FORENSIC SCIENCE FORUM / FORUM

CRIMINALISTIC
I s s u e 1 7 / 2 o f 2 0 1 5 ( J u l y - D e c e m b e r ) / V o l u m e V I I I ISS N 1844-
2641

EXPERIMENTUL STANFORD/ STANFORD PRISON

EXPERIMENT

Cătălin TOADER, PhD.1

The Stanford prison experiment (SPE) was an attempt to investigate the psychological effects of

perceived power, focusing on the struggle between prisoners and prison officers. It was conducted
at Stanford University between August 14–20, 1971, by a research group led by psychology
professor Philip Zimbardo using college students. The experiment is a topic covered in most
Content description introductory psychology textbooks. Guards and prisoners had been chosen randomly from the
(Eng.): volunteering college students. Some participants developed their roles as the officers and
enforced authoritarian measures and ultimately subjected some prisoners to psychological torture.
Many of the prisoners passively accepted psychological abuse and, by the officers' request, actively
harassed other prisoners who tried to stop it.

Keywords: Experiment, psihology, students, prisoners

Article info: Received: 08/05/2015 Approved: 15/05/2015 Pages/ words: 7/3794

Rezumatul articolului(Ro)
Cuvinte cheie:
Detalii articol:
Experimentul Stanford a fost o incercare de a investiga efectele psihologice ale puterii pe care o
persoana le primeste, concentrandu-se asupra luptei dintre detinuti si ofiterii din penitenciare.
Acest experiment a fost efectuat la Universitatea Stanford in perioada 14-20 august 1971 de către
un grup de cercetare condus de profesorul de psihologie Philip Zimbardo, grup format din studenti.
Experimentul in cauza este un subiect intalnit in majoritatea manualelor de psihologie. Gardienii si
detinutii au fost alesi aleatoriu dintre studentii care s-au oferit voluntari. Unii participanti si-au
asumat rolul de ofiteri si au impus masuri autortare si chiar i-au supus pe anumiti prizonieri unor
torturi psihologice. Multi dintre prizonieri au acceptat pasiv abuzul si, la cererea ofiterilor, au hartuit
in mod activ ali detinuti.
Experiment, psihologie, studenti, detinuti
Primit: 08/05/2015 Aprobat:15/05/2015 Pagini/ cuvinte: 7/3794

Article`s content (example): Cuprinsul articolului (exemplu):

a.Introduction a.Introducere
b.Subject presentation b.Prezentarea subiectului
c.Conclusions c.Concluzii
d.Bibliography d.Bibliografie

♦♦♦♦♦

a.Introducere Studiul noastru pornește de la o preocupare

apărută cu mult timp în urmă, care trateaza
1
Alexandru Ioan Cuza Police Academy, Romania, Forensic Science Department, toadercatalin1967@yahoo.com

www.forum-criminalistic.ro 1
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum
problematica binelui și a răului în lume tema,
care a suscitat numeroase controverse și opinii,
de-a lungul anilor.
Filosofii au încercat să ofere răspunsuri
acestor întrebări care framanta existența umană,
însă nici până în prezent nu s-a conturat o
opinie unanimă și pe deplin satisfăcătoare
relativă la definirea verosimilă și înțelegerea
conceptelor de bine și rău.
Fiinţa umană este din naştere rea, considera
Hobbes, iar omul trebuie „civilizat”, pentru a
putea trăi în armonie, oferind autoritatea
instituțiilor civice și liderilor, astfel încât să se
apere de propria natură malițioasă. Rousseau
considera că natura umană este inerent bună,
însă omul devine „corupt” de societate, de
lăcomia, inegalităţile şi sistemul de clase ce
acompaniază civilizaţia, iar Aristotel aprecia
că ,, Omul se naște rău și poate deveni moral în
cadrul societății’’. Aceste opinii le considerăm
relevante, constituind temeiul, premisele
cercetării noastre.
Între filosofie și psihologie există o
interdependență și, prin urmare, au existat
cazuri în care s-a încercat conturarea unor
răspunsuri, din perspectivă psihologică, în ceea
ce privește definirea conceptelor menționate ad
supra.
Ceea ce ne-a atras atenția, în mod deosebit,
pe lângă alte experimente, mai mult sau mai
puțin similare, a fost Experimentul Stanford,
supranumit Experimentul Lucifer, pe baza
căruia inițiatorul experimentului a scris o carte
și, ulterior, la o distanță destul de mare în timp,
au apărut filme care să redea esența
experimentului.
În vara anului 1971, Philip Zimbardo, Craig
Haney şi Curtis Banks au realizat un experiment
psihologic, pentru a răspunde la o întrebare,
respectiv Ce se întâmplă atunci când îi trimiţi
pe oamenii buni într-un loc al răului? Va
triumfa umanitatea asupra răului sau invers?
Pentru a răspunde la această întrebare, studenţi
voluntari au fost testaţi şi desemnaţi aleatoriu să
joace rolurile prizonierilor şi pe ale gardienilor,
într-o închisoare simulată la Stanford
University.
Cu toate că au fost selectați indivizi stabili,
din punct de vedere mental, emoțional,
schimbările care au survenit pe parcursul
derulării experimentului au frapat și au
www.forum-criminalistic.ro 2
2/2015
contrazis, într-o oarecare măsură, expectanțele
scontate.
Chiar daca experimentul era stabilit pentru o
perioadă de două săptămâni, acesta a trebuit să
fie oprit, întrucât situația a scăpat de sub
control.
b. Prezentarea subiectului
Experimentul Stanford a fost
un experiment psihologic care a avut ca rezultat
descoperiri importante in domeniul psihologiei
umane. S-a descoperit o schimbare srioasa
a comportamentului individului în condițiile de
viață dintr-un penitenciar. Experimentul a fost
inițiat în anul 1971 de
psihologul american Philip Zimbardo, de
la Universitatea Stanford. Din cauza
escaladării conflictelor, a fost necesar ca
experimentul să fie întrerupt mult mai repede
decât fusese inițial proiectat. Mesajul uimitor al
experimentului închisorii este
următorul: puterea contextului social în care se
află o fiinţă umană într-un anumit moment are
de cele mai multe ori preeminenta in faţa
capacitatii de a se opune a acesteia.
Acest experiment a fost finanțat de către Oficiul
American Naval de Cercetare, sub forma unei
anchete cu privire la cauzele de conflict dintre
gardienii militari și prizonieri.
1. Alegerea candidaților
In cadrul proiectului au fost selectati
douăzeci și patru de studenți din șaptezeci și
cinci (toți de sex masculin), care își asumau
rolurile atribuite la intamplare de prizonieri și
gardieni într-o închisoare simulată, situată la
subsolul clădirii de psihologie „Jordan Hall” a
Universității Stanford. Participanții s-au adaptat
la rolurile lor dincolo de așteptările lui
Zimbardo. Gardienii aplicau măsuri autoritare
pentru ca, în cele din urmă, să supună
prizonierii la tortură psihologică. Mulți dintre
prizonieri au acceptat în mod pasiv abuzul
psihologic, dar au fost ușor hărțuiți de către alți
deținuți, care încercau să-i împiedice pe
gardieni. Participanții au fost recrutați
explicându-li-se că vor participa la o simulare
de închisoare, pe o perioadă de două săptămâni.
Dintre cei 75 de participanți la selecție,
Zimbardo și echipa sa au selectat 24 de bărbați
pe care i-au considerat cei mai stabil psihic și
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum
sănătoși. Aceștia au fost cu predominare
caucazieni și de clasă socială mijlocie. Grupul a
fost ales intenționat pentru a-i exclude pe cei cu
probleme psihice, penale și medicale. Toți au
fost de acord să participe pentru o perioadă de 7
până la 14 zile și au primit ca plată 15 dolari pe
zi fiecare (echivalentul a 85 de dolari pe zi
din 2012).
Acest experiment l-a afectat profund
chiar și pe Zimbardo, care, în calitate de
administrator a permis ca abuzul psihologic să
continue. Doi dintre prizonieri au renunțat la
experiment de la început, iar întregul
experiment a fost oprit brusc numai după șase
zile. Anumite porțiuni ale experimentului au
fost filmate, iar fragmente de imagini sunt
disponibile pentru public.
2. Evenimentele din "închisoare"
Cercetătorii au organizat o sesiune de
orientare pentru gardieni cu o zi înainte de
experiment, în care i-au îndrumat pe aceștia să
nu le dăuneze fizic prizonierilor. În filmul de
studiu Zimbardo poate fi văzut vorbind cu
gardienii și spunându-le: „Puteți crea
prizonierilor sentimente de plictiseală, un
sentiment de teamă în anumită măsură; li se
poate crea noțiunea că viața lor este controlată
în totalitate de către noi,de către sistem, că nu
vor avea nici o intimitate… Le vom lua
individualitatea în diverse moduri. În general, le
vom da un sentiment de neputință. În această
situație noi vom avea toată puterea și ei vor fi
neputincioși.”
Doisprezece dintre cei douăzeci și patru de
participanți au fost repartizați în rolul de
deținuți (nouă plus trei suplinitori), în timp ce
ceilalți doisprezece au atribuit rolul de pază (de
asemeni nouă plus trei suplinitori). Zimbardo a
pus în rolul de administrator și gardian un
asistent (de licență). Zimbardo a gândit
experimentul cu scopul de a induce
dezorientare, depersonalizare și
dezindividualizarea celor participanți.
Cercetătorii au furnizat gardienilor: bastoane
de lemn, îmbrăcăminte similară cu cea a
paznicilor reali de închisoare (în scopul de a
stabili statutul lor); cu ochelari reflectorizanți de
soare (pentru a preveni contactul vizual).
Deținuții purtau halate inconfortabile,
www.forum-criminalistic.ro 3
2/2015
nepotrivite și lanțuri în jurul gleznelor.Gărzile
au fost instruite să se adreseze prizonierilor cu
numerele atribuite, care erau cusute pe
uniformele lor, în loc de nume.Prizonierii au
fost arestați în casele lor și acuzați de jaf armat.
Departamentul de poliție local a asistat
Zimbardo cu arestările și procedurile complete
a deținuților. Acestea au inclus amprentarea și
fotografierea "infractorilor". Prizonierii au fost
transportați la închisoarea fictivă de la secția de
poliție, unde au fost percheziționați, avându-se
în vedere noile lor identități.
Au fost înființate celule mici, false și
introduși câte trei prizonieri în fiecare. Nu a fost
nici un spațiu pentru curtea închisorii, erau
izolați și aveau o sală mare vizavi de paznici și
director. Închisoarea era lipsită de ceasuri și
ferestre. Prizonierii au fost lăsați să rămână în
celulele lor, zi și noapte, până la sfârșitul
studiului. Gardienii au lucrat în echipe de câte
trei, în schimburi de opt ore. Gardienii nu au
primit nici o pregătire specială despre ce
înseamnă a fi gardian, fiind liberi să acţioneze
cum doreau pentru reuşita misiunii, fiindu-le
interzisă totuşi lovirea "deţinuţilor". A fost
stabilit un set de 17 reguli ce trebuia memorat
de fiecare deţinut, urmând ca din când în când
aceştia să fie chestionaţi pe această temă.
3.Reguli pe care deţinuţii le vor respecta:
A venit momentul ca situația să
devină mai oficială, prin expunerea deținuților
la un set nou de reguli care le vor guverna
comportamentul în următoarele săptămâni. Cele
17 reguli sunt:
1)Deținuții trebuie să rămână tăcuți în
timpul perioadelor de odihnă, în timpul meselor
și oricând se află în afară ,, Curtii’’ închisorii.
2) Să mănânce numai la orele de masă.
3) Să participe la toate activitățile din
închisoare.
4) Să mențină celulele curate tot timpul.
Trebuie să facă păturile, iar efectele personale
trebuie să fie curate și ordonate. Podeaua să fie
imaculată
5) Nu trebuie să miște, să strice, să
distrugă pereții, tavanul, ferestrele, ușile sau alte
bunuri ale închisorii.
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum
6) Nu trebuie să umble niciodată la
iluminatul celulelor.
7) Să se adreseze unii altora doar cu
numerele.
8) Să se adreseze gardienilor cu
‘’domnule ofițer e corectie’’ și directorului cu ‘’
domnule director’’.
9) Nu trebuie să vorbesca despre situația
lor că fiind un ‘’experiment’’ sau ,,simulare’’.
Ei sunt închiși până la eliberare.
10) Deținuții vor avea voie cinci minute
în sală de baie. Nici un deținut nu va avea voie
să se întoarcă la baie timp de o oră după o
perioadă programată. Vizitele la baie sunt
controlate de gardieni.
11) Fumatul este un privilegiu. Fumatul
va fi permis după meșe sau la discreția
gardianului. Deținuții nu au voie să fumeze în
celule. Abuzul va duce revocarea permanență a
privilegiului de a fuma.
12) Poștă este u privilegiu. Toate
scrisorile care vin și pleacă din închisoare vor fi
inspectate și cenzurate.
13) Vizitatorii sunt un privilegiu.
Deținuții care au voie să fie vizitați se vor
întâlni cu vizitatorul la ușă incintei. Vizită va fi
supravegheată de un guardian, iar gardianul
poate încheia vizită la dorință.
14) Tori deținuții din fiecare celulă se
vor ridica în picioare de câte ori directorul,
intendentul închisorii sau oricare alt vizitator
ajunge în incintă. Deținuții vor aștepta ordinul
de a se așeza sau de a-și reluă activitățile.
15) Deținuții trebuie să se supună
tuturor ordinelor date de gardieni, tot timpul.
Ordinul unui gardian este mai presus de orice
ordin scris. Ordinul directorului este mai presus
de ordinul gardianului și de regulile scrise.
Ordinele intendentului închisorii sunt supreme.
16) Deținuții trebuie să raporteze
gardienilor toate încălcările regulilor.
17) Nesupunerea la oricare dintre
regulile de mai sus duce la pedepsire.
4.Escaladarea conflictelor și
întreruperea experimentului
Prima zi a fost relativ lipsită de evenimente.
La orele 2.30 a.m. prizonierii au fost treziţi într-
un mod brutal pentru efectuarea apelului.
Acesta avea rolul, pe de o parte, de a familiariza
www.forum-criminalistic.ro 4
2/2015
prizonierii cu numărul de identificare primit,
dar era şi un bun prilej pentru exercitarea puterii
gardienilor asupra prizonierilor. În prima noapte
o parte dintre prizonieri nu au luat lucrurile în
serios, glumind pe alocuri, conştienţi încă de
faptul că totul este un joc. De asemenea, parte
dintre gardieni au tratat deocamdată lucrurile cu
detaşare, dar nu pentru multă vreme... În
curând, pe fondul acumulării de oboseală şi
scăderii pragului de rezistenţă la stres, vor
apărea semne de revoltă din partea prizonierilor
la care gardienii vor răspunde cu pedepse, ca de
pildă flotările.
În cea de-a a doua zi prizonierii din prima
celulă au blocat ușa celulei lor cu păturile lor,
au scos capacele de stocare, refuzând să iasă la
instrucțiunile gardienilor. Gărzile de la alte
schimburi s-au oferit voluntari să lucreze ore
suplimentare, în scopul de a ajuta la înăbușirea
revoltei. Au atacat ulterior deținuții cu
stingătoare de incendiu, fără a fi supravegheați
de personalul de cercetare. Considerând că
supravegherea a nouă prizonieri cu doar trei
paznici pe schimb ar fi fost prea dificilă, unul
dintre paznici a sugerat să se folosească tactici
psihologice pentru îi controla pe aceștia. Gărzile
au creat o "celulă privilegiu", în care deținuții
care nu au fost implicați în revoltă să fie tratați
cu recompense speciale: cum ar fi mese de
calitate superioară. Deținuții "privilegiați" au
ales să nu mănânce masa, în scopul de a rămâne
solidari cu amicii lor deținuți.
După numai 36 de ore, unul din deținuți a
început să se comporte ca un "nebun", așa după
cum a descris Zimbardo: "# 8612, apoi a
început să înnebunească, să țipe, să înjure, să
meargă într-o furie care părea scăpată de sub
control. A durat ceva timp până când am
devenit convins că el suferea cu adevărat și a
trebuit să-l eliberăm."
Paznicii au forțat prizonierii să repete
numerele lor alocate, în scopul de a întări ideea
că acesta era noua lor identitate. Gărzile i-au
hărțuit pe prizonieri cu numărătoarea și i-au
pedepsit fizic dacă aceștia greșeau. Condițiile
sanitare erau în declin rapid, deținuții fiind
obligați să urineze și să defecheze în găleți de
salubritate, pe care nu îi lăsa să le golească ca
pedeapsă. Au fost eliminate saltelele, prizonierii
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum
dormind pe ciment. Unii deținuți au fost forțați
să se dezbrace ca o metodă de degradare. Mulți
paznici au devenit tot mai cruzi dar
experimentul a continuat. Cercetătorii au
raportat că aproximativ o treime dintre gardieni
au prezentat tendințe sadice autentice.
Majoritatea gardienilor s-au supărat pentru că
experimentul a fost încheiat după doar 6 zile.
5. Vizita preotului
Ca răspuns la o favoare mai veche acordată
de Zimbardo, un preot cu experienţă în mediul
carceral face o vizită la Stanford pentru a vorbi
cu prizonierii şi a-şi face o idee despre cât de
bine şi-au intrat în rol aceştia. Surprinzător este
că preotul - deşi ştia foarte clar că totul este un
experiment ce avea să se încheie în câteva zile -
a uitat cu totul că închisoarea este una fictivă,
ajungând - în urma discuţiilor cu prizonierii - să
promită implicare şi sprijin pentru eliberarea
acestora. Remarcabil este însă următorul
aspect: unul dintre prizonieri nu se lasă
absorbit de scenariu, de puterea contextului,
descriind situaţia lucid, ca fiind doar un
experiment...  Acest fapt va fi detaliat în partea
de concluzii a articolului.
6. Informatorul
După plecarea "prizonierului" ce a clacat
emoţional, Zimbardo dedice să introducă un alt
tânăr, un prieten, sub pretextul înlocuirii celui
"eliberat", care urma să fie informator şi să
ajute cu detalii privind starea de spirit şi
planurile deţinuţilor; decizia a fost luată şi ca
urmare a faptului că existau indicii că
prizonierii plănuiau o evadare. "Spionul" nu a
reuşit să-şi păstreze însă detaşarea faţă de
grupul în care a fost introdus, ajungând să fie
depăşit de puterea situaţiei, să empatizeze cu
prizonierii şi să refuze rolul de informator.
În a patra zi, unii dintre gardieni au declarat
că au auzit un zvon că deținutul eliberat a avut
de gând să se întoarcă la prietenii săi, să îi
elibereze pe cei rămași. Zimbardo și gardienii
au demontat închisoarea și s-au mutat pe un alt
etaj al clădirii. Zimbardo a așteptat la subsol, în
cazul în care deținutul eliberat va apărea, și a
planificat să-i spună acestuia că experimentul a
www.forum-criminalistic.ro 5
2/2015
luat sfârșit. Prizonierul nu s-a mai întors, iar
închisoarea a fost reconstruită.
Zimbardo a susținut că deținuții și-au luat în
serios rolurile lor. Unii au declarat că ar accepta
"eliberarea", chiar dacă aceasta ar însemna
confiscarea plăților. Cererile lor de eliberare
condiționată au fost toate negate. Zimbardo a
argumentat că nu au avut nici un motiv de
continuare a participării la experiment după ce
au pierdut toate compensațiile monetare, dar, au
făcut-o, pentru că ei își luau foarte în serios
identitățile de prizonieri.
Prizonierul nr. 416, un nou admis, un stand-
by prizonier, și-a exprimat îngrijorarea față de
tratamentul a celorlalți deținuți. Gardienii au
răspuns cu și mai mult abuz. Când deținutul a
refuzat să mănânce cârnați, spunând că era în
greva foamei, gardienii l-au limitat la "izolare",
într-un dulap închis: "gardienii apoi i-au instruit
pe ceilalți prizonieri să lovească cu pumnul în
mod repetat în ușă în timp ce strigau la 416."
Gardienii au declarat că va fi eliberat din
detenție solitară doar în cazul în care toți
prizonierii vor renunța la pături și vor dormi pe
saltele dezvelite. Numai un singur prizonier a
fost de acord.
7.A şasea zi – Sfârşitul experimentului
În cea de-a cincea noapte unii dintre părinţi,
sunaţi de preotul ce vizitase închisoarea cu
puţin timp în urmă, l-au sunat pe Zimbardo
cerându-i să-i ajute cu contactarea unui avocat
pentru eliberarea fiilor lor. Pe de altă parte,
Christina Raslash, prietena lui Zimbardo şi
absolvent de psihologie, vizitând închisoarea, s-
a arătat îngrozită de suferinţele pe care trebuiau
să le suporte deţinuţii şi a cerut terminarea
experimentului, arătând că experimentul s-a
transformat radical faţă de ce îşi propusese şi că
efectele mediului închisorii sunt profunde
asupra subiecţilor implicaţi.
Forum Criminalistic ♦♦♦ Forensic Science Forum 2/2015

În acest moment, după propria mărturie, copleşitoare a contextului, purtând în germene

Zimbardo a înţeles că situaţia a degenerat şi că alegerea binelui sau recrudescenţa răului.
el şi echipa de conducere a experimentului
pierduseră contactul cu realitatea, absorbiţi de
contextul închisorii. Forţele contextului creat în
mod deliberat transformase profund modul în
care cei implicaţi în experiment interacţionau, d. Bibliografie
majoritatea tratând această ficţiune ca şi cum ar 1. Efectul Lucifer - De la experimentul concentraţionar
fi fost realitatea pură. Prin urmare, a decis Stanford la AbuGhraib, Philip Zimbardo
terminarea experimentului, după numai 6 zile, 2. http://www.prisonexp.org/
deşi era planificat să dureze 14.
3.http://en.wikipedia.org/wiki/Stanford_prison_experiment
4.https://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Milgram
c. Concluzii
5. https://www.brightway.ro/blog/experimente-celebre/
Considerăm că Experimentul Stanford
(Efectul Lucifer) prezintă efectele
dezumanizante ale indivizilor, pe fundalul
plasării acestora într-o circumstanţă în care va
prevala, probabil, adevărata natură a acestora.
Forţa copleşitoare a contextului se poate
identifica, aceasta determinând, în cazul
Experimentului, diferenţe notabile între cele
două grupuri, respectiv între prizonieri şi între
gardieni. Gardienii sunt însărcinaţi cu
menţinerea disciplinei, cu reprimarea, iar
prizonierii, cu respectarea regulilor. Gardienii
sunt, practic, reprezentanţii unei clase
dominante, iar prizonierii, ai clasei obediente,
nedispunând de mijloace prin care să-şi exprime
punctele de vedere. Astfel, forţa formidabilă a
contextului se transpune, în plan real, în
transformări interne şi modificări
comportamentale.
De asemenea, în ceea ce priveşte
sistemul şi individul, considerăm că insul este
infuenţat de mediu, de modul în care sistemul
este organizat şi ierarhizat, de raporturile
stabilite între superiori şi între inferiori.
Experimentul Stanford ar trebui tratat
din punct de vedere psihologic, filosofic, dar şi
având, totodată, valenţe crimonologice,
reprezentând un prilej pentru reflectarea asupra
naturii umane.
Conchidem că individul nu este o
structură omogenă, ci una eterogenă, alcătuită
din particule bune, dar şi maliţioase,
machiavelice, care se întrepătrund şi se
dispersează în forul său intrinsec, purtând
sediţiuni acerbe, finalitatea depinzând de
alegerile personale, de stăpânire, de forţa

www.forum-criminalistic.ro 6