiri cagectice — slab pronuntate.Deshidratarea (uscarea) cadaveric’ — uscarea tesuturilor, in primul rand a mu- coaselor, pielii si globilor oculari. Pielea, mai ales la nivelul scrotului, pulpei degete- lor capita aspect de pergament. Mucoase- le, in special a buzelor, devin uscate, zbar- cite, dense, sclerele igi pierd luciul, corneea devine opalescenti, la nivelul pupilei apa- re o pati albicioasi (opacifierea corneci). Aceste modificari se explicd prin incetarea circulatiei si evaporarea apei de pe supra- fata corpului. Intensitatea deshidratirii cadavrului depinde mult de temperatura si umiditatea mediului ambiant. Descompunerea cadavrului survine in urma proceselor de autoliza gi de pu- trefactie a cadavrului. Autoliza cadaverica ~ramolirea si lichefierea celulelor si tesu- turilor sub actiunea propriilor enzime. Se autolizeaz mai repede organele glandula- re, in primul rnd pancreasul, ficatul, mu- coasa gastrointestinala si bronsica, ale ci- ror celule sunt bogate in enzime hidrolitice (proteolitice). Treptat se asociazd procese de MOARTEA ORGANISMULUL Capitolul | putrefactie, cauzate de flora microbiana ae- roba si anaeroba, care este mai abundenta in intestin. Putrefactia intensifica autoliza cadaveric si este mai pronuntata in cavita- tea abdominal. Microbii degaja hidrogen sulfurat, care reactioneazi cu produsele de dezintegrare a hemoglobinei, formand sulfhemoglobina de culoare verde. Aceasta si imprima culoarea respectiva tesuturilor si peretelui abdominal. Pata verde de pu- trefactie apare la aproximativ 24 de ore de la deces. Gazele de putrefactie infiltreazi tesuturile si organele, ceea ce determina aparitia emfizemului cadaveric. Rapidita~ tea si intensitatea autolizei si putrefactiei depind de temperatura mediului ambiant si de specificul procesului patologic, fiind mai pronuntate in cazurile de boli infec- tioase, septicemii, peritonite. Pastrarea ca- davrelor la temperaturi joase diminueaza efectul proceselor de putrefactie, iar im- balsimarea asiguri o conservare de lungi durata. QB LE BEQETELA aereraezors, vr V7 lS gon