= Unitatea de invafare 3 — IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN 3.1.Introducere...... it weserncrnnntinsn we BD 3.2.Competente...... ce aie Zs 29 3.3.Obiceiul, a sate se 29 3.4.Legea... zl i 31 3.8.Edictele magistratilor. oa as 3.6.Jurisprudenta si senatusconsultele.. 35 3.7.Constitutiile imperiale. scoala sa 38 3.8.Rezumat. — : a 40 3.9.Test de evaluare. a Peet need) .- 3.1. INTRODUCERE. Aceasta unitate de invatare urmareste familiarizarea studenttlor cu aspectele teoretice gi practice ale evolujiei istorice a izvoarelor dreptului privat roman. Astfel, studenti vor fi introdusi in Tn analiza raportului dintre izvoarele dreptului roman si iviziunile dreptului privat roman. De asemenea cursantii vor fi familiarizali cu aspectele teoretice $i practice ale elementelor specifice fiecarul izvor de drept din aceasta unitate de invatare. 3.2. COMPETENTE. * sd explice terminologia juridica latina, creatie a romanilor, s& identifice sensurile propri fiecarei categori si fiecarui concept juridic, s& stapaneasca principle fundamentale gi regulile de drept; * dezvoltarea capacitafi cursantilor de a delimita elementele specifice fiecarei otiuni prezentate in aceasta unitate de invatare, cat si de a decela raportul dintre acestea; "88 explice gi sa interpreteze regimul juridic al izvoarelor dreptului privat roman. Durata medie de parcurgere a acestei unitati de invatare este de 2 ore (timp consacrat cu atentie concentrata). 3.3. OBICEIUL. = sintagma ,izvoarele dreptului” are trei sensuri, respectiv un sens general, un sens material si un sens formal ~ in sens general se infelege prin izvoare ale dreptului roman documentele dreptului roman (evoare documentare). = in sens material, izvor de drept Inseamna forta creatoare de drept, mai precis totaltatea condiilor materiale de existenta ale societal in sens formal (sens special stiinfei juridice) este acea forma prin care o regula de conduit ccapata putere obligatorie, adic’ devine norma juridic’ — transformarea unel regull de conduita intr-o norma juridicé nu se face oricum, ci numai atunei cand crearea acestei norme este determinaté de condifile materiale de existenta — nu numai norma juridica, dar gi forma prin care o regula de conduita devine norma juridica nu este aceiasi la toate popoarele si in toate timpurile, ci poate varia nu numai la oper a popor dara acai popor in decursulsecolelor. = in epoca veche, adica intre fondarea statului si fondarea principatului, intalnim urmatoarele izvoare de drept: obiceiul, legea si edictele magistratilor. ~ in epoca clasica, ‘adica intre fondarea principatului si fondarea dominatului, intalnim toate izvoarele formale de drept, adica pe langa cele precedente inca doua, respectiv senatusconsultele gi constitutile imperiale. = In epoca postclasica, adica tn timpul dominatului, nu gasim decat doua izvoare formale de drept, respectiv obiceiul si constitutile imperiale. nu toate aceste izvoare prezinté aceiasi important’: = unele din ele apérute deja tn epoca veche, se dezvolta mult In epoca clasicd pentru a nu mai fi Intainite in dreptul postclasic, precum jurisprudenia si edictele magistratilor. = altele apar in dreptul clasic si se dezvolta in dreptul postclasic (consiitufile imperiale), altele apar si dispar in. dreptul clasic (senatusconsultele), altele de mare Importanta In dreptul vechi dispar in dreptul clasic (legea), in fine altele importante th epoca veche se mentin in dreptul clasic si postelasic, dar cu importanta redusa (obiceiul). DREPT ROMAN 29IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN Astfel, — in comuna primitiva nu exista nici stat, nici drept, ins exista anumite obiceiuri nejuridice —> odata cu aparifia statului apar regull cu caracter juridic prin faptul c& respectarea lor este asigurata prin constrangerea exercitata de organele de stat — obiceiul sau consuetudinea este principalul izvor de drept, si poate chiar singurul in epoca regala — romani numeau acest izvor de drept consuetudo sau mos maiorum (obiceiul strémosilor = obicelul este un complex de tradi si solutii practice pe care un uz vechi si repetat le-a fixat intr- un mod mai mult sau mai putin definitiv + originea acestor tradi si soluti practice este Indepartata, fant pe Gere juisconsulpi romani Tl exprimau folosind exmresia inveterala consuetudo (obice ‘nrédcinat = cel mai probabil originea acestui drept sta in sentinfele judiciare, respectiv cand se dadea o hotarare intr-un proces aceasta devenea oarecum o norma de conducere pentru solutionarea spefelor asemanatoare care urmau a se prezenta in vitor. = adeseori de extragea din sentint4 o maxima, un proverb juridic, cele mai multe coduri de legi orientale find simple colectii de adagii gi maxime juridice traditionale —» si dreptul consuetudinar englez, In cea mai importanta parte a sa, este alcatuit din spusele (dicta) judecatorior. = pentru ca un obicei sé devina cutuma, deci izvor de drept trebuie sa indeplineascé anumite condi 1. la nivel social trebuie s& existe, sé se practice in mod repetat in viafa de zi cu zi si totodata in ‘mod constant, adica toate precedentele s& mearga in acelasi sens, respectiv sa nu existe cazuri care infirma regula’ 2. la nivel individual trebuie s@ existe convingerea ca acel comportament, acea regulé de conduits este obligatorie. 3, la nivelul comunitatitrebuie s& existe un consens cvasi-general cu privire la obligativitatea i Necesitatea regulli respective, adica regula trebuie sa treaca proba timpului, respectiv trebuie sd fi fost aplicata intr-un interval de timp suficient de indelungat pentru a se impune ca obiigatorie. 4. pentru a deveni cutuma, trebuie sa se repete intr-un sens clar, Int-un Sens susceptibil de o singura interpretare, nu de mai multe, = gfavele inconveniente ale dreptului consuetudinar, respectiv acesta nu confine decat solutii de spefa, astfel incat nu se poate rationa asupra acestor maxime, cum s-ar face cu o dispozitie legislativa, Aci orice deductie, orice extensie la 0 spetd noua este contrarie acestui drept, — de cele mai multe ori la popoarele primitive dreptul apare ca o revelajie a divinitafi, astfel ca obiceiul isi gaseste justificarea in vointa zeilor iar sanctiunea sa este de cele mai multe ori de natura religioasa, chiar si pedeapsa capital find considerata ca un sacrificiu oferit dvinitafi ofensate de crima comisd — astfel au justificat primi jurisconsulti romani, pontifi, forfa obligatorie a consuetudinii —» in Conceptia romana obicelul este o regula straveche care reglementa nu numai raporturile dintre oameni, isi raporturile oamenilor cu divinitatea: Festus — ,cutuma este regula pentru a trai a strabunilor, adicd ceea ce ne-au transmis cei vechi referitor in special la ceremoniile religioase”. = in epoca imperiala conceptia jurisconsulflor asupra obiceiului a suferit modificari, acestia dnd rept fundament juridic al consuetudinil consimtamantul tacit al poporului —» jurisconsultul Ulpian a dat © celebra definitie ce reflect aceasti conceptie: .mores sunt tacitus consensus popull longa ponguetucne inveteraus"(obicelurle sun un consens tact al poporull inadécnatprnt-0 depriere indelungata) = aceasta schimbare a fost determinatd de dorinta jurisconsulflor din timpul imperiului de a arata 2 poporl continua c& colaboreze la formarea dreptuli, desi In realtate nu mal avea nic o putere legislatva. ~ de aceea jurisconsulti| admiteau chiar posibilitatea abrogarii legilor prin desuetudine, respectiv oporul refuza s& mai adere la aplicarea legii. = este controversata chestiunea daca tn dreptul roman din epoca postclasica cutuma mai putea Inca s& abroge legile, mai exact constitutile imperiale — aceasta controversé provine din contradictia rezultand din doua texte din legislatia lui lustinian = pe de o parte dintr-un text al lui lulian aft in Digeste relese ca desuetudo (desuetudinea) poate avea ca efect abrogarea legilor: ,intemeiat se considera ca legile nu se abroga doar prin votul legiuitorului, ci chiar 51 prin neaplicare cu acordul tacit al tuturor’ = pe de alta parte dupa o constitutie, anul 319, a lui Constantin cel Mare (306-337) desuetudo nu poate prevala asupra ratjunil sau legi. ~ in realitate aceasta este o falsa contradictie intrucat cele doua concept diferte, prima care tinde 84 mareasca importanta cutumei este conceplia jurisconsultlor din epoca clasica, a doua care tinde s& restranga importanta cutumei este concepfia din epoca postelasic’. — principalul izvor de drept la inceputul existentei statului roman, obiceiul incepe s& piarda treptat din importanta, odaté cu dezvoltarea 3! ntarrea statu, In favoarea aitorzvoare, in special a leg. ;poca clasica: r = obiceiul continua s@ alba acelasi rol creator de norme juridice (D.1.3.32.pr.: ,In cauzele in care ‘nu aplicam legi scrise, trebuie s4 respectim cea ce au randuit deprinderie si obiceiurile iar, daca acestea lipsesc, atunc! trebule sa respectam regula cea mai apropiata care decurge din obicei si, daca Nici © asemenea regula nu existé, doar atunci trebuie urmat dreptul de care se foloseste oragul Roma.’) si in acelasi timp poate abroga legile prin desuetudine (D.1.3.32.1; ,Obiceiul tradacinat 30 INTRODUCERE iN DREPTUL ROMANIZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN temeiat este aplicat ca o lege iar acesta este numit drept rénduit de moravuri. Caci de vreme ce {nsds!egle ne leaga numa r vitutea faptulu & au fost adoptate prin voinja poporuli, atunei pe bund Greplate se impune ca tof sa fie legati $i de ceea ce poporul a aprobat fara a fixa in soris. In definitiv ce importanta are faptul c& poporul tsi manifest vointa sa prin vot sau prin fapte? Din acest motiv temeiat se considera ca legile nu Se abroga doar prin votul legiuitorului, ci chiar si prin neaplicare cu acordul tacit al tuturor.”), textele referitoare la consuetudine find destul de numeroase in aceasta epoca. Epoca postclasica: ~ consuetudinea tsi pastreaza puterea de mai inainte Ins doar ca factor creator de drept — 0 constitujie a imparatului Constantin din anul 319 a hotarat c acest izvor de drept nu mai poate triumfa Impotriva legii sau a rafiunii (vincere rationem aut legem), ~ aproape la fel se pronunta si Imparatul lulian (361-363), care afirma ca obiceiul trebuie respectat ‘numai in masura in care nu contravine ordinii publice. ~ in anul 474, imparatii Leon si Zenon au stabilt ca, in cazul unei cutume neclare sau insuficiente, hotararea va fi data in temeiul unet constitu imperiale, = secolele IV-V sunt caracterizate prin rolul important jucat in provincii de dreptul vulgar, 0 simpiificare a dreptului roman la nivel local ce se constituie treptat intr-un sistem cutumiar. = odata cu decaderea imperiului roman, reaparija economiei naturale si asumarea de oétre mari proprietari a intregii puteri pe domeniile lor, importanfa cutumei creste, 3.4. LEGEA. = termenul lex are mai multe infelesuri in limba latina — cuvantul lex desemneaza atat un simplu contract sau chiar o clauza dintr-un contract (lex contractus), c&t si statutele unei asociati (lex colegii) — Intr-un sens difert prin lex se infelege orice hotarare a poporului adunat legalmente in comi - Gaus spune ca lex est quod populus iubet atque constitut (legea este ceea hotaraste si adopta Poporu ~ chiar gi in acest sens lex poate sa nu fie un izvor de drept, de exemplu c&nd poporul se pronunta asupra declararii razboiului, Incheierii pci, adrogarea unui cetajean sau detestatio sacrorum (lepadarea de cultul unei ginfi sau a unei famili pentru a trece in alta), facerea unui testament dupa anumite forme — toate aceste acte necesitau interventia poporului iar decizia sa este o lex, dar o lege particulara care nu este un izvor de drept findc& nu modificd si nu schimba cu nimic legistatia si starea dreptului din acel moment. = decizia poporului nu devine cu adevarat lege in sensul modem decat atunci cénd este chemat a se pronunja asupra unei chestiuni de drept, cénd i se supune un proiect de lege. = poporul adunat in comiti, fie curiate fie centuriate, trebuia s& raspunda prin da sau nu la Intrebarea pe care -o punea regele, intrebare ce avea urmatoarea forma: ,velitis, jubeatis, Quirites” (voit, consimtii cetateni?), propunerea facuté numindu-se rogatio — votarea se'facea cu buletine: pentru un rspuns pozitv erau literele V.R. (uti rogas — dupa cum ceri), pentru un rspuns negativ era litera A (antiquo). = potrivit unei tradifi antice se atribuie lui Servius Tullus vreo 50 de legi relative la reglementarea mai multor materi de drept in special relativ la delicte si contracte — traditie ce este contrazisa ins de @ alta, ce pare mai intemeiata, potrivit céreia nu ar fi existat legi in sensul modem al cuvantului tnainte de legea celor XI! Table. = dintr-un unui text al lui Pomponius, care ne-a lasat multe informati relative la istoria dreptului Toman, reiese ca legile regale au fost abrogate la inceputul republiii iar poporul roman a inceput s4 se conduca mai degraba dupa un drept incert gi dupa obicei decat dupa vreun drept fix, stare de lucruri care a durat aproape 20 de ani — aceasta abrogare a legior regale atribuité primilor consuli a parut criticlor modemi cao martursire a inexistentel de legi scrise anterior celor Xil Table. —_ este putin probabil ca s& se fi resimtit nevoia unei legislatii Intrucat pe de o parte dreptul cutumiar fra destul de puternic iar clasa sacerdotal, in special pontifi, care erau jurisconsulti acelor timpuri el flind cel ce detineau secretele dreptului i religiei, nu ar fi admis inovati in special in materie religioasa; lar pe de alta parte aproape toate leglle pe care istorii antici le-au atribultreglor sunt de natura religioas ‘GEA CELOR Xil TABLE, = continutul Xil T.: primele reguli sunt relative la procedura, in aceasta materie legea continand dispozifi destul de amanuntite — reclamantul putea obliga’ pe parat ca sal urmeze in fata magistratului, chiar cu forta daca se opune —» procedura era formalista si rigid’, este aga numita rocedura a actiunilor legli (legis actiones), in numar de cinci la acea data (sacramentum, condictio, manus iniectio, iudicis postulatio, pognoris capio) —> esentjalul in aceste proceduri este indeplinirea gesturilor si rostirea cuvintelor rituale, cel mai adesea magistratul indeplinind rolul de simplu martor Care constata indeplinirea formelor legale — acest fapt nu trebule s8 para surprinzator, caci este Conform cu o conceptie primitiva a justitei, adica justia in care orice ofensat isi facea singur dreptate ou observareaformelor egal = in privinta delictelor legea celor XII Table ne prezinta o legislatie de tranzitie de la justitia privata, razbunarea limitata la regula talionului, la justifia data in numele statului. INTRODUCERE IN DREPTUL ROMAN 3IIZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN = potrivit legit celor XII Table familia este organizat dupa tipul patriarhal, insa femelle au o situatie relativ favorabil. = legea celor XII Table mal contine o serie de dispoziti relative la dreptul sacru, reglementarea ‘Inmormantairilor tn privinfa carora anumite dispozifi tind s& limiteze risipa pe care’ o ocazioneaza acestea, si alte dispoziti de drept public. = Xil Table nu a abrogat sau a facut s8 se uite dreptul anterior, céici chiar dupa introducerea acestor table s-a continuat a se invoca anumite dispoziti foarte vechi, dispoziti anterioare legii celor Xil Table si atribuite potrivt traditiei principalilor regi ai’ Romei primitive — XII Table nu abroga vechile obiceiuri si aproape ca nu inoveaza, ci numai continua vechiul mos maiorum (obicei al stramosilor) ~ desi decemvirii au imprumutat unele dispoziti din dreptul grec, ei nu au facut decat sa precizeze prin aceasta anumite dispoziti care existau tn dreptul cutumiar roman — Pomponius spune cu. un infelept grec, Hetmodor din Efes, care se afla In exil in Italia ar fi explicat decemvirilor legile grecesti iar romanii in semn de recunostinta -au ridicat o statuie. = jurisconsulfi romani au_scris foarte multe comentarii asupra acestei legi, considerata ca fundamental, insa nici unul din aceste comentari nu ni sa transmis, precum nic fextul leg celorXIl able = pe baza citarilor din cele XII Table care se gasesc in Digestele lui lustinian, la gramaticii vechi si i it i legi ita ,alteori numai simple ™menfionairi a confinutulul unei dispoziti —+ la soritorii antici se géisesc uneori referinte directe asupra tablel in care se gasea o anumita dispozitie. = cel mai dificil a fost reconstituirea planulul legii celor XII Table intrucat imparfirea In table este neobignuité caci celelalte legi romane nu au fost astfel Imparfite — jurisconsultul francez lacobus Gothofredus (1587-1652) a alcatuit un plan al celor Xil Table. ~ In timpul antichitati clasice legea celor XII Table era considerata de romani ca o legislatie in vigpare, nein formal abrogat@ nic macar in tmpul li lustrian. LEGEA SI PLEBISCITEI = dupa defintia lui Gaius iegea este o decizie a poporului + prin populus se infelege totaltatea ‘cetafenilor romani, ntrunit in mod legal In adunaii fie curiate, fie centuriate, fie tribute. = plebiscitele sunt, potrivit unei definifii simetrice date tot de Gaius, ,ceea ce hotaraste si adopt plebea", adicd o decizie a plebei Tntrunita in concilium plebis —> plebiscitele erau la inceput obligator umai pentru plebe, insa ulterior, cel putin incepand cu anul 285 T.e.n., cand s-a dat legea Hortensia, Plebiscitele au dobandit putere de lege si au devenit aplicabile intregului popor roman — din momentul adoptarii legii Hortensia nu mai exist nici un interes pentru a deosebi legea (lex) de plebiscit iar in practica, in textele juridice, aproape toate plebiscitele sunt calificate drept leai (Ieges). ~ activitatea legislativa cea mai intensa in aceasta perioada este cea a concililor plebei + din ‘acest punct de vedere activitatea adunarilor centuriate find secundara, astfel ca cele mai multe legi romane sunt plebiscite in epoca republicand, ~ anterior propunerii unui proiect de lege poporului, proiectul trebuia anunfat printr-un edict si afigat in public, cea ce se numea promulgatio — rafiunea afigaril era ca poporul sa poata lua cunostinta de Cconfinutul proiectului pentru a se evita astfel orice surpriza —> din momentul afisarii textul proiectului nu ‘mai putea fi modificat > in anul 62 T.e.n. o lege Licinia lunia a decis ca sd se depund la aerarium (tezaurul public) copie a proiectului de lege ca s& nu mai poatd fi modificat (se mai depunea o copie si spre pastrare). = votarea proiectulul de lege se facea dupa propunerea unui magistrat care era si autorul legit (legis lator), propunere care se numea rogatio, dupa cum se Intampla In epoca regal — de aceea legile votate purtau denumirea de lages rogatae (legi propuse) spre deosebire de dispozitile si masurile luate de senat sau de un magistrat, in numele poporului, dispoziti privind de exemplu un cetafoan,o categorie de persoane sau o comunate, care dispose numeauleges datze (eg Sate) ~ legea devenea obligatorie imediat dupa votare si putea fi aplicatd independent de orice alta masura ~» totusi exista obiceiul de a fi publicate prin expunere in forum. = Inanul 98 Le.n. 0 lege Caecilia Didia a introdus doua noi prevederi privind votarea legilor: = pe de o parte s-a interzis ca in acelasi proiect de lege sa se introduca mai multe dispoziti far& legatura intre ele — rafiunea acestel dispoziti, dispozitie care de altfel in practic nu s-a respectat, era ca 8 se evite anumite manopere condamnabile — aceste manopere condamnabile constau in faptul de a introduce in acelasi proiect dispozifii care erau pe placul adunarii si dispoziti la care propunatorul {inea dar care daca ar fi fost introduse singure in proiect nu ar fi obtinut aprobarea adunaiii —» in acest Mod se exercita 0 oarecare influenta asupra votari intrucét adunarea era silt sa accepte dispozitile ‘are nu ji conveneau pentru a putea vota dispoziile care Ti conveneau, intrucat adunarea nu putea decat s4 voteze proiectul in intregime sau sé! respinga tot In Intregime. = pe de alta parte a fost consacrat un vechi obicei —- inca din timpuri stravechi exista obiceiul ca, Inainte de ziua tn care avea locul votul, sa se tind intruniri (contiones) in care oricine avea dreptul s& vorbeasca relativ la proiectul de lege propus — de obicei se fineau trei adunairi de acest fel la interval de opt zie, astfel ca era necesar un interval de 24 de zile intre data publicari si data votari proiectului — acesta este vechiul obicei consacrat prin legea Caecilia Didia. — Iegile cuprind de obice trei parti numite praescriptio, rogatio, sanetio: 2 INTRODUCERE iN DREPTUL ROMAN,IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN = praescriptio constituie partea scrisa la inceput — e arata mai intai numele i titlurle autorului proiectului de lege, ziua si locul votari, tribul care a votat primul (in caz de votare tributim), numele Getaleanuiui care avotat primul (de obicei se elegeau perscane cu nume de bun augur precum Lucu, el) = rogatio constituia insusi textul leg = sanctio este partea care prevede mésurile uate spre a se asigura aplicarea legi, In special nulitatea actelor facute contra legii sau pedepse contra celor care ar Incalca-o > sub acest aspect legile romane se impart in trl categori: = leges perfectae care anuleaza actele fécute prin incalcarea lor (ex. legea Aelia Sentia prevedea c4 dezrobirile in paguba creditorilor sunt lovite de nulitate) = leges minus quam perfectae care, fara sa anuleze actul ilegal, prevad pedepse pentru cei care at comite (ex. legea Furia testamentaria, care interzicea sd se facd legate mai mari de 1000 de. asi, Sanclona pe cel care prise un legat rnai mare de 1000 de agi cu festturea a de pair on cdt a primit); — leges imperfectae care sunt lipsite de orice sancfiune directa, adica ele nu au sanctio (ex. legea Cincia relatva la donafiiinterzicea donatile mai mari de un anumit cuantum, insa fara a stabili veo sancfiune impotriva celor ce o incaleau) = comentatoril moderni au mai adéugat inca o categorie, respectiv leges plus quam perfectae care prevad in acelagi timp nulitatea actulu legal si pedepsirea celui care ka facut. ~ 0 constitute din anul 439 a imparafilor Theodosiu cel Mare gi Valentinian al Hea a inzestrat cu o sancune toate legileexistente, respectiv actul contrar va fi considerat drept nul — 0 lege putea fi abrogaté prin desuetudine sau prin votarea unel legi contraril -» In aceasta materie mba latina confine un mare numar de termeni tehnici: abrogare, adica abrogarea totala a unei Igo, derogare sau exrogare, ada abrogarea parjialé a une leg, Subrogare, adic modifiarea unei in cazul consulului care propusese o lege, legea avea doua nume, primui find cel al consulului care a propus-o, al dollea nume find cel al colegului sau (ex. legea Postelia Papiria) —» In consecin{s mult timp legile au fost datate pe baza indicatilor rezultate din numele lor, astfel daca era o lege cu numele de X se cduta in listele de magistraf la ce an a fost un magistrat cu acest nume lar daca se gésea un asemenea magistrat se considera ca legea ii apartinea, nul legi find determinat numai pe baza acestui fapt. = marele romanist francez Girard a dovedit ins cA acest sistem este defectuos deoarece nu exsta liste complete cu numele tuturor magistraflor, in special in cea cevi priveste pe pretori $i tribU = de multe of! determinarea datei legilor era inexact’, mai toate legile find atibuite unor anumite ‘ep0c! pentru care documentele erau mai abundente (sec. IV-V de la fondarea Romel) —» In consecinta Girard a intrebuinfat 0 alta metoda pentru datarea legior, respectiv a determinat data leglor dupa continutul lor gi dupa starea dreptului roman pe care o presupune acest confinut —» cel mal adesea, datarea legii nu se poate face decét cu aproximatie prin doua date: prima indica data pentru care ests Sigur c@ legea nu exista inca iar @ doua indica data cand e cert ca legea deja exista (ex. legea Aebuta a fost astfel datata intre anil 149-126 [.e.n.). = Poporul nu avea dreptul de intiativa legisletiva, acesta fiind un drept rezervat magistratilor. = magistrati, inainte de a propune un proiect de lege poporului, consultau senatul -» daca se vota ceva contrar unor precepte de ordin religios sau considerate a fi de ordin constitutional, respectiva dispozite era nula iar aceasta nuitate era prevazuta in Insa textul legit. = cele mai multe legi din istoria dreptului roman au fost votate in epoca republic, =, Sub imperiu s-au mai votat cateva legi de adunatile trivute si de cele centuriate: dar dupa Nerva (96-98) poporul nu a mai fost convocat — actvitatea juridicé a adunairlor a fost destul de Insemnata in acest timp, legile votate avand o important considerabila pentru istoria dreptului roman. 3.5. EDICTELE MAGISTRATILOR. = Inainte de intrarea in functie, magistratul expunea programul sau de activitate —» aceste declaratii (edicta) nu aveau mare important pentru dreptul privat daca emanau de la un magistrat cu atributii pur Politie cum era consulul sau cenzorul , insd aveau o importanta extrema cand emana de la un magistrat cu atributii judecditoresti, precum erau pretorul (urban sau peregrin) si edili la Roma, guvernatorul si questorul in provinci: RODUCERE IN DREPTUL ROMAN 33IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN = in edictul magistrajlor cu atributi judecatoresti se gaseau norme de drept deoarece acestia ‘expuneau cu ocazia intrarii In functie principille dupa care urmau sd lucreze —» acest izvor de drept a fost cel mal important pentru epoca republicand si in special la inceputul imperiului. — edictul magistratulul se gasea cris pe 0 tabla de lemn vopsita in alb, edictul mai find numit si album de la culoarea alba a tablei, iar pe acest fond alb erau scrise cu rosu tillurile, de la culoarea rosie (ruber) venind numele de rubrica. ‘edictul peretorului urban este cel mai important edict, jurisconsultul Marcellus numindu-I viva vox ris civilis (vocea vie a dreptului civil) —> dreptul constituit astfel se numea drept onorar deoarece in limba latina functia magistratului se numea honor. = chestiunea fundamentului juridic al aceste! activitati a magistrafjlor judiciari si in. special a pretorului este una foarte delicat: = pe de o parte pretori, ca magistrafi judi modifica si a introduce reguli noi. ~ pede alta parte pretori erau investi cu o putere propre, imperium, care lipseste magistraflor din ziua de azi— mai trebuie mentionat c&, dupa o prere sustinut de romanistul francez Girard, legea ‘Aebutia, amintité mai sus, a conferit pretorului anumite atributi pe care nu le avea anterior, respectiv fedactarea formulelor (Inscris prin care magistratul ji dédea instrucfiuni judecatorului cum ‘rebuie s& judece, sa solutioneze Iitigiul) dupa care avea s& se judece procesul si posibiltatea de a refuza 0 acfiune data de lege (denegatio actionis) (romanii nu intrebau ce drept izvoraste din acel raport, ci ce acfiune serveste la Valorificarea acelui raport — nu ai acfiune, nu ai drept). — oricum este cert ca in epoca clasica activitatea juridic& a pretoruiui este intreita = pretorul completeaza si intareste dreptul civil izvorat din legi si cutuma, — pretorul poate completa dreptul acolo unde sunt lacune; = pretorul poate chiar sé-! gi modifice acolo unde dreptul civil (toate izvoarele dreptului roman cu exceptia dreptului onorar introdus prin edictele magistraflor) pare neechital — masurlle luate de pretor pot avea trel cauze: masuri luate adiuvandi iuris civilis gratia, suppledi vel impugnandi urs civilis gratia (ca un ajutor, 0 completare sau o corectare a dreptului civil) —+ aceste masuri s-au luat In ordine progresiva, incepand cu cele care se sprijineau pe dispozifile dreptului civil siterminand cu cele contrare dreptului civil. — pretorul avea la dispozitia sa o serie de mijloace procedurale pe care ius civile nu le avea —+ 0 parte gin, sccote mijloace erau fundamentate pe puterea proprie de comanda a magistratului (imperium) 1. stipulationes pretoriae (stipulate pretoriene) erau contracte verbale (infelegeri incheiate printr-o forma solemna, prin pronuntarea unui anumit cuvant, spondeo - promit) incheiate din ordinul pretorului, fiind impuse de pretor —» prin astfel de stipulafi pretorul sanctiona cazurile nol ivite in practica intr-o vreme cand nu avea dreptul de a crea actiuni (in cazul numit damnum infectum, prejudiciu eventual, Paguba neprodusa dar iminenta, ex. cand casa cuiva ameninfa sé se prabuseasca asupra casei Vecinului, vecinul putea sili pe proprietarul casei care ameninta sa se prabugeasca sai promita printr-o stipulatie plata unei sume de bani drept despagubire in cazul in care casa se va prabus)); 2, missio in possessionem era trimiterea reciamantului fie in posesia, fie in detentiunea bunurilor péraitului — servind fie ca 0 sancfiune a refuzului de a se supune ordinului de a face stipulafia de mai Sus, fie ca sanctiune a parétului care nu voia si se prezinte in justi. interdicta (interdictele) erau mijloace prin care pretorul intervenea uneori pentru a tranga pe cale istrativa, mai rapid, un proces — interdictele find dispoziti prin care pretorul ordona parfilor S& fac un anumit act juridic ori sa nu faca un anumit act. 4. restitutio in integrum (repunerea in situatia antericara) era ordinul pretorului care, prin desfiintarea actului juridic pagubitor pentru reclamant, repune parle in situatia pe care o avusesera inainte de facerea actuluijuridi, reciamantul find deci in masura sa intenteze o actiune care disparuse ca urmare a facerii respectivului actului -» pretorul nu il punea pe reclamant in situatia anterioara in fapt, ci numai in drept, intrucét doar dupa judecarea procesului si dup executarea sentinfel ‘eclamantl era repus In situa anterioara s\n fapt = pretorul avea la dispozitia sa o serie de mijloace bazate pe puterea judecitoreascd a ‘magistratului (iurisdictio) 5. aciiunile pretoriene care erau actiunile create de pretor pe langai cele ale dreptului civil, 6. praescriptio care era o rezerva scrisé in fruntea formulei dupa care se va judeca procesul; 7. exceptio care era un mijioc de aparare in favoarea paratulu = in baza acestor mijloace pretorul putea sa paralizeze o pretentie intemeiata pe dreptul civil astfel, daca un mostenitor se prezenta invocand o dispozitie de drept civil atunci cand potrivit edictului Pretorului mostenirea era promisa altor persoane, pretorul nu putea crea noi mosteniton' in afara de cei prevazuli de lege, de aceea persoanele gratificate de catre pretor nu aveau titul de mostenitori civil (heredes) Inrucat pretorul nu putea crea norme de drept civil (de ail vine adagiul modern praetor ius cere non potest: adic pretorul nu poate crea drept civil) —> In schimb pretorul va acorda © bonorum Possessio (posesiune de bunuri) celor chemati de el la mostenie iar acestia vor fi mostenitorii de fapt ‘are vor profita de averea mostenita + refuza actiunea data de dreptul civil mostenitorilor civil = de aceea textele juridice fac distinctie intre raporturilejuridice de drept civil, adic valabile potrivit dreptului civil, $i raporturile juridice de drept pretorian, adica valabile grafie sprijinului pretorului, i, aveau misiunea de a aplica dreptul, nu de a-1 34 INTRODUCERE IN DREPTUL ROMANIZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN — edictul dat de magistrat cu ocazia intrarii sale in functie era valabil numai pe timpul duratei functiei sale, respectiv un an de zile, de aceea acest edict se numeste edictum perpetuum (edictul continuu) — spre deosebire de dispozifile cuprinse in acest edict pretorul mai putea lua masuri urgente in circumstanfe urgente. — dreptul onorar a cépatat o anumita stabilitate deoarece pretorii aveau obiceiul de a relua edictul dat de predecesori lor, partea care se transmitea de la un pretor la altul avand numele de pars translaticia (partea transmisa prin tradifie), in timp ce dispozitile noi purtau denumirea de pars nova (partea noua), = in ciuda faptului ca dispoziile din edictul pretorului devenisera in fapt egale cu legea, totus! existau numeroase deosebiri: = aplicarea edictului pretorului era limitata la Intinderea puterii magistratului care La facut —> edictul hu dura decat un an — succesorul magistratului nu era obligat s&-1 adopte (potrivit unei legi Cornelia din anul 67 j.e.n. pretorii devin obligati de a organiza instanfa in conformitate cu edictul dat de ei), in timp ce legea era perpetua, legand pe orice cetdtean roman. = legea era conceputa in termeni imperativ, in timp ce, intrucat pretorul nu putea crea drepturi noi, Pretorul nu dadea ordine ci numai indemnuri sau promite intervenfia sa in anumite imprejurari gi cu anumite condifii—+ aceasta diferent releva o distinctie de fond: dreptul onorar nu este egalul dreptului cil desl el poate uncon: prin milocul une! excepfi, s& paralizeze un drept civil, tolusi nu-l poate abroga, dupa cum nu poate nici s8 confere un drept nou, = dreptul pretorian a avut o influen{a covarsitoare asupra evolutiei dreptului roman, sub actiunea pretorilor normele juridice ale vechiului drept civil find adaptate noilor realitati, astfel c& dreptul a fost {inut int-un contact continuu cu modificarile viefii sociale gi cu necesitaitle economice. ~ pretorul, in ceea ce priveste elaborarea dreptului, a fost influenfat de catre jurisconsulf, care la randul lor erau in primul rand practicieni ai dreptului, din aceasta influentare rezultand perfecta adaptare a dreptului pretorian la nevoile vieti = In epoca imperiala magistrafi continua sa publice edictele lor —> acestia pastreaza ius edicendi. =, in aceasta perioada exista la Roma un edict al pretorului urban, un altul al pretorului peregrin, si, in sfarsi, edictul eaililor, iar in provincii edictul quvernatorului (praeses provinciae) si al questorilor, care ‘au functile edillor de la Roma. — Hadrian (117-138) restrange sfera de jurisdictie a pretorului urban, limitand-o la teritoriul Romei, jar pentru Italia el creeaza patru legati consulares insarcinati cu misiunea de a imparijustiia in cele patru districte — Marcus Aurelius (161-180) Incredinteazé atributile juridice ale acestor legati onsulares, unor iuridici si astfel in locul unei jurisdic unice, aceea a pretorului, avem din epoca lui Hadrian, mai multe, ceea ce putea avea drept consecinta distrugerea unitatii dreptului onorar. = pretori si ceilalfi magistrati se limitau acum la a reproduce in edictele lor pe acela al predecesorilor lor astfel cd aceste edicte aveau de acum o stabilitate de fapt foarte aproape de Stablitatea de drept. = in timpul domniei lui Hadrian s-a produs un eveniment de cea mal mare importanta in aceasta materie —> Acest imparat, probabil cu scopul de a mentine unitatea dreptului pretorian, a insarcinat pe Jurisconsuitul Salvius lulianus cu codificarea edictului pretorian — in codificarea sa lulianus a urmat foarte indeaproape ordinea materilor respectata pana atunci de pretori, numai cu mici schimbéri —» Odata terminata aceasta codificare ea a fost ratificata printr-un un senatusconsutt, care, dupa toate Probabiltatile, avea de scop sa invite pe magistraji ca 84 dea edicte conforme tipului stabilt de lulianus. = magistraii conserva ius edicendi redus ins la o simpli formalitate Intrucat acesta va fi totdeauna conform celui al lui lulianus — nu mai pot crea institut nol este probabil ca si celelalte edicte au fost codificate dar nu se cunoaste nimic precis asupra lor » edictul edillor curuli a devenit un apendice al edictului pretorului urban — edictul guvematoriior de provincii a fost probabil codifcat si el, dupa cat se pare el find destul de asemandtor edictului pretorulul — nu se stie nimic despre soarta edictului pretorului peregri = nu Se cunoaste precis data codificarii edictulut insa ea ar avea o mare importan{a —+ este sigur © aceasta codificare a avut loc in timpul lui Hadrian (117-138) dupa toate probabiltatile in ulimii ani ai domniel acestuia (134-138). = 2dictul codificat de lulianus, edictul perpetuu in sensul modem al cuvantului de data aceasta, nu Ne-a fost transmis in forma sa originara — s-au facut mal multe incercari de reconstituire a edictului, Insa lucrarea lui Otto Lenel a pus in umbra toate celelalte in aceasta materie. = planul edictulul dupa reconstituirea lui Lenei, edictul codificat cuprinzand atat edictul pretorului Urban cat $i pe acela al edillor curull, este urmétorul: edictul pretorului are o parte principala gi trei apendice. = apendicele cuprinde formulele interdictelor, exceptile si stipulatile pretoriene; = partea principala a edictului se subdivide in patru parti: = partea |-a cuprinde formulele acjiunilor si introducerea instantei pan la tis contestatio (organizarea proceselor); = partea a IV-a este relativa la executarea sentinel si cuprinde formulele de actiune relative la aceasla executare; INTRODUCERE IN DREPTUL ROMAN 35IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN — partea a \I-a si partea a Ia sunt destul de greu de deosebit intre ele, respectv in aceste pari sunt toate celelalte acfiuni relative la dreptul persoanelor sau ale patrimoniului (miloacele procedurale de drept civil gi mijloacele procedurale pretoriene).. 3.6. JURISPRUDENTA $I SENATUSCONSULTELE. JURISPRUDENTA: — raportul dintre pretor si jurisconsulj, respectiv influenta pe care acestia au exercitato asupra activitatil de elaborare a dreptului de catre pretor, releva rolul jurisconsullilor in formarea dreptului. = jurisconsulfi romani sunt numiti iuris prudentes astfel c& stinfa lor poarté numele de iuris prudentia, sintagma care inseamna ,doctrin’’ = jurisprudenta in sensul de astazi al cuvantului, adica decizil judiciare de spe{a, nu exista in patrcieni, cnt care era recrutat colegiul pontiflor, si-ar fi pierdut influenta, daca n-ar fi rezervat unor initiafi arta de a interpreta legea, cunoasterea solemnitatilor de indeplinit pentru satisfacerea drepturilor, redactarea formularelor, actelor juridice si calendarul judiciar cuprinzand enumerarea zilelor in care era permisa acjiunea in |ustitie — pontifi, detinatori ai cunostintelor juridice din timpul lor, creatori probabil ai acfiunilor legi si al formelor actelor jurdice, nu au fost consideralijurisconsuli — in timp ce misiunea jurisconsultlor este de a Impartasi stiinga dreptulu, clarificand si coordonand elementele sale, pontifi ascundeau celor Neinitiati elementele cunostinfei lor, introducénd totodata in rezolvarea problemelor juridice elementele cazuistci sacre, care .multiplicd la Infinit formele si distincfile, — In aceasta epoca dreptul ramasese in mare parte consuetudinar si se crede c& muite institufi juriice ar fi opera jurisprudentei pontificale —> procedeul lor consta In a tealiza anumite forme legale intr-un scop diferit de cel pentru care au fost create gi astfel se reugea adaptarea regulllor dreptului la nevoile vet = la In 304 f.e.n, un libert al celebrului om de stat Appius Claudius Caecus, respectiv Gnaeus Flavius a publicat formulele sacramentale ale actiunilor legi (legis actiones) prin afigare in forum (este posbbil ca divulgarea sa fi avut loc chiar din ordinul lui Appius Claudius) — la scurt timp a divulgat si calendarul judecatoresc cu mentionarea zilelor faste in care se putea judeca — dreptul astfel divulgat a purtat denumirea de ius Flavianum — laicizarea jurisprudentei —> stinta dreptului ramane mutt tmp 0 stinja cultivata de cei bogati,Intrucat jurisconsulti nu puteau primi bani pentru consuttafile pe care le dadeau. ~ cam un sfert de secol mai tarziu un pontifex maximus de origine plebeiana, Tiberius Coruncanius care fusese consul in anul 280 f.e.n., dadea consultafi publice in fata unui auditoriu care invata astfel Greptul din acest moment dreptul devine o stiinté accesibilé oricui > consecinta a secularizarii acestia au exercitat o mare influenta asupra evolutiel dreptului, reugind sa facéo stiintd din ceea ce inainte de ei era doar o practica empir ~ jurisconsulfi au continuat opera pontiflor si adeseori cu aceleasi metode, respectiv utilizarea ‘anumitor forme legale intr-un scop diferit. ~_ la Inceput jurisconsultii de ocupau de analizarea spelelor si reducerea lor la 0 regula de drept + la origine nu existau nici defini precise, nici categori juridice bine delimitate — in general se urma metoda enumerérii eazurilor, fata de generalizarile care pldceau atat de mutt filozofilor greci —» ins in acest mod metoda jurisconsultilor dobandeste o mare precizie si o deplind siguranfi, contactul cu practica judiciara menfinandu-se continu, — potrivit unui celebru text al lui Cicero (de oratore 1.48.212), din punct de vedere al practic ‘activitatea jurisconsuitlor consta in respondere, cavere si agere: = respondere insemna a da consultafi dezlegand problemele juridice ce le sunt supuse atentiei gi este principala activitate a jurisconsultlor —> consultafle (responsa prudentium) au fost socotite ca un adevarat izvor de drept. — cavere insemna a redacta aciele juridice cu exactitatea necesara valabilitail lor Intr-un sistem de drept formalist — in aceasta epoca formalismul era inc putemic iar pentru a redacta un act ‘rebuiau cunoscute formulele sacramentale. — agere era asistarea parjlor intr-un proces, directivele date de jurisconsult In cursul unui proces fllnd foarte folositoare in timpul procedurilor complicate ale legisactiunilo. 36 INTRODUCERE IN DREPTUL ROMANIZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN = contribufia jurisconsulilor poarté numele de drept civil, In sensul strict al cuvantului — nu era opera legislativa, dar forma dreptul, nu era indrumata de stat, dar era coerenta si continua, opera jurisconsutflor n-ar fi fost posibila, daca acestia nu ar fi reprezentat elita sociala si pollica a Rome. = jurisconsulfi nu erau avocatj, profesie care In sensul modem al cuvantului nu exista la Roma —> un cetdjean avea dreptul de a servi cauza altuia In justiie, dar nu putea primi un onorariu, dupa cum hotardse legea Cincia (204 j.e.n.) —» acesti ap&ratori sau acuzatori in general nu aveau nici o intentie de a deveni jurisconsulti—> Cicero, in ciuda faimei sale si a activitaji sale de avocat, nu era considerat jurisconsult, Intrucat inalimea cugetari, autoritatea morala si devotarea binelui public cu desavarsite ‘cunostinte fehnice consacrau pe jurisconsult mai mult decat succesul oratoric. Epoca clasicas =" numerosii jurisconsuifi care au ilustrat aceasta epocd, de la August la moartea lui Alexandru ‘Sever, au perfectionat metodele juridice romane, tinzénd a pune dreptul in randul stinfelor exacte. = cel mai interesant izvor de drept al acestei epoci este probabil responsa prudentium, adica consultafile jurisconsuftlor —> consulatile jurisconsuifior nu mai sunt in aceasta epoca simple opinii care nu obliga pe Judecator ei in baza unor concesi speciale ale Impérajor ele au devent norme obligatorii. = August (? Tiberius), probabil in scopul de a castiga de partea regimulul monarhic pe unii jurisconsulf, le-a acordat unora dintre ei ius publice respondendi ex auctoritate principis (dreptul de a da consultatil in numele impératulu)), cu condita ca aceste consultafi sd fie semnate, adica investite cu sigilul jurisconsultului, spre a garanta autenticitatea consultatiei (D.1.2.2.47: ,,.. August a fost primul care, pentru a da mai multa greutate acestor raspunsuri, a ordonat c nu se Vor putea da consuttafi decat in masura In care [urisconsulti] erau autorizafi de el..") —- consecinfa acestui drept era ca judecatorul caruia i se aducea o astfel de consultatie era legat de opinia jurisconsultului (numai in speta In care fusese data), ramanand Insa liber in aprecierea faptelor. = imparatul Hadrian ar fi decis ca opinile jurisconsulflor sa aiba putere de lege (i pentru spetele similare) daca sunt unanime iar daca este divergenta, atunci judecatorul ramane liber sd aleaga pe care vrea (Gaius: ,Raspunsurile prudenfior sunt indrumarile gi opinille acelora carora li s-a permis s& dea temei drepturilor. Daca opinille tuturor acestora converg spre aceeasi solutie, ceea ce cred ei de cuviinfa aga, aceea fine loc de lege; iar daca nu se pun de acord, atunc { se ingaduie judecatorului s& urmeze opinia pe care ar crede-o de cuvinla; si acest lucru a fost statornicit prin rescriptul divinului Hadrian’) —> este exacta afirmatia finala, respectiv oa Hadrian a rezolvat prin rescriptul sau cazul cand ea divergents ite jurist, Ins e contestabia prima afmati, céci daca ar fi exact atunc ar rezuts c& consuitafile jurisconsuiflor ar avea putere de lege nu numai pentru pela pent care a fost dat dar pentru toate specile asemandtoare — inovafia lui Hadrian nu poate fi Infeleasa decat daca se admite ca reforma adusa de August, nu pe cale de lege, a fost practicaté de atunci in mod curent, pana ce un judecator afiat In incuroaturé s-ar fi adresat lui Hadrian care, neavand pretentia c& Inoveaza, a dat rescriptul ~_ inca de la inceputul imperiului se formeaza doua scoli de jurisconsult, una condusa de C. Ateius Capito (consul in anul 4 e.n.) alta de M. Antstus Labeo —» aceste dous sool adverse dureaza pana pe la mijocul sec. a I-lea — fundamentul acestei deosebiri pare a fi urmatorul = scoala fondata de Ateius Capito, care s-a numit scoala sabiniana, dupa numele lui Massurius Sabinus, succesorul lui Capito in fruntea goolii (sau cassiand, dupé numele unui alt cap al acestei scoli, C. Cassius Longinus, succesorul lui Massurius Sabinus), era o scoala traditionalista, conservatoare. = scoala fondata de Labeo era dimpotriva novatoare, progresista, aceasta gcoala numindu-se roculiana dupa numele unuia dintre capil acestei gcoli, Proculus~ de’ asemenea sabinienii ar fi artizanii solufiior de speta, pe cénd proculienii ar fi sistematizatori si generalizator. ~_in ce priveste forma materiald a acestor scoli, nu se stie daca intr-adevar erau doua stabilimente in care se preda dreptul sau mai curand erau doua curente adverse, ca fi gurentelefozofce ale grecilor — oricum este cert ca ele aveau o organizare precisa, fiecare avand un fruntas (rinceps Scholae) — la moartea unuia se alegea un altul §i aga rezultd o Serie neintrerupta de jurisconsulfi care Isi transmit metoda si ideile. = In urma reorganizaii consiliulul imperial de cétre Hadrian, care a introdus in acest sfat atat pe Salvius lulianus cat si pe Celsus, capeteniile celor dou scoli rivale, deosebirea dintre sabinieni gi proculieni dispare. Epoca postclasica: = a millocul secolului al lI/-lea, stiinta dreptului incepe s& decada, tn acelasi itm cu imperiul —» Succesoril Imparatului Diocletian retrag ius respondendi al jurisconsulflor, facand din interpretatio un privilegiu imperial —» jurisconsuli sunt astfel scosi din rolul lor de doctrinari, de constructori ai dreptulu, ceea ce face ca studile juridice propriu-zise sa fie parasite, cultvandu-se din ce In ce mai mult, in locui lor, cazuistio’ dreptulu = nu mai exist acum decat practicieni iar principala lor ocupatie este de a compila scrierile predecesorilor lor si de a gasi un text care sa justifice pretentile parfi ce-i consulta —» in sec. al lea se inrédacineaza obiceiul a se cita din operele jurisconsulilor clasic! lor in fata judecatorilor gi cel care reugea sa aducd mai multe texte in favoarea cauzei sale castiga procesul — imparatii au cautat s8 reglementeze acest obicei — cea mai importanté masura luata pentru a reglementa citarea jurisconsulfjior este ,legea citatilor’, 0 constitutiune a Imparatilor Theodosiu al ll-lea INTRODUCERE iN DREPTUL ROMAN 37IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN si Valentinian al III1ea In anul 426 — s-a decis ca singuril jurisconsulji care vor avea autoritate in fata instanjelor sunt urmatorii: Papinian, Paul, Ulpian, Modestin si Gaius (aceasta este prima data cand pare numele lui Gaius), precum gi autorii citi de ei, in special Q. Muclus Scaevola, Sabinus, lulianus, larcellus cu condifia ins de a aduce In spriinul acestei citéri textul original — rezolvarea divergentelor se face dupa un procedeu mecanic ,doveditor al ignoranfei acelor timpur: in cazul unor solutii controversate judecatorul era obligat s& urmeze opinia majortati, daca doi oferea o solufie ceilalti doi o alta solutie iar unul nu se pronunfa judecatorul trebuia sd urmeze opinia lui Papinian, iar daca eel care nu s-a pronunft era chiar Papinian, judecatorul putea opia pentru orcare cin cele dou soluti SENATUSCONSULTELE: = «if,epeca republic lei votate de poportrebuiau supuse senatuiui > se pare cA aprobarea era acordata Intotdeauna —» dupa legea Publiia (339 1.e.n.), aprobarea a devenit o simpla formalitate intrucat aceasta lege impunea ca auctoritas patrum sa fie acordata anticipat votaii legi. regu Soi! Seat MU are © putere legisiativa proprie, totus el participa In mod indirect la formerea reptului: = senatori puteau sd cearé magistratilor sé supund votului poporului un proiect de lege. = senatul putea verifica validitatea une legi si eventual sa o anuleze. — incepand cu secolul | j.e.n. hotdrarile senatului devin izvor de drept in masura in care aceste sunt inserate In edictul pretorilor —> senatul sfatuia si recomanda, adic senatul dadea unele indicatil Pe care magistrafi trebuiau sa le treaca in edictul lor, astfel c& hotarérile senatului se impuneau numai indirect. = cu timpul senatul a putut sa ia anumite dispozifi cu caracter legislativ si dupa toate probabiltaile Inca din aceasta perioada s-au introdus anumite norme de drept privat prin senatusconsulte, pe care Cicero le considera ca un izvor de drept si le pune imediat dupa legi. ~ 9 redactare scrisé a senatusconstltelor era depusd imediat dupa votare la aerarium (tezaurul public), in caz contrar se considera ca senatusconsultul era nul. ~ Inca din epoca republicii senatul Incepuse sa aba o oarecare putere in materie legislativa — in epoca imperiala, cu ajutorul imparatilor care au considerat totdeauna ca e mai usor de legiferat prin ‘senat decat prin comii, puterea legislativa a senatului a crescut. — nu se stie exact cand au dobandit intr-adevar senatusconsultele putere de lege —> conform unui text aljurisconsultului Gaius, care traia tn epoca Imparaflor Antonini (a doua jumatate se secolului al Il {ea), senatusconsultele au tn acel timp putere de lege, insa Gaius semnaleaza ca aceasta chestiune a fost controversata (,senatusconsultul este ceea ce impune si dispune senatul, desi chestiunea a fost controversata”) —» practic 0 lege care sa dea senatului dreptul de a decreta nu a existat niciodata, Gaius amintind numai de 0 veche controversa care s-a nascut probabil odat cu trecerea la senat a tunel parti din competenta legislativa a comitilor. = senatul sia asumat treptat dreptul de a face legi: = la Inceput sub pretextul interpreta legilor, = apo dand dispense pentru aplicarea unor legi, — mai tarziu s-a recurs la invitati’ adresate magistrafiior asupra c&rora senatul avea destula autoritate pentru a obtine o anumita aplicare a legii, = pentru ca in cele din urma sa hotarasca el direct, astfel devenind un veritabil organ legislativ aceasta este situatia pana la Hadrian (117-138). = ulterior senatul nu s-a mai bucurat de independenta pe care Incepuse s& 0 dobandeasca —> fenomenul se observa dupa stilul deosebit in care erau facute propunerile in fata senatului: — Inainte de imparatii Antonini propunerile erau precedate de un discurs al principelul in senat, = Inoepand de la Antonini (138) erau date numai cu aprobarea Imparatulul = senatusconsultele se votau dupa propunerea unui magistrat superior, consulul sau imparatul —> ropunerea supusa senatorilor era adesea insofité de o expunere de motive (oratio). = puterea imperial devenind tot mai puternica, de pe la sfargitul secolulu al I-ea senatul a ajuns ss fle un simplu organ de inregistrare al decizillor imperiale — practic imparatul fea o propunere care era citité in senat (oratio principis in senatu habita) si acceptaté de acesta — In aceasta vreme senatusconsultele sunt numite adesea orationes, = dupa votarea senatusconsultelor, pentru ca acestea sa aiba deplina putere, trebuia ca o copie s& fie depusa in aerarium (tezaurul public) —> numele senatusconsultelor se formieaza prin adéugarea terminatiei -anum la numele gentilic al unuia din consuli in exercitu, in anul in care s-a votat, sau CU umele Imparatulul atunci cand senatusconsultul era datorat initiativei acestuia — un singur senatusconsult igi trage numele de la persoana a c&rui fapté la provocat; este senatusconsultul macedonianum de la numele paricidului Macedo. 3.7. CONSTITUTIILE IMPERIALE. — Inaceasta epoca apare un nou izvor de drept, respectiv constitufile imperiale (constitutiones). = constitutile sunt de patru tipur 38 INTRODUCERE iN DREPTUL ROMANIZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN — EDICTA sunt foarte asemanatoare cu cele ale magistratilor, cdci imparatul, find gi el magistrat, are ius edicendi — edictele erau aduse la cunostinta publica prin afigare iar in provinetle recep se adauga $i o traducere In greaca (ex. edictul impdratului Claudius interzicea preluarea unei datori femellor pentru sof lor). = DECRETA sunt hotérarile imparatului_in ltigile ce-i sunt supuse, Intr-adevar impératul are anumite atributi judiciare, el judecd adesea in apel si uneori chiar si in prima si ultima instanl aceste hotararl Imperiale, datorate celor mai eminent} jurisconsulfi ai imperiului, care erau membri In consilul imperial si pe care imparatul fi consulta Intotdeauna, au avut o foarte mare influenta asupra formarii dreptulul (ex. Decretum Marci pentru reprimarea justiiei private) si cu toate cd erau simple hotarari judecatoresti, jurisprudenta imperialé era respectata de ceilalti magistrati —> cu aceste decreta ‘pare in dreptul roman nofiunea de jurisprudenta in sensul modern al cuvantului = MANDATA sunt instructiunilé adresate de imparat diferitor magistrati, In special quvemnatorilor de Province, char gi celor al provincilor senatoriale (proconsull) asupra cérora Imparatl are un drept de control — mandata sunt mai mult acte administrative, de aceea Gaius nici nu le citeazA printre consiitutile imperiale, ins ele contin adeseori principii sau reguli de drept. = RIPTA sunt raspunsurile, consuttatile impératului la intrebarile ce i se puneau, in special privind solutionarea anumitor probleme controversate de drept — din punct de vedere material, aceste raspunsuri pot avea doua forme, respectiv sau 0 scrisoare separata (epistula), sau o adnotatie sorisa Pe insagi petitia adresata (subscriptio) —> acest utim procedeu a fost intrebuintat mai ales fata de Particulari pentru a impiedica pe acestia de a separa réspunsul de cerere $i a4 utiliza la alte scopuri — cand imparatul réspundea unui magistrat, de obicei unui guvernator de provincie, se utiiza primul procedeu fiindca in acest caz nici o frauda nu era posibila. ~ fescriptele capata o mare importanta din timpul lui Hadrian — sunt de mai multe feluri — Tescripte care au de scop a acorda un privilegiu special unei anumite persoane, asa numitele cconstitutionis personales, rescripte care contin interpretari ale dreptulul in vigoare; — fescripte care au drept scop a organiza o instanfa; tot aga cum in epoca proceduri formulare, pretorul dadea judecatorului insarcinat cu judecarea unui proces instructiuni scrise, adica formula — Impéiratul a procedat la fel, adica dadea un rescript prin care raspundea la cererea tunor impricinatj (libel, supplicationes, preces) si organiza instanta, aceasta este aga numita procedura prin rescript — afacerea se judeca in afara de sistemul obisnuit, ordo judiciorum, gi de aceea aceasta procedura s-a numit extraordinara (extra ordinem) = _rescriptele care introduc regull nol ~ Gals spune ca puterea legislativa a Imparatului este tn afara de orice indoiala: ,constitutia princiara este ceea ce hotaraste imparatul prin decret, edict sau epistola; si niciodata n-a fost pus la Indoiald ca acesta nu ar avea putere de lege de vreme ce imparatul insut] primeste aceasta putere prin lege” — Gaius pune pe acelasi plan toate felurile de constitu $i deci ele au aceeasi putere in drept, si faptul ca fundamentul acestei puteri legislative a Imparatului, se bazeaza pe lex de imperio care il Investeste cu puterea necesara > ins& nici unul din aceste doua puncte nu reprezinta situatia primitiva a dreptului, ~ la inceput Impératul nu avea puterea legislativl —> August a refuzat cura legum et morum (sarcina legilor si moravurilor) si deci nu avea puterea legiultoare — cénd primii imparall faceau o lege, 6/0 faceau In virtutea unel delegatii speciale, ca oricare alt magistrat, sunt aga numitele leges datae: — Ia Inceput toate felurile de constitufiinu aveau o egal putere de lege: = decreta erau simple sentinte: ~ fesctpta erau consul cre nu ee apicau decd fa cazulpertry care au fst date, excerie azul cand imparatul nu hotéra contrariul iar atunci rescriptul era afigat; — edicta nu aveau putere decat in timpul viefi imparatului care le-a dat, dupa cum edictul ‘magistratului nu era valabil decat in timpul anului de magistratura, si de aceea in primele timpuri ale imperiului mai mui imparati succesivi au edictat aceeasi depozie — probabil din timpul lui Hadrian lucrurile s-au schimbat, respectiv orice hotarare a imparatului avea putere de lege pentru toate cazurile chiar dupa moartea imparatului care le-a dat — de aceea pentru a ‘uprima aplicarea unei constitu imperiale este nevoie de o abrogare express, Epoca postclasica’ = principalul izvor de drept in aceasta epoca sunt constituile imperiale —> toate celelalte, afard de consuetudine, au disparut —> cresterea puteril imperiale nu mai putea tolera pe langa alta putere legislativa —> in acest moment fundamentul puter legislative a Imparatulul nu mai are nevoie'sa fie justificat — consta tn nsasi puterea absoluta a imparatului (1.2.6: ,Dar si cea ce hotaraste Imparatul are putere de lege, de vreme ce prin legea Regia — care a fost data referitor la autoritatea acestuia — Poporul i-a cedat intreaga sa autoritate si putere. Prin urmare, evident, orice imparatul a decis printr-un Tescript, a judecat prinir-un decret sau a ordonat printr-un edict, are putere de lege; acestea sunt denumite constitutiuni imperiale. Desigur, unele dintre acestea sunt personale, nu constituie precedent de urmat, deoarece impératul nu a intentionat aceasta. Intr-adevar, cea ce a ingaduit culva ca 0 favoare pentru merite deosebite, daca a aplicat cuiva o pedeapsa special sau daca, in lipsa unui Precedent, a venit in ajutorul cuiva, nu trec dincolo de persoana in cauza. In schimb celelalte Constitutuni, avand un caracter general, in afara de orice indoial, Ti constrang pe tot"), INTRODUCERE IN DREPTUL ROMAN 39IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN = dupa o constitutie a lui Teodosiu al I-lea din anul 446, constitujile imperiale trebuiau cite mai Intai in consistoriu, apoi in senat gi dupa o discutie si redactare definitiva erau din nou supuse acestor doua adunari, — forma cea mai frecventé a constitutilor este acum edictul + de aceea se numesc leges edictales, uneori leges novae sau novellae. = constitutile sunt adresate senatulul, provincilor, poporului ori unor funcfionari superiori = rescriptele au fost foarte numeroase in timpul lui Diocletian (284-305) gi Maximian (286-306) iar grajie lor procedura prin rescript a cAstigat mult teren gi de aceea decreta se confunda in aceasta ‘epoca cu rescriptele —> mandata au disparut aproape complet. legaas” ©P0%8 Principatulul constitute imperiale de orice fel ajunsesera sé alba o putere egald cu leges Finn Shoca Cominatuli, Imparafi au cautat s& limiteze sfera de aplicare a consul in special pentru a evita fraudele pe care le comiteau functionarii imperiali corupfi —» impairatul Constantin a decis @ orice resctipt care ar deroga de la dreptul comun sa fl considerat drept nul — se iaul masuri ca rescriptul s& nu poata fl despairfit de chestiunea pe care o rezolva, de aici rezulté marele numar de adnotationes din aceasta epoca, adica rescripte scrise in nota pe insasi petiia. =, Valentinian al ll-lea in anul 429 a decis ca nici un rescript sa nu poata fi extins la alte cazuri decat daca voinja imparatului care I-a dat era In acest sens adica daca rescriptul este o lex generalis. say gba cu Diocletian imperul este despartt in doua pat, respectiv una oriental cu capitala intial la Niceea, alta occidentalé cu capitala la Roma — desparfirea aceasta, la Inceput administrativa, @ devenit politica dupa moartea lui Theodosius cel Mare in anul 395 cand'fil sai isi impart imperil, Arcadius ia orientul; Honorius ia occidentul —» tn tot acest timp unitatea legislatiei a fost mentinut& prin faptul c@ orice lege noua promulgat intr-o parte a imperiului era comunicata printr-o pragmatica sanctio (constitujie tn forma de scrisoare) celuilatt imparat -» acesta, e drept, ramanea liber s-o accepte sau nu, el find supremul arbitru al nevoilor supusilor s4i — exist exemple de legi rasaritene aplicate in apus, dar nu i invers, fapt ce evidentiaza cresterea rolului politic al Imperiului de rasarit in dauna celui din apus. 3.8. REZUMAT. lzvoarele dreptului in epoca regal = regele, cSpetenie miltard si religioasa, avea jurisdictia printre atributile sale —> probabil ca In imparjirea dreptatiiregele observa in general mos maiorum, adicd obiceiul stramosilor, Ins trebuie admisa si vointa regelui ca factor constitutv al dreptulu. — preotii erau pastratorii obiceiului si puteau fi consultati in spetele grele sau cand problemele juridice atingeau preocuparile religioase —> pontifi erau gi defindtorii anumitor formule magice cu aplicati religioase. = fu existau jurisconsulfi propriu-zisi -» Sextus Papirius, despre care jurisconsultul Pomponius credea c& aleatuise sub Tarquinus Superbus (634 j.e.n.-509 i.e.n.) 0 compilatie cuprinzand legile regal, pare 88 nuf fost decdt un persona) fitiv iar Iucrarea ce Ti esie‘atributa,o opera de autenticate Indoielnica datand de la finele republic sau inceputul principatului. lzvoarele dreptulul in epoca republicii: = izvoarele dreptulul in epoca republicil, in sensul modului de formare al normelor juridice sunt in numar de trei: consuetudinea, legea si plebiscitul, $i edictul — In aceasta epoca jurisconsulti au exercitat 0 influen{’ considerabilé asupra dezvoltarii dreptului jar numeroase norme juridice consacrate ulterior sunt datorate acestora — in ciuda acestul fapt jurisprudenta, in sensul roman, adica cea ce este numit astazi ,doctrina’, nu poate fi considerata drept tun izvor de drept in sensul strict al cuvantului —» jurisprudenfa nu va deveni cu adevarat un mod de formare a dreptului decat In epoca imperiala, atunci cand imparatii au acordat unor jurisconsuli dreptul de a da consultati care sa oblige pe judecator a le urma. =, hotaraile uate de senat, adica senatusconsultele, nu sunt nici ele In aceasta epoca inc un izvor de rept, insa autortalea seriatul find foarte mare in acest timp, senatul @ Inceput s8-si aroge o Putere legislativa pe care nu avusese anterior, in special in cazurile urgente. = consuetudinea, care continua dreptul nescris, pierde din importanta sa in favoarea dreptului scris reprezentat de celelaite izvoare, adica legea, plebiscttele si edictele, lzvoarele dreptului in epoca principatulul sia dominatului: = in aceasta epoca izvoarele dreptului devin foarte numeroase din cauza muttplicitatii organelor statului — prineipatul este in realitate 0 epoca de tranzitie, in epoca monarhiei absolute multe din ele vor disparea in baza unui fenomen similar selectiei naturale. 3.9. TEST DE EVALUARE. 1. care sunt cele patru tipuri de constitutiimperiale? 2. care este diferenta dintre legi si plebiscite? 3. care sunt izvoarele dreptului din timpul Republicit? 40 INTRODUCERE iN DREPTUL ROMAN