ANASTASIMATARUL UNIFORMIZAT I UTRENIERUL intocmit de profesorii: Nicolae C. Lungu, Ion Croitoru gsi Pr. Grigore Costea (Ed. I, 1953; Ed. 11, 1974), dupa marii protopsalfi romani: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ghelasie Basarabeanul, $tefanache Popescu, Oprea Demetrescu (Dumitrescu), Neagu Ionescu, loan Zmeu, Pr. Theodor V. Stupeanu, Ion Popescu-Pasirea, Pr. Victor Ojog 5.a. TIPARIT CU BINECUVANTAREA. PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICH ORTODOXE ROMANE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I DE MISIUNE ALBISERICI ORTODOXE ROMANE. BUCURESTI - 2004Editia de fata, a I1l-a, ingrijita de Preot Prof. Univ. dr. Nieu Moldoveanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa, “Patriarhul Justinian" a Universitatii din Bucuresti Preot Lector Univ. dr. Victor Frangulea de la Facultatea de Teologie Ortodoxa, "Valahia" din Targoviste Diacon asist. drd. Nicolae Giolu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa, "Patriarhul Justinian" a Universitafii din Bucuresti Preot drd. Stelian Tonagcu Profesor la Seminarul Teologic-Liceal din Bucuresti © 2004 EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE LS.B.N. 973-616-023-8CUVANT INAINTE Utrenierul este o carte muzicala importanta gi necesara in cultul nostru orto- dox, cuprinzand céntarile de la slujba Utreniei, ce se sdvarseste inaintea Sfintei Liturghii. Retiparirea acestei carfi se impunea de multi vreme, exemplarele edifiei din anul 1974 fiind de o bund perioada de timp epuizate. Liturgistii precizeaza, citand documente vechi, cd Utrenia se sAvargea in ulti- ma parte a nopfii cu doui-trei ore inainte de risaritul soarelui, find randuit ca svetilna sau luminanda sa se cante cdnd incepea sa se lumineze de ziua, iar doxo- logia o data cu ivirea primelor raze ale soarelui. Caracterul acesta noctum il pas- treazA gi astizi Utrenia Sfintelor Pasti (care se sivarseste dup miezul nopfii) s deniile, care sunt Utrenii savarsite seara, rastimpul oranduit pentru ele fiind in sdptimana a 5-a din Postul Mare (miercuri si vineri seara) si in siptaména Sfin- telor Patimi (in fiecare seara), din acelasi post. in general, la bisericile de mir, Utrenia se sivarseste dimineaja. La ménistiri, insa, aceasta slujba se sivarseste seara, fie singura, fie unit cu Vecernia si atunci se numeste priveghere Asadar, bine cunoscind insemnatatea cartilor trebuincioase savarsirii sfin- telor slujbe din locasurile noastre bisericesti, am socotit cd a sosit vremea re- vizuirii si retiparirii Anastasimatarului, ca si a celorlalte carti cuprinzand céntarile de strana, Truda acestei lucrari i-au luat-o asupra-le urmasii de astazi ai marilor nostri dascali de muzica bisericeasca, vrednice personalititi ale Bisericii noastre dreptmaritoare si ale culturii romane, care adesea s-au nevoit in condifii deosebit de grele pentru a pastra si cultiva valorile neprefuite ale cultului divin public din sfintele noastre locasuri Privind in urma, trebuie s& recunoastem c&, sansa tiparirii primelor edifii bine alcdtuite ale cartilor cu cAntiri de strand se datoreaza faptului cd, in fruntea Sfantu- lui Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane s-a aflat, intr-un rastimp de cumpana pen- tru viata Bisericii noastre, un mare arhipastor si iubitor al tradifici noastre liturgice = vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina. Permanent preocupat nu numai de reinnoirea bisericilor si a manistirilor, ci si de zidirea sufleteasci a clerului si credinciosilor, el le-a pus acestora la indeména valoroase reviste bise- ricesti, carfi de cult, manuale de tipic bisericesc, carfi de dogmatica, de morala crestind ortodoxa, de istorie bisericeasca, de patrologie, precum gi c&rfi de muzica bisericeasca pe ambele notatii muzicale suprapuse, pentru a fi cat mai accesibile atat seminaristilor, studentilor teologi, preotilor si céntaretilor, cat si unei mase importante de credinciosi. ‘Aga s-au elaborat si tiparit, in timpul arhipastoririi pururea pomenitului Patriarh Justinian Marina, in domeniul muzical bisericesc manuale si carti, pre- cum: Gramatica muzicii psaltice (1951), Céntarile Sfintei Liturghii $i cantari la cateheze (1951), Vecernierul (1953), Utrenierul (1954), Liturghia in stil psaltic4 UTRENIER pentru voci egale, pentru coruri de barbafi si pentru coruri mixte, de Pr. Ion Popescu-Runcu (1956), Liturghia psaltica pentru cor mixt, armonizata de Prof. Nicolae Lungu (1957), Colectia de concerte religioase (1960), Cantarile Sfintei Liturghii cu Podobiile celor opt glasuri (1960), Cantari la Sfintele Taine si Ierurgii (1964), Cantarile Penticostarului (prima parte — 1967) si multe alte cantari bise- ricesti, colinde etc., publicate in revistele "Biserica Ortodoxa Romana”, "Studi Teologice”, ”Glasul Bisericii”, precum si in revistele mitropolitane. Tata ca acum a venit randul urmasilor celor ce s-au ostenit atunci sa revi- Zuiasca, si diortoseasca, si completeze si — intr-un cuvant — sa aduca la zi, pastrand neatins spiritul traditici, toate cartile tiparite atunci si chiar s4 intregeascd numarul acestora cu Noul Idiomelar, Cantarile Triodului, Cantarile Pentico: tarului, Repertorii si Antologii corale, Teoria muzicii psaltice, Teoria muzic liniare si multe altele. O asemenea efervescenta culturala si muzicala bisericeasca nu poate decit sa-i bucure pe tofi cei care iubesc intarirea lucrarii misionare a Bisericii noastre dreptslavitoare. Asadar, recolta avem; asteptam seceratorii, sub chipul elevilor seminaristi, al studentilor teologi, al preofilor si cAntaretilor bisericesti, pe care ii indemnam parinteste sa valorifice cu constiinciozitate acest tezaur de sensibilitate si fru- musefe duhovniceasca, adunat in cartile noastre de cantari. Binecuvantam aparifia acestei noi editii a Uirenierului si aducdnd prinos de recunostinfa inaintasilor nostri, nadajduim ca ea sa contribuie alaturi de celelalte carfi de cantari publicate in ultima vreme in Biserica noastra - prin ravna osteni- torilor in acest domeniu - la pastrarea gi transmiterea frumusetilor netilcuite ale muzicii noastre traditionale bisericesti, ca si la sporirea evlaviei celor binecredin- ciosi, urmand astfel indemnul Psalmistului: "Cantafi-l Domnului cantare noua, Tauda Lui in adunarea celor cuviosi" (Ps. 149, 1). ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI $I DOBROGEI, LOCTUTOR AL SCAUNULUI CEZAREEI CAPADOCIEL SI PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROMANENOTA ASUPRA EDITIEL Anastasimataral (Vecemier si Utrenier) se foloseste la strana bisericii in tot cursul anu- lui liturgic, caci atat in perioada Octoihului, dar si in celelalte doua mari perioade ~ a Triodului si a Penticostarului ~ in calendarul bisericesc se indica glasul de rand si voscreasna, cu cdteva excepfii (duminica Floriilor si a Rusaliilor), ceea ce inseamn’ c& unele cAntari principale ~ cel putin cele de la inceputul Vecerniei si al Utreniei ~ sunt necesare in aproape toate cele 52 (mai rar 53) duminici din cursul unui an, Dar si in celelalte zile ale stptaménii se jine seama de glasul de rnd, ca si in cazul sarbatorilor inchinate praznicelor sau sfinjilor, c&nd folosim Vecernierul si Utrenierul cel putin pentru Doamne strigat-am..., Dumnezeu este Domnul, Toata suflarea (mica si cea de la laude), doxologiile si altele, adaugdndu-se cantarile specifice acestor sarba- tori, care se gasesc in alte carfi de slujba, asa cum sunt cele doudsprezece Mineie, Octoihul, Triodul gi Penticostarul Prin urmare, Anastasimatarul este cartea cea mai importanta si mai des folosita. Se stie, de altéel, c& tofi cei care studiazi psaltichia, dupa ce au trecut de insusirea semnelor vocale, tim- porale, consonante gi ftorale, aplicd cele invaate pe Vecemier si Utrenier gi ceva mai tarziu pe Liturghier, Idiomelar, Triod, Penticostar, Catavasier si celelalte. Denumirea de Anastasinatar se pistreaz mai ales la greci, acesta venind de la cuvantul andstasis = inviere sau anastasima = ale invierii. Noi pastram si acest termen, dar mai mult folosim Vecernier si Utrenier, mai ales cand este vorba de texte gi melodii pe cele opt glasuri bisericesti. Altfel, pentru cartea care confine numai textul de la Vecernier i Utrenier avem ter- menul de Ocioih sau un rezumat al acestuia: Octoihul mie sau Catavasierul de strand, care contin cntari necesare savarsirii slujbei vecerniei, utreniei gi chiar a sfintei liturghii. in Bibliotecile mari — publice si manastiresti — din fara noastra se pastreazA peste 100 anastasimatare in manuseris (cu text grecese, roménesc sau bilincv), datind din secolele XVIL-XIX, in notafie cucuzeliana si chrysantica in ce priveste tiparitura, putem vorbi la noi de anastasimatare, incepand cu cel grecese apirut la Bucuresti, in 1820, indreptat pe sistema noua de Petru Efesiu, intemeietorul scolii de la biserica Sfantul Nicolae ~ Selati din Bucuresti, in 1816, pentru invaarea acestei sisteme, {in roméneste apar Anastasimatare tiparite, incepand cu cel de la Viena (1823), de Macarie Jeromonahul si continuind cu cele ale Jui Anton Pann (Bucuresti, 1847), lerom. Amfilohie Tordanescu (Bucuresti 1836-1837), Dimitrie Suceveanu (Iasi 1848), Oprea Dumitrescu (Bucuresti 1854), Stefnache Popescu (Bucuresti 1899), publicat de on Popescu-Pastirea, Pr. Gheorghe Ionescu (Bucuresti 1892 si 1897), Lazar S. Stefimescu (Bucuresti, 1897), Nicolae Severeanu (Buzau 1901 si 1938), Joan Zmeu (Bucuresti, 1903), Dimitrie C. Popescu (Bucuresti 1908), Nicolae Barean (Bucuresti 1922), Pr. Theodor Stupcanu (Bucuresti, 1926), Victor Ojog (Neamt, 1943) si Anastasimatarul uniformizat (Vecernierul, 1953 si Utrenierul, 1954) care se bazeaz pe toate cele tiparite mai inainte. Cereetnd toate aceste Anastasimatare — fie ca s-au numit pur si simplu Anastasimatar, Noul Anastasimatar, Anastasimatar grabnic, Anastasimatar ritmic, Anastasimatar raro-grabnic, Anastasimatar teoretic si foarte grabnic etc. — tiparite in romaneste, de la Macarie (1823) pana la cel uniformizat (1953-1954), deci timp de 130 de ani, constatim ca ele au un numitor comun in structura melodiilor celor opt glasuri, ceea ce este foarte important pentru tradifia si continu- itatea cantarilor noastre bisericesti. Exista foarte putine elemente particulare sau personale, specifice temperamentului sau conditiilor socio-culturale si religios-bisericesti in care au trait si au activat autorii acestor Anastasimatare, iar intenfia acestora a fost nu de a aduce ceva nou in esenja si constructia céntarilor, in formule si cadenfe, ci pur si simplu in elementele formale, legate de tempo, de