= actorii dotati cu putere de decizie ; - actorii insarcinati cu administratia fiscala si reglementarea litigiilor ; = contribuabili, Organele legislative si executive reprezinta actorii de decizie politica in materie fiscala, care se concretizeaza in dispozitii ce figureaza in Legea finantelor publice sau legea bugetara anuala, respectiv in legile fiscale generale Actorii de decizie administrativa in materie fiscala au responsabilitatea gestiunii finantelor publice, reprezentativi find Ministerul Finantelor Publice si organele teritoriale subordonate. Contribuabilii sunt persoanele fizice si juridice care realizeaza venituti impozabile din activitati desfasurate in Romania. Sistemul fiscal cuprinde si elemente modificabile, stabilite de organele de decizie si legislative (ex. : cotele de impunere), Relatiile care pot aparea intre elementele sistemului fiscal sunt urmare a metodelor de evaluare a materiei impozabile, a procedeelor de determinare si modificare a cuantumului obligatiilor fiscale , a metodelor de percepere, a stabilirii subiectilor platitori, a modului de gestionare a creantelor fiscale de catre stat. In practica fiscala se utilizeaza si notiunea de fiscalitate, definita de DEX astfel: “Sistem de percepere a impozitelor si taxelor prin fisc.otalitatea obligatiilor fiscale ale cuiva.”*Notiunea de fisc, utilizata in literatura de specialitate, este definita ca “administratie insarcinata cu calculul si perceperea impozitelor”” sau ca "institutie de stat care stabileste si incaseaza contributiile catre stat, urmareste pe cei care nu si-au platit in termen aceste contributii etc.”* Tot in legatura cu sistemul fiscal de utilizeaza si termenul de fiscal “care apartine fiscului, privitor la fise” 10.2. Functiile sistemului fiscal Ca 0 categorie financiara si ca o componenta principala a sistemului resurselor financiare publice, impozitele indeplinese, in aria lor de manifestare, functiile atribuite finantelor in general, dar cu unele particularitati imprimate in continutul lor economic, de procesele de redistribuire a produsului intern brut, Unii economisti atribuie sistemului fiscal o functie de finantare a cheltuilor publice, o functie de redistribuire a veniturilor si averilor, conform obiectivului de echitate, si o functie de stabilizare a economiei. Alti specialisti nu vorbesc explicit de functiile sistemului fiscal, respectiv ale impozitelor, ci de rolul ce revine acestora, si anume: - rolul finaneiar, de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperi cheltuielilor publice; - rolul interventionist, de incurajare sau frinare a unor activitati economice ; - rolul social, de redistribuire a unei parti importante din produsul intern brut intre gruparile sociale si indivizi Raportat la functiile atribuite finantelor publice in ansamblu, impozitele indeplinese o functie de repartitie (numita si functie financiara, care ar include si finantarea cheltuielilor publice), o functie de redistribuire a veniturilor si averilor asupra activitatilor economico-sociale si o functie de reglare a economiei (de corectare a dezechilibrelor). La acestea se poate adauga si o functie de control, care ar semnifica 315capacitatea impozitelor de a mijloci efectuarea controlului, prin bani, asupra activitatilor economice si sociale din diferitele faze ale procesului reproductiei economice. In cadrul functiei financiare, prin impozite se realizeaza, in cea mai mare masura, prima latura a functiei de repartitie atribuita finantelor publice. Aceasta , deoarece impozitul este principala forma de procurare a resurselor banesti la dispozitia statului si, implicit, de redistribuire a resurselor intre sfera activitatilor materiale si sfera activitatilor nemateriale, intre diferitele ramuri si subramuri economice, intre membrii societatii. In aproape toate tarile , 0 buna parte din produsul inter brut este repartizata valoric, in faza de redistribuire, prin intermediul impozitelor. Prin impozite , statul preia la dispozitia sa o parte din veniturile realizate de actorii pietei factorilor de producrie : salariile cuvenite pentru munca prestata, dobinda datorata pentru capitalul imprumutat, chiriile aferente bunurilor obtinute de persoanele fizice din activitati independente ete. Veniturile disponibile ale persoanelor fizice si, uneori, chiar ale firmelor, ramase dupa suportarea impozitelor directe, sunt in continuare supuse unui proces de redistribuire prin intermediul impozitelor indirecte, pe piata bunurilor si serviciilor, cu ocazia procurarii de bunuri si servieii in al caror préViarif’ sunt incluse aceste impozite(accize, T.V.A., taxele vamale etc.). In ceea ce priveste functia de redistribuire atribuita sistemului fiscal, reiese ca impozitele mijlocese, alaturi de alte instrumente de politica financiara, realizarea proceselor de redistribuire a veniturilor si averilor intre membrii societatii, in conformitate cu ceea ce societatea considera just, echitabil. Criteriile de echitate in repartitia veniturilor si averilor difera de la 0 societate la alta si de la o perioada la alta. Astfel, societatea poate considera ca fiind echitabila realizarea unei egalizari a veniturilor si averilor (de exemplu, in fostele economii socialiste) sau plafonarea veniturilor mari sau asigurarea unui venit minim pentru toti membrii societatii. Despre functia de reglare, atribuita sistemului fiscal, se poate vorbi in societatea moderna incepind cu impunerea conceptiei dupa care impozitele trebuie considerate nu numai ca resurse financiare ale statului, ci si ca instrumente de influentare a ativitat economice. Implicarea impozitului in stimularea dezvoltarii economico-sociale presupune 0 corelare adegvata a proceselor de prelevare sub forma de impozite, nu numai cu cele consumatoare de resurse, carora le sunt destinate, ci si cu cele generatoare de valoare noua, creatoare de produs national si multiplicatoare a resurselor financiare. Impactul regalator al impozitelor pe venituir si averi se releva cu pregnanta daca este privit ca o parte constitutiva a produsului intem brut, respectiv a veniturilor ce revin participantilor la procesel de productie. Daca se urmareste stimularea intreprinzatorilor pentru cresterea productiei si a ofertei trebuie sa se diminueze prelevarea sub forma de impozit, rezultind o crestere corespunzatoare a venitului ramas, din care o parte mai mare va putea fi destinata unor noi investitii, Pe seama investitiilor efectuate vor creste capacitatile de productie si numarul locurilor de munca create si se va reduce somajul, va spori productia , iar economia se va inscrie pe coordonate de crestere. 31610.3. Clasificarea sistemelor fiseale Procesul de modernizare a sistemelor fiscale, in etapa actuala , este caracterizata prin = trecerea de la impozitele analitice, sprijinite doar de un element, determinant al contribuabilului, la impozitele sintetice, stabilite in fimctie de o marime economica considerata in totalitatea sa, ce apartine contribuabilului (venit global, cifra de afaceri, patrimoniu) ; adoptarea de noi procedee de asezare si percepere - cresterea randamentului fiscal ; - folosirea impozitelor in scopul realizarii unor ol statelor ; Dupa natura impozitelor predominante, se pot distinge: - sisteme fiscale in care predomina impozitele directe, caracteristice statelor cel ‘mai avansate din punct de vedere economic si care au la baza impozitul pe venitul global si impozitul pe veniturile persoanelor juridice; = sistemele fiscale in care predomina impozitele indirecte, specifice tarilor dezvoltate sau celor aflate intr-o perioada de criza economica; - sisteme fiscale cu predominanta complexa, specifice tarilor dezvoltate economic, cu structuri economico-sociale echilibrate si cu regimuri politice de tip social-democrat; - sisteme fiscale in care predomina impozitele generale, specifice celor mai dezvoltate tari, in care exista un aparat fiscal si o contabilitate foarte bine organizata si care aplica impozitul pe venitul global si impozitul pe cifra de afaceri bruta sau neta; sisteme fiscale in care predomina impozitele particulare,caracteristic. structurilor fiscale neevaluate, in care impozitele sunt asezate pe anumite categorii de venituri, sub forma indiciara sau forfetara, si actualelor tari subdezvoltate, in care impozitele lovese anumite venituri importante si respectiv anumite produse destinate consumului intern. Dupa numarul de impozite , se pot distinge: = sisteme fiscale cu mai multe impozite, care se intilnese de fapt in toate tarile : - sisteme fiscale cu un singur impozit, care nu sunt decit constructii teoreti Proiectele privind impozitul unic, desi numeroase , nu s-au concretizat , pina in prezent, in practica Se disting ca propuneri: impozitul unic asupra capitalului, impozitul unic pe cheltuiala globala, impozitul pe venitul cu o baza cumprinzatoare ete. impozitelor ; cctive ale politicii generale a 10.4. Politica fiscala Plolitica fiscala este 0 componenta principala a politicii financiare, ce poate fi promovata numai de catre stat sau autoritatii publice si care cuprinde deciziile (reglementarile) privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor, coneretizind optiunile in materie de impozite si taxe. Continutul politicii fineiare rezida in “metode si mijloace concrete privind procurarea si dirijarea resurselor financiare, precum si instrumentele, institutiile si 317reglementarile, financiare utilizate de stat pentru influentarea proceselor economice si a relatiilor sociale, intr-o etapa determinanta”, Politica fiscala se defineste prin: “totalitatea metodelor, mijloacelor, formelor, instrumentelor si institutiile folosite de stat si celelalte autoritati publice pentru procurarea resurselor financiare fiscale, inclusiv pentru influentarea vietii economice sociale”, Politica fiscala isi poate pune amprenta, influentind asupra derularii proceselor economico- financiare si implicit asupra evolutiei intregii societati. Dar, la rindul sau, ea este conditionata de mediul economic printr-o serie de factori, dintre care se remarca: starea economiei, raporturile dintre sectorul public si cel privat, nivelul veniturilor cetatenilor etc. Stabilirea legislativa asigura reducerea costurilor adminitrarii impozitelor si taxelor atit la nivelul contribuabililor, cit si la nivelul administratiei publice centrale sau locale, dupa caz. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul urmator : cresterea presiunii fiscale nu determina in mod obligatiriu sporirea corespunzatoare a incasarilor fiscale, dar in schimb, scadera presiunii fiscale creeaza conditii favorabile cresterii incasarilor fiscale (concluzii la care au ajuns A.B. Laffer, V.A. Canto, D.H. Joines). Plolitica fiscala se afla in raporturi de interdependenta cu politica bugetara , cu politica monetara, cu politica valutara, cu politic preturilor, cu politica ocuparii fortei de munca si cu politica financiara a interprinderii. Pe de alta parte, politica fiscala are obiective si instrumente proprii de manifestare Ca obiective majore ale politicii fiscale se pot enumera: ~ procurarea cu randament cit mai ridicat a resurselor fiscale la dispozitia autoritatilor publice, prin creearea unui sistem de impozite adecvat politicii generale ; - realizarea procesului de redistribuire a produsului national intre sfere, domenii de activitate, categorii de persoane si indivizi ; ~ influentarea(reglementarea) unor procese economico-sociale, corespunzator obiectivelor politicii generale. Optiunile si deciziile ce contureaza politica fiscala pot fi sintetizate pe urmatoarele repere principale: - creearea si ajustarea ulterioara a sistemului de impozite si taxe si contributii obligatorii, respectiv stabilirea formelor de prelevare a resurselor fiscale la dispozitia autoritatilor publice; = alegera metodelor si instrumentelor tehnice utilizate in efectuarea operatiunilor de stabilire a obligatiilor de prelevare a resurselor fiscale la dispozitia autoritatilor publice; ~ creearea si reglementarea functionarii institutiilor insarcinate cu asezarea si colectarea si adminstrarea resurselor fiscale (aparatul fiscal); - organizarea si exercitarea controlului prin organele fiscale asupra indeplinirii sarcinilor si obligatiilor de efectuare a prelevarilor, inclusiv combaterea evaziunii fiscale; ~ conceperea modalitatilor de influentare prin impozite si taxe asupra unoe fenomene economice si sociale, inclusiv stabilirea conditiilor de acordare a facilitatilor fiscale ete. 318- obtiunile privitoare la rata fiscalitatii si dimensionarea volumului resurselor fiscale in ansamblul resurselor financiare publice, intr-o perioada sau alta , respectiv in diferite tari. Realizarea obiectivelor de politica fiscala are la baza instrumente axate pe prelevarile fiscale, respectiv categoriile financiare, cu tehnicile aferente tipurilor de impozite, taxe si contributiilor obligatorii prelevate la fondurile publice.Plolitica fiscala se anexeaza, in primul rind, pe impozitele, taxele si contributiile cu caracter obligatoriu. Astefel, politica trebuie trebuie sa precizeze modalitatile concrete de aplicare a facilitatilor, respectiv a deducerilor fiscale, cum ar fi: reducerea/scutirea de impozit pentru partea din profitul reinvestit, aplicarea unor cote mai mici pentru anumite categorii de venituri obtinute din anumite activitati pe care societatea este interesata sa le dezyolte etc. Asemanator, prin ea se stabileste regimul deducerilor de cheltuieli din venitul brut sau reducerea impozitului de plata pentru a cointeresa contribuabilii in realzarea anumitor obiective economice sau sociale, intre care si finantarea cercetarii stiintifice, crearea de noi locuri de munca etc. Un rol important revine optiunilor privind administrarea impozitelor , taxelor si a contributiilor de catre diferitele categorii de autoritati publice, respectiv delimitarea impozitelor, taxelor sia contributiilor aflate in administrarea autoritatilor publice centrale fata de cele administrate de autoritatile publice locale. Pentru acestea din uma, politica fiscala are ca scop cointeresarea lor, in procurarea si administrarea eficienta (in baza autonomiei locale) a resurselor financiare de care pot dispune. In acelasi cadru, se inscrie ca element al politicii impozitelor alegerea modalitatilor de impozitare a veniturilor in cote procentuale, optind intre cotele proportionale si cotele progresive , cea de-a doua modalitate admitind fie 0 progresivitate mai mica, fie una mai mare, Astfel.impunerea in cote proportionale apare ca fiind mai stimulativa , din punctul de vedere al contribuabililor care realizeaza venituri mari, favorizind si investirea unei parti mai mari din venitul obtinut. In cazul impozitarii in cote procenruale progresive are loc o crestere a cotei procentuale, din venitul total, care se cedeaza sub forma de impozit. In aceasta varianta de impozitare, impozitul platit creste, atit sub impactul cresterii cotei procentuale, cit si sub cel al maririi bazei de calcul, determinind diminuarea venitului disponibil posibi de utilizat, de catre contribuabili, inclusiv pentru noi investitii. In acelasi timp, in planul formarii resurselor financiare ale statului pe seama impozitelor, poate aparea un fenomen de diminuare a bazei de calcul, sub influenta negativa exercitata de cresterea cotei procentuale de impozit. In explicarea fenomenului sunt invocate doua cauze, si anume: = restringerea activitatilor creatoare de venituri, care tind sa se reduea, in primul tind, prin prisma scaderii volumului investitiilor, pentru care se diminueaza sursele de finantare aferente ; - reactia contribuabililor de a se sustrage de la obligatiile privind calcularea si plata impozitului, antrenind producerea fenomenelor de evaziune fiscala, nivelul inalt al cotei de impunerecontribuind la stimularea evaziunii fiscale. Un loc central insa in politica fiscala revine fiecarui impozit, atat in formarea resurselor financiare publice , cit si in influentarea vietii economice si sociale. Astfel, un interes major pezinta conceperea sistemului de impozite indirecte, inclusiv 319stabilirea modalitatilor tehnice prin care urmeaza a se realiza preluarea acestora la dispozitia autoritatilor publice. Prezinta, de asemenea, interes pentru politica fiscala optiunile vizind complexitatea sistemuli de impozite si taxe promovate, care in principiu ar trebui sa fie ‘mai mica, preferabil fiind un sistem mai simplu. Un sistem de impozite si taxe complicat sub raportul instrumentelor si tehnicilor folosite greveaza inutil activitatea financiara, stinjenindu-i pe contribuabili, si influenteaza negativ asupra randamentului impozitului Ca regula generala, se constata ca in intreaga lume se folosesc sisteme de impozitare cu un numar mai mare sau mai mic de impozite, concepute si aplicate in conditii, uneori, asemanatoare, iar alteori diferite, in vederea atingerii unor obiective social-economice. 10.5. Sistemul fiscal din Romania 10.5.1. Necesitatea elaboririit Proceduré Fiscalét si adoptirii Codului Fiscal si Codului de Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare, se materializeazd in legi sau acte normative cu putere de lege. in Roménia, sarcina creirii unui sistem fiscal si a unei strategii fiscale revine legislativului (Parlamentului) si executivului (Guvemutui). Sistemul fiscal este conceput pentru a corespunde cerinfelor impuse de reforma social si economica aflate in plind desf¥gurare. De asemenea, sistemul fiscal din Rominia trebuie si aiba criterii precise si s existe o manifestare de vointa din ambele pari, inclusiv voina politic Prin reforma fiscald ce se infaiptuieste in Romania se tinde la imbundtdtirea structurii_ impozitelor prin cresterea rolului (ponderii) impozitelor indirecte, in principal, prin cresterea rolului accizelor, taxei pe valoarea addugaté si taxelor vamale. dn acelasi timp, urmeazd ca ponderea impozitelor directe sé scada (impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe dividende etc.) in raport cu cea a impozitelor indirecte. Reforma fiscald urmareste, pentru realizarea unei cat mai bune structuri a impozitelor, aplicarea principiilor declarative, in detrimentul principiilor impunerii. in acest sens, in cadrul reformei fiscale, se tinde ca noul sistem fiscal s& permita 0 administrare eficient si nearbitrara si sa fie pe intelesul contribuabililor. La elaborarea politicii fiscale trebuie si se urmareasca: criterii de eficienta; costul de oportunitate al fiscalitati; veniturile contribuabililor si protejarea acestora; dezvoltarea impozitelor sau a altor forme de prelevari si stimularea acestora; m= distribuirea inijiala a veniturilor, care tebuie si influenfeze activitatea economica, investitiile si consumul. de sistemul fiscal si strategia acestuia, este ne © cat mai buna administrare fiscal pe care, de regula, trebuie si 0 facd Ministerul Finanfelor Publice 320