infa Protopopiatului Canadei de Est Montreal, 17 Mai 2013 i practici deviante in cultului crestin ortodox rurgiile Pr. $tefan Morariu Sf. 40 de Mucenici din Sevastia Aurora, ON in Biserica Ortodoxa urmeaza intocmai modelului ile de cult cuprind rugaciuni si randuieli pentru nasterea si sfirgitul crestinului, pentru alungarea demonilor, vindecarea bolnavilor, binecuvantarea iii si apei, cu schimbarea firilor lor, inmulfirea roadelor pimantului si ale mai, imblanzirea gi bund ayezarea vazduhurilor. Rugiciunile ierurgiilor conferd oricui si asupra orice un chip nou si rosturi dumnezeiesti. Indrumarea Molitfelnicului spune c& ierurgiile sunt pentru “alungarea duhurilor viclene din tot locul, pentru iertarea piicatelor celor mici de peste toate zilele, adic& nalucirile diavolesti si gdndurile cele rele, pentru curaarea minfii de cugetele cele spurcate, pentru alungarea bolilor sufletesti si trupesti”. Tradifia strimosilor nostri dreptmaritori crestini exprima cuprinzitor lucrarea lui Dumnezeu prin ierurgie in viaja crestinului: "SA va binecuvanteze Domnul pagii pe care i-afi facut spre casa mea, piirinte, caci mi-a intrat azi Dumnezeu in casa”. Spre deosebire de Sfintele Taine, care se sivargese cu exclusivitate in. biserica, exceptind situafiile extraordinare, ierurgiile se stivargese cu precddere in afara bisericii, in parohie, in locuinfele credinciosilor, in natura, imbricdnd si un important caracter misionar. Savarsirea ierurgiei trebuie aleasé cu grijd, intrucat la stridania credinciosului care cere slujba, ce presupune rugiciune, post si curdfenie, trebuie si rispunda si preotul prin propria sa pregat Raspunsul trebuie si fie prompt si fir zibava. In cazuri urgente sau deosebite se poate chiar intrerupe Sféinta Liturghie daca nu s-a trecut de Heruvic. Rénduiala nu trebuie si fie scurtata iar rugiciunile bolborosite, pentru cd insusi preotul se face rau exemplu, batjocorind lucrarea dumnezeiasea. Superstifiile Superstitia poarta chipul “obiceiului local Preotul trebuie si se impund cu personalitatea sa asupra culturii locale in ideea ci el cunoaste misura dumnezeiasca a lucrurilor. Superstifiile sunt adesea mosteniri ale religiilor si practicilor precrestine, de care altminteri continentul american nu duce lips. Combinatia dintre prejudecatile gi credintele primitive exercitate intre crestinii roméni si spiritualitatea triburilor amerindiene reprezinta 0 provocare demnii de luat in seama de preofii slujitori ai comunitajilor romanesti de pe teritoriul american,Daca suntem in misuri si identificam si si corectim tradifiile straine de Biserica ale crestinilor ortodocsi romani, cu sigurangd trebuie si fim pregatifi si preintdmpindm si dificultatile care vin dinspre obiceiurile religioase locale. in numele politicii multiculturalismului si ca urmare a diversititii etnice, sistemul educational permite sincretismul religios si cultural. In scoli, copiii crestini ortodoesi sunt pirtasi la practici spirituale asiatice, precum yoga, sau la manifestari gi invocari religioase specifice triburilor locale, amerindiene. Preotul trebuie si cunoascd aceste Iucruri, si se documenteze si prin intermediul mijloacelor pastorale, cum ar fi orele de educajie religioasa din biserica, vizitele pastorale, catehezele, predica duminicald, s& preintémpine amestecul dintre superstifia roméneascd european’ cu credinfa pagan amerindiand. Consecinfele nu se cunose, dar nimeni nu doreste proliferarea unui sincretism superstitios printre copiii si tinerii care reprezinta viitorul Bisericii Ortodoxe pe pamant american, Superficialitatea religioasi este maladia care afecteazi Biserica de azi, deopotriva preoti si credinciosi. Unde mintea si rafiunea umandi nu sunt preocupate exclusiv de méntuirea sufletului, apare licenfa religioasa si superstifia. Restul este la indemana imaginafiei: de la descéntecele pentru deochi nu-i lung drumul pand la inchinarea demonica, lati si o mica parte din obiectele folosite, care mai de care mai bizare si mai monstruoase: idoli, fringhii, cuie, aripi de liliac, oase de broasca, pinzi sau bentita de legat mortul, inima de broascd festoasa, cimasi de sarpe, val de mireasé, murdarii de care te cutremuri doar auzindu-le, dinji de pieptene, cuie de la cosciug, sipun, ierburi, pirul mortului, potcoave, chei, cenusi, unghii, coare, limba de sarpe, cozi de animale ete. Se intrebuinfeaza far ezitare chiar si lucruri sfinfite, ca lumandri din Vinerea Mare, flori de pe Sf. Epitaf, cildura din Sf. Altar, untdelemn din candela, anafura, acoperdiminte ete, Fenomenul nu trebuie ignorat de preot. in primul rand este necesar& instruirea lui religioasa sistematicd, incepénd cu lectura si infelegerea Sf. Scripturi si pénd la documentarea cu cele mai noi studii si cercetari pastoral-misionare. in al doilea rand este importantd trairea sincera a viefii crestine, depasind formalismul. Prin slujbe si rugiciuni Dumnezeu intervine si intareste slujirea si lucrarea misionard a preotului. Biserica s-a delimitat cu strictefe gi neclintire de tot ce poate insemna interventie pigand sau superstitioas& in viata * Canonul 65 al Sf. Vasile cel Mare si Canonul 3 al Sf. Grigore de Nyssa cere oprire de la impairtisanie pana la 20 de ani sau chiar pind la moarte pentru vrdjitorie, ghicitorie sau descantec, * Canonul 61 al Sinodului VI Ecumenic cere caterisirea preotului care a apelat la magie si oprirea de la impartasire pentru 6 ani a crestinului care a sAvarsit asemenea practici. Lumea contemporana se teme de suferinfa pentru ci nu mai infelege jertfa lui Hristos. Pentru aceasta apeleazi la orice remediu in incercarea de a evita disconfortul. Evdemonismul acesta se combate prin redescoperirea in Biserica Ortodoxa a valorii jertfei lui Hristos. Preocuparea pentru cotidian, grija zilei de maine si infrumusejarea baroca a templului trupului uman sunt doar cdteva fenomene ce sterg din sufletul nostru imaginea Raiului vesnic pentru care Dumnezeu ne-a creat. Jertfa de pe cruce a Mantuitorului Hristos, continuati cu invierea si cu directa consecinfa a indumnezeirii omului, ofera un sens purificator si restaurator suferinfei umane. Superstitii in ierurgiile de la nasterea omului in cele cinci randuieli si rugiciuni din Aghiasmatar gi Molitfelnic referitoare la femeia care a niscut, textul este schimbat de mulfi preofi, cu bund sting, considerdnd c& limbajul aduce 2atingere demnitatii umane. in aceste rugaciuni nu este vorba despre o intinare sau necuratie trupeasca ce vine din actul zimislirii si nasterii de prunci, ca poruncd data de Dumnezeu si ca datorie de familie, binecuvaintat de Biseric& si sfintit prin Taina Cununiei, ci despre actul fiziologic al nasterii, care aduce dupa sine o stare ca de boala sau de operafie, care presupune ruperea organelor, curgerea sngelui, 0 plagii ce trebuie vindecati mai ales la femeia care suport interventii speciale. Cat priveste intinaciunea sufleteascd, ea nu provine in nici un caz din 2&mislirea gi nasterea de prunci, ceea ce si din rugiciuni reiese clar, ciici nu 0 socotesc ca o urmare a acestora, ci din faptul c& toi pacatuim, Aceste rugiciuni nu condamna nasterea de copii si nu o considera in nici un caz picat, ci dimpotriva, Biserica socoteste c& nasterea de copii este binecuvantati de Dumnezeu, nasterea de prunci este o minune a firii, realizata de Dumnezeu, prin care femeia devine impreuni-lucratoare sau coautoare cu El la s&varsirea ei. Aceast lucrare nu poate fi socotita niciodata picat. Superstifii in ierurgiile de la sfaryitul crestinului Se duce preotului un cocos alb de ziua invierii sau la Denia Mare, pentru lumina celor riposati Ducerea prescurilor la biseric’ intr-un anumit numar gi intr-un anumit timp. Substituirea persoanelor la impartiganie. Sf. Taine se administreazi numai celor vii, Nimeni nu se poate impéirtaigi decdt numai pentru sine. ‘+ Nuexisti vreo randuiala de inmorméntare sau pomeni, care se pot face de cand suntem in viafa. Méntuirea nu se poate cumpaira, * Nu se face slujba inmorméntitii sinucigasilor nici dupa 7 ani. Conform canoanelor, nu pot fi pomenifi si nu li se face pomana sau parastas. ‘+ Pentru plata vamilor se folosese méncare, ap’, bani, chiar si 24 de metri de pénzd. Judecata lui Dumnezeu nu poate fi cumparaté cu nimic. Dupa judecata starea sufletului poate fi imbunitatita prin pomeni si prin rugdciunile parastaselor. ‘* Cine moare in Séptamana Patimilor merge in iad, iar cine moare in Saptmdna Luminata merge in Rai. Trecerea la Domnul i Judecata divind nu sunt condifionate de timpul lumese in care se intimpla. * La ultima impartasire, muribundul va trai sau va muri in functie de cum cade in lingurita Sf. Impartasanie (daca pluteste sau se scufunda). E picat si mergi la cimitir in primele trei zile de la inmorméntare. Cel care moare duminica este iertat. Dupa Saptiména Luminata urmeaza siptiména neagra si nu se fac parastase. Sa nu primesti pomand de la femeia care nu a niscut copii. ‘Sa nu atingi mortul cu mana stanga. Daca fii luménarea cuiva care moare, cad pacatele Iui asupra ta, Revenind de la inmormantare, te speli pe maini si arunci de trei ori cu apa peste umar, in spate. Daca moare un copil, cfind il scot din casa, paringii trebuie s& traga inapoi de sictiu si si zicd: Noi nu te lasdim pe tine sa pleci; tu lasti-ne pe noi si nu ne iei cu tine! Daca a murit fara lumdnare si nu-i faci pomana decat sambata, La mort sa te duci neaparat cu dou lumanari, una pentru mort gi una pentru inger, Ruperea unei cununi deasupra mortului, adicd ruperea cununiei dintre sot gi sofie, pentru ca cel ‘imas in viafd s8 se poatd recasatori. * Obiceiul de a sparge o can sau un vas atunci cand decedatul este scos din casi pentru inmorméntare.© Fanfara la inmormantare este un obicei strain de tradijia ortodoxa, care n-a admis cAntarea instrumentala in cult. Practica de a lipi pe crucea din mana mortului o moneda. La rugiciunea de dezlegare, unii credinciosi dezleaga panglica cu care sunt legate picioarele mortului. Preotul nu se roagi pentru dezlegarea piedicii de la picioare, ci pentru dezlegarea pacatelor. © "Drumu! fird intoarcere” catre cimitir inseamna ci cel mort nu mai revine la viaja acestei lumi sinicidecum nu presupune un anumit traseu fir intoarceri eatre locafia cimitirului. Luni nu se face inmorméntarea pentru c& vor muri tofi cei din casa. Dupa acoperirea morméntului se di "peste groapa", de pomana, o plapuma ori o patur, pene, 0 cAldare cu apa, o gaina vie etc. * Incinerarea este deseori invocata ca fiind ultima dorinfi a mortului sau ca 0 metoda ieftind pentru un serviciu funerar. Biserica nu accepta incinerarea. Trupul este dat pamdntului din care Dumnezeu I-a facut pentru a putea fi restaurat in ristimpul dintre Judecata Particulara si Judecata de Apoi. Atunci, la a doua venire a lui Hristos, sufletele se vor silaslui din nou in trupurile restaurate gi transfigurate pentru a viefui vesnic precum Adam inainte de c&dere. Superstifii in ierurgiile de sfinfire a apei ‘*Aghiasma Mare nu se inmulteste. Aghiasma Mica se poate inmulfi, cu condifia ca Aghiasma s& se toamne asupra unui vas in care exist apa neinceputa, Nicidecum si nu se toame apa deasupra aghesmei! * Aghiasma care are miros din pricina c& a fost pust intr-un vas necorespunzator sau a avut bucafele de busuioc in ea se toarna intr-un loc curat, sau la ridaicina unui pom. Punerea de usturoi sau busuioc King’ aghiasma ca sd nu se strice. Daca strngem agheasma mare mai multi ani la rnd, agheasma devine foarte putemnica. Este picat si fie ficutd sfestania casei seara. Trebuie ficuta pana in orele prinzuh Aghiasma Mare se bea de la Boboteaz pind la odovania praznicului Botezului Domnului, adica data de 14 ianuarie. in restul anului nu se bea Aghiasma Mare decat daca nu am primit dezlegare la Sfanta impartasanie si numai cu binecuvantarea preotului Pentru stropit putem folosi Aghiasma Mare in tot timpul anul Sfestania dupa ce a avut loc in casi un deces, Sfestania din luna martie. Bibliografie Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, *Traditie si innoire in slujirea liturgica”, vol. 3, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2004 Pr. Prof. lon Buga, "Pastorala”, Ed. International Scorpion, Bucuresti, 1992 4