conf. univ. dr. Vasile L.

Lazăr

MATEMATICI APLICATE ÎN

ECONOMIE.

Curs nr. 1

Satu Mare, 2020

2
Capitolul 1

Elemente de analiză
matematică

1.1 Derivatele funcţiilor reale de o variabilă

reală

Definiţia 1.1.1. Prin funcţie reală de o variabilă reală se ı̂nţelege un

ansamblu f : D −→ C format din două mulţimi:
D ⊆ R - numit domeniul de definiţie al funcţiei;
C ⊆ R - numit codomeniu sau mulţimea ı̂n care funcţia ia valori
şi o lege de corespondenţă

D −→ C : x 7→ f (x)

prin care fiecărui element din D i se asociază un unic element din C.

Definiţia 1.1.2. Spunem că punctul a ∈ R este punct de acumulare pentru

o mulţime D ⊆ R dacă oricare ar fi  > 0 avem (a − , a + ) ∩ (D − {a}) 6= ∅.

Definiţia 1.1.3. Spunem că funcţia f : D −→ R, D ⊆ R este derivabilă ı̂n

3
4 Elemente de analiză matematică

punctul de acumulare a ∈ D dacă următoarea limită există şi este finită:

f (x) − f (a)
lim .
x→a x−a
df
Această limită se notează cu f 0 (a) sau dx
(a) şi se numeşte derivata funcţiei
f ı̂n punctul a.

Definiţia 1.1.4. Spunem că funcţia f : D −→ R, D ⊆ R este funcţie

derivabilă dacă este derivabilă ı̂n orice punct al domeniului de definiţie D.
În acest caz, funcţia f 0 : D −→ R : x 7→ f 0 (x) este numită derivata lui f.

Exemplul 1.1.1. a) Funcţia f : R −→ R, f (x) = x4 este derivabilă ı̂n orice

punct a ∈ R deoarece
f (x) − f (a) x 4 − a4
lim = lim = lim [(x + a)(x2 + a2 )] = 4a3 .
x→a x−a x→a x − a x→a

În acest caz, f 0 (a) = 4a3 , oricare ar fi a ∈ R, deci avem (x4 )0 = 4x3 .
b) Funcţia f : R −→ R, f (x) = ex este derivabilă ı̂n orice punct a ∈ R
deoarece
f (x) − f (a) ex − ea ex
lim = lim = lim = ex .
x→a x−a x→a x − a x→a 1

În acest caz, f 0 (a) = ea , oricare ar fi a ∈ R, deci avem (ex )0 = ex .

Derivatele functiilor elementare

1. c0 = 0, x ∈ R;

2. x0 = 1, x ∈ R;

3. (xn )0 = nxn−1 , x ∈ R, n ∈ N∗ ;

4. (xr )0 = rxr−1 , x ∈ (0, ∞), r ∈ R;

√
5. ( x)0 = 1
√
2 x
, x ∈ (0, ∞);
√
6. ( n x)0 = n
1
n n−1 ,
√
x
x ∈ (0, ∞) daca n par; x 6= 0 daca n impar;
Derivatele funcţiilor reale de o variabilă reală 5

7. (ln x)0 = x1 , x ∈ (0, ∞);

8. (loga x)0 = 1
x ln a
, x ∈ (0, ∞)

9. (ex )0 = ex , x ∈ R;

10. (ax )0 = ax ln a, a > 0, a 6= 1, x ∈ R;

11. (sin x)0 = cos x, x ∈ R;

12. (cos x)0 = − sin x, x ∈ R;

13. (tg x)0 = 1

cos2 x
= 1 + tg 2 x, x 6= π
2
+ kπ; k ∈ Z;

14. (ctg x)0 = − sin12 x = − (1 + ctg 2 x) , x 6= kπ; k ∈ Z;

15. (arcsin x)0 = √ 1

1−x2
, x ∈ (−1, 1);

16. (arccos x)0 = − √1−x

1
2 , x ∈ (−1, 1);

17. (arctg x)0 = 1

1+x2
, x ∈ R;

18. (arcctg x)0 = − 1+x

1
2 , x ∈ R;

ex +e−x ex −e−x
19. (ch x)0 = sh x, x ∈ R, unde ch x = 2
, sh x = 2
;

20. (sh x)0 = ch x, x ∈ R;

21. (th x)0 = 1 − th2 x = 1

ch2 x
, x ∈ R;

22. (cth x)0 = −(1 − cth2 x) = − sh12 x , x ∈ R∗ .

Definiţia 1.1.5. Fie funcţia f : D −→ R, D ⊆ R şi a ∈ D un punct de

acumulare pentru D ∩ (−∞, a).Spunem că funcţia f este derivabilă la stânga
ı̂n a dacă există şi este finită limita:
f (x) − f (a)
lim .
x%a x−a
Această limită se notează cu fs0 (a) şi se numeşte derivata la stânga a funcţiei
f ı̂n punctul a.
6 Elemente de analiză matematică

Definiţia 1.1.6. Fie funcţia f : D −→ R, D ⊆ R şi a ∈ D un punct de

acumulare pentru D ∩ (a, ∞).Spunem că funcţia f este derivabilă la dreapta
ı̂n a dacă există şi este finită limita:

f (x) − f (a)
lim .
x&a x−a

Această limită se notează cu fd0 (a) şi se numeşte derivata la dreapta a funcţiei
f ı̂n punctul a.

Teorema 1.1.1. O condiţie necesară şi suficientă ca funcţia f să aibă

derivată ı̂n punctul a aste ca f să aibă derivate laterale ı̂n a şi

fs0 (a) = fd0 (a) = f 0 (a).

Reguli de derivare

Pn 0 Pn
1. (f ± g)0 = f 0 ± g 0 ; ( k=1 fk ) = k=1 fk0 ; (λf )0 = λf 0 , λ ∈ R.
0
2. (f g)0 = f 0 g + f g 0 ; ( nk=1 fk ) = nk=1 (f1 f2 ...fk0 ...fn ).
Q P

 0 0 0f
 0 0
3. fg = f g−g g 2 ; 1
g
= − gg2 .

4. (f (u))0 = f 0 (u)u0 .

5. (f −1 )0 = 1
f 0 (f −1 )
sau (f −1 )0 (y0 ) = 1
f 0 (x0 )
, unde y0 = f (x0 ).

6. (uv )0 = uv ln u · v 0 + vuv−1 u0 .

Exemplul 1.1.2. Avem

0
(sin x)0 cos x − sin x(cos x)0 cos2 x + sin2 x

0 sin x 1
(tgx) = = 2
= 2
=
cos x cos x cos x cos2 x

Teorema 1.1.2. Fie funcţiile f : D −→ C şi g : C −→ R, D, C ⊆ R. Dacă

f este derivabilă ı̂n a şi g este derivabilă ı̂n f(a) atunci g ◦ f este derivabilă
ı̂n a şi (g ◦ f )0 (a) = g 0 (f (a)) · f 0 (a).
Proprietăţi ale funcţiilor derivabile 7

Derivatele functiilor compuse

1. (un )0 = nun−1 u0 , n ∈ N;

2. (ur )0 = rur−1 u0 , u > 0, r ∈ R;

√ u0
3. ( u)0 = 2√ u
, u > 0;
√ u0
4. ( n u)0 = n √
n n−1 , u > 0 daca n par; u 6= 0 daca n impar;
u
u0
5. (ln u)0 = u
, u 6= 0;
u0
6. (loga u)0 = u ln a
, u>0

7. (eu )0 = eu u0 ;

8. (au )0 = au u0 ln a, a > 0, a 6= 1;

9. (sin u)0 = cos u · u0 ;

10. (cos u)0 = − sin u · u0 ;

u0
11. (tg u)0 = cos2 u
= (1 + tg 2 u)u0 , cos u 6= 0;
0
12. (ctg u)0 = − sinu2 u = − (1 + ctg 2 u) u0 , sin u 6= 0;
0
13. (arcsin u)0 = √u
1−u2
, u2 < 1;
0
14. (arccos u)0 = − √1−u
u 2
2 , u < 1;

u0
15. (arctg u)0 = 1+u2
;
0
16. (arcctg u)0 = − 1+u
u
2;

17. (ch u)0 = sh u · u0 ;

18. (sh u)0 = ch u · u0 ;

u0
19. (th u)0 = (1 − th2 u)u0 = ch2 u
;
0
20. (cth u)0 = −(1 − cth2 u)u0 = − shu2 u , u 6= 0.
8 Elemente de analiză matematică

1.2 Proprietăţi ale funcţiilor derivabile

Definiţia 1.2.1. Fie f : D −→ R o funcţie definită pe o mulţime D ⊆ R şi

fie a ∈ D.

• Spunem că a este punct de minim local al lui f dacă există  > 0 astfel
ı̂ncât
f (a) ≤ f (x), oricare ar fi x ∈ (a − , a + ) ∩ D.

• Spunem că a este punct de maxim local al lui f dacă există  > 0 astfel
ı̂ncât
f (a) ≥ f (x), oricare ar fi x ∈ (a − , a + ) ∩ D.

• Spunem că a este punct de minim global al lui f dacă

f (a) ≤ f (x), oricare ar fi x ∈ D.

• Spunem că a este punct de maxim global al lui f dacă

f (a) ≥ f (x), oricare ar fi x ∈ D.

• Spunem că a este punct de extrem local (global) al lui f dacă este punct
de maxim local (respectiv global) sau punct de minim local (respectiv
global).
Teorema 1.2.1 (Teorema lui Fermat). Fie f o funcţie reală definită pe
[m,M]. Dacă:
1. a este punct de extrem local;
2. a ∈ (m, M );
3. există derivata f 0 (a),
atunci f 0 (a) = 0.

Demonstraţie: Presupunem că a este punct de minim local pentru

funcţia f. Atunci există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât f (x) ≥ f (a) oricare
ar fi x ∈ V . Deci fs0 (a) ≤ 0 şi fd0 (a) ≥ 0. Deoarece f 0 (a) = fs0 (a) = fd0 (a)
rezultă că f 0 (a) = 0.
Proprietăţi ale funcţiilor derivabile 9

Observaţia 1.2.1. Condiţia f 0 (a) = 0 nu este suficientă pentru ca funcţia f

să atingă un extrem local ı̂n punctul a.

Teorema 1.2.2 (Teorema de medie a lui Lagrange). Dacă funcţia

f : [a, b] −→ R este
1. continuă pe [a, b];
2. derivabilă pe (a, b);
atunci există un punct c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât are loc:

f (b) − f (a) = (b − a)f 0 (c).

Teorema 1.2.3 (Teorema de medie a lui Cauchy). Fie a funcţiile

f, g : [a, b] −→ R. Dacă
1. f şi g sunt continue pe [a, b];
2. f şi g sunt derivabile pe (a, b);
3. g 0 (x) 6= 0 pentru x ∈ (a, b)
atunci există un punct c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât are loc egalitatea:

f (b) − f (a) f 0 (c)

= 0 .
g(b) − g(a)) g (c)

Teorema 1.2.4 (Teorema lui Darboux). Dacă funcţia f este derivabilă

pe [a, b] atunci f 0 : [a, b] −→ R are proprietatea valorilor intermediare.