il 1515 d.Hr. ‘Carul de rahat, cum ii ziceau in cartierul dell Angello, trecea 0 dati pe siptimand. Lunea. In lunea aceea, dupa cinci zile de ploaie toreniala, carul de sahat inainta cu greu pe ulita ingusta a Pesciriei, abia trecind, cu butucul rofilor zgiriind citeodati zidul caselor. Cei sase pugedriagi pusi nlanuiti in urma carului se afundau in noroi pindila glezne si icneau de efort, caznindu-se si scoata rotile din sropile in care se impotmoleau. Izmenele lor de land proasti, rele gi giurite, erau niclaite pind la vintre. In fata carului ‘mergeat alti doi puscariasi legaticu lanturi unul de altul, care ‘trebuiau si adune giletile pline de gunoaie si de excremente din fata portilor caselor sau din curt isi le arunce in imensa troact si in car. Pe cei opt pusciriasi fi controlau patru osteni, doi in fafa sidoiinspatele puturoasei procesiuni In spatele carului se adunase o mici ceati pestrifé, alcituita ‘mai mult din straini decat din romani, cum adesea se intampla fm Cetatea Sfanti. Brau doi invitati germani, cu cari grele la bray rei maici cu glugi mari cu varfuri ascufite risucite in SUS, care inaintau cu capul plecat, un sarazin cu pielea ca alunele Prjite doi solday spanioli, cu pantalontlorcolanfi cu un picior erie _Luca DI FULVIO, galben gi unul rogu, care pageau cu ochit intredeschist ca s3-s domoleasc’ durerea de cap, dupa ce-fi petrecuser’ noaptea {nte-un han, gi care acum se grabeau si ajungi pe unde erau {ncartiuifica sa nu fe declarati dezertor, si mai era siun indian, ‘cu turban gi cu 0 cAmilé care rgea, deranjata de frig, aflata in ‘drum spre un circ de pe cellalt mal al Tibrului, gi un negustor cevreu, pe care-I recunosteai dupa bereta galbend impusi de lege. Si cu totii, de-a valma, aveau pe chip o expresie dezgustati din ‘cauza groaznicei duhori, care era din ce in ce mai ea pe masura ‘ce se apropiau de piafa Sant’ Angelo in Pescheria, unde miasmei carului de rahat i se alatura cea a resturilor din piata de peste, care putrezeau pe jos de gas zie. Cand ajunsera in piatd, lumea ingheduita trecu de carul de rahat gi se pierdu in micul Babel de personaje care umpleau Sant’ Angelo in Pescheria. ‘$i negustorul, al cérui nume era $imon Baruch, iuti pasul, uitindu-se nervos in jur gi dezvaluind o fire tematoare. Incheiase afacere foarte buna in piata de funi din apropiere, vinzind un ‘numar mare de franghil implette care tocmai sosiserdla bordul tunei ambarcatiuni ancorate in portul Ripa Grande, $i reusise si scoata toata suma in bani pein in loc de obignuitele cambii Asadar, inainta adus de spate, stringandu-si pe el mantaua cu amandoui minile, ingrijorat ci siculetul din piele, plin de monede, ar putea si fie furat pe strizile Romei, Simon Baruch il big de seam pe demnitarul unei exotice, cu mustiti mari risucite, insofit de doi harapi uriagi cu iatagane cu intarsi, cu plasele din colti de elefant. Vazu jongleri cupiele maslinie, poate macedoneni sau albanezi$iun mic grup cde mognegi, agezati in fata caselor lor, pe scaune de paie, care jucau zaruri,intr-o cutie de lemn agezata pe pamant. Apoi, tei femei sirmane care se invarteau in jurul teghelelor de marmura pentru peste pe care de-acum ziceau cateva coguri de richiti, <2 Fata care a atins cerul ‘eu macrouti din Isola Sacra si cu bibani de Bracciano. Femelle ‘otrobaiau printre resturilearuncate pe jos, in cAutarea unui cap fau auunei cozi care si dea gust zemii din ierburi silbatice, adicd fot ce aveat 4 puna pe mas’ in seara aia. Dou aveau in jur de i deani sibuzele,strinse de frig, erau nefiresc inclestate, {ridind olipsi considerabia de dinti in gura. In schimb, a treia era foarte tinird. Avea par roscat gio piele care se banuia alba si transparenti ca alabastrul sub jegul care o acoperea. Simon Baruch se géndi ci semana cu Susanna pandita de batréni din Arati-le ce poti! Ia-iin suturi! Atunci prostinacul i trase un gut in burta baiatului cu beret fgabena, care il ajuta pe negustor si se ridice. Baiatul gemu, se {ntoarse catre Simon Baruch gi ii spuse, cu ochii plini de groaza: oe ‘odata, pentru numele lui Dumnezeu! 4, Apo, urland, se arunca asupra uriagului, cu forta disper Me iaisgant betLUCA DI FULVIO Uriagul se lua dupa baiatal cu bereta galbend, spre malurile ‘Tibrului, i numaidecét pugtiul cu tenul galbui se lua dupa el urland: ~Jidan de rahat! Esti mort, jidan de rahat! Simon Baruch se gindi car fi rebut s- ajute pe tandrul igionar. Ins numai o clipa. Apoi, spaima care-i ti viata avu cgtig de cauza si negustorul o lud la goand in directia ‘opusi, citre Teatrul Iii Marcellus. ‘Vanaitoare de peste, ocnasi, osteni i toti oamenii adunati Sant’ Angelo in Pescheria raideau, cu privirile atintite pe pusti sipe uriagul care se luasera dupa tanarul cu bereta galbena. In zapiceala asta, fata cu piele de alabastru care scormonea printre resturile de peste intinse o mana Spre un cog de rich care seafla pe marginea unei plici de marmura, lui cat putu de ‘multe macrouri, le isi si alunece pe manecé si apoi in liniste, {indndu-i risuflarea, se indeparté fird ca vinzatoarele de peste si 0 observe, Intre timp, baiatul cu bereta galbend diduse coltul gi cei doi urméritori erau de-acum in spatele Ini, continuand sé strige insulte la adresa evreilor. Un befiv care de-abia se tinea pe picioare se posta in mijlocul ulifei, cu bratele desficute, si url la biatal care tocmai venea spre e: ~ Opreste-te, Iscariot scarbos! Baiatul se opri la un pas de betivan. ~ Raspunde la aceasta intrebare: de la unu la zece, cat de ‘retin poti si fi il intreba. Betivul rémase nemiscat, cu o expresie tampa pe fafa Baiatul igi scoase beretagi-i didu cu ea in cap, razind, ~ Cit te gindesti, mai trage-i o dusca, findca-i mai bine, i spuse. Puse deoparte bereta gi se intoarse spre pustil cu piele gilbejit si spre uriaul care de-acum il ajunsesera din urmi. ~ Migeati-va, le ordona. cate. fi zise pustiul cu piclea gilbejita gi scuipa repede, tof trelimpreuna, in ticere. Didura coltul latunci ilar tase un cot uriasului pct, Invaté si ma lovesti incet ti ise. avea o prvire insplimantata si dezorientats, atul se Intoarse spre Al mai mic. ci si-ti i in frau fiara. Se indoi de sale. Mi-ai ficut stomacul cu sutul ala, idiot pocit ce esti, i zise. (Ceresi scuze, ti porunci piciul dementului. JTarti-mi, Mercurio... scinci uriagul. Nu cutite la Hercule, i, nu te tai cu cusitul, nitardule, ise Mercurio, indrep- de sale. fididu un branci uriagului, j Si-tiaduci vreodati aminte ci ai putere de elefant? i ise. Zolfo.. ncuviing’ rusinat uriagul, Hercule natirau. yezisi nu, bombani Zolf. Apoiseintoarsecitre Mercurio: vezi ci va deveni mai priceput... Aceea, din piata Sant’ Angelo in Pescheria se auzi un jefuit! Puneti mana pe hoti! urla negustorul hohotul de ras al multimii, care infelesese ce se cat urla mai disperat Simon Baruch, cu atit mai tumul- hohotele de ris ce se auzeau din pia, ca un vuiet, hrm de aici, zise Mercurio. -17-wea pi FuLvIO Fata care atinscerul ‘recur’ malul in dreptul insulei Tiberina gi, in timp cc ce si mandnc in tovirdyia altora, rispunse bruse coborau spre o guri de canal ascunsi printre maracini, fata cy am nevoie de voi, sti de unde si vi iau, Ridica pir arkmiu s pile de alabastru ti ajunse din urma, = Avem cina, zise ea manda, ardtind cele cinci buciti de mcou pl See cutine,zise Zolfo, ~ Avem mult mai mult, Benedetta,zise Zolfo. ieee crcurio, Pu mi simt bine aga, $1 locul Mercurio scoase siculetul plin de monede pe cae il furaser de la negustor. Observa ci pe piele era pictata o mana rosic Desficu siretul, se ghemut si risturn’ monedele pe pmin} Soaree la asfintit ficu si straluceasci monedele ca gi cum ar ji fost jiratic scnteietor. = Sunt de aur! exclami Zolfo. =, /” ‘Mercurio rimase cu gura ciscaté. Numara repede monedele sie imparyi cate dou pentru el i cate una pentru ceili. ~ Dar noi suntem tei... incepu si protesteze Zolfo, ~ Ideea lovituri e @ mea, zise aspru Mercurio. Eu sunt cl care am pus la cale ingelitora, voi in locul meu v-ati fi dat de gol imediat. Se uta laeicu dispret. Sunteti doar doi tovarisi, ba chiar unul gi jumitate, fiindca tembelul face doar jumatate. $i femeia doar fine de sase. Isl puse monedele In siculet sll legd la lo. Se ridicd gi arats spre monedele de pe jos. ~ Aa e partea voastra, gi am fost mai mult decat generos. Dacé nu va convine,lucrati pe cont propriu, ‘Apol i tintui cu o privire sfidatoare. ~ Ebine aga, zise Benedettasustinandu-i privirea Zolfo se aplecé si adune monedele. ~ Cel putin ne-am limurit cu cine comands dintre voi te rise Mercutio. ~ Vrei si mandnei cu noi pegtele? il intreba Benedetta, Zolfo se uiti la Mercurio cu speranti. -18-Fata care a atins cerul nuritoare produsi de cirpele imbibate in smoa- loc pitrat, inalt de prijina si mai bine. In rit inciperi se ridica o schelirie nefinisaté cu as- at stabil, alcatuita din patra montanti gi grinzi ze platforma, larga de doi pasi pe doi, in varful cireia curio, ferit de umiditatea pimantului, pe un pat de rit eu doud valtrapuri pentru cai cu stema pontificala ele, sterpelite gi acestea dintr-un grajd. O parte din ‘era inchisi de o cuverturi grea, destrimata in mai ‘eae semina cu 0 panzi veche de corabie. se sui pe scarit. Infipse torta intr-o geura pe care “in zid cu dalta. Desfacu siculetul frat de la negustor ini monedele pe blana de leman a locuinfei lacustre. Se cum strilucesc. Le numara din nou, Douizeci si patra ede de aur. O avere. Dar, in loc si se bucure, fi risuna in mul negustorului Se inspaimantd ci fl va paste 0 Se povestea ci evreii incheiau pacte cu diavolul si -rijitori. Mercurio igi ficu semnul cruci. Se uit la pictata pe siculetul de piele. I se ficu teama de acel siiculetul negustorului si puse monedele intr-un smai sor, de pinzi. bucati de paine uscati dintr-un sac de piele. Se yvatrapuri si incepu si molfiie bucata de paine, lnptan- dorinta de aiesi de acolo. Cam de vreo trei uni lnistea ea din canal fl ingrozeau. Se apleca din culcusul se ute in jos, spre fundul umed al canalizii. eticol, isi spuse cu glas tare. Mai mestecd incd putin ci din nou sa scruteze pe jos. Se ghemui mai tare Dormi, igi porunci. ‘In urechitirabufnea teribilul zgomot de acum nd apa invadase canalul. $i chifaielile gobolanilor 'Ocale de scApare, Ficu ochii mari sise ageza in sezut, ‘Cand Mercurio fi auzi pe cei tei indeplrtandu-se in liniste targiindu-iincalarile prin noroi, se trase sub chepeng gi incep si inainteze in pat labe prin galeria joasi gi strémta, construit ddin miei pietre patrate, intrerupte si acoperite de alge cleioase ‘Numa ce simi in palma placa neteda pe care o cunostea foaric bine, cases rid in pictoare,lis& capul spre stinga find sis ci era acolo o isitur n bolt, care trebuia evitata. Jos acolo zgomotul Cetiii Sfinte nu reugea si rizbati Peste tot era linise, O lini grea, profanati numai de sunet neintreruptal pieitrilor de ap side pasi gribiti ai gobolanilo Mercurio simi un gol in suflet. i-ca un fel de gheaté-n stoma: Se intoarse pana la chepeng, pentru a le spune pustilor ci p teau petrece noaptea impreuna. Dar cind se ii pe mall aps Benedetta, Zolfo si Hercule plecaserd. ,Egti un cretin incip {nat igi spuse. Se ntoarse pe urmele lui si tnainté prin horn! boltit din tut, cu pilastst de cirimida plasati la fiecare 2° pasi In centru se scurgea lene un partis de lich puturos Canalizare. Dupi ce trecu de primil tre stilpi de aramid, strecuri Intr-o nish strimt, sipat in tu Frecdiasca pe care avea in buzunar sl aprinseo tori infipti-n perete. aS aweitenc Fata care a atins cerul ne, zse In cele din urma Benedetta ajuta-ne, i tinu isonul Zolfo. ce as face-o? intreb’ Mercutio. ii sar’ privirea in pamant, Urmi o clipa de tacere. siplecim de aici, zise Benedetta Se pare ci ne-am ingelat 0 Se uitd in ticere la el. Pireau tre cdini vagabon: Te se vedeau ratacind prevzatori pe strizile Romei, in i, tofi numaipiele sos, gatas lise zbirleasca blana a mic fasait si s-o ia la goand la vederea unei umbre. acelor cdini, si ei fyi dezveleau dint, sperind si fidrept animale feroce, cand de fapt le era teama gi de o arunciturd de piatri, Mercurio stia ce simfeau ei, Pentru simfea sie. ‘adulmecind, Se uitd tn jos. Nu era apa. Canalul nu se inunda, Dar asta Mercurio stia deja. Scapase de Seavamorto cam de ‘un an, dar nu se obignuise niciodats cu singuritatea. $i nu se obignuise niciodata s-o admita. ~ Mercurio... auzi el $i iar: Mercurio... esti acolo? Sari din culcugul suspendat, cu torfa in mana. Se arita la intrarea refugiului siu si se trezi in fafa lui cu Benedetta, cu Zolfo gi cu Hercule. ~ Ce vreti? V-am zis si plecati, fic el. Nu era in stare si le spuna ci era fercit cd-i vede. Nu era obisnuit s8 spun anumite lucruri, ~ La Hanul Poetior... incepu si povesteasc’ Benedetta, cu lacrimi in ochi,uite, hangiul... — Ne-a furat 0 moneda de aur! incheie Zolfo. = Nu ma intereseazd, ficu Mercutio gi ~ Am daruit pestii unor cersetori, continu Noi voiam si mincim ca ai bogati... Atunci m-am dus la han siam comandat toate bundtatile i hangiul... m-a intrebat dac’ aveam cu ce si platesc. Eu i-am aritat 0 moneda de aur, iar el vrut s-0 incerce cu dingii, si vada daci-i buna. Apoi mi-a spus: »Moneda asta-i a mea. Daca vrei, cheama si girzile Sanctititi Sale gi denunfa-ma, asta daca poti explica de unde vine moneda asta de aur, findnd cont c& puti a hoata de la 0 posta. Dispari A inceput si rida si, pe cand ma indepirtam, il auzeam ca tot ride. ~ Hot blestemat! exclama Zolfo, Mercurio se uita fix la el ~ Sie vreti dela mine? Benedetta il privi aproape surprins’, ~ Bu... incepu si ica. = Noi... se blbai Zolfo. fide treburile tale, zise Mercurio catirindu-sein culcu- Mercurio se uita fix la ei, in tacere. jo zimbi. Poate gisise 0 modalitate dea-iretine. Side i propria mandrie. nimic, ins ar fi dstractiv s& gisim o metoda sa i-o si ne gindim, eziti Benedetta. ficu Mercurio strecurandu-se in refugiu. Si fe clar is recuperati moneda si pe urma fiecare cu druml li nt mulfumiti c-o spui, replici Benedetta, finda ideea lun alt fanc de ingrijit chiar nu pot si o inghit, jo rase gi le arit& deschizatura: {ntai doamnele. intrati si vizand locuinfa lacustr’, pustanii ciscari is ~28-Sees Fata care aatins coral {ise tia respiratia-n git, lacrimile i urcau in ochi. ft fel a atunci. Dar nu voia si o arate. 9. intreba glasul Benedetti _ § un canal, pute a rahat. Tine-ti-L Cine vrea si trdiasci {ntr-un canal? ti zise Benedetta, urmandu-l. Fu, rispunse Mercuri Din partea mea pot chiar ste inec ic, ficu Benedetts bagi in Hercule. ga nu mai spui asta niciodati!siri Mercurio, farios, cv se indreptau spre punctul prin care intra apa ochii et cepele. Ripe ic vce ican eit aaa oa Benedetta facu un pas inapoi. ‘Locuinta lacustra se latina, ‘siatunci m-am indreptat in cealalta directic Pugtii inlemnira. periferice ale canalului, cele mai soioase de ragului... si pe urma.,, am intalnit un nenoroct. Tl cunosteam fiindci-I furam de tot ce avea de fat cn era beat... il. Elma insficat de haind sia ‘ine ca trebuia si urmez gobolanii, .Sobolani, zicea, siu incotro 5-0 ia, Inoati cu sobolanii” Siu... eu, nu Ce idee idioati am avut, bombani Mercurio, calmén du-se, Se strecurd sub un valtrap. Il arunca pe cellalt pustilo Imparfit- altceva nui. $inu va lipti de mine Benedetta aranji paice si puse pe Zoli pe Hercule si s {ntinda. Apoi se lungi sea Nu stingitorja il intreba pe Mercurio. = Nu, zie el ~ Tice fricd de-ntuneric? chicoti Benedetta. Mercurio nu raspunse. — Lui Hercule nu-i e fried de intuneric, zise dementul, ‘mandria unui cop = Tacisi ficu observatie Zolfo. Selisé o tacere stanjenitoare, Se auzeau doar fagiitl torte pasii grabit i yobolanilor prin tunele. ~ Le urse labutele de rahat, ficu Mercurio, ca si eum at" vorbit cu sine. Niciunul dintre pusti nu vorbi. ~ Acum trei luni luviul a crescut pe neasteptate.. incer ncet Mercurio, Nimeni nu vorbi. Dupa cate sta, ar fi putut 7 siadormit. Dar nu-i psa, avea nevoie si povesteasci. Era pri veeek cand o ficea, Apa scdrboas’ a Tibrulu a inundat canal! Nu stiam ce si fac... Apa crestea 9 tot crestea... toi gobol! Bs thcu, Snotau gi scoteau sunetelealea ale lor oribile..erauzeci.. sue am cu miinile... si credeam c-o si-mi explodeze i. Mercurio giftia ca si cum ar fi trlit din now acea ee. Am ajuns la chepeng, Iam impins si am urcat la Am ajuns pe mal odata cu sobolanii si am ramas |astept pe betivan... ca si-i mulfumesc. $i-mi pirea atatea Iucruri prapaditului aluia care ma... ce ‘Am rimas acolo toata ziua... dar nimic. $i ptiman, cind s-a retras flaviul, m-am intors aici. In =m