312 PLATON reprezinta principiile, iar cei ce contempla sint silifi priveascd ajutindu-se de inteligenfa analitici si + Ge simfuri; numai c&, deoarece ei nu privese ini; ala nivelul principiului, ci pornind de la «postulete », ii apar fie a nu dispune de intelectul pur, fat in fata cu acele realitati, desi acestea, fiind inteligibile, se aff laolalti ca ‘principiul jlor/. Mi se pare c& tu numesti inteligenfa analitici facultatea geomet: sia altora asemenea lor si nu intelect pur, aflindu-se AceastA inteligen}& analitica intre opinie si intelcctul ir.” PUN ‘Ai prezentat Iucrurile in chipul cel mai adecvat Mai socoteste, in raport cu cele patru diviziuni, patru reflectiri in suflet, intelectul pur corespunde divizi- unii superioare, inteligenfa analiticd celei de-adoua, e acordi credinfa celei de-a treia si reprezentarea ulti- mei si aseazii-le conform proportici_ amintite’”. in felul in care participa la adevar realitapile asupra civ0- ra ele se indreapt&, in acelasi fel socoteste c& gi aceste reflectiri interioare au parte de certitudine.’ Inteleg — zise — gi sint de acord si felul in care spui"®, agen fn sia -D. (Cartea a VIl-a) ,,Mai departe — am zis — asemuieste firea noastri in privinja educatiei si a I sei de educatie cu urmatoarea intimplare: iatd multi oameni aflati intr-o inc&pere subpaminteand, ca intr-o pester’, al cirei drum de intrare da spre Jumina, drum lung fafa de flungimea/ intregului pes- teri. In aceasta incapere ei se gasesc, inc din copi- Yarie, cu picioarele si grumazurile legate, astfel incit » trebuie s& stea locului si si priveasc’ doar inainte. fra s& poat si-gi roteasc’ capetele din pricina legit- rilor. Lumina le vine de sus si de departe, dela un foc aprins inapoia lor ; iar intre foc si oamenii legafi, ete um drum asezat ‘mai sus, dea lungul cAruia, ist, e zidit un mic perete, aga cum este paravanul scam: torilor, pus dinaintea celor ce privese, deasupra cart isi arat& ei scamatoriile ... Wad" — spuse el. |. mai incearci si vezi si cli, de-a Iungul acestui ¢ perete, nigte oameni poarti felurite obiecte care depi- SEPUBLICA. PARTEA A A 313 sese in indifime zidul, mai poarti si statui de oameni, Ga gi alte fapturi de piatri sau lemn, lucrate in chipul cel mai divers. Iar dintre cei care le poarta, unii, cum e si firese, scot sunete, alfii pastreazd tacerea.” (Ciudata imagine si ciudafi sint oamenii Jegati “Sint aseménitori nowk — am spus. CAci crezi ci astfel de oameni au vzut, mai intii, din ei insisi, cit 51 din sofii lor, altceva decit umbrele care cad, ‘run- ite de foc, pe 2idul de dinaintea lor?” Cum ar putea vedea altceva — spuse el — dact intreaga viajd sint silifi sisi find capetele nemip- cate?” Dar ce ar putea vedea din obiectele purtate? Oare nu tot acelasi Inert?” Bun, $i?” ‘Har daca ei ar fi in stare s stea de vorb& unii cu alfii, nu crezi c& oamenii nostri ar socoti ca, numind aceste umbre, pe care le vad, ei numesc realitatea ?” /Necesar. ‘Si ce-ar face dac& zidul de dinainte al inchisosii ar avea un econ? Cind vreunul diutre cei ce tree ar emite vreun stunet, crezi ci ei ar socoti emisiunea sune- vukui iscaté find’ de altceva, in afara umbrei ce le trece pe dinainte ? ‘Pe Zeus, — raspunse el — nu cred In general, deci — am spus eu — asemenea osmeni nu ar putea lua drept adevar decit umbrele incrurilor.” FE eu toiul obligatoria.” ‘Priveste acum in ce fel ar putea fi dezlegarea lor din janfuri si vindecarea de lipsa lor de minte, daca asi ceva le-ar sta in fire: atunci cind vreunul dintre s-ar pomeni deziegat si silit, deodata, si se ridice, Si-si roteascd grumazul, si ‘umble si si priveasc’ spre lumina, facind el toate acestea, ar resimyi tot felul de dureti, iar din pricina stralucirii focului n-ar putea privi acele obiecte, ale ciror umbre le vazuse mai inainte. Ce erezi ci af zice, dac& cineva i-ar spune ca ceea ce vazuse mai inainte erau desertiiciuni, dar c& acum se afl mai aproape de ceea-ce-este si cd, intors c&tre ceea-ce-este in mai mare masuri, vede mai conform cu adevarul? In plus, daca, aratindsit 51S aEr PLATON pe fiecare dintre obiectele purtate, Lar sili, prin intre~ bari, si rispundi ce anume este Iucrul respectiv? Nu crezi 4 el s-ar putea afla in incurcitura si cl ar putea socoti c& cele vizute mai inainte erau mai ade- Varate decit cele ardtate acum?” Ba da.” e “Tar dac& Lar sili sa priveasc& spre lumina insisi, nu crezi cA Lar durea ochii si cd ar da fuga indarat, fntorcindu-se spre acele Iucruri pe care poate si le vada $i le-ar socoti pe acestea, in fapt, mai sigure decit cele aritate?”", ,Chiar asa "Dar daci cineva l-ar smulge cu forja din locuinta aceasta, ducindu-l pe un suis greu si pieptis, nedindw-i @rumul pind ce ou J-ar fi tras la lumina soarelui, oare nu ar suferi si nu s-ar minia ci e tras? Tar cind ar iegi fa soare, nu } sar umple ochii de stralucize, astfel incit 516 a nu ar putea vedea nimic din lucrurile socotite acum adevarate?” rar putea, cel pujin indat&, si Je vada" — gral el. "Cred c& ar avea nevoie de obignuinfi, daca ar fi ca el si vad& Iumea cea de sus. Iar mai intfi, el ar Vedea mai lesne umbrele, dup aceea oglindirile oame~ 1 ale celorlalte lucruri, apoi lucrurile ele insele. watinuare, ‘ar fi mai usor si priveascd in timpul noptii ceea ce e pe cer si cerul insusi, privind deci » Jumina stelelor si a lunii mai curind decit, in timpul i, soarele si lumina sa.’ um de nu a urm&, el va privi soarele, nu in ap’, mici re- flexiile sale in vreun loc strain, i Lar putea vedea si aga cum este, pe el insusi, in locul sau “"Dupa aceasta, ar cugeta in legitur’ cu soarele, cum ca acesta determind anotimpurile si anii, ci eb cirmuieste totul in lumea vi ‘ind cumwva ris- punzator si pentru toate imaginile acelea, vazute de di /in_pestera/”* WE clar ca aici toate celelalte etape. ajunge, dup’ va fi stribatut REPUBLICA. PARTEA, 313 gi nu crezi cl dack omul acesta si-ar aminti {felepciunea de acolo, -ca si el s-ar socoti pe sine fe iar de ceilalfi i-ar fi mila?” de prima sa locuinsa, d de partasii sii la lanfur de pe urma schimbiri u totul.” far daca la ei ar exista laude $i cinstiri si s-ar da tA celui mai ager in a vedea umbrele ce trec alaturi $i care isi aminteste cel mai bine cele ce, de obicei, se preced, se succed, sau trec laolalta, si care, ar putea cel mai bine ‘or si se mai intimple, ar putea si pofteascd c pe cei onorafi la ei mfi ce spune Homer, degrabi argat si fie pe pamint la firé de Stare, con- degraba decit si aib& ‘acel chip Asa cred — 7 mai curind decit s tri Mai gindeste-te gi la urmétorul aspect : daca, ‘acel om, coborind, s-ar aseza in acelasi scaun Ge unde a plecat, oare nu ar avea ochii plini de intu- spre lumea insorita fin nou ca, interpr intrecere cu oamenii ce au rimas totdeatina legafi si daci ar trebui s-o fac fn clipa cind nu vede bine, inainte de a-si obisnui ochii, iar dact acest timp cerut de reobignuire nu ar ficu totul scurt, oare nu ar da el prilej de ris ? $i nu sar spune despre el ci, dupa ce s-a urcat, a Fevenit cu vederea corupti si ca, deci, nici nu merit’ $8 incerci a sui? ar pe cel ce incearcé si-i dezlege si Sici conduc pe drum in sus, in caz c& ei ar put puna miinile peel si si-l ucidd, oare nu Lar ucide Ba chiar asa.” ta, dragi Glaucon, — am spus eu — ima- care trebuie, in intregime pus in legdturd cu i i domeniul deschis vederii_e soare, lumina focului din Tar daci ai socoti urcusul si78316 PLATON i centemplarea lumii de sus ca reprezentind suisul ifletuini cite locul inteligibilului, ai infelege bine feea ce en nédajduiam s& spun, de vreme ce asa ceva a dorit s& asculfi. Dacd nidejdea aceasta e indrepti- pita, Zeul o stie®?. siniile mele ins& acestea sint, anume cit in deme- nul uteligibilului, mai presus de toate este ideea Bine- juj, ca ea este anevoie de vizut, dar c&, odata vi- auta, ea trebuie conceputa ca find pricina pentru tot ce-i drept si framos ; ea zimisleste in domeniul vizi- bil lumina si pe domnul acesteia, iar in domeniul inteligibil, chiar ea domneste, producind adevar si intelect ; si iaraigi cred c& cel ce voieste si fack ceva cugetat in viaja privati sau in cea public’, trebuie s-o contemple.” Sint de aceeasi prere — spuse el — in felul in care pot “Atunei fii de acord sicu tucrul ce urmeaz’ si nu te mira cd cei care cjung aici nu vor sa se indeletni- ceascl cu afacerile omenesti, ci, mereu, sufletele lor cata in sus, fapt firese daci aceasta se intimpla du- "Dar erezi ci e de mirare, daci cineva, sosind de Ja contemplarea divinului la cea a lucrurilor emenesti, se pourti cum nu trebuie si se face de ris, avind vederea inci sabi? Ti se pare de mirare c4, inainte de a se obignui indestul&tor cu bezna din lumea de aici, ste silit, pe Ia tribunal sau pe aiurea, si se confrente cu umbrele drept&fii, sau cu statuile de la care provin umbrele 51 s& se ia Ja intrecere cu alfii in legitur’ cu ecacest subiect si in felul in care sint injelese. toate 48 a facestea de citre oameni ce n-att viztt niciodaté dzeptatea insisi?”” Nu este deloc de mirare.” Dar daci Iumea er avea minte, si-at aminti ci. existd doud feluri de slibire a vederii, provenind de Ya dou fcluri de pricini: 0 dati a celoz ce vin de la Jumini la intuneric, apoi, ale celcr ce vin de Ja intu- neric la Jumind, Ar putea atunci gindi ci acelasi Jucru se petrece $i cu sufletul, atunci cind |-ar vedea tulburat ‘i incapabil si veda ceva Pn-ar trebui si REPUBLICA. PARIEA «1 ridi necugetat, ci s-ar cidea si cerceteze dack au cumva, venind sufletul de fa o viafd mai luminoas’, nue pitruns de intuneric datorit& neobisnuinjei; sau daca, dimpotriva, sosind de la mai mult& nesti- infa inspre o vie} mai luminoas’, nu sa umplut de © mai mare strilucize. Astfel, pe cel dintii har socoti fericit pentru ceea ce i s-a intimplat si pentru ceea ce a triit, in timp ce pe celilalt |-ar socoti vrednic de mil’, Tar daci totusi ar voi si rid& de acesta din urma, ar {i mai pufin ridicol s& rid& de el, decit de cel care sosegte de sus, de la lumin’. Foarte corect cea ce spul "Asa ceva trebuie si cugetim despre aceste su- flete, dack ideile noastre sint adevarate. Si si nu socotim ci educafia este ceea ce unii pretind ci ea este: intr-adevir, ei sustin c& pot ageza stiinfa intr-un suflet in care ea nu se afla, ca si cind er da vedere ‘ochilor orbi’™*. ‘Da, ei sustin aga ceva Discufia noastri arati insi — am spus eu — c&, aupi cum ochiul nu e fn stare s& se intoarcd spre strilucire dinspre intuneric, decit laolalta cu intreg corpul, la fel aceasta capacitate prezent& in sufletul fieciruia, ca i organul prin care fiecare cunoaste, trebuie si se rasuceasci impreuna cu intreg sufletul diuspre trimul devenirii, pind ce ar ajunge si priveas- A la ceea-ce-este si ia mareata lui stralucire. Binele pe aceasta o numim, nu ?”9, Da.” Tati deci arta erfsuciriiy!*° Se pune problema in ce fel se va obfine transformarea cea mai rapida si mai eficace a sufletului. Nu-i vorba de ai sidi sim- ful evazuluin, ci de al face si eadéi» pe cel ce ase Acest simt, dar nu a fost crescut cum trebuie si nici nu priveste unde ar trebui.”” ‘Asa se pare” — spuse. ‘Celelalte asa-2ise virtuti ale sufletului par sé fie cumva apropiate de virtufile trupului — de fapt, cle wu exist& in el mai inainte, ci doar mai tirciu apar in obiceiuri $i in ocupafiile omului. Insi capacitatea de a cugeta are, mai degraba decit orice altceva, parte de ceva divin, pare-se, ceva care face ca ea si ntiPLATON 18 piard puterea niciodati. Numai ci eapoate deveni, Find urmare srasucirii» ceva folositor si util, sau 519 a nefolositor si vatamitor. Ori n-ai observat la cei socotifi tictlosi dar iscusifi, ca miruntal lor suflet ¢ ager la vedere si priveste cu asci cufime scopurile spre cere 5-2 indreptat, ca unul ce nu are o vedere slaba, dar e silit s4 sluj jeasc raului, incit, cu cit ar fi mai ager la vedere, cu atit ar sivirsi mai multe rautapi?” »Ba da.” ,»Dac& atunci s-ar taia incd din copilarie aceasta pare rea/ a sufletului, i sar tia atunci legaturile » Je radenie cu devenirea, precum cu un plumb nevred- nic, legituri care, inclinind spre minciruri si pliceri Yer acest fel, spre bucuriile ospefelor, intorc in jos privirea sufletului. Or, dack sar indepirta de ele fi sar intoarce citre adevir, aceeasi putere aparti- Rind acelorasi oameni, lar vedea atunci cu multé agerime, la fel cum vede gi lucrurile asupra cérora este acum indreptata. wE, verosimil.’ “Dar nu e verosimil si urmitorul Incru: nu este necesar, in temeiul celor de dinainte ca nici cei needu- cali $i lipsiti de experienfa adevarului si uu poata vreo- c dati cirmui ca lumea cetatea, dar nici_cei lisafi, sti in invajatura? Primii, consume pind la capit viafa i Geoarece due lipsa unui principiu unic, pe care avin- duel in vedere, s& faci tot ceea ce fac, in viata pri- vata gi in public; ceilalfi, fiinded de bundvoie nu vor Scfiona, sototind cd au si ajuns si viefuiascd in Insu- lele Fericifilor.” ‘Adevarat.” ~ "iste, prin urmare, sarcina noastra — am spus en ~ a celor ce durim cetatea, si silim sufletele cele snai bune s& ajung’ la invafatura pe care mai inainte se ingiduie.” Ce anume?” dupa ce, am numit-o «uprema», anume sa vi intreprind’ acel urcus, a privit indeajuns, s& nu Hi se fn: ada Binele si si find sus, vor fi ygiduie ceea ce acum Hi "98 rimin& pe loc si si nu mai vr indirat la acei oameni inlint 201, i si coboare si ia parte REPUBLICA. PAKIEA A tien was Tic Pas a greutifile si cinstirile lor, fie c& sint mai muft sau mai pufin vrednice.” “Dar — spuse el — nu le vom face o nedreptate si nu & vom face s& triiasc’ mai réu, cind lor le ste cu puting si triiascd mai bine?” _Jarisi ai uitat, prietene®, c& legea nu se sinchi- sest ca 0 singurd clash si o duct deosebit de bine in cetate, ci ea orinduieste ca in intreaga cetate s% existe fericirea, punindu-i in acord pe cetafeni prin convin- gere i constringere, ficindu-i si-si faci parte uml Situia din folosul pe care fiecare poate si-l aducd Obstii. Legea face si fie in cetate astfel de oameni, Gu ca sal lase pe fiecare si se indrepte pe unde ar Yrea, ci ca ea s&-i foloseasc& pentru a intiri coeziunea cet Adevirat, am uitat” — spuse el. “Cuget’, deci, Glaucon, si veci cA mu te vom face o tedreptate celor care devin la noi filosofi, ci le je un principiu drept, determinindwi s& poarte de grija celorlalfi si si, vegheze asupri-le. Le Yom spune ci filosofii aparufi in alte cet’fi nu iau parte in chip firesc la problemele acelor cetafi: cici EMapar acolo de la sine putere, in pofida constitu- fici Tiecdrei cetlfi; si este drept ca ceca ce creste Ge la sine, nedatorind nimnui bran’, nici si nu alba fn vedere si o asigure vreenuia. «Noi ins’ — vom zice — v-am niiscut pe voi domni gi regi peste voi ingivd si peste restul cetifi, ca intr-un stup’®. Voi sintefi mai bine si mai desivirsit educafi decit filosofit din alte cet¥fi si mai potrivifi sa participafi la ambele "fla filosofie si la cirmuire/. Prin urmare, fiecare, la rindul sau, trebuie si coboare c&tre locuinta ¢: mun’ a celorialfi si trebuie si se obignuiascd « privi obscuritatea. Cici de indat& ce va vefi fi obignuit cu fa, 0 vefi vedea de nenumérate ori mai bine decit cei de acolo si vefi sti ce este fiecare dintre umbre si a cui umbra. este, finde voi afi contemplat adevirul despre cele frumoase, drepte si bune. fn acest fel, voi (casi noi) vefi dura cetatea in stare de trezic, iar nu de vis, asa cum sint durate azi majoritatea cetafi- for, de catre cei ce se Jupti unii cu alfii pentru niste umbre $i se sfadese pentru dreptul de a cirmui, ca si 520 8