7 Povestea lui John sia Barbarei Jane si Michael, imbracati cu hainele lor cele maj bune, plecasera la o petrecere, aratand — cum spu- sese Ellen, fata din casa, cand ii vazuse — ca scosi din vitrina. Toata dupa-amiaza casa fu foarte tacuta si linistita, ca si cum si-ar fi urmat propriile ganduri sau poate ca visa. Jos, in bucatarie, doamna Brill, cu ochelarii cocotati pe nas, citea ziarul. Robertson Ay, in gradina, era foarte ocupat stand degeaba. Doamna Banks sedea pe sofaua din salonasg, cu picioarele intinse. Casa ii impresura pe toti cu linistea ei, visandu-si visurile sau poate cugetand. Sus, in odaia copiilor, Mary Poppins aerisea rufe- le langa camin. Soarele isi revarsa razele pe geam, asternand pete de lumina pe albeata peretilor si ju- candu-se deasupra patuturilor in care stateau sugarii. ~—Ti-am spus sa te dai la o parte! imi intri in ochi, zise John cu glas tare.Mary Poppins 125 _ {mi pare rau, raspunse raza de soare, dar n-am ce-ti face. Am ordin sa merg de-a curmezigul came- rei, cum oi putea. $i ordinul e ordin. Trebuie si merg jntr-o singura zi de la rasarit la apus, si drumul meu trece prin odaia asta a voastra. imi pare rau! Inchide ochii si n-ai s4 ma mai simti. Sageata aurie a razei de soare se intinse de-a curmezisu! prin toata camera. Se vedea bine ca se misca repede, ca sa-i faca pe plac lui John. — Ce blanda, ce dulce esti! Te iubesc, zise Barbara, intinzind miinile spre caldura stralucitoare. — Ce fetité cuminte esti, zise raza incuviintand, apoi fi aluneca peste obraji $i prin par, cu o migcare usoari, dezmierdatoare. iti place cand te-ating? intre- ba ea, ca si cum astepta sa fie laudata. — Esti mi-nu-na-ta, recunoscu Barbara, suspinand de fericire. — Ce mai palaivrageala, ce mai palavrageala! Niciodaté n-am vazut un loc mai bun decat asta pen- tru palavrageala. Totdeauna este cineva in odaia asta care vorbeste, zise 0 voce pitigaiata de la geam. John si Barbara se uitara intr-acolo. Era Graurul, care locuia in varful hornului. ~ Sti c4-mi placi! sari Mary Poppins, intorcan- du-se spre el. Dumitale ce-ti lipseste oare? Cat e ziu- lica de mare — ba chiar si jumatate din noapte — stai pe acoperiguri sau pe sarmele de telegraf si tipi, si strigi, si chiui mai rau decat o vrabie, de-ai scoate din ribdari si un scaun, Asta e adevarul adevarat. Graurul igi plecd usor capul intr-o parte si se uita la ea de pe pervazul ferestrei unde se cocotase.126 PL. TRAVERS OO ee — Bine, zise el, dar eu am tot felul de treburi: con- sultari, discutii, litigii, tranzactii. Cea ce — se infelege + face necesara 0 cantitate oarecare de... hm! convorbirj linistite.... | —Linistite! exclama John, raznd cu pofta. — Mai intai ci n-am vorbit cu dumneata, tinere, zise Graurul, topaind pe pervazul ferestrei. lar dumneata in nici un caz n-ai dreptul sa vorbesti. Te-am auzit simbata trecuta ceasuri de-a randul. Doamne, Doamne, credeam ca n-ai si te mai opresti niciodata — toat’i noaptea n-am putut inchide ochii. — Aia n-a fost vorbarie, zise John. Am fost... Aici fAcu o pauza. Vreau sa spun ci ma durea ceva. — Hm! facu Graurul si sari pe bara de la patutul Barbarei, apoi inainta de-a lungul ei pana ce ajunse la capul patului si zise cu o voce blanda, dezmierdatoare: — Ei, Barbara, astazi n-ai nimic pentru batranul tau prieten? Barbara se salta in sus, tindndu-se de o gratie a patului. — Uite jumatate din biscuitul meu, zise ea, si-i in- tinse biscuitul in pumnisorul ei rotund, grasuliu. Graurul sari jos, i-l smulse din mana si zbura inapoi pe pervazul ferestrei. Aici incepu sa ciugu- leasca lacom. —Multumesc! zise Mary Poppins cu inteles, dar Graurul era prea ocupat cu mancarea, ca sa dea aten- tie mustrarii. — Am spus ,,Multumesc!‘, repeta Mary Poppins putin mai tare. : Graurul isi ridica privirea.—Cum? A! Vezi-ti de treaba, fetito, vezi-ti de trea- ba. Eu n-am timp pentru asemenea fandoseli. Si, zicand acestea, inghiti ce mai ramasese din biscuit. Odaia era foarte linistita. John motaia sub raza de soare; isi baga degetele de la piciorul drept in gura si incepu sa le plimbe pe locul unde incepeau sa-i iasa dintii. — De ce te ostenesti degeaba? zise Barbara, cu glasul ei dulce, amuzat, care parea totdeauna plin de hohote de ras. Nu-i nimeni sa te vada. —Stiu, zise John, executand cu degetele o melo- die. Dar imi place sa exersez. {i amuza atata pe oa- menii mari! N-ai vazut cd matusa Flossie era mai-mai sa innebuneasca ieri de placere cand am facut asta? »Scumpul, Desteptul, Minunea, Faptura!“ N-o auzeai cum spunea? John isi scoase piciorul din gura, inecandu-se de ras. ~ $i figurile mele i-au placut, zise Barbara bine- voitoare. Mi-am scos amandoi ciorapii, $i ea zicea caPi TRAVERS sunt att de dulce, incat fi vine sa ma manance, Nuy caraghios? Eu, cand spun c-as wrea sa manane ceva char aj mine. Biscui ou esmef, tu Miu gg Ia pat si aga mai departe, Dar oamentt mart niciodays nu cred ceea ce spun, asa mi se pare mie. Doar nu y, ig cu adevarat si ma manance, nu-l asa? — Sigur ca nu. Dar aga vorbese el, Prosteste, zise John. Cred ca niciodata n-am sa-i inteleg pe oamenii mari. Toti apar asa de stupizi. Chiar gi Jang si Michael sunt uneori stupiz1. : _Méda! fu de acord si Barbara, scotandu-si gandi. toare ciorapii si punandu-si-i la loc. — De exemplu, continua John, ei nu inteleg o iot din ce spunem noi. Si nu inteleg nici ce spun alte lucruri. Asa, lunea trecuta am auzit-o pe Jane spunand c-ar dori si stie ce limba vorbeste Vantul. — Stiu, zise Barbara. E de mirare. Iar Michael sustine totdeauna — nu |-ai auzit? — ca Graurul spune .,To-to-to-o-0-o!* Parca n-ar sti cd Graurul nu spune nimic de felul asta, ci vorbeste exact aceeasi limba ca noi. Se intelege, nu ne putem astepta ca mama $i tata s stie asta, cdci ei nu stiu nimic, desi sunt asa de draguti, dar Jane si Michael ai crede ca... — Au stiut si ei odata, zise Mary Poppins, impa- turind o cimasa de noapte de-a lui Jane. — Ce? zisera John si Barbara intr-un glas, foarte surprinsi amandoi. Adevarat? Vrei sa spui ca-i intelegeau si ei pe Graur, si pe Vant, gi pe... — Si ce spun copacii si limba razelor de soare sia stelelor — da, sigur ca stiau! Odata, zise Mary Poppins. — Dar cum se face c-au uitat? se mira John, incretindu-si fruntea si incercdnd sa inteleaga.| — Ha! zise Graurul dispretuitor. Ia uitagi-va la ei! | _ — Aha! zise Graurul cu siretenie, ridicand capul dintre ramiasitele biscuitului. Nu-i asa ca v-ar placea sf stiti? — Pentru ca s-au facut mari, explicd Mary Poppins. Barbara, te rog sa-ti pui imediat ciorapil. — Asta-i un motiv prostesc, zise John, uitandu-se incruntat la ea. — Si totusi, este motivul adevarat, insista Mary Poppins, legdnd strans ciorapii Barbarei la glezne. — Atunci Jane si Michael sunt niste neghiobi, con- tinud John... Sunt sigur ci eu n-am sa uit cand am sa ma fac mare.490 PL, TRAVERS _ Nici eu, zise Barbara, sugandu-si multumjts degetele, , | — Ba da, 0 sf uitati, zise Mary Poppins cu hotarare. Gemenii se ridicara in patufuri, uitindu-se la ea, — Hal zise Graurul dispretuitor. Ia uitafi-va la ei! ge cred Minunile Lumii, mici minuni — dar eu nu creq asta, Sigur c-o 84 uitati— ca Jane si Michael. — Ba nu, zisera Gemenii, uitandu-se la Graur de parca ar fi veut sa-1 stranga de gat. Graurul ranji, — Ba o si uitati, starui el. Dar se intelege ca nu-j vina noastra, adauga el mai bland. O sa uitati pentru ci n-o sa puteti face altfel. Niciodata n-a existat 0 fiinté omeneascé care sa-si mai aduca aminte, dupa ce a trecut de varsta de un an — cel mai tarziu -, bineinteles, in afara de Ea, si igi rasuci capul peste umar, spre Mary Poppins. —Dar ea de ce poate sa-si aduca aminte, $i noi nu? zise John. —A-a-a! Cu ea este altceva, Ea este Marea Exceptie. Cu ea nu merge, zise Graurul, ranjind catre copii. John si Barbara tacura. Graurul explica mai departe: ~ Ea este ceva deosebit, vedeti. Nu ca infatisare, se intelege. Un pui de-al meu, fie si numai de-o zi, este mai frumos decat a fost vreodata Mary P... — Auzi, nerusinatul! zise Mary Poppins furioasa si se repezi la el, incercand sa-I loveasca cu sortul. Dar Graurul sari la o parte si, fluierand cu neru- sinare, zbura mai sus pe rama ferestrei, unde ea nu-l mai putea ajunge.Mary Poppins ae — Credeai ca de data asta ai pus mana pe mine, hai? ranji el, batand din aripi spre ea. Mary Poppins pufni pe nari. Raza de soare se misc mai departe prin odaie, (rand dupa ea sdgeata ei lunga de aur. A fara se pornise un vant usor, care soptea gingas ciresilor de pe Alee. — Ascultati, ascultati, vorbeste vantul, zise John, inclinandu-si capul intr-o parte. Si tu crezi, Mary Poppins, ca n-o sa mai fim in stare sa auzim astea cand o sa fim mari? —Ba o sa auziti, le raspunse Mary Poppins, dar n-o si intelegeti. Barbara incepu sa planga incetisor. $i in ochii lui John erau lacrimi. — Ei, nu-i nimic de facut. Asa e viata, zise Mary Poppins cu duiosie. —Ja uitati-va la ei! Ia uitati-va la ei! ranji Graurul. Ar fi in stare si se omoare plangand. Un graur in gdoacea oului are mai multa minte. Ia uitati-va la ei! C&ci John si Barbara plangeau acum amarnic amAndoi, in patuturile lor, scotand sughituri lungi de adanca nefericire. Deodata se deschise usa, si in odaie intra doamna Banks. — Mi s-a parut ca aud copiii plangand, zise ea, alergand spre Gemeni. Ce-i cu voi, puisorilor? O, Iubitii mei, Scumpii mei, Porumbeii mei, ce-i cu voi? De ce plang, Mary Poppins? Au fost asa de cuminti toati dupa-amiaza — nici nu li s-a auzit gurita. Ce-o fi cu ei? —Da, doamna. Nu, doamni. Cred ca le ies dintii, doamni, zise Mary Poppins, fara sa se uite spre Graur.432 PL. TRAVERS _ A, da, asta trebuie sa fie, zise doamna Banks, inseninandu-se. f — Nu vreau sa am dinti, daca din cauza lor am sg uit lucrurile care-mi plac mai mult, se jelea John, zvarcolindu-se in patutul lui. —Nici eu, pkingea Barbara, ascunzandu-si fata in per, — Sarmanii mei, puigsorii mei, 0 sa va treac4 de indata ce-o sa iasd afurisitii 4stia de dinti, zise doamna Banks, mangdindu-i gi trecand de la un patut la altul, ~ Tu nu intelegi nimic, racnea John furios. Ny vreau sa am dinti. —N-o sa ne treaca, o sd ne fie si mai rau! se jelea Barbara catre perna. ~ Da, da. Asa, asa. Mama stie, mama intelege, O sa fie toate bune cand 0 sa va iasa dintii, soptea doamna Banks cu duiosie. Dinspre geam se auzi un zgomot usor. Era Graurul, care igi inghiti repede un hohot de ras. Mary Poppins ii arunca o privire care il potoli si il facu sa priveasca scena mai departe fara nici o umbra de zambet. Doamna Banks ii mangiia incetisor pe copii, intai pe unul, apoi pe celalalt, soptindu-le vorbe de incura- jare. John se opri din plans. Baiatul era bine-crescut, 0 iubea foarte mult pe maica-sa si nu uita ce-i datora. Nu era vina ei, biata femeie, cd intotdeauna vorbea de-a-ndoaselea. ,,E de inteles, gandi el, cd ea nu pri- cepe.“ Si aga, ca sa-i arate ca a iertat-o, se intoarse cu fata in sus, isi inghifi suspinand lacrimile, isi apucd cu amandoua miinile piciorul drept si isi baga degetele de la picior in gura larg deschisa. ~— O, ce Destept e, ce Destept, zise mama, cu admiratie.Mai fficu o data, gi ea fu foarte incAntata, Atunci Barbara, ca 84 nu raménd in umd cu ama- bilitatea, igi scoase capul din pernd si, cu fata inca udd de lacrimi, se ridica gi isi scoase amandoi ciorapii. ~ Ce Fetifa Minunata, zise doamna Banks cu man- drie si o saruta, — Ei, vezi, Mary Poppins! S-au potolit. Eu stiu intotdeauna cum sd-i mang4i. Sunt foarte cuminti, foarte cuminti, mai zise doamna Banks, ca si cum ar fi cintat un cantec de leagan. fn curand o si le iasa dintii. — Da, doamna, zise Mary Poppins, calm, dupa care doamna Banks, zambindu-le Gemenilor, iesi, jnchizand usa in urma ei. Cum o vazu iesind, Graurul izbucni intr-o cascada de ras grosolan. —Scuzati-ma ca zambesc! striga el, dar nu ma pot stipani. Ce scena! Ce scena! John nu-l lua in seaméa; isi scoase capul printre zibrelele patutului si-i spuse Barbarei bland, dar apasat: — Eu n-am si fiu ca toti ceilalti. iti spun cA nu. Pot ei sd spund ce vor, si arata cu capul spre Graur si spre Mary Poppins. Eu n-am sa uit niciodata, niciodata! Mary Poppins zambi — un fel de zambet tainic, numai pentru sine, care insemna stiu-eu-mai-bine- decat-voi. — Nici eu, rispunse Barbara. Niciodata. — Sa n-am parte de penele de la coada, ia ascul- ti-i ce vorbesc! strigd Graurul, punandu-si aripile in solduri si tipand vesel. Ca si cum ar putea impiedica uitarea! Intr-o lund sau doua — cel mult trei —, n-o sa i titi nici cum ma cheami, cuci afurisiti ce sunteti!PL. TRAVERS 134 Sunteti niste cuci afurisiti, fara pene, abia iesiti din gdoace! Ha! ha! ha! Si, izbucnind intr-un nou hohot de ras, isi intinse aripile impestrifate si zbura pe fereastra. Nu mult’ vreme dupa aceea dintii reusira, dupa mult cazna, si strapunga gingia, asa cum fac toti dintii, si Gemenii avura prima aniversare a zilei de nastere, A doua zi dupa aniversare, Graurul, care fusese plecat in vacant la Bournemouth! se intoarse pe Aleea Ciresilor, la Numarul Saptesprezece. — Alo! Alo! Salut! M-am intors acasa! striga el vesel, aterizdnd in salturi usoare pe pervazul ferestrei. ~ Ei, ce mai face fetita? se interesa el cu obraz- nicie, inclinandu-si capul intr-o parte si uitandu-se la Mary Poppins cu ochii vii, amuzati, scanteietori. —Nu face mai bine pentru ca ai intrebat tu, zise Mary Poppins, dand din cap. Graurul incepu sa rada. —Nu te-ai schimbat, Mary Poppins, zise el. Esti tot cea de altidata. Dar ce mai fac ceilalti — cucii? intreba el, uitandu-se piezis spre patul Barbarei. — Ei, Barbarina, incepu el apoi cu glasul lui bland, lingusitor, astazi n-ai nimic pentru batranul tau prieten? ~ Be-la-bela-bela-bela! zise Barbara, gangurind dragalas si continuand sa-si manance biscuitul. Graurul, tresarind de mirare, veni mai aproape, topaind usor. ! Localitate in sudul Angliei (n.tr.).Mary Poppins 135 — Te-am intrebat, repeta el mai clar, daca n-ai azi nimic pentru batranul tau prieten, Barbara draga. —Ba-lor-ba-lor-ba-lor, ingina Barbara, uitandu-se in tavan si inghitind ultima firimitura. Graurul o privi fix. — Cum? zise el deodata, intorcand capul si ui- tandu-se intrebator la Mary Poppins. Privirea ei calm se incrucisa indelung cu a lui. Apoi, cu 0 miscare rapida, Graurul zbura la patul lui John si se aseza pe bara. John tinea strans in brate un miel urias de lana. — Cum ma cheama? Cum ma cheama? Cum ma cheama? striga Graurul, cu glasul ascutit, nelinistit. —Er-ump! zise John, deschizand gura si bagand induntru piciorul mielului de lana. Graurul se departa, dand usor din cap. — Asadar... s-a sfargit, spuse el linistit catre Mary Poppins, iar ea aproba din cap. Graurul privi un moment cu descurajare la Gemeni, apoi dadu din umerii lui pestriti. —Nu-i nimic... Stiam eu c-asa o sa se intample. De-atatea ori le-am spus! Dar ei nu voiau sa ma creada.4136 P.L. TRAVERS Ramase catva timp tacut, privind tinta la cele doua patuturi, apoi se scutura cu putere. | — Bine, bine, acum trebuie sa plec. Inapoi la hor- nul meu. Trebuie sa fac curatenia de primavara. Zbura pana la pervazul ferestrei, si acolo se opri, uitandu-se inapoi peste umar. ; — Totusi, 0 sa mi se para ciudat fara ei. Imi placea si vorbesc cu ei— spun drept. O sa le simt lipsa. Si se sterse repede cu aripa la ochi. — Plangi? il lua in ras Mary Poppins. Graurul isi ridicd imediat capul cu mandrie. — Sa plang? De buna seama ca nu. Dar am — hm — sunt cam racit, am racit pe drum, in calatoria de intoarcere. Asta-i tot. Da, 0 usoara raceala. Nimic serios. Apoi se repezi afara, isi netezi cu ciocul penele de pe piept si spuse cu ingamfare: — Salutare! isi intinse aripile si disparu.